Contabilitatea Materiilor Prime Si a Materialelor

CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ȘI A MATERIALELOR

CUPRINS

Lista tabelelor și figurilor

Tabel 2.1. – Evoluția cifrei de afaceri

Tabel 2.2. – Mișcările din cursul lunii decembrie pentru semințe și materiale de plantat

Tabel 2.3. – Metoda FIFO pentru semințe și materiale de plantat

Tabel 2.4. – Metoda LIFO pentru semințe și materiale de plantat

Tabel 2.5. – Metoda C.M.P pentru semințe și materiale de plantat

Tabel 2.6. – Mișcările din cursul lunii decembrie pentru materialul auxiliar turba

Tabel 2.7. – Metoda FIFO pentru materialul auxiliar turba

Tabel 2.8. – Metoda LIFO pentru materialul auxiliar turba

Tabel 2.9. – Metoda CMP pentru materialul auxiliar turba

Tabel 2.10.- Mișcările din cursul lunii decembrie pentru material ambalat ghiveci

Tabel 2.11.- Metoda FIFO pentru material ambalat ghiveci

Tabel 2.12. – Metoda LIFO pentru material anbalat ghiveci

Figura 2.1. – Organigrama Serviciului Public Ambient Urban

INTRODUCERE

CAP.1. Contabilitatea materiilor prime și a materialelor

1.1. Obiectivele și factorii organizării contabilității stocurilor de materii prime și materiale

1.2.Sistemul documentelor justificative și de evidență operativă

1.3. Conținutul economic și funcționarea conturilor de stocuri

1.3.1. Contabilitatea materiilor prime

1.3.2. Contabilitatea materialelor consumabile

1.3.3. Contabilitatea materialelor de natura obiectelor de inventar

1.3.4. Contabilitatea diferențelor de preț la materii prime și materiale

CAP.2. Studiu de caz privind contabilitatea materiilor prime și a materialelor la Serviciul Public Ambient Urban

2.1. Prezentarea societății

2.1.1. Scopul firmei

2.1.2. Organizarea societății

2.1.3. Descrierea generală a afacerii

2.1.3.1. Obiective. Strategii. Tactici

2.1.4. Prezentarea stocurilor de materii prime și materiale

2.2. Monografie contabilă privind stocurile de materii prime și materiale

CAP. 3. Concluzii și propuneri

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

La baza succeesului unei entități stă o bună desfășurare a procesului tehnologic,care se poate realiza cu ajutorul unei tehnologii performante, o politică a firmei inovatoare, mereu deschisă spre noutate, care să știe să utilizeze profitabil resursele de care dispune.

Stocurile și producția în curs de execuție reprezintă acele valori economice care intervin în ciclul de exploatare al unității patrimoniale pentru a fi consumate în primele faze de fabricație ca materii prime și materiale consumabile,pentru a fi vândute în situația în care acestea apar ca produse finite sau mărfuri, producție în curs de execuție, dacă au calitatea de producție neterminată. Categoria economică ,,stocuri" deține o importanță covârșitoare în cadrul unei firme deoarece acestea stau la baza obiectului de activitate a firmei.

Ca obiectiv general la nivelul instituției este creșterea calității prin ridicarea gradului de confort urban și îmbunătățirea factorilor de mediu în municipiul Baia Mare, prin reutilizarea, remodelarea spațiului public și valorificarea acestuia prin transformare într-un spațiu de odihnă și agrement. Presiunile de dezvoltare urbană construită în zona centrală sunt foarte ridicate, datorită valorilor imobiliare, expoziției și accesibilității. Situația prezentă relevă faptul că, la fel ca și în alte mari centre urbane, suprafețele verzi din zonele centrale sunt în diminuare, pe aceste suprafețe fiind realizate construcții de tipul: civile, comerciale, bancare, de afaceri, rezidențiale.

Din cauza activității,chiar dacă momentan reduse,a unor operatori economici care reprezintă principala cauză de poluare a mediului înconjurător din întregul oraș Baia Mare respectiv S.C. Romplumb, S.C. Cuprom și S.C. Flotația Centrală municipiul Baia Mare este cunoscut ca având un nivel ridicat de poluare a tuturor factorilor de mediu, având în același timp un deficit de spații verzi. În acest context, activitatea Seviciului Public Ambient Urban, prin activitățile specifice pe care le derulează încearcă să contracareze și să îmbunătățească calitatea factorilor de mediu prin crearea de noi spații verzi și prin amenajarea adecvată a unor spații cu potențial de agrement.

Spațiile publice, amenajate de Serviciul Public Ambient Urban sunt destinate activităților de agrement și socializare, având o serie de funcțiuni:

Funcțiune cu caracter social – spații libere pentru odihnă și recreere, într-un context plăcut și relaxant unde este încurajată și facilitată socializarea între toți cetățenii municipiului, din toate categoriile de vârstă, venituri, apartenență etnică, ocupație.

Funcțiune de spațiu pentru relaxare,petrecere a timpului liber și divertisment – aici își pot petrece timpul liber atât copiii cât și adulții,fiind prevăzute atât mobilier urban – mese, bănci- cât și spații de joacă- ansamble pentru joacă, foișoare etc.

Funcțiune cu caracter estetic – spațiile verzi se încearcă a fi distribuite uniform și să fie dotate cu foișoare din lemn pentru mici popasuri destinate alimentației vizitatorilor, aleile pietonale vor fi delimitate lateral cu copaci și bănci.

Funcțiunea cu caracter educațional – materialul vegetal reprezentat de specii lemnoase ornamentale, specii floricole și plante medicinale, poate fi un excelent ghid pentru școlari dar și pentru alte persoane interesate de a cunoaște noțiuni de botanică, ecologie și adaptare la mediu.

Funcțiunea de obiectiv turistic – prin amenajarea zonelor verzi se încearcă să se atragă un număr cât mai mare de vizitatori nu numai din municipiu, dar și din regiune și din țară.

Spațiile de recreere și de joacă din cadrul municipiului pot fi folosite de toți locuitorii orașului,precum și de către vizitatori și turiști, fără discriminări legate de sex, naționalitate, religie, vârstă, venituri, încurajând astfel socializarea și construirea identității comunitare.

În prima parte a lucrării se prezintă partea teoretică a contabilității materialelor cu exemplificări de operațiuni contabile.

În partea a doua se prezintă studiul de caz la Serviciul Public Ambient Urban Baia Mare.

Ultimul capitol cuprinde concluziile și propunerile pe baza studiului de caz.

CAPITOLUL 1.CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ȘI A MATERIALELOR

Materiile prime sunt elemente de natura stocurilor, care participă direct la fabricarea, produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial fie în starea lor inițială, fie transformată.

Materialele consumabile sunt stocuri care participă sau ajută la procesul de fabricație sau de exploatare, fară a se regăsi, de regulă, în produsul finit: materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile.

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipamente de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură și control, matrițele folosite la executarea anumitor produse și alte obiecte similare).

1.1.Obiectivele și factorii organizării contabilității stocurilor de materii prime și materiale

Obiectivele contabilității stocurilor¹ și a producției în curs de execuție sunt, în principal legate de realizarea funcțiilor comerciale ale întreprinderii.

Principalele obiective ce revin contabilității în acest domeniu sunt:

Urmărirea și controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea evidenței pe grupe și feluri de stocuri, precum și a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigură informații utile cu privire la stadiul aprovizionării.

Asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare și urmărirea permanentă a mișcării lor. Se asigură prin organizarea contabilității mijloacelor circulante materiale pe gestiuni, și in cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ și valoric, înregistrarea exactă și la timp a cuantumului mișcărilor și a diferențelor constatate la inventariere, sesizarea existenței stocurilor fără utilitate sau cu mișcare lentă, pentru luarea măsurilor necesare lichidării lor.

Urmărirea utilizării raționale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din depozit, evidența economiilor sau a materialelor neutilizate, precum și a materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în secțiile de fabricație.

Asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare fată de valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilității astfel încât acestea să poată furniza informații cu privire la nivelul și structura cheltuielilor de transport aprovizionare.

Înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de stocuri destinate a fi livrate terților.

Evidența și urmărirea stocurilor de produse în procesul obținerii și livrării la prețuri competitive. Evaluarea realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare.

Promovarea principiului prudenței și principiului continuității activității la evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor.

¹ Legea Contabilității 82/1991,cu modificările în baza Ordinului 3055/2009

Realizarea acestor obiective este condiționată de studierea și luarea în considerare a factorilor specifici care influentează organizarea contabilității activelor circulante materiale printre care:

mărimea intreprinderii, ca factor care determină alegerea metodei de contabilitate sintetică a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

structura organizatorică și funcțională a gestiunilor de stocuri, determină circuitul documentelor primare și evidența analitică pe gestiuni. Modul de organizare a activității de aprovizionare și livrare, depozitare și miscare a stocurilor de materiale constituie premise de bază a contabilității, întrucât operațiile specifice lor generează o mare diversitate de documente primare de a căror corectă întocmire și completare depinde gradul de exactitate a informațiilor furnizate.

caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în funcție de care se face clasificarea acestora;

se stabilesc principalele categorii și conturile sintetice corespunzătoare lor; se elaborează nomenclatorul stocurilor și pe această bază se organizează evidența operativă și contabilitatea analitică.

decalajul ce poate apărea, uneori, în vânzarea și livrarea stocurilor.

sursele de proveniențaă a activelor circulante materiale aprovizionate (furnizori, din producție proprie, din prelucrare la terți) influentează, în principal, conturile sintetice utilizate și prețurile de evaluare.

modul de evaluare a activelor circulante materiale influențează, în special, modul de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetică, dar și alegerea metodelor de determinare a prețurilor de ieșire la stocurile intersarjabile.

sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influentează organizarea contabilității stocurilor în vederea calculării mărimii cantitative și valorice a intrărilor, ieșirilor și stocurilor, precum și a cheltuielilor efective de transport aprovizionare, în funcție de care se aleg metodele de contabilitate analitică a stocurilor.

De asemenea la organizarea contabilității activelor circulante materiale trebuie considerați și alți factori, ca: documentele însoțitoare la intrarea stocurilor; amplasarea depozitelor; separarea mijloacelor circulante proprii de cele ce aparțin terților; fazele procesului de aprovizionare, precum și mijloacele folosite pentru executareaocuri, determină circuitul documentelor primare și evidența analitică pe gestiuni. Modul de organizare a activității de aprovizionare și livrare, depozitare și miscare a stocurilor de materiale constituie premise de bază a contabilității, întrucât operațiile specifice lor generează o mare diversitate de documente primare de a căror corectă întocmire și completare depinde gradul de exactitate a informațiilor furnizate.

caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în funcție de care se face clasificarea acestora;

se stabilesc principalele categorii și conturile sintetice corespunzătoare lor; se elaborează nomenclatorul stocurilor și pe această bază se organizează evidența operativă și contabilitatea analitică.

decalajul ce poate apărea, uneori, în vânzarea și livrarea stocurilor.

sursele de proveniențaă a activelor circulante materiale aprovizionate (furnizori, din producție proprie, din prelucrare la terți) influentează, în principal, conturile sintetice utilizate și prețurile de evaluare.

modul de evaluare a activelor circulante materiale influențează, în special, modul de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetică, dar și alegerea metodelor de determinare a prețurilor de ieșire la stocurile intersarjabile.

sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influentează organizarea contabilității stocurilor în vederea calculării mărimii cantitative și valorice a intrărilor, ieșirilor și stocurilor, precum și a cheltuielilor efective de transport aprovizionare, în funcție de care se aleg metodele de contabilitate analitică a stocurilor.

De asemenea la organizarea contabilității activelor circulante materiale trebuie considerați și alți factori, ca: documentele însoțitoare la intrarea stocurilor; amplasarea depozitelor; separarea mijloacelor circulante proprii de cele ce aparțin terților; fazele procesului de aprovizionare, precum și mijloacele folosite pentru executarea lucrărilor de evidență și calcul.

1.2.Sistemul documentelor justificative și de evidență operativă

Privind reflectarea stocurilor se face cu ajutorul conturilor din grupa 3 din Planul de conturi General cu următoarele grupe:

Grupa 30 – Stocuri de materii prime și materiale

Grupa 32 – Stocuri în curs de aprovizionare

Grupa 33 – Producția în curs de execuție

Grupa 34 – Produse

Grupa 35 – Stocuri aflate la terți

Grupa 36 – Animale

Grupa 37 – Mărfuri

Grupa 38 – Ambalaje

Grupa 39 – Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție

Operațiunile privind existența, intrarea, ieșirea și deprecierea stocurilor sunt consemnate în diferite documente specifice, care se pot grupa după următoarele criterii:

Documente privind existenta stocurilor:

liste de inventariere;

registru de inventar;

proces verbal de inventariere;

b) Documente privind intrarea stocurilor²:

comenzi;

facturi;

aviz de însoțire;

borderou de achiziție;

note de recepție și constatare de diferențe;

bon de predare – transfer – restituire;

rapoarte de producție;

bon de primire;

liste de inventariere;

declarații vamale de import;

ordine de plată – extrase de cont;

chitanțe și registru de casă;

borderou de primire a bunurilor în consignație;

procese verbale de predare – primire;

procese verbale de inventariere;

procese verbale de donație;

Documente privind ieșirea stocurilor:

facturi;

avize de însoțire;

bonuri de predare – transfer – restituire;

borderou de vânzare;

fișe limită de consum;

bonuri de consum;

foi de parcurs;

procese verbale de predare – primire;

bon de predare;

declarație vamală de export;

declarații de încasare valutară;

decizii de imputare;

procese verbale de donații;

procese verbale de inventariere;

buletin de analiză;

extrasele de cont bancar;

chitanțe si registru de casă;

rapoarte zilnice de producție;

Documente privind deprecierea stocurilor:

listele de inventariere ;

procese verbale de inventariere;

situații de calcul a perisabilităților;

procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate;

note de constatare;

Evidența operativă a stocurilor se ține cu ajutorul următoarelor documente:

fișa de magazie;

registrul stocurilor;

raportul de gestiune;

² Contabilitate financiară,autor prof.univ.dr.Iacob Petru Pântea și prof.Ghe.Bodea pag.113

Prezentăm, pe scurt, câteva din cele mai importante documente de evidență a stocurilor:

Factura – se întocmește în momentul livrării bunurilor, constituind, pe lângă funcția de intrare – ieșire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru decontare (încasarea – plata) contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.

Avizul de însoțire – servește ca document pentru eliberarea – primirea în gestiune și ca act de însoțire a stocurilor pe timpul transportului.

Nota de recepție și constatarea de diferențe – evidențiază bunurile intrate în gestiune. Este întocmită în baza documentelor eliberate de furnizor.

Bonul de predare – transfer – restituire – folosit pentru predarea la magazie a stocurilor (produse, semifabricate, etc.) obținute din producție proprie sau pentru transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleiași unități. Nu servește ca document pe timpul transportului.

1. 3. Conținutul economic și funcționarea conturilor de stocuri

Materiile prime și materialele consumabile sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa a III – a .

După funcția contabilă conturile de stocuri sunt în general conturi de activ. Excepție fac conturile 308 ,,Diferențe de preț la materii prime și materiale”, care este un cont bifuncțional, respectiv grupa 39 ,, Ajustări pentru deprecierea stocurilor”, care sunt conturi de pasiv.

Contabilitatea analitică a stocurilor se organizează pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe sau subgrupe de bunuri și se ține cantitativ- valoric sau numai valoric³.

Conturile utilizate pentru evidența materiilor prime și materialelor sunt:

contul 301 ,, Materii prime „

contul 302 ‚,Materiale consumabile

3021 ,,Materiale auxiliare”

3022 ,,Combustibili”

3023 ,,Materiale pentru ambalat”

3024 ,,Piese de schimb”

3025,,Seminte si materiale de plantat”

3028 ,,Alte materiale consumbile”

contul 303 ,,Materiale de natura obiectelor de inventar”

contul 308 ,,Diferențe de preț la materii prime si materiale”

contul 391 ,, Ajustări pentru deprecierea materiilor prime”

contul 392 ,, Ajustări pentru deprecierea materialelor”

3921 ,,Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile”

3922 ,,Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar”

contul 601 ,,Cheltuieli cu materiile prime”

contul 602 ,,Cheltuieli cu materialele consumabile”

6021 ,,Cheltuieli cu materialele auxiliare”

6022 ,,Cheltuieli privind combustibilul”

6023 ,,Cheltuieli privind materialele pentru ambalat”

6028 ,,Cheltuieli privind alte materiale consumabile”

contul 603 ,, Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”

³ OMFP 1802/2014

1.3.1. Contabilitatea materiilor prime

Cu ajutorul contului 301 ,, Materii prime” se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime.

Sub aspectul conținutului economic este un cont de active circulante materiale, achiziționate sau produse în vederea consumului în procesul tehnologic pentru obținerea de produse și care de regulă se regăsesc în substanța produsului finit fie în aceeași formă fie într-o formă transformată.

După funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea stocurilor de materii prime intrate în gestiunea unității patrimoniale prin achiziționarea de la furnizori, aduse ca aport la capital sau din alte surse. Valoarea de înregistrare a stocurilor de materii prime poate fi: costul de achiziție, prețul prestabilit (standard) sau prețul de factură, după caz.

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime achiziționate:

301 „Materii prime” = %

401 „Furnizori”

408 „Furnizori – facturi nesosite”

542 ,,Avansuri în trezorerie”

446 ,,TVA deductibil”

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime aduse de la terți:

301 „Materii prime” = %

351 ,,Materii și materiale aflate la terți”

401 „Furnizori”

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime reprezentând aport în natură al acționarilor și asociaților:

301 „Materii prime” = 456 ,,Decontări cu asociații/acționarii privind capitalul”

– valoarea materiilor prime constatate plus la inventar și a celor primite cu titlu gratuit:

301 „Materii prime” = %

601,,Cheltuieli cu materiile prime”

758,,Alte venituri din exploatare”

– valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor și produselor reținute și consumate ca materie primă în aceeași unitate:

301 „Materii prime” = %

341,,Semifabricate”

345,,Produse finite”

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime de la societățile din grup, alte societăți legate prin participații, unitate sau subunități:

301 „Materii prime” = %

451,,Decontări între entitățile afiliate”

481,,Decontări între unitate și subunități”

482,,Decontări între subunități”

Se creditează cu valoarea stocurilor de materii prime ieșite din gestiunea unității patrimoniale prin consum sau alte destinații.

– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime incluse pe cheltuieli, constatate lipsă la inventar, și pierderile din deprecieri:

601,,Cheltuieli cu materiile = 301 „Materii prime”

prime”

-valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime vîndute ca atare:

371,,Mărfuri” = 301 „Materii prime”

-valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime livrate societăților din grup, altor societăți legate prin participații, unitate sau subunități :

% = 301 „Materii prime”

451,,Decontări între entitățile afiliate”

481,,Decontări între unitate și subunități”

482,,Decontări între subunități”

-valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime ieșite prin donație și pierderile din calamități:

% = 301 „Materii prime”

658,,Alte cheltuieli de

exploatare”

671,,Cheltuieli privind calamitățile și

alte evenimente extraordinare”

-valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime trimise spre prelucrare sau în custodie la terți:

351 ,,Materii și materiale aflate la terți” = 301 „Materii prime”

Soldul contului 301 „Materii prime” este debitor și reprezintă valoarea materiilor prime existente în stoc .

1.3.2. Contabilitatea materialelor consumabile

Cu ajutorul contului 302 ,,Materiale consumabile” se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje și alte materiale consumabile).

Este un cont sintetic de gradul I, care are ca obiect de înregistrare activele circulante materiale care participă în procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi de regulă în produsul finit, precum și cele necesare procesului de circulație, aflate în patrimoniul unității.

După funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea stocurilor de materiale consumabile intrate în gestiunea unității patrimoniale prin achiziționarea de la furnizori, aduse ca aport la capital sau din alte surse. Valoarea de înregistrare a stocurilor de materiale consumabile poate fi: costul de achiziție, prețul prestabilit (standard) sau prețul de factură, după caz.

În debitul contului 302 „Materiale consumabile” se înregistrează:

valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile achiziționate:

302 ‚,Materiale consumabile = %

401 „Furnizori”

408 ,,Furnizori-facturi nesosite”

542 ,,Avansuri de trezorerie”

446,,Alte impozite, taxe și vărsăminte

asimilate

valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile aduse de la terți:

302 ‚,Materiale consumabile =%

351 ,,Materii și materiale aflate la terți”

401 „Furnizori”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile reprezentând aport în natură al acționarilor și asociaților:

302 ‚,Materiale consumabile” = 456 „Decontări cu asociații pri-

vind capitalul”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile constatate plus la inventar și a celor primite cu titlu gratuit:

302 ‚,Materiale consumabile” = %

602,, Cheltuieli cu materialele consumabile”

758 ,,Alte venituri din exploatare”

– valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor și produselor reținute și consumate ca materiale în aceeași unitate:

302 ‚,Materiale consumabile” = %

341,,Semifabricate”

345 ,,Produse finite”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile primite de la societățile din grup, alte societăți legate prin participații, unitate sau subunități:

302 ‚,Materiale consumabile” = %

451,,Decontări între entitățile afiliate”

481,,Decontări între unitate și subunități”

482,,Decontări între subunități”

Se creditează cu valoarea stocurilor de materiale consumabile ieșite din gestiunea unității patrimoniale prin consum sau alte destinații.

Soldul contului 302 „Materiale consumabile” este debitor și reprezintă valoarea materialelor consumabile aflate în stoc.

În sfera acestor active circulante materiale se înscriu o gamă largă de elemente, care se diferențiază în anumite limite prin caracteristici comportamentale, care impun desfășurarea contului 302, în conturi sintetice de gradul II, astfel:

Contul 3021 ,,Materiale auxiliare”

Contul 3022 ,,Combustibili”

Contul 3023 ,,Materiale pentru ambalat”

Contul 3024 ,,Piese de schimb”

Contul 3025 ,,Semințe și materiale de plantat”

Contul 3026 ,,Furaje”

Contul 3028 ,,Alte materiale consumabile

Materialele consumabile și conturile sale sintetice de gradul II, după conținutul economic sunt conturi de active circulante materiale, iar după funcțiunea contabilă sunt conturi de activ.

Aceste conturi funcționează după aceleași reguli ca și contul 301 ,,Materii prime”. Trebuie precizat însă faptul că înregistrarea consumului de materiale auxiliare consumabile se va înregistra în contul 602 ,, Cheltuieli cu materialele consumabile”, care se desfășoară în conturi operaționale de gradul II pe feluri de cheltuieli astfel:

6021 ,, Cheltuieli cu materiale auxiliare”

6022 ,, Cheltuieli privind combustibili”

6023 ,, Cheltuieli privind materialele pentru ambalat”

6024 ,,Cheltuieli privind piesele de schimb”

6028 ,, Cheltuieli privind materialele consumabile”.

Contul 302 „Materiale consumabile” și conturile sale operaționale de gradul 2 sunt conturi de activ.

Înregistrările în contabilitate ale intrărilor și ieșirilor de materiale consumabile în, și din gestiunea unității patrimoniale sunt identice cu cele privind intrările și ieșirile de materii prime.

1.3.3. Contabilitatea materialelor de natura obiectelor de inventar

Cu ajutorul contului 303 ,,Materiale de natura obiectelor de inventar se ține evidența existenței, mișcării și uzurii materialelor de natura obiectelor de inventar.

După funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în gestiunea unității patrimoniale prin achiziționarea de la furnizori sau din alte surse. Valoarea de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar poate fi: costul de achiziție sau prețul de factură, după caz.

În debitul contului 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” se fac următoarele înregistrări:

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate:

303,,Materiale de natura = %

obiectelor de inventar” 401 „Furnizori”

408,,Furnizori-facturi nesosite”

44 6,,Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”

542,,Avansuri de trezorerie”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar primite de la societățile din grup, alte societăți legate prin participații, unitate sau subunități:

303,,Materiale de natura = %

obiectelor de inventar” 451,,Decontări între entitățile

afiliate”

481,,Decontări între unitate și subunități”

482,,Decontări între subunități”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar aduse de la terți:

303,,Materiale de natura = %

obiectelor de inventar”

351,,Materii și materiale aflate la terți”

401 „Furnizori”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar reprezentînd aport în natură la capitalul social:

303,,Materiale de natura = 456,,Decontări cu asociații/

obiectelor de inventar” acționarii privind capitalul”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar constatate plus la inventar și a celor primite cu titlu gratuit:

303,,Materiale de natura = %

obiectelor de inventar” 603,,Cheltuieli privind materialele de

natura obiectelor de inventar”

758,,Alte venituri din exploatare”

– valoarea la preț de inregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar obținute din producție proprie:

303,,Materiale de natura = 345,,Produse finite”

obiectelor de inventar”

Se creditează cu valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar date în consum sau alte destinații.

În creditul contului 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” se fac următoarele înregistrări:

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar date în folosință :

% = 303,, Materiale de natura obiectelor de

603,,Cheltuieli privind materialele de inventar”

natura obiectelor de inventar”

471,,Cheltuieli înregistrate în avans”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar lipsa la inventar și pierderile din deprecieri:

603,,Cheltuieli privind materialele de = 303,,Materiale de natura obiectelor de

natura obiectelor de inventar” inventar”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar vîndute ca atare:

371,,Mărfuri” = 303,,Materiale de natura obiectelor de

inventar”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar trimise la terți:

351 ,,Materii și materiale = 303,,Materiale de natura obiectelor

aflate la terți” de inventar”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar livrate de societățile din grup, alte societăți legate prin participații, unitate sau subunități:

% = 303,,Materiale de natura obiectelor de

451,,Decontări între entitățile afiliate” inventar”

481,,Decontări între unitate și subunități”

482,,Decontări între subunități”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar donate și pierderile din calamități:

% = 303,,Materiale de natura obiectelor de

658,,Alte cheltuieli inventar”

de exploatare”

671,,Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare”

– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar retrase din aportul la capitalul social:

456,,Decontări cu acționarii = 303,,Materiale de natura obiectelor de

/asociații privind capitalul inventar”

Soldul contului 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar” este debitor și reprezintă valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc .

1.3.4. Contabilitatea diferențelor de preț la materii prime și materiale

Cu ajutorul contului 308 ,,Diferențe de preț la materii prime si materiale” se ține evidența diferențelor (în plus sau în minus) dintre prețul standard (prestabilit) și prețul efectiv de cumpărare sau pentru evidențierea celorlalte componente ale costului de achiziție(taxe vamale, transport, manipulare, comisioane și alte taxe nedeductibile).

După conținutul economic este un cont rectificativ al prețului de înregistrare a materiilor prime și materialelor.

După funcția contabilă este un cont bifuncțional.

În debitul contului 308 „Diferențe de preț la materii prime si materiale’’ se înregistrează:

-diferențele de preț în plus (costul de achiziție este mai mare decît prețul standard) aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în gestiune:

308,,Diferente de pret la = %

materii prime și materiale” 401 „Furnizori”

542,,Avansuri de trezorerie”

-diferențele de preț în minus aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune:

308„Diferențe de preț la materii = %

prime si materiale”

601 ,, Cheltuieli cu materiile prime”

602 ,, Cheltuieli cu materialele consumabile”

603,,Cheltuieli privind materialele

de natura obiectelor de inventar”.

În creditul contului 308 „Diferențe de preț la materii prime si materiale” se înregistează:

-diferențele de preț în minus aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate:

% = 308„Diferențe de preț

301,,Materii prime” la materii prime si materiale”

302,,Materiale consumabile”

303,,Materiale de natura obiectelor

de inventar”

-diferențele de preț în plus aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune:

% = 308„Diferențe de preț la

601 ,, Cheltuieli cu materiile prime” materii prime si materiale”

602 ,, Cheltuieli cu materialele

consumabile”

603,,Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”.

CAP. 2. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA MATERIILOR

PRIME ȘI A MATERIALELOR LA

SERVICIUL PUBLIC AMBIENT URBAN

2.1. Prezentarea societății

Societatea pe care am ales-o pentru a efectua studiul de caz se numește Serviciul Public Ambient Urban.(S.P.A.U), înființat prin H.C.L nr.171/25.05.2001, este serviciu public de interes local cu scop lucrativ și cu personalitate juridică, care funcționează sub autoritatea Consiliului Local municipal Baia Mare și a Primarului potrivit prevederilor art.36 alin.2 lit."a"coroborat cu art.3 lit."b"și art.115 alin.(1) lit."b" din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Ordonanța de Guvern nr.71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a patrimoniului public și privat de interes local, aprobată prin Legea 3/2003.

Sediul Serviciului Public Ambient Urban este în municipiul Baia Mare strada Serelor nr.2, înregistrat cu certificatul 2/1/3804 la Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de stat Maramureș și are atribuit cod fiscal RO/13962147.

S.P.A.U este coordonator terțiar de credite, își desfășoară activitatea pe baza gestiunii economico-financiare, are buget propriu aprobat de Consiliul Local al municipiului Baia Mare și încheie bilanț contabil. Cheltuielile curente și de capital ale serviciului se finanțează din veniturile proprii și în completare din subvenții de la bugetul local. Formarea, administrarea și executarea bugetului propriu, contul de execuție a exercițiului bugetar se aprobă de Consiliul Local.

Întreaga activitate economico-financiară se desfășoară în baza legislației în vigoare și este supusă verificării organelor abilitate de lege în acest sens, precum și coordonatorului principal de credite.

Bugetul propriu este structurat conform clasificației bugetare aprobate de Ministerul Finanțelor Publice.

S.P.A.U își poate constitui și fonduri bănești sau mijloace provenite din sponsorizări sau donații, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Obiectul de activitate al Serviciului Public Ambient Urban îl constituie:

amenajarea și întreținerea zonelor verzi situate pe terenuri aparțând domeniului public sau privat al municipiului Baia Mare;

producerea în sere și pepiniere a materialului dendrofloricol și comercializarea excendentului, în condițiile prevăzute de lege;

amenajarea, întreținerea și exploatarea parcărilor, a locurilor de joacă pentru copii, a trenulețului din parcul municipal ,,Regina Maria", a fântânilor arteziene și a ceasului din Turnul Ștefan;

administrarea Cimitirelor municipale, respectiv a Cimitirului municipal nr.II(situat pe b-dul Unirii) și a Cimitirului municipal nr.1(situat pe str.Horea nr.44);

curățirea coșurilor de fum ale clădirilor din municipiul Baia Mare;

prestarea activității de dezinsecție, dezinfecție și deratizare pe raza municipiului Baia Mare;

gestionarea câinilor fără stăpân;

administrarea Centrului de îngrijire animale;

salubrizarea și deszăpezirea aleilor din parcurile publice, precum și a altor zone aparținând domeniului public sau privat al municipiului Baia Mare;

administrarea piețelor, târgurilor și oboarelor;

prestări de servicii către terți, definite potrivit Regulamentului de organizare și funcționare;

gestiunea directă a serviciului public de alimentare cu energie termică conform Legii nr.325/2006 art.11 privind serviciul public de alimentare cu energie termică și a Legii nr.51/2006 ,art.29 privind serviciile comunitare de utilități publice;

Activitățile principale ale unității se desfășoară în baza programelor aprobate de Consiliul Local al municipiului Baia Mare,ori de primarul Municipiului Baia Mare după caz.

Veniturile realizate din activitățile desfășurate inclusiv cele provenite din prestările de servicii către terți, se varsă zilnic la casieria unității sau în contul deschis la Trezoreria Baia Mare.

2.1.1. Scopul firmei

Referitor la tema abordată în prezenta lucrare de licență, mai exact analiza economico-financiară a fluxurilor de materiale utilizate în activitățile zilnice din cadrul serviciului dendro-floricol, respectiv sector sere și sector pepinieră, scopul principal al acestor sectoare este de producere a materialului dendrologic și dendrofloricol.

Activitatea serviciului dendro-floricol din cadrul Serviciului Public Ambient Urban are ca scop producerea de răsaduri de plante ornamentale necesare pentru plantările zonelor verzi din municipiu. Materialul dendrofloricol produs este utilizat în amenajarea și întreținerea spațiilor verzi situate pe terenuri aparținând domeniului public și/sau privat al municipiului Baia Mare asigurându-se astfel reîntinerirea fondului vegetal.

Se creează astfel zone de protecție vegetală și se asigură prospețimea peluzelor și a altor spații verzi din municipiu. Plantele produse și livrate pentru satisfacerea necesarului zonelor verzi fac parte din categoria celor anuale, bienale și perene acestea din urmă includ arborii și arbuștii.

Serviciul Public Ambient Urban are ca și obiectiv general la nivelul instituției creșterea calității vieții prin ridicarea gradului de confort urban și îmbunătățirea factorilor de mediu în municipiul Baia Mare, prin reutilizarea, remodelarea spațiului public și valorificarea acestuia prin transformare într-un spațiu de odihnă și agrement.

Spațiile de recreere și de joacă din cadrul municipiului pot fi folosite de toți locuitorii orașului, precum și de către vizitatori și turiști, fără discriminări legate de sex, naționalitate, religie, vârstă, venituri, încurajând astfel socializarea și construirea identității comunitare.

Conservarea și îmbunătățirea calității mediului înconjurător, menținerea echilibrului ecologic, prin protecția, conservarea și dezvoltarea spațiilor verzi și a cadrului natural din municipiul Baia Mare constituie o preocupare permanentă a instituției.

2.1.2.Organizarea societății (în atașament organigrama excel)

Serviciul Public Ambient Urban are următoarea organigramă

Figura 2.1. Organigrama Serviciului Public Ambient Urban

\

Autoritățile ierarhice superioare de coordonare și control ale Serviciului Public Ambient Urban sunt:

Consiliul Local Baia Mare

Primarul Municipiului Baia Mare

Consiliul Local Baia Mare:

aprobă regulamentul de organizare și funcționare, precum și modificările cu completările ulterioare aduse acestuia;

aprobă structura organizatorică a instituției, numărul de posturi și normativul de constituire a compartimentelor funcționale;

numește și eliberează din funcție conducătorul unității;

aprobă strategia managerială a bunurilor din patrimoniu pentru realizarea obiectului de activitate al instituției;

aprobă bugetul de venituri și cheltuieli și programul de activitate pentru exercițiul financiar următor;

îndeplinește orice alte atribuții care decurg din calitatea de titular al dreptului de administrare al Consiliului Local prevăzute de lege;

Primarul Municipiului Baia Mare:

exercită funcția de ordonator principal de credite;

avizează programele de lucru a aparatului propriu al S.P.A.U;

avizează toate modificările bugetului S.P.A.U precum și propunerile/proiectele de bugete anuale ale serviciului;

supune aprobării Consiliului Local raportul cu privire la activitatea instituției, darea de seamă contabilă din anul precedent;

supune aprobării Consiliului Local, proiectul program de activitate și proiectul de buget al Serviciului Public Ambient Urban;

Structura funcțională cuprinde:

Serviciul tehnic

Serviciul Dendrofloricol

Serviciul administrare domeniu public

Serviciul transport și întreținere

Serviciul administrare stadion

Compartiment financiar-contabil

Compartiment resurse umane, juridic, secretariat

Compartiment sănătate și securitate în muncă, pază și P.S.I

Compartiment marketing, achiziții publice

Compartiment tehnic investiții și proiecte

Compartiment întreținere și amenajare parcări, marcaje rutiere

Structura de producție și prestări servicii cuprinde :

Formație transport, reparații și întreținere auto

Sector întreținere, construcții și mobilier urban

Sector deratizare, dezinsecție, dezinfecție, centrul de îngrijire animale

Sector cimitir municipal și coșerit

Sector parcuri și zone verzi

Sector gestionare câini fără stăpân

Sector pepinieră

Sector material dendrofloricol

Serviciul administrare piețe,târguri și oboare

Direcția Energetică

Conducerea operativă a Serviciului Public Ambient Urban este asigurată de Directorul general al instituției care este subordonat Consiliului Local și Primarului Municipiului, de Directorul general adjunct și de un Director adjunct. Directorul general este numit de Consiliul Local în condițiile legii.

Eliberarea din funcție a directorului general se face de către Consiliul Local la propunerea motivată a Primarului Municipiului Baia Mare.Directorul general adjunct și Directorul adjunct sunt numiți de Directorul general al instituției cu avizul Primarului municipiului.

Directorul general al unității are următoarele atribuții principale, competențe și răspunderi:

este ordonator terțiar de credite și utilizează creditele bugetare care i-au fost repartizate numai pentru nevoile Serviciului Public pe care îl conduce potrivit prevederilor din bugetul aprobat și în condițiile stabilite conform dispozițiilor legale;

asigură ducerea la îndeplinire a prevederilor legale,a hotărîrilor Consiliului Local și a dispozițiilor Primarului Municipiului Baia Mare;

întocmește /avizează referatele de specialitate care stau la baza hotărîrilor Consiliului Local;

ia măsuri pentru realizarea programelor anuale aprobate de Consiliul Local și a resurselor

2.1.3.Descrierea generală a afacerii

2.1.3.1.Obiective. Strategie. Tactici

În cadrul Serviciului Public Ambient Urban există două sectoare, serele și pepiniera.

În cadrul producției de sere materiile prime folosite sunt:

semințe de flori

butași

răsaduri

Materialele auxiliare sunt:

îngrășăminte

perlit

compost

erbicid

Produsele finite obținute pe linia de sere sunt:

răsaduri

flori tăiate

flori la ghiveci

semințe

butași

compost

Procesul tehnologic al producerii răsadurilor constă din 5 etape principale:

afânarea pământului;

amestecarea cu compost;

umplerea ghivecelor;

semănarea semințelor (plantarea butașilor);

întreținerea prin udare și îngrășarea pământului;

În cadrul producției de pepiniera materiile prime sunt:

butași

răsaduri

semințe

altoi

portaltoi

Materiale auxiliare

îngrășăminte

perlit

erbicid

Produsele finite obținute în cadrul liniei de pepinieră sunt:

arbuști

puieți de brazi

puieți de castan

semințe

butași

puieți de foiiasa

Prețurile la produsele finite livrate vor fi formate din :

cheltuieli directe:

materii prime și materiale directe;

salarii directe și contribuțiile aferente salariilor directe (asigurarea și producția socială, fonduri speciale );

energia consumată în scopuri tehnologice;

alte cheltuieli directe;

b) cheltuieli indirecte de producție (cheltuieli comune ale secției);

cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor;

cheltuieli generale ale secție (CGS);

acestea cuprind:

c) costul de producție (a+b)

d) cheltuieli de marketing

e) cheltuieli generale de administrație

ceea ce ne dă

Costul complet (c+d+e)

la care se adaugă valoarea adăugată adică adaosul comercial practicat de institutie.

După cum reiese din situațiile economico-financiare ale serviciului din ultimii cinci ani, evoluția serviciului din acest punct de vedere a fost una pozitivă în ceea ce privește cifra de afaceri înregistrându-se o creștere constantă. În ceea ce privește rezultatele exercițiilor Serviciul Public Ambient Urban fiind instituție de subordonare Consiliului Local Baia Mare nu are profit.

Evoluția cifrei de afaceri pentru ultimii cinci ani este prezentată în tabelul următor.

Tabel 2.1.

Evoluția cifrei de afaceri

Datorită trecerii perioadei de criză și a revenirii economiei efectele acesteia au fost simțite de serviciul nostru prin lărgirea activității și crearea de noi spații verzi,concomitent încercând susținerea activității prin diferite metode cum ar fi: lansarea de noi specii dendrofloricole și dendrologice care să stârnească interesul clienților, precum și atragerea de noi clienți, lucru care este dificil în condițiile în care concurența este tot mai prezentă și în acest sector.

2.1.4.Prezentarea stocurilor de semințe și materiale de plantat

În cadrul Serviciul Public Ambient Urban stocurile de semințe și materiale de plantat prin metoda inventarului permanent, care presupune înregistrarea în conturile de stocuri a tuturor operațiilor atât cantitativ cât și valoric.

În cazul folosirii metodei inventarului permanent – operațiile privind stocurile se grupează, după sensul lor, în cumpărări de stocuri și ieșiri de stocuri. În cursul exercițiului toate operațiile privind cumpărările de semințe și materiale de plantat de la furnizori se înregistrează la costul de achiziție în debitul conturilor de stocuri în corespondență cu conturile de furnizori, indiferent dacă aprovizionarea se face pe credit comercial sau cu plata imediată.

Procesul de aprovizionare cuprinde activități și operații efectuate pentru procurarea semințelor și a materialelor pentru plantat.

Personalul din sectorul de producție la sfirșitul lunii întocmește un necesar de semințe și materiale de plantat care este predat serviciului de marketing, iar acesta face o comandă agenților de distribuție, respectiv furnizorilor cu care entitatea colaborează.

Cei mai importanți furnizori de materii prime sunt:

S.C. HORTIGALA S.A.

S.C. FLORA PREXIM S.R.L.

S.C. GRIGMAR S.A.

S.C. AJM SWEEROS S.R.L.

S.C. BIFLORA S.R.L

S.C. VITAL S.R.L.

S.C. ANTHESIS S.R.L.

S.C. ROMVAC S.R.L.

CSIKI ISVAN A.F.

S.C. GREENFARM S.R.L.

S.C. AGROTEHNICA S.R.L.

S. C. ALFA COM S.A.

S.C. E-ON SA

SUCIU Z.VIORICA.

S.C. CHEM AVITAL S.R.L.

S.C. FLORATOM S.R.L.

Documente privind intrarea de materii prime și materiale necesare

Evidența operativă a stocurilor se realizează acolo unde se produc faptele, astfel documentul de evidență operativă a materiile prime în baza căreia se recepționează este factura fiscală care este preluată la departamentul distribuție-aprovizionare, unde este recepționată. În urma căreia factura fiscală este predată la departamentul contabil unde este calculat prețul, și făcută nota contabilă.

În cadrul departamentului de aprovizionare fișa de magazie se conduce la locurile de depozitare a stocurilor și se deschide pentru fiecare sortiment care este depozitat. Operațiile economice se consemnează în fișa de magazie numai cantitativ.

Materiile prime sunt date în consum pe baza bonului de consum unde este consemnată cantitatea pe produs.

Produsul finit este predat pe baza fișei de producție unde este trecută cantitatea exactă de produse pe sortiment și consumul de materie primă folosită.

Documente privind ieșirea produsului finit

Livrarea produselor se face de la departamentul distribuție pe baza avizului de însoțire a mărfii. Agenții de distribuție preiau produsele în baza avizului de însoțire, după care o încarcă în autoutilitare, și o distribuie la clienți, unde întocmesc factura fiscală.

2.2. Monografie contabilă privind stocurile de materii prime și materiale

În studiul de caz voi prezenta operațiuni privind stocurile de materii prime și materiale la SERVICIUL PUBLIC AMBIENT URBAN în luna decembrie 2014 ceea ce reflectă intrările și darea în consum având următoarele operațiuni:

1) În data de 02.12.2014 se achiziționează următoarele semințe și materiale de plantat și materiale:

a)Se achiziționează răsaduri în baza facturii fiscale nr.141279/02.12.2014 valoare de 5954,97 Ron, de la Hortigala S.R.L.

% = 401 5954,97

3025 4803,20

1151,77

b)Se achiziționează bulbi de zambile în baza facturii fiscale nr. 2445/02.12.2014 în valoare de 241,08 Ron, de la S.C. AJM SWEETROSES S.R.L

% = 401 241,08

3025 194,42

4426 46,66

c)Se achiziționează fungicide în baza facturii fiscale nr.2014/02/12/2014 în valoare de 1100,00 Ron, de la S.C. AGROTEHNICA PINTE S.R.L.

% = 401 1100,00

3028 887,09

212,91

d)Se achiziționează saci folie în baza facturii fiscale nr. 1642/02/12/2014 în valoare de 110,36 Ron, de la S.C. CHEM AVITAL S.R.L.

% = 401 110,36

3028 89,00

21,36

2) În data de 03.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale:

a)Se achiziționează butași trandafiri în baza facturii fiscale nr. 62/03.12.2014 în valoare de 100,00 Ron de la S.C. CSIKI ISTVAN LORAND AF

% = 401 100,00

3025 100,00

4426 0,00

b)Se achiziționează ghiveci în baza facturii fiscale nr. 2296/ 03/12/2014 în valoare de 20,46 Ron de la SC LAFLORA PREXIM SRL

% = 401 20,46

3023 16,50

3,96

3) În data de 05.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale:

a)Se achiziționează rulou gazon în baza facturii fiscale nr. 992/ 05/12/2014 în valoare de 937,44 Ron de la S.C. GREENFARM S.R.L.

% = 401 937,44

3025 756,00

181,44

b)Se achiziționează îngrășăminte chimice la sac în baza facturii fiscale nr. 5097/ 05/12/2014 în valoare de 129,03 Ron de la SC ROMVAC S.R.L.

% = 401 129,03

3021 104,06

24,97

c)Se achiziționează ghivece pentru ambalat în baza facturii fiscale nr. 1202/05/12/2014 în valoare de 577,38 Ron de la S.C. CHEM AVITALA S.R.L.

% = 401 577,38

3023 465,63

4426 111,75

d)Se achiziționează semințe de begonia în baza facturii fiscale nr.121256/ 05/12/2014 în valoare de 2196,08 Ron de la S.C. HOFIGALA S.R.L.

% = 401 2196,08

3025 1771,02

425,06

e)Se achiziționează folie pentru ambalare in baza facturii fiscale nr.7700031/ 05/12/2014 în valoare de 245,52 Ron de la SC CHEM AVITAL SRL

% = 401 245,52

198,00

47,52

În data de 05.12.2014 se dau în consum următoarele materiale de plantat și materiale auxiliare:

a) 4.000 buc.răsaduri la preț de 3,16 Ron/buc. în valoare de 12.640,00 Ron

602 = 3025 12.640,00

b) 1 kg îngrașăminte chimice la preț de 104,06 Ron/kg. în valoare de 104,06 Ron

602 = 3021 104,06

c) 77 buc. ghivece la preț de 0,33 Ron/buc. în valoare de 25,41 Ron

602 = 3023 25,41

d) 10 kg turba la preț de 32,40 Ron/kg. în valoare de 324,00 Ron

602 = 3021 324,00

e) 40 kg semințe begonia la preț de 17,71 Ron/kg în valoare de 708,40 Ron

602 = 3025 708,40

f) 1 kg folie pentru ambalat la preț de 19,80 Ron/kg. în valoare de 19,80 Ron

602 = 3023 19,80

4)În data de 06.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale:

a)Se achiziționează ghiveci în baza facturii fiscale nr. 37258 din 06/12/2014 în valoare de 12,28 Ron de la S.C.LAFLORA PREXIM SRL

% = 401 12,28

3023 9,90

4426 2,38

b)Se achiziționează flori uscate pe baza borderoului nr. 1 din 06/12/2014 în valoare de 75,00 Ron, cu plata pe loc

3021 = 5311 75,00

5)În data de 07.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a)Se achiziționează răsaduri în baza facturii fiscale nr. 105766 / 07/12/2014 în valoare de 48.508,80 Ron de la S.C. HORTIGALA S.R.L.

% = 401 48.508,80 3025 39.120,00

4426 9.388,80

6)În data de 08.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a)Se achiziționează pământ pentru flori în baza facturii fiscale nr. 11301 / 08/12/2014 în valoare de 224,56 Ron de la S.C. SUCIU Z.VIORICA ÎNTREPRINDERE INDEPENDENTĂ

% = 401 224,56

3021 181,10

4426 48.46

7) În data de 09.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a)Se achiziționează pământ de flori în baza facturii fiscale nr. 3730/ 09/12/2014 în valoare de 20.708,00 Ron de la S.C. LAFLORA PREXIM SRL

% = 401 20.708,00

3021 16.700,00

4.008,00

Se achiziționează fungicid în baza facturii fiscale nr. 280/ 09/12/2014 în valoare de 607,60 Ron de la S.C. AGROTEHNICA PINTE S.R.L.

% = 401 607,60

490,00

117,60

Se achiziționează folie ambalare în baza facturii fiscale nr. 1713/ 09/12/2014 în valoare de 108,03 Ron de la S.C. CHEM AVITAR S.R.L.

% = 401 108,03

3023 87,12

20,91

8) În data de 12.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a) Se achiziționează pământ de flori în baza facturii fiscale nr. 2130/12/12/2014 în valoare de 73,16 Ron de la S.C. ARTNICONS SRL

% = 401 73,16

59,00

4426 14,16

În data de 12.12.2014 se dau în consum următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a) 4.500 buc. răsaduri la preț de 3,21 lei/buc. în valoare de 14.445,00 Ron

602 = 3025 14.445,00

b) 50 kg turba la preț de 32,90 Ron/kg. în valoare de 1.645,00 Ron

602 = 3021 1.645,00

c) 10 kg fungicid la preț de 8,87 Ron/kg. în valoare de 887,00 Ron

602 = 3021 887,00

d) 200 kg pamânt pentru flori la preț de 0,34 Ron/kg. în valoare de 68,00 Ron

602 = 3021 68,00

e) 86 buc. ghivece la preț de 0,33 Ron în valoare de 28,38 Ron

602 = 3023 28,38

f) 15 kg îngrașăminte chimice la preț de 104,06 Ron/kg. în valoare de 104,06 Ron

602 = 3021 104,06

g) 1 kg folie pentru ambalat la preț de 87,12 Ron/kg. în valoare de 87,12 Ron

602 = 3021 87,12

9) În data de 13.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale:

a) Se achiziționează ghivece în baza facturii fiscale nr.1775 în valoare de 20,46 Ron din 13/12/2014 de la S.C. CHEM AVITALA SRL

% = 401 20,46

3023 16,50

4426 3,96

b) Se achiziționează pământ pentru flori în baza facturii fiscale nr. 1959/ 13/12/2014 în valoare de 234,86 Ron de la S.C. SUCIU Z.VIORICA INTREPRINDERE INDIVIDUALA

% = 401 234,86

3021 189,40

45,46

c) Se achiziționează semițe viola în baza facturii fiscale nr. 5511553/ 13/12/2014 în valoare de 91,12 Ron de la S.C. BIOLORA S.R.L.

% = 401 91,12

3025 73,49

17,63

d) Se achiziționează folie pentru ambalat în baza facturii fiscale nr. 1800/ 13/12/2014 în valoare de 514,60 Ron de la S.C. LOGISTIK S.R.L.

% = 401 514,60

3023 415,00

99,60

e) Se achiziționează rulou de gazon în baza facturii fiscale nr. 1021/13/12/2014 în valoare de 158.40 Ron de la S.C. GREENFARM S.R.L.

% = 5311 158,40

3021 127,74

4426 30.66

10) În data de 14.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a) Se achiziționează puieți în baza facturii fiscale nr. 2469 /14/12/2014 în valoare de 232,50 Ron de la S.C. HOFIGALA S.R.L.

% = 401 232,50

3025 187,50

4426 45,00

b) Se achiziționează butași trandafirii în baza facturii fiscale nr. 24225 / 14/12/2014 în valoare de 100,00 Ron de la CSIKI ISTVAN LORAND AF

3025 = 401 37,20

11) În data de 15.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat si materiale auxiliare:

a) Se achiziționează semințe viola în baza facturii fiscale nr. 551153/15/12/2014 în valoare de 2.058,51 Ron de la S.C. BIOFLORA S.R.L.

% = 401 2.058,51 3025 1.660.08

4426 398,43

b) Se achiziționează pământ pentru flori în baza facturii fiscale nr. 2012/ 15/12/2014 în valoare de 213,27 Ron de la SUCIU Z. VIORICA INTREPRINDERE INDIVIDUALA

3021 = 401 213,27

12) În data de 16.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a) Se achiziționează ghivece în baza facturii fiscale nr. 3746/ 16/12/2014 în valoare de 20,46 Ron de la S.C. CHEM AVITALA S.R.L.

% = 401 20,46

3023 16,50

4426 3,96

b) Se achiziționează turba în baza facturii fiscale nr. 3096/ 16/12/2014 în valoare de 4.079,60 Ron de la S.C. LAFLORA PREXIM S.R.L.

% 401 4.079,60

3021 3.290,00

4426 789,60

c) Se achiziționează folie ambalare în baza facturii fiscale nr. 4404 din 16/12/2014 în valoare de 110,36 Ron de la S.C. CHEM AVITALA S.R.L.

% 401 110,36 3023 89,00

4426 21,36

d) Se achiziționează saci color în baza facturii fiscale nr. 2510 din 16/12/2014 în valoare de 130,20 Ron de la S.C. GRIGMAR S.R.L.

% 401 130,20

3021 105,00

4426 25,20

e) Se achiziționează fungicid în baza facturii fiscale nr. 1207/ 16/12/2014 în valoare de 104,85 Ron de la S.C. AGROTEHNICA PINTE S.R.L.

% 401 104,85

3021 84,56

4426 20,29

f) Se achiziționează poliester în baza facturii fiscale nr. 9211696/16/12/2014 în valoare de 551,35 de la METRO CASH &CARRY S.R.L.

% 401 551,35

3021 444,64

4426 106,71

13) În data de 17.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a) Se achiziționează cineraria maritima în baza facturii fiscale nr. 87033/17/12/2014 în valoare de 209,99 Ron de la SC ANTHESIS INTERNATIONAL S.R.L.

% 401 209,99

3025 169,35

4426 40,64

b) Se achiziționează răsaduri în baza facturii fiscale nr. 215034 din 17/12/2014 în valoare de 48.508,80 Ron de la S.C. ANTHESIS INTERNATIONAL S.R.L.

% = 401 48.508,80

3025 39.120,00

9.388,80

c) Se achiziționează coș nuele în baza borderoului de achiziție nr.2 din data de 18/12/2014 în valoare de 85,00 Ron cu plata pe loc.

3023 = 5311 85,00

14) În data de 19.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a) Se achiziționează lavandula (soluție) în baza facturii fiscale nr.87133/ 19/12/2014 în valoare de 2.400,00 Ron de la SC ANTHESIS INTERNATIONAL SRL

% = 401 2.400,00

3021 1.935,48

464,52

b) Se achiziționează pământ pentru flori în baza facturii fiscale nr.11635/ 19/12/2014 în valoare de 396,80 Ron de la S.C. LAFLORA PREXIM S.R.L.

% = 401 396,80

3021 320,00

4426 76,80

c) Se achiziționează polistiren expandat în baza facturii fiscale nr. 11167 /19/12/2014 în valoare de 399,46 Ron de la S.C. MARATHON S.R.L.

% = 401 399,46

3021 322,15

4426 77,31

În data de 19.12.2014 se dau în consum următoarele materii prime și materiale:

a) 5.300 buc.răsaduri la preț de 3,21 Ron/buc. în valoare de 17.013,00 Ron

602 = 3025 17.013,00

b) 103 buc.ghivece la preț de 0,33 Ron/buc. în valoare de 33,99 Ron

602 = 3023 33,99

c) 10 l lavandula soluție la preț de 8,80 Ron/l. în valoare de 88,00 Ron

602 = 3021 88,00

d) 7 kg pământ pentru flori la preț de 0,34 Ron/kg. în valoare de 2,38 Ron

602 = 3021 2,38

e) 80 kg turbă la preț de 32,65 Ron/kg, în valoare de 2.612,00 Ron

602 = 3021 2.612,00

f) 12 buc.saci folie la preț de 0,70 Rom/buc. în valoare de 8,40 Ron

602 = 3021 8,40

15) În data de 20.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a) Se achiziționează ghivece în baza facturii fiscale nr. 3756/ 20/12/2014 în valoare de 12,28 Ron de la S.C. CHEM AVITALA S.R.L.

% = 401 12,28

3023 9,90

2,38

16) În data de 21.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a)Se achiziționează ghivece în baza facturii fiscale nr. 3758/ 21/12/2014 în valoare de 24,55 Ron de la S.C. CHEM AVITALA S.R.L.

% = 401 24,55

3023 19,80

4,75

17) În data de 22.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a)Se achiziționează polistiren expandat în baza facturii fiscale nr. 2256/ 22/12/2014 în valoare de 612,62 Ron de la S.C. GRIGMAR S.R.L.

% = 401 612,62

3021 494,05

4426 118,57

18) În data de 23.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a) Se achiziționează pământ pentru flori în baza facturii fiscale nr.21650 /23/12/2014 în valoare de 332,50 Ron de la S.C. ANTHESIS INTERNATIONAL S.R.L.

% = 401 332,50

3021 268,15

64,35

b) Se achiziționează ghivece în baza facturii fiscale nr. 3800/ 23 /12/2014 în valoare de 32,74 Ron de la S.C. CHEM AVITALA S.R.L

% = 401 32,74

3023 26,40

6,34

19) În data de 27.12.2014 se dau în consum următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a) 3.000 buc.răsaduri la preț de 3,21 Ron/kg. în valoare de 9.630,00 Ron

602 = 3025 9.630,00

b) 57 buc. ghivece la preț de 0,33 Ron/buc. în valoare de 18,81 Ron

602 = 3023 18,81

c) 6 kg pământ de flori la preț de 7,80 Ron/kg. în valoare de 46,80 Ron

602 = 3021 46,80

d) 3 buc.polisteren expandat la preț de 0,34 Ron/buc. în valoare de 1,02 Ron

602 = 3021 1,02

e) 45 kg turba la preț de 32,65/kg. în valoare de 1.469,25 Ron

602 = 3021 1.469,25

f) 12 kg pământ pentru flori la preț de 7,80 Ron/kg. în valoare de 93,60 Ron

602 = 3021 93,60

19)În data de 30.12.2014 se achiziționează următoarele semințe, materiale de plantat și materiale auxiliare:

a)Se achiziționează ghivece în baza facturii fiscale nr. 33300/23/12/2014 în valoare de 16,37 Ron de la S.C. CHEM AVITALA S.R.L.

% = 401 16,37

3023 13,20

4426 3,17

După efectuarea studiului de caz și analizând intrările și darea în consum a materiilor prime și materialelor auxiliare voi prezenta soldurile finale pentru semințe, materiale de plantat și materialele auxiliare ambalaj și turba, din luna decembrie anul 2014 după cele trei metode descrise, C.M.P,FIFO, LIFO, la societatea comercială SERVICIU PUBLIC AMBIENT URBAN.

În tabelul următor sunt prezentate stocul inițial și mișcările din cursul lunii decembrie anul 2014 la semințe și materiale de plantat la SERVICIU PUBLIC AMBIENT URBAN.

Tabel 2.2.

Mișcările din cursul lunii decembrie pentru semințe și materiale de plantat

În tabelul următor voi relata evaluarea ieșirilor și a stocului final după metoda FIFO (primul intrat-primul ieșit) pentru semințe și materiale de plantat(răsaduri).

Metoda prima intrare – prima ieșire (FIFO- ,,first in, first out”)

Potrivit acestei metode ieșirile din stoc se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al primei intrări: (lot).

Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al lotului următor, în ordine cronologică.

Metoda este recomandată unităților cu o gamă sortimentală diversificată și în perioade în care există o relativă stabilitate a prețurilor. Folosirea metodei în condițiile creșterii prețurilor, are ca efect evaluarea ieșirilor la costurile cele mai scăzute, iar a stocurilor la prețurile cele mai mari, ceea ce determină o majorare a profitului din exploatare și a impozitului aferent. Dacă metoda se folosește când prețurile scad, ieșirile vor fi evaluate la prețurile cele mai mari, iar stocurile la prețurile cele mai mici efectul fiind reducerea profitului.

Tabel 2.3.

Metoda FIFO pentru semințe și materiale de plantat

Metoda ultimului intrat – primul ieșit (LIFO -,,last in, first out”).

Potrivit acestei metode, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al ultimei intrări (lot).

Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al lotului anterior, în ordine cronologică.

Metoda conduce la reducerea profitului brut, scăderea impozitului pe profit si menținerea capacității de finanțare (menținerea disponibilităților bănești la același nivel).

În concluzie, metoda LIFO este cea care evaluează ieșirile de stocuri la valorile cele mai mari și existențele de stocuri, la valorile cele mai mici. În condițiile de inflație, este metoda care poate să atenueze creșterea prețurilor în sensul reflectării unui rezultat financiar aproape de realitate.

Diferențele de preț stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează și se înregistrează proporțional, atât asupra valorii bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor.

Repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

Diferențele de preț aferente intrărilor

Soldul inițial al diferențelor în cursul perioadei cumulat de la

Coeficient de de preț + începutul anului

repartizare (k) = ––––––––––––––––––––––––––––-

Sold inițial al stocurilor + Valoarea intrărilor în cursul perioadei

la preț de înregistrare la preț de înregistrare cumulat de la

începutul anului

Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, obținându-se astfel diferențele de preț aferente bunurilor ieșite.

Acești coeficienți de repartizare a diferențelor de preț pot fi calculați la nivelul contului sintetic de gradul I și II prevăzute în planul de conturi pe grupe sau categorii de stocuri.

Având în vedere practica contabilă din economia țării noastre, unitățile patrimoniale au posibilitatea de a evalua și a înregistra în contabilitatea bunurilor de natura stocurilor, procurate cu titlu oneros și la prețurile de facturare .

În acest caz, cheltuielile de transport – aprovizionare se vor înregistra distinct în conturile de diferențe de preț.

Repartizarea cheltuielilor de transport – aprovizionare asupra bunurilor ieșite și asupra stocurilor se efectuează tot cu ajutorul unui coeficient (ca și în cadrul diferențelor de preț), care se calculează astfel.

Cheltuielile de transport Cheltuieli de transport aferente intrărilor

aferente stocurilor existente + de stocuri în cursul perioadei

Coeficiente de la inceputul perioadei (cumulate de la începutul anului)

repartizare = –––––––––––––––––––––––––––-

Soldul inițial al stocurilor + Valoarea intrărilor de stocuri în

la preț de factură cursul perioadei la preț de factură

(cumulat de la începutul anului)

Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieșite din gestiune la prețuri de factură, obținându-se cheltuielile de transport – aprovizionare aferente bunurilor ieșite din gestiune.

La sfîrșitul lunii soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri la preț de înregistrare, reflectându-se astfel valoarea stocurilor la costul de achiziție, respectiv de producție.

Această metodă se recomandă unităților cu o gamă sortimentală diversificată și în perioada în care există o stabilitate relativă a prețurilor, în cazul firmei studiată aceasta metoda nu este agreată.

Tabel 2.4.

Metoda LIFO pentru semințe și materiale de plantat

În tabelul 2.4. am prezentat evaluarea ieșirilor și a stocului final după metoda LIFO (ultimul intrat-primul ieșit) pentru semințe și material de plantat( răsaduri).

Această metodă evaluează ieșirile de stocuri la valorile ultimelor intrări și existențele de stocuri, la valorile primelor intrări. În cazul unei inflații, este metoda care poate să atenueze creșterea prețurilor și în acest mod reflectă rezultatul financiar aproape de realitate.

Nici această metodă nu este agreată de societatea la care s-a efectuat studiul de caz.

Tabel 2.5.

Metoda C.M.P. pentru semințe și materiale de plantat

În tabelul 2.5. am relatat evaluarea ieșirilor și a stocului final la cost mediu ponderat pentru semințe și materiale de plantat(răsaduri).

Calculul costului mediu ponderat se poate obține cu ajutorul formulei următoare:

Siv +Iv

C.M.P = –––––––

Sic +Ic

Această metodă recomandă folosirea unui cost mediu, care are în vedere stocurile existente și intrările de stocuri, înregistrate în cursul perioadei.

Societatea utilizează metoda costului mediu ponderat pentru semințe și materiale de plantat (răsaduri) situația fiind impusă de realitatea producției care presupune plantarea răsadurilor concomitent din mai multe loturi în funcție de tipurile răsadurilor pentru obținerea produselor finite diferite.

Analizînd stocul final, intrările, darea în consum prin cele trei metode la semințe si materiale de plantat (răsaduri) reiese că metoda costului mediu ponderat reflectă realitatea în ceea ce privește influența asupra rezultatului financiar.

Tabel 2.6.

Mișcările din cursul lunii decembrie pentru materialul auxiliar turba

În tabelul 2.6. am relatat mișcările din cursul lunii decembrie pentru materialul auxiliar turba.

În tabelul următor voi relata evaluarea ieșirilor și a stocului final după metoda FIFO (primul intrat-primul ieșit) pentru materialul auxiliar turba.

Tabel 2.7.

Metoda FIFO pentru materialul auxiliar turba

Societatea la care am efectuat studiul de caz utilizează această metodă deoarece reflectă realitatea producției.

În tabelul următor voi relata evaluarea ieșirilor și a stocului final după metoda LIFO (ultimul intrat-primul ieșit) pentru materialul auxiliar turba.

Tabel 2.8.

Metoda LIFO pentru materialul auxiliar turba

Analizând cele două metode prezentate LIFO și FIFO în cazul materialului auxiliar turba reiese că cea mai potrivită metodă ar fi metoda LIFO deoarece scade valoarea stocului, ceea ce înseamnă că scade profitul respectiv impozitul pe profit.

În tabelul următor voi relata calculul costului mediu ponderat în funcție de stocul inițial și intrările din cursul lunii pentru materialul auxiliar turba.

Siv +Iv

C.M.P = –––––––

Sic +Ic

Tabel 2.9.

Metoda CMP pentru materialul auxiliar turba

În urma studiului de caz la materialul auxiliar turba reiese că cea mai potrivită metodă a fi utilizată, din punct de vedere al rezultatului financiar ar fi metoda LIFO în urma căreia cheltuielile cu materialul auxiliar ,,turba” ar fi cele mai ridicate determinând o amânare a impozitului pe profit pentru perioadele următoare.

Evidențierea stocului inițial și al rulajului de intrări și darea în consum pentru material pentru ambalat ghiveci îl voi prezenta în tabelul 2.10.

Tabel 2.10.

Mișcările din cursul lunii decembrie pentru material pentru ambalat ghiveci

În tabelul 2.11 voi evidenția valoarea stocului final pentru material pentru ambalat ghiveci după metoda FIFO (primul intrat-primul ieșit) pornind de la stocul inițial și urmărind intrările și consumul din gestiune.

Tabel 2.11.

Metoda FIFO pentru material pentru ambalat ghiveci

În tabelul următor voi relata evaluarea ieșirilor și a stocului final după metoda LIFO (ultimul intrat-primul ieșit) pentru material pentru ambalat ghiveci.

Tabel 2.12.

Metoda LIFO pentru material pentru ambalat ghiveci

Menținîndu-se prețul la material pentru ambalare ghiveci prezentat, reiese că indiferent de metoda pe care o practică firma rezultatul este același, adică valoarea consumului influențând cheltuielile și profitul perioadei în același mod.

În urma studiului de caz efectuat la Serviciu Public Ambient Urban am observat că în funcție de stocul final, intrările de semințe și materiale pentru plantat și material auxiliar, darea în consum ar putea fi benefice pentru societate, și în concluzie ar putea fi folosite toate cele trei metode, (CMP, FIFO, LIFO) aplicate în studiul de caz.

CAP.3. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Conform Standardului Internațional de contabilitate nr. 2 „Stocuri”, stocurile sunt deținute de entitate pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării activității, în curs de producție în vederea vânzării pe parcursul desfășurării activității și sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

Stocurile aflându-se succesiv și neîntrerupt în diferite faze ale procesului de producție și comercializare realizează în cadrul exercițiului mai multe rotații contribuind la realizarea cifrei de afaceri și la valorificarea capitalului.

Fără a exista stocuri totul ar fi mult mai greu de realizat în procesul de fabricare, producție, vânzare. Ar fi de depus un volum de muncă mult mai mare datorită aprovizionării continuă cu materii prime și materiale, în unele cazuri ar fi o pierdere probabil neajungând la timp materiile prime și materialele de care este nevoie. Aceste caracteristici, fac ca stocurile să dețină un rol important în formarea rezultatului economic.

Stocurile se clasifică în mai multe tipuri cum ar fi:

După faza circuitului economic și locul de gestionare al stocurilor, deosebim:

stocuri pentru producție

stocuri de produse

stocuri de producție în curs de execuție

stocuri aflate la terți

În funcție de faza circuitului economic în care se află stocurile ele se diferențiază astfel:

stocuri de materii prime

materiale consumabile

materiale de natura obiectelor de inventar

produsele sub formă de: semifabricate, produse finite, rebuturi, materiale nerecuperabile

sau deșeurile

animalele și păsările

ambalajele

mărfurile

producția în curs de execuție

Întreprinderile din România pot să-și organizeze contabilitatea stocurilor utilizând fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.

Evaluarea stocurilor la ieșirea din gestiune se poate face la:

cost mediu ponderat

metoda FIFO

metoda LIFO

Folosirea metodei costului mediu este indicată în cazul stocurilor cumpărate la prețuri diferite, iar în contabilitate, nu sunt individualizate în funcție de costul de achiziție sau costul de producție al fiecărui lot.

Evaluarea la cost mediu dacă se face după fiecare ieșire din gestiune calculele sunt mult mai exacte fată de perioada în care se fac odată la sfârșitul lunii, atunci calculele nu mai sunt așa exacte doar că presupune o mai mare ușurință în aplicare.

Folosirea metodei FIFO, se recomandă unităților care au o variată gamă de sortimente, și să existe o relativă stabilitate a prețurilor. Dacă metoda se folosește când prețurile au o explozie, iar evaluarea ieșirilor se face la prețurile cele mai mici, iar a stocurilor la cele mai mari prețuri ceea ce determină o majorare a profitului .

Dar în cazul în care metoda s-ar folosi când prețurile scad, ieșirile vor fi evaluate la prețurile cele mai mari iar stocurile la prețurile cele mai mici și atunci efectul ar fi reducerea profitului .

În cazul folosirii metodei LIFO dacă are loc o creștere a prețurilor evaluarea ieșirilor de stocuri se face la valorile cele mai mari și existențele de stocuri la valorile cele mai mici.

Dacă se folosește în condițiile de inflație, poate să atenueze creșterea prețurilor ceea ce din punct de vedere financiar duce aproape la reflectarea realității.

IAS 2 ,,Stocuri” nu recomandă această metodă deoarece se tratează cele mai noi părți ale stocului ca fiind primele vândute, iar cele rămase în stoc se consideră cele mai vechi, ceea ce nu reprezintă credibilitatea fluxurilor de stocuri

evaluarea costului la vânzarea bunurilor se face la prețuri depășite, în timp ce veniturile din vânzări sunt evaluate la prețuri curente ceea ce impune evaluarea unui flux nerealist de cost

are ca rezultat stocuri recunoscute în bilanț la valori care au prea puțină legătură cu nivelurile recente ale costurilor stocurilor ceea ce poate distorsiona profitul sau pierderea.

Evaluarea stocurilor se face la inventariere și la închiderea exercițiului.

Serviciul Public Ambient Urban are ca principal obiect de activitate producție de răsaduri și puieți în cadrul pepinierei.

În cazul firmei nivelul stocurilor din cursul exercițiului influențează, în mod evident valoarea producției, calitatea, modul de valorificare și realizarea producției.

Nu orice nivel al stocurilor este favorabil firmei. În cazul semințelor și a materialelor de plantat un nivel minim poate genera depășirea perioadei optime de plantat sau însămânțat, dar în cazul materialelor auxiliare un nivel prea ridicat ar putea atrage după sine imobilizări de fonduri care se vor resimți prin lipsa de resurse, de aceea consider că un nivel optim al stocurilor este acela care ține seama de condițiile reale de aprovizionare, de producție și comercializare, de reducere a capitalurilor blocate și a costurilor fiind orientat spre accelerarea rotației fondurilor și a rentabilității economice.

Organizarea corespunzătoare a aprovizionării, reprezintă o premiză pentru reducerea blocării de fonduri.

Serviciul Public Ambient Urban, utilizează ca metodă în contabilitatea stocurilor metoda inventarului permanent.

Din punct de vedere financiar stocurile reprezintă alocări de capital, care se recuperează numai după parcurgerea ciclului producție – vânzare, în acest sens firma trebuie să dețină 2 tipuri de stocuri și anume: stocuri de semințe și materiale de plantat și stocuri de produse finite (răsaduri).

În cazul entității la care am efectuat studiul de caz ar trebui luate câteva măsuri pe termen scurt:

Manageriale:

sporirea responsabilităților personalului din conducerea executivă prin delegarea clară a responsabilităților;

introducerea unui sistem mai performant de prelucrare automată a lucrărilor financiar – contabile;

să se pună accentul continuu pe asigurarea calității tot mai ridicate a produselor;

promovarea mai intensă a publicității prin intermediul mass media, reclame, fluturași;

Financiar – contabile

livrarea produselor către clienți cu capacitate de plată;

obținerea de noi fonduri pentru dezvoltarea infrastructuri;

obținerea de semințe și materiale de plantat de calitate și la prețuri mai reduse, în condiții avantajoase de plată corelate cu durata ciclului de producție;

creșterea volumului de vânzare și producție;

Studierea atentă a pieței în legătură cu: cererea, oferta, concurența, materii prime și materiale, forța de muncă, resurse financiare și informaționale, rețele de distribuție și strategii de promovare.

Realizarea în producție numai a produselor care asigură o valorificare superioară a răsadurilor și florilor produse precum și a puieților din pepiniera asigurând totodată un nivel tehnic și calitativ, competitiv și costurile de producție cât mai reduse.

În cadrul oricărei entități economice, trebuie avute în vedere toate aspectele, în ceea ce privește metodele de evaluare a stocurilor folosite și în special implicațiile fiscale pe care le generează folosirea uneia sau alteia dintre metodele de evaluare, acestea putând fi folosite și în favoarea societății dar și în defavoarea ei.

Bibliografie

1. Dorel M. Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor între standarde,

directive și reglementări fiscale, Edirura Mirton 2009

2. Iacob Petru Contabilitate financiară,Editura Intelcredo,Cluj Napoca 2014

Pântea

Gheorghe Bodea

3. Ioan Rus Bazele contabilității,Editura Economică 2009

4. Mihaela Steț Contabilitate financiară, Editura Risoprint 2009

5.Mateș D. Contabilitate financiară,Editura Alma Mater,Cluj Napoca 2007

Pop A.

.

6.Pușcașu I. Contabilitatea și fiscalitatea entităților economice,Editura Mirton 2008

Cotleț D.

Mateș D.

Cotleț B.

Pistol C.

7.********* Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, M.Of. 927/2003 cu modificările și

Completările ulterioare actualizat septembrie 2014

8.********* OMFP 2861/2009 privind organizarea și efectuarea inventarierii,

actualizat 2014

9.********* OMFP nr.814/2013privind aprobarea Ghid de aplicare a IAS

10.********* Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR 2010

11.********* IAS nr.2 ,,Stocuri”

12.********* Tribuna Economică nr.11/2014

13. ******** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1802/2014

14. ******** Legea contabilității 82/1991 modificată, completată și actualizată în anul 2014

15.********* Finanțe,bănci,asigurări, nr.22/2014

16.********* Revista Finanțe Publice și Contabilitat Serie nouă anul XXIV,Nr.11-12/ 2013

.

Bibliografie

1. Dorel M. Contabilitatea evenimentelor și tranzacțiilor între standarde,

directive și reglementări fiscale, Edirura Mirton 2009

2. Iacob Petru Contabilitate financiară,Editura Intelcredo,Cluj Napoca 2014

Pântea

Gheorghe Bodea

3. Ioan Rus Bazele contabilității,Editura Economică 2009

4. Mihaela Steț Contabilitate financiară, Editura Risoprint 2009

5.Mateș D. Contabilitate financiară,Editura Alma Mater,Cluj Napoca 2007

Pop A.

.

6.Pușcașu I. Contabilitatea și fiscalitatea entităților economice,Editura Mirton 2008

Cotleț D.

Mateș D.

Cotleț B.

Pistol C.

7.********* Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, M.Of. 927/2003 cu modificările și

Completările ulterioare actualizat septembrie 2014

8.********* OMFP 2861/2009 privind organizarea și efectuarea inventarierii,

actualizat 2014

9.********* OMFP nr.814/2013privind aprobarea Ghid de aplicare a IAS

10.********* Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR 2010

11.********* IAS nr.2 ,,Stocuri”

12.********* Tribuna Economică nr.11/2014

13. ******** Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1802/2014

14. ******** Legea contabilității 82/1991 modificată, completată și actualizată în anul 2014

15.********* Finanțe,bănci,asigurări, nr.22/2014

16.********* Revista Finanțe Publice și Contabilitat Serie nouă anul XXIV,Nr.11-12/ 2013

.

=== 1286fb95e1e44165de8e89d67698275b92b3102b_407971_2 ===

CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ȘI A MATERIALELOR

INTRODUCERE.

Realitățile societății actuale și un numai arată că informația economică este prezentă în toate domeniile de activitate, constituind un element fundamental al progresului economic și social.

Ea ajută la analiza aspectelor favorabile și nefavorabile ale activității desfășurate, modul în care alocarea resurselor se corelează cu rezultatele obținute și adoptarea celor mai bune măsuri pentru perioadele următoare.

Informația economică poate fi pe deplin utilizată numai în cadrul unui sistem informațional economic, a cărui principală sursă de date o constituie contabilitatea.

Știința contabilității datează oficial din secolul al XV-lea când italianul Luca Paciolo a elaborat prima lucrare imprimată de contabilitate, în 1494, intitulată „Summa de l’arithmetica, geometria, proportioni e proportionalita”. Ulterior acestui moment fundamental în istoria contabilității, au apărut diverși autori, care prin lucrările lor și-au exprimat punctele de vedere. Rezultă că știința contabilitatății reprezintă o componentă esențială în cadrul sistemului informațional economic, având rol de sursă a acestuia.

Dezvoltarea economiei de piață în contextul accelerării procesului de privatizare, a impus dezvoltarea continuă a sistemului contabil românesc, în armonie cu prevederile Directivelor Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Atât pe plan european cât și internațional, există tendința asigurării unui cadru comun de prezentare a situațiilor financiare, care să asigure informații utile utilizatorilor ca investitori, instituții bancare, organe de control.

Evoluția sistemului contabil din România a fost corelată cu cele înregistrate în țările Uniunii Europene, tocmai pentru a furniza informații de calitate.

Dezvoltarea unui sistem contabil compatibil pe plan european și internațional într-o țară de tranziție cum este România, conduce la creșterea încrederii utilizatorilor și implicit la asigurarea unei piețe de capital corespunzătoare.

Având în vedere aceste obiective, începând cu anul 2001, societățile comerciale s-au împărțit în două mari categorii, care au impus și o legislație diferită.

Prima categorie este reprezentată de societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital și de celelalte societăți comerciale sau naționale mari, companii naționale și regii autonome, care sunt interesate atât în atragerea investițiilor de capital, cât și a împrumuturilor interne și externe. A doua categorie o reprezintă societățile comerciale mijlocii și mici (IMM-urile), pentru care informația contabilă se adresează unui număr mai restrâns de utilizatori.

În cadrul contabilității intră și activele circulante componente de activ patrimonial iar în cadrul lor se află stocurile deci implicit și cele de materii prime și materiale.

Stocurile cuprind bunurile și serviciile care intervin în ciclul curent de exploatare al întreprinderii destinate fie pentru a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție, fie pentru a fi consummate la prima lor utilizare.

CAPITOLUL 1-DEFINIREA STOCURILOR CA ELEMENTE DE ACTIVE CIRCULANTE, CONFORM LEGILOR ÎN VIGOARE

1.1. Noțiuni introductive, definiții stocuri

În conformitate cu Legea contabilității stocurile reprezintă ansamblul de bunuri și servicii care intervin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeași stare sau la terminarea procesului de producție sau pentru consumarea lor la prima utilizare.

Materiile prime și materialele sunt elemente importante ale stocurilor, elemente esențiale ale ciclului de producție.

Stocurile sunt clasificate în bilanț conform naturii și destinației lor sau în ordinea cronologică în care apar în cadrul ciclului de exploatare.

1.2.Clasificarea stocurilor

Stocurile sunt active circulante: care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii; în curs de producție; deținute pentru a fii vândute pe parcursul desfășurării activității de exploatare.

În calitatea lor de active sunt resurse controlate de entitate, generate de evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii viitoare.

Structura stocurilor se face în funcție de mai multe criteri printre care cele mai importante sunt: destinația în activitatea de exploatare; sursa de proveniență; locul stocării; modul de participare la procesul de circulație; locul de depozitare.

După destinația stocurilor distingem:

1. Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc integral sau parțial în acestea, fie în starea lor inițială, sau transformată.

2.Materiile consumabile, materialele consumabile, energie și apă, combustibil, materiale de ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, care asigură sau condiționează derularea procesului de exploatare, fără a regăsi de regulă, în produsul finit;

3.Materialele de natura obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată: scule; dispozitive, verificatoare, echipament de lucru sau protecție, uniforme.

4. Produsele care în funcție de stadiul fabricației, se structurează în semifabricate, definite ca bunuri care au parcurs parțial procesul tehnologic și care urmează a se prelucra într-o altă secție sau fază de fabricație sau se vând terților, produsele finite care au parcurs integral procesul tehnologic și care urmează a se prelucra într-o altă secție sau fază de fabricație sau se vând terților, produsele finite carea u parcurs integral procesul tehnologic și sunt depozitate temporar în vederea livrării sau expediate direct clienților; deșeurile, materialele recuperabile și rebuturile.

5. Mărfurile definite ca bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele finite transferate, în vederea vânzării lor în magazinele proprii.

6.Ambalajele, sunt bunuri destinate să asigure integritatea și păstrarea calităților inițiale alte altor bunuri pe timpul păstrării, transportului și desfacerii acestora din urmă.

7.Animalele și păsările, crescute și folosite pentru reproducție, cele aflate la îngrășat, pentru a fi valorificate, coloniile de albine și animalele pentru producție;

8. Producția în curs de execuție sau neterminată reprezentând producția care nu a parcurs întregul proces tehnologic, lucrările, serviciile, și studiile aflate în curs de execuție.

După sursa de proveniență, stocurile se clasifică în stocuri cumpărate de materia prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje, stocuri fabricate, producția în curs de execuție, lucrări sau servicii neterminate, semifabricate, produse finite, mărfuri rezultate din produse finite transferate în magazinele proprii ale întreprinderii, stocuri primite cu titlul gratuit ca aport la capital, donații sponsorizări.

Apartenența și locul stocării clasifică stocurile în acele stocuri care aparțin întreprinderii și se află în gestiunile proprii; stocurile aparținând terților, dar aflate în gestiunea entității.

După gradul de individualizare sunt stocuri individualizate sau identificabile care se diferențiează în cadrul aceleiași grupe prin anumite caracteristici, stocuri fungibile, care se pot confunda ușor între ele , în cadrul aceleiați grupe sau sortiment.

După modul de participare la procesul de circulație stocurile pot fii cu mișcare normală, cu mișcare lentă sau fără mișcare sau stocuri curente care asigură continuitatea procesului de exploatare, stocuri de siguranță, care nu permit întreruperi în procesul circulației.

Având în vedere faptul că stocurile parcurg trei stadii în cadrul procesului de exploatare-aprovizionare-stocare-vânzare, pot apărea decalaje în timp care conduc la existența stocurilor aprovizionate și nerecipționate, stocuri recepționate dar nefacturate încă de furnizori, stocuri vândute dar nelivrate, stocuri aprovizionate sau vândute cu rezervarea dreptului de proprietate de către furnizori.

1.3. Contabilitatea și clasificarea stocurilor de materii prime și materiale

Unitățile patrimoniale pot să-și organizeze contabilitatea stocurilor utilizând metoda inventarului permanent, cea mai utilizată metodă de altfel sau metoda inventarului intermitent

Metoda inventarului intermitent. Normele contabile din țara noastră permit unităților patrimoniale mici și mijlocii să utilizeze metoda inventarului intermitent care este o metodă prin care stabilim ieșirile de materii prime și materiale prin inventariere, iar rezultatul inventarierii se înregistrează în evidențele contabile la fiecare sfârșit de lună.

Aceaste metode sunt valabile pentru toate tipurile stocuri nu numai pentru materii prime și materiale.

Ieșirile se determină ca diferență dintre valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor de stocuri minus valoarea stocurilor finale determinate prin inventariere la fiecare sfârșit de lună.

În concluzie relația de calcul a valorii ieșirilor de stocuri de materii prime și materiale este:

E = Si + I –SF

unde

E = valoarea ieșirilor,

Si = valoarea stocurilor inițiale,

I = valoarea intrărilor din cursul perioadei,

Sf = valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere

În cazul utilizării acestei metode s-a renunțat la utilizarea în cursul lunii a conturilor pentru evidența intrărilor și respectiv a recalculării stocurilor scriptice după fiecare intrare.

Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la începutul și la sfârșitul lunii. În timpul lunii intrările de stocuri de materii prime, materiale și celelelate elemente de stoc, sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziție, preț de factură, preț prestabilit , după caz.

La sfârșitul fiecărei luni se stabilesc stocurile finale, prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri în același timp cu mișcările cheltuielilor.

Stocurile finale de la sfârșitul lunii devin stocuri inițiale la începutul lunii următoare și se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.

Metoda inventarului intermitent, pentru stocurile provenite din producție la începutul fiecărei luni se anulează stocul inițial concomitent cu micșorarea veniturilor din producția stocată.

Produsele obținute din producție proprie în cursul lunii nu se înregistrează în conturile de stocuri, înregistrându-se numai vânzarea lor; la sfârșitul lunii se determină prin inventariere stocul de produse din producție proprie existent și acest stoc se înregistrează în conturile de stocuri corespunzătoare, concomitent cu creșterea veniturilor din producția stocată.

Metoda inventarului permanent. În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistrează toate operațiile de intrare a stocurilor cantitătiv valoric, evaluate la preț de achiziție, cost de producție, preț standard prestabilit sau preț de factură, după caz.

De asemenea se înregistrează în conturile de stocuri fiecare ieșire din stoc, atât cantitatv cât și valoric. Conform normelor contabile din țara noastră, în condițiile utilizării inventarului permanent, unitățile patrimoniale își pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor după următoarele metode în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii:

1.Metoda operativ contabilă pe solduri-în acest caz la locul de depozitare se ține evidența cantitativă a bunurilor materiale pe categorii iar contabilitatea ține evidența valorică a gestiunii, pe grupe sau subgrupe de bunuri, mărfuri.

2.Metoda global valorică, constă în ținerea evidenței numai valoric atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate. În cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează în cursul exercițiului financiar cu intrările de bunuri prin creditul conturilor care indică sursa de procurare a bunurilor și se creditează cu ieșirile din stoc aferente perioadei de gestiune respective.

La sfârșitul exercițiului financiar soldurile conturilor sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere iar dacă există diferențe, plusuri sau minusuri de inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.

1.4. Gestiunea stocurilor de materii prime și materiale

Evaluarea stocurilor constă în cuantificarea și exprimarea în bani, a mărimii elementelor patrimoniale și a operațiunilor privind mișcarea acestor elemente.

Componentele evaluării sunt: obiectul evaluării îl constiuie structurile proprii adică stocurile și operațiile economico-financiare privind circuitul acestora, etalonul monetar reprezintă unitatea de calcul care permite măsurarea și compararea valorilor economice, banul fiind unitatea de valoare cu o măsură instabilă, reprezintă o valoare a cărei mărime, exprimată prin puterea de cumpărare pote fluctua prin creștere sau scădere, compararea exprimată în preț care realizează legătura dintre obiectul evaluat și banul în calitate lui de unitate de măsură. Prin mijlocirea banului, valoarea elementelor patrimoniale se exprimă prin preț

Criteriile care stau la baza la baza evaluării stocurilor sunt valoarea de utilitate și timpul, adică valoarea trebuie să reprezinte costul sau sacrificiul consimțit la un momento dat, pentru a aduce bunul respectiv în patrimoniu, cel de al doilea criteriu vizeză momentul plasării evaluării în trecut, în prezent și viitor.

În conformitate cu prevederile Legi contabilității, evaluarea stocurilor de materii prime și materiale este necesară în următoarele momente: la intrarea în patrimoniu; la inventar; la închiderea exercițiului la ieșirea de patrimoniu.

Evaluarea la intrare sau la prima înregistrare se bazează pe costul istoric, care în raport de natura elementelor patrimoniale și a operațiilor economică financiare capătă următoarele forme: valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport de natura elementelor patrimoniale și a operațiilor economică financiare capătă următoarele forme: valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport în natura cu titlu gratuit sau prin donații; costul de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros, costul de producție pentru bunurile produse în unitatea patrimonială.

Pentru bunurile intrate, exprimate în monedă străină, valoarea acestora este convertită în lei la cursul zilei când a avut loc operația.

Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul său de cumpărare din factura furnizorului, la care se adaugă toate cheltuielile din procesul aprovizionării cheltuieli de încărcare, transport, descărcare, manipulare, cheltuieli de asigurare pe timpul transportului, taxele și comisioane vamale pentru bunurile din import, cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate cheltuieli cu montarea și probele tehnologice la mijloacele fixe și eventuale taxe nerecuperabile accize, taxa pe valoare adăugată pentru neplătitorii de taxă sau chiar pentru plătitori, dacă bunurile s-au achiziționat în alt scop, decât realizarea obiectului de activitate al entității.

Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, cheltuielile directe de pelucrare, salariile personalului direct productiv, contribuția la asigurări și protecție socială, și cota cheltuielilor indirecte de producție, determinate de fabricația bunului.

Ca regulă generală, cheltuielile de administrație, generale ale întreprinderii, cheltuielile de desfacere și cheltuielile financiare nu se includ în costurile de producție. În unitățile de producție dintr o entitate de comert, costul materiilor prime din rețeta de fabricație devine cost al produselor finite.

Evaluarea la ieșire se face în principiu la valoarea de intrare sau valoarea contabilă. Dacă bunurile sunt de natura stocurilor, având în valori de intrare diferite și nu există posibilitatea de indentificare a valorii lor de intrare, evaluarea lor la ieșire se poate face pe baza: metoda costului mediu ponderat CMP; metoda epuizării loturilor: FIFO; LIFO;NIFO; metoda prețului standard sau prestabilit.

Evaluarea stocurilor conform IAS 2 „Stocuri”

La nivelul Uniunii Europene, evaluarea stocurilor se face conform referențialului contabil IAS 2 "Stocuri.

Evaluarea la intrare, ca și în OMFP 1802/2014 se realizează după cum urmează: pentru bunurile obținute cu titlu oneros, la cost de achiziție; pentru bunurile produse în regie proprie, la cost de producție; pentru bunurile primite cu titlu gratuit, la valoarea justă; pentru bunurile primite ca aport, la valoarea de aport.

Evaluarea la ieșire:

Pentru stocurile identificabile: metoda identificării specifice;

Pentru stocurile fungibile:( ca tratamente contabile de bază)

Metoda costului mediu ponderat (CMP);

Metoda primul intrat-primul ieșit (FIFO);

Alte tratamente, tehnici de măsurare a costurilor:

Metoda prețului stabilit;

Metoda la preț cu amănuntul.

Interpretarea normei stabilește că „Standardele dă posibilitatea utilizării metodei celei mai adecvate, funcție de caracteristicilediferite ale stocurilor.”

Conform IAS 2, la inventar, stocurilor se evaluează la valoarea realizabilă netă.

În bilanț, evaluarea acestora se face la cea mai mică valoarea dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Evaluarea periodică se realizează la închiderea exercițiului financiar. Ea se face odată cu inventarierea patrimoniului și întocmirea bilanțului contabil. În consecință, această evaluare se diferențiează în:

Evaluarea la inventariere care se face cu ocazia controlării prin inventar cel puțin odată pe an a existenței valorii stocurilor.Ea se bazează pe valoarea actuală numită și valoare de inventar. Valoarea de inventar , ca expresie a valorii actuale, este esimată în funcție de prețul pieți.

Utilitatea bunului pentru economia întreprinderii, starea și amplasarea bunurilor. Din această cauză se apreciează că în multe cazuri, valoarea de inventar este e gală cu valoarea de întrebuințare.Pentru stabilirea valorii de inventar se folosesc individual sau asociate următoarele metode : metoda valorii de înlocuire; metoda valorii de realizare; metoda valorii actualízate; metoda valorii de întreprindere; metoda valorii curente.

Evaluarea bilanțieră are un carater complex și stă la baza închiderii contabile a conturilor situației financiare a patrimoniului și calculării rezultatelor. Este o lucrare contabilă efectuată la închiderea exercițiului financiar. Pentru evaluarea bilanțier s-a adoptat valoarea netă contabilă, valoarea brută corectată cu amortizări și provizioane.

Astfel se compară valoarea contabilă cu valoarea de inventar și se reține cea mai mică, rezultând două situații: valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare caz în care stocurile au înregistrat o plusvaloare, valoarea de inventar este mai mică decăt valoarea de intrare caz în care stocurile au suferit o depreciere valorică, înregistrând un minus de valoare și atunci se recomandă constituirea unui provizion pentru depreciere.Stocurile sunt elemente de patrimoniu în structura activelor circulante și binențeles și stocurile de materia prime și materiale sunt elemente de patrimoniu.

Activele circulante, sunt alcătuite din stocuri, valori realizabile pe termen scurt și valori disponibile. Criteriul de deosebire în activele circulante, și mijloacele fixe este un criteriu de durată; stocurile au ponderea cea mai mare în structura activelor circulante. Stocul nu trebuie să fie foarte mic nici foarte exagerat de mare, stocul foarte mic duce la rupturi de producție, iar cel foarte mare solicită un necesar exagerat de capitaluri.Valorile realizabile pe termen scurt, sunt alcătuie din creanțe ce se nasc din operațiuni de exploatare, valorile disponibile reprezintă mijloace bănești. Gestionarea eficientă a resurselor implică ca sporul activelor circulante să fie mai mic decât cel al aprovizionării, producției și desfacerii. Reducerea cheltuielilor are ca efecte creșterea rentabilității și duce și la micșorarea volumului activelor circulante.Din punctul de vedere al vitezei de rotație, accelerarea ei influențează în sensul reducerii activelor circulante având loc o eliberare de fonduri ce pot fi folosite în alte direcții.

Stocurile de materii prime și gestiunea lor. Prin ciclu de exploatare se înțelege ansamblul operațiunilor realizate în întreprindere pentru a-și atinge obiectivul care constă în producerea de bunuri și servicii în scopul de ale schimba. Ciclul de exploatare cuprinde 3 faze: achiziționarea de bunuri și servicii, ceea ce prezintă, faza aprovizionării transformarea bunurilor și serviciilor spre produse finite, faza producției, vânzarea produselor, faza comercializării.

Gestiunea stocurilor. Pentru diminuarea riscului , gestiunea activelor circulante urmărește eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichidități, creșterea rentabilității și diminuarea costurilor de exploatare.

Ciclul de exploatare cuprinde două domenii complementare de activitate: determinarea necesarului de active circulante de stocuri, de creanțe, lichidități; determinarea modalității de finanțare, a fondurilor de rulment , a datoriilor de exploatare, furnizori, creditori.

Metode de dimensionare a stocurilor de materii prime. Necesitatea dimensionării corecte a stocurilor decurge din consecințele lor asupra desfășurpri ciclului de exploatare asupra nivelului de blocare a capitalului și asupra costurilor. Nivelul optim al stocului este acela care ține seama de condițiile reale de aprovizionare, tehnologice, de producție și comercializare, de reducerea capitalurilor blocate și a costurilor și este orientat spre accelerarea vitezei de rotație, spre creșterea eficienței economice. În dimensionarea stocurilor se pot utiliza mai multe metode: metoda analitică, metoda pe elemente, metoda mixtă, metoda sintetică.

1.5. Documentele contabile ale stocurilor de materii prime și materiale conform reglementărilor legale

Documentul care stă la baza vânzărilor și cumpărărilor este factura. Pentru furnizor, ea este un document de vânzare a stocurilor, iar pentru client, de cumpărare.

Factura cuprinde: Prețul unitar al stocului care înmulțit cu cantitatea vândută sau cumpărată pentru fiecare sortiment și permite stabilirea valorilor parțiale. Acestea adunatedau valoarea totală.

Reducerile de preț care pot fi de două tipuri: reducerile comerciale; reducerile financiare.

Reducerile financiare apar sub forma sconturilor sau sconturilor de reglementare. Sconturile sunt reduceri acordate de furnizor clientului pentru plata datoriei sau încasarea creanței înainte de termenul de scadență.

Documentele financiar contabile sunt cele aprobate prin : OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015; Legea contabilității nr 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent: Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.Înregistrarea operațiunilor economico-financiare în conturi nu este posibilă fără consemnarea acestora prealabilă în documente ce atestă înfăptuirea lor. O cerință de bază a evidenței contabile o reprezintă fundamentare și justificarea tuturor informațiilor contabile pe bază de documente de evidență. Fără procedeul documentării,celelalte procedee de: evaluare, calculație și înregistrare în conturi nu s-ar putea înfăptui. Informațiile economice dobândite pe calea observării fenomenelor și proceselor economice, se culeg și se înscriu în documente, primind astfel forma care să permită prelucrarea, vehicularea,prezentarea, modificarea și păstrarea lor ulterioară.

Culegerea informațiilor și consemnarea lor în documente se poate face manual sau cu ajutorul tehnicii de clacul, documentele fiind obligatoriu semnate de către persoanele care le-au întocmit. Acest fapt atrage și răspunderea în întocmirea corectă a documentelor.

În întreprindere,întocmirea corectă și la timp a documentelor pentru fiecare operație economico-financiară constituie o condiție fundamentală pentru cunoașterea reală a activității și pentru exercitarea controlului asupra integrității și modului de gestionare a patrimoniului și asupra fiecărei operații în parte.

Documentația cuprinde, prin urmare, totalitatea documentelor ce intervin în evidența activității întreprinderii, unele având un caracter primar, altele un caracter specific. Documentele reprezintă acte scrise ce conțin informații letrice și numerice, care se întocmesc la locul și în momentul producerii operațiilor economice.

Ele au un caracter general aplicabil în evidența contabilă, întrucât reflectă toate operațiile privind existența și mișcarea mijloacelor economice, a surselor de finanțare și a proceselor economice, venituri și cheltuieli, relațiile de drepturi și obligații ale întreprinderii, precum și rezultatul activității acesteia.

Documentele constituie baza întregului sistem de evidență al întreprinderii.Importanța lor rezultă din următoarele aspecte:documentele atestă producerea operațiilor economice, stând la baza înregistrării acestora în contabilitate, ele influențează direct operativitatea obținerii informațiilor contabile, exactitatea acestora precum și modul de organizare a evidenței contabile în cadrul întreprinderii.

Documentele asigură legătura dintre compartimentele întreprinderii, întrucât ele nu circulă strict numai în cadrul compartimentului financiar-contabil.

Documente ce reflectă stocurile-Notă de intrare recepție, Bon de consum, Fișă limită de consum; Notă de predare la magazie; Aviz de expediție,Bon de transfer-restituire, Proces verbal de inventariere.

CAP.2 ORGANIZAREA SOCIETĂȚII SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

2.1.Organizarea societății SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA se află pe strada Toamnei nr 5, în orașul Timișoara, s-a inființat în anul 2004, având numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J35/8099/2004, și un cod unic de înregistrare 4719102, desfășurînd o activitate în domeniul fabricării altor elemente de dulgherie și tâmplărie pentru construcții.

Obiect de activitate. SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA are ca activitate principală, producția de tâmplarie termoizolantă din lemn triplu stratificat, brad, stejar, esențe exotice iar datorită cerințelor pieței, și-a extins activitatea și în realizarea de scări interioare pe structuri de beton, metal sau lemn,are produse diversificate care se adresează persoanelor fizice dar și persoanelor juridice.

Produsele comercializate respectă cerințele standardelor europene SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA având implementate sistemele de management integrat calitate, mediu SR EN ISO 9001/2008. Principiile după care se ghidează SC LEMNUS SRL sunt: flexibilitate, promptitudine, competitivitate, prețuri accesibile, înaltă calitate.

2.2.Organizarea contabilității la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

Organizarea contabilității societății se face după manualul de politici contabile elaborat conform legilor în vigoare.

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității. Societatea trebuie să menționeze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendință reală a rezultatelor activității societății.

Societatea are organizată contabilitatea conform legislației în vigoare, conform:

Legii contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea I – pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014;

OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,

OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,

OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015;

Legea 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent: Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.

Evidența contabilă se ține informatic pe jurnale. Potrivit legii contabilității 82/1991, republicată, registrele obligatorii sunt: Registrul jurnal, Registrul inventar, și Cartea mare. Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări informatice, după caz. Registrul- jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic, toate operațiunile economico- financiare. Registrul inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrază toate elementele de activ, capitaluri proprii și datorii grupate în funcție de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii. Acest registru se întocmește la înființarea unității și cel puțin odată pe an pe parcursul funcționării unității cu ocazia fuziunii divizării sau încetării activității, precum și alte situații prevăzute de lege, pe bază de inventar faptic. Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar și sistematic, prin regruprarea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii la un moment dat. Este un document contabil de sinteză și sistematizare și conține simbolul contului debitor și al conturilor creditoare corespondente rulajul debitor și creditor, precum și soldul contului pentru fiecare lună a anului curent. Registrul Cartea mare poate conține câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate și stă la baza întocmirii balanței de verificare. Registrul –Jurnal, Registrul inventar și Registrul Cartea mare se păstrează în unitate timp de 10 ani de la dara încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, iar în caz de pierdere, sustragere, sau distrugere trebuie reconstituite în termen de maxim 30 de zile de la constatare.

CAPITOLUL 3 – CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE LA SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

3.1. Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

Monografie contabilă stocuri de materii prime și materiale

Evidența în contabililitate se face cu ajutorul conturilor de stocuri și produse în curs de execuție , Clasa 3 cu grupaele: 30 Stocuri de materii prime și materiale.; grupa 33 Producția în curs de execuție, grupa 34 Produse ; grupa 35 Stocuri aflate la terți; grupa 36 Animale, Grupa 37 mărfuri; grupa 38 Ambalaje; grupa 39 Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție.

Contabilitatea materiilor prime și a diferențelor de preț aferente acestora se organizează cu ajutorul următoarelor conturi 301 Materii prime , 302 materiale consumabile, 303 materii de natura obiectelor de inventar, acestea sunt conturi de stocuri materiale după conținutul său economic iar după funcția contabilă sunt conturi de activ deci încep să funcționeze prin debitare cu existențele și intrările de activ și se creditează cu ieșirile de pasiv, soldul lor final fiind de activ și devine sold inițial de activ la începutul perioadei următoare.

Deci conturile enumerate mai sus se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime și materialelor intrate într-o societate comercială și se creditează cu ieșirile de materia prime și materiale.

După cum observăm soldurilor acestor conturi sunt debitoaare și exprimă valoarea materiilor prime, materialelor consumabile existente în gestiune la o perioadă dată la preț de înregistrare.

Contul 308 Diferențe de preț la mărfuri: este un cont rectificativ al prețului de înregistrare al materiilor prime și materialelor și se utilizează atunci când evidența materiilor prime și materialelor se evidențiează la un preț standard, înscriindu-se în el diferența dintre prețul standard și costul de achiziție, diferențe în minus sau plus.

Se debitează cu diferențele de preț în plus când costul de achiziție este mai mare decât prețul standard aferent materiilor prime și materialelor intrate în gestiune și se creditează cu diferențele de preț în plus aferente materiilor prime și materialelor ieșite din gestiune.

Soldul contului poate fi: debitor și exprimă diferențe de preț în plus aferente intrărilor, de materii prime, materiale, obiecte de inventar sau în minus aferente ieșirilor, sau soldul poate fi creditor atunci când exprimă diferențe de preț în plus aferente ieșirilor sau în minus aferente intrărilor.

3.2.Principalii indicatori ai SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

Principalii indicatori se obțin din situațiile financiare ale societății comerciale din exercițiul financiar 2014-2015.

3.4.Inventarierea generală la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

Inventarierea generală a patrimoniului verifică concordanța dintre evidențele faptice din gestiuni cu evidențele contabile din balanțe și reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se verifică existența de activ și de pasiv la o anumită dată dar cel puțin odată pe an, avănd o exprimare valorică sau cantitativ valoric.

Obiectivul inventarierii este stabilirea situației reale a patrimoniului firmei, societății comerciale care se inventariează, a situației reale a tuturor elementelor de activ și de pasiv, care aparțin entității economice, cât și cele care aparțin altor persoane juridice sau fizice dar au utilitate în cadrul societății comerciale inventariate.prin inventariere se constată mărimea fizică a elementelor patrimoniale cât și evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Obiectul inventarierii:elemente patrimoniale de stocuri, imobilizări, creanțe, datorii, disponibilități bănești, ale valori.

După cum am menționat și anterior toate entitățile economice au datoria instituită prin lege de a face inventarul general al patrimoniului cel puțin odată pe an.

Inventarierea se poate clasifica astfel:

După gradul de cuprindere:inventriere generală sau parțială;

După intervalul de timp la care se efectuează, inventariere periodică la anumite intervale de timp, sau anual;

După condițiile de desfățurare:inventariere ordinară, inventarierea extraordinară, cu ocazia fuziunii, dizolvării.

Inventarierea generală deci este obligatorie la începutul activității, cel puțin odată pe an în timpul activității societății comerciale, în caz de fuziune sau încetarea activității sale, la cererea Organelor de control, în cazul indiciilor de plusuri/minusuri, predare-primire de gestiune, reorganizarea gestiunilor, calamități naturale, alte situații prevăzute de lege.

Răspunderea pentru o bună organizare a inventariere revine administratorului entității economice, administratorului de credite sau altei persoane care este împuternicită să gestioneze patrimoniul societății comerciale.

Inventarierea se realizează de către o comisie de inventariere care și răspunde de toate operațiunile ei, în conformitate cu legislația actuală, și este numită printr-o decizie scrisă și trebuie să aibă cel puțin două persoane prin excepție doar o persoană la gestiunile mici.

Din comisie nu poate face parte gestionarul sau contabilul care ține evidența gestiunii inventariateiae membrii comisiilor de inventariere un pot fii înlocuiți decât în cazuri bine justificate numai prin decizie scrisă emisă de cei care i-au numit.

Pregătirea inventarierii presupune pregătirea condițiilor de desfășurare a ei adică emiterea deciziei de inventariere de către administrator, și de ase a se asigura condiții corespunzătoare de lucru pentru membrii comisiei de inventariere.

Crearea condițiilor de lucru presupune:

Organizarea corespunzătoare a evidenței operative și contabile privind gestiunea inventariată, Participarea comisiei de inventariere,

Organizarea depozitării bunurilor grupate pe sortimente, dimensiuni, codificarea bunurilor și întocmirea etichetelor de raft

Asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor, sortare, măsurare,

Asigurarea mijloacelor necesare sigilării spațiilor de depozitare a bunurilor inventariate,

Dotarea gestiunii cu aparate și instrumente de măsurare,

Asigurarea protecției membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de protecție a muncii.

Desfășurarea inventarierii se realizează prin constatarea faptică a elementelor de activ, pasiv și înscrierea lor în documéntele inventarierii cum ar fii Lista de inventariere.

În prima etapa se realizează inventarierea respectând de către comisia de inventariere a condiților de lucru cu afișarea programului și perioada inventarierii, sigilarea tuturor locurilor și căilor de acces în afara locului unde se efectuează operațiile de inventariere în acea zi

Pe durata inventarieri se recomandă oprirea de intrări-ieșiri a bunurilor inventariate și dacă ele se fac se vor trece pe liste separate.

Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se vor aplica principiile contabilității dintre care amintim principiul prudenței potrivit căruia se vațibe seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, și care se înscrie în listele de inventariere

Rezultatele inventarierii se cheamă plusuri sau minusuri care au o structură complexă.

Plusurile sau minusurile semnalate prin inventariere pot fi cantitative și/sau valorice.

Diferențele cantitative sub formă de plusuri/minusuri se înregistrează în contabilitate pentru a aduce scripticul la nivelul faptic cum este corect.

Diferențele valorice sub formă de minus un se înregistrează în contabilitate conform Legii contabilității, principiul prudenței iar diferențele valorice sub formă de minusuri se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere,pierdere de valoare, sau se înregistrează sub forma amortizărilor suplimentare.

În situația unor plusuri în gestiune, bunurile vor fii evaluate la valoarea justă de înregistrare.

Minusurile de inventar pot fii imputabile a căror evaluare se face la valoarea de înlocuire sau minusuri de inventar neimputabile.

Valoarea de înlocuire este egală cu costul de achiziție a unui bun cu grad de uzură similar cu cel lipsă din gestiune și cuprinde prețul practicat pe piață plus tva, cheltuielie cu transportul și aprovizionarea,taxe nerecuperabile și alte cheltuieli.

Rezultatele inventarierii sunt înscrise de către comisia de inventariere într-un proces verbal de inventariere care cuprinde , data întocmirii, gestiunea inventariată perioada inventarierii, numele membrilor comisiei de inventariere, concluzii.

CONCLUZII, PROPUNERI

Stocurile sunt active circulante: care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii; în curs de producție; deținute pentru a fii vândute pe parcursul desfășurării activității de exploatare.

În calitatea lor de active sunt resurse controlate de entitate, generate de evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii viitoare.

Structura stocurilor se face în funcție de mai multe criteri printre care cele mai importante sunt: destinația în activitatea de exploatare; sursa de proveniență; locul stocării; modul de participare la procesul de circulație; locul de depozitare.

După destinația stocurilor distingem:

1. Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc integral sau parțial în acestea, fie în starea lor inițială, sau transformată.

2.Materiile consumabile, materialele consumabile, energie și apă, combustibil, materiale de ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, care asigură sau condiționează derularea procesului de exploatare, fără a regăsi de regulă, în produsul finit;

3.Materialele de natura obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată: scule; dispozitive, verificatoare, echipament de lucru sau protecție, uniforme.

4. Produsele care în funcție de stadiul fabricației, se structurează în semifabricate, definite ca bunuri care au parcurs parțial procesul tehnologic și care urmează a se prelucra într-o altă secție sau fază de fabricație sau se vând terților, produsele finite care au parcurs integral procesul tehnologic și care urmează a se prelucra într-o altă secție sau fază de fabricație sau se vând terților, produsele finite carea u parcurs integral procesul tehnologic și sunt depozitate temporar în vederea livrării sau expediate direct clienților; deșeurile, materialele recuperabile și rebuturile.

5. Mărfurile definite ca bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele finite transferate, în vederea vânzării lor în magazinele proprii.

6.Ambalajele, sunt bunuri destinate să asigure integritatea și păstrarea calităților inițiale alte altor bunuri pe timpul păstrării, transportului și desfacerii acestora din urmă.

7.Animalele și păsările, crescute și folosite pentru reproducție, cele aflate la îngrășat, pentru a fi valorificate, coloniile de albine și animalele pentru producție;

8. Producția în curs de execuție sau neterminată reprezentând producția care nu a parcurs întregul proces tehnologic, lucrările, serviciile, și studiile aflate în curs de execuție.

După sursa de proveniență, stocurile se clasifică în stocuri cumpărate de materia prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje, stocuri fabricate, producția în curs de execuție, lucrări sau servicii neterminate, semifabricate, produse finite, mărfuri rezultate din produse finite transferate în magazinele proprii ale întreprinderii, stocuri primite cu titlul gratuit ca aport la capital, donații sponsorizări.

Evaluarea stocurilor constă în cuantificarea și exprimarea în bani, a mărimii elementelor patrimoniale și a operațiunilor privind mișcarea acestor elemente.

Componentele evaluării sunt: obiectul evaluării îl constiuie structurile proprii adică stocurile și operațiile economico-financiare privind circuitul acestora, etalonul monetar reprezintă unitatea de calcul care permite măsurarea și compararea valorilor economice, banul fiind unitatea de valoare cu o măsură instabilă, reprezintă o valoare a cărei mărime, exprimată prin puterea de cumpărare pote fluctua prin creștere sau scădere, compararea exprimată în preț care realizează legătura dintre obiectul evaluat și banul în calitate lui de unitate de măsură. Prin mijlocirea banului, valoarea elementelor patrimoniale se exprimă prin preț

Criteriile care stau la baza la baza evaluării stocurilor sunt valoarea de utilitate și timpul, adică valoarea trebuie să reprezinte costul sau sacrificiul consimțit la un momento dat, pentru a aduce bunul respectiv în patrimoniu, cel de al doilea criteriu vizeză momentul plasării evaluării în trecut, în prezent și viitor.

În conformitate cu prevederile Legi contabilității, evaluarea stocurilor de materii prime și materiale este necesară în următoarele momente: la intrarea în patrimoniu; la inventar; la închiderea exercițiului la ieșirea de patrimoniu.

Evaluarea la intrare sau la prima înregistrare se bazează pe costul istoric, care în raport de natura elementelor patrimoniale și a operațiilor economică financiare capătă următoarele forme: valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport de natura elementelor patrimoniale și a operațiilor economică financiare capătă următoarele forme: valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport în natura cu titlu gratuit sau prin donații; costul de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros, costul de producție pentru bunurile produse în unitatea patrimonială.

Societatea SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA are organizată contabilitatea conform legislației în vigoare, conform:

Legii contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea I – pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014;

OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,

OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,

OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015;

Legea 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent: Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.

Evidența contabilă se ține informatic pe jurnale. Potrivit legii contabilității 82/1991, republicată, registrele obligatorii sunt: Registrul jurnal, Registrul inventar, și Cartea mare. Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări informatice, după caz. Registrul- jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic, toate operațiunile economico- financiare. Registrul inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrază toate elementele de activ, capitaluri proprii și datorii grupate în funcție de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii. Acest registru se întocmește la înființarea unității și cel puțin odată pe an pe parcursul funcționării unității cu ocazia fuziunii divizării sau încetării activității, precum și alte situații prevăzute de lege, pe bază de inventar faptic. Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar și sistematic, prin regruprarea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii la un moment dat. Este un document contabil de sinteză și sistematizare și conține simbolul contului debitor și al conturilor creditoare corespondente rulajul debitor și creditor, precum și soldul contului pentru fiecare lună a anului curent. Registrul Cartea mare poate conține câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate și stă la baza întocmirii balanței de verificare. Registrul –Jurnal, Registrul inventar și Registrul Cartea mare se păstrează în unitate timp de 10 ani de la dara încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, iar în caz de pierdere, sustragere, sau distrugere trebuie reconstituite în termen de maxim 30 de zile de la constatare.

Inventarierea generală la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA, inventarierea generală a patrimoniului verifică concordanța dintre evidențele faptice din gestiuni cu evidențele contabile din balanțe și reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se verifică existența de activ și de pasiv la o anumită dată dar cel puțin odată pe an, avănd o exprimare valorică sau cantitativ valoric.

Obiectivul inventarierii este stabilirea situației reale a patrimoniului firmei, societății comerciale care se inventariează, a situației reale a tuturor elementelor de activ și de pasiv, care aparțin entității economice, cât și cele care aparțin altor persoane juridice sau fizice dar au utilitate în cadrul societății comerciale inventariate.prin inventariere se constată mărimea fizică a elementelor patrimoniale cât și evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Obiectul inventarierii:elemente patrimoniale de stocuri, imobilizări, creanțe, datorii, disponibilități bănești, ale valori.

După cum am menționat și anterior toate entitățile economice au datoria instituită prin lege de a face inventarul general al patrimoniului cel puțin odată pe an.

Inventarierea se poate clasifica astfel:

După gradul de cuprindere:inventriere generală sau parțială;

După intervalul de timp la care se efectuează, inventariere periodică la anumite intervale de timp, sau anual;

După condițiile de desfățurare:inventariere ordinară, inventarierea extraordinară, cu ocazia fuziunii, dizolvării.

Răspunderea pentru o bună organizare a inventariere revine administratorului entității economice, administratorului de credite sau altei persoane care este împuternicită să gestioneze patrimoniul societății comerciale.

Inventarierea se realizează de către o comisie de inventariere care și răspunde de toate operațiunile ei, în conformitate cu legislația actuală, și este numită printr-o decizie scrisă și trebuie să aibă cel puțin două persoane prin excepție doar o persoană la gestiunile mici.

Desfășurarea inventarierii se realizează prin constatarea faptică a elementelor de activ, pasiv și înscrierea lor în documéntele inventarierii cum ar fii Lista de inventariere.

În prima etapa se realizează inventarierea respectând de către comisia de inventariere a condiților de lucru cu afișarea programului și perioada inventarierii, sigilarea tuturor locurilor și căilor de acces în afara locului unde se efectuează operațiile de inventariere în acea zi

Pe durata inventarieri se recomandă oprirea de intrări-ieșiri a bunurilor inventariate și dacă ele se fac se vor trece pe liste separate.

Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se vor aplica principiile contabilității dintre care amintim principiul prudenței potrivit căruia se vațibe seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, și care se înscrie în listele de inventariere

Rezultatele inventarierii se cheamă plusuri sau minusuri care au o structură complexă.

Plusurile sau minusurile semnalate prin inventariere pot fi cantitative și/sau valorice.

Diferențele cantitative sub formă de plusuri/minusuri se înregistrează în contabilitate pentru a aduce scripticul la nivelul faptic cum este corect.

Diferențele valorice sub formă de minus un se înregistrează în contabilitate conform Legii contabilității, principiul prudenței iar diferențele valorice sub formă de minusuri se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere,pierdere de valoare, sau se înregistrează sub forma amortizărilor suplimentare.

În situația unor plusuri în gestiune, bunurile vor fii evaluate la valoarea justă de înregistrare.

Minusurile de inventar pot fii imputabile a căror evaluare se face la valoarea de înlocuire sau minusuri de inventar neimputabile.

Valoarea de înlocuire este egală cu costul de achiziție a unui bun cu grad de uzură similar cu cel lipsă din gestiune și cuprinde prețul practicat pe piață plus tva, cheltuielie cu transportul și aprovizionarea,taxe nerecuperabile și alte cheltuieli.

Rezultatele inventarierii sunt înscrise de către comisia de inventariere într-un proces verbal de inventariere care cuprinde , data întocmirii, gestiunea inventariată perioada inventarierii, numele membrilor comisiei de inventariere, concluzii.

Concluzii analiza economică, analiza stocurilor la această societate:

Privind tabelul indicatorilor c, societaea se află într-o situație satisfăcătoare de funcționare, cifra de afaceri în 2015 a scăzut cu 23100 lei față de 2014, veniturile totale au crescut cu 2810 lei față de anul 2014, cheltuielile totale au înregistrat și ele o scădere în 2015 față de 2014 cu 2490 lei dar aceasta a influențat creșterea profitului brut și implicit cel net, acesta din urmă a crescut în 2015 față de 2014 cu 5300 lei, deci în ansamblu o evoluție satisfăcătoare a acestor indicatori.

Stabilitatea financiară. Rata stabilității financiare exprimă legătura dintre capitalul prmanent de care dispune societatea în mod stabil pe o perioadă de un an și patrimoniul total

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activițății conferind un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare.

Pe întreaga perioadă analizată societatea 2014-2015 dispune de un grad satisfăcător de stabilitate financiară.

1.Lichiditatea globală (Lg) se mai numește și "Lichiditatea generală" sau "Lichiditatea curentă", sau "Indicatorul capitalului circulant. Se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani și, practic reprezintă garanția acoperii datoriilor curente din activele circulante. Rata lichidității stabilește cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilități bănești și cât poate să devină lichidă imediat exemplu: creanțele, stocurile de produse finite.

Valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mare de 100%, iar valoarea recomandată ca acceptabilă în jurul valorii de 200%. În perioada analizată 2014-2015 această rată nu are valori foarte bune ceea ce înseamnă ca întreptrinderea nu a avut posibilitatea acoperiri datoriilor curente din activele circulante.

2.Solvabilitatea patrimonială (Sp) se mai numește și "Rata autonomiei financiare" (Raf) și reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față prin activele sale de care dispune, obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente.

După cum se observă pe toată perioada analizată 2014-2015, această rată un are valori foarte bune.

3.Rata profitului brut ( Rpb), denumită și Marja brută din vânzări, măsoară capacitatea agentului economic de a obține profit din activitatea proprie.

Se consideră ca întreprinderea are o activitate foarte bună dacă valoarea indicatorului este mai mare de 30 %. O scădere a ratei scoate în evidență faptul că societatea nu este capabilă să își controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. Pentru a fi edificator, acest indicator trebuie calculat pe parcursul mai multor ani.

Se consideră ca întreprinderea are o activitate nesatisfăcătoare în anii 2014-2015, în ceea ce privește profitul brut, valoarea indicatorului este mai mică de 30 % în 2014 și 2015 deci a avut o activitate economică totală nu foarte bună.

4.Rata datoriilor (Rd) este un indicator care măsoară nivelul obligațiilor totale din total activ și exprimă echilibrul financiar al întreprinderii. Rata datoriilor indică dacă agentul economic dispune de suficiente active pentru acoperirea datoriilor sale.

Valoarea indicatorului Rd este mai mare de 50%, deci se înregistrează un deficit de capital de lucru, numerar.

Aceste rate se folosesc ca indicatori de bonitate în obținerea de credite bancare, societatea va trebui să-și înbunătețească evoluția acestor rate, pentru a obține credite bancare pe termen lung, finanțare externă.

Rata stocurilor, Rst, răspunde de ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide în total active circulante. Această rată ia valori diferite fiind influențată de sectorul de activitate, durata ciclului de exploatare, factori de conjuctură, condițiile pieței. Valoare maxim admisibilă 50%.

Această rată înregistrează valori relativ mici, în 2015 mai mult decât în 2014 și , situație normală având în vedere sectorul de activitate din care firma face parte.

În anul 2015 se înregistrează o creștere a stocurilor față de 2014, ca urmare a modificării valorii lor într-o proporție mai mică decât cea a activelor circulante, situație nefavorabilă, IcCa < IcSt. În anul 2015 stocurile se reduc puțin față de 2014 scădere însoțită de realizarea unei cifre de afaceri mai scăzută față de 2014.Pe întreaga perioadă 2014-2015 nivelul stocurilor nu depășește nivelul maxim admis.

În 2014,2015 ponderea cea mai mare este deținută de stocurile dematerii prime urmează cele de mărfuri ceamai micăpondere fiind evident cele de ambalaje.

Rata de gestiune a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se reîntorc în forma inițială bănească.

Cu cât viteza de rotație a lor este mai mare cu atât eficiența folosirii lor este mai mare, având drept efect eliberarea de resurse financiare.

Rata de gestiune a stocurilor totale arată de câte ori într-o perioadă de gestiune stocurile materiale trec succesiv prin fazele de aprovizionare, fabricație și vânzare, respectiv durata în zile a unei rotații complete.

Măsurile principale pentru accelerarea vitezei de rotație a stocurilor se pot identifica în stadiul circuitului economic în care acționează.

Practic aceste măsuri pot fi concentrate prin formularea a două obiective: dimensionarea optimă a stocurilor în toate fazele ciclului economic; reducerea cheltuielilor de exploatare.

Atingerea acestor obiective înseamnă accelerarea vitezei de rotație a stocurilor, creșterea gradului lor de lichiditate, cu toate efectele favorabile pentru rezultatele financiare ale întreprinderii.

Față de anul precedent numărul de rotații a crescut, iar durata medie în zile a unei rotații a crescut.

Această modificare a vitezei de rotație a stocurilor a fost determinată de modificarea cifrei de afaceri, respectiv modificarea stocurilor totale care au crescut ca dimensiune, dar în 2015 cifra de afaceri a înregistrat o scădere semnificativă față de 2014.

În anul 2015, s-a manifestat o tendință de creștere a numărului de rotații, respectiv de creștere a duratei medii în zile a unei rotații, fapt ce a generat efecte negative de natura imobilizării de resurse financiare.

Cifra de afaceri este în scădere, privită în comparație cu resursele utilizate în 2014.

=== 1286fb95e1e44165de8e89d67698275b92b3102b_407972_1 ===

CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME ȘI A MATERIALELOR

INTRODUCERE.

Realitățile societății actuale și un numai arată că informația economică este prezentă în toate domeniile de activitate, constituind un element fundamental al progresului economic și social.Ea ajută la analiza aspectelor favorabile și nefavorabile ale activității desfășurate, modul în care alocarea resurselor se corelează cu rezultatele obținute și adoptarea celor mai bune măsuri pentru perioadele următoare. Informația economică poate fi pe deplin utilizată numai în cadrul unui sistem informațional economic, a cărui principală sursă de date o constituie contabilitatea.

Știința contabilității datează oficial din secolul al XV-lea când italianul Luca Paciolo a elaborat prima lucrare imprimată de contabilitate, în 1494, intitulată „Summa de l’arithmetica, geometria, proportioni e proportionalita”. Ulterior acestui moment fundamental în istoria contabilității, au apărut diverși autori, care prin lucrările lor și-au exprimat punctele de vedere. Rezultă că știința contabilitatății reprezintă o componentă esențială în cadrul sistemului informațional economic, având rol de sursă a acestuia.

Dezvoltarea economiei de piață în contextul accelerării procesului de privatizare, a impus dezvoltarea continuă a sistemului contabil românesc, în armonie cu prevederile Directivelor Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate. Atât pe plan european cât și internațional, există tendința asigurării unui cadru comun de prezentare a situațiilor financiare, care să asigure informații utile utilizatorilor ca investitori, instituții bancare, organe de control. Evoluția sistemului contabil din România a fost corelată cu cele înregistrate în țările Uniunii Europene, tocmai pentru a furniza informații de calitate.

Dezvoltarea unui sistem contabil compatibil pe plan european și internațional într-o țară de tranziție cum este România, conduce la creșterea încrederii utilizatorilor și implicit la asigurarea unei piețe de capital corespunzătoare. Având în vedere aceste obiective, începând cu anul 2001, societățile comerciale s-au împărțit în două mari categorii, care au impus și o legislație diferită. Prima categorie este reprezentată de societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital și de celelalte societăți comerciale sau naționale mari, companii naționale și regii autonome, care sunt interesate atât în atragerea investițiilor de capital, cât și a împrumuturilor interne și externe. A doua categorie o reprezintă societățile comerciale mijlocii și mici (IMM-urile), pentru care informația contabilă se adresează unui număr mai restrâns de utilizatori.

În cadrul contabilității intră și activele circulante componente de activ patrimonial iar în cadrul lor se află stocurile deci implicit și cele de materii prime și materiale. Stocurile cuprind bunurile și serviciile care intervin în ciclul curent de exploatare al întreprinderii destinate fie pentru a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție, fie pentru a fi consummate la prima lor utilizare.

Organizarea contabilității stocurilor pentru a fi eficientă trebuie să țină seama de următorii factori: urmărirea și controlul programului de aprovizionare, asigurarea integrității stocurilor la locul de depozitare cu urmărirea permanentă a mișcării lor, asigurarea delimitării cheltuielilor de transport aprovizionare de valoarea stocurilor, înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și altor stocuri destinate vânzării, evidența și urmărirea produselor în procesul obținerii acestora,evidența stocurilor și determinarea influențelor asupra patrimoniului și a rezultatelor prin aplicarea principiilor prudenței și a continuității activității, asigurarea realizării cerințelor standardului international de contabilitate numărul Contabilitatea stocurilor-IAS 2

La organizarea contabilității stocurilor trebuie să se țină seama de mărimea întreprinderii, structura organizatorică și funcțională a gestiunilor de stocuri, decalajul între aprovizionare ți recepția bunurilor primite, decalajul dintre vânzare și livrarea efectivă a bunurilor vândute, sursele de proveniență ale stocurilor, modul de evaluare al stocurilor.

Organizarea contabilității stocurilor cuprinde și clasificarea, codificarea, evaluarea stocurilor, organizarea documentației primare și a evidenței operative, organizarea documentației primare și a evidenței operative, organizarea contabilității analitice și sintetice.

Clasificarea și codificarea stocurilor se realizează conform criteriilor :după natura fizică a bunurilor de natura stocurilor, se realizează pe categorii, grupe, subgrupe, clase, delimitând stocurile care au însușiri și caracteristici comune, după succesiunea derulării lor în cadrul activității de exploatare, respectiv după destinația acestora, clasificara stocurilor are în vedere destinația lor în activitatea de exploatare pe baza principiului grupării, omogenizării și generalizării, astfel se formează structura stocurilor începând cu materiile prime și materialele și finalizând cu cu cele de produse, mărfuri și ambalaje.

Rezumatul lucrării:

Definirea stocurilor ca elemente de active circulante, conform legilor în vigoare cu noțiuni introductive, definiții stocuri. În conformitate cu Legea contabilității stocurile reprezintă ansamblul de bunuri și servicii care intervin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeași stare sau la terminarea procesului de producție sau pentru consumarea lor la prima utilizare.

Materiile prime și materialele sunt elemente importante ale stocurilor, elemente esențiale ale ciclului de producție. Stocurile sunt clasificate în bilanț conform naturii și destinației lor sau în ordinea cronologică în care apar în cadrul ciclului de exploatare. În modelul bilanțier din țara noastră, stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii.

Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri, ,,potrivit criteriului fizic stocurile sunt materii prime care participă direct la fabricarea produselor, materialelor consumabile , materialele auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat; produsele sub forma semifabricatelor produselor finite și produselor reziduale, animalele care au îndeplinit condițiile de a trece la animale adulte, animale de îngrășat, coloniile de albine, păsările; producția în curs de execuție reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate fazele de fabricație, produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime, precum și serviciile în curs de execuție sau neterminate; mărfurile; ambalajele.

Lucrarea se dezvoltă în continuare pe clasificarea stocurilor, contabilitatea și clasificarea stocurilor de materii prime și materiale. gestiunea stocurilor de materii prime și materiale, evaluarea stocurilor care constă în cuantificarea și exprimarea în bani, a mărimii elementelor patrimoniale și a operațiunilor privind mișcarea acestor elemente.

Componentele evaluării sunt: obiectul evaluării îl constiuie structurile proprii adică stocurile și operațiile economico-financiare privind circuitul acestora, etalonul monetar reprezintă unitatea de calcul care permite măsurarea și compararea valorilor economice, banul fiind unitatea de valoare cu o măsură instabilă, reprezintă o valoare a cărei mărime, exprimată prin puterea de cumpărare pote fluctua prin creștere sau scădere, compararea exprimată în preț care realizează legătura dintre obiectul evaluat și banul în calitate lui de unitate de măsură. Prin mijlocirea banului, valoarea elementelor patrimoniale se exprimă prin preț

Lucrarea descrie și documentele contabile de evidență ale stocurilor de materii prime și materiale conform reglementărilor legale. Documentul care stă la baza vânzărilor și cumpărărilor este factura. pentru furnizor, ea este un document de vânzare a stocurilor, iar pentru client, de cumpărare.

Factura cuprinde: prețul unitar al stocului care înmulțit cu cantitatea vândută sau cumpărată pentru fiecare sortiment și permite stabilirea valorilor parțiale. acestea adunate dau valoarea totală.

Lucrarea mai cuprinde : organizarea societății SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA, contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA ,principalii indicatori,care se obțin din situațiile financiare ale societății comerciale din exercițiul financiar 2014-2015, inventarierea generală la această societate.

Iventarierea generală a patrimoniului care verifică concordanța dintre evidențele faptice din gestiuni cu evidențele contabile din balanțe și reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se verifică existența de activ și de pasiv la o anumită dată dar cel puțin odată pe an, avănd o exprimare valorică sau cantitativ valoric. Obiectivul inventarierii este stabilirea situației reale a patrimoniului firmei, societății comerciale care se inventariează, a situației reale a tuturor elementelor de activ și de pasiv, care aparțin entității economice, cât și cele care aparțin altor persoane juridice sau fizice dar au utilitate în cadrul societății comerciale inventariate.prin inventariere se constată mărimea fizică a elementelor patrimoniale cât și evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Cuvinte cheie stocuri, materii prime și materiale, lucrare

Coduri jel A22, M11,M42

CAPITOLUL 1. DEFINIREA STOCURILOR CA ELEMENTE DE ACTIVE CIRCULANTE, CONFORM LEGILOR ÎN VIGOARE

1.1. Noțiuni introductive, definiții stocuri

În conformitate cu Legea contabilității stocurile reprezintă ansamblul de bunuri și servicii care intervin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeași stare sau la terminarea procesului de producție sau pentru consumarea lor la prima utilizare.

Materiile prime și materialele sunt elemente importante ale stocurilor, elemente esențiale ale ciclului de producție.

Stocurile sunt clasificate în bilanț conform naturii și destinației lor sau în ordinea cronologică în care apar în cadrul ciclului de exploatare.

Figura 1.1 Gestionarea stocurilor

Sursa: autor lucrare

În modelul bilanțier din țara noastră, stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri, ,,potrivit criteriului fizic„, stocurile sunt materii prime care participă direct la fabricarea produselor, materialelor consumabile , materialele auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat; produsele sub forma semifabricatelor produselor finite și produselor reziduale, animalele care au îndeplinit condițiile de a trece la animale adulte, animale de îngrășat, coloniile de albine, păsările; producția în curs de execuție reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate fazele de fabricație, produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime, precum și serviciile în curs de execuție sau neterminate; mărfurile; ambalajele.

1.2.Clasificarea stocurilor

Stocurile sunt active circulante: care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii; în curs de producție; deținute pentru a fii vândute pe parcursul desfășurării activității de exploatare.

În calitatea lor de active sunt resurse controlate de entitate, generate de evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii viitoare.

Structura stocurilor se face în funcție de mai multe criteri printre care cele mai importante sunt: destinația în activitatea de exploatare; sursa de proveniență; locul stocării; modul de participare la procesul de circulație; locul de depozitare.

După destinația stocurilor distingem:

1. Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc integral sau parțial în acestea, fie în starea lor inițială, sau transformată.

2.Materiile consumabile, materialele consumabile, energie și apă, combustibil, materiale de ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, care asigură sau condiționează derularea procesului de exploatare, fără a regăsi de regulă, în produsul finit;

3.Materialele de natura obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată: scule; dispozitive, verificatoare, echipament de lucru sau protecție, uniforme.

4. Produsele care în funcție de stadiul fabricației, se structurează în semifabricate, definite ca bunuri care au parcurs parțial procesul tehnologic și care urmează a se prelucra într-o altă secție sau fază de fabricație sau se vând terților, produsele finite care au parcurs integral procesul tehnologic și care urmează a se prelucra într-o altă secție sau fază de fabricație sau se vând terților, produsele finite carea u parcurs integral procesul tehnologic și sunt depozitate temporar în vederea livrării sau expediate direct clienților; deșeurile, materialele recuperabile și rebuturile.

5. Mărfurile definite ca bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele finite transferate, în vederea vânzării lor în magazinele proprii.

6.Ambalajele, sunt bunuri destinate să asigure integritatea și păstrarea calităților inițiale alte altor bunuri pe timpul păstrării, transportului și desfacerii acestora din urmă.

7.Animalele și păsările, crescute și folosite pentru reproducție, cele aflate la îngrășat, pentru a fi valorificate, coloniile de albine și animalele pentru producție;

8. Producția în curs de execuție sau neterminată reprezentând producția care nu a parcurs întregul proces tehnologic, lucrările, serviciile, și studiile aflate în curs de execuție.

După sursa de proveniență, stocurile se clasifică în stocuri cumpărate de materia prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje, stocuri fabricate, producția în curs de execuție, lucrări sau servicii neterminate, semifabricate, produse finite, mărfuri rezultate din produse finite transferate în magazinele proprii ale întreprinderii, stocuri primite cu titlul gratuit ca aport la capital, donații sponsorizări.

Apartenența și locul stocării clasifică stocurile în acele stocuri care aparțin întreprinderii și se află în gestiunile proprii; stocurile aparținând terților, dar aflate în gestiunea entității.

După gradul de individualizare sunt stocuri individualizate sau identificabile care se diferențiează în cadrul aceleiași grupe prin anumite caracteristici, stocuri fungibile, care se pot confunda ușor între ele , în cadrul aceleiați grupe sau sortiment.

După modul de participare la procesul de circulație stocurile pot fii cu mișcare normală, cu mișcare lentă sau fără mișcare sau stocuri curente care asigură continuitatea procesului de exploatare, stocuri de siguranță, care nu permit întreruperi în procesul circulației.

Având în vedere faptul că stocurile parcurg trei stadii în cadrul procesului de exploatare-aprovizionare-stocare-vânzare, pot apărea decalaje în timp care conduc la existența stocurilor aprovizionate și nerecipționate, stocuri recepționate dar nefacturate încă de furnizori, stocuri vândute dar nelivrate, stocuri aprovizionate sau vândute cu rezervarea dreptului de proprietate de către furnizori.

1.3. Contabilitatea și clasificarea stocurilor de materii prime și materiale

Unitățile patrimoniale pot să-și organizeze contabilitatea stocurilor utilizând metoda inventarului permanent, cea mai utilizată metodă de altfel sau metoda inventarului intermitent

Metoda inventarului intermitent. Normele contabile din țara noastră permit unităților patrimoniale mici și mijlocii să utilizeze metoda inventarului intermitent care este o metodă prin care stabilim ieșirile de materii prime și materiale prin inventariere, iar rezultatul inventarierii se înregistrează în evidențele contabile la fiecare sfârșit de lună.

Aceaste metode sunt valabile pentru toate tipurile stocuri nu numai pentru materii prime și materiale.

Ieșirile se determină ca diferență dintre valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor de stocuri minus valoarea stocurilor finale determinate prin inventariere la fiecare sfârșit de lună.

În concluzie relația de calcul a valorii ieșirilor de stocuri de materii prime și materiale este:

E = Si + I –SF

unde

E = valoarea ieșirilor,

Si = valoarea stocurilor inițiale,

I = valoarea intrărilor din cursul perioadei,

Sf = valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere

În cazul utilizării acestei metode s-a renunțat la utilizarea în cursul lunii a conturilor pentru evidența intrărilor și respectiv a recalculării stocurilor scriptice după fiecare intrare.

Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la începutul și la sfârșitul lunii. În timpul lunii intrările de stocuri de materii prime, materiale și celelelate elemente de stoc, sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziție, preț de factură, preț prestabilit , după caz.

La sfârșitul fiecărei luni se stabilesc stocurile finale, prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri în același timp cu mișcările cheltuielilor.

Stocurile finale de la sfârșitul lunii devin stocuri inițiale la începutul lunii următoare și se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.

Metoda inventarului intermitent, pentru stocurile provenite din producție la începutul fiecărei luni se anulează stocul inițial concomitent cu micșorarea veniturilor din producția stocată.

Produsele obținute din producție proprie în cursul lunii nu se înregistrează în conturile de stocuri, înregistrându-se numai vânzarea lor; la sfârșitul lunii se determină prin inventariere stocul de produse din producție proprie existent și acest stoc se înregistrează în conturile de stocuri corespunzătoare, concomitent cu creșterea veniturilor din producția stocată.

Metoda inventarului permanent. În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistrează toate operațiile de intrare a stocurilor cantitătiv valoric, evaluate la preț de achiziție, cost de producție, preț standard prestabilit sau preț de factură, după caz.

De asemenea se înregistrează în conturile de stocuri fiecare ieșire din stoc, atât cantitatv cât și valoric. Conform normelor contabile din țara noastră, în condițiile utilizării inventarului permanent, unitățile patrimoniale își pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor după următoarele metode în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii:

1.Metoda operativ contabilă pe solduri-în acest caz la locul de depozitare se ține evidența cantitativă a bunurilor materiale pe categorii iar contabilitatea ține evidența valorică a gestiunii, pe grupe sau subgrupe de bunuri, mărfuri.

2.Metoda global valorică, constă în ținerea evidenței numai valoric atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate. În cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează în cursul exercițiului financiar cu intrările de bunuri prin creditul conturilor care indică sursa de procurare a bunurilor și se creditează cu ieșirile din stoc aferente perioadei de gestiune respective.

La sfârșitul exercițiului financiar soldurile conturilor sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere iar dacă există diferențe, plusuri sau minusuri de inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.

1.4. Gestiunea stocurilor de materii prime și materiale

Evaluarea stocurilor constă în cuantificarea și exprimarea în bani, a mărimii elementelor patrimoniale și a operațiunilor privind mișcarea acestor elemente.

Componentele evaluării sunt: obiectul evaluării îl constiuie structurile proprii adică stocurile și operațiile economico-financiare privind circuitul acestora, etalonul monetar reprezintă unitatea de calcul care permite măsurarea și compararea valorilor economice, banul fiind unitatea de valoare cu o măsură instabilă, reprezintă o valoare a cărei mărime, exprimată prin puterea de cumpărare pote fluctua prin creștere sau scădere, compararea exprimată în preț care realizează legătura dintre obiectul evaluat și banul în calitate lui de unitate de măsură. Prin mijlocirea banului, valoarea elementelor patrimoniale se exprimă prin preț

Criteriile care stau la baza la baza evaluării stocurilor sunt valoarea de utilitate și timpul, adică valoarea trebuie să reprezinte costul sau sacrificiul consimțit la un momento dat, pentru a aduce bunul respectiv în patrimoniu, cel de al doilea criteriu vizeză momentul plasării evaluării în trecut, în prezent și viitor.

În conformitate cu prevederile Legi contabilității, evaluarea stocurilor de materii prime și materiale este necesară în următoarele momente: la intrarea în patrimoniu; la inventar; la închiderea exercițiului la ieșirea de patrimoniu.

Evaluarea la intrare sau la prima înregistrare se bazează pe costul istoric, care în raport de natura elementelor patrimoniale și a operațiilor economică financiare capătă următoarele forme: valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport de natura elementelor patrimoniale și a operațiilor economică financiare capătă următoarele forme: valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport în natura cu titlu gratuit sau prin donații; costul de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros, costul de producție pentru bunurile produse în unitatea patrimonială.

Pentru bunurile intrate, exprimate în monedă străină, valoarea acestora este convertită în lei la cursul zilei când a avut loc operația.

Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul său de cumpărare din factura furnizorului, la care se adaugă toate cheltuielile din procesul aprovizionării cheltuieli de încărcare, transport, descărcare, manipulare, cheltuieli de asigurare pe timpul transportului, taxele și comisioane vamale pentru bunurile din import, cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate cheltuieli cu montarea și probele tehnologice la mijloacele fixe și eventuale taxe nerecuperabile accize, taxa pe valoare adăugată pentru neplătitorii de taxă sau chiar pentru plătitori, dacă bunurile s-au achiziționat în alt scop, decât realizarea obiectului de activitate al entității.

Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, cheltuielile directe de pelucrare, salariile personalului direct productiv, contribuția la asigurări și protecție socială, și cota cheltuielilor indirecte de producție, determinate de fabricația bunului.

Ca regulă generală, cheltuielile de administrație, generale ale întreprinderii, cheltuielile de desfacere și cheltuielile financiare nu se includ în costurile de producție. În unitățile de producție dintr o entitate de comert, costul materiilor prime din rețeta de fabricație devine cost al produselor finite.

Evaluarea la ieșire se face în principiu la valoarea de intrare sau valoarea contabilă. Dacă bunurile sunt de natura stocurilor, având în valori de intrare diferite și nu există posibilitatea de indentificare a valorii lor de intrare, evaluarea lor la ieșire se poate face pe baza: metoda costului mediu ponderat CMP; metoda epuizării loturilor: FIFO; LIFO;NIFO; metoda prețului standard sau prestabilit.

Evaluarea stocurilor conform IAS 2 „Stocuri”

La nivelul Uniunii Europene, evaluarea stocurilor se face conform referențialului contabil IAS 2 "Stocuri.

Evaluarea la intrare, ca și în OMFP 1802/2014 se realizează după cum urmează: pentru bunurile obținute cu titlu oneros, la cost de achiziție; pentru bunurile produse în regie proprie, la cost de producție; pentru bunurile primite cu titlu gratuit, la valoarea justă; pentru bunurile primite ca aport, la valoarea de aport.

Evaluarea la ieșire:

Pentru stocurile identificabile: metoda identificării specifice;

Pentru stocurile fungibile:( ca tratamente contabile de bază)

Metoda costului mediu ponderat (CMP);

Metoda primul intrat-primul ieșit (FIFO);

Alte tratamente, tehnici de măsurare a costurilor:

Metoda prețului stabilit;

Metoda la preț cu amănuntul.

Interpretarea normei stabilește că „Standardele dă posibilitatea utilizării metodei celei mai adecvate, funcție de caracteristicilediferite ale stocurilor.”

Conform IAS 2, la inventar, stocurilor se evaluează la valoarea realizabilă netă.

În bilanț, evaluarea acestora se face la cea mai mică valoarea dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Costul cuprinde toate costurile aferente achiziției, prelucrării și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și locul în care se găsesc în prezent.

Există și costuri care nu trebuiesc incluse în costul stocurilor, dar vor fi recunoscute drept cheltuieli ale perioadei. Câteva exemple de astfel de costuri: pierderi de materiale, manoperă și alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise; costurile de desfacere; regii generale de administrație; cheltuieli de depozitare.

„Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat, ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și costurile estimare necesare vânzării.”

În Statele Unite ale Americii, evaluarea stocurilor se face după referențialul contabil ASC 330 "Inventory". La fel ca și în celelalte referențiale, evaluarea inițială a stocurilor se face la cost, acesta fiind definit ca un preț plătit sau o contraprestație acordată pentru achiziționarea unui activ.

1.Metoda CMP – presupune evaluarea cantităților ieșite la un cost mediu, calculat ca raport între valoarea stocurilor și cantitățile aferente, conform relației:

CMP se poate calcula atât după fiecare intrare cât și o singură dată la sfârșitul lunii, metoda se poate aplica în două variante:

-varianta CMP al ultimei intrări;

-varianta CMP global (lunar).

1. Metoda CMP- Varianta CMP al ultimei intrări:

pentru ieșirea din 10.04. calculăm:

Valoare ieșire = 2.500 kg × 3.714 lei/kg = 9.285.000 lei

pentru ieșirea din 25.04 calculăm:

unde:

1.000 kg = Stocul rămas după ieșirea precedentă;

3.714 lei/kg = CMP1

Valoare ieșire = 2.300 kg × 4.486 lei/kg = 10.317.800 lei

Valoare stoc final =

sau: 1.000.000 lei + 12.000.000 lei – 9.285.000 lei + 7.500.000 lei – 10.317.800 lei = 897.200 lei

2. Metoda CMP- Varianta CMP global (lunar)

La sfârșitul lunii calculăm:

Valoarea cumulată a celor două ieșiri = (2.500 kg + 2.300 kg) × 4.100 lei/kg = 19.680.000 lei

Valoare stoc final =

sau: 1.000.000 lei + 12.000.000 lei + 7.500.000 lei – 19.680.000 lei = 820.000 lei

2.Metoda primul intrat – primul ieșit (FIFO). Potrivit metodei „primul intrat – primul ieșit” (FIFO), „bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică.”

Avantajul constă în ieșirea bunurilor în ordinea achiziției lor și prezentarea în bilanț a stocurilor rămase la costurile cele mai recente, respectiv la costurile actuale. Costurile înregistrate în contul de profit și pierdere vor fi, prin urmare, mai mici pe baza acestei metode.Evaluarea ieșirilor prin metoda FIFO la cele mai mici costuri, duce la o majorare a rezultatului exercițiului și a impozitului pe profit. Ca urmare, în perioadele de creștere susținută a prețurilor, metoda FIFO produce cea mai mare valoare posibilă a rezultatului exercițiului, iar costul stocurilor ieșite este apropiat de nivelul costului la momentul când aceste stocuri au intrat în gestiune. În perioadele de descreștere a prețurilor efectele sunt inverse. Ca o caracteristică specifică a acestei metode, ea generează aceleași rezultate în oricare dintre sistemele de inventariere – permanent sau intermitent. 

Ca avantaj această metodă este simplă și ușor de aplicat; stocurile rămase sunt evaluate la costurile actuale și se apropie de realitatea economică iar ca dezavantaje în perioada inflației ieșirile sunt subevaluate iar acest lucru duce la micșorarea cheltuielilor și la supraevaluarea rezultatului final, în perioada deflației ieșirile sunt supraevaluate, costurile corelându-se cu întârziere cu variațiile de preț.

O întreprinderea are pe stoc la 01.04. 500 kg materiale evaluate la cost achiziție (ca) = 2.000 lei/kg = 1.000.000 lei. În timpul lunii se produc următoarele mișcări în gestiunea materialelor:

05.04 – cumpărare 3.000 kg la ca = 4.000 lei/kg = 12.000.000 lei

10.04. – consum în producție 2.500 kg

15.04 – cumpărare 1.500 kg la ca = 5.000 lei/kg = 7.500.000 lei

25.04 = consum în producție 2.300 kg

Stoc la 30.04. = Stoc la 01.04 + Intrări – Ieșiri = 200 kg

2.Metoda FIFO

Pentru ieșirea din 10.04 avem: 2500kg astfel:

Pentru ieșirea din 25.04 avem 2300kg astfel:

Valoare stoc final =

sau: 1.000.000 lei + 12.000.000 lei – 4.000.000 lei + 7.500.000 lei – 6.500.000 lei = 1.000.000 lei

3. Metoda ultimul intrat – primul ieșit (LIFO) – IAS 2 nu acceptă folosirea acestei metode. Potrivit metodei „ultimul intrat – primul ieșit” (LIFO), „bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau producție al ultimei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau producție al lotului anterior, în ordine cronologică.” Se acceptă conectarea costurilor actuale cu veniturile actuale, obținându-se astfel cea mai bună evaluare a rezultatului perioadei.

Costurile înregistrate în contul de profit și pierdere vor fi, prin urmare, mai mari pe baza acestei metode.Evaluarea ieșirilor prin metoda LIFO la cele mai recente, adică cele mai mari costuri, duce la scăderea rezultatului exercițiului și impozitului pe profit. Efectele sunt evidente în perioadele de inflație, când metoda LIFO produce cea mai mică valoare posibilă a rezultatelor, iar costul stocurilor este apropiat de nivelul costului celor mai recente stocuri intrate în gestiune.Baza LIFO se regăsește în diferitele coduri fiscale din unele țări și din perioade diferite, deoarece, această metodă este o modalitate de scădere a impactului defavorabil al fiscalității.

Metoda LIFO urmărește să stabilească o valoare mai mică a venitului net în perioade de inflație și o valoare mai mare în perioade de deflație, comparativ cu celelalte metode de evaluare a stocurilor. Metoda LIFO a fost adoptată pe scară largă în scopul raportării financiare, în special în acele situații în care aceasta este legată de raportarea fiscală. IAS 2 nu permite utilizarea metodei LIFO, deoarece aceasta nu prezintă cu fluiditate fluxurile stocurilor. Alegerea acestei metode are de cele mai multe ori motivații fiscale, ceea ce nu constituie premisele alegerii tratamentului contabil de aplicat

3.Metoda LIFO

Pentru ieșirea din 10.04 avem:

2.500 kg × 4.000 lei/kg = 10.000.000 lei (I1)

Pentru ieșirea din 25.04 avem 2300kg astfel:

Valoare stoc final =

sau: 1.000.000 lei + 12.000.000 lei – 10.000.000 lei + 7.500.000 lei – 10.100.000 lei = 400.000 lei

În cazul prețului standard, întrucât intrările s-au evaluat la preț fix și ieșirile se vor evalua la același preț, calculând separat diferențele de preț (abaterile) dintre prețul standard și costul efectiv.

Aceste diferențe pot fi:

Favorabile – dacă costul efectiv < prețul standard, întrucât semnifică o economie de cheltuieli, se înregistrează în contabilitate în roșu, având semnificația „minus”.

Nefavorabile dacă costul efectiv > prețul standard întrucât semnifică o depășire de cheltuieli, se înregistrează în contabilitate în negru, având semnificația „plus”.

Diferențele de preț se calculează separat pentru intrări și separat pentru ieșirile din gestiune, având rolul de a corecta în +/– valorile la preț standard deja înregistrate

Diferențele de preț pentru intrări se calculează comparând valoarea intrărilor la preț standard cu valoarea acelorași intrări la cost efectiv.

Diferențele de preț pentru ieșiri se calculează la sfârșitul lunii cu ajutorul unui coeficient de repartizare,

= +/–

Deoarece la numărător putem avea sume în roșu sau negru, valoarea lui k poate fi pozitivă sau negativă.

Aplicând coeficientul k asupra valorii ieșirilor la preț standard, obținem diferențele de preț aferente ieșirilor în roșu, dacă avem k negativ sau în negru dacă avem k pozitiv.

Există posibilitatea evaluării stocurilor cumpărate la preț de factură, cu înregistrarea distinctă a cheltuielilor de transport-aprovizionare pentru intrările și ieșirile din gestiune.

Asemănător cazului anterior, la sfârșitul lunii se calculează coeficientul de repartizare:

Aplicând k asupra valorii ieșirilor la preț de factură, vom determina cheltuielile de transport-aprovizionare aferente ieșirilor din gestiune.

Evaluarea periodică se realizează la închiderea exercițiului financiar. Ea se face odată cu inventarierea patrimoniului și întocmirea bilanțului contabil. În consecință, această evaluare se diferențiează în:

Evaluarea la inventariere care se face cu ocazia controlării prin inventar cel puțin odată pe an a existenței valorii stocurilor.Ea se bazează pe valoarea actuală numită și valoare de inventar. Valoarea de inventar , ca expresie a valorii actuale, este esimată în funcție de prețul pieți.

Utilitatea bunului pentru economia întreprinderii, starea și amplasarea bunurilor. Din această cauză se apreciează că în multe cazuri, valoarea de inventar este e gală cu valoarea de întrebuințare.Pentru stabilirea valorii de inventar se folosesc individual sau asociate următoarele metode : metoda valorii de înlocuire; metoda valorii de realizare; metoda valorii actualízate; metoda valorii de întreprindere; metoda valorii curente.

Evaluarea bilanțieră are un carater complex și stă la baza închiderii contabile a conturilor situației financiare a patrimoniului și calculării rezultatelor.

Este o lucrare contabilă efectuată la închiderea exercițiului financiar. Pentru evaluarea bilanțieră s-a adoptat valoarea netă contabilă, valoarea brută corectată cu amortizări și provizioane.

Astfel se compară valoarea contabilă cu valoarea de inventar și se reține cea mai mică, rezultând două situații: valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare caz în care stocurile au înregistrat o plusvaloare, valoarea de inventar este mai mică decăt valoarea de intrare caz în care stocurile au suferit o depreciere valorică, înregistrând un minus de valoare și atunci se recomandă constituirea unui provizion pentru depreciere.

Stocurile sunt elemente de patrimoniu în structura activelor circulante și binențeles și stocurile de materia prime și materiale sunt elemente de patrimoniu.

Activele circulante, sunt alcătuite din stocuri, valori realizabile pe termen scurt și valori disponibile. Criteriul de deosebire în activele circulante, și mijloacele fixe este un criteriu de durată; stocurile au ponderea cea mai mare în structura activelor circulante.

Stocul nu trebuie să fie foarte mic nici foarte exagerat de mare, stocul foarte mic duce la rupturi de producție, iar cel foarte mare solicită un necesar exagerat de capitaluri.Valorile realizabile pe termen scurt, sunt alcătuie din creanțe ce se nasc din operațiuni de exploatare, valorile disponibile reprezintă mijloace bănești.

Gestionarea eficientă a resurselor implică ca sporul activelor circulante să fie mai mic decât cel al aprovizionării, producției și desfacerii. Reducerea cheltuielilor are ca efecte creșterea rentabilității și duce și la micșorarea volumului activelor circulante.Din punctul de vedere al vitezei de rotație, accelerarea ei influențează în sensul reducerii activelor circulante având loc o eliberare de fonduri ce pot fi folosite în alte direcții.

Stocurile de materii prime și gestiunea lor.

Prin ciclu de exploatare se înțelege ansamblul operațiunilor realizate în întreprindere pentru a-și atinge obiectivul care constă în producerea de bunuri și servicii în scopul de ale schimba. Ciclul de exploatare cuprinde 3 faze: achiziționarea de bunuri și servicii, ceea ce prezintă, faza aprovizionării transformarea bunurilor și serviciilor spre produse finite, faza producției, vânzarea produselor, faza comercializării.

Gestiunea stocurilor.

Pentru diminuarea riscului , gestiunea activelor circulante urmărește eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichidități, creșterea rentabilității și diminuarea costurilor de exploatare.

Ciclul de exploatare cuprinde două domenii complementare de activitate: determinarea necesarului de active circulante de stocuri, de creanțe, lichidități; determinarea modalității de finanțare, a fondurilor de rulment , a datoriilor de exploatare, furnizori, creditori.

Metode de dimensionare a stocurilor de materii prime.

Necesitatea dimensionării corecte a stocurilor decurge din consecințele lor asupra desfășurpri ciclului de exploatare asupra nivelului de blocare a capitalului și asupra costurilor.

Nivelul optim al stocului este acela care ține seama de condițiile reale de aprovizionare, tehnologice, de producție și comercializare, de reducerea capitalurilor blocate și a costurilor și este orientat spre accelerarea vitezei de rotație, spre creșterea eficienței economice. În dimensionarea stocurilor se pot utiliza mai multe metode: metoda analitică, metoda pe elemente, metoda mixtă, metoda sintetică.

1.5. Documentele contabile ale stocurilor de materii prime și materiale conform reglementărilor legale

Documentul care stă la baza vânzărilor și cumpărărilor este factura. Pentru furnizor, ea este un document de vânzare a stocurilor, iar pentru client, de cumpărare.

Factura cuprinde: Prețul unitar al stocului care înmulțit cu cantitatea vândută sau cumpărată pentru fiecare sortiment și permite stabilirea valorilor parțiale. Acestea adunatedau valoarea totală.

Reducerile de preț care pot fi de două tipuri: reducerile comerciale; reducerile financiare.

Figura 1.2. Reducerile de preț

Sursa: autor

Reducerile financiare apar sub forma sconturilor sau sconturilor de reglementare. Sconturile sunt reduceri acordate de furnizor clientului pentru plata datoriei sau încasarea creanței înainte de termenul de scadență.

Documentele financiar contabile sunt cele aprobate prin :

OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015;

Legea contabilității nr 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent: Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.Înregistrarea operațiunilor economico-financiare în conturi nu este posibilă fără consemnarea acestora prealabilă în documente ce atestă înfăptuirea lor.

O cerință de bază a evidenței contabile o reprezintă fundamentare și justificarea tuturor informațiilor contabile pe bază de documente de evidență.

Fără procedeul documentării,celelalte procedee de: evaluare, calculație și înregistrare în conturi nu s-ar putea înfăptui. Informațiile economice dobândite pe calea observării fenomenelor și proceselor economice, se culeg și se înscriu în documente, primind astfel forma care să permită prelucrarea, vehicularea,prezentarea, modificarea și păstrarea lor ulterioară.

Culegerea informațiilor și consemnarea lor în documente se poate face manual sau cu ajutorul tehnicii de clacul, documentele fiind obligatoriu semnate de către persoanele care le-au întocmit. Acest fapt atrage și răspunderea în întocmirea corectă a documentelor.

În întreprindere,întocmirea corectă și la timp a documentelor pentru fiecare operație economico-financiară constituie o condiție fundamentală pentru cunoașterea reală a activității și pentru exercitarea controlului asupra integrității și modului de gestionare a patrimoniului și asupra fiecărei operații în parte.

Documentația cuprinde, prin urmare, totalitatea documentelor ce intervin în evidența activității întreprinderii, unele având un caracter primar, altele un caracter specific. Documentele reprezintă acte scrise ce conțin informații letrice și numerice, care se întocmesc la locul și în momentul producerii operațiilor economice.

Ele au un caracter general aplicabil în evidența contabilă, întrucât reflectă toate operațiile privind existența și mișcarea mijloacelor economice, a surselor de finanțare și a proceselor economice, venituri și cheltuieli, relațiile de drepturi și obligații ale întreprinderii, precum și rezultatul activității acesteia.

Documentele constituie baza întregului sistem de evidență al întreprinderii.Importanța lor rezultă din următoarele aspecte:documentele atestă producerea operațiilor economice, stând la baza înregistrării acestora în contabilitate, ele influențează direct operativitatea obținerii informațiilor contabile, exactitatea acestora precum și modul de organizare a evidenței contabile în cadrul întreprinderii.

Documentele asigură legătura dintre compartimentele întreprinderii, întrucât ele nu circulă strict numai în cadrul compartimentului financiar-contabil.

Documente ce reflectă stocurile-Notă de intrare recepție, Bon de consum, Fișă limită de consum; Notă de predare la magazie; Aviz de expediție,Bon de transfer-restituire, Proces verbal de inventariere.

Circuitul documentelor privind materiile prime și materiaelele se poate prezinta astfel într-o întreprindere :

Tabelul 1.1. Circuitul documentelor

Sursă: autor lucrare

CAPITOLUL.2. ORGANIZAREA SOCIETĂȚII SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

2.1.Organizarea societății SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA se află pe strada Toamnei nr 5, în orașul Timișoara, s-a inființat în anul 2004, având numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J35/8099/2004, și un cod unic de înregistrare 4719102, desfășurînd o activitate în domeniul fabricării altor elemente de dulgherie și tâmplărie pentru construcții.

Obiect de activitate. SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA are ca activitate principală, producția de tâmplarie termoizolantă din lemn triplu stratificat, brad, stejar, esențe exotice iar datorită cerințelor pieței, și-a extins activitatea și în realizarea de scări interioare pe structuri de beton, metal sau lemn,are produse diversificate care se adresează persoanelor fizice dar și persoanelor juridice.

Produsele comercializate respectă cerințele standardelor europene SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA având implementate sistemele de management integrat calitate, mediu SR EN ISO 9001/2008. Principiile după care se ghidează SC LEMNUS SRL sunt: flexibilitate, promptitudine, competitivitate, prețuri accesibile, înaltă calitate.

Descrierea activității: Mobila este un accesoriu important și foarte prezent în viața tuturor oamenilor, pe lânga rolul ei absolut necesar, mobila insufletește casa, spațiul în care locuim. Mobila aleasă pentru decorarea spațiului face diferența dintre o clădire, o casa și un camin. Mediul în care traim, amenajarea acestuia, ne definește caracterul și stilul de viată, corpurile de mobilă fiind o extensie a personalității umane. În acest spirit SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA funcționează și fabrică: mobilă PAL melaminat, mobilă MDF furniruit, mobilă lemn masiv

Compania este producator și de ferestre din lemn stratificat cu certificat de conformitate CE, ce îndeplinesc condițiile prevazute de HG 622/2004 privind stabilirea condițiilor de introducere pe piața a produselor pentru construcții, fiind înscrise de catre Consiliul Tehnic Permanent pentru Constructii , în Registrul Unic.

Ferestrele din lemn stratificat sunt prevazute cu un lacrimar din aluminiu pe toc și un lacrimar adițional pe cercevea, pentru evacuarea controlata a apei și dubla garnitura pentru o etanșare mai bună, oferind un ambient fară curenți de aer și umezeală, eliminând fenomenul de condens. Societatea este producator de scari din lemn pe structura metalică, din beton sau pe structura din lemn. Prin crearea unui design individualizat și folosind un stil unic în realizarea unei scări din lemn, societatea reușește să transforme o simplă scara de interior într-o piesa de mobilier reprezentativă pentru întreaga casă.

Elementele din care este alcatuită o scară din lemn sunt: trepte și contratrepte, balustru de capat, balustrii intermediari, mână curentă. Finisarea suprafețelor se face cu lacuri poliuretanice precum și cu lacuri ecologice.

Societatea realizează lucrări de amenajari exterioare pe bază de proiecte proprii sau proiecte întocmite de colaboratorii săi. Societatea este producator de scări din lemn pe structură metalică, din beton sau pe structura din lemn.

Elementele din care este alcatuită o scară din lemn sunt: trepte și contratrepte, balustradă de capat, balustrade intermediară.

Finisarea suprafețelor se face cu lacuri poliuretanice precum și cu lacuri ecologice. Detalii referitoare la materialele folosite: Sistemul de profile este euronut 68×80 mm. Profilele sunt realizate din  trei straturi de lemn, de diferite esențe de brad, stejar, frasin, ce sunt dispuse fibra contra fibra pentru a anula tensiunile interne și a exclude posibilitatea tensionarii în timp. Stratificarea se realizeaza în presa specială, cu adezivi speciali clasa D4, rezistenți la umiditate. Lacurile folosite sunt lacuri pe baza de apa Sikkens – Olanda, sau Ica-Italia, rezistente la umiditate, ultraviolete, la înghet și dezgheț repetat, gama de culori este foarte variata.

Tamplaria din lemn stratificat este prevazută cu un lacrimar din aluminiu pe toc și un lacrimar adițional pe cercevea, pentru evacuarea controlata a apei și dubla garnitura pentru o etanșare mai bună, oferind un ambient fară curenți de aer și umezeală, eliminând fenomenul de condens. Marcajul CE reprezintă declarația producatorului prin care se arată conformitatea cu toate directivele aplicabile. Pentru tâmplaria termoizolantă, în Romania folosirea Marcajului CE este obligatorie incepand cu 1 februarie 2010. Începând cu aceasta dată, pe piața romanească se vor putea comercializa doar ferestre și uși fabricate de producatori certificați conform SR EN 14351-1:2006 pentru aplicarea etichetei CE. Geamul termoizolant și tâmplaria termoizolantă produsă de SC LEMNUS SRL poartă marcajul CE, care atestă conformitatea produsului cu mîsurile stabilite de standardele Comunitatii Europene și cu specificațiile lor tehnice.

Managementul calității. Deoarece calitatea este o prioritate la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA, toate procesele societății sunt supuse unui sistem riguros de control al calității. Compartimentul de Asigurarea Calității și Serviciul CTC, conduse de un manager al Calității, monitorizează permanent toate procesele interne, asfel încât produsele și serviciile societății să nu se abată de la standardele de calitate. Toti clienții societății beneficiază de garanție pentru elementele de tămplărie timp de 2 ani. SC  asigura asistența tehnică completă chiar dupa încheierea lucrării, service cu echipe de specialiști care pot rezolva rapid eventualele probleme ivite, precum și servicii în perioada post-garanție.

Dintre lucrările mai importante enumerăm câteva la următorii clienți:

Judecatoria Mediaș – monument istoric;

Muzeul Județean Olt – monument istoric;

Universitatea Naționala de Muzică– București – monument istoric;

Hotel Palace – Baile Govora- monument istoric;

Casa Băniei din Craiova – monument istoric;

Hotel Carol – Constanta – monument istoric;

Pensiunea "Casa Venera” – Timișoara;

Hotel Ana Junior Tg-Jiu  – S.C. Crescendo S.R.L. ;

Mânastirea Sfanta Maria – Techirghiol;

Universitatea "Constantin Brancuși", Facultatea de Inginerie  din Târgu-Jiu;

Export

Ferestre și obloane – Franța

Uși și ferestre – Belgia

Uși și ferestre – Italia

Uși si ferestre – Republica Moldova

Obiectivele stabilite pentru anul -2016:

creșterea în continuare a nivelului calității produselor și diversificarea acestora;

patrunderea pe piețele limitrofe județului.

construirea unui nou spațiu de producție .

extinderea gamei de produse prin realizarea de scări elicoidale, uși furniruite.

Dotari

SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA își desfășoară activitatea într-un spațiu de producție de 1700 m2, dotat cu toata gama de utilaje specifice activității desfășurate printre care:

centru de prelucrare cu comanda numerică în 5 axe;

centru de prelucrare cu comanda numerica în 4 axe;

mașina de bordurat cu prelucrare numerică;

centru de croire cu control numeric;

centru de prelucrat ferestre;

presa de îmbinat în dinți cu alimentare automată;

mașina de frezat în dinți;

presă orizontală hidraulică;

presă de furniruit cu vacuum;

doua uscatoare de cherestea, asigurandu-șsi astfel o materie prima de calitate superioară uscatoarele au o capacitate de 60 m3 si au fost achiziționate printr-un program finantat de ADR-Sud-Vest,

În cei 20 de ani de activitate, societatea a realizat numeroase lucrări, câteva dintre aceastea sunt descrise și enumerate mai jos:

Scări

Ferestre

Uși interioare

Uși exterioare

Amenajări interioare

Amenajări exterioare

Vitrine

2.2.Organizarea contabilității la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

Organizarea contabilității societății se face după manualul de politici contabile elaborat conform legilor în vigoare.

Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității. Societatea trebuie să menționeze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendință reală a rezultatelor activității societății.

Principiile contabile conform IAS (societatea aplică princiipiile contabilității conform prevederilor legale în vigoare):

Principiul continuității activității. Presupune că întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativă a acesteia.

Principiul permanenței metodelor. Presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea stocurilor, calculul amortizării imobilizărilor, înregistrarea elementelor patrimoniale și rezultatelor, în scopul de a asigura compatibilitatea în timp a informațiilor.

Principiul prudenței. Presupune ca valoarea fiecărui element patrimonial să fie determinată având în vedere toate pierderile posibile și deprecierile ce s-ar putea produce.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv. Presupune ca, în vederea stabilirii valorii totale a unei poziții din bilanț, să se determine separat valoarea fiecărui element individual de activ sau de pasiv, care intră în componența valorii totale.

Principiul necompensării. Presupune că valorile elementelor de activ nu pot fi compensate cu valorile elementelor de pasiv și nici veniturile cu cheltuielile.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Presupune ca informațiile prezentate în situațiile financiare să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

Principiul pragului de semnificație. Conform acestuia, orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative, dar care au aceeași natură sau funcție, trebuie însumate.

Contabilitatea financiară este reglementată prin norme unice pe țară și are drept scop reflectarea patrimoniului întreprinderii și calcul rezultatului activității într-o formă sintetică, globală.

Societatea are organizată contabilitatea conform legislației în vigoare, conform:

Legii contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

Legii 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent: Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.

OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea I – pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014;

OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,

OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,

OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015;

Legea 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Evidența contabilă se ține informatic pe jurnale. Potrivit legii contabilității 82/1991, republicată, registrele obligatorii sunt: Registrul jurnal, Registrul inventar, și Cartea mare. Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări informatice, după caz. Registrul- jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic, toate operațiunile economico- financiare. Registrul inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrază toate elementele de activ, capitaluri proprii și datorii grupate în funcție de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii. Acest registru se întocmește la înființarea unității și cel puțin odată pe an pe parcursul funcționării unității cu ocazia fuziunii divizării sau încetării activității, precum și alte situații prevăzute de lege, pe bază de inventar faptic. Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar și sistematic, prin regruprarea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii la un moment dat. Este un document contabil de sinteză și sistematizare și conține simbolul contului debitor și al conturilor creditoare corespondente rulajul debitor și creditor, precum și soldul contului pentru fiecare lună a anului curent. Registrul Cartea mare poate conține câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate și stă la baza întocmirii balanței de verificare. Registrul –Jurnal, Registrul inventar și Registrul Cartea mare se păstrează în unitate timp de 10 ani de la dara încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, iar în caz de pierdere, sustragere, sau distrugere trebuie reconstituite în termen de maxim 30 de zile de la constatare.

CAPITOLUL 3 – CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE LA SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

3.1. Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

Monografie contabilă stocuri de materii prime și materiale

Evidența în contabililitate se face cu ajutorul conturilor de stocuri și produse în curs de execuție , Clasa 3 cu grupaele: 30 Stocuri de materii prime și materiale.; grupa 33 Producția în curs de execuție, grupa 34 Produse ; grupa 35 Stocuri aflate la terți; grupa 36 Animale, Grupa 37 mărfuri; grupa 38 Ambalaje; grupa 39 Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție.

Contabilitatea materiilor prime și a diferențelor de preț aferente acestora se organizează cu ajutorul următoarelor conturi 301 Materii prime , 302 materiale consumabile, 303 materii de natura obiectelor de inventar, acestea sunt conturi de stocuri materiale după conținutul său economic iar după funcția contabilă sunt conturi de activ deci încep să funcționeze prin debitare cu existențele și intrările de activ și se creditează cu ieșirile de pasiv, soldul lor final fiind de activ și devine sold inițial de activ la începutul perioadei următoare.

Deci conturile enumerate mai sus se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime și materialelor intrate într-o societate comercială și se creditează cu ieșirile de materia prime și materiale.

După cum observăm soldurilor acestor conturi sunt debitoaare și exprimă valoarea materiilor prime, materialelor consumabile existente în gestiune la o perioadă dată la preț de înregistrare.

Intrări de stocuri

Cumpărare de la furnizori:

Ieșiri de materia prime și materiale

Consum de materii prime și materiale ( sau perisabilități în limite legale):

Contul 308 Diferențe de preț la mărfuri: este un cont rectificativ al prețului de înregistrare al materiilor prime și materialelor și se utilizează atunci când evidența materiilor prime și materialelor se evidențiează la un preț standard, înscriindu-se în el diferența dintre prețul standard și costul de achiziție, diferențe în minus sau plus.

Se debitează cu diferențele de preț în plus când costul de achiziție este mai mare decât prețul standard aferent materiilor prime și materialelor intrate în gestiune și se creditează cu diferențele de preț în plus aferente materiilor prime și materialelor ieșite din gestiune.

Soldul contului poate fi: debitor și exprimă diferențe de preț în plus aferente intrărilor, de materii prime, materiale, obiecte de inventar sau în minus aferente ieșirilor, sau soldul poate fi creditor atunci când exprimă diferențe de preț în plus aferente ieșirilor sau în minus aferente intrărilor.

Intrări:

3.2.Principalii indicatori ai SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

Principalii indicatori se obțin din situațiile financiare ale societății comerciale din exercițiul financiar 2014-2015.

Tabelul 3.1. Principalii indicatori financiari ai SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA 2014/2015

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Tabelul 3.2. Evoluția profitului/pierderii la 2014/2015

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Figura 3.1 Evoluția profitului/pierderii la 2014/2015

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Privind graficul anterior și tabelul indicatorilor care stau la baza graficului, societaea se află într-o situație satisfăcătoare de funcționare, cifra de afaceri în 2015 a scăzut cu 23100 lei față de 2014, veniturile totale au crescut cu 2810 lei față de anul 2014, cheltuielile totale au înregistrat și ele o scădere în 2015 față de 2014 cu 2490 lei dar aceasta a influențat creșterea profitului brut și implicit cel net, acesta din urmă a crescut în 2015 față de 2014 cu 5300 lei, deci în ansamblu o evoluție satisfăcătoare a acestor indicatori.

Stabilitatea financiară. Rata stabilității financiare exprimă legătura dintre capitalul prmanent de care dispune societatea în mod stabil pe o perioadă de un an și patrimoniul total

Tabelul 3.3. Stabilitatea financiară

*Capitaluri permanente= capitaluri proprii+provizioane pentru riscuri și cheltuieli+datorii pe termen lung

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activițății conferind un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare.

Pe întreaga perioadă analizată societatea 2014-2015 dispune de un grad satisfăcător de stabilitate financiară.

Figura 3.2 Stabilitatea financiară

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Ratele echilibrului financiar

1.Lichiditatea globală;

2.Solvabilitatea patrimonială;

3.Rata profitului brut;

4.Rata datoriilor.

Următorii indicatori sunt analizați pentru ratele de mai sus:

Tabel 3.4. Indicatorii ce stau la baza ratelor echilibrului financiar

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

În urma calculelor rezultă:

Tabelul 3.5 Ratele echilibrului financiar

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Figura 3.3. Ratele echilibrului financiar

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Evoluția indicatorilor analizați în perioada 2014-2015:

Tabel 3.6 Evoluția indicatorilor analizați în perioada 2014-2015

1.Lichiditatea globală (Lg) se mai numește și "Lichiditatea generală" sau "Lichiditatea curentă", sau "Indicatorul capitalului circulant. Se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani și, practic reprezintă garanția acoperii datoriilor curente din activele circulante. Rata lichidității stabilește cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilități bănești și cât poate să devină lichidă imediat exemplu: creanțele, stocurile de produse finite.

Lg=(Active circulante/Datorii pe termen scurt)x100[%]

Valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mare de 100%, iar valoarea recomandată ca acceptabilă în jurul valorii de 200%. În perioada analizată 2014-2015 această rată nu are valori foarte bune ceea ce înseamnă ca întreptrinderea nu a avut posibilitatea acoperiri datoriilor curente din activele circulante.

Figura 3.4 Lichiditatea globală (Lg)

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

2.Solvabilitatea patrimonială (Sp) se mai numește și "Rata autonomiei financiare" (Raf) și reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față prin activele sale de care dispune, obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente.

Sp=Raf'(Capital propriu/Capital permanent)x[100%],

Unde:

Capital permanent = Capital propriu +Datorii pe termen lung.

Solvabilitatea face referire la disponibilitățile de numerar pe o perioadă mai lungă de timp în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente. Se apreciază că valoarea minimă să fie 30%, iar peste 50% situația poate fi considerată normală.

După cum se observă pe toată perioada analizată 2014-2015, această rată un are valori foarte bune.

Figura 3.5. Solvabilitatea patrimonială (Sp)

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

3.Rata profitului brut ( Rpb), denumită și Marja brută din vânzări, măsoară capacitatea agentului economic de a obține profit din activitatea proprie.

Rpb= (Profit brut/Cifra de afaceri)x100[%],

Se consideră ca întreprinderea are o activitate foarte bună dacă valoarea indicatorului este mai mare de 30 %. O scădere a ratei scoate în evidență faptul că societatea nu este capabilă să își controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. Pentru a fi edificator, acest indicator trebuie calculat pe parcursul mai multor ani.

Se consideră ca întreprinderea are o activitate nesatisfăcătoare în anii 2014-2015, în ceea ce privește profitul brut, valoarea indicatorului este mai mică de 30 % în 2014 și 2015 deci a avut o activitate economică totală nu foarte bună.

Figura 3.6. Rata profitului brut ( Rpb)

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

4.Rata datoriilor (Rd) este un indicator care măsoară nivelul obligațiilor totale din total activ și exprimă echilibrul financiar al întreprinderii. Rata datoriilor indică dacă agentul economic dispune de suficiente active pentru acoperirea datoriilor sale.

Rd=(Datorii totale/Active totale)x100[%],

Dacă valoarea indicatorului Rd este mai mare de 50%, atunci se înregistrează un deficit de capital de lucru. O valoare prea mică poate indica faptul că întreprinderea dispune de active imobilizate cu valoare mare și că nu au investit excesul de numerar. Uzual, valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mică de 50%.

Valoarea indicatorului Rd este mai mare de 50%, deci se înregistrează un deficit de capital de lucru, numerar.

Figura 3.7. Rata datoriilor (Rd)

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Aceste rate se folosesc ca indicatori de bonitate în obținerea de credite bancare, societatea va trebui să-și înbunătețească evoluția acestor rate, pentru a obține credite bancare pe termen lung, finanțare externă.

3.3. Gestiunea stocurilor la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

Tabelul 3.7. Rata stocurilor

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Rata stocurilor, Rst, răspunde de ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide în total active circulante. Această rată ia valori diferite fiind influențată de sectorul de activitate, durata ciclului de exploatare, factori de conjuctură, condițiile pieței. Valoare maxim admisibilă 50%.

Această rată înregistrează valori relativ mici, în 2015 mai mult decât în 2014 și , situație normală având în vedere sectorul de activitate din care firma face parte.

În anul 2015 se înregistrează o creștere a stocurilor față de 2014, ca urmare a modificării valorii lor într-o proporție mai mică decât cea a activelor circulante, situație nefavorabilă, IcCa < IcSt. În anul 2015 stocurile se reduc puțin față de 2014 scădere însoțită de realizarea unei cifre de afaceri mai scăzută față de 2014.Pe întreaga perioadă 2014-2015 nivelul stocurilor nu depășește nivelul maxim admis.

Figura 3.8. Evoluția ratei stocurilor

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Figura 3.9. Indicatori IcSt, IcAc, IcCa

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Tabelul 3.8. Structura stocurilor

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

În 2014,2015 ponderea cea mai mare este deținută de stocurile dematerii prime urmează cele de mărfuri ceamai micăpondere fiind evident cele de ambalaje.

Figura 3.9. Structura stocurilor

Sursa: autor lucrare „Contabilitatea materiilor prime,,

Rata de gestiune a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se reîntorc în forma inițială bănească.

Cu cât viteza de rotație a lor este mai mare cu atât eficiența folosirii lor este mai mare, având drept efect eliberarea de resurse financiare.

Rata de gestiune a stocurilor totale arată de câte ori într-o perioadă de gestiune stocurile materiale trec succesiv prin fazele de aprovizionare, fabricație și vânzare, respectiv durata în zile a unei rotații complete.

Măsurile principale pentru accelerarea vitezei de rotație a stocurilor se pot identifica în stadiul circuitului economic în care acționează.

Practic aceste măsuri pot fi concentrate prin formularea a două obiective: dimensionarea optimă a stocurilor în toate fazele ciclului economic; reducerea cheltuielilor de exploatare.

Atingerea acestor obiective înseamnă accelerarea vitezei de rotație a stocurilor, creșterea gradului lor de lichiditate, cu toate efectele favorabile pentru rezultatele financiare ale întreprinderii.

Tabelul 3.9.Viteza de rotație a stocurilor de materii prime

Față de anul precedent numărul de rotații a crescut, iar durata medie în zile a unei rotații a crescut.

Această modificare a vitezei de rotație a stocurilor a fost determinată de modificarea cifrei de afaceri, respectiv modificarea stocurilor totale care au crescut ca dimensiune, dar în 2015 cifra de afaceri a înregistrat o scădere semnificativă față de 2014.

În anul 2015, s-a manifestat o tendință de creștere a numărului de rotații, respectiv de creștere a duratei medii în zile a unei rotații, fapt ce a generat efecte negative de natura imobilizării de resurse financiare.

Cifra de afaceri este în scădere, privită în comparație cu resursele utilizate în 2014.

Figura 3.10 Viteza de rotație a stocurilor de materii prime

3.4.Inventarierea generală la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA

Inventarierea generală a patrimoniului verifică concordanța dintre evidențele faptice din gestiuni cu evidențele contabile din balanțe și reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se verifică existența de activ și de pasiv la o anumită dată dar cel puțin odată pe an, avănd o exprimare valorică sau cantitativ valoric.

Obiectivul inventarierii este stabilirea situației reale a patrimoniului firmei, societății comerciale care se inventariează, a situației reale a tuturor elementelor de activ și de pasiv, care aparțin entității economice, cât și cele care aparțin altor persoane juridice sau fizice dar au utilitate în cadrul societății comerciale inventariate.prin inventariere se constată mărimea fizică a elementelor patrimoniale cât și evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Obiectul inventarierii:elemente patrimoniale de stocuri, imobilizări, creanțe, datorii, disponibilități bănești, ale valori.

După cum am menționat și anterior toate entitățile economice au datoria instituită prin lege de a face inventarul general al patrimoniului cel puțin odată pe an.

Inventarierea se poate clasifica astfel:

După gradul de cuprindere:inventriere generală sau parțială;

După intervalul de timp la care se efectuează, inventariere periodică la anumite intervale de timp, sau anual;

După condițiile de desfățurare:inventariere ordinară, inventarierea extraordinară, cu ocazia fuziunii, dizolvării.

Inventarierea generală deci este obligatorie la începutul activității, cel puțin odată pe an în timpul activității societății comerciale, în caz de fuziune sau încetarea activității sale, la cererea Organelor de control, în cazul indiciilor de plusuri/minusuri, predare-primire de gestiune, reorganizarea gestiunilor, calamități naturale, alte situații prevăzute de lege.

Răspunderea pentru o bună organizare a inventariere revine administratorului entității economice, administratorului de credite sau altei persoane care este împuternicită să gestioneze patrimoniul societății comerciale.

Inventarierea se realizează de către o comisie de inventariere care și răspunde de toate operațiunile ei, în conformitate cu legislația actuală, și este numită printr-o decizie scrisă și trebuie să aibă cel puțin două persoane prin excepție doar o persoană la gestiunile mici.

Din comisie nu poate face parte gestionarul sau contabilul care ține evidența gestiunii inventariateiae membrii comisiilor de inventariere un pot fii înlocuiți decât în cazuri bine justificate numai prin decizie scrisă emisă de cei care i-au numit.

Pregătirea inventarierii presupune pregătirea condițiilor de desfășurare a ei adică emiterea deciziei de inventariere de către administrator, și de ase a se asigura condiții corespunzătoare de lucru pentru membrii comisiei de inventariere.

Crearea condițiilor de lucru presupune:

Organizarea corespunzătoare a evidenței operative și contabile privind gestiunea inventariată, Participarea comisiei de inventariere,

Organizarea depozitării bunurilor grupate pe sortimente, dimensiuni, codificarea bunurilor și întocmirea etichetelor de raft,

Asigurarea personalului necesar pentru manipularea bunurilor, sortare, măsurare,

Asigurarea mijloacelor necesare sigilării spațiilor de depozitare a bunurilor inventariate,

Dotarea gestiunii cu aparate și instrumente de măsurare,

Asigurarea protecției membrilor comisiei de inventariere în conformitate cu normele de protecție a muncii.

Desfășurarea inventarierii se realizează prin constatarea faptică a elementelor de activ, pasiv și înscrierea lor în documéntele inventarierii cum ar fii Lista de inventariere.

În prima etapa se realizează inventarierea respectând de către comisia de inventariere a condiților de lucru cu afișarea programului și perioada inventarierii, sigilarea tuturor locurilor și căilor de acces în afara locului unde se efectuează operațiile de inventariere în acea zi.

Pe durata inventarieri se recomandă oprirea de intrări-ieșiri a bunurilor inventariate și dacă ele se fac se vor trece pe liste separate.

Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se vor aplica principiile contabilității dintre care amintim principiul prudenței potrivit căruia se va ține seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, și care se înscrie în listele de inventariere

Rezultatele inventarierii se cheamă plusuri sau minusuri care au o structură complexă.

Plusurile sau minusurile semnalate prin inventariere pot fi cantitative și/sau valorice.

Diferențele cantitative sub formă de plusuri/minusuri se înregistrează în contabilitate pentru a aduce scripticul la nivelul faptic cum este corect.

Diferențele valorice sub formă de minus un se înregistrează în contabilitate conform Legii contabilității, principiul prudenței iar diferențele valorice sub formă de minusuri se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere, pierdere de valoare, sau se înregistrează sub forma amortizărilor suplimentare.

În situația unor plusuri în gestiune, bunurile vor fii evaluate la valoarea justă de înregistrare.

Minusurile de inventar pot fii imputabile a căror evaluare se face la valoarea de înlocuire sau minusuri de inventar neimputabile.

Valoarea de înlocuire este egală cu costul de achiziție a unui bun cu grad de uzură similar cu cel lipsă din gestiune și cuprinde prețul practicat pe piață plus tva, cheltuielie cu transportul și aprovizionarea,taxe nerecuperabile și alte cheltuieli.

Rezultatele inventarierii sunt înscrise de către comisia de inventariere într-un proces verbal de inventariere care cuprinde , data întocmirii, gestiunea inventariată perioada inventarierii, numele membrilor comisiei de inventariere, concluzii.

Înregistrarea minusurilor si plusurilor de inventar la materii prime și materiale. În cazul constatării unor lipsuri imputabile în gestiune administratorul trebuie să impute persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire.

Înregistrarea în contabilitatea a minusurilor dematerii prime și materiale găsite la inventar:

CONCLUZII, PROPUNERI

Stocurile sunt active circulante: care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii; în curs de producție; deținute pentru a fii vândute pe parcursul desfășurării activității de exploatare.

În calitatea lor de active sunt resurse controlate de entitate, generate de evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii viitoare.

Structura stocurilor se face în funcție de mai multe criteri printre care cele mai importante sunt: destinația în activitatea de exploatare; sursa de proveniență; locul stocării; modul de participare la procesul de circulație; locul de depozitare.

După destinația stocurilor distingem:

1. Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc integral sau parțial în acestea, fie în starea lor inițială, sau transformată.

2.Materiile consumabile, materialele consumabile, energie și apă, combustibil, materiale de ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, care asigură sau condiționează derularea procesului de exploatare, fără a regăsi de regulă, în produsul finit;

3.Materialele de natura obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată: scule; dispozitive, verificatoare, echipament de lucru sau protecție, uniforme.

4. Produsele care în funcție de stadiul fabricației, se structurează în semifabricate, definite ca bunuri care au parcurs parțial procesul tehnologic și care urmează a se prelucra într-o altă secție sau fază de fabricație sau se vând terților, produsele finite care au parcurs integral procesul tehnologic și care urmează a se prelucra într-o altă secție sau fază de fabricație sau se vând terților, produsele finite carea u parcurs integral procesul tehnologic și sunt depozitate temporar în vederea livrării sau expediate direct clienților; deșeurile, materialele recuperabile și rebuturile.

5. Mărfurile definite ca bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele finite transferate, în vederea vânzării lor în magazinele proprii.

6.Ambalajele, sunt bunuri destinate să asigure integritatea și păstrarea calităților inițiale alte altor bunuri pe timpul păstrării, transportului și desfacerii acestora din urmă.

7.Animalele și păsările, crescute și folosite pentru reproducție, cele aflate la îngrășat, pentru a fi valorificate, coloniile de albine și animalele pentru producție;

8. Producția în curs de execuție sau neterminată reprezentând producția care nu a parcurs întregul proces tehnologic, lucrările, serviciile, și studiile aflate în curs de execuție.

După sursa de proveniență, stocurile se clasifică în stocuri cumpărate de materia prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje, stocuri fabricate, producția în curs de execuție, lucrări sau servicii neterminate, semifabricate, produse finite, mărfuri rezultate din produse finite transferate în magazinele proprii ale întreprinderii, stocuri primite cu titlul gratuit ca aport la capital, donații sponsorizări.

Evaluarea stocurilor constă în cuantificarea și exprimarea în bani, a mărimii elementelor patrimoniale și a operațiunilor privind mișcarea acestor elemente.

Componentele evaluării sunt: obiectul evaluării îl constiuie structurile proprii adică stocurile și operațiile economico-financiare privind circuitul acestora, etalonul monetar reprezintă unitatea de calcul care permite măsurarea și compararea valorilor economice, banul fiind unitatea de valoare cu o măsură instabilă, reprezintă o valoare a cărei mărime, exprimată prin puterea de cumpărare pote fluctua prin creștere sau scădere, compararea exprimată în preț care realizează legătura dintre obiectul evaluat și banul în calitate lui de unitate de măsură. Prin mijlocirea banului, valoarea elementelor patrimoniale se exprimă prin preț

Criteriile care stau la baza la baza evaluării stocurilor sunt valoarea de utilitate și timpul, adică valoarea trebuie să reprezinte costul sau sacrificiul consimțit la un momento dat, pentru a aduce bunul respectiv în patrimoniu, cel de al doilea criteriu vizeză momentul plasării evaluării în trecut, în prezent și viitor.

În conformitate cu prevederile Legi contabilității, evaluarea stocurilor de materii prime și materiale este necesară în următoarele momente: la intrarea în patrimoniu; la inventar; la închiderea exercițiului la ieșirea de patrimoniu.

Evaluarea la intrare sau la prima înregistrare se bazează pe costul istoric, care în raport de natura elementelor patrimoniale și a operațiilor economică financiare capătă următoarele forme: valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport de natura elementelor patrimoniale și a operațiilor economică financiare capătă următoarele forme: valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport în natura cu titlu gratuit sau prin donații; costul de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros, costul de producție pentru bunurile produse în unitatea patrimonială.

Societatea SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA are organizată contabilitatea conform legislației în vigoare, conform:

Legii contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea I – pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014;

OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,

OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,

OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015;

Legea 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent: Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.

Evidența contabilă se ține informatic pe jurnale. Potrivit legii contabilității 82/1991, republicată, registrele obligatorii sunt: Registrul jurnal, Registrul inventar, și Cartea mare. Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări informatice, după caz. Registrul- jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic, toate operațiunile economico- financiare. Registrul inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrază toate elementele de activ, capitaluri proprii și datorii grupate în funcție de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii. Acest registru se întocmește la înființarea unității și cel puțin odată pe an pe parcursul funcționării unității cu ocazia fuziunii divizării sau încetării activității, precum și alte situații prevăzute de lege, pe bază de inventar faptic. Cartea mare este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar și sistematic, prin regruprarea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor de activ, capitaluri proprii și datorii la un moment dat. Este un document contabil de sinteză și sistematizare și conține simbolul contului debitor și al conturilor creditoare corespondente rulajul debitor și creditor, precum și soldul contului pentru fiecare lună a anului curent. Registrul Cartea mare poate conține câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate și stă la baza întocmirii balanței de verificare. Registrul –Jurnal, Registrul inventar și Registrul Cartea mare se păstrează în unitate timp de 10 ani de la dara încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, iar în caz de pierdere, sustragere, sau distrugere trebuie reconstituite în termen de maxim 30 de zile de la constatare.

Inventarierea generală la SC LEMNUS SRL TIMIȘOARA, inventarierea generală a patrimoniului verifică concordanța dintre evidențele faptice din gestiuni cu evidențele contabile din balanțe și reprezintă ansamblul operațiunilor prin care se verifică existența de activ și de pasiv la o anumită dată dar cel puțin odată pe an, avănd o exprimare valorică sau cantitativ valoric.

Obiectivul inventarierii este stabilirea situației reale a patrimoniului firmei, societății comerciale care se inventariează, a situației reale a tuturor elementelor de activ și de pasiv, care aparțin entității economice, cât și cele care aparțin altor persoane juridice sau fizice dar au utilitate în cadrul societății comerciale inventariate.prin inventariere se constată mărimea fizică a elementelor patrimoniale cât și evaluarea lor la nivelul valorii actuale.

Obiectul inventarierii:elemente patrimoniale de stocuri, imobilizări, creanțe, datorii, disponibilități bănești, ale valori.

După cum am menționat și anterior toate entitățile economice au datoria instituită prin lege de a face inventarul general al patrimoniului cel puțin odată pe an.

Inventarierea se poate clasifica astfel:

După gradul de cuprindere:inventriere generală sau parțială;

După intervalul de timp la care se efectuează, inventariere periodică la anumite intervale de timp, sau anual;

După condițiile de desfățurare:inventariere ordinară, inventarierea extraordinară, cu ocazia fuziunii, dizolvării.

Răspunderea pentru o bună organizare a inventariere revine administratorului entității economice, administratorului de credite sau altei persoane care este împuternicită să gestioneze patrimoniul societății comerciale.

Inventarierea se realizează de către o comisie de inventariere care și răspunde de toate operațiunile ei, în conformitate cu legislația actuală, și este numită printr-o decizie scrisă și trebuie să aibă cel puțin două persoane prin excepție doar o persoană la gestiunile mici.

Desfășurarea inventarierii se realizează prin constatarea faptică a elementelor de activ, pasiv și înscrierea lor în documéntele inventarierii cum ar fii Lista de inventariere.

În prima etapa se realizează inventarierea respectând de către comisia de inventariere a condiților de lucru cu afișarea programului și perioada inventarierii, sigilarea tuturor locurilor și căilor de acces în afara locului unde se efectuează operațiile de inventariere în acea zi

Pe durata inventarieri se recomandă oprirea de intrări-ieșiri a bunurilor inventariate și dacă ele se fac se vor trece pe liste separate.

Listele de inventariere se semnează pe fiecare filă de către membrii comisiei de inventariere și de către gestionar.

La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se vor aplica principiile contabilității dintre care amintim principiul prudenței potrivit căruia se vațibe seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, și care se înscrie în listele de inventariere

Rezultatele inventarierii se cheamă plusuri sau minusuri care au o structură complexă.

Plusurile sau minusurile semnalate prin inventariere pot fi cantitative și/sau valorice.

Diferențele cantitative sub formă de plusuri/minusuri se înregistrează în contabilitate pentru a aduce scripticul la nivelul faptic cum este corect.

Diferențele valorice sub formă de minus un se înregistrează în contabilitate conform Legii contabilității, principiul prudenței iar diferențele valorice sub formă de minusuri se înregistrează în contabilitate sub forma ajustărilor pentru depreciere,pierdere de valoare, sau se înregistrează sub forma amortizărilor suplimentare.

În situația unor plusuri în gestiune, bunurile vor fii evaluate la valoarea justă de înregistrare.

Minusurile de inventar pot fii imputabile a căror evaluare se face la valoarea de înlocuire sau minusuri de inventar neimputabile.

Valoarea de înlocuire este egală cu costul de achiziție a unui bun cu grad de uzură similar cu cel lipsă din gestiune și cuprinde prețul practicat pe piață plus tva, cheltuielie cu transportul și aprovizionarea,taxe nerecuperabile și alte cheltuieli.

Rezultatele inventarierii sunt înscrise de către comisia de inventariere într-un proces verbal de inventariere care cuprinde , data întocmirii, gestiunea inventariată perioada inventarierii, numele membrilor comisiei de inventariere, concluzii.

Concluzii analiza economică, analiza stocurilor la această societate:

Privind tabelul indicatorilor c, societaea se află într-o situație satisfăcătoare de funcționare, cifra de afaceri în 2015 a scăzut cu 23100 lei față de 2014, veniturile totale au crescut cu 2810 lei față de anul 2014, cheltuielile totale au înregistrat și ele o scădere în 2015 față de 2014 cu 2490 lei dar aceasta a influențat creșterea profitului brut și implicit cel net, acesta din urmă a crescut în 2015 față de 2014 cu 5300 lei, deci în ansamblu o evoluție satisfăcătoare a acestor indicatori.

Stabilitatea financiară. Rata stabilității financiare exprimă legătura dintre capitalul prmanent de care dispune societatea în mod stabil pe o perioadă de un an și patrimoniul total

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare reflectă caracterul permanent al finanțării activițății conferind un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare.

Pe întreaga perioadă analizată societatea 2014-2015 dispune de un grad satisfăcător de stabilitate financiară.

1.Lichiditatea globală (Lg) se mai numește și "Lichiditatea generală" sau "Lichiditatea curentă", sau "Indicatorul capitalului circulant. Se referă la proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în bani și, practic reprezintă garanția acoperii datoriilor curente din activele circulante. Rata lichidității stabilește cât din valoarea activului se află sub formă lichidă în conturile de disponibilități bănești și cât poate să devină lichidă imediat exemplu: creanțele, stocurile de produse finite.

Valoarea acestui indicator trebuie să fie mai mare de 100%, iar valoarea recomandată ca acceptabilă în jurul valorii de 200%. În perioada analizată 2014-2015 această rată nu are valori foarte bune ceea ce înseamnă ca întreptrinderea nu a avut posibilitatea acoperiri datoriilor curente din activele circulante.

2.Solvabilitatea patrimonială (Sp) se mai numește și "Rata autonomiei financiare" (Raf) și reprezintă capacitatea întreprinderii de a face față prin activele sale de care dispune, obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente.

După cum se observă pe toată perioada analizată 2014-2015, această rată un are valori foarte bune.

3.Rata profitului brut ( Rpb), denumită și Marja brută din vânzări, măsoară capacitatea agentului economic de a obține profit din activitatea proprie.

Se consideră ca întreprinderea are o activitate foarte bună dacă valoarea indicatorului este mai mare de 30 %. O scădere a ratei scoate în evidență faptul că societatea nu este capabilă să își controleze costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim. Pentru a fi edificator, acest indicator trebuie calculat pe parcursul mai multor ani.

Se consideră ca întreprinderea are o activitate nesatisfăcătoare în anii 2014-2015, în ceea ce privește profitul brut, valoarea indicatorului este mai mică de 30 % în 2014 și 2015 deci a avut o activitate economică totală nu foarte bună.

4.Rata datoriilor (Rd) este un indicator care măsoară nivelul obligațiilor totale din total activ și exprimă echilibrul financiar al întreprinderii. Rata datoriilor indică dacă agentul economic dispune de suficiente active pentru acoperirea datoriilor sale.

Valoarea indicatorului Rd este mai mare de 50%, deci se înregistrează un deficit de capital de lucru, numerar.

Aceste rate se folosesc ca indicatori de bonitate în obținerea de credite bancare, societatea va trebui să-și înbunătețească evoluția acestor rate, pentru a obține credite bancare pe termen lung, finanțare externă.

Rata stocurilor, Rst, răspunde de ponderea activelor circulante cel mai puțin lichide în total active circulante. Această rată ia valori diferite fiind influențată de sectorul de activitate, durata ciclului de exploatare, factori de conjuctură, condițiile pieței. Valoare maxim admisibilă 50%.

Această rată înregistrează valori relativ mici, în 2015 mai mult decât în 2014 și , situație normală având în vedere sectorul de activitate din care firma face parte.

În anul 2015 se înregistrează o creștere a stocurilor față de 2014, ca urmare a modificării valorii lor într-o proporție mai mică decât cea a activelor circulante, situație nefavorabilă, IcCa < IcSt. În anul 2015 stocurile se reduc puțin față de 2014 scădere însoțită de realizarea unei cifre de afaceri mai scăzută față de 2014.Pe întreaga perioadă 2014-2015 nivelul stocurilor nu depășește nivelul maxim admis.

În 2014,2015 ponderea cea mai mare este deținută de stocurile dematerii prime urmează cele de mărfuri ceamai micăpondere fiind evident cele de ambalaje.

Rata de gestiune a stocurilor arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se reîntorc în forma inițială bănească.

Cu cât viteza de rotație a lor este mai mare cu atât eficiența folosirii lor este mai mare, având drept efect eliberarea de resurse financiare.

Rata de gestiune a stocurilor totale arată de câte ori într-o perioadă de gestiune stocurile materiale trec succesiv prin fazele de aprovizionare, fabricație și vânzare, respectiv durata în zile a unei rotații complete.

Măsurile principale pentru accelerarea vitezei de rotație a stocurilor se pot identifica în stadiul circuitului economic în care acționează.

Practic aceste măsuri pot fi concentrate prin formularea a două obiective: dimensionarea optimă a stocurilor în toate fazele ciclului economic; reducerea cheltuielilor de exploatare.

Atingerea acestor obiective înseamnă accelerarea vitezei de rotație a stocurilor, creșterea gradului lor de lichiditate, cu toate efectele favorabile pentru rezultatele financiare ale întreprinderii.

Față de anul precedent numărul de rotații a crescut, iar durata medie în zile a unei rotații a crescut.

Această modificare a vitezei de rotație a stocurilor a fost determinată de modificarea cifrei de afaceri, respectiv modificarea stocurilor totale care au crescut ca dimensiune, dar în 2015 cifra de afaceri a înregistrat o scădere semnificativă față de 2014.

În anul 2015, s-a manifestat o tendință de creștere a numărului de rotații, respectiv de creștere a duratei medii în zile a unei rotații, fapt ce a generat efecte negative de natura imobilizării de resurse financiare.

Cifra de afaceri este în scădere, privită în comparație cu resursele utilizate în 2014.

BIBLIOGRAFIE

1.Dragotă V. -Abordări practice în finanțele firmei, Editura Irecson, București 2006,

2.Dumitrascu R.-Gestiunea financiară a întreprinderii.Editura Universitară, București 2013,

3.Dumitru C.G-Contabilitate-Probleme rezolvate,-Editura Universitară, București 2009,

4.D. Luță F. Dima, M.-C. Petre, C. Bunea-Bontaș, M. Popescu – Contabilitate financiară, Ed. Independența Economică, Pitești, 2012,

5.Feleagă N.,Feleagă L,-Contabilitate Financiară-Editura Economică vol 1, 2,București -2007,

6.Mihăilescu N.Răducan M.-Analiza activității Economico Financiare-Editura Victor 2009,

7.Pantea I. , Bodea G. – Contabilitatea financiara a intreprinderii, Ed.Intelcredo-Deva,2012,
8.Ristea M. -Contabilitate financiara, Ed.Economica, Bucuresti,2010,

9.Ristea M., Dumitru C. G., Ioanas C. -Contabilitatea societăților comerciale, vol. I și vol. II, Editura Universitară, 2009,București,

10.Ghid pentru întelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate Ed.CECCAR-2004,

11.Legea contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

12.OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea I – pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014;

13.OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,

14.OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,

15.OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015;

16.Legea 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

17.Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent: Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 201516.Ministerul Finanțelor Publice – Reglementări contabile pentru agenți economici, Ed. Economică, București, 2012,

18.Standarde Internaționale de Contabilitate IAS și interpretările lor la1 ianuarie 2007-Editura Ceccar- Bucuresti 2007,

19.www,legesatrt.ro

20. www mfinante.ro