Contabilitatea Metodelor de Intrare a Mijloacelor Fixe Si Analiza Structurii Lor

TEZA DE LICENȚĂ

Tema: Contabilitatea metodelor de intrare a mijloacelor fixe și analiza structurii lor

Planul

INTRODUCERE

Actualitatea temei date constă în faptul că în condițiile unei activități durabile fiecare unitate trebuie să elaboreze de sine stătător un program bine chibzuit de aprovizionare și asigurare cu valori materiale. În acest caz rolul contabilității este foarte semnificativ, aceasta urmînd să ducă o evidență strictă a tuturor operațiunilor economico – financiare aferente intrării mijloacelor fixe.

Potrivit Standardul Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, mijloace fixe reprezintă active materiale (mijloace de muncă), prețul unitar al cărora depășește plafonul stabilit de legislație (3000 lei), planificate pentru utilizare mai mult de peste un an în activitatea de producție, comercială și în alte activități, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, sau sînt destinate închirierii sau pentru scopuri administrative [10].

Scopul lucrării de față este de e prezenta modul de contabilizare a intrării mijloacelor fixe și de a reflecta necesitatea unei secții privind controlul managerial al mijloacelor fixe în cadrul întreprinderii.

În vederea atingerii scopului propus, au fost stabilite următoarele sarcini:

determinarea componenței mijloacelor fixe ale ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA;

enumerarea și caracterizarea documentelor primare în baza cărora se reflectă în contabilitatea societății intrarea de mijloace fixe;

studierea registrelor centralizatoare de generalizare a informației cu privire la mijloacele fixe;

stabilirea necesității analizei mijloacelor fixe și analiza mijloacelor fixe ale ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA.

enunțarea aspectelor negative și pozitive privind contabilitatea și analiza mijloacelor fixe ale societății.

Lucrarea de față are următoarea structură: introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie, anexe.

În introducere se descrie importanța mijloacelor fixe în activitatea de producere a întreprinderii; caracteristica ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA, în baza căreia se va reflecta modul de contabilizare a intrării mijloacelor fixe și analiza acestora; prezentarea principalilor indicatori economici ce caracterizează rezultatele activității economico – financiare desfășurate de către societate pe parcursul ultimilor 2 ani de gestiune.

În capitolul I. Abordări teoretice privind mijloacele fixe se descriu noțiunile generale privind mijloacele fixe; clasificarea acestora; evaluarea și reevaluarea mijloacelor fixe, precum și actele normative și legislative privind reglementarea contabilității mijloacelor fixe.

Capitolul II. Contabilitatea intrării mijloacelor fixe la ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA este destinat pentru prezentarea componenței mijloacelor fixe și modului general de reflectare a acestora în conturile contabile; modului de contabilizare a intrării mijloacelor fixe la ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA.

Capitolul III. Analiza structurii mijloacelor fixe ale ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA include informații privitor la analiza structurii, mișcării și stării funcționale a mijloacelor fixe în dinamică; aprecierea eficienței utilizării mijloacelor fixe.

Încheierea include informații generalizatoare cu privire la informația redată în cele trei capitole ale tezei, precum și soluții privind contabilizarea corectă și verificarea operațiunilor economico – financiare aferente reparației mijloacelor fixe.

Bibliografia include lista actelor normative și legislative precum și manualelor și articolelor din literatura de specialitate privind organizarea și contabilizarea reparației Drept suport științifico – metodologic au servit actele normative și legislative în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova, Scopul lucrării de față este de e prezenta modul de contabilizare a intrării mijloacelor fixe și de a reflecta necesitatea unei secții privind controlul managerial al mijloacelor fixe în cadrul întreprinderii.

În vederea atingerii scopului propus, au fost stabilite următoarele sarcini:

determinarea componenței mijloacelor fixe ale ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA;

enumerarea și caracterizarea documentelor primare în baza cărora se reflectă în contabilitatea societății intrarea de mijloace fixe;

studierea registrelor centralizatoare de generalizare a informației cu privire la mijloacele fixe;

stabilirea necesității analizei mijloacelor fixe și analiza mijloacelor fixe ale ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA.

enunțarea aspectelor negative și pozitive privind contabilitatea și analiza mijloacelor fixe ale societății.

Hotărârea Guvernului României privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe. Nr. 105 din 2007. În: Monitorul Oficial al României, 12.02.2007, nr. 103.

Actualitatea temei date constă în faptul că în condițiile unei activități durabile fiecare unitate trebuie să elaboreze de sine stătător un program bine chibzuit de aprovizionare și asigurare cu valori materiale. În acest caz rolul contabilității este foarte semnificativ, aceasta urmînd să ducă o evidență strictă a tuturor operațiunilor economico – financiare aferente intrării mijloacelor fixe.

Potrivit Standardul Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, mijloace fixe reprezintă active materiale (mijloace de muncă), prețul unitar al cărora depășește plafonul stabilit de legislație (3000 lei), planificate pentru utilizare mai mult de peste un an în activitatea de producție, comercială și în alte activități, executarea lucrărilor, prestarea serviciilor, sau sînt destinate închirierii sau pentru scopuri administrative [10].

mijloacelor fixe.

Drept suport științifico – metodologic au servit actele normative și legislative în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova, precum și manualele, monografiile și alte cărți ale autorilor autohtoni și străini; precum și documentele primare și centralizatoare din evidența ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA SA.

Potrivit prevederilor statutului acesteia, ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA desfășoară următoarele genuri de activități:

prelucrarea produselor lactate și producerea lor;

achiziționarea materiei prime pentru producerea lactatelor;

realizarea cu ridicata și cu amănuntul a produselor lactate;

efectuarea lucrărilor de cercetare științifică, proiectare, construcție, experimentare și tehnologii în domeniul producției lactatelor;

activitate economică externă și de comerț;

servicii de transport.

Activitatea ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA poate fi analizată prin calculul și aprecierea următorilor indicatori ai activității economico – financiare, prezentați în dinamică:

Tabelul 1

Analiza rezultatelor activității ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA

Sursa: Elaborat de autor.

Datele prezentate în tabelul de mai sus caracterizează situația economico-financiară a ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA din punct de vedere negativ, deoarece majoritatea indicatorilor calculați înregistrează dinamici negative.

Diminuarea în dinamică a venitului din vînzări cu 3948444 lei, demonstrează situația complicată în ceea ce privește cererea pe piață, care scăzînd a condus la diminuarea încasărilor bănești în anul de gestiune.

Paralele cu această diminuare se observă și diminuarea costului din vînzări cu 3379871 lei, fapt datorat aceleiași situații.

Dinamica negativă a acestor doi indicatori, conduc la diminuarea profitului brut al socirtății cu 568573 lei. Deoarece cheltuielile totale suportate de ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA în anul de gestiune, precum și în anul precedent, depășesc nivelul veniturilor încasate, societatea înregistrează în ambii ani de gestiune nivele negative a profitului net, fapt ce se răpsfrînge negativ asupra finanțării activității din sursele proprii.

Indicatorii aferenți temei studiate se pot aprecia cu un nivel și dinamică pozitivă, deoarece ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA este o întreprindere de producție și are nevoie de o bază tehnică dezvoltată.

La general situația se apreciază drept negativă, iar conducerea întreprinderii trebuie să țină de cont de gama de produse fabricate și de prețurile stabilite pentru acestea.

CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND MIJLOACELE FIXE

Noțiuni generale privind mijloacele fixe.

Clasificarea acestora

În conformitate cu paragraful 6 al Standardului Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, se consideră mijloace fixe, activele materiale care corespund concomitent următoarelor cerințe:

au valoarea unitară mai mare de limita stabilită de legislația în vigoare (3000 lei);

sunt destinate pentru utilizare mai mult de un an în activitatea de producție, comercială și alte activități, pentru executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, fie pentru darea în arendă (leasing, locațiune) sau în scopuri administrative;

sunt controlate de întreprindere, adică se află în proprietatea acesteia sau sunt primite în arendă finanțată (leasing financiar);

nu sunt destinate vînzării;

pot genera avantaje economice viitoare;

sunt perfectate cu documente acre confirmă procurarea și punerea în funcțiune a acestora [10].

Potrivit paragrafului 21 al Standardului Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, în componența mijloacelor fixe sunt incluse: clădirile, construcțiile speciale, instalațiile de transmisiune, mașinile și utilajele (instalațiile și echipamentele de forță, de măsurare, reglare și utilaje de laborator, calculatoarele, alte mașini și utilaje, mijloacele de transport, instrumentele, inventarul de producție și de uz casnic, plantațiile perene, cheltuielile capitale privind ameliorarea terenurilor, alte mijloace fixe (cheltuieli capitale pentru mijloacele fixe luate cu chirie, fondurile de bibliotecă etc.) [10].

Nu se includ în componența mijloacelor fixe și se raportă la investiții sau la mijloace fixe: clădirile, construcțiile speciale și alte obiecte pe care întreprinderea nu le utilizează în activitatea sa operațională și sînt destinate pentru scopuri investiționale; animalele tinere și la îngrășat; obiectele destinate închirierii [10].

Investițiile capitale ulterioare pentru ameliorarea suplimentară a stării obiectelor mijloacelor fixe în procesul utilizării acestora se trec la majorarea valorii de bilanț a acestora în cazul în care întreprinderea va obține în urma acestor investiții un avantaj economic care îl depășește pe cel evaluat inițial la achiziționare. Dacă în urma efectuării investițiilor capitale ulterioare întreprinderea nu va obține avantaje economice mai mari decît cele evaluate inițial, atare investiții se consideră drept cheltuieli ale perioadei de gestiune, în care au survenit.

Ameliorarea stării activelor care mărește avantajul economic (profitul) poate surveni în cazul: reconstrucției întreprinderii în scopul majorării duratei de funcționare utilă, inclusiv sporirea capacității de producție; ridicării calității unor părți componente separate subansamblurilor, mijloacelor fixe în scopul îmbunătățirii substanțiale a calității produselor fabricate; aplicării noilor procese de producție care contribuie la reducerea considerabilă a cheltuielilor activității de bază [10].

Cheltuielile pentru reparația curentă sau exploatarea mijloacelor fixe se efectuează pentru a păstra sau a restabili posibilitatea obținerii de la acestea a avantajelor (profitului) economice viitoare în proporțiile determinate la achiziționare.

De exemplu, cheltuielile pentru asistența tehnică și reparațiile curente la clădiri, construcții speciale și utilaje sînt destinate păstrării și nu sporirii avantajelor economice evaluate inițial [10]. De aceea acestea sînt reflectate drept consumuri sau cheltuieli atuieli ale perioadei în care au apărut, în conformitate cu SNC 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii” [7].

Reparația capitală a mijloacelor fixe se efectuează pentru menținerea acestora în stare de lucru normală sau în scopul măririi duratei de funcționare utilă în comparație cu durată stabilită la constatarea (înregistrarea) inițială [10].

Dacă în urma reparației capitale a obiectului nu crește productivitatea acestuia sau durata de funcționare utilă, cheltuielile pentru aceste reparații se consideră drept consumuri sau cheltuieli ale perioadei, adică se trec la cheltuielile (consumurile) curente. Dacă în urma efectuării reparației capitale durata de exploatare utilă a obiectului se mărește, atunci cheltuielile pentru această reparație se consideră ca investiții capitale (se capitalizează) și se trec la majorarea valorii obiectului reparat.

Durata de funcționare utilă probabilă a unui obiect sau a unei grupe de active omogene este determinată de întreprindere în mod independent la momentul achiziționării, ținînd cont de experiența de lucru cu asemenea active, starea reală a obiectelor în perioada curentă, necesitatea efectuării reparației și întreținerii activelor, tendințele actuale de dezvoltare în domeniul tehnologiei sau pentru fabricarea noilor produse, sau prestarea noilor servicii [10].

În cazul în care experiența de lucru este joasă, este anevoios a determina durata de funcționare utilă, de aceea ea poate fi calculată exact numai prin expertiză. Durata de funcționare utilă a mijloacelor fixe uzurabile la întreprindere poate fi mai scurtă decît durata fizică de serviciu. Durata fizică de serviciu este perioada calculată pentru uzura fizică a activului, inclusiv perioada pînă devine inutilizabil. Aceasta depinde de uzura fizică propriu-zisă, determinată de intensitatea (numărul de schimburi), de utilizarea activului sau de programul întreprinderii privind repararea și asistența tehnică a acestuia, precum și de învechirea (uzura) morală a activului.

Durata de funcționare utilă a activului este determinată de perioada în decursul căreia acesta poate fi util întreprinderii. Metodica de gestiune a mijloacelor fixe poate să prevadă ieșirea acestora la expirarea sau numai a unei părți a duratei fizice de serviciu, sau după obținerea numai a unei părți a avantajului economic din obiectul corespunzător. O astfel de soluție trebuie să fie argumentată în baza experienței de lucru a întreprinderii cu astfel de active.

Suma uzurii unei unități (a obiectului de inventar) a mijloacelor fixe este determinată după scăderea din valoarea de intrare a obiectului a valorii previzibile rămase care, de regulă, este neînsemnată [29, p. 86].

Valoarea rămasă se determină la data achiziționării obiectului și ulterior nu se majorează ca urmare a modificării prețurilor. Dacă, însă, întreprinderea aplică metoda alternativă admisibilă de evaluare, valoarea rămasă este revizuită la data reevaluării activului.

Suma uzurii unității (obiectului) mijloacelor fixe este repartizată sistematic pe toată durata de funcționare utilă. Metoda de calculare utilizată trebuie să reflecte modelul, schema, conform căreia întreprinderea obține un avantaj economic din utilizarea activului [10].

La calcularea uzurii activului pot fi aplicate diverse metode: metoda casării liniare, proporțional volumului produselor (serviciilor), metoda soldului degresiv, metoda degresivă cu rată descrescătoare [10].

Metoda casării liniare conduce la defalcări uniforme pe toată durata de funcționare utilă a activului. Casarea valorii amortizabile a activului proporțional volumului produselor (serviciilor) prevede trecerea la consumuri și cheltuieli a sumei uzurii în funcție de volumul produselor fabricate (serviciilor). La utilizarea metodei soldului degresiv mărimea uzurii calculate pe toată durata de funcționare utilă a activului se micșorează permanent. Metoda degresivă cu rată descrescătoare prevede includerea în consumuri și cheltuieli a sumei calculate în baza utilizării presupusă a productivității activelor.

Metoda aplicată se alege de întreprindere în mod independent, în baza modelului presupus de obținere a avantajului economic și se utilizează consecutiv de la o perioadă de gestiune la alta, dacă n-au survenit modificări în modelul stabilit anterior.

Uzura calculată mijlocului fix în perioada de gestiune se consideră, de obicei, drept cheltuială. În caz de necesitate activul amortizabil poate fi utilizat de întreprindere pentru crearea altui activ. În acest caz suma uzurii calculate se include în costul altui activ și în valoarea de bilanț a acestuia. De exemplu, uzura calculată a mijloacelor fixe a întreprinderii industriale poate fi inclusă în cheltuielile de producție a mijloacelor fixe (SNC 2 „Stocurile de mărfuri și materiale” [6]).

Periodic, întreprinderea revizuiește durata de funcționare utilă a obiectului mijloacelor fixe. În cazurile în care durata probabilă de funcționare utilă diferă considerabil de evaluarea anterioară a activului, mărimea uzurii calculate a mijloacelor fixe pe perioadele de gestiune curentă și viitoare trebuie să fie corectată [10].

Pe parcursul funcționării activul își pierde treptat valoarea sa de intrare. De aceea valoarea de bilanț trebuie să reflecte mărimea pierderilor valorii inițiale. În legătură cu aceasta valoarea de bilanț a obiectului sau a unui grup de obiecte omogene trebuie să fie periodic revizuită. Aceasta este necesar pentru a determina dacă nu s-a redus valoarea recuperabilă a activului sub valoarea de bilanț a acestuia. Dacă acest lucru s-a întîmplat, valoarea de bilanț a activului se micșorează pînă la valoarea recuperabilă. În acest caz, suma diferenței se trece la micșorarea capitalului propriu.

Valoarea de intrare, corectată sau reevaluată, a activelor se recuperează, de regulă, sistematic pe toată durata de funcționare utilă a acestora [21, p.16].

Mijloacele fixe se casează din bilanțul întreprinderii la scoaterea din funcțiune din diverse motive și cînd nu se așteaptă în viitor de la acesta nici un avantaj economic [29, p.136].

Rezultatele din scoaterea din uz sau vînzarea mijloacelor fixe se determină ca diferența dintre încasările nete și valoarea de bilanț la momentul scoaterii din uz și se constată ca venit sau cheltuieli în raportul privind rezultatele financiare.

La scoaterea din uz a obiectului de mijloace fixe anterior duratei probabile de funcționare utilă, suma uzurii necalculate se trece la cheltuielile privind scoaterea din uz. Diferența dintre cheltuielile efective și probabile privind scoaterea din uz a obiectelor de mijloace fixe este trecută, de asemenea, la venituri sau cheltuieli.

Dacă obiectul de mijloace fixe a fost evaluat în contabilitate la valoarea reevaluată, atunci la scoaterea din uz a acestuia suma majorării, reflectată anterior ca majorare a capitalului propriu, este trecută la veniturile privind scoaterea din uz a activelor materiale.

Evaluarea și reevaluarea mijloacelor fixe

Activele materiale pe termen lung, inclusiv mijloacele fixe, reprezintă o parte considerabilă din toate activele întreprinderii. De aceea este foarte important, cum aceste active vor fi constatate, reevaluate și prezentate în rapoartele financiare ale întreprinderii.

În astfel de situația, la contabilizarea mijloace fixe, o deosebită atenție se acordă constatării și reevaluării acestora.

Mijloacele fixe se constată ca activ în cazul în care:

există o certitudine întemeiată că în urma utilizării acestuia întreprinderea va obține un avantaj (profit) economic;

valoarea activului poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine [31, p.45].

Dacă aceste două condiții nu pot fi satisfăcute, activul se consideră drept cheltuială a perioadei de gestiune.

Dacă întreprinderea stabilește că mijlocul fix răspunde cerințelor primului criteriu de constatare, este necesară fundamentarea gradului de certitudine privind obținerea avantajului economic viitor (profitului) în baza datelor existente la momentul constatării inițiale. În cazul existenței unor argumente suficiente privind obținerea avantajului economic din utilizarea mijlocului fix, întreprinderea garantează că va obține acest avantaj și poate să-l achiziționeze.

Dacă întreprinderea nu este sigură că va obține un avantaj economic ca urmare a efectuării operației de achiziționare a mijlocului fix, o atare operație poate fi anulată fără pierderi considerabile. În acest caz nu există nici un temei de constatare a mijlocului fix.

Condițiile celui de-al doilea criteriu de constatare sînt satisfăcute, de obicei, ușor în operația de schimb (cumpărare) a mijloacelor fixe, în care se determină valoarea de intrare a acestuia [10].

Dacă mijlocul fix este creat de întreprindere fără atragerea unor terți, valoarea de intrare poate fi măsurată exact prin totalitatea cheltuielilor privind achiziționarea materialelor, forței de muncă, a altor resurse utilizate în construirea, montarea, instalarea lui.

Mijlocul fix achiziționat de întreprindere poate să cuprindă cîteva elemente componente cu diverse durate de funcționare utilă. În acest caz, fiecare element component se contabilizează separat, iar uzura este necesar să fie calculată de asemenea separat.

Întreprinderea poate să achiziționeze mijloacele fixe pentru securitatea și protecția mediului înconjurător din utilizarea căruia nu va obține nemijlocit un avantaj economic. Însă o atare achiziționare este necesară pentru obținerea unui avantaj din activele aferente, de aceea aceasta se constată drept activ. Un atare activ se constată numai în acel grad în care valoarea de bilanț a acestuia și a activelor legate de el nu depășește valoarea lor totală de recuperare luate în ansamblu.

Evaluarea inițială a activelor materiale pe termen lung

Mijlocul fix constatat drept activ este evaluat la valoarea de intrare a acestuia. Valoarea de intrare a mijlocului fix constă din valoarea de cumpărare, inclusiv taxele vamale și taxele pentru import, impozitele pentru obiectele cumpărate, prevăzute de legislație, cheltuielile de aducere a activului achiziționat în starea de lucru pentru utilizarea previzibilă a lui [10].

Rabaturile comerciale și scontul (înlesnirile) la cumpărare se scad la determinarea valorii de cumpărare a activului. Cheltuielile de aducere a mijlocului fix în stare de lucru, precum și cele aferente achiziționării acestuia cuprind:

cheltuielile pentru pregătirea șantierului de construcție;

cheltuielile de transport și achiziționare;

cheltuielile de montaj, instalare;

cheltuielile de salarizare a specialiștilor, de exemplu, a arhitecților și inginerilor.

La intrare mijloacele fixe se reflectă în contabilitate la valoarea de intrare care este egală pentru [29, p.253]:

mijloacele fixe create la întreprinderea propriu-zisă – cu costul efectiv, inclusiv impozitele prevăzute de legislația în vigoare;

clădirile și construcțiile speciale executate după metoda de construcție în antrepriză – cu valoarea contractuală a obiectului, inclusiv impozitele prevăzute de legislația în vigoare;

obiectele achiziționate contra plată de la întreprinderi și terțe persoane:

clădiri și construcții speciale – cu valoarea de cumpărare plus cheltuielile legate de reparație și aducerea acestora în stare de lucru;

terenuri – cu valoarea de cumpărare plus cheltuielile de achiziționare;

mașini și utilaje – cu valoarea de cumpărare diminuată cu rabatul acordat, reducerea acordată plus cheltuielile pentru procurarea acestora (asigurarea, taxele vamale, impozitele și taxele, cheltuielile de transport), cheltuielile pentru montare, instalare, experimentare etc.

Totodată, în valoarea de intrare a mijloacelor fixe achiziționate se includ și dobînzile plătite la împrumuturi sau credite în conformitate cu prevederile Standardului Național de Contabilitate 23 „Cheltuielile privind împrumuturile”.

Mijloacele fixe achiziționate pe calea schimbului la valoarea negociată de părți, care se determină în mod riguros în succesiunea stabilită:

valoarea venală a obiectului primit în schimb sau oferit pentru schimb, corectată cu suma mijloacelor bănești sau a echivalentelor acestora plătite (primite);

valoarea de bilanț a activelor care urmează să fie schimbate, dacă nu există valoarea de piață real confirmată;

valoarea contractuală.

Mijloacele fixe primite cu titlu gratuit, precum și sub formă de subvenții guvernamentale – cu valoarea venală.

Dacă nu există o valoare de piață real confirmată, valoarea de intrare este determinată de o expertiză independentă sau la suma stabilită conform datelor din actele de primire-predare, cu suplimentarea în cazurile necesare a cheltuielilor de pregătire a activelor pentru exploatare [10].

Valoarea de intrare a mijloacelor fixe, pe care le deține arendașul în condițiile chiriei finanțate, se determină în baza regulilor prevăzute de Standardul Național de Contabilitate 17 „Contabilitatea chiriei”.

Valoarea de bilanț a mijloacelor fixe poate fi diminuată cu suma corespunzătoare a subvențiilor de stat la intrarea acestuia conform cerințelor Standardului Național de Contabilitate 20 „Contabilitatea subvențiilor de stat și publicitatea asistenței de stat”.

Evaluarea efectuată după constatarea inițială a mijloacelor fixe.

Metoda recomandată de condițiile standardului

După constatarea inițială, mijlocul fix trebuie să fie contabilizat la valoarea de intrare a acestuia, diminuată cu uzura acumulată. De aceea , în perioada de exploatare a obiectului trebuie diminuată permanent valoarea acestuia pînă la valoarea de recuperare.

Dacă mijlocul fix a pierdut parțial valoarea de intrare, prin urmare și avantajul economic corespunzător, rezultat din calamitățile naturale (furtuni, inundații, incendii etc.) sau avarii, deteriorări, o parte din valoarea de bilanț a acestuia în mărimea pierderii valorilor trebuie să fie trecută la cheltuieli. O atare casare a valorii se efectuează pe fiecare obiect separat.

Metoda alternativă admisibilă

Întreprinderea poate să aplice metoda alternativă de evaluare a mijloacelor fixe, potrivit căreia: dacă după constatarea inițială activul a fost evaluat, acesta trebuie să fie contabilizat la valoarea reevaluată, care constituie valoarea venală la data reevaluării diminuată cu suma respectivă a uzurii acumulate. Reevaluarea se efectuează regulat pentru ca valoarea de bilanț să nu difere substanțial de valoarea venală la data întocmirii bilanțului [28, p.145].

Reevaluarea mijloacelor fixe

Valoarea venală a mijloacelor fixe este valoarea de piață, ținînd cont de destinația utilizării acestora. Această valoare se determină prin expertiza estimativă efectuată de către specialiști (estimatori) calificați [28, p.125].

Dacă la unele obiecte speciale de active materiale sau din cauza vînzării rare a obiectelor, cu excepția cazurilor cînd acestea reprezintă o parte a afacerilor permanente, lipsește valoarea de piață confirmată, evaluarea acestora se efectuează la valoarea de recuperare.

Valoarea venală a obiectului mijloacelor fixe se determină, ținînd cont de destinația utilizării acestuia în prezent, adică la data evaluării.

Cînd se prevede utilizarea activului conform altor destinații, acesta va fi evaluat, ca și celelalte obiecte utilizate, în aceleași scopuri. De exemplu, nu este legitimă evaluarea clădirii și utilajului întreprinderii la valoarea de consum, dacă terenul pe care se află întreprinderea se evaluează la prețul de piață liber al terenului destinat replanificării pentru un centru comercial.

Frecvența reevaluării activelor depinde de gradul modificărilor survenite în valoarea venală a activului respectiv supus reevaluării și se determină autonom de întreprindere [28, p. 154].

Dacă valoarea venală a obiectului deja reevaluat diferă considerabil de valoarea de bilanț a acestuia (ca rezultat al inflației, modificării bruște a prețurilor la obiectul respectiv pe piață etc.), acesta trebuie să fie supus din nou reevaluării.

Obiectele mijloacelor fixe, a căror valoare venală este instabilă și se modifică considerabil, se reevaluează anual, de regulă, la finele anului. Obiectele mijloacelor fixe (clădirile, construcțiile speciale), a căror valoare venală se modifică neînsemnat, sînt supuse reevaluării o dată în trei-cinci ani.

Dacă un obiect dintr-o grupă oarecare de active este reevaluat, este necesară reevaluarea întregii grupe de obiecte.

Grupă se consideră în cazul dat o totalitate de obiecte omogene prin conținutul și modul de utilizare în activitatea economică (sau prin componența naturală și materială): clădirile, construcțiile speciale, mașinile și utilajele, instalațiile de transmisie, mijloacele de transport, instrumentele, inventarul de producție, inventarul de uz casnic, animalele de lucru și productive, plantațiile perene etc.

La reevaluarea obiectelor, care alcătuiesc o grupă de active, toate obiectele se reevaluează simultan. În caz contrar, sînt inevitabile reevaluarea selectivă a activelor și reflectarea rezultatelor acesteia în rapoartele financiare, ceea ce conduce la trecerea cheltuielilor și valorii lor la date diferite, și, prin urmare, la incomparabilitatea indicatorilor corespunzători.

La reevaluarea obiectului mijloacelor fixe este necesar a calcula și suma uzurii acumulate a acestuia la data reevaluării care se determină:

prin produsul sumei uzurii obiectului pînă la reevaluare și a coeficientului modificării valorii de bilanț după reevaluarea acestuia. Acest coeficient se calculează prin raportul dintre valoarea de înlocuire (reevaluată) a activului și valoarea de bilanț a acestuia pînă la reevaluare;

din valoarea de bilanț a obiectului după reevaluarea acestuia se scade uzura acumulată, calculată după reevaluare, în acest caz uzura este egală cu zero. Această metodă poate fi aplicată pentru grupa "Clădiri" [19].

Rezultatele reevaluări obiectului mijloacelor fixe după constatarea acestuia ca activ se reflectă în felul următor:

suma majorării valorii de bilanț se trece la majorarea capitalului propriu în postul de bilanț "Diferența din reevaluarea activelor";

suma reducerii valorii de bilanț se trece la micșorarea capitalului propriu în postul de bilanț "Diferența din reevaluarea activelor" [10].

Aceste modificări ale valorii de bilanț sînt reflectate pe fiecare activ în parte. Este interzisă compensarea reducerii valorii de bilanț din reevaluarea unui activ pe seama majorării valorii de bilanț a altui activ. Cînd mijloacele fixe și alte active pe termen lung sînt scoase din uz sumele majorării și micșorării valorii de bilanț sînt trecute respectiv la venituri și cheltuieli ale activității de investiții.

Impozitul din venit în partea formată din reevaluarea activelor se tratează în conformitate cu SNC 12 "Contabilitatea impozitului pe venit".

Actele normative și legislative privind reglementarea

contabilității mijloacelor fixe

Operațiunile economico – financiare aferente mișcării mijloacelor fixe sunt foarte numeroase, de aceea la contabilizarea acestora, este necesar de a se conduce de prevederile anumitor acte normative și legislative în vigoare. Caracteristica unora dintre ele va fi redată în continuare:

Codul fiscal al Republicii Moldova

Legea contabilității

Catalogului mijloacelor fixe și activelor nemateriale

Regulamentului privind evidența și calcularea a uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale

Explicație cu privire la modul de calculare a  uzurii și deducerii cheltuielilor pentru întreținerea, reparația și recondiționarea mijloacelor fixe

Regulamentul privind trecerea la pierderi a mașinilor, utilajelor, mijloacelor de transport și altor bunuri uzate, raportate la mijloacele (fondurile) fixe

Regulamentul privind inventarierea

Standardul Național de Contabilitate 3  “Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”

Urmează a caracteristică a acestora:

Codul Fiscal al Republicii Moldova. Prin prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale și al altor participanți la relațiile reglementate de legislația fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenței veniturilor și cheltuielilor deduse, modul și condițiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislației fiscale, precum și modul de contestare a acțiunilor organelor fiscale și ale persoanelor cu funcții de răspundere ale acestora [1].

Legea contabilității. Legea contabilității are ca scop stabilirea cadrului juridic, a cerințelor unice și a mecanismului de reglementare a contabilității și raportării financiare în Republica Moldova. Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, organizațiilor necomerciale, inclusiv instituțiilor publice, notarilor, avocaților și birourilor înființate de aceștia, precum și reprezentanțelor și filialelor întreprinderilor (organizațiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova, indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate și forma juridică de organizare [2].

Catalogul mijloacelor fixe și activelor nemateriale. În prezentul catalog sînt prezentate clasificarea mijloacelor fixe, precum și duratele de funcționare utilă a fiecărei familii de mijloace fixe. Clasificarea a fost elaborată în conformitate cu prevederile Standardului Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” și ale Clasificării fondurilor fixe ale economiei naționale a Republicii Moldova, adoptată prin Hotărîrea Departamentului de Stat pentru Statistică nr.40 din 16.09.1993.

Duratele de funcționare utilă corespund regimurilor și condițiilor de exploatare normală a activelor respective. Regimuri și condiții de exploatare normală a mașinilor și utilajelor, mijloacelor de transport, uneltelor și sculelor se consideră regimurile lor de lucru în două schimburi în condiții inofensive.

Pentru celelalte active se admite că duratele lor de funcționare utilă practic nu depind de regimul de lucru. Catalogul stabilește modul de corectare a duratelor de funcționare utilă a mijloacelor fixe pentru regimuri și condiții de exploatare care se deosebesc de cele normale.

Clasificarea mijloacelor fixe și activelor nemateriale, precum și duratele lor de funcționare utilă, determinate în baza datelor Catalogului și corectate în dependență de regimurile și condițiile de exploatare, sînt destinate utilizării de către întreprinderi și organizații în calitate de date inițiale pentru calculul uzurii mijloacelor fixe în scopuri financiare în conformitate cu cerințele Standardelor Naționale de Contabilitate [3].

Regulamentul privind evidența și calcularea a uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale. Obiectivul prezentului Regulament constă în descrierea modalității de evidență și calculare a uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale, modalității privind determinarea sumelor aferente cheltuielilor pentru reparație permise la deducere, precum și determinării rezultatului fiscal în cazul ieșirii mijloacelor fixe.

Acțiunea prezentului Regulament se extinde asupra tuturor persoanelor juridice și fizice, care desfășoară activitate de întreprinzător și sînt înregistrate în conformitate cu legislația Republicii Moldova [4].

Explicație cu privire la modul de calculare a  uzurii și deducerii cheltuielilor pentru întreținerea, reparația și recondiționarea mijloacelor fixe. Această explicație are drept scop exemplificarea modului de calculare a uzurii și deducerilor privind cheltuielile pentru reparație, întreținere a mijloacelor fixe [14].

Regulamentul privind trecerea la pierderi a mașinilor, utilajelor, mijloacelor de transport și altor bunuri uzate, raportate la mijloacele (fondurile) fixe. Prezentul Regulament stabilește modul de trecere la pierderi a mașinilor, utilajelor, mijloacelor de transport și altor bunuri  uzate, raportate la mijloacele fixe. Prevederile  prezentului  Regulament  sînt obligatorii  pentru organizațiile și instituțiile bugetare.

Regulamentul privind inventarierea este  elaborat în baza Legii contabilității, precum și a cerințelor obligatorii privind  efectuarea periodică a inventarierii patrimoniului persoanelor fizice și juridice pentru confirmarea veridicității și autenticității datelor contabilității și rapoartelor financiare [15].

În prezentul Regulament sînt prezentate detaliat modul de efectuare a   inventarierii patrimoniului, activelor și pasivelor, de determinare și reflectare a rezultatelor inventarierii, precum și formularele utilizate cu ocazia inventarierii.

Obiectivul prezentului Regulament constă în stabilirea situației reale a patrimoniului întreprinderii.

Sarcinile de bază ale inventarierii sînt:

stabilirea existenței efective a mijloacelor fixe, terenurilor, activelor nemateriale, investițiilor financiare,  mijloacelor fixe,  mijloacelor bănești,  volumului producției în curs de execuție, creanțelor și datoriilor etc.;

controlul asupra integrității activelor prin compararea existenței efective a acestora cu datele contabilității;

stabilirea bunurilor care parțial și-au pierdut calitatea inițială sau a modelelor învechite;

depistarea bunurilor neutilizate în scopul vînzării lor ulterioare;

verificarea respectării regulilor și condițiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri  și  materiale,  mijloacelor  bănești,  precum și a regulilor  de întreținere și exploatare a mașinilor, utilajelor și a altor mijloace fixe;

verificarea realității valorii de bilanț a activelor pe termen lung, mijloacelor fixe, mijloacelor bănești din casierie și pe conturile instituțiilor financiare, datoriilor și creanțelor, producției în curs de execuție, cheltuielilor anticipate și altor posturi de bilanț [15].

Standardul Național de Contabilitate 3  “Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii” este elaborat pentru facilitarea asimilării noului sistem de contabilizare a consumurilor și cheltuielilor la etapele inițiale ale reformei contabilității.

În prezentul standard sînt reflectate toate consumurile și cheltuielile aferente desfășurării activității de întreprinzător indiferent de cerințele impozitării. Prezentul standard se extinde asupra persoanelor juridice și fizice care desfășoară activități de producție, de comerț și de prestări servicii, precum și asupra filialelor, reprezentanțelor și altor subdiviziuni structurale înregistrate în Republica Moldova, situate atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît și peste hotarele ei [7].

În vederea elaborării lucrării, au fost folosite, de asemenea și un șir de manuale și cărți, printre care, cele mai cuprinzătoare sînt:

Alexandru Nederiță. Corespondența conturilor contabile conform prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate și Codului fiscal [29]. Prezenta lucrare este prima în Republica Moldova, în care sînt prezentate schemele integrale și complexe ale formulelor contabile pe tipuri (grupe) de operațiuni economice. Dl. Nederiță a încercat și a reușit prin manualul acesta să reflect modul de ținere a evidenței contabile strict în conformitate cu prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate și Codului fiscal al Republicii Moldova, îmbunătățind, prin urmare, manualele precedente.

În lucrare se examinează regulile de bază privind reflectarea operațiunilor economice în conturile contabile, se expune modul de corectare a formulelor contabile eronate, se prezintă modul de elaborare a politicii de contabilitate a întreprinderii și interconexiunea acesteia cu legislația fiscală, se oferă recomandări privind contabilitatea și impozitarea în diverse situații (cu referire la actele normative în vigoare).

Lucrarea conține o totalitate de formule contabile privind contabilitatea activelor pe termen lung și curente; leasingului, arendei, locațiunii; capitalului statutar și rezervelor; decontărilor cu personalul și titularii de avans, cu bugetul și organele asigurării sociale și de asistență medicală; consumurilor aferente fabricării produselor și prestării serviciilor; cheltuielilor și veniturilor pe feluri de activități; rezultatelor financiare și repartizării profitului. Toate formulele contabile și explicațiile la acestea sînt elaborate în conformitate cu cerințele Standardelor Naționale de Contabilitate, Planului de conturi contabile, Codului fiscal și ale altor acte normative. O atenție deosebită, în această carte se acordă mijloacelor fixe, aici fiind descriși toți pașii necesari a fi întreprinși în vederea ținerii evidenței contabile a acestora [29].

Iar în manualele: Grigoroi Lilia, Lazari Liliana, autor colectiv: Agenția de stat pentru protecția proprietății industriale a Republicii Moldova, autor colectiv: Institutul de proprietate industrială, „Bazele contabilității” [25] și Țurcanu Viorel, Bejerean Eudochia, „Bazele contabilității” [36], sînt redate toate documente primare ce țin de contabilitatea materialelor, obiectelor de mică valoare și scurtă durată și a uzurii acestora, produselor finite, producției în curs de execuție, mărfurilor, totodată sînt reflectate metodele de evaluarea a cestora.

CAPITOLUL II. CONTABILITATEA INTRĂRII MIJLOACELOR FIXE LA

ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA

Componența mijloacelor fixe și modul general de reflectare a acestora

în conturile contabile

Pentru generalizarea informației privind existența și mișcarea obiectelor de mijloace fixe sunt destinate conturile de activ 121 „Active materiale în curs de execuție” și 123 „Mijloace fixe”. În contul 121 se contabilizează obiectele de mijloace fixe aflate în procesul de creare sau pregătire pentru utilizare după destinație, precum și investițiile capitale ulterioare și alte consumuri aferente activelor materiale în curs de execuție. În debitul contului 121 se reflectă:

consumurile legate de crearea (construcția) obiectelor de mijloace fixe nemijlocit de către întreprindere;

valoarea de cumpărare (contractuală) a obiectelor de mijloace fixe procurate, dar care încă nu au fost puse în funcțiune;

consumurile legate de intrarea obiectelor de mijloace fixe și de pregătirea acestora pentru utilizare după destinație;

suma majorării valorii activelor materiale în curs de execuție reevaluate (ecartul de reevaluare);

valoarea de piață a plusurilor de active materiale în curs de execuție constatate la inventariere;

suma majorării (ajustării) valorii activelor materiale în curs de execuție intrate în anii precedenți;

investițiile capitale ulterioare și consumurile pentru reparația obiectelor de mijloace fixe efectuate de angajați nemijlocit la locul exploatării unor asemenea obiecte [29, p. 83].

În creditul contului 121 se reflectă:

valoarea de intrare a obiectelor de mijloace fixe puse în funcțiune;

sumele investițiilor capitale ulterioare capitalizate (raportate la majorarea valorii de bilanț a obiectelor corespunzătoare de mijloace fixe) sau trecute la consumurile / cheltuielile perioadelor de gestiune curente sau viitoare;

suma micșorării valorii activelor materiale în curs de execuție reevaluate (reducerea de reevaluare);

valoarea de bilanț a activelor materiale în curs de execuție ieșite (vîndute, transmise terților, casate etc.);

suma micșorării (ajustării) valorii activelor materiale în curs de execuție intrate în anii precedenți;

valoarea realizabilă netă a pieselor de schimb uzate și a altor materiale primite la pregătirea obiectelor de mijloace fixe pentru utilizare după destinație, precum și la efectuarea investițiilor capitale ulterioare și a reparației obiectelor de mijloace fixe de către angajați nemijlocit la locul exploatării unor asemenea obiecte [29, p. 83].

Soldul contului 121 este debitor; reprezintă consumurile acumulate legate de crearea și procurarea obiectelor de mijloace fixe, valoarea utilajului care necesită montaj și a altor obiecte pînă la punerea în funcțiune a acestora la finele perioadei de gestiune și se reflectă în capitolul 1 „Active pe termen lung” din Bilanțul contabil.

În Planul de conturi pentru contul 121 sunt prevăzute următoarele subconturi:

1211 „Construcții în curs de execuție”

1212 „Utilaj destinat instalării”

1213 „Utilaj și alte obiecte pînă la punerea în funcțiune”

1214 „Investiții capitale ulterioare” [13].

În afară de subconturile specificate, întreprinderea poate deschide de sine stătător la contul 121 și alte subconturi:

„Active materiale în curs de execuție transmise în ga”

„Active materiale în curs de execuție sechestrate conform deciziei organelor autorizate” etc. [29, p. 83].

Evidența analitică a activelor materiale în curs de execuție se ține pe obiecte de mijloace fixe create, pe feluri de lucrări, pe articole de consumuri și pe alte direcții prevăzute de politica de contabilitate a întreprinderii.

În contul 123 se contabilizează obiectele de mijloace fixe puse în funcțiune și înregistrate în bilanțul întreprinderii.

În debitul contului 123 se reflectă:

valoarea de intrare a obiectelor de mijloace fixe puse în funcțiune;

suma capitalizată a investițiilor capitale ulterioare;

valoarea de piață a plusurilor obiectelor de mijloace fixe constatate la inventariere;

suma majorării valorii de intrare/de bilanț a obiectelor de mijloace fixo (ecartul de reevaluare);

suma majorării (ajustării) valorii de intrare a obiectelor de mijloace fixo intrate în anii precedenți [29, p. 84].

În creditul contului 123 se reflectă:

valoarea de bilanț a mijloacelor fixe ieșite;

uzura acumulată a obiectelor de mijloace fixe decontată la ieșirea acestora,

valoarea realizabilă netă a pieselor de schimb uzate și a altor materiale rezultate din lichidarea obiectelor de mijloace fixe (În limitele valoriI probabile rămase a acestora);

suma micșorării valorii de intrare/de bilanț a obiectelor de mijloace fixe (reducerea de reevaluare);

suma micșorării (ajustării) valorii de intrare a obiectelor de mijloace fixe intrate în anii precedenți [29, p. 84].

Soldul contului 123 este debitor; reprezintă valoarea de intrare (reevaluată/corectată) a obiectelor de mijloace fixe la finele perioadei de gestiune și se reflectă în capitolul 1 „Active pe termen lung” din Bilanțul contabil.

În Planul de conturi pentru contul 123 sunt prevăzute următoarele subconturi:

„Clădiri”

„Construcții speciale”

„Mașini, utilaje și instalații de transmisie”

„Mijloace de transport”

„Animale de muncă și de producție”

„Plantații perene”

„Alte mijloace fixe”

„Mijloace fixe primite în arendă finanțată (leasing financiar)” [13].

În afară de subconturile specificate, întreprinderea poate deschide de sine stătător la contul 123 și alte subconturi:

„Mijloace fixe transmise în arendă operațională (leasing, locațiune)”

„Mijloace fixe procurate pentru transmiterea în leasing (arendă, locațiune)”

„Investiții în mijloace fixe primite în baza contractului de arendă operațională (leasing, locațiune)”

„Mijloace fixe transmise în gaj”

„Mijloace fixe sechestrate conform deciziei organelor autorizate”

Etc.

Evidența analitică a mijloacelor fixe se ține pe tipurile acestora, obiecte de inventar, locuri de exploatare și pe alte direcții prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii

Aspecte generale ale contabilizării intrării mijloacelor fixe

Privind intrarea mijloacelor fixe, se pot menționa următoarele căi de intrare a acestora în patrimoniul întreprinderii:

procurării contra plată (inclusiv importul) de la alte întreprinderi și persoane fizice;

primirii de la fondatori sub formă de aport la capitalul statutar al întreprinderii sau în contul achitării valorii subscrierii la acțiuni;

primirii sub formă de subvenții și cu titlu gratuit;

creării (construcției) nemijlocit de către întreprindere;

primirii în arendă finanțată (leasing financiar);

transferării din proprietatea investițională și din activele curente;

obținerii la casarea resurselor naturale;

alte operațiuni (recuperarea pierderilor întreprinderii pe seama contribuțiilor cu destinație specială ale fondatorilor; înregistrarea plusurilor constatate la inventariere; majorarea (ajustarea) valorii de intrare a mijloacelor fixe intrate în anii precedenți) etc. [29, p. 85]

La contabilizarea și impozitarea operațiunilor de intrare a mijloacelor fixe este necesar să se acorde atenție următoarelor aspecte:

Mijloacele fixe procurate contra plată sau intrate în alt mod se reflectă în conturile contabile la valoarea de intrare a acestora care se determină în conformitate cu paragrafele 13-17 din Standardul Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” [10].

Obiectele se consideră incluse în componența mijloacelor fixe din momentul punerii în funcțiune a acestora în baza documentelor întocmite în modul cuvenit (paragraful 21 din Standardul Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”) [10].

Valoarea de intrare a mijloacelor fixe se stabilește pe fiecare obiect de inventar la data punerii în funcțiune a acestuia. Obiect de inventar se consideră un obiect de mijloace fixe cu toate dispozitivele și accesoriile sau un obiect izolat din punct de vedre constructiv destinat exercitării anumitor funcții de sine stătătoare sau un complex separat de obiecte care reprezintă un tot întreg și este destinat executării unei anumite lucrări.

TVA de la valoarea de cumpărare a obiectelor de mijloace fixe procurate nu se include în valoarea de intrare a acestora, ci se trece în cont, cu excepția cazurilor cînd:

întreprinderea nu este înregistrată ca plătitor TVA;

mijloacele fixe procurate se utilizează pentru efectuarea livrărilor scutite de TVA sau nu în scopuri de întreprinzător.

La ieșirea unor asemenea obiecte de mijloace fixe întreprinderea are dreptul la trecerea în cont TVA din valoarea de bilanț a acestora în cazul respectării concomitente a următoarelor condiții:

la momentul procurării mijloacelor fixe întreprinderea era înregistrată ca plătitor de TVA;

suma TVA a fost inclusă în valoarea de intrare a mijloacelor fixe procurate;

întreprinderea dispune de facturile fiscale și/ sau alte documente care confirmă achitarea (calcularea) TVA aferentă mijloacelor fixe intrate;

ieșirea mijloacelor fixe reprezintă o livrare impozabilă cu TVA [29, p. 86].

Operațiunile de intrare a mijloacelor fixe (de formare a valorii de intrare ) se reflectă în conturile contabile în felul următor:

în cazul în care obiectele de mijloace fixe procurate necesită consumuri suplimentare privind procurarea și pregătirea acestora pentru utilizarea după destinație sau data intrării unor asemenea obiecte nu coincide cu data punerii în funcțiune a acestora, valoarea de cumpărare (contractuală) și consumurile care formează valoarea de intrare a mijloacelor fixe se contabilizează în prealabil în contul 121. La punerea în funcțiune a unor asemenea obiecte, valoarea de intrare a acestora formată în contul 121 se decontează în debitul contului 123.

în cazul în care obiectele de mijloace fixe procurate nu necesită consumuri suplimentare privind procurarea și pregătirea acestora pentru utilizare după destinație, precum și în cazul cînd data intrării unor astfel de obiecte coincide cu data punerii în funcțiune a acestora, obiectele de mijloace fixe intrate reflectă nemijlocit în contul 123 (fără utilizarea contului 121) [29, p. 86].

Mijloacele fixe se înregistrează la intrări numai în cazul respectării criteriilor de recunoaștere a activelor materiale stabilite în paragraful 7 din Standardul Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” adică atunci cînd:

există o certitudine întemeiată că în urma utilizării mijlocului fix întreprinderea va obține un avantaj economic;

valoarea mijlocului fix poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine. Dacă criteriile menționate nu se respectă, consumurile aferente procurării, creării/construcției mijlocului fix se constată ca cheltuieli ale perioadei [29, p. 87].

Evaluarea mijloacelor fixe, valoarea cărora se exprimă în valută străină, se efectuează în lei moldovenești prin recalcularea valutei străine la cursul B.N.M stabilit la data întocmirii declarației vamale ( în cazul în care în contract nu este prevăzută o altă dată de preluare a dreptului de proprietate de către întreprindere sau de înregistrare în bilanț a mijloacelor fixe procurate).

Diferențele de curs apărute după înregistrarea la intrări a mijloacelor fixe, la achitarea datoriilor față de furnizori sau la data întocmirii rapoartelor financiare, se recunosc ca venituri sau cheltuieli ale activității financiare și nu afectează valoarea de intrare a mijloacelor fixe [29, p. 87].

Evaluarea mijloacelor fixe procurate de la rezidenții Republicii Moldova, valoarea cărora se exprimă în unități convenționale (valută străină) se efectuează în lei moldovenești prin recalcularea unităților convenționale (valutei străine) în modul stabilit în contracte la data:

transferării întreprinderii a dreptului de proprietate asupra mijloacelor fixe procurate în conformitate cu contractul încheiat;

înregistrării în bilanț a mijloacelor fixe primite în baza contractelor de arendă finanțată (leasing financiar)

Diferențele de sumă apărute după înregistrarea la intrări a mijloacelor fixe, la achitarea datoriilor față de furnizori, se recunosc ca venituri sau cheltuieli ale activității financiare și nu afectează valoarea de intrare a mijloacelor fixe [29, p. 87].

Valoarea realizabilă netă a bunurilor materiale primite la reparația obiectelor de mijloace fixe pînă la punerea în funcțiune a acestora (de exemplu, piesele de schimb uzate, materialele de construcție și de altă natură) se trece la micșorarea valorii unor asemenea obiecte.

La punerea în funcțiune a obiectelor de mijloace fixe trebuie să se întocmească un document primar justificativ corespunzător – procesul-verbal de primire – predare (mișcare) a mijloacelor fixe.

Contabilitatea intrării mijloacelor fixe la

ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA

Mijloacele fixe pot fi procurate contra plată atît de la furnizorii autohtoni, cît și de la cei străini (întreprinderi și persoane fizice).

Conform paragrafului 15 lit.c din Standardul Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung” în contabilitatea financiară valoarea de intrare a obiectelor de mijloace fixe procurate contra plată de la alte întreprinderi și persoane este egală:

pentru clădiri și construcții speciale – cu valoarea de cumpărare plus consumurile legate de reparație și aducerea acestora în stare de lucru;

pentru mașini și utilaje – cu valoarea de cumpărare minus rabatul acordat plus consumurile privind procurarea acestora ( asigurarea, taxele vamale, impozitele și taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport) consumurile aferente montării, instalării, experimentării etc. [29, p. 88]

În scopuri fiscale valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din prețul de procurare, precum și din toate cheltuielile aferente procurării acestora, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare și asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului de exploatare (art.27 alin(1) din Codul Fiscal) [1].

Astfel, valoarea de intrare a mijloacelor fixe procurate contra plată de la alte întreprinderi și persoane coincide în contabilitatea financiară și în scopuri fiscale.

Dreptul de a înregistra în evidența contabilă a operațiunilor privind intrarea mijloacelor fixe, precum și documentele de generalizare a informației privitor la acestea are loc prin următoarele documente:

Facturi fiscale, facturi de expediție, declarații vamale – la procurarea mijloacelor fixe, la importarea acestora (anexa 8)

Ordine de plată, extrase de cont – la reflectarea achitării pentru mijloacele fixe procurate (anexa 6)

Note de contabilitate – la reflectarea impozitelor și taxelor nerecuperabile ce urmează să fie achitate la procurarea mijloacelor fixe (anexa 9)

Procese-verbale de primire-predare a mijloacelor fixe – la reflectarea valorii mijloacelor fixe puse în funcțiune (anexa 35)

Note de contabilitate – la reflectarea diferențelor de sumă și de curs favorabile și/sau nefavorabile privind operațiunile de procurare a mijloacelor fixe

Acte de constituire a întreprinderii, note de contabilitate – la reflectarea datoriilor fondatorilor privind aporturile în capitalul statutar

Facturi de expediție, procese-verbale de evaluare a aporturilor nebănești – la reflectarea valorii mijloacelor fixe primite de la fondatori sub formă de capital statutar

Contract de donație, facturi de expediție – la reflectarea valorii mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit (anexa 55, 56)

Bonuri de consum, procese-verbale de casare, rapoarte privind materialele utilizate – la reflectarea casării materialelor de construcție și de altă natură utilizate la crearea mijloacelor fixe (anexa 58)

Facturi fiscale, facturi de expediție, procese-verbale de prestare a serviciilor – la reflectarea valorii serviciilor prestate de întreprinderi și persoane terțe la crearea mijloacelor fixe (anexa 41)

Ordine de plată, extrase de cont, alte documente de plată – la achitarea nemijlocită a cheltuielilor suportate pentru crearea mijloacelor fixe (anexa 47)

Proces-verbal al comisie de inventariere, procese-verbale de primire-predare a mijloacelor fixe – la reflectarea surplusului de mijloace fixe constatate în urma inventarierii (anexa 64)

Registru de evidență a mijloacelor fixe

Contracte de răspundere materială (privind mijloacele fixe) (anexa 4), etc.

La procurarea (inclusiv importul) mijloacelor fixe contra plată de la alte întreprinderi și persoane, contabilitatea ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA, a întocmit pe parcursul anului 2008 următoarele înregistrări contabile:

La valoarea printerului procurat de „InterSIS” SRL în valoare de 70583,98 lei, în baza facturii fiscale s-a întocmite formula contabilă (anexa 7):

Debit contul 123 „Mijloace fixe” – 58819,98 lei

Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 11764,00 lei

Credit contul 539 „Alte datorii pe termen scurt” – 70583,98 lei

Pe parcursul anului 2008, ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA a importat din afara țării un mijloc fix. În acest caz, potrivit prevederilor Standardului Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, taxele vamale se includ în valoarea de intrare a mijlocului fix, prin urmare, înregistrarea contabilă este (anexa 9):

Debit contul 123 „Mijloace fixe” – 109,34 lei

Credit contul 539 „Alte datorii pe termen scurt” – 109,34 lei

Este necesar de menționat că, la importului mijloacelor fixe ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA întocmește Declarația complementară (anexa 12, 13) în care se prezintă informația privitor la bunurile procurate, codul acestora potrivit clasificatorului și valoarea lor.

La intrarea în patrimoniu, pentru fiecare mijloc fix în parte se întocmește Contractul privind răspunderea materială deplină (anexa 4), potrivit căruia persoana fizică gestionară se obligă să poarte răspundere deplină asupra integrității avestuia.

La achitarea cu furnizorii pentru mijloacele fixe procurate, se contabilizează în contabilitatea ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA în baza ordinului de plată, în felul următor (anexa 6):

Debit contul 539 „Alte datorii pe termen scurt” – 73447,00 lei

Credit contul 242 „Conturi curente în valută națională” – 73447,00 lei

Adesea, ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA procură mijloace fixe care au nevoie de montare, instalare, prin urmare acestea nu pot fi imediat date în exploatare. În acest caz, valoarea mijlocului fix, precum și a tuturor cheltuielilor legate de montarea acestuia sunt contabilizate la contul 121 „Active materiale în curs de execuție”, în felul următor:

La valoarea materialelor consumate, se face înregistrarea contabilă (101335,36 lei (7562,34 EURO la cursul din 17.10.2008)) (anexa 36):

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție” – 101335,36 lei

Credit contul 211 „Materiale” – 101335,36 lei

La valoarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată utilizate, contabilitatea ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA a întocmit următoarea înregistrare contabilă (140110,40 lei (10456 EURO la cursul din 17.10.2008)) (anexa 37):

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție” – 140110,40 lei

Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată” – 140110,40 lei

În cazul prestării serviciului demontaj, cu utilizarea materialelor necesare montării de către antreprenor, în componența contului 121 se trece valoarea totală a materialelor consumate de către antreprenor împreună cu costul serviciului prestat prin următoarea înregistrare contabilă (224403,77 lei (16746,55 EURO la cursul din 17.10.2008)) (anexa 38):

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție” – 224403,77 lei

Credit contul 539 „Alte datorii pe termen scurt” – 224403,77 lei

Imediat după finisarea lucrărilor, se întocmește procesul verbal de recepție a mijlocului fix (anexa 38), care permite întocmirea în contabilitatea ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA următoarei înregistrări contabile:

Debit contul 123 „Mijloace fixe” – 224403,77 lei

Credit contul 121 „Active materiale în curs de execuție” – 224403,77 lei

Mijloacelor fixe cu o durată înaltă de funcțiune le este specifică defectarea în timp. În acest caz, ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA apelează la serviciile antreprenorilor pentru reparația acestora. Inițial, mijloacele fixe sunt trecute în componența activelor materiale în curs de execuție prin înregistrarea:

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție”

Credit contul 123 „Mijloace fixe”

Ulterior, la valoarea serviciilor prestate de antreprenor și materialele utilizate de către acesta, se face înregistrarea contabilă, în baza facturii fiscale prezentate de acesta (anexa 28):

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție” – 1030357,02 lei

Credit contul 539 „Alte datorii pe termen scurt” – 1030357,02 lei

Documentul ce-i permite ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA să reflecte operațiunea dată în evidența contabilă este și Actul lucrărilor îndeplinite întocmit de către antreprenor (anexa 29), în care acesta specifică: total materiale consumate; cheltuieli privind retribuirea muncii și asigurarea muncitorilor încadrați în reparația mijloacelor fixe.

Pentru toate datoriile ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA față de antreprenorii sîi privind lucrările de montare sau reparație, aceasta se achită prin transfer bancar, întocmind Ordinul de plată (anexa 47).

Înregistrarea contabilă în acest caz este (anexa 47):

Debit contul 539 „Alte datorii pe termen scurt” – 260000,00 lei

Credit contul 242 „Conturi curente în valută națională” – 260000,00 lei

În anumite situații, cînd reparația poate fi efectuată cu puterile proprii ale întreprinderii, materialele consumate pentru reparația mijloacelor fixe se contabilizează în felul următor:

Reflectarea materialelor utilizate pentru reparația mijloacelor fixe (anexa 58):

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție” – 6689,30 lei

Credit contul 211 „Materiale” – 6689,30 lei

Reflectarea valorii obiectelor de mică valoare și scurtă durată utilizate pentru reparația mijloacelor fixe (anexa 58):

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție” – 3706,06 lei

Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată” – 3706,06 lei

Ulterior, contul 121 se închide cu contul 123 prin reflectarea mijlocului fix ce poate fi pus în funcțiune.

În luna noiembrie 2008 ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA a primit cu titlu gratuit un frigider de la „Cedrus Com” SRL (în baza contractului de donație) (anexa 56), în acest caz, în contabilitatea ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA, frigiderul intrat în patrimoniu, la valoarea convenită între părți, s-a contabilizat în felul următor (anexa 57):

Debit contul 123 „Mijloace fixe” – 4427,74 lei

Credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară” – 4427,74 lei

La calcularea uzurii mijloacelor fixe, valoarea de inventar a acestora se diminuează cu suma uzurii calculate. Formula contabilă întocmită la determinarea uzurii perioadei de gestiune este (anexa 63):

Debit contul 713 „Cheltuieli generale și administrative” – 27759,57 lei

Credit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe” – 27759,57 lei

Suma uzurii calculate se trece în debitului acelui cont în funcție de destinația utilizării mijlocului fix în cadrul ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA.

Pentru a verifica, dacă datele evidenței contabile corespund cu existența reală a mijloacelor fixe, ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA desfășoară, cel puțin o dată pe an, inventarierea acestora. Potrivit Listei de inventariere a mijloacelor fixe la 01.12.2008 (anexa 64) nu s-au constatat divergențe între existența reală și evidența contabilă.

În cazul în care acestea divergențe apar, înregistrările contabile ce se pot întocmi sunt:

La valoarea surplusului de mijloace fixe constatate în rezultatul inventarierii:

Debit contul 123 „Mijloace fixe”

Credit contul 621 „Venituri din activitatea investițională”

La valoarea neajunsurilor de mijloace fixe constatate în rezultatul inventarierii:

Debit contul 721 „Cheltuieli din activitatea investițională”

Credit contul 123 „Mijloace fixe”

Contabilitatea altor intrări de mijloace fixe

Unicele metode de intrare a mijloacelor fixe pe parcursul anului 2008 în cadrul ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA au fost prin procurare de la persoane terțe și primirea cu titlu gratuit.

Însă, se consideră necesar de redat modul de contabilizare și a altor metode de intrare a mijloacelor fixe în patrimoniul întreprinderii, după cum urmează:

Intrarea mijloacelor fixe sub formă de aport la capitalul statutar al întreprinderii

Mijloacele fixe pot fi primite sub formă de aport la capitalul statutar atît la crearea întreprinderii, cît și la operarea modificărilor în actele de constituire ale acesteia.

În contabilitate financiară valoarea de intrare a obiectelor de mijloace fixe, primite sub formă de aport la capitalul statutar sau în contul plății pentru subscrierea la acțiuni se determină, pornind de la valoarea contractuală a acestora prevăzută în actele de constituire și consumurile legate de procurarea unor asemenea obiecte și de pregătirea lor pentru utilizare după destinație.

Activele materiale, a căror valoare depășește 3000 lei pentru o unitate și al căror termen de exploatare depășește un an, destinate includerii în capitalul statutar (social) în modul și în termenele prevăzute de legislație se scutesc de TVA (art.103 alin. (1) pct.23 din Codul fiscal) [1].

La primirea mijloacelor fixe sub formă de aport la capitalul statutar al întreprinderii se întocmesc formulele contabile:

Reflectarea valorii obiectelor de mijloace fixe primite de la fondatori sub formă de aport la capitalul statutar la crearea întreprinderii:

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție”

Credit contul 313 „Capital nevărsat”

Reflectarea valorii contractuale a obiectelor de mijloace fixe aportate de către fondatori la capitalul statutar în cazul modificării capitalului statutar al întreprinderii.

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție”

Credit contul 537 „Datorii față de fondatori și alți participanți”

Reflectarea valorii de intrare a obiectelor de mijloace fixe puse în funcțiune:

Debit contul 123 „Mijloace fixe”

Credit contul 121 „Active materiale în curs de execuție”

Crearea (construcția) obiectelor de mijloace fixe nemijlocit de către întreprindere

Crearea (construcția) obiectelor de mijloace fixe nemijlocit de către întreprindere poate să se efectueze în regie proprie.

În contabilitatea financiară valoarea de intrare a obiectelor de mijloace fixe create (construite) în regie proprie se determină în baza costului efectiv, inclusiv impozitele prevăzute de legislația în vigoare (paragraful 15 lit. a) din S.N.C. 16) [10].

În scopuri fiscale valoarea mijloacelor fixe aferente proprietății create cu forțe proprii include toate impozitele și taxele, cu excepția taxei pe valoarea adăugată achitată sau care urmează a fi achitată de către subiecții impozabili înregistrați cheltuielile și plata dobînzilor aferente acestora pentru toată perioada de pînă la punerea lor în exploatare (art. 27 alin. (1) din Codul fiscal) [1].

Consumurile aferente creării (construcției) obiectelor de mijloace fixe în regie proprie se reflectă în contul 121, subcontul 1211 „Construcții în curs de execuție” care se utilizează în cazul în care întreprinderea planifică să utilizeze obiectul creat (procurat) pentru necesități proprii în calitate de mijloace fixe. Dacă întreprinderea planifică vînzarea obiectului creat (construit), contul 121 nu se utilizează, iar consumurile aferente creării (construcției) obiectului specificat se reflectă în contul 811 „Activități de bază” sau în contul 812 „Activități auxiliare”, prin decontarea ulterioară la finele fiecărei perioade de gestiune în contul 215 „Producția în curs de execuție”, iar la finalizarea construcției – în contul 216 „Produse”.

În cazul punerii în funcțiune a obiectelor de mijloace fixe create (construite) nemijlocit de către întreprindere, valoarea de intrare formată în contul 121 se reflectă în debitul 123.

Consumurile aferente creării (construcției) obiectelor de mijloace fixe de la care nu se atașează avantaje economice viitoare se decontează la cheltuielile perioadelor de gestiune curente și /sau viitoare.

La crearea (construcția) obiectelor de mijloace fixe nemijlocit de către întreprindere se întocmesc formulele contabile prezentate în continuare:

Calcularea uzurii mijloacelor fixe utilizate la crearea obiectelor de mijloace fixe:

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție”

Credit contul 124 „Uzura mijloacelor fixe”

Casarea materialelor utilizate la crearea obiectelor de mijloace fixe:

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție”

Credit contul 211 „Materiale”

Casarea obiectelor de mică valoare și scurtă durată utilizate la crearea obiectelor de mijloace fixe:

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție”

Credit contul 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”

Calcularea remunerațiilor personalului antrenat în crearea obiectelor de mijloace fixe:

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție”

Credit contul 531 „Datorii pe termen scurt privind retribuirea muncii”

Calcularea contribuțiilor de asigurări medicale și sociale aferente remunerațiilor personalului antrenat în crearea obiectelor de mijloace fixe:

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție”

Credit contul 533 „Datorii privind asigurările”

Reflectarea valorii serviciilor terțelor persoane prestate la crearea obiectelor de mijloace fixe:

Debit contul 121 „Active materiale în curs de execuție”

Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”

CAPITOLUL III. ANALIZA STRUCTURII MIJLOACELOR FIXE ALE

ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA

Analiza structurii, mișcării și stării funcționale a

mijloacelor fixe în dinamică

Asigurarea întreprinderilor cu mijloace fixe necesare sub aspect cantitativ și calitativ prezintă o deosebită importanță pentru îndeplinirea în bune condiții a programului de producție și pentru sporirea eficienței activității economice a lor. Astfel analiza asigurării cu mijloace fixe și a eficienței utilizării acestora, de regulă, se începe cu examinarea structurii, mișcării și stării funcționale a mijloacelor fixe în dinamică. [24, p. 54].

Sursa principală de informație pentru analiza mijloacelor fixe este Bilanțul contabil și Anexa la bilanțul contabil din raportul financiar anual al ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA.

Prima etapă a analizei presupune examinarea structurii mijloacelor fixe ale întreprinderii pe categorii și modificările intervenite pe parcursul anului de gestiune în dinamică. Pentru aceasta se utilizează următorul tabel analitic:

Tabelul 2

Analiza structurii mijloacelor fixe ale

ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA

Sursa: Elaborat de autor.

Dat fiind faptul că ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA este o întreprindere ce are ca activitatea de bază – producerea, în acest context orice tendință cu semnul “plus” în dinamica mijloacelor fixe se apreciază pozitiv, iar cu semnul “minus” – negativ.

Prin urmare, majorarea în dinamică a mijloacelor fixe cu 23419756 lei în 2008 față de 2007 se apreciază pozitiv, reflectînd majorarea resurselor tehnice utilizate în activitate. Urmărind structura acestora, se constată că ponderea cea mai mare, atît în 2007 cît și în 2008 o dețin mașinile și utilajele (53,38% în 2007, 53,88% în 2008), care de fapt și reprezintă partea activă a mijloacelor fixe, prin urmare, acest moment se apreciază pozitiv, reflectînd suficiența mijloacelor tehnice necesare procesului de producție.

Aceste utilaje sunt urmate de clădiri, care, de asemenea, dețin o cotă impunătoare în totalul mijloacelor fixe (26,99% în 2007, 32,38% în 2008).

Pozitiv se apreciază faptul că, întreprinderea nu are mijloace fixe arendate, ceea ce denotă că aceasta are suficiente mijloace fixe pentru a garanta derularea normală a activității sale, neapelînd la persoane fizice și/sau juridice terțe.

Prin studierea modificărilor absolute și procentuale pe categorii de mijloace fixe se pot face aprecieri cu privire la preocuparea întreprinderii pentru asigurarea, în principal, cu acele mijloace fixe care au un rol hotărîtor în îndeplinirea programului de producție și în ridicarea nivelului de înzestrare tehnică a muncii. De regulă mijloacele fixe direct productive trebuie să înregistreze ritmul cel mai mare de creștere, ceea ce are consecințe pozitive asupra eficienței activității economice a întreprinderilor [24, p. 59].

În acest caz se ține cont de următoarea relație:

IVv > IMfa > IMF (%).

Cu alte cuvinte, ritmul de creștere a venitului din vînzări (Vv) în dinamică trebuie să depășească ritmul de creștere a valorii mijloacelor fixe active (MFa) și, respectiv, a valorii mijloacelor fixe de producție (MF).

În continuare se prezintă nivelul acestor indicatori:

IVv = 0,84

IMfa = 2,32

IMF = 2,30

Prin urmare, obținem relația:

0,84 < 2,32 > 2,30

Deci, se ajunge la concluzia că relația de mai sus nu este întru totul respectată, dat fiind faptul că ritmul de creștere a venitului din vînzări este inferior ritmului de creștere a mijloacelor fixe active. Acest fapt se explică prin avantajele scăzute aduse de mijloacele fixe utilizate de ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA, adică cheltuielile suplimentare antrenate în aprovizionarea cu mijloace fixe nu sunt acoperite cu venituri.

Îmbucurător este faptul că privind structura mijloacelor fixe ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA a ținut cont de faptul că ritmul de creștere a mijloacelor fixe active (adică a celor efectiv utilizate în activitatea de producție) trebuie sp fie superior ritmului de creștere a mijloacelor fixe totale.

În analiza mijloacelor fixe, se mai pot determina o serie de indicatori utilizați pentru caracterizarea mișcării mijloacelor fixe, printre care, următorii doi indicatori relativi coeficientul intrărilor și coeficientul ieșirii sau scoaterii din funcțiune [34, p. 68].

Coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (Kreîn.) – reprezintă efortul întreprinderii de menținere și creștere a potențialului tehnic care se determină ca raportul dintre valoarea mijloacelor fixe intrate într-o anumită perioadă de gestiune și valoarea tuturor mijloacelor fixe la finele acestei perioade:

unde:

MF in. – valoarea mijloacelor fixe intrate pe parcursul perioadei de gestiune;

MF tot.sf. – valoarea mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune.

Coeficientul de ieșire a mijloacelor fixe sau coeficientul scoaterii din funcțiune (Kieș.) – evidențiază procesul de dezinvestire, fie ca urmare a ineficienței menținerii mijlocului fix în procesul de producție prin diminuarea parametrilor funcționali, fie ca urmare a inutilității acestuia în procesul de producție. Acest indicator se determină ca raport dintre valoarea mijloacelor fixe ieșite și transferate într-o anumită perioadă gestiune și valoarea tuturor mijloacelor fixe la începutul acestei perioade:

În practica analitică se apreciază pozitiv situația în care ambii coeficienți corespund condiției:

Kreîn > Kieșire

Pentru a analiza starea funcțională a mijloacelor fixe ale întreprinderii cel mai des se folosesc următorii doi indicatori relativi [34, p. 89]:

Coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe (Kuzur. ) care exprimă partea din valoarea de inventar a mijloacelor fixe înclusă în costuri sub forma amortizării care se calculează ca raportul dintre suma uzurii acumulate la finele anului de gestiune și valoarea totală a mijloacelor fixe la finele acestui an:

Acest indicator exprimă gradul de uzură al mijloacelor fixe din inventarul întreprinderii și poate lua valori cuprinse între 0 și 100. O valoare a sa peste 50 % atrage atenția asupra înrăutățirii stării fizice a mijloacelor fixe și necesității înnoirii acestora.

Coeficientul utilității mijloacelor fixe (Kutil.) – reflectă potențialul tehnico- productiv al mijloacelor fixe la un moment dat, care se calculează ca diferența dintre 1 și mărimea coeficientului uzurii acumulate a mijloacelor fixe:

Kutil. = 1 – Kuzur.

De regulă, cu cît coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe este mai mic, cu atît utilitatea acestora este mai pronunțată și viceversa.

Pentru o întreprindere de producție, se apreciază pozitiv cînd coeficientul utilității are o mărime suficientă, pentru că deutilitatea mijloacelor fixe depinde cantitatea și calitatea produselor fabricate de către entitatea economică.

Pentru o apreciere mai obiectivă a stării funcționale a mijloacelor fixe se recomandă ca coeficienții respectivi să fie examinați în dinamică.

Pentru a analiza evoluția acestor indicatori în dinamică se poate întocmi următorul tabel:

Tabelul 3

Analiza mișcării și stării funcționale a mijloacelor fixe ale

ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA

(coeficienți)

Sursa: Elaborat de autor.

Urmărind informația prezentată în tabelul precedent, se poate de afirmat că situația la întreprindere cu privire la mișcarea și starea funcțională a mijloacelor fixe se apreciază drept pozitivă. Autorul afirmă acest lucru bazîndu-se pe faptul că orice unitate patrimonială ce are ca activitate de bază – producerea, trebuie să-și asigure activitatea cu resurse tehnice necesare, de înaltă calitate, prin urmare, ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA, a ținut cont de acest fapt, și în anul de gestiune s-a aprovizionat cu mijloace fixe într-o valoare considerabilă, reușind să înregistreze în anul 2008 un coeficient de reînnoire de 0,58 unități, mai mare cu 0,34 unități în anul 2007.

Totodată, coeficienții de ieșire a mijloacelor fixe dețin nivele destul de joase, ceea ce demonstrează faptul că mijloacele fixe ale ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA, nu sunt scoase din funcțiune.

În ceea ce privește coeficienții uzurii acumulate și a utilității mijloacelor fixe, în anul precedent situația era una nefavorabilă, deoarece coeficientul uzurii acumulate era aproape la nivelul coeficientului utilității, ceea ce înseamnă că în anul 2007 aproximativ jumătate din mijloacele fixe disponibile erau uzate.

Această situație se modifică în anul 2008, coeficientul utilității este cu mult mai mare decît coeficientul uzurii acumulate, crescînd cu 0,24 unități în anul de gestiune față de anul precedent. Acest lucru s-a datorat aprovizionării masive cu mijloace fixe pe parcursul anului 2008.

Totuși, trebuie precizat că nivelul acestor coeficienți nu exprimă întotdeauna, în mod real, starea funcțională a mijloacelor fixe, deoarece este influențat și de alți factori: metoda de calculare a uzurii folosită de întreprindere, modul de întreținere și reparare a utilajelor etc. Pentru eliminarea acestor neajunsuri se impune ca, periodic, starea funcțională să fie stabilită de o comisie de specialiști, pe baza unei expertize tehnico – economice, care să țină seama de starea reală de funcționare a fiecărui mijloc fix în parte.

Pentru aprecierea cît mai corectă a stării de funcționare a mijloacelor fixe trebuie să se urmărească și situația realizării programului de reparații capitale și curente. Modul de efectuare a acestor reparații scoate în evidență preocuparea întreprinderilor pentru întreținerea corespunzătoare a mijloacelor fixe și menținerea capacității funcționale a acestora.

Aprecierea eficienței utilizării mijloacelor fixe

Analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe presupune măsurarea rezultatelor obținute de întreprindere cu ajutorul mijloacelor fixe pe care le are în patrimoniu.

De aici rezultă că eficiența utilizării mijloacelor fixe se determină ca raportul dintre mărimea efectului obținut (fie VPF, Vv, PB etc.) și mărimea efortului depus (valoarea medie a mijloacelor fixe de producție). Eficiența utilizării mijloacelor fixe se concretizează în creșterea mai rapidă a rezultatelor obținute față de efortul depus și nu în reducerea valorii medii a mijloacelor de producție.

Pentru analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe de producție în cele mai dese cazuri apelăm la următorii indicatori calitativi [34, p. 101]:

Randamentul mijloacelor fixe (Rmf) care se determină ca raportul dintre venitul din vînzări și valoarea medie a mijloacelor fixe de producție și poate fi redat prin formula:

unde:

Vv – venitul din vînzări;

MF – valoarea medie a mijloacelor fixe de producție.

Capacitatea mijloacelor fixe (Cmf) care este un indicator invers proporțional cu randamentul mijloacelor fixe și reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de producție ce revine la un leu producție vîndută. Acest indicator se calculează prin relația:

Înzestrarea muncii cu mijloace fixe (Îmf) care reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de producție ce revine la un muncitor în schimbul cu durată maximă:

unde:

Nms – reprezintă numărul total al muncitorilor.

De regulă, cu cît acest indicator este mai mare, cu atît gradul de înzestrare a întreprinderii cu mijloace fixe de producție este mai pronunțat.

Nivelul și dinamica acestor indicatori depinde de entitatea economic, de genul de activitate pe care îl desfășoară, de perioada de timp de cînd funcționează, precum ș ide mulți alți factori; din acest motiv, nu se vor menționa careva intervale optime pentru aceștia, întreărinderea de sine stătător urmînd să-i aprecieze.

Calculul și aprecierea indicatorilor generalizatori sintetici menționați mai sus se efectuează atît în dinamică, cît și/sau față de nivelul programat.

Tabelul 4

Analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe ale

ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA

Sursa: Elaborat de autor.

Analizînd informația din tabelul precedent, se constată o majorare în dinamică a înzestrării muncii cu mijloace fixe. Acest fapt se apreciază pozitiv, reflecîntd mecanizarea și automatizarea procesului de producție, care, ar fi trebuit să conducă la majorarea volumul producției vîndute și respectiv a venitului din vînzări.

În cazul ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA se observă, însă, o situație inversă, odată cu majorarea coeficientului de înzestrare a muncii cu utilaje de producție (de la 102892 lei pentru un muncitor în 2007, la 231430 lei pentru un muncitor în 2008), venitul din vînzări scade de la 24747611 lei în 2007, la 20799167 lei în 2008), ceea ce se apreciază negativ.

Ținînd cont de această informație, se observă că, și randamentul mijloacelor fixe (care arată cîți lei venit din vînzări revine la un leu mijloace fixe utilizate în activitatea întreprinderii) înregistrează o dinamică negativă de diminuare de la 1,37 unități la 0,50 unități în 2008 față de 2007, ceea ce la fel se apreciază negativ, reflectînd situația cînd la un leu suplimentar de mijloace fixe procurate și utilizate, venitul din vînzări obținut scade în dinamică.

Dat fiind faptul că coeficientul – capacitatea mijloacelor fixe, este invers proporțional cu coeficientul – randamentul mijloacelor fixe, rezultă că și dinamica acestuia se va aprecia negativ, deoarece, majorarea în 2008 față de 2006 cu 1,27 unități, presupune că în 2008 întreprinderea pentru a obține un leu venit cheltuie mai mult de un leu mijloace fixe.

Motivele ce cauzează această situație sunt că ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA folosește în activitatea sa de producție utilaje cu un grad înalt de uzură iar productivitatea muncitorilor scade. Pentru ameliorarea situației, aceasta a recurs la reînnoirea bazei tehnice însă rezultatele se lasă așteptate.

Luînd în considerație faptul că la procesul de producție nu participă nemijlocit toate mijloacele fixe de producție, ci numai partea lor activă, la următoarea etapă a analizei este necesară examinarea sistemului de factori care influențează modificarea randamentului mijloacelor fixe de producție.

Ținînd cont de necesitățile practice ale analizei la această etapă, se prevede calculul și aprecierea influenței factorilor generali și detaliați.

Pentru a înțelege mai corect acest sistem factorial, precum și influența facturilor respectivi asupra modificării indicatorului rezultativ, se recomandă ca formula de bază a randamentului mijloacelor fixe să fie supusă următoarelor transformări, și anume:

Rmf = VMF/MF =VMF / MF * Mfa / Mfa = Ppa * rmf ;

unde:

MFa – reprezintă valoarea medie a mijloacelor fixe active (mașinilor, utilajelor și instalațiilor de transmisie);

Ppa – cota părții active a mijloacelor fixe în valoarea medie totală a
mijloacelor fixe de producție;

rmf – randamentul mijloacelor fixe active.

Deci, la aceasta etapă a analizei se examinează influența următorilor doi factori generali asupra modificării randamentului mijloacelor fixe de producție:

modificarea ponderii parții active a mijloacelor fixe în valoarea medie totală a mijloacelor fixe de producție (factor cantitativ);

modificarea randamentului mijloacelor fixe active (factor calitativ) [34, p. 124].

Calculul și aprecierea acestor factori se efectuează prin metoda substituției în lanț. Metoda substituției în lanț se utilizează în cazul modelului analitic multiplicativ, cel mai des în cazul cînd există mai mulți factori. Se bazează pe substituția treptată a factorilor. Calculele se prezintă într-un tabel în care de fiecare dată se calculează indicatorul rezultativ ca produs al factorilor.

Calculul influenței factorilor se efectuează în ordinea aranjării factorilor în modelul analitic. In primul calcul toți factorii sînt prezentați la valoarea de bază (precedentă sau planificată). In următorul calcul se schimbă valoarea primului factor, din valoarea de bază (precedentă sau planificată) în valoarea efectivă.

Prin urmare, indicatorul obținut prin acest calcul conține influența factorului respective. Influența nemijlocită a factorului se determină ca diferența dintre indicatorul rezultativ obținut în acest calcul și indicatorul din calcul precedent. Se procedează la fel în continuarea pentru determinarea influenței celorlalți factori [34, p. 124].

Pentru a efectua analiza factorială a randamentului mijloacelor fixe de producție (Rmf), inclusiv a mijloacelor fixe active (rmf), toata informa|ia necesara se acumulează în următorul tabel analitic (tabelul 5):

Tabelul 5

Baza informațională pentru analiza eficienței utilizării mijloacelor fixe de producție

ale ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA

Sursa: Elaborat de autor.

Folosind datele din tabelul 5 se va efectua în continuare analiza factorială a randamentului mijloacelor fixe de producție.

Tabelul 5

Calculul influenței factorilor generali asupra modificării randamentului mijloacelor fixe de producție ale ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA

Sursa: Elaborat de autor.

Verificare: +0,01- 0,88= – 0,87

Efectuînd calculele necesare în tabelul precedent se constată o diminuare a indicatorului rezultativ – Randamentul mijloacelor fixe de producție, cu 0,87 unități în anul 2008 față de 2007, ceea ce se apreciază negativ. Această situație se explică prin faptul că ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA pentru a obține un leu venit cheltuie mai mult de un leu mijloace fixe. Acest indicator fiind influențat de doi factori, în continuare se propune studierea influenței acestora asupra dinamicii indicatorului dat.

Doar unul din factorii de influență influențează negativ (randamentul mijloacelor fixe active), conducînd la diminuarea indicatorului rezultativ în dinamică. Prin urmare, randamentul mijloacelor fixe diminîndu-se cu 1,64 duce la diminuarea indicatorului rezultativ cu 0,88 unități. Această influență negativă nu a putut fi acoperită de influența pozitivă a ponderii mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe, deoarece acestea duc la majorarea indicatorului rezultativ doar cu 0,01 unități, majorîndu-se în anul 2008 față de 2007 cu 0,50 unități.

Prin urmare, continuînd gîndul redat anterior, ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA trebuie să se asigure cu personal calificat, să elaboreze grafice de lucru a acestora, să ducă o evidență strictă a timpului de muncă, să se aprovizioneze cu mijloace fixe de înaltă calitate, pentru a nu admite pe viitor înregistrarea unui ritm de scădere a efectului obținut din activitatea desfășurată (venitului din vînzări) paralel cu majorarea în dinamică a efortului depus (mijloacele fixe).

ÎNCHEIERE

Contabilității mijloacelor fixe și analizei acestora în cadrul entității economice, trebuie să i se acorde o atenție deosebită, deoarece aprovizionarea și asigurarea integrală și oportună a întreprinderii cu mijloace fixe necesare influențează direct atît activitățile desfășurate, cît și rezultatele acestor activități.

Potrivit Standardul Național de Contabilitate 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, în componența mijloacelor fixe sînt incluse obiectele a căror valoare unitară depășește plafonul stabilit de legislație (3000 lei) și sînt utilizate mai mult de un an: clădirile, construcțiile speciale, instalațiile de transmisiune, mașinile și utilajele (instalațiile și echipamentele de forță, de măsurare, reglare și utilaje de laborator, calculatoarele, alte mașini și utilaje, mijloacele de transport, instrumentele, inventarul de producție și de uz casnic, plantațiile perene, cheltuielile capitale privind ameliorarea terenurilor, alte mijloace fixe (cheltuieli capitale pentru mijloacele fixe luate cu chirie, fondurile de bibliotecă etc.) [10].

Elaborînd lucrarea de față, autorul a ținut să realizeze următoarele sarcini:

determinarea componenței mijloacelor fixe ale ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA;

enumerarea și caracterizarea documentelor primare în baza cărora se reflectă în contabilitatea societății intrarea de mijloace fixe;

studierea registrelor centralizatoare de generalizare a informației cu privire la mijloacele fixe;

stabilirea necesității analizei mijloacelor fixe și analiza mijloacelor fixe ale ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA.

enunțarea aspectelor negative și pozitive privind contabilitatea și analiza mijloacelor fixe ale societății.

În prezenta lucrare, redarea evidenței contabile a intrării mijloacelor fixe, a fost efectuată în baza materialelor furnizate de ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA.

Din totalitatea metodelor de intrare a mijloacelor fixe în patrimoniul întreprinderii:

prin procurare;

prin aport la capitalul statutar al întreprinderii;

prin primirea acestora cu titlu gratuit;

prin primirea acestora sub formă de subvenții;

prin crearea mijloacelor fixe nemijlocit de către întreprindere;

prin crearea mijloacelor fixe prin intermediul antreprenorilor;

prin casarea resurselor naturale;

alte intrări de mijloace fixe,

în cadrul ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA pe parcursul anului 2008 au avut loc intrări doar prin procurări și primire cu titlu gratuit (prin donație).

Pe parcursul elaborării tezei de licență, lucrînd cu materialele furnizate de
ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA am observat că evidența contabilă în societate se duce conform legislației în vigoare din Republica Moldova, conform planului de conturi contabile și a Standardelor Naționale de Contabilitate, iar fiecare secție contabilă are la dispoziție un șir de reviste contabile, acte normative și alte surse pe care în caz de necesitate le pot consulta. Evidența se ține în documentele primare aprobate de către Ministerul Finanțelor, Inspectoratul Fiscal și Departamentul de Statistică, și în alte documente tipice ale societății ce au insigna ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA, de asemenea, aprobate de organele menționate.

În continuare sînt enumerate aspectele pozitive și negative ale contabilității și analizei mijloacelor fixe:

Aspecte pozitive:

în vederea organizării contabilității, serviciul contabil al ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA se conduce de prevederile actelor normative și legislative în vigoare;

toate documentele primare și centralizatoare vizînd mișcarea mijloacelor fixe se întocmesc la momentul cînd are loc operația economică sau imediat după aceasta;

formulele contabile aferente operațiilor economico – financiare avute loc se întocmesc corect; etc.

Aspecte negative:

rezultatele economico – financiare ale activității desfășurate sunt negative și au o dinamică de diminuare în anul 2008 față de anul 2007;

operațiunile economico – financiare ce țin de intrarea mijloacelor fixe nu sunt supuse controlului de către serviciul control din cadrul întreprinderii, ceea ce scade gradul de încredere ce poate fi acordat rapoartelor financiare și informațiilor incluse în acestea de către terțe persoane;

randamentul mijloacelor fixe scade considerabil în anul 2008 față de anul 2007, ceea ce presupune că cheltuielile suplimentare aferente procurării mijloacelor fixe nu aduc avantajele scontate.

În vederea ameliorării situației se propun următoarele soluții:

supunerea controlului tuturor operațiunilor economico – financiare aferente intrării mijloacelor fixe;

revizuirea costului serviciilor prestate, în vederea diminuări acestora, pentru asigurarea unui profit brut mai mare;

studierea pieței, în vederea diversificării sortimentului de produse fabricate;

studierea pieței, în vederea lărgirii pieței de desfacere;

desfășurarea, nu mai rar de 2 ori pe an a inventarierii mijloacelor fixe;

pregătirea informației aferente reparației mijloacelor fixe pentru a fi prezentată persoanelor abilitate, în vederea expunerii părerii cu privire la corectitudinea înregistrării acestora în contabilitate, etc.

Consider, că dacă întreprinderea ÎM „Fabrica de brînzeturi din Soroca” SA va ține cont de propunerile enumerate, va reuși, în scurt timp, să înregistreze mărimi pozitive a indicatorilor menționați în introducere, precum și va asigura veridicitatea datelor reflectate în evidența contabilă privind intrarea mijloacelor fixe.

BIBLIOGRAFIE

I. Actele legislative, hotărârile guvernului

Codul Fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 25.03.2005.

Legea contabilității nr. 113 din 27.04.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 90-93 din 29.06.2007.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 338 din 21.03.2003 cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe și activelor nemateriale. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 062 din 04.04.2003.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 289 din 14.03.2007 cu privire la aprobarea Regulamentul privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 39–42 din 23.03.2007.

Standardul Național de Contabilitate 1 “Politica de contabilitate”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30.12.1997.

Standardul Național de Contabilitate 2 “Stocurile de mărfuri și materiale”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30.12.1997.

Standardul Național de Contabilitate 3 “Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30.12.1997.

Standardul Național de Contabilitate 4 “Particularitățile contabilității la întreprinderile micului business”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 32 din 03.03.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 27–28 din 09.03.2000.

Standardul Național de Contabilitate 5 “Prezentarea rapoartelor financiare”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 88–91 din 30.12.1997.

Standardul Național de Contabilitate 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 88–91 din 30.12.1997.

Standardul Național de Contabilitate 18 “Venitul”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30.12.1997.

II. Instrucții și materiale metodologice

Bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare, aprobate prin Ordinul Ministerul Finanțelor nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 088 din 30.12.1997.

Planul de conturi contabile al activității economico–financiare a întreprinderilor, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr.174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 93–96 din 30.12.1997.

Explicație cu privire la modul de calculare a  uzurii și deducerii cheltuielilor pentru întreținerea, reparația și recondiționarea mijloacelor fixe, aprobate prin Hotărîrea Ministerului Finanțelor nr. 617 din 28.06.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 094 din 03.08.2000.

Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, nr. 27 din 28.04.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.123 din 27.07.2004.

III. Monografii, articole, manuale

BRINIȘTER, A.; autor colectiv: Implementarea Acordului de Parteneriat și Cooperare, autor colectiv: Uniunea Europeană. Contabilitatea și auditul. Chișinău: Ed. Tacis, 2002. 49 p.

BUCUR, V. Probleme ale contabilității activelor nemateriale și materiale pe termen lung. Referat științific al tezei de doctor habilitat în economie în baza lucrărilor publicate. Chișinău: Ed. ASEM. 72 p.

BUCUR, V.; ȚURCANU, V.; GRAUR, A. Contabilitatea impozitelor. Chișinău: Ed. ASEM, 2005. 562 p.

BUCUR, V. Particularitățile contabilizării cheltuielilor aferente investițiilor capitale în mijloace fixe. Revista: Contabilitate și audit, 10/2006, p. 31 – 33.

COLASSE, B. Contabilitatea generală. Traducere din limba franceză. Iași: Ed. Moldova, 1995. 418 p.

DUȚESCU, A. Ghid pentru înțelegerea și aplicarea standardelor internaționale de contabilitate. București: Ed. CECCAR, 2002. 384 p.

FELEAGĂ, N.; MALCIU, L. Politici și opțiuni contabile. București: Ed. Economică, 2002. 464 p.

GHEORGHIU, A. Analiza economico – financiară la nivel microeconomic. Ed. Economica: București, 2004. 320 p.

GRIGOROI L.; LAZARI L.; autor colectiv: Agenția de stat pentru protecția proprietății industriale a Republicii Moldova, autor colectiv: Institutul de proprietate industrială. Bazele contabilității. Chișinău: Ed. Cartier, 2003, 300 p.

HÎNCU, R., coordonator. Metode și tehnici fiscale. Chișinău: Ed. ASEM, 2004. 164 p.

MOCANU, I. Contabilizarea cheltuielilor privind reparația curentă a mijloacelor fixe. Revista: Contabilitate și audit, 2/2005, p. 49 – 55.

NEDERIȚA, A. – coordonator. Colectiv de autori. Contabilitate financiară. Ediția a II–a. Chișinău: Ed. ACAP, 2003. 640 p.

NEDERIȚA, A. Corespondența conturilor contabile. Chișinău: Ed. Combinatul poligrafic, 2007. 640 p.

NEEDLES, B.; ANDERSON, H.; CALDWELL, J. Principiile de bază ale contabilității. Ediția a cincea. Traducere din limba engleză. Chișinău: Ed. ARC, 2000. 1240 p.

PÂNTEA, I.; Pop, A. (coordonatori). Contabilitatea financiară a întreprinderii. Cluj–NAPOCA: Ed. Dacia, 2004. 414 p.

PARASCHIVESCU, D.; PĂVĂLOAIA, W. Modele de contabilitate și analiză financiară, Focșani: Ed. Neuron, 1994. 621 p.

RISTEA, M. (coordonator). Contabilitate financiară. București: Ed. Universitară, 2004. 350 p.

STĂNESCU, C.; IȘFĂNESCU, A.; BĂICUȘI, A. Analiza economico – financiară. București: Ed. Economică, 1996. 322 p.

ȚIRIULNICOV, N.; PALADI, V. Analiza rapoartelor financiare. Chișinău: Ed. Tipografia Centrală, 2004. 384 p.

ȚURCANU, V.; BAJEREAN, E. Bazele contabilității. Chișinău: Ed. ASEM, 2003. 267 p.

IV. Surse statistice și practice

www.justice.md.

www.minfin.md

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

I. Actele legislative, hotărârile guvernului

Codul Fiscal al Republicii Moldova nr.1163-XIII din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 25.03.2005.

Legea contabilității nr. 113 din 27.04.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 90-93 din 29.06.2007.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 338 din 21.03.2003 cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe și activelor nemateriale. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 062 din 04.04.2003.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 289 din 14.03.2007 cu privire la aprobarea Regulamentul privind evidența și calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 39–42 din 23.03.2007.

Standardul Național de Contabilitate 1 “Politica de contabilitate”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30.12.1997.

Standardul Național de Contabilitate 2 “Stocurile de mărfuri și materiale”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30.12.1997.

Standardul Național de Contabilitate 3 “Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30.12.1997.

Standardul Național de Contabilitate 4 “Particularitățile contabilității la întreprinderile micului business”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 32 din 03.03.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 27–28 din 09.03.2000.

Standardul Național de Contabilitate 5 “Prezentarea rapoartelor financiare”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 88–91 din 30.12.1997.

Standardul Național de Contabilitate 16 “Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 88–91 din 30.12.1997.

Standardul Național de Contabilitate 18 “Venitul”, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.88-91 din 30.12.1997.

II. Instrucții și materiale metodologice

Bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare, aprobate prin Ordinul Ministerul Finanțelor nr. 174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 088 din 30.12.1997.

Planul de conturi contabile al activității economico–financiare a întreprinderilor, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr.174 din 25.12.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 93–96 din 30.12.1997.

Explicație cu privire la modul de calculare a  uzurii și deducerii cheltuielilor pentru întreținerea, reparația și recondiționarea mijloacelor fixe, aprobate prin Hotărîrea Ministerului Finanțelor nr. 617 din 28.06.2000. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 094 din 03.08.2000.

Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova, nr. 27 din 28.04.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.123 din 27.07.2004.

III. Monografii, articole, manuale

BRINIȘTER, A.; autor colectiv: Implementarea Acordului de Parteneriat și Cooperare, autor colectiv: Uniunea Europeană. Contabilitatea și auditul. Chișinău: Ed. Tacis, 2002. 49 p.

BUCUR, V. Probleme ale contabilității activelor nemateriale și materiale pe termen lung. Referat științific al tezei de doctor habilitat în economie în baza lucrărilor publicate. Chișinău: Ed. ASEM. 72 p.

BUCUR, V.; ȚURCANU, V.; GRAUR, A. Contabilitatea impozitelor. Chișinău: Ed. ASEM, 2005. 562 p.

BUCUR, V. Particularitățile contabilizării cheltuielilor aferente investițiilor capitale în mijloace fixe. Revista: Contabilitate și audit, 10/2006, p. 31 – 33.

COLASSE, B. Contabilitatea generală. Traducere din limba franceză. Iași: Ed. Moldova, 1995. 418 p.

DUȚESCU, A. Ghid pentru înțelegerea și aplicarea standardelor internaționale de contabilitate. București: Ed. CECCAR, 2002. 384 p.

FELEAGĂ, N.; MALCIU, L. Politici și opțiuni contabile. București: Ed. Economică, 2002. 464 p.

GHEORGHIU, A. Analiza economico – financiară la nivel microeconomic. Ed. Economica: București, 2004. 320 p.

GRIGOROI L.; LAZARI L.; autor colectiv: Agenția de stat pentru protecția proprietății industriale a Republicii Moldova, autor colectiv: Institutul de proprietate industrială. Bazele contabilității. Chișinău: Ed. Cartier, 2003, 300 p.

HÎNCU, R., coordonator. Metode și tehnici fiscale. Chișinău: Ed. ASEM, 2004. 164 p.

MOCANU, I. Contabilizarea cheltuielilor privind reparația curentă a mijloacelor fixe. Revista: Contabilitate și audit, 2/2005, p. 49 – 55.

NEDERIȚA, A. – coordonator. Colectiv de autori. Contabilitate financiară. Ediția a II–a. Chișinău: Ed. ACAP, 2003. 640 p.

NEDERIȚA, A. Corespondența conturilor contabile. Chișinău: Ed. Combinatul poligrafic, 2007. 640 p.

NEEDLES, B.; ANDERSON, H.; CALDWELL, J. Principiile de bază ale contabilității. Ediția a cincea. Traducere din limba engleză. Chișinău: Ed. ARC, 2000. 1240 p.

PÂNTEA, I.; Pop, A. (coordonatori). Contabilitatea financiară a întreprinderii. Cluj–NAPOCA: Ed. Dacia, 2004. 414 p.

PARASCHIVESCU, D.; PĂVĂLOAIA, W. Modele de contabilitate și analiză financiară, Focșani: Ed. Neuron, 1994. 621 p.

RISTEA, M. (coordonator). Contabilitate financiară. București: Ed. Universitară, 2004. 350 p.

STĂNESCU, C.; IȘFĂNESCU, A.; BĂICUȘI, A. Analiza economico – financiară. București: Ed. Economică, 1996. 322 p.

ȚIRIULNICOV, N.; PALADI, V. Analiza rapoartelor financiare. Chișinău: Ed. Tipografia Centrală, 2004. 384 p.

ȚURCANU, V.; BAJEREAN, E. Bazele contabilității. Chișinău: Ed. ASEM, 2003. 267 p.

IV. Surse statistice și practice

www.justice.md.

www.minfin.md