Contabilitatea Operatiunilor de Aprovizionare cu Marfuri, Vanzarea Acestora Si Cheltuieli Curente

CUPRINS

Lista tabelelor și figurilor ……………………………………………………………………….. 2

Introducere ……………………………………………………………………………………… 3

Capitolul 1. Aspecte privind contabilitatea marfurilor cu amanuntul

1.1.Stocurile. Definitii, delimitari si structuri……………………………………… 4

1.2 Organizarea contabilitatii stocurilorde marfuri si ambalaje …………………….. 5

1.2.1. Documente utilizate in contabilitatea comertului cu amanuntul ……… 6

1.2.2. Conturile folosite in contabilitatea comertului cu amanuntul si functionalitate acestora ………………………………………………………………………… 7

1.3. Comertul cu amanuntul ……………………………………………………… 13

1.4. Evaluarea stocurilor de marfuri si ambalaje ………………………………… 14

Capitolul 2. Prezentarea generala a S.C. MARKET S.R.L.

2.1. Scurt istoric si obiectul de activitate al societatii …………………………… 19

2.2. Structura organizatorica si functionala ……………………………………… 21

2.3. Indicatori de eficienta ai activitatii S.C. MARKET S.R.L. ……………………. 21

2.4. Contabilitatea operatiunilor de aprovizionare cu marfuri, vanzarea acestora si cheltuieli curente ……………………………………………………………………………… 23

Concluzii ……………………………………………………………………………………………………………… 27

Bibliografie…………………………………………………………………………………….. 28

LISTA TABELELOR ȘI FIGURILOR

Tabele;

Tabelul 2.1 Date financiare privind evoluția societății în perioada 2010 – 2014……17

Tabelul 2.2. Indicatorii de eficiență privind activitatea desfășurată în perioada 2010 – 2014

Figuri;

Fig. 2.1. Grafic privind evoluția valorii cifrei de afaceri din perioada 2010 – 2014

Fig. 2.2. Grafic privind evoluția productivității angajaților din prisma cifrei de afaceri

Fig. 2.3 Grafic privind evoluția stocurilor în perioada 2010 – 2014

Fig. 2.4.Grafic privind evoluția perioadei de înlocuire a stocurilor în perioada 2010-2014

Fig. 2.5. Grafic privind evoluția ratei generale a îndatorării în perioada 2010-2014

INTRODUCERE

Comerțul, ca ramură a economiei naționale, imporțanță dată de varietatea de conținut, întindere și complexitate, se poate spune că a apărut odată cu apariția comunicării dintre oameni.

Dacă la începuturi oamenii își produceau cele necesare traiului cotidian, odată cu dezvoltarea societății nevoile au crescut și satisfacerea acestora a evidențiat schimbul. Într-o primă fază acestea se desfășurau direct prin schimbul de bunuri, acest schimb constituind așa-zisul troc. Totuși acest schimb era îngeunat de lipsa unei valori unitare a produselor care făceau obiectul trocului. Odata cu dezvoltarea civilizației a apărut un produs intermediar, moneda, care a ajutat la evaluarea produselor asfel încât trocul s-a descompus în două faze distincte, cumpărarea și vânzarea, acest moment reprezentând de fapt începutul comerțului așa cum îl cunoaștem și azi.

Analizând evoluția în timp a comerțului se cunoaște că acte de comerț aveau loc de peste 5000 de ani, cele mai cunoscute exemple fiind Grecia, Mesopotamia, Asia iar mai târziu Imperiul Roman.

Din cele mai vechi timpuri au fost folosite liste referitoare la diferite produse, provizii sau cheltuieli.

Astfel, în „Tractatus de computis et scripuris” partea a IX-a din lucrarea „Summa de Arithmetica, Geometria, Proportione et Proportionalita” scrisă în 1494 de către Luca Paciolo, un călugăr franciscan, apar primele descrieri ale contabilității în partidă dublă referindu-se la practicile negustorilor venețieni. Răspunzând nevoilor vieții economice prin faptul că se punea ordine în socotelile negustorilor aplicarea contabilității în partida dublă se răspândește în Europa începând cu secolul XVII, moment care coincide cu începuturile literaturii contabile. În 1854, în Marea Britanie, ia ființă la Edinburgh, în baza unui brevet regal, Institutul Scoțian al Contabililor autorizați, prima organizație profesională a contabililor.

Pe teritoriul României prima lucrare care tratează, pe lângă alte aspecte ale vremii, teme economice este realizată de Dimitrie Cantemir la 1716, respectiv monografia “Descrierea Moldovei”.

În Țările Române primele lucrări având ca temă contabilitatea încep să apară doar în secolul XIX, până atunci fiind utilizate lucrări ale unor autori francezi sau italieni.

Datorită transformărilor intervenite în evoluția societății, comerțul a cunoscut o creștere a gradului de complexitatem astfel trecând de la simpla distribuție a mărfurilor la un ansamblu de activități distincte care „însoțesc” marfa de la momentul investiției până la momentul distrugerii acesteia prin consum.

Prin complexitaea activității, comerțul îndeplinește numeroase funcții destinate să asigure parcurgerea în cele mai bune condiții a fluxului de la producție către locurile de consum. Una dintre primele funcții o constituie cumpărarea mărfii de la producatori, depozitarea acesteia și pregătirea pentru vânzarea către utilizatorii finali sau consumatori. Din această funcție derivă funcția de fracționare a cantităților mari de marfuri formarea sortimentelor comerciale și asigurarea micilor partizi în vederea punerii la dispoziția consumatorilor. De asemenea se asigură și transferul mărfurilor către zonele mai îndepărtate, ceea ce presupune o mai bună organizare a miscării mărfurilor.

Odata cu modernizarea societății, comerțul a cunoscut de asemenea mai multe etape de dezvoltare, de la prăvăliile tradiționale, târguri, bâlciuri și iarmaroace ajungând în zilele noastre la comerțul modrern, respectiv comerțul electronic sau cel efectuat prin hzpermarket sau supermarket.

Avand în vedere specificul comerțului cu mi-am propus ca, prin această lucrare să încerc să analizez unele aspecte în ceea ce privește contabilitatea acestei activități.

ASPECTE TEORETICE PRIVIND STOCURILE

Stocurile. Definiții, delimitări și structuri

Orice activitate economico-financiară, indiferent de natura sa, ocazionează diverse consumuri, unde se încadrează, cu pondere relativ însemnată, și cele care privesc valorile de natură stocabilă.

În cadrul unui circuit economic activele circulante se schimbă, după cum urmează [Horomnea, E, 2005] :

în etapa aprovizionării, activele circulante se transformă în stocuri de materii prime, combustibili, etc;

în timpul producției, stocurile se consumă integral, rezultând producție în curs de execuție, respectiv produse finite;

în etapa desfacerii, produsele finite devin, pentru furnizori, drepturi de creanță față de client sau beneficiar;

în urma încasării contravalorii produselor finite, se obțin de la cumpărător mijloacele bănești.

Conform pct. 268 din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice –1802/2014 – pentru aprobarea reglementărilor contabile in ceea ce priveste situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, activul se clasifică ca activ circulant atunci când:

este deținut sau se așteaptă să fie realizat cu scopul de a fi vândut sau consumat în ciclul de exploatare al entității;

este deținut, în scopul tranzacționării;

se preconizează a fi realizat în termen de cel mult 12 luni de la data bilanțului;

este reprezentat de numerar sau alte echivalente a căror utilizare este nerestricționată.

În cadrul stocurilor se includ:

a) mărfurile, stocurile cumpărate în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

b) materiile prime, care participă în mod direct la realizarea produselor și se regăsesc în produsul finit, fie în starea lor inițială, fie transformată;

c) materialele consumabile , ex.; materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, materiale de plantat, semințe, furaje, alte materiale consumabile), care participă la procesul de fabricație fără a se regăsi, în produsul finit;

d) materialele de natura obiectelor de inventar;

e) produsele finite, , produsele agricole, semifabricatele, materialele recuperabile și deșeurile, rebuturile;

f) activele de natura stocurilor,

g) ambalajele, inclusiv cele refolosibile, achiziționate sau fabricate, destinate producției vândute și care temporar pot fi deținute de terți, în condițiile prevăzute în contracte și cu obligația restituirii;

h) producția în curs de execuție, respectiv producția care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare, în conformitate cu procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției finale sau nerealizate în întregime. De asemenea în cadrul producției în curs de execuție se includ, de asemenea, studiile și serviciile în curs de execuție sau neterminate. [Ordinul MFP 1802/2004, pct. 276].

Stocurile fac parte din activele circulante, Conform Standardului Internațional de contabilitate nr. 2 “Stocuri”, acestea fiind achiziționate și deținute în vederea :

– vânzării lor pe parcursul derulării activității,

– utilizării ca materii prime, materiale, consumabile folosite în procesul de producție

– producție în curs de execuție

– active cu ciclu lung de fabricație destinate vânzării [Caraiani]

În situațiile financiare ale unei entități recunoașterea stocurilor are la bază două criterii cumulative, respectiv capacitatea acestora de a genera beneficii și posibilitatea evaluării credibile a acestora.

După modul de obținere al stocurilor acestea pot proveni din producția proprie sau din cumpărări.

Din punct de vedere al proprietății asupra stocurilor acestea pot să fie stocuri proprii, aflate atât în gestiunea proprie cât și cele aflate la terți dar pentru care au fost emise documente prin care să fie transferat dreptul de proprietate. Tot așa în depozitele entității pot să se afle atât bunuri de natura stocurilor care îi aparțin cât și bunuri care se află în proprietatea terților și pe care entitatea respectivă doar le depozitează.

Marfa, este una dintre cele mai importante categoriide stocuri dintr-o intreprindere, care are ca activitate comertul.

Marfa este considerata ca fiind un ,, produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării ” [Dicționarul Explicativ al Limbii Române 1998], și prezintă o serie de caracteristici, respectiv este un rezultat al muncii omenești, este destinată schimbului, schimbul având loc prin fapte de comerț, respectiv prin vânzare-cumpărare.

Organizarea contabilității stocurilor de mărfuri și ambalaje

Obiectul contabilității în comerț îl constituie reflectarea și controlul rotației mijloacelor economice care participă la procesul circulației mărfurilor, ale surselor de formare a acestor mijloace, precum și ale cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor financiare generate de activitatea întreprinderilor comerciale.

Unele grupe de operații economice sunt reflectate în contabilitatea unităților comerciale după norme și metodologii comune cu cele din unitățile care aparțin altor ramuri economice, și în primul rând industriei, ca, de exemplu, evidența mijloacelor fixe, a materialelor, a retribuțiilor, a mijloacelor bănești, a fondurilor fixe și circulante, a investițiilor etc.

Grupele de operații specifice care se reflectă în contabilitatea întreprinderilor comerciale sunt îndeosebi cele care se referă la: circulația mărfurilor în diferitele sectoare comerciale (comerțul cu ridicata și cu amănuntul, alimentația publică și valorificarea mărfurilor agroalimentare); inventarierea și reevaluarea mărfurilor; cheltuielile de circulație și rezultatele financiare; fondurile speciale și creditele bancare.

Metoda contabilității aplicată în comerț se compune din aceleași procedee specifice (sistemul conturilor, balanțele de verificare și bilanțul) și comune (evaluare, calculație, inventariere etc.) care sunt folosite și în celelalte ramuri economice, cu unele particularități privind importanța, forma și uneori chiar conținutul, determinate de factorii organizatorici și funcționali ai comerțului.

Particularitățile mai însemnate apar, de exemplu, în domeniul documentelor și conturilor referitoare la circulația mărfurilor, folosindu-se formulare și, respectiv, conturi cu denumiri și conținut specifice întreprinderilor comerciale.

Conform articolului 3 alineatul 1 din Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată, contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională, iar în cazul operațiunilor în valută acestea se înregistrează atât în moneda națională cât și în valută , operațiunile economico-financiare fiind consemnate în momentul efectuării lor în documente justificative.

Documente utilizate în contabilitatea comerțului cu amănuntul

Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.

Contabilitatea mărfurilor și ambalajelor se conduce distinct pe gestiuni și pe locuri de depozitare.

Principalele documente utilizate sunt ˝Factura˝, ˝Avizul de însoțire a mărfii˝, ˝Nota de recepție și constatare de diferențe˝, ˝Raport de gestiune˝, ˝Registrul stocurilor˝, ˝Fișa de magazie˝. Caracteristicile principale precum și modul de utilizare a acestora sunt stabilite prin Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/27 noiembrie 2008.

ˮAvizul de însoțire a mărfii (cod 14-3-6A) este intocmit în trei exemplare de către unitățile care sunt in inposibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, făcându-se obligatoriu mențiunea "Urmează factura". În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiași unități patrimoniale dispersate teritorial, avizul de însoțire a mărfii va purta mențiunea ,, Fără factură ".ˮ (http://www.legex.ro/Hotararea-831-1997-13837.aspx)

Avizul de insotire a marfii, este un document care insoteste marfa pe timpul transportului si stă la baza întocmirii facturii, totodata este si o dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, în diferite locatii ale aceleiași unități, sau document de primire în gestiunea cumpărătorului ori în gestiunea primitoare din cadrul aceleiași unități în cazul transferului.

Factura fiscală (cod 14-4-10/A) este întocmita manual sau electronic , în trei exemplare, la executarea lucrărilor, la livrarea produselor și a mărfurilor sau la prestarea de servicii, de către compartimentul desfacere sau un alt compartiment desemnat pe baza dispoziției de livrare, a documentului: aviz de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate care confirma executarea lucrărilor si prestarea serviciilor, fiind semnata de compartimentul emitent.

Chitanța (cod 14-4-1) este întocmita în doua exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unității, care semnează pentru primirea sumei.

Este un document justificativ si serveste la depunerea unei sume în numerar la casieria unității, si de asemenea document justificativ de înregistrare în registrul de casă (cu respectarea Regulamentului operațiunilor de casă) și în contabilitate.

Nota de recepție și constatare de diferențe (cod 14-3-1A si 14-3- 1/aA) este acel documentul care se întocmește de către comisia de recepție și de catre gestionar, în două exemplare, respectand prevederilor legale, în locul de depozitare sau la unitatea cu amănuntul, in functie de situatie, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la recepție se constată diferențe, Nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită. În cazul în care bunurile materiale sosesc în mai multe etape (transe), se întocmește câte un formular pentru fiecare etapa, care mai apoi se anexează la factură sau la avizul de însoțire a mărfii.

Deservește ca document pentru recepția bunurilor achiziționate, document justificativ pentru încărcare în gestiune și de înregistrare în contabilitate.Totodată poate constitui act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție.

Evidența operativă a mărfurilor în cadrul unităților de comerț cu amănuntul se conduce cu ajutorul Raportului de gestiune, care poate fi zilnic sau periodic.

Raportul de gestiune zilnic este intocmit in două exemplare de către gestionar pentru fiecare gestiune în parte. După înscrierea ca report a soldului din ziua precedentă, în coloana „Mărfuri” fiind înscrise în ordinea întocmirii lor, toate documentele de intrare, din ziua respectivă. La sfârșitul zilei se stabilește totalul intrărilor adaugand si soldul, urmand a fi inscrise apoi si datele privind vânzările și alte ieșiri de mărfuri acestea totalizandu-se. La sfârșitul zilei se determină soldul scriptic de mărfuri. În raportul de gestiune se înscriu atât cumpărările cat și vânzările de mărfuri la prețul de vânzare cu amănuntul, cât și alte intrări sau ieșiri de mărfuri care au ca si efect modificarea în sensul creșterii sau scăderii a soldului de mărfuri, cum ar fi: modificările de preț, transferul între gestiuni, distrugerea mărfurilor degradate.

Documentele care stau la baza întocmirii raportului de gestiune pot fi: nota de recepție și constatare de diferențe, monetarul, inventarul privind modificările de preț, procesul-verbal de scădere din gestiune, etc.

Raportul de gestiune periodic cuprinde aceleași elemente ca si Raportul zilnic, cu deosebirea că înscrierea acestora în formular se face la anumite perioade de timp (15 zile), soldul stabilindu-se la sfârșitul fiecărei perioade. El se completează obligatoriu în 2 exemplare, documentele de intrare și ieșire se inscriu în ordine cronologică, fără a face o grupare a lor pe iesiri si intrări .

Monetarul se întocmește deasemenea în 2 exemplare, în momentul în care se predă la caseria centrală a numerarului din vânzare. Casierul semnează cele două exemplare ale monetarului, primul restituindu-i-l gestionarului, emite o chitanță, pe care o înregistrează în registrul de casă. Exemplarul numarul 1 al monetarului constituie document justificativ în descărcarea gestiunii de mărfurile vândute. În condițiile utilizării casei de marcat, monetarul se întocmește pe baza raportului zilnic emis de aceasta.

Registrul de casă (cod 14-4-7A) se întocmește în două exemplare, zilnic, de casierul unității sau de altă persoană împuternicită, pe baza actelor justificative de încasări și plăți. La sfârșitul zilei, rândurile neutilizate din formularul cod 14-4-7A se barează.

Se semnează de către casier pentru confirmarea înregistrării operațiunilor efectuate și de către persoana din compartimentul financiar-contabil desemnată pentru primirea exemplarului 2 și a actelor justificative anexate.

Servește ca document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar, efectuate prin casieria unității pe baza actelor justificative, document de înregistrare în contabilitate a operațiunilor de casă și stabilire, la sfârșitul fiecărei zile, a soldului de casă.

Conturile folosite în contabilitatea comerțului cu amănuntul și funcționalitatea acestora

Pentru înregistrarea, controlul și evidența modificărilor fiecarui element bilanțier se folosește contul, acesta având ca și elemente Denumirea, simbolul, explicațiile operațiunilor, rulajul contului(debit sau sredit) și solcul final. [Caraiani,]

În evidența contabilă a mărfurilor și ambalajelor, sunt folosite conturi din grupele 37 ˮMărfuriˮ, 38 ˮAmbalajeˮ și 39 ˮAjustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție”, 40 ˮFurnizori și conturi asimilate”, 41 ˮClienți și conturi asimilate”, 51 ˮConturi la bănci”, 53 ˮCasa”, 60 ˮCheltuieli privind stocurile”, 70 ˮCifra de afaceri netă”.

Conform capitolului 16 ˮFuncțiunea conturilorˮ din Anexa la Ordinul Ministerului Finanșelor Publice nr. 1802/2014, mai jos redăm conținutul și funcțiunea acestora:

Contul 371 ˮMarfuri” este un cont de activ, cu ajutorul acestui cont, se tine evidenta miscarilor si a existentei stocurilor de marfuri.

Contul 378 ײ Diferente de pret la marfuri ײ evidențează adaosul comercial (marja comerciantului) aferent marfurilor din unitatile comerciale, fiind un cont rectificativ al valorii de inregistrare a marfurilor.

Rulajul peroadei se stabilește prin scăderea din adaosul total a adaosului aferent stocului rămas la sfârșitul perioadei [Mateș,D, 2009, pag.121]

Contul 381 “Ambalaje” este un cont de activ cu ajutorul căruia se tine evidenta existentei si miscarii stocurilor de ambalaje.

Contul 388 ײ Diferente de pret la ambalaje ײ este un cont rectificativ al valorii de inregistrare a ambalajelor, cont prin intermediul căruia se tine evidenta diferentelor in minus sau favorabile, respectiv in plus sau nefavorabile intre pretul standard si costul de achizitie, aferente ambalajelor.

Contul 401 ײFurnizoriײ este un cont de pasiv, prin intermediul căruia se ține evidența datoriilor și a decontărilor în relațiile cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri sau serviciile prestate.

Contul 403 reprezentand ˮEfecte de plătitˮ, cont de pasiv cu ajutorul acestuia tinandu-se evidența obligațiilor de plătit, pe bază de efecte comerciale (cec-uri, bilete la ordin).

Cu ajutorul contului 408 "Furnizori – facturi nesosite", cont de pasiv, se pastreaza evidența decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri și prestările de servicii, pentru care nu au primit facturi.

Cu ajutorul contului de activ 409 "Furnizori – debitori" se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor.

Prin contul 411 ˮCliențiˮ se ține evidența creanțelor și decontărilor în relațiile cu clienții pe baza facturilor emise. Contul 411 "Clienți" este un cont de activ.

Contul 511 ˮValori de încasatˮ este un cont de activ cu ajutorul căruia se poate ține evidența valorilor de încasat, exemplu: cecurile și efectele comerciale primite de la clienți.

Evidența disponibilităților în lei sau în valută gasite în conturi la bănci, a sumelor care sunt în curs de decontare, de asemenea și a mișcării acestora se face prin contul 512 ˮ Conturi curente la bănciˮ acesta fiind un cont bifuncțional. Operațiunile din acest cont sunt detaliate cu ajutorul conturilor analitice cum ar fi 5121 ˝Conturi curente la banci – în lei˝, 5124 ˝Conturi curente la banci – în valute˝, 5125 ˝Sume în curs de decontare˝.

Evidența numerarului aflat în casieria entității, precum și a mișcării acestuia, ca urmare a încasărilor și plăților efectuate se ține cu ajutorul contului de activ 531 "Casa". Cu ajutorul acestui cont se evidențează operațiunile în numerar atât în lei (5311) cât și în valută (5314).

Cu ajutorul contului 532 ˮAlte valori" se ține o buna evidența a bonurilor valorice, timbrelor fiscale și poștale, tichetelor și biletelor de călătorie, tichetelor de masă, a altor valori, precum și a mișcării acestora. Contul 532 "Alte valoriˮ fiind un cont de activ.

Din grupa 60 ˮCheltuieli privind stocurile” sunt folosite:

Contul 607 reprezentând ˮCheltuieli privind mărfurile", cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor privind mărfurile și totodata valoarea mărfurilor vândute, cat si a celor constatate lipsă la inventar, sau depreciate total (371), valoarea mărfurilor și a produselor aflate la terți pentru care au fost emise documentele de livrare sau constatate lipsă la inventar (354, 357), valoarea mărfurilor achiziționate, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent (401), sume clarificate trecute pe cheltuieli (473).

Contul 608 reprezentând ˮCheltuieli privind ambalajele" cu ajutorul acestui cont se tine evidența cheltuielilor cu ambalajele. În acest cont se înregistrându-se valoarea ambalajelor aflate în consignație la terți, pentru care deasemenea au fost emise documentele de vânzare (358), valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor vândute, constatate lipsă la inventariere, precum și a diferențelor de preț nefavorabile, aferente (381, 388), valoarea ambalajelor achiziționate, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent (401), valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire/ degradate (409), sume care sunt clarificate trecute pe cheltuieli (473).

La sfârșitul exercitiului/perioadei, soldul acestor conturi se transferă asupra contului de profit și pierdere (121).

Din grupa 70 ˮCifra de afaceri netă” sunt folosite:

Contul 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" cu ajutorul căruia se ține evidența veniturilor din vânzarea mărfurilor,

Contul 708 "Venituri din activități diverse" eficient pentru evidența veniturilor din diverse activități, cum sunt: comisioane, servicii prestate în favoarea personalului, punerea la dispoziția terților a personalului unității, venituri provenite din valorificarea ambalajelor, precum și alte venituri obtinute prin relațiile cu terții.

Conturile din clasa 7 ˮConturi de venituri" pot fi debitate, în decursul perioadei, cu veniturile realizate din operațiunile de participație transferate coparticipanților.

La sfârșitul perioadei/exercitiului, soldul acestor conturi se transferă asupra contului de profit și pierdere (121).

Comerțul cu amănuntul. Concept și organizare

Unitățile comerciale specializate în comerțul cu amănuntul reprezintă veriga finală a distribuției mărfurilor către populație și se caracterizează prin aprovizionarea cu mărfuri în cantități relativ mari direct de la producători sau de la angrosiști și revânzarea lor cu amănuntul (cu bucata, metrul, litrul sau kilogramul) către consumatorul final (către populație).

Comerțul cu amănuntul se desfășoară prin intermediul:

– depozitelor cu mica ridicată care au rolul de a desface mărfurile consumatorilor colectivi cum ar fi: spitale, cantine, creșe, grădinițe.

– depozitelor de repartizare sarcina principală fiind de a asigura sortimentele de mărfuri solicitate și desfacerea ritmică a acestora. În consecință, ele se aprovizionează cu mărfuri pe care apoi le distribuie sau le transferă, conform unor grafice de distribuție ori la cerere, unităților proprii cu amănuntul.

– unităților propriu-zise cu amănuntul (magazine, chioșcuri, tonete) care vând mărfurile direct consumatorilor finali (populației).

Marile magazine comerciale cu amănuntul sunt de regulă structurate pe raioane de mărfuri specializate în desfacerea unui anumit tip de mărfuri cum ar fi: textile, confecții, încălțăminte, parfumerie, marochinărie, etc.

O formă distinctă a comerțului cu amănuntul o reprezintă alimentația publică, caracterizată printr-un grad ridicat de complexitate. În funcție de activitatea desfășurată, unitățile de alimentație publică pot fi:

– unități de producție a căror activitate constă în aprovizionarea cu materii prime, prelucrarea acestora și obținerea de produse finite, care se vând către societăți terțe sau se transferă unităților de desfacere aparținând aceleiașisocietăți; dintre unitățile de producție fac parte laboratoarele de cofetărie și patiserie, precum și carmangeriile;

– unități de desfacere care se aprovizionează cu mărfuri destinate vânzării în starea lor inițială (mezeluri, brânzeturi, băuturi alcoolice și răcoritoare, fructe, etc.) cu organizarea consumului pe loc; dintre unitățile de desfacere menționate fac parte baruri, bufete, cofetării și patiserii fără laborator propriu;

– unități mixte (de producție și desfacere) a căror activitate este complexă și constă atât în aprovizionarea cu mărfuri și desfacerea lor în starea în care au fost cumpărate, cât și aprovizionarea cu materii prime, transformarea lor în preparate culinare și organizarea consumului acestora în unități proprii

Bunurile materiale în calitate de mărfuri, înainte de a intra în consum trebuie să parcurgă faza circulației, fază care mijlocește trecerea mărfurilor în sfera consumului prin intermediul banilor.

Pentru realizarea funcțiunilor comerțului există agenți economici care vând cu ridicata (en gross), cu amănuntul sau integrate.

În cadrul acestui sector acționează o serie de factori specifici care influențează mărimea fondurilor financiare necesare, cum ar fi:

– decalajul de timp între momentul aprovizionării și momentul desfacerii impune existența unor stocuri cu caracter permanent de o anumită valoare, conform necesităților optime;

– cererea de mărfuri a populației influențează cuantumul desfacerilor, nivelul stocurilor, viteza de circulație a mărfurilor, viteza de rotație a activelor circulante și profitul;

– formele de organizare a mișcării mărfurilor din sfera producției în cea a circulației influențează cheltuielile de circulație, profitul și valoarea fondului de rulment;

– sezonalitatea consumului influențează valoarea aprovizionărilor, al desfacerilor de mărfuri, fiind necesare stocuri de mărfuri de sezon specifice zonelor geografice;

– varietatea fondului de marfă influențează volumul și organizarea activelor circulante precum și nivelul fondurilor aferente;

– existența formelor moderne de comerț (vânzarea prin automate, autoservirea) presupune utilizarea unor fonduri mai mari pentru mijloacele fixe și pentru activele circulante, deci creșterea cheltuielilor de circulație.

Conform Comunicatului de presa nr. 24/03 februarie 2015, publicat de către Institutul Național pentru Statistică, cu privire la “Cifra de afaceri în comerțul cu amănuntul (cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete) în luna decembrie și în anul 2014” în aceasta a crescut în anul 2014 cu 7,00 % față de 2013, datorată în principal creșterii vânzărilor in cazul comerțului cu produse nealimentare.

Evaluarea stocurilor de mărfuri și ambalaje

Evaluarea elementelor patrimoniale prezintă o importanță deosebită pentru reflectarea reală în bilanț a patrimoniului și a rezultatului obținut. Evaluarea reprezintă măsurarea, respectiv cuantificarea sub forma valorică a mijloacelor materiale, stocurilor, creanțelor, obligațiilor, costurilor, veniturilor, rezultatelor financiare și a fiecărei operații economice folosind prețuri și tarife.

În conformitate cu Directiva a patra a C.E.E. si Standardelor Internationale de Contabilitate, evaluarea stocurilor în bilant se face respectând urmatoarele reguli:

– evaluarea se face în baza principiului continuitatii activitatii, considerând ca unitatea se afla în exploatare;

– metodele de evaluare trebuie pastrate o perioada cât mai îndelungata, schimbarea poate fi permisa doar daca este solicitata de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informatii mai relevante, inteligibile si deasemenea credibile;

– cu ocazia evaluarii trebuie respectat îndeosebi principiul prudentei, asta presupunând să fie luate în considerare toate obligațiile previzibile și pierderile potențiale care au luat naștere în decursul exercițiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior chiar daca asemenea obligații sau pierderi apar îndeosebi între data încheierii exercitiului si data întocmirii bilantului;

– se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere;

– veniturile, respectiv cheltuielile, vor fi luate în considerare indiferent de data încasarii sau platii acestora;

– evaluarea conturilor de stocuri se face în mod individual pe fiecare cont în parte;

– soldurile initiale ale conturilor de deschidere, trebuie sa corespunda cu soldurile finale ale exercitiului precedent;

– evaluarea stocurilor care au o durata de utilizare este limitata în timp, se efectueaza pe baza unor valori de înlocuire.

Principiile de evaluare a existenței și miscarii stocurilor sunt de obicei identice indiferent ar fi natura elementelor stocabile. Utilizarea lor în practica permite stabilirea stocurilor scriptice dupa fiecare operatiune de intrare – iesire, respectiv tinerea evidentei stocurilor potrivit inventarului permanent.

Gestiunea stocurilor prin inventar permanent aplica stabilirea cantitativa și deasemenea valorica a stocului final dupa fiecare operatiune de intrare/ iesire dupa urmatoarea relatie:

Sf = Si + I – E

Unde regasim : Sf = stoc final; Si = stoc initial; I = intrari; E = iesiri.

Realizarea evidentei stocurilor prin inventarul permanent este asigurat prin folosirea unui sistem de documente primare:

a. documente contabile de evidenta a stocurilor sunt : fisa de magazie, fisa de magazie cu repartizarea iesirilor, fisa formularului cu regim special, fisa de cont analitic pentru valori materiale, deasemenea registrul stocurilor, etc. Cu ajutorul acestor documente se asigura determinarea stocului scriptic cantitativ/ cantitativ /valoric dupa fiecare operatiune de intrare / iesire de stocuri.

b. documente primare de evidenta a intrarilor de stocuri: note de receptie si constatare de diferente; bonuri de predare / transfer / restituire, proces verbal de montare / derulare, proces verbal de receptie definitiva pentru baracamente si amenajari provizorii de santier, etc. Aceste documente sunt esentiale înregistrarii scriptice în documentele contabile de evidenta a stocurilor.

c. documentele primare sau centralizatoare de evidenta a iesirilor de stocuri: bonul de consum, fisa limita de consum, dispozitia de livrare /avizul de expeditie, procesul verbal de consum, etc. Aceste documente stau la baza înregistrării iesirilor scriptice din documentele contabile de evidenta a stocurilor.

O varianta mai simplă a inventarului permanent al bunurilor de natura stocurilor se poate realiza prin combinarea acestuia cu inventarul intermitent potrivit căreia, calculul stocului final dupa fiecare operatiune de intrare – iesire de stocuri, este înlocuit de calculul iesirilor, la intervale scurte de timp, dupa relatia:

E = Si + I – Sf

unde: E = iesiri de stocuri; Si = stoc initial; I = intrari de stocuri; Sf = stoc final

Aceasta tehnica presupune o organizare si conducerea contabilitatii si gestiunii stocurilor mai putin complexa eliminând întocmirea documentelor de evidenta a iesirilor de stocuri si operarea lor în documentele de evidenta a stocurilor.

Indiferent de natura stocurilor și de sistemul documentelor cu care se realizează evidența existenței și modificării valorii stocurilor, acestea vor fi evaluate la valoarea de piață [Caraiani]

Legea contabilității prevede în articolele sapte si noua următoarele reguli de evaluare:

A. La data în care s-a facut intrarea în patrimoniu, stocurile se evaluează la valoarea de intrare:

a. la cost de achiziție pentru produsele care sunt achizitionate cu titlu oneros și se formează prin negociere furnizori/beneficiari.

b. la cost de productie, pentru mărfurile produse în societate și este format din; costul materiilor prime, cheltuielilor cu salariile sau alte cheltuieli legate direct de producerea bunului respectiv, materialelor, cota parte a cheltuielilor indirecte alocate în mod proporțional ca fiind aferente produsului.

Atât costul de achizitie, cât și prețul de producție nu cuprind TVA.

c. valoarea de utilitate, are în vedere starea în care se afla marfa în momentul încare intră , destinația acesteia și prețul pietei din momentul intrarii fiind aferente marfii intrate cu titlu gratuit;

d. valoarea de aport pentru stocurile intrate ca aport la capital;

e. valoarea justa pentru stocurile dobândite prin schimb cu alte active.

Legea prevede de asemenea ca evaluarea marfurilor la intrarea în patrimoniu mai poate fi facuta la cost standard sau pret de vânzare, astfel au aparut diferente între pretul de înregistrare si cel impus de lege care trebuie înregistrate în contabilitate.

B. În momentul inventarului evaluarea se face la valoarea actuala aceasta fiind numita și valoare de utilitate (pretul pe care l-ar da dobânditorul marfurilor, daca le-ar achizitiona în acel moment, la locul si în starea în care se afla).

Evaluarea la inventariere este o activitate complexa, care presupune pe lânga constatarea faptica a existentei stocurilor si constatarea utilitatii acestora în vederea stabilirii gradului de depreciere în raport cu care se efectueaza evaluarea.

Conform legii contabilitatii si O.M.F.P. 2388 / 1995 inventarierea este obligatorie cel putin o data pe an, de regula la sfârsitul anului.

C. La închiderea exercitiului se face o evaluare bilantiera a stocurilor.

Evaluarea bilantiera se face cu ocazia întocmirii situatiilor financiare anuale, cu respectarea principiului prudentei prin compararea valorii de inventar (valoare de utilitate) cu valoarea contabila (de intrare).

D. La iesirea din întreprindere, bunurile sunt evaluate la valoarea de intrare. Diversitatea preturilor si a surselor de provenienta, fac din evaluarea stocurilor la iesire o operatiune delicata. Pentru rezolvarea acestei probleme, se recomanda mai multe metode:

a) Metoda identificarii specifice, se utilizeaza în cadrul întreprinderilor cu gama sortimentală redusă, aceasta presupunând determinarea valorii de intrare pe baza costului de achizitie, pretului de productie sau a valorii de utilitate stabilite în momentul intrarii.

Desi este exacta, metoda prezinta inconvenientul ca nu se justifică aplicarea ei decât în cadrul întreprinderilor care dețin un numar de sortimente ridicat. Cu toate acestea întreprinderile care utilizează aplicații informatice o pot utiliza cu succes în orice conditii.

b) Metoda costului standard, se bazează pe determinarea unor costuri antecalculate sau costuri medii dintr-o perioadă anterioară, de obicei costurile medii ale lunii anterioare. Stocurile evaluate pe baza acestei metode au stabilite anticipat costurile de înregistrare cu ajutorul cărora se evaluează fluctuațiile stocurilor. Diferența dintre costurile standard si costurile efective se înregistreaza în contabilitate pe seama conturilor de diferente de pret (378 "Diferente de pret la marfuri", 388 "Diferente de pret la ambalaje", etc.). În perioadele de inflatie se impune ca aceste conturi sa fie periodic actualizate în functie de evolutia indicelui de inflatie. Diferentele dintre costurile standard si cele efective vor influenta rezultatul exercitiului.

c) Metoda proxima intrare – prima iesire (NIFO) – este cunoscuta si sub denumirea de metoda valorii de înlocuire. Iesirile în cazul acestei metode sunt evaluate la valoarea lor de înlocuire, care reprezinta suma pe care întreprinderea va accepta sa o plateasca pentru achizitionarea unui bun echivalent, fara ca procesul tehnologic sa fie influentat.

d) Metoda costului mediu ponderat (CMP) recomanda folosirea unui cost mediu, care are în vedere stocurile existente si intrarile de stocuri, înregistrate în cursul perioadei. În acest sens se determina un cost mediu ponderat dupa formula:

CMP = Siv + Iv / Sic + Ic

în care:

Siv – stoc initial exprimat valoric;

Sic – stoc initial exprimat cantitativ;

Iv – intrari valorice;

Ic – intrari cantitative.

Metoda are cea mai mare utilitate în cazul stocurilor cumparate la preturi diferite, iar în contabilitate nu sunt individualizate în functie de costul de achizitie sau de productie al fiecarui lot.

Evaluarea se face astfel:

– intrarile de stocuri sunt evidentiate la costul de achizitie sau de productie al fiecarei aprovizionari;

– iesirile de stocuri se evidentiaza la costul mediu ponderat determinat fie dupa fiecare lot intrat sau iesit, fie lunar, trimestrial sau anual. Evaluarea iesirilor pe baza metodei CMP calculat la sfârsitul lunii presupune usurinta în aplicare, dar nu permite evaluarea exacta a iesirilor în cursul perioadei. În schimb, atunci când evaluarea se face dupa fiecare iesire sunt mult mai exacte.

Calculul costului mediu ponderat dupa fiecare intrare, respectiv iesire, permite o evaluare mult mai corectă a stocurilor, dar are la bază calcule mult mai complicate.

În contabilitate, diferentele rezultate ca urmare a operarii noilor intrari la costuri diferite de intrare, dar si altele decât cele prestabilite, se evidentiaza ca diferente de pret la stocuri, urmând a fi imputate costului de fabricatie al produsului.

Metoda costului mediu ponderat este metoda cea mai echitabila, nefavorizând nici agenti economici si nici fiscul, motiv pentru care este recomandata a fi utilizata în cadrul lucrarilor de închidere a exercitiului financiar.

e) Metoda ultimului intrat – primul iesit (LIFO) presupune evaluarea stocurilor iesite în cursul perioadei la costul de achizitie sau de productie al ultimei intrari. Conform acestei metode, stocurile iesite din gestiune sunt considerate ca apartinând ultimului lot si evaluate la costul acestuia. La epuizarea fiecarui lot, se ia în considerare pretul urmatorului lot în ordine invers cronologica. Metoda nu este recomandată de IAS 2- Stocuri [Mateș,D , p 130]

În conditiile unei economii inflationiste, agentii economici prefera aceasta metoda. Este folosita cu succes de catre firmele care realizeaza prelucrarea automata a datelor.

Esenta metodei consta în separarea rezultatului din exploatare, de rezultatul din detinerea de active, corectând astfel asa-numita „eroare de desincronizare” prin adăugarea veniturilor si costurilor mai vechi rezultatului din detinerea de active. Metoda conduce la reducerea profitului, scaderea impozitului pe profit si mentinerea capacitatii de finantare (mentinerea disponibilitatilor banesti la acelasi nivel).

În concluzie, metoda LIFO este cea care evalueaza iesirile de stocuri la valorile cele mai mari si existentele de stocuri, la valorile cele mai mici. În conditiile de inflatie este metoda care poate sa atenueze cresterea preturilor în sensul reflectarii unui rezultat financiar aproape de realitate.

f) Metoda prima intrare – prima iesire (FIFO): stocurile iesite din gestiune se evalueaza la costul primului lot intrat, respectiv a celui mai vechi lot sau sortiment. Dupa epuizarea acestuia, evaluarea se face la costul urmatorului lot intrat în ordine cronologica.

Metoda este recomandata unitatilor cu o gama sortimentala complexă si în perioade în care exista o relativa stabilitate a preturilor. Folosirea acestei metode în conditiile cresterii preturilor, are ca efect evaluarea iesirilor la costurile cele mai scazute, iar a stocurilor la preturile cele mai mari, ceea ce determina o majorare a profitului si implicit a impozitului aferent. Daca metoda se foloseste când preturile sunt în scădere, iesirile vor fi evaluate la preturile cele mai mari, iar stocurile la preturile cele mai mici, efectul fiind scăderea profitului.

De regulă, ieșirile de stocuri, respectiv descărcarea de gestiune se concretizează în înregistrarea unei cheltuieli care are efecte directe asupra rezultatului contabil.

Din punct de vedere fiscal, cu cât cheltuiala este mai mare cu atât profitul si impozitul pe profit vor fi mai mici, iar trezoreria nu va fi afectata. Acest rationament ne face să considerăm că metoda cea mai avantajoasă este cea care permite evaluarea iesirilor de stocuri la valoarea cea mai mare.

Metodele agreate de tara noastra sunt: CMP, FIFO, LIFO. Cea mai agreata metoda de evaluare a stocurilor de catre întreprinderi este metoda LIFO, care permite evaluarea iesirilor la pretul ultimului lot intrat (cel mai mare) pâna la epuizarea acestuia.

Din punct de vedere contabil, metoda LIFO conduce la evidentierea în bilantul de la sfârsitul perioadei, a unei valori a stocului subdimensionate deoarece acesta va fi evaluat la pretul primului lot intrat, care în conditiile de inflatie este cel mai mic. Nu se asigura astfel imaginea fidela a elementelor de natura stocurilor existente în gestiune la un moment dat. Acesta este motivul pentru care majoritatea întreprinderilor românesti folosesc pentru evaluarea stocurilor la iesire metoda costului mediu ponderat (CMP). Chiar daca aceasta nu este întotdeauna cea mai avantajoasa este utilizata deoarece este mai simpla si se potriveste cel mai bine organizarii sistemului informational din întreprinderile românesti, unde documentele justificative privind intrarile si iesirile din stocuri se înregistreaza, de regula la sfârsitul lunii, neavându-se în vedere ordinea strict cronologica a intrarii acestora, conditie indispensabila pentru aplicarea metodelor FIFO sau LIFO.

PREZENTAREA GENERALĂ A SC MARKET SRL

2.1. Scurt istoric și obiectul de activitate al societății

Societatea comercială MARKET SRL a luat ființă în anul 2008, fiind înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș sub numarul J24/794/2008, având codul unic de înregistrare 28440097. Societatea a fost înregistrată în scopuri de TVA de la înființare și nu aplică sistemul de plată a TVA la încasare.

Capitalul social al societății este de 200 lei deținut de doi asociați persoane fizice cetățeni români, capital social care a fost vărsat integral la data înființării societății. Cei doi asociați îndeplinesc și calitatea de administratori cu drepturi depline.

Obiectul principal de activitate al societății îl constituie comerțul cu amănuntul cu vânzare predonminanta de produse alimentare, băuturi și tutun cu o pondere de 80% în cifra de afaceri realizată. Diferența de 20% este realizată din comerțul cu produse nealimentare, respectiv detergenți, articole de uz casnic și menaj, etc.

Societatea a început activitatea cu un punct de lucru și un număr de 2 angajați, datorită dezvoltării activității cunoscând o creștere atât în ceea ce privește numărul punctelor de lucru în care își desfășoară activitatea cât și a personalului angajat.

Declinul veniturilor realizate în ultima perioadă se datorează, în parte, deschiderii în 2013 a două supermarket-uri în vecinătatea relativă a spațiilor comerciale deținute de societate.

Evolutia societății în ultimii 5 ani este redată în tabelul de mai jos:

Tabelul 2.1.

Date financiare privind evoluția societății în perioada 2010 – 2014

Fig. 2.1. Grafic privind evoluția valorii cifrei de afaceri din perioada 2010 – 2014

Fig.2.2. Grafic privind evoluția productivității angajaților din prisma cifrei de afaceri

Fig. 2.3 Grafic privind evoluția stocurilor în perioada 2010 – 2014

2.2. Structura organizatorică și funcțională

Activitatea societății se desfășoară la sediu social, unde se desfășoară activitatea de administrare și în patru spații comerciale, două aflate în proprietatea societății Market SRL și două închiriate de la două persoane juridice.

Activitatea de comerț se desfășoară în cele 4 puncte de lucru ale societății cu un număr de 14 salariați. Fiecare punct de lucru este coordonat de câte un gestionar aceștia răspunzând necondiționat de buna organizare și conducere a subunității pe care o reprezintă, precum și de buna desfășurare a activității personalului din subordine, personalul de vânzare asigurând desfășurarea activității între orele 06,00 – 22,00, activitatea desfășurându-se în două schimburi..

De asemenea în cadrul societății, la sediul social, își desfășoară activitatea și 4 persoane cu atribuțiuni pe linie financiar-contabilă (2 persoane), resurse umane și salarizare (1 persoană), aprovizionare (1 persoană).

Din punct de vedere a organizării una dintre cele 2 persoane cu atribuțiuni financiar-contabile îndeplinește și atribuțiuni de casier.

In viitorul apropiat se intenționează deschiderea unui nou spațiu de vânzare în vederea creșterii volumului vânzărilor realizate și, implicit, al profiturilor societății.

2.3. Indicatori de eficiență ai activității SC MARKET SRL

Pornind de la datele din situațiile financiare încheiate în perioada 2010-2014, menționate în tabelul 2.1., se pot determina unii indicatori privind eficiența activității desfășurate de societate [www.macrostandard.ro/indicatori_analiza_financiara.html], pe care îi redăm mai jos, valorile acestora fiind centralizate în tabelul 2.2..

PERIOADA DE ÎNLOCUIRE A STOCURILOR (PIS)

Reprezintă durata teoretică de înlocuire a stocurilor din cifra de afaceri. În funcție de domeniul de activitate se pot întâlni situații când stocurile se înlocuiesc o singură dată pe trimestru sau o dată pe lună. În general un rezultat de două luni nu reprezintă un semnal de alarmă, dacă media anilor trecuți este de o lună. În comerț stocurile se înlocuiesc chiar săptămânal.

Formula de calcul: PIS = (ST / CA) x nrzp

Unde: ST = stocuri, CA = cifra de afaceri, nrzp = numărul de zile al perioadei

ROTAȚIA STOCURILOR (RST)

Exprimă numărul înlocuirilor (teoretice) ale stocurilor cu ajutorul cifrei de afaceri. O rotație mai redusă de 6 ridică semne de întrebare. Rata trebuie comparată și cu media pe industria din care face parte societatea, ținta fiind de minim 12 rotații anuale.

Formula de calcul: RST = CA / ST

Unde: CA = cifra de afaceri , ST = stocuri

SOLVABILITATEA GLOBALA (SG)

Indică posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active. Rata mai este denumită si "Solvabilitate Generală". Valoric este egală cu activul net contabil, respectiv, capitalurile proprii. Indicatorul trebuie să fie supraunitar cât mai aproape de 2.

Formula de calcul: SG = AT / DT

Unde: AT = activ total, DT = datorii totale

ROTAȚIA ACTIVELOR CIRCULANTE (RAC)

Exprimă numărul înlocuirilor (teoretice) ale activelelor circulante cu ajutorul cifrei de afaceri. O rotație mai redusă de 4 ridică semne de întrebre. Rata trebuie comparată cu media pe industrie.

Formula de calcul: RAC = CA / AC

Unde: CA = cifra de afaceri, AC = active circulante

PERIOADA DE PLATĂ A DATORIILOR TOTALE (PPDT)

Reprezintă durata teoretică de plată a datoriilor totale din cifra de afaceri. Trebuie avut în vedere faptul că în sold pot ramâne datorii mai vechi decât perioada analizată. Termenul rezultat nu trebuie să depașească cu mult durata de încasare a creanțelor.

Formula de calcul: PPDT = (DT / CA) x nrzp

Unde: DT = datorii totale, CA = cifra de afaceri, nrzp = numarul de zile al perioadei

PERIOADA DE RECUPERARE A CREANȚELOR (PRCR)

Reprezintă durata teoretică de recuperare a creanțelor din cifra de afaceri. De regulă, o factura se încasează pe loc sau după 25-35 zile de la emitere.

Formula de calcul: PRCR = (CR / CA) x nrzp

Unde: CR = creante,CA = cifra de afaceri, nrzp = numarul de zile al perioadei

RATA GENERALĂ A ÎNDATORĂRII (LEVIERUL FINANCIAR) (LF)

Mai este cunoscută și sub denumirea de "rata de levier" și exprimă îndatorarea întreprinderii în raport cu capitalul propriu. Rezultatul recomandat este subunitar, o valoare supraunitara indicând un grad de îndatorare ridicat.

Formula de calcul: LF = DT / CPR

Unde: DT = datorii totale, CPR = capitaluri proprii

Tabelul 2.2. Indicatorii de eficiență privind activitatea desfășurată în perioada 2010 – 2014

Fig 2.4. Grafic privind evoluția perioadei de înlocuire a stocurilor în perioada 2010-2014

Fig. 2.5. Grafic privind evoluția ratei generale a îndatorării în perioada 2010-2014

2.4. Contabilitatea operațiunilor de aprovizionare cu mărfuri, vânzarea acestrora și cheltuieli curente

În cursul lunii decembrie 2014 în cadrul societății au avut loc următoarele operațiuni:

Se recepționează mărfuri achiziționate conform facturii fiscale nr. 64584/04.12.2014, reprezentând produse alimentare și nealimentare în valoare de achiziție totală de 13.584 lei, din care marfa supusă taxării cu TVA de 9% fiind în sumă de 1.789 lei. Valoarea la prețul de vânzare este de 2.236 lei pentru marfa supusă cotei de TVA de 9%, iar pentru marfa supusă taxării cu cota de 24% fiind de 15.923 lei, conform Notei de recepție nr. 1204/04.12.2014;

Pentru înregistrarea în evidența contabilă a operațiunii au rezultat următoarele valori:

Pentru marfa supusă cotei de TVA 9%

Valoare totală la preț de achiziție___________________1.789 lei

TVA deductibila (1.789 lei * 9 / 109 * 100) ___________ 148 lei

Valoare la preț de achizițe fără TVA ________________1.641 lei

Adaos comercial 25% (1.641 lei * 25%)_______________410 lei

TVA neexigibilă ((1.641 lei + 410 lei) * 9%)___________185 lei

Valoare la preț cu amănuntul______________________2.236 lei

Pentru marfa supusă cotei de TVA 24%

Valoare totală la preț de achiziție__________________11.795 lei

TVA deductibila (11.795 lei *24 / 124 * 100) ________ 2.283 lei

Valoare la preț de achizițe fără TVA ________________9.512 lei

Adaos comercial 25% (9.512 lei * 25%)_____________ 2.378 lei

TVA neexigibilă ((9.512 lei + 2.378 lei) * 24%)_______2.854 lei

Valoare la preț cu amănuntul_____________________ 14.744 lei

În data de 06.12.2014 societatea emite factura nr. 488 pentru vânzarea de produse pentru curățenie în valoare de 496 lei (400 lei valoare netă + 96 lei TVA 24%);

La încasarea facturii 488/06.12.2014 a fost emisă chitanța nr. 325/06.12.2014, pentru suma de 496 lei;

În data de 09.12.2014 la societate se primește o înștiințare cu privire la faptul pentru unul dintre clienți, persoană juridică, a fost deschisă procedura de insolvență. Pentru suma de 8.154 lei au fost înregitrată ajustarea valorii creanței, având în vedere riscul de neîncasare/depreciere a creanței;

În data de 10.12.2014 au fost înregistrate vânzări cu amănuntul în valoare totală de 14.489 lei, valoarea supusă cotei de TVA de 9% fiind de 889 lei. Contravaloarea mărfii vândute a fost încasată astfel: 13.285 lei numerar, 747 lei cu tichete de masa (marfă supusă cotei de TVA de 9%) și suma de 457 lei prin plata cu card bancar;

Pentru înregistrarea în evidența contabilă a operațiunii au rezultat următoarele valori:

Pentru încasarea în numerar:

Valoare brută supusă cotei de TVA 9% _______________ 142 lei

Valoare brută supusă cotei de TVA 24% _____________ 13.143 lei

TVA colectată ((13.143*24/124)+(142*9/109)) _________2.556 lei

Valoare netă____________________________________10.729 lei

Pentru încasarea cu tichete de masă:

TVA colectată (747 *9/129)___________________________62 lei

Valoare netă ______________________________________685 lei

Pentru încasarea cu cardul bancar:

TVA colectată (457 *24/124)___________________________88 lei

Valoare netă ______________________________________ 369 lei

La data de 12.12.2014, conform extrasului de cont bancar, se încasează în contul curent suma de 457 lei reprezentând contravaloarea vânzarilor încasate prin plata cu cardul;

În data de 20.12.2014 se efectuează înventarul mărfurilor aflate în cele 4 puncte de lucru ale societății. În urma inventarierii au fost constatate diferențe în minus față de stocul scriptic în valoare de 2.407 lei, marfă supusâ taxării cu cota de TVA 24%. În urma calculării perisabilităților legale acestea au valoarea de 1.314 lei, diferența de 1.093 lei fiind considerată imputabilă, pentru recuperarea sumei fiind emisă Decizia de imputare nr. 12/28.12.2014. Societatea aplică o cotă unică de adaos comercial de 25%.

Pentru înregistrarea în evidența contabilă au fost efectuate următoarele calcule:

TVA aferentă lipsei în gestiune neimputabilă (1.314 lei * 24/124)__________254 lei

TVA aferentă lipsei în gestiune imputabilă (1.093 lei * 24/124)____________212 lei

Determinarea adaosului comercial ((2.407 lei-466 lei)*25/125)____________388 lei

La data de 31.12.2014 se calculează salariile și se întocmește statul de plată aferent lunii decembrie 2014 pentru salarii brute în valoare de 22.500 lei.

Pentru înregistrarea în evidența contabilă au fost efectuate următoarele calcule:

Sume datorate de angajator:

Contribuîii CAS 15,8%_________________________3.555 lei

Contribuții CASS 5,2%_________________________1.170 lei

Contribuții fond șomaj 0,5%______________________ 113 lei

Contribuții fond de risc și accidente 0,4%_____________90 lei

Contribuții fond garantare creanțe salariale 0,25%______ 56 lei

Contribuții FNUASS 0,85%______________________ 191 lei

Sume reținute de la angajați:

Contribuții CAS 10,5%_________________________1.268 lei

Contribuții CASS 5,5%_________________________1.238 lei

Contribuții fond șomaj 0,5%______________________ 113 lei

Impozit pe salarii______________________________3.181 lei

Se descarcă gestiunea de mărfurile vândute în luna decembrie 2014 în valoare totala de 130.180 lei, din care mărfurile supuse cotei de TVA de 9% de 29.426 lei. Societatea aplică o cotă unică de adaos comercial de 25%.

Pentru înregistrarea în evidența contabilă au fost efectuate următoarele calcule:

TVA colectată cu cota de 24% (100.754 lei * 24/124)_______________19.501 lei

TVA colectată cu cota de 9% (29.426 lei * 9/109)___________________2.430 lei

Determinarea adaosului comercial ((130.180 lei-21.931 lei)*25/125)___21.650 lei

Operațiunile enumerate mai sus au fost inscrise în Registrul Jurnal aferent perioadei 01-31.12.2015 astfel:

CONCLUZII

De-a lungul timpului activitatea de comerț s-a transformat dintr-o simplă intermediere într-o activitate creatoare de utilități, devenind foarte importantă pentru producători și pentru utilizatori. Această evoluție pozitivă a comerțului a dus la crearea și dezvoltarea unui sistem contabil din ce în ce mai complex.

Contabilitatea datorită rolului important pe care îl are, a devenit o problemă centrală pentru economia întreprinderii moderne, iar perfecționarea continuă a metodei și procedeelor sale de lucru se impune ca o cerință de prim ordin.

Contabilitatea în unitățile de comerț prezintă particularități atât la nivelul comerțului cu ridicata cât și la nivelul comerțului cu amănuntul, cu privire la modul de gestionare și inventariere, modalități de vânzare practicate ( reducerile comerciale și financiare; cumpărarea de mărfuri cu plata în rate; vânzarea în comision și prin intermediere; vânzarea în regim de consignație etc.); de asemenea fluxurile de formare a resurselor financiare sunt determinate de modul de constituire și participare a capitalului comercial la activitatea societăților comerciale și de relațiile pe care aceste societăți le au cu ceilalți agenți economici.

Principalele criterii de apreciere a eficienței activității comerciale sunt: productivitatea factorilor de producție, veniturile la bugetul de stat aduse de comerț, timpul mediu de circulație al mărfurilor, numărul de salariați din această ramură față de populația activă, nivelul relativ al cheltuielilor de circulație.

Din datele obținute cu ocazia întocmirii studiului, se desprinde faptul cǎ este evidentǎ nevoia de a lua cele mai bune decizii pentru menținerea poziției S.C. MARKET S.R.L. pe piață, deziderat realizabil numai prin eforturi susținute în direcția creșterii diversității și calității bunurilor destinate vânzǎrii, calitate cu prețuri competitive.

Deși din analiza datelor pentru perioada 2010-2014 se poate observa o scădere a ratei generale a îndatorării de la 9,42 la 6,52, a perioadei de recuperare a creanțelor de la 5,78 la 2,84 zile, ținând cont de relativ constanta perioadă de plată a datoriilor, situată un jurul valorii de 1250 zile, se poate considera că societatea utilizează eficient ca sursă de finanțare “credit furnizor”.

Urmărind perioada de înlocuire a stocurilor , care în perioada analizată crește constant de la 70,53 zile în 2010 la 89,59 zile în 2014 se impune urmărirea mai atentă a sortimentelor de mărfuri achiziționate pentru a asigura o rotație a stocurilor mai mare prin reducerea sau chiar eliminarea produselor greu vandabile, precum și a riscului de a înregistra pierderi datorate degradării acestora datorate ciclului lung de comercializare.

De asemenea se poate observa faptul că, în cadrul comerțului, productivitatea muncii nu poate fi strict legată de creșterea numărului de angajați, fapt ce diferențiază cu atât mai mult specificul acestei activități față de activitatea de producție.

Se va avea în vedere reducerea datoriilor neachitate pentru a crește solvabilitatea globală a societății, care în perioada 2010-2014 s-a situat la valarea medie de 1,14, creștere care poate duce și la îmbunătățirea rezultatelor obținute, respectiv la facilizarea atragerii unor surse externe de finanțare, respectiv credite bancare care pot fi utilizate pentru dezvoltarea afacerii.

Totodată, în perioada 2013-2014 s-a observat un control mai riguros al cheltielilor fapt care a determinat creșterea profitului net în condițiile scăderii cifrei de afaceri realizate.

Ca elemente ce pot fi avute în vedere pentru dezvoltarea activității putem enumera: preluarea unor nișe de piață insuficient stăpânite de concurență, creșterea eficienței economice a activității, permanentizarea clienților, realizarea unui flux periodic, relativ constant și cu tendințe de creștere a veniturilor. Toate acestea asigurând în timp realizarea unei stabilități economico-financiare a societății precum și asigurarea unei capacități financiare de rezervă, pentru asigurarea unei reluări a procesului de modernizare-dezvoltare ulterioară.

BIBLIOGRAFIE

Caraiani, C (coordonator), ș.a. – Bazele contabilității, curs în format digital, www. Biblioteca-digitală.ase.ro/biblioteca

Horomnea, E., s.a. – Bazele contabilități, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2005

Mateș, D. – Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor între standarde, directive și reglementări fiscale, Ed. Mirton,Timișoara, 2009

Dicționarul Explicativ al Limbii Române – Editura Univers Enciclopedic, București 1998

*** – Ministerul Finanțelor Publice – Ordinul nr. 1802/2014 – pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate,publicat în M.Of. al României nr. 963/30.12.2014

***- Ministerul Economiei și Finanțelor – Ordinul nr. 3512/27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile.

*** – Legea contabilității nr.82/1991 republicată

www.macrostandard.ro/indicatori_analiza_financiara.html