Contabilitatea Marfurilor In Comertul En Gros Si En Detail LA Sc Ambient Ab Srl

CONTABILITATEA MĂRFURILOR ÎN COMERȚUL EN-GROS SI EN-DETAIL LA SC AMBIENT AB SRL

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A ENTITĂȚII S.C AMBIENT ALBA S.R.L

DENUMIREA SOCIETĂȚII,FORMA JURIDICĂ,NUMAR DE ÎNREGISTRARE LA REGISTRUL COMERȚULUI

OBIECTUL DE ACTIVITATE

SERVICII OFERITE DE S.C AMBIENT ALBA S.R.L

CAPITOLUL II

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE

CONCEPTE DE STOCURI (definire si clasificare)

METODE DE EVIDENȚIERE A STOCURILOR

METODE DE EVALUARE A STOCURILOR

EVALUAREA STOCURILOR LA IEȘIREA DIN PATRIMONIU

EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE ȘI LA ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI FINANCIAR

EVALUAREA STOCURILOR LA IEȘIREA DIN PATRIMONIU

ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR

CAPITOLUL III

CONTABILITATEA MĂRFURILOR LA S.C AMBIENT ALBA S.R.L

3.1 CONTABILITATEA MĂRFURILOR CU RIDICATA

3.2 CONTABILITATEA MĂRFURILOR CU AMANUNTUL

3.3 STUDIU DE CAZ

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A ENTITĂȚII S.C AMBIENT AB S.R.L

DENUMIREA SOCIETĂȚII,FORMA JURIDICĂ,NUMAR DE ÎNREGISTRARE LA REGISTRUL COMERȚULUI

Societatea Comerciala,AMBIENT AB “este persoana juridică româna,având formă juridică de societate cu răspundere limitată”,se constituie in condițiile si cu respectarea Legii nr.31/1990,cu modificările ulterioare,urmând să-și desfășoare activitatea în conformitate cu legile romăne si cu prezentul Act Constitutiv.Schimbarea formei juridice sau alte modificări ale Actului Constitutiv al societății nu atrag crearea unei persoane juridice noi.

Sediul societății AMBIENT AB S.R.L este in municipiul Alba Iulia,strada Alexandru Ioan Cuza,nr.26,jud Alba.

Sediul societății poate fi schimbat in orice localitate din țară sau din străinătate,cu respectarea prevederilor legale.

Dacă societatea va înființa sucursale si/sau filiale în țară se va cere inmatricularea acestora la Registrul Comerțului,în județele unde vor funcționa,înainte de începerea activității sucursalelor sau filialelor.

Reprezentanții sucursalelor vor depune la Registrul Comerțului semnăturile lor,în termen de 5 zile de la data inmatricularii.

În toate înscrisurile emise de societate,trebuie să se menționeze:denumirea,forma juridică,sediul social,cod de înregistrare fiscal:RO 18769997 și capitalul social in sumă de 500.000 lei.

Socitatea comercială AMBIENT AB S.R.L Alba Iulia se înființează pe durată nedeterminată in timp.

Când a fost înființată,societatea AMBIENT AB a avut capitalul social de  500.000 lei, divizat în 100 parți sociale egale și indivizibile, fiecare, având o valoare nominală de 5.000 lei, subscrise și integral vărsate de asociați fiind structurat  între cei doi asociați, astfel:

Un asociat deține 95 părți sociale a câte 5.000 lei fiecare, în valoare totală de 475.000 lei,ceea ce reprezintă 95 % din capitalul social;

Cel de al doilea deține 5 părți sociale a câte 5.000 lei ficare, în valore totală de 25.000 lei, ceea ce reprezintă 5 % din capitalul social.

Părțile sociale sunt egale ca valoare și indivizibile,conferind asociaților dreptul să primească dividente.

Cesiunea parțială sau totală a părților sociale către terți, se face cu acordul asociaților și cu respectarea dreptului de preemțiune al acestora, precum și condițiilor de formă si de fond, prevăzute de lege.În caz de deces a unui asociat, părțile sociale ale acestuia se transmit prin moștenire legală sau testamentară, conform legii.

Evidența părților sociale va urma sistemul de evidență al documentelor cu regim special. Ele se pastrează într-un registru pentru evidența părților sociale,numerotat,parafat și sigilat la sediul societății sub îngrijirea administratorului.

Părțile sociale au inscripționate pe ele: denumirea completă a societății,data înființării societății și numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului, durata de funcționare a societății, numarul de ordine și valoarea pe care o reprezintă, semnăturile autorizate.

Structură organizatorică

OBIECTUL DE ACTIVITATE

Domeniul principal de activitate este,” Comerțul cu amănuntul și cu ridicata în magazine nespecializate.”

Activitatea principală este,”Comerțul cu amănuntul si cu ridicată in magazine specializate ,cu vânzare predominantă de produse nealimentare”.

Obiectul de activitate la S.C AMBIENT AB S.R.L este comerțul cu amănuntul și cu ridicată a urmatoarelor materiale de construcții: materiale termo-hidro-fono izolante,materiale de placaj, binale,PAL, lemn,profile metalice, țevi,instalații termice, sanitare, electrice, mochetă,covoare,plăci ceramice,adezivi,obiecte sanitare,mobilă,decorațiuni interioare, menaj,uz gospodăresc.

Reprezintă un centru complex de comerț și servicii.Dezvoltat într-un concept original, centrul oferă soluții integrate de construcții și amenajări pornind de la oferirea întregii game de materiale de construcții și finisaje până la servicii complete.

S.C AMBIENT AB S.R.L prezintă o gamă de comercializare cum ar fi: materiale de construcții (ciment,var,cărămida,țiglă,sisteme de acoperiș,scurgere), PVC ,parchet,lambriuri,mochetă,covoare,uși metalice ,lemn, blaturi, glafuri, placaj,materiale termo-fono-hidroizolante,sisteme gipscarton,ferestre de mansardă,materiale de protecție, accesorii construcții,scări,profile matalice laminate,tablă,plasă sudată,tehnico-sanitare, ceramică,electrice,gaz,apă,instalații termice,vopsele,menaj,accesorii baie, bucătărie, sector complet de mobilier,decorațiuni florale (seră microclimat),piscine,accesorii grădinărit.

Societatea Comercială deține si depozite de materiale de construcții și finisaje care ajută la:

Aprovizionarea fluentă și eficientă a rețelei proprii de magazine cu amănuntul, precum și a centrului Casa Ambient;

Deservirea partenerilor contractuali,reprezentând peste 2000 de entității juridice (firme de recomercializare,firme de construcții/execuții,regii autonome,instituții bugetare);

Cele patru departamente ale sistemului Ambient grupează întreaga gamă de materiale si servicii complete necesare oricărui obiectiv de constituire și amenajare.

Departamentul de structuri și materiale de construcții,vizează tot ce este necesar pentru ridicarea construcției „în roșu”.Acesta cuprinde mai multe gestiuni:

Materiale de construcții;

PAL, uși,canalizări;

Rigips;

Metale,prafuri;

Închirieri scule.

Departamentul de Finisaje cuprinde tot ce este necesar pentru echparea și dotarea unui cămin.Cuprinde gestiunile:

Electrice

Termice

Sanitare

Menaj

Flori,grădinărit

Vopsele-mașină colorat

Parchet-perdele

Obiecte sanitare

Ceramică-showroom

Scule

Depozit

Departementul de Mobilă și decorațiuni cuprinde gestiunile:

Dormitoare și birotică

Sufragerii-bucătării

Depozit mobilă

Departamentul care asigură logistica firmei sunt:

Transporturile

Paza

Serviciul de curățenie

Recepția

SERVICII OFERITE DE S.C AMBIENT AB S.R.L

În magazinele lor oferă și alte servicii cum ar fi :

Snack-bar-ul ,unde se poate servi cafea,răcoritoare sau se poate lua masa.

Salon de supraveghere copii ,pentru clienții care vin însoțiți de copii,ei putând să își lase copii să se joace în timpul vizitei prin centrul comercial.Copii clienților vor fi supravegheați de personalul de specialitate,într-un spațiu special dedicat celor mici și dotat pe gustul lor,a celor mici.Copii clienților fideli își pot serba ziua de naștere în salonul de joacă din incinta centrului comercial.

Sală de conferințe,în care se desfășoară conferințe de presă,cursuri de perfecționare și specializare,prezentări produse,tehnici de vânzare,etc.

Birou de credite,care prin acest serviciu de credite,care se află direct în incinta magazinului se poate alege cel mai bun și mai avantajos sistem de creditare,care oferă posibilitatea de a cumpara produsele mult dorite.Pentru a se acorda creditu,cilentul nu este nevoit să se de deplaseze la bancă,acesta se acordă direct în magazin.

Ambient are parteneriate cu cele mai importante instituții bancare din România,cum ar fi : BCR,BRD,Raiffeinsen,Banca Transilvania,Banca Românească,Alpha Bank.

La acest birou se află doi consultanți de credite care vor da toate informațiile necesare clienților.Biroul se află lângă birourile de relații clienți.

Punct de colorare vopsele lavabile,acesta permite posibilitatea unei nuanțări foarte diversificate si precise,datorată unui proces complet computerizat.Acest punct de colorare deține sisteme moderne de dozare și omogenizare destinate colorării vopselelor de interior și exterior,și a tencuielior decorative.Există o paletă largă de nunațe disponibile se reproduce exact nuanța aleasă.

Transport gratuit pe raza municipiului, se aplică pe raza municipiului Alba Iulia și pentru cumpărături de minim 1000 lei.

Închirieri scule și utilaje electromecanice,se oferă următoarele game de produse:schele,cofraje,mică mecanizare pentru compactarea solului,vibrarea solului și finisarea betonului.Se oferă și posibilitatea de reparare în garanție și postgaranție a sculelor și utilajelor electromecanice în construcții.

Proiectare instalații termice ,deține consultanță tehnică,proiectare instalații electrice de medie și joasă tensiune.

Centre de informare și asistență tehnică,care dețin consultanță tehnică în domeniul instalațiilor de încălzire,aer condiționat și ventilație.

Centre debitare elemente de mobilier,acest serviciu este folosit pentru a aduce elementele de mobilier la forma și dimensiunea dorită.

Gama de produse oferită de S.C AMBIENT AB S.R.L

Ambient oferă o gamă diversificată de produse de cea mai bună calitate cum ar fi următoarele: aparatură frigorifică,mașini de spălat,mașini de gătit,hote,plite,electrocasnice mici,aparatură audio-video,mobilă pentru bucătării,dormitoare,camere de copii și camere de zi,mobilier de birou,plante,gresie și faianță,obiecte sanitare din porțelan,mobilier de baie,materiale de construcții,produse metalurgice,instalații canalizare apă,materiale termo-fono-izolante.învelitori,materiale din lemn și derivate,scule și utilaje pentru construcții.

CAPITOLUL II

NOȚIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE

2.1 CONCEPTE DE STOCURI (DEFINIRE SI CLASIFICARE)

Activele circulante se află intr-o continuă schimbare valorică,ele schimbându-și forma material și utlitatea (marfă,creanțe,bani) în cadrul circuitului economic al patrimoniului. Astfel,în faza de aprovizionare,activele circulante sub forma de bani se transform în stocuri de materii prime și material,în faza de producție stocurile de materii prime și materiale se consumă,rezultând stocuri de producție în curs de execuție, care, după ultima operație de prelucrare,devin produse finite,iar în faza de desfacere sunt vândute clienților,operație care generează drepturi față de aceștia.

Stocurile fac parte din categoria activelor circulante,participând la un singur ciclu de exploatare.În functie de natura lor,elementele stocabile sunt destinate fie consumului,fie vânzării.

Stocurile și producția în curs de execuție reprezintă ansamblul bunurilor și serviciilor din cadrul unității patrimoniale ce sunt destinate fie a fi vândute în aceeași stare sau după parcurgerea anumitor stadii ale procesuluide fabricație,fie a fi consumate la prima lor utilizare.Ele se caracterizează,în general,printr-o viteză de rotație mare,sevind activitatea întreprinderii pe o perioada mai mica de 1 an.

În categoria stocurilor se cuprind bunurile și serviciile care,de regulă,se așteaptă să fie realizate în termende 12 luni de la data bilanțului.

Stocul mai poate fi definit ca fiind o rezervă de material destinat să satisfacă cererea beneficiarilor,aceștia identificându-se,dupa caz,fie unei clientele (stoc de produse finite),fie unui proces de fabricație (stocuri de materii prime sau de semifabricate),fie unui serviciu de intreținere (articole de consum curent sau piese de schimb), fie unui serviciu de după vânzare (piese detașate).

După forma fizică și destinație

– Marfurile-sunt acele bunuri ce au fost achiziționate pentru a fi revândute in accceași stare sau după ce au suportat numai o foarte ușoară transformare.

Materii prime sunt acele bunuri care participă la producerea noilor produse și care se carcterizează prin faptul că își transmit direct valoarea,cât și conținutul lor material asupra noilor produse,căpătând o nouă formă și chiar o nouă destinație.

Materiale consumabile,respectiv bunuri care participă sau ajută la obținerea produselor (serviciilor),dar care nu se regăsesc substantial în noile produse create.Materialele consumabile se împart în:combustibilii,materiale pentru ambalt,pisese de schimb,semințe și materiale de plantat,materiale auxiliare și alte materiale consumabile.

Materiale de natura obiectelor de inventar,-adică acele bunuri materiale care nu îndeplinesc cumulativ cele două condiții de a fi considerate mijloace fixe: au o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege,indiferent de durata lor de utilizare,sau o durată de utilizare mai mică de un an,indiferent de valoarea lor.Sunt asimilate obiectele de inventar și utmătoarele categorii de bunuri: echipamentele de protecție și de lucru,îmbrăcămintea specială,S.D.V-urile,matrițele,aparatele de masura,etc.Având în vedere caracteristicile acestor bunuri de a participa la mai multe procese de producție și de circulație din întreprindere și de transmitere treptată a valorii lor,evidența se ține pe obiecte de inventar in depozit,obiecte de inventr în folosință,și separat,uzura obiectelor de inventar.

Produsele,reprezintă bunurile care au rezultat dintr-un poces de prelucrare din întreprindere,la rândul lor ele sunt:semifabricate-sunt produse care nu au parcurs întreg procesul tehnologica,dar pot fi puse spre vânzare sau pot fi prelucrate în continuare in urmatoarele faze ale procesului tehnologic.produsele finite-adică produsele care au parcurs în intregime fazele procesului de fabricație și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul entității,putând fi depozitate în vederea vânzării catre alte întreprinderii. produsele reziduale-care se obțin în același proces de producție fără a îndeplinii condițiile de calitate,putând fi utilizate în alte scopuri sub forma rebuturilor,materialelor recuperabile sau a deșeurilor.

Animalele și păsările,respectiv animalele născute și cele tinere de la orice specie de animale,crescute și folosite pentru reproductie,puse la îngrășat pentru a fi revândute,coloniile de albine precum și animalele de producție pentru lapte,carne,lână,blana.

– Ambalajele-sunt acele bunuri care servesc la păstrarea și transportul produselor și mărfurilor și care pot fi ambalaje refolosibile,achiziționate goale sau odată cu bunurile aprovizionate și ambalaje confectionate în întreprindere în scopul utilizării sau vânzării lor catre clienți.

– Producția în curs de execuție este producția care nu a trecut prin toate fazele procesului tehnologic sau care înca nu a fost supusa probelor ,neputând fiind livrata ca atare.

După sursa de proveniență

Stocuri cumpărate:materii prime,materiale consumabile,obiecte de inventar,baracamente și amenajări provizorii,animale ambalaje;

Stocuri fabricate:producție în curs de execuție,semifabricate,produse reziduale,produse finite.

După apartenența la patrimoniu:

Stocuri care fac parte din patrimoniu,care se poate afla în spațiile proprii,fie se află la terți în custodie,în consignație,pentru prelucrare sau reparare.

Stocuri care nu fac parte din patrimoniu,dar se află în gestiunea entității,fiind primite de la terți pentru vânzare în consignație,pentru prelucrare și reparare.

După gradul de individualizare și modul de gestionare

Stocuri identificabile,care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri,în care se includ,de regulă,buburile de folosință îndelingată:autoturisme, televizoare,calculatoare,etc.

Stocuri fungibile sau interschimbabile,care în cadrul fiecărei categorii,nu pot fi în mod unitar identificabile:punghile de zahăr ambalat care aparțin aceluiași sort,chiar dacă sunt cumpărate la prețuri diferite.

METODE DE EVIDENȚIERE A STOCURILOR

Legea Contabilitatii nr 82/1991 prevede că valorile de material se evidențiază cantitativ și valoric sau numai valoric folosind varianta inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

Metoda inventarului permanent este facută de asa manieră încât asigură cunoașterea în orice moment a informațiilor de detaliu cu privire la existența și evoluția stocurilor.Conform principiilor acestei metode,toate operațiile de intrare și de ieșire a stocurilor,în și din gestiune se înregistrează în contabilitate,în mod diferit,document cu document,sau cu ajutorul unor documente centralizatoare,ceea ce asigură cunoașterea și determinarea permanentă a mărimii stocurilor,pe categorii și total,cantitativ și valoric.

Înregistrare se face la nivelul contului sintetic,cantitățile evaluându-se la costul de achiziție sau la costul de producție și mai rar,la prețul pieței,doar în situații excepționale.

În condițiile în care se aplică metoda inventarului permanent,stocul final aferent oricărei categorii sau tip de valori materiale,care se urmărește diferit în contabilitate se stabilește pe baza următoarei relații:

Unde:

Sf-stocul final;

Si-stocul inițial;

I-Valoarea intrărilor;

E-Valoarea ieșirilor.

În cazul în care se folosește metoda inventarului permanent,contabilitatea analitică a stocurilor și a producției în curs se poate organiza în funcție de specificul activitățiiși de necesitățiile proprii de informare a echipei manageriale,după una din următoarele metode:

Metoda operativ-contabilă sau pe solduri;

Metoda cantitativ-valorică sau pe fișe de cont analitic;

Metoda global valorică.

Metoda operativ-contabilă sau pe solduri-care constă în ținerea evidenței cantitative a valorilor material pe feluri,cu ajutorul fișelor de magazine,iar în contabilitate,a evidenței valorice pe conturi de material,desfășurate valoric pe gestiuni,iar în cadrul gestiunilor,pe grupe sau subgrupe de materiale după caz.

Cei de la serviciul de contabilitate verifică periodic,adică la cateva zile înregistrările făcute ăn fișele de magazine care semnifică corectitudinea stocurilor preluând documente pe baza cărora s-au făcut mișcările stocurilor.Documentele justificative se centralizează pe fiecare gestiune,atât pe categorii de operații,de ieșire și de intrare,cât și pe grupe și/sau subgrupe de valori material,precum și pe conturi corespondente debitoare,respective creditoare.

Metoda cantitativ -valorică sau pe fișe de cont analtic- care presupune ținerea evidenței cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare iar în contabilitate a evidenței cantitative și valorice.Contabilitatea desfășoară stocurile pe gestiuni și categorii de bunurii.Periodic se verifică exactitatea înregistrărilor făcându-se un punctaj între evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate,respective între cantitățile din fișele de magazine și cele din fișele de cont analitic.

Metoda aceasta este folosită cel mai des în depozitele cu ridicata sau depozitele de materii prime.

Metoda global-valorică- care presupune ținerea evidenței numai valoric atât la locul de depozitare cât și în contabilitate.Cele două evidențe se confruntă sub aspectul concordanței.Această metodă se aplică în deoseb pentru evidențierea mărfurilor și a ambalajelor din unitățile de desfacere cu amănuntul,precum și pentru alte bunuri.

Această metodă este utilizată si de S.C AMBIENT AB S.R.L,ea poate fi practicată atunci când nu există obligația legală,iar conducătorii unităților patrimoniale nu dispun de ținerea unei evidențe cantitativ-valorice pentru mărfurile care fac obiectul gestiunii.

Firma AMIENT AB aplică versiunea simplificată a acestei metode,care presupune ținerea completă a evidenței operative a existenței și mișcărilor cantitative a stocurilor de mărfuri respectiv,a fișei de magazie și ținerea numai a evidemței global-valorice,la compartimentul contabilității sau chiar la locul de depozitare cu ajutorul fișei de cont pentru operații diverse.

Metoda inventarului intermitent stocurile se evidențiază “cu intermitență”,pe baza inventarelor faptice efectuate periodic,de regulă la sfârșitul perioadelor gestionare: lună,trimestrul,an.Intrările de bunuri se consideră consummate,iar la finele perioadei urmatoare se înregistrează stocarea sau destocarea ca și diminuare a consumurilor, respectiv,ca o creștere a consumurilor.

În acest caz,ieșirile se determină cu ajutorul relației:

Unde:

Si-stocul inițial;

I-valoarea intrărilor;

Sf-stocul final;

E-valoarea ieșirilor

Ca și concepție de bază a metodei inventarului intermitent este cea potrivit căreia bunurile material nu sunt aprovizionate în scopul stocării,ci al consumului,astfel incât,în momentul aprovizionării lor,bunurile intrate în patrimoniu nu se reflect în conturile de stocuri,ci direct în conturile specific de cheltuieli.

Stocurile apar evidențiate în contabilitate,doar la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune când se stabilesc pe baza inventarierii și a datelor oferite de contabilitatea internă de gestiune.

Această metodă presupune parcurgerea umătoarelor etape:

la începutul lunii se preia ca stoc inițial,stocul final al lunii precedente;

acest stoc inițial este trecut în contul de cheltuieli corespunzător;

toate intrările de stocuri din lună se contabilizează direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare;

la sfărșitul fiecărei luni se stbilesc stocurile finale prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri corespunzătoare,concomitant cu mișcarea cheltuielilor.

Sistemul inventarului intermitent este în general,preferat de unitățile mici și mijlocii care nu utilizează un nomenclator variat de active circulante material,datorită dezaavantajului major pe care îl prezintă și anume:este suficientă o eroare de omisiune în inventarul fizic pentru a ajunge la informații false în conturile anuale.

Dezavantajul care este pus pe această metodă este faptul că există lipsa unor informații detaliate privind stocurile existente în patrimonial entității,la un moment dat.

Principiul permanenței metodelor spune că metoda aleasă trebuie sa fie utilizată cu consecvență,de la un exercițiu financiar la altul,pentru elemente aparținând stocurilor.Dacă există situații excepționale,și administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri,entitatea trebuie să prezinte în notele explicative informații cu privire la motivul schimbării metodei și efectele schimbării metodei asupra rezultatului.

Comparativ avantajele și dezavatajele celor două metode se prezintă astfel în tabelul ce urmează:

METODE DE EVALUARE A STOCURILOR

Potrivit reglementărilor contabile românești,evaluarea stocurilor se face la următoarele momente:la intrare,la inventariere,la încheierea exercițiului financiar,la ieșire.

EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA ÎN PATRIMONIU

Stocurile care au intrat în patrimoniul unei entități vor fi evaluate și înregistrate în contabilitate în funcție de modul cum au fost dobândite,astfel:

Stocurile cumpărate care pot fi spre exemplu:materii prime,materiale,mărfuri,ambalaje,etc;se evaluează la costul de achiziție care are următoarea structura:

Prețul de cumpărare fără TVA;

Taxe nerecuperabile (taxe vamale,accize,comisioane,taxe de asigurare,etc)

Cheltuieli de transport,manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției de stocuri;

TVA înscrisă în factura furnizorului,în cazul în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA.

Stocuri fabricare care pot fi,produse finite,semifabricare,etc;se evaluează la costul de producție,alcătuit din :

Cheltuieli directe:cu materii prime,cu materiale,cu salariile muncitorilor direct productivi;

Cota de chetuieli indirecte:cu amortizarea utilajelor,cu reparațiile,cu salariile personalului de conducere din secții,etc.

Stocurile obținute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă (de utilitate),care reprezintă prețul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacții comerciale cu prețul determinat de obiectiv.

Stocurile aduse ca aport în natură se evaluează la valoarea de aport,stabilită în urma evaluării.

EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE ȘI LA ÎNCHIDEREA EXERCIȚIULUI FINANCIAR

La inventarierea patrimoniului de la sfârșitul exercițiului financiar,stocurile se evaluează la valoarea actuală ,denumită și valoare de inventar.Valoarea actuală se stabilește în funcție de utilitatea bunului,starea acestuia și prețul pieței.

Cu acest prilej se stabilesc:

Diferențele cantitative în plus sau în minus dintre situația faptică stabilită la inventariere și situația scriptică din contabilitate;

Diferențele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) și valoarea actuală (de inventar).

În situațiile financiare,stocurile trebuie să fie înregistrate la valoarea cea mai mică dintre valoarea contabilă și valoarea de inventar.Astfel dacă se constată că:

Valoarea de inventar > Valoarea contabilă,în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă.

Valoarea de inventar < Valoarea contabilă, în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar.Pentru diferența dintre valoarea contabilă (mai mare) și valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor.

EVALUAREA STOCURILOR LA IEȘIREA DIN PATRIMONIU

La ieșirea din patrimoniu prin vânzare,consum,donații,distrugere,etc,stocurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare,utilizându-se urmatoarele metode:

Metoda identificării specifice (IS) –care constă în evaluarea bunurilor la costul istoric (de intrare).Se poate folosi în cazul în cazul produselor de folosință îndelungată,care se pot identifica prin serie,data de intrare,cost de achiziție.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) –presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element,fie periodic (de exmplu,la sfârșitul lunii),fie după fiecare recepție.

Când se calculează la sfârșitul lunii,costul mediu ponderat (CMP) se stabilește ca un raport între valoarea stocului inițial (VSi ) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul inițial (QSi) plus cantitățile intrate (Qi).adică:

Când se calculează după fiecare recepție,costul mediu ponderat se stabilește ca un raport între valoarea stocului precedent (VSp) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul precedent (QSp) plus cantitățile intrate (Qi),adica:

Dacă se ponderează cantitățile ieșite (QE) cu costul unitar mediu ponderat se obține valoarea bunurilor ieșite (VE),adică:

Metoda CMP este metoda cea mai echitabilă,nefavorizând nici agenții economici și nici

fiscul,motiv pentru care este recomandată a fi utilizată în cadrul lucrărilor de închidere a exercițiului financiar.

Metoda “prima intrare – prima ieșire” (FIFO) care se bazează pe ipoteza că primele articole ieșite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole intrate.Astfel,primei cantități ieșite i se va atribui costul de achiziție sau de produvție al primei cantități intrate,până la epuizarea cantităților din prima intrare,după care se va trece la intrarea următoare,până la epuizarea costului respectiv.

Aplicarea metodei FIFO are ca efect evaluarea stocului final la cele mai recente prețuri,fiind atribuite stocurilor ieșite prețurile cele mai vechi.

Metoda FIFO se poate utiliza oricare ar fi fluxul real al stocurilor,deoarece presupunerea se face în legătură cu fluxul costurilor și nu al bunurilor.

Metoda este recomandată unităților cu o gamă sortimentală diversificată și în perioade care există o relativă stabilire a prețurilor.Folosirea acestei metode în condițiile în care prețurile cresc ,are ca efect evaluarea ieșirilor la costurile cele mai scăzute,iar a stocurilor la prețurile cele mai mari,ceea ce detremină o majorare a profitului din exploatare și a impozitului aferent.Dacă metoda se folosește când prețurile scad,ieșirile vor fi evaluate la prețurile cele mai mari,iar stocurile la prețurile cele mai mici,efectul fiind reducerea profitului.

În mod normal,ieșirile de stocuri se concretizează în ănregistarea unei cheltuieli cu efecte directe asupra rezultatului contabil.

Din punct de vedere fiscal,cu cât cheltuiala este mai mare cu atât profitul și impozitul pe profit vor fi mai mici,iar trezoreria nu va fi afectată.

Metoda “ultima intrare – prima ieșire”(LIFO) are bazele puse pe ipoteza că primele articole ieșite din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole intrate.În acest fel,stocul final este evaluat la cele mai vechi prețuri.

Aplicarea metodei LIFO are câteva consecințe cum ar fi:

Este indicat a se utiliza când se așteaptă o creștere a prețurilor în viitor;

Descreșterea volumului fizic al activelor la sfârșitul perioadei de gestiune;

Subevaluarea stocurilor în bilanț (adică stocurile finale vor fi evaluate la nivelul valorii curente de închidere a exercițiului financiar).

Dezavantajele metodei LIFO:

Are nevoie de costuri ridicate cu implementarea și administrarea metodei;

Evoluția neașteptată a prețurilor,adică în locul creșterilor intervin micșorări,care pot conduce la rezultate contradictorii;

Determină nerespectarea principiului prudenței în evaluarea bilanțieră;

Duce la micirea stocului final,evaluarea stocurilor facându-se la costuri din perioade mai vechi,amplificând desincronizarea față de alte metode;

Conduce la anularea avantajelor acumulate ale metodei,prin lichidarea unor stocuri odată cu comandareaunui nou sortiment similar,costurile vechi fiind reflectate în cheltuieli curente.

Cu toate ca metoda LIFO are mai multe dezavantaje decât avantaje,ea resușește o mai bună corespondență între veniturile și cheltuielile curente,și poate evita eroarea de desincronizare privind stocurile consumate prin introducerea unei noi convenții care să aproximeze fluxul fizic al stocurilor.

O entitate este nevoită să utilizeze aceleași metode de aflare a costului pentru toate stocurile care au utilizare și natură la fel.Metoda aleasă trebuie aplicată neschimbată de la un ecrecițiu financiar la alt exercițiu financiar.Dacă în situații excepționale administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri,în notele explicative din cadrul Situațiilor fiannciare anuale trebuie să se prezinte motivul schimbării metodei și efectele sale asupra rezultatului.

În concluzie,această metodă LIFO este cea care evaluează ieșirile de stocuri la valorile cele mai mari și existentele de stocuri,la valorice cele mai mici.Metoda LIFO în cazul unor condiții de inflație,este metoda care poate să atenueze creșterea prețurilor în sensul reflectării unui rezultat financiar aproape de realitate.

ALTE METODE DE EVALUARE A STOCURILOR

Orice activitate are specificul ei,iar în funcție de acest specific se mai pot folosi și alte metode de evaluare a stocurilor,cum ar fi următoarele:

Costul sau prețul standard,acesta ia în cosiderare nivelurile normale ale consumurilor de materiale și de manoperă,de eficiență și de utilizare a capacităților de producție. Aceste costuri trebuie sa fie actualizate periodic,în funcție de condițiile existente la un moment dat.

Diferențele dintre costul standard și costul efectiv (de achiziție sau de producție) se înregistrează diferit în contabilitate,fiind recunoscute în costuri pe măsura vânzării bunurilor respective sau pe măsura consumului productiv.

Diferențele de pret se repartizează asupra valorii bunurilor ieșite cu ajutorul unui coeficient (K) care se calculează in felul următor:

Acest coeficient se echilibrează cu valoarea bunurilor ieșite la costul standard,și obținându-se diferențele de preț care se cuvin bunurilor ieșite,care se imparte asupra costurilor.

Această modalitate de calcul a coeficientului se utilizează în comerțul cu amănuntul pentru calculul cotei medii de adaos comercial.Locul diferenței de preț în formula de mai sus este luat de adaosul comercial inclus în prețul cu amănuntul.

Prețul cu amănuntul,se folosește în comerțul cu amănuntul pentru a calcula costul stocurilor cu numeroase articole și cu mișcare rapidă,care au marje de adaos comercial la fel și pentru care nu este nevoie să se folosească o altă metodă.Costul stocurilor vândute se calculează din prețul de vânzare al stocurilor prin deducerea valorii marjei brute.

CAP III

CONTABILITATEA MĂRFURILOR LA S.C AMBIENT AB S.R.L

Conform dicționarului economic,prin marfă se înțelege un bun economic care servește producției sau satisfacerii nevoilor oamenilor,destinat vânzării-cumpărării,satisfacerii,

moneda,hârtii de valoare și alte active financiare.

DOCUMENTE PRIVIND EVIDENȚA OPERATIVĂ A STOCURILOR

Organizarea contabilității oricărei unități patrimoniale necesită,printre altele,folosirea mai multor categorii de documente contabile care asigură atât reflectarea în operațiunile economic-financiare ce afectează patrimonial,cât și crearea premiselor necesare pentru prelucrarea,stocarea și raportarea ulterioară a datelor și respectiv informațiilor obținute.

Întrucat documentele contabile sunt numeroase și,totodată,au caracter complex se justifică clasificarea sau delimitarea lor în funcție de rolul pe care îl indeplinesc în cadrul sistemului de contabilitate și anume:documente justificative,documente de evidență contabilă și documente de sinteză și raportare.

Socieatatea AMBIENT folosește forma informatică de contabilitate,folosindu-se programe atestate legal,respectându-se normele legale în vigoare.

În urma prelucrării datelor,cu ajutorul programelor specifice prin intermediul calculatoarelor electronice se întocmesc:

Operațiunile privind existența,intrarea,ieșirea și deprecierea stocurilor sunt consemnate în diferite documente specifice ,care se pot grupa după următoarele criterii:

Documente privind existența stocurilor:

Liste de inventariere

Registru de inventar

Proces verbal de inventariere

Documente privind intrarea stocurilor:

Comenzi

Facturi

Aviz de însoțire

Borderou de achiziție

Note de recepție și constatare de diferențe

Bon de predare-transfer-restituire

Rapoarte de producție

Bon de primire

Liste de inventariere

Declarații vamale de import

Ordine de plată-extrase de cont

Chitanțe și registru de casă

Borderou de primire a bunurilor în consignație

Procese verbale de predare-primire

Procese verbale de inventariere

Procese verbale de donație

Documente privind ieșirea stocurilor:

Facturi

Avize de însoțire

Bonuri de predare-transfer-restituire

Borderou de vânzare

Fișe limită de consum

Bonuri de consum

Foi de parcurs

Procese verabale de predare-primire

Bon de predare

Declarație vamală de export

Declarații de încasare valutară

Decizii de împrumutare

Procese verbale de donații

Procese verbale de inventariere

Buletin de analiză

Extrasele de cont bancar

Chitanțe și registru de casă

Rapoarte zilnice de producție

Documente privind descrierea stocurilor:

Listele de inventariere

Procese verbale de inventariere

Situații de calcul a perisabilităților

Procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate

Note de constatare

Evidența operativă a stocurilor se ține cu ajutorul următoarelor documente:

Fișa de magazie

Registrul stocurilor

Raportul de gestiune

Iată câteva din cele mai importante documente de evidență a stocurilor.

Factura-se întocmește în momentul livrarii bunurilor,constituind,pe lângă funcția de intrare-ieșire din gestiune,pe cea de act justificativ pentru decontare (încasare-plată)contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate. Entitățile care întocmesc factura în moemntul livrării bunurilor nu vor mai emite aviz de însoțire a mărfii.

Avizul de insoțire-servește ca document pentru eliberarea-primirea în gestiune și ca act de însoțire a stocurilor pe timpul transportului.Este un document ce sta la baza întocmirii facturii fiscale.

Nota de recepție și constatare de diferențe-evidențiază bunurile intrate în gestiune.Este întocmită în baza documentelor eliberate de furnizor.

Declarația vamală –utilizată pentru declararea în detaliu a bunurilor clasificate în Tariful Vamal,cu ocazia efectuării unor operațiuni de import sau export și care dovedește efctuarea propriu-zisă a operațiunii de import sau export,după caz în condiții legale.

Bonul de predare-transfer-restituire- este folosit pentru predarea la magazie a stocurilor,obținute din producție proprie și pentru transferarea materialelor de la un loc de depozitare la altul,în cadrul aceeleași unități.Nu servește ca document pe timpul transportului.Se folosește și pentru restituirea materialelor neutilizate.

Bonurile de consum-sunt documente utilizate pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum.Se întocmesc de către compartimentul de lansare în vederea eliberării materiilor prime și materialelor din depozite și a organizării evidenței consumului lor.Bonul de consum poate fi:individual când se solicită un singur material,sau colectiv când se solicită mai multe feluri de materiale din aceeași grupă și gestiune de materiale,care se vor înregistra în aceleași conturi de cheltuieli.În aceste documente se înscrie locul de producție sau generatoare de costuri pentru care se eliberează materialele respective.

Fișa limită de consum-este și aceasta un document utilizat pentru eliberarea materialelor din magazie pentru consum.Ea se intocmește la producția cu un caracter de serie mare și pentru care sunt prevăzute norme de consum la materii prime și materiale.Aceasta se emite pentru lună de zile.Poate fi individuală sau colectivă și se complectează în două exemplare,din care un exemplar se predă consumatorului,iar celălalt depozitului de materiale.

Lista de inventariere –servește ca document pentru inventarierea mărfurilor,ambalajelor și altor materiale aflate în evidența cantitativ-valorică în unitațile cu amănuntul.Mai servește pentru stabilirea minusurilor și plusurilor valorice din gestiunile inventariate,pentru înregistrarea în evidență de la locurile de depozitare și în contabilitate și pentru stabilirea ajustărilor pentru deprecieri.Documentul folosește pentru întocmirea registrului inventar.

Fișa de magazie-serveste pentru evidența cantitativă,pe feluri de stocuri,la locul de depozitare,iar în contabilitate,pentru controlul operațiunilor înregistrate de gestionar sau persoană desemnată,pentru preluarea în registrul stocurilor a cantității aflate în stoc,precum și pentru calculul valorii bunurilor existente în stoc la sfârșitul lunii,în scopul confruntării cu datele din contabilitatea sintetică.Fișele de magazie se țin în ordinea în care sunt înscrise materialele în registrul stocurilor.

Registrul de casă-este un document pe baza cărui se face înregistrarea operativă a încasărilor și plăților în numerar,efectuate prin casieria unității pe baza actelor justificative.Documentul se întocmește la sfârșitul fiecărei zile,este un document de stabilire și de înregistrare în contabilitate a operațiunilor de casă.

3.1 CONTABILITATEA MĂRFURILOR CU RIDICATA

Comerțul cu ridicata sau en-gros presupune achiziționarea de mărfuri în cantități mari și foarte mari,de la producatori și furnizori interni sau externi în scopul revânzării acestora către alte entități comerciale,de regulacu profil commercial en-detail.

La mărfurile cu ridicata,aprovizionarea se face de regulă pe bază de contract sau pe bază de comandă,recepția preluând aceste date de la comisia de primire a mărfurilor,formată din șeful de depozit,gestionarul primitor,delegatul care a preluat marfa de la unitatea de transport sau de la furnizor.

În comerțul cu ridicata sau en-gros mărfurile se evaluează la unul din următoarele prețuri de înregistrare:

Costul de achiziție efectiv,format din prețul de cumpărare,taxele nerecuperabile (taxe vamale,comisioane,accize),cheltuieli de transport-aprovizionare și alte cheltuieli accesori necesare pentru intrarea lor în gestiune;

Prețul standard (prestabilit sau planificat) stabilit pe baza unor prețuri medii din perioada anterioară;

Prețul de vânzare en-gros (cu ridicata), format din costul complet al bunurilor vândute,adaosul commercial (profitul producătorului sau comerciantului) care se stabilește în funcție de nivelul prețurilor de pe piață.

3.1.1 Înregistrarea intrărilor de mărfuri cu difernțe la recepție

Odată cu aprovizionarea de la furnizori are loc și verficarea cantitativă și calitativă a mărfurilor și ambalajelor.În urma verficării se pot constata și unele diferențe care se înscriu în Nota de recepție și constatare de diferențe împreună cu marfa recepționată.

Diferențele pot fi clasificate după natural lor în:

Cantitativ-valorice,unde cantitatea recepționată nu corespunde cantității din factură;

Calitativ-valorică,în care calitatea mărfii nu corespunde celei contractate;

Valorice,unde,datele cantitative și calitative nu corespund dar,din cauza unor erori de prețuri incorecte sau erori de calcul,valoarea nu este corectă.

Diferențele catitativ-valorice pot fi la rîndul lor:

Plusuri catitativ-valorice

Minusuri cantitativ-valorice

Plusurile cantitativ-valorice pot fi și ele la rândul lor:

Acceptate în gestiune:marfa corespunde cerințelor contractual,plusul acceptat înregistrându-se ca o intrare de marfă,conturile folosite fiind 408”Furnizori-facturi nesosite” pentru reflectarea obligației de plată și contul 4428”TVA neexigibil”;

Neacceptare în gestiune:nu s-au respectat cerințele contractuale,plusul neacceptat fiind preluat în custodie,contul utilizat 8033”Valori materiale primite în păstrare sau custodie”.

Minusurile cantitativ-valorice pot fi la rândul lor:

Minusuri soluționate :apar din vina furnizorului,cărăușul sau delegatului propriu,în aceste cazuri fiind recuperabile prin imputare sau pot fi cauzate de factorii obiectivi fiind recuperabile.Aceste minusuri nerecuperabile pot prezenta perisabilități în limita normelor legale sau pierderi din cazuri de forță majoră,cum ar fi calamitățile.

Minusuri nesoluționate:care se reflect în contabilitate cu ajutorul contului 473 “Decontări din operațiuni în curs de clarificare” până la soluționare,după care acest cont se creditează în corespondență cu contul 607 “Cheltuieli privind mărfurile” și concomitent se impută dacă este cazul.

Diferențele valorice în plus se reflect în contul 408 “Furnizori-facturi nesosite” până la primirea facturii suplimentare,iar pentru cele în minus se întocmește refuz de plată parțial și se solicit furnizorului o factură cu sumele în roșu.

În cazul vânzării de mărfuri,cele mai frecvent întâlnite sunt cantitativ-valorice din pierderi normale (perisabilități) sau imputate delegatului.Ele se înregistrează ca ieșire de mărfuri,contul care este folosit fiind 607 “Cheltuieli privind mărfurile”.

Exemplu:

S-a constatat un plus în valoare de 30 la o valoare de 250 din documente:

Înregistrarea mărfurilor ca plusuri catitativ-valorice acceptate:

Înregistrarea facturii corecte de la furnizor:

La o valoare de 250 recepționată,se constată un plus de 30 care nu se accept:

Înregistrarea plusurilor neacceptate:

Înregistrarea de minusuri soluționate (perisabile în valoare de 30)

Dacă perisabilitățile depașesc nivelul calculate,atunci se înregistrează și imputarea (perisabilitățile sunt în valoare de 30 RON,dar se constată o diferență de 40 RON,diferența de 10 RON imputându-se)

Înregistrarea minusului nesoluționat până la clarificare (40 RON):

Înregistrarea imputării ulterioare minusului nesoluționat:

3.1.2 Contabilitatea vânzării de mărfuri în condițiile constatării de diferență la vânzare

În cazul în care mărfurile sunt vândute,minusurile cantitativ-valorice pot apărea din

pierderi normale sau imputate delegatului.

Principalul flux de ieșire a mărfurilor cu ridicata este reprezentat de vânzarea acestora către alti intermediari,în mod normal societățile specializate în comerțul cu amănuntul sau direct către consumatorii finali.

Ceea ce mai poate apărea ca fluxuri de ieșire secundare sunt următoarele:lipsurile la inventariere,mărfuri trimise în custodies au în consignație,mărfuri retrase din aportul în natură al întreprinzătorului,donații și pierderi din calamitățile naturale.

Contabilitatea acestor fluxuri de ieșire al mărfurilor este influențată de următorii doi factori:

Natura fluxurilor de ieșire a mărfurilor

Prețurile la care se ține evidența existenței și mișcării mărfurilor în contul de stoc 371 “Mărfuri”

Ținerea evidenței mărfurilor,prețul cu ridicata sau prețul de cumpărare este folosit de către unitățile cu ridicata.Pe lângă contul 371 “Mărfuri” se mai folosește și contul 378 “Diferențe de preț de mărfuri” în cazul în care este posibil să se evalueze stocurile de mărfuri și la preț de vânzare.În acest caz la sfârșitul perioadei de gestiune sau la sfârșit de exercițiu financiar este necesar să se determine adaosul commercial aferent mărfurilor vândute,calculându-se coeficientul de adios (Ka) conform următoarei relații:

Unde:

Si ct.378-soldul inițial al contului de diferențe de preț (adaosul)

RC ct.378-rulajul creditor 378

Si ct.371-soldul inițial al contului de mărfuri

RD ct.371-rulajul debitor al contului 371

Cu coeficientul Ka determinat,se înmulțește valoarea mărfurilor vândute rezultând adaosul aferent acestora (ACV):

Cu adaosul aferent mărfurilor vândute contul 378 “Diferențe de preț la mărfuri” se debitează.

3.1.3 Contabilitatea mărfurilor date spre vânzare în consignație

3.1.4 Contabilitatea mărfurilor vândute cu plata în rate

3.1.5 Contabilitatea mărfurilor date spre vânzare în comision

3.2 CONTABILITATEA MĂRFURILOR CU AMĂNUNTUL

Comerțul cu amănuntul sau en-detail presupune achiziția de mărfuri în cantități mici sau relativ mici de la unitațile en-gros,dar și la producătorii și furnizorii externi și vânzarea acestora către populație,precum și unor entități pentru consumul propriu.

Societățile comerciale specializate în comerțul cu amănuntul constituie veriga finală din lanțul de distribuție a mărfurilor către populație.Unitatea care se ocupă cu totalitatea mărfurilor este magazinul de desfacere cu amănuntul care poate fi specializat în desfacerea diferitelor categorii de mărfuri.Mărfurile por fi:alimentare,nealimentare,mixte,etc.Multe din marile magazine comerciale cu amănuntul sunt de regulă structurate pe raioane de mărfuri,specializate unui sortiment restrains de mărfuri cum ar fi: textile, confecții, încălțăminte,parfumerie,marochinărie.

Contabilitatea sintetică a mărfurilor la entitățiile cu amănuntul se organizează prin folosirea inventarului permanent și intermitent.

S.C AMBIENT AB S.R.L este un magazin de desfacere cu amănuntul care comercializează mărfuri nealimentare.

La entitățiile de desfacere a mărfurilor cu amănuntul (en-detail) se recomandă evidența mărfurilor la prețul cu amănuntul,care se poate utilize în două variante:

Prețul cu amănuntul,care este format din costul de achiziție plus adaosul commercial plus TVA.Adaosul commercial este suma destinată să acopere cheltuielile comerciantului (cheltuieli de circulație) și să asigure obținerea unui profit.

Detailiștii neplătitori de TVA utilizează prețul cu amănuntul compus din costul de achiziție (în care se include și TVA din facture de cumpărare) plus adaosul commercial.

De regulă,la entitățiile comerciale cu amănuntul se consider cost de achiziție prețul de cumpărare reflectat în facturile furnizorilor,iar cheltuielile de transport aferente intrărilor mărfurilor se reflect intr-un cont analitic distinct.Acestea se vor include in cheltuieli pe măsura vânzării mărfurilor.Acest mod de evaluare se impune din rațiuni practice,întrucât este dificil să se recalculeze prețul de cumpărare al mărfurilor intrate în funcție de cheltuielile de transport-aprovizionare,având în vedere marea varietate de sortimente de mărfuri intrate,în cantități și la prețuri diferite.

Conturi utilizate în comerțul cu amănuntul

Conținutul și funcția contabilă a conturilor de stocuri se diferențiază în raport de metoda inventarului permanent sau intermitent, folosită pentru evidența mișcării stocurilor. Astfel, în cazul folosirii metodei inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează cu intrările de valori materiale și se creditează cu ieșirile. În cazul utilizării metodei inventarului intermitent, conturile înregistrează numai stocurile de valori materiale. Astfel, la închiderea exercițiului financiar, in debitul conturilor se înregistrează stocurile de la sfârșitul perioadei, determinate prin inventariere, iar la deschiderea exercițiului în credit, stocurile de la începutul perioadei preluate în categoria cheltuielilor, pentru perioada următoare de gestiune. Rulajul intrărilor și ieșirilor se înregistrează direct prin debitul, respectiv creditul conturilor de cheltuieli.

Totuși în comerțul cu amănuntul se folosește metoda inventarului permanent.

Din întregul sistem de conturi prevăzut de Ordinul ministrului economiei și finanțelor nr. 2374/2007 privind modificarea și completarea ordinului ministrului finanțelor publice nr.3055/2009, pentru reflectarea în contabilitate a tranzacțiilor specifice comerțului cu amănuntul, se utilizează cu precădere următoarele conturi:

302 „Materiale consumabile” – folosit pentru evidențierea materialelor de întreținere și funcționare a magazinului. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile).

303 ''Materiale de natura obiectelor de inventar'' – folosit pentru evidențierea mobilierului, ustensilelor și utilajelor din magazin. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței, mișcării și uzurii materialelor de natura obiectelor de inventar.

Contul 303 ''Materiale de natura obiectelor de inventar'' este un cont de activ.

371 ''Mărfuri'' – pentru evidența existenței și mișcării stocurilor de mărfuri.

Contul 371 ''Mărfuri'' este un cont de activ.

378 ''Diferențe de preț la mărfuri'' – ține evidența adaosului comercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor din unitățile comerciale.

Contul 378 ''Diferențe de preț la mărfuri'' este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a mărfurilor.

381 ''Ambalaje'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de ambalaje.

Contul 381 ''Ambalaje'' este un cont de activ.

397 ''Ajustări pentru deprecierea mărfurilor'' – Cu ajutorul acestui cont se ține evidența constituirii, de regulă, la sfârșitul exercițiului financiar, a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor de mărfuri, precum și a suplimentarii, diminuării sau anulării acestora, potrivit politicilor adoptate de entitate.

397 ''Ajustări pentru deprecierea mărfurilor'' este cont de pasiv.

401 ''Furnizori'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența datoriilor și a decontărilor în relațiile cu furnizorii, alții decât entitățile afiliate și entitățile legate prin interese de participare, pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate sau serviciile prestate. Contul 401 ''Furnizori'' este un cont de pasiv.

403 ''Efecte de plătit'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiilor de plătit pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie etc.).

408 ''Furnizori – facturi nesosite'' – Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate și prestările de servicii, pentru care nu s-au primit facturi.

Contul 408 ''Furnizori – facturi nesosite'' este un cont de pasiv.

409 ''Furnizori – debitori'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor pentru cumpărări de bunuri de natură stocurilor sau pentru prestări de servicii și executări de lucrări.

Contul 409 ''Furnizori – debitori'' este un cont de activ.

411 ''Clienți'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența creanțelor și decontărilor în relațiile cu clienții interni și externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate și servicii prestate, pe bază de facturi, cu excepția entităților afiliate și a entităților legate prin interese de participare, inclusiv a clienților incerți, rău-platnici, dubioși sau aflați în litigiu.

Contul 411 ''Clienți'' este un cont de activ.

413 ''Efecte de primit de la clienți'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența creanțelor de încasat, pe bază de efecte comerciale.

Contul 413 ''Efecte de primit'' este un cont de activ.

418 ''Clienți – facturi de întocmit'' – cu ajutorul acestui cont se evidențiază livrările de bunuri, prestările de servicii sau executările de lucrări, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu s-au întocmit facturi.

Contul 418 ''Clienți – facturi de întocmit'' este un cont de activ.

419 ''Clienți – creditori'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența clienților creditori, reprezentând avansurile încasate de la clienți.

Contul 419 ''Clienți – creditori'' este un cont de pasiv.

4423 ''Taxa pe valoarea adăugată de plată'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată de plătit la bugetul statului.

Contul 4423 ''Taxa pe valoarea adăugată de plată'' este un cont de pasiv.

4424 ''Taxa pe valoarea adăugată de recuperat'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului.

Contul 4424 ''Taxa pe valoarea adăugată de recuperat'' este un cont de activ.

4426 ''Taxa pe valoarea adăugată deductibila'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată deductibilă, potrivit legii.

Contul 4426 ''Taxa pe valoarea adăugată deductibilă'' este un cont de activ.

4427 ''Taxa pe valoarea adăugată colectată'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată colectată, potrivit legii.

Contul 4427 ''Taxa pe valoarea adăugată colectată'' este un cont de pasiv.

4428 ''Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă'' – în acest cont se evidențiază, potrivit legii, taxa pe valoarea adăugată neexigibilă.

512 ''Conturi curente la bănci'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența disponibilităților în lei și valută aflate în conturi la bănci, a sumelor în curs de decontare, precum și a mișcării acestora.

Contul 512 ''Conturi curente la bănci'' este un cont bifuncțional.

531 ''Casa'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența numerarului aflat în casieria entității, precum și a mișcării acestuia, că urmare a încasărilor și plăților efectuate.

Contul 531 ''Casa'' este un cont de activ.

607 ''Cheltuieli privind mărfurile'' – cu ajutorul acestui cont se tine evidenta cheltuielilor privind mărfurile.

707 ''Venituri din vânzarea mărfurilor'' – cu ajutorul acestui cont se ține evidența veniturilor din vânzarea mărfurilor.

Factorul specific care particularizează înregistrările contabile a fluxurilor de intrare-ieșire a mărfurilor în magazinele cu amănuntul,este evaluarea stocurilor din contul 371 Mărfuri la prețul de vânzare cu amănuntul,inclusive TVA,din necesități de control gestionar.Întrucât TVA-ul cuprins în părțile de vânzare cu amănuntul este exigibil la decontarea cu statul numai în momentul vânzării effective a mărfurilor prin magazinele cu amănuntul,pe durata stocării acestora,se va ține evidența cu ajutorul contului 4428 TVA neexigibil.Această modalitate de evaluare a stocurilor în magazinele cu amănuntul își pune amprenta doar asupra filialelor de înregistrări din contabilitatea financiară în care se realizează inventarul permanent al stocurilor de mărfuri.

Înregistrarea în contabilitate a principalelor operații economice din comerțul cu amănuntul.

În funcție de tipul de vânzare practicat,există trei modalități de evaluare

La costul de achiziție (în cadrul depozitelor)

La preț de vânzare cu ridicata (în cadrul depozitelor)

La preț de vânzare cu amănuntul (în magazine cu ridicata)

Contabilitatea mărfurilor la cost de achiziție

Conturile specifice utilizate sunt:371”Mărfuri”,607 “Cheltuieli privind mărfurile”,707”Venituri din vânzarea mărfurilor”,4427”TVA colectată”,4111”Clienți”

Exemplu

Contabilitatea mărfurilor la preț de vânzare cu ridicata

Conturile specifice utilizate sunt:371”Mărfuri”,378 “Diferențe de preț la mărfuri (pentru adaosul comercial)”,607 “Cheltuieli privind mărfurile”,707 “Venituri din vânzarea mărfurilor”,4427 “TVA colectată”,4111 “Clienți”.

La prețul de vânzare cu ridicata se mai inregistrează și ieșirile din gestiune,calculând adaosul comercialaferent,la sfârșitul lunii,cu ajutorul unui coeficient K,care se numește coeficientul de repartizare K.K este un raport între adaosul comercial și valoarea mărfurilor,arătând care este ponderea adaosului comercial în valoarea mărfurilor la preț cu ridicata.Coeficientul se aplică asupra veniturilor obținute din vânzarea mărfurilor și rezultă adaosul commercial aferent mărfii vândute (inidică ce procent din venitul obținut reprezintă adaosul commercial pentru depozitul respectiv).

Exemplu

Contabilitatea mărfurilor la preț de vânzare cu amănuntul

În acest caz evalurea se face obligatoriu la preț de vânzare cu amănuntul.Intrările în gestiune se înregistrează la preț de vânzre cu amănuntul,calculănd adaosul comercial ca procent din costul de achiziție și respectiv TVA neexigibilă:

La preț de vânzare cu amănuntul se mai inregistrează și ieșirile din gestiune,unde se calculează adaosul comercial aferent,la sfârșitul lunii,cu ajutorul coeficientului de repartizare K.

TVA neexigibilă aferentă vânzării este identică cu TVA colectată înregistrată cu această ocazie.TVA neexigibilă este o TVA “în așteptare” aferentă mărfii pe stoc,care devine exigibilă (colectată),în momentul în care se vinde marfa.

Conturile specifice utilizate sunt:371 “Mărfuri”,378 “Diferențe de preț la mărfuri (pentru adaosul comercial)”,4428 “TVA neexigibilă”,607 “Cheltuieli privind mărfurile”,707 “Venituri din vânzarea mărfurilor”,4427 “TVA colectată”,4111 “Clienți”,5311 “Casa în lei”.

Exemplu

3.3 STUDIU DE CAZ PRIVIND MĂRFURILE LA S.C AMBIENT S.R.L

Înregistrări contabile privind mărfurile la S.C AMBIENT S.R.L

Recepția mărfurilor primite de la furnizori evaluate la prețuri de vânzare cu amănuntul,inclusiv TVA,compuse din:

a.prețul de vânzare fără TVA (suma)

b.adaos commercial (10% *rd.a)-in drept suma la fiecare

c.prețul de vânzare cu amănuntul,exclusive TVA (rd.a.+rd.b.)

d.TVA aferent (24%*rd.c)

e. prețul de vânzare cu amănuntul.inclusiv TVA (rd.c+rd.a.)

Înregistrarea contabilă se poate face prin formula complexă

% = %

371 cu e. 401 cu rd.a.+24%*rd.a

4426 cu 24%*a. 378 cu b.

4428 cu d.

*Înregistrarea contabilă de mai sus adică recepția mărfurilor de la furnizor evaluate la prețuri de vânzare cu amănuntul se poate face astfel:

371 = %

401 cu

378 cu b.

4428 cu d.

4426 = 4428 cu suma

Încasarea vânzărilor în numerar,evaluate în prețuri de vânzare cu amănuntul iclusiv TVA,compuse din:

a.prețul de vânzare cu amănuntul

b.TVA (24/124 %*rd.a.=19,354*rd.a)

c.prețul de vânzare cu amănuntul (fara TVA)

5311 = %

707 cu c.

4427

Descărcarea gestiunii magazinului cu amănuntul:

a.prețul de vânzare cu amănuntul,inclusive TVA

b.adaosul commercial mediu calculate astfel:

Ka =

c.TVA (24/124%*rd.a.=19,354%*rd.a)

d.cheltuieli cu mărfurile afrente vânzărilor (rd.a-rd.b-rd.c.)

% = 371 cu a.

607 cu d.

378 cu b.

4428 cu c.

Închiderea conturilor de cheltuieli și venituri la sfârșitul perioadei de gestiune:

121 = 607 cu d.

707 =121