Contabilitatea Marfurilor In Comertul cu Amanuntul,in Unitatile de Alimentatie Publica

Economie

Contabilitatea Marfurilor In Comertul cu Amanuntul,in Unitatile de Alimentatie Publica

Byadmin ianuarie 1, 2024

Introducere:

Contabilitatea ca știință are atât un obiect de studiu bine definit, cât și o serie de procedee de lucru utilizate în reflectarea obiectului de studiu, procedee ce alcătuiesc metoda contabilității. Contabilitatea reprezintă o componentă fundamentală a sistemului informațional economic, constituind principala sursă de date a acestui sistem. Evoluția sistemului contabil din România este corelată cu tendințele europene și internaționale, în scopul de a crea un cadru legislativ favorabil investițiilor de capital.

Întreprinderile se structurează pe două categorii: întreprinderi mari, care aplică legislația armonizată și Standardele Internaționale de Contabilitate și întreprinderi mijlocii și mici, care aplică norme simplificate.

Importanța contabilității în cadrul întreprinderii este dată de reflectarea tuturor operațiunilor economico-financiare ce se produc și calculul rezultatelor activității.

La nivel de întreprindere, contabilitatea se organizează conform legii în cadrul unui compartiment specializat, sau externalizat prin contracte prestări servicii cu firme de servicii contabile sau cu experți contabili cabinete individuale, pe două circuite paralele: contabilitate financiară generală și contabilitate de gestiune internă.

În cadrul activelor societăților comerciale se află activele circulante

Importanța temei de cercetare.

Activele circulante sunt active ce se consumă și se valorifică dintr-o dată, fiind reînnoite la fiecare ciclu de exploatare și având un grad de lichiditate ridicat. Ele își schimbă în permanență forma bani-marfă-bani, în funcție de stadiul circuitului economic pe care îl parcurg aprovizionare, producție, desfacere.

Cuprind următoarele grupe în funcție de natura lor: active circulante materiale, active circulante în decontare și active circulante bănești.

Activele circulante sunt formate din stocuri, creanțe, trezorerie.

Stocurile care sunt tema noastră de cercetare cuprind: materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, produse animale, mărfuri și ambalaje.

Intră în patrimoniu prin: cumpărare, producție proprie, aport în natură la capitalul social, donații primite, plusuri de inventar și participă la procesul de producție fie pentru a fi consumate, fie pentru a fi vândute ca atare, după caz. Ies din evidență prin: consum,. vânzare, donații efectuate, minusuri de inventar.

Se clasifică : după proveniența lor sunt stocuri cumpărate de materi prime, materiale, obiecte de inventar, animale, mărfuri, ambalaje; stocuri fabricate de produse finite, semifabricate, produse reziduale, producție neterminată; după apartenența la patrimoniu sunt stocuri ce aparțin unității; aflate în unitate; aflate temporar la terți pentru prelucrare sau păstrare în custodie, stocuri ce aparțin terților , aflate temporar în unitate pentru prelucrare sau păstrare, în custodie.

Organizarea contabilității stocurilor și a producției în curs de execuție impune luarea în considerare a următoarelor: urmărirea și controlul permanent a programului de aprovizionare pe feluri și subgrupe de stocuri; asigurarea integrității patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare, urmărirea utilizării eficiente a materialelor aprovizionate cu respectarea normelor de consum specifice la eliberarea lor din depozit; delimitarea cheltuielilor de transport aprovizionare de valoarea stocurilor aprovizionate; evaluarea corectă și realistă a stocurilor și determinarea influențelor asupra gestiunii și a rezultatelor prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare, înregistrarea și controlul valorificării stocurilor de mărfuri și a celorlalte categorii de stocuri destinate spre a fi livrate terților; aplicarea corespunzător a pricipiului prudenței, a principiului continuității la evaluarea și înregistrarea în contabilitate a stocurilor.

Metode de cercetare a temei sudiate sunt:

Documentația care reprezintă procedeul prin care orice operațiune economico-financiară ce reflectă creșterea sau descreșterea elementelor patrimoniale, se consemnează într-un document ce atestă înfăptuirea ei. Documentul reprezintă un act scris sau tipărit prin care se adeverește un fapt real prezent sau trecut. Prin urmare, documentele furnizează informația contabilă, ca sursă a sistemului informațional economic din întreprindere de exempu cumpărarea de materii prime de la furnizor se consemnează prin Nota de intrare-recepție (NIR), consumul de materii prime în producție se consemnează prin bonul de consum (BC), vânzarea produselor finite către clienți se consemnează prin factura fiscală.

Evaluarea reprezintă procedeul prin care se asigură exprimarea valorică a elementelor patrimoniale și a proceselor economice pentru a facilita culegerea și prelucrarea informațiilor în scopul generalizării lor. Acest procedeu face posibilă înregistrarea operațiunilor în contabilitate, dar și aplicarea celorlalte procedee. La baza evaluării stă moneda națională, ea permite transformarea unităților naturale kg, to, m3, în unități valorice.

Contul reprezintă procedeul specific prin care se înregistrează și se urmărește creșterea sau diminuarea fiecărui element patrimonial de activ sau de pasiv.

Balanța de verificare reprezintă procedeul specific prin care sumele sunt preluate din conturi, centralizate și transpuse în bilanț. Este un instrument care asigură legătura dintre cont și bilanț. Ea se întocmește la sfârșitul fiecărei luni, sub forma unui tabel enumerativ al conturilor utilizate, cu sumele înregistrate în fiecare cont .

Structura lucrării:

Capitolul 1 Contabilitatea stocurilor de mărfuri cuprinde: definiții, caracteristici și structura stocurilor, contabilitatea și clasificarea stocurilor de mărfuri, gestiunea stocurilor de mărfuri, evidența contabilă a stocurilor.

Capitolul 3 Contabilitatea mărfurilor în comerțul cu amănuntul la SC Daria Caffe SRL (alimentație publică) cuprinde: prezentare generală SC Daria Caffe SRL , organizarea contabilității (externalizate) SC Daria Caffe SRL, analiza financiara a activelor circulante ai SC Daria Caffe SRL , contabilitatea mărfurilor comerț cu amănutul la SC Daria Caffe SRL.

Concluzii, propuneri

CAPITOLUL 1 CONTABILITATEA STOCURILOR DE MĂRFURI

1.1. Definiții, caracteristici și structura stocurilor

În conformitate cu Legea contabilității 82/1991 republicată și actualizată 2016, stocurile reprezintă ansamblul de bunuri și servicii care intervin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeași stare sau la terminarea procesului de producție sau pentru consumarea lor la prima utilizare. Mărfurile sunt elemente importante ale stocurilor.

Stocurile sunt clasificate în bilanț conform naturii și destinației lor sau în ordinea cronologică în care apar în cadrul ciclului de exploatare.

O bună gestiune a stocurilor solicită ca: natura bunurilor să fie indicată cu precizie; intrările să fie înregistrate în momentul transferului de proprietate; evaluarea intrărilor și ieșirilor de bunuri în și din stoc să fie definită cu exactitate și să rămână invariabilă.

În modelul bilanțier din țara noastră, stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii: destinația, faza ciclului de exploatare, fizic, locul de creare a gestiunilor.

Din punct de vedere financiar ținând cont de perioada scurtă în care sunt regăsite în structura activelor patrimoniale acestea sunt considerate alocări ciclice, din punct de vedere al lichidității sunt considerate active cu lichiditate parțială.

Caracteristicile stocurilor: se află neîntrerupt, succesiv în diferite faze ale procesului de producție și comercializare; descriu mai multe rotații în cadrul unei perioade de gestiune, sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare sau pentru a fi revândute direct după achiziționare (comercializarea mărfurilor), sau cele văndute după prelucrare produsele finite; stocurile contribuie la realizarea cifrei de afaceri.

” Aceste caracteristici fac ca stocurile să dețină un rol important în activitatea firmelor. Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor să vizeze menținerea unui nivel corespunzător al acestora din punct de vedere al calității, cantității, și al volumului producției și a modului de realizare al acesteia. Nu orice nivel al stocurilor este favorabil întreprinderilor,,.

Un nivel foarte mic determină disfuncționalitatea întreprinderii în sensul imposibilității continuării procesului de producție iar un nivel ridicat al stocului poate determina ca pentru o perioadă de timp îndelungată anumite stocuri să fie lipsite de mișcare ceea ce determină tot disfuncționaltăți ale întreprinderii privind resursele ei financiare.

Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri, ,,potrivit criteriului fizic„, stocurile sunt materii prime care participă direct la fabricarea produselor, materialelor consumabile , materialele auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat; produsele sub forma semifabricatelor produselor finite și produselor reziduale, animalele care au îndeplinit condițiile de a trece la animale adulte, animale de îngrășat, coloniile de albine, păsările; producția în curs de execuție reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate fazele de fabricație, produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime, precum și serviciile în curs de execuție sau neterminate; mărfurile; ambalajele.

1.2. Contabilitatea și clasificarea stocurilor de mărfuri

Stocurile sunt active circulante: care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii; în curs de producție; deținute pentru a fii vândute pe parcursul desfășurării activității de exploatare.

În activitatea lor sunt resurse controlate de entitate, generate de evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii viitoare.

Structura stocurilor se face în funcție de mai multe criteri printre care cele mai importante sunt: destinația în activitatea de exploatare; sursa de proveniență; locul stocării; modul de participare la procesul de circulație; locul de depozitare.

După destinația stocurilor distingem:

Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc integral sau parțial în acestea, fie în starea lor inițială, sau transformată.

Materiile consumabile, materialele consumabile, energie și apă, combustibil, materiale de ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, care asigură sau condiționează derularea procesului de exploatare, fără a regăsi de regulă, în produsul finit;

Materialele de natura obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată: scule; dispozitive, verificatoare, echipament de lucru sau protecție, uniforme.

Produsele care în funcție de stadiul fabricației, se structurează în semifabricate, definite ca bunuri care au parcurs parțial procesul tehnologic și care urmează a se prelucra într-o altă secție sau fază de fabricație sau se vând terților, produsele finite carea au parcurs integral procesul tehnologic și care urmează a se prelucra într-o altă secție sau fază de fabricație sau se vând terților, produsele finite care au parcurs integral procesul tehnologic și sunt depozitate temporar în vederea livrării sau expediate direct clienților; deșeurile, materialele recuperabile și rebuturile.

Mărfurile definite ca bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele finite transferate, în vederea vânzării lor în magazinele proprii.

Ambalajele, bunuri destinate să asigure integritatea și păstrarea calităților inițiale alte altor bunuri pe timpul păstrării, transportului și desfacerii acestora din urmă.

Animalele și păsările, crescute și folosite pentru reproducție, cele aflate la îngrășat, pentru a fi valorificate, coloniile de albine și animalele pentru producție;

Producția în curs de execuție sau neterminată reprezentând producția care nu a parcurs întregul proces tehnologic, lucrările,serviciile, și studiile aflate în curs de execuție.

După sursa de proveniență, stocurile se clasifică în stocuri cumpărate de materii prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje, stocuri fabricate, producția în curs de execuție, lucrări sau servicii neterminate, semifabricate, produse finite, mărfuri rezultate din produse finite transferate în magazinele proprii ale întreprinderii, stocuri primite cu titlul gratuit ca aport la capital, donații sponsorizări.

Apartenența și locul stocării clasifică stocurile înacele stocuri care aparțin întreprinderii și se află în gestiunile proprii; stocurile aparținând terților, dar aflate în gestiunea entității.

După gradul de individualizare sunt stocuri individualizate sau identificabile care se diferențiează în cadrul aceleiași grupe prin anumite caracteristici, stocuri fungibile, care se pot confunda ușor între ele , în cadrul aceleiași grupe sau sortiment.

După modul de participare la procesul de circulație stocurile pot fii cu mișcare normală, cu mișcare lentă sau fără mișcare sau stocuri curente care asigură continuitatea procesului de exploatare, stocuri de siguranță, care nu permit întreruperi în procesul circulației.

Având în vedere faptul că stocurile parcurg trei stadii în cadrul procesului de exploatare-aprovizionare-stocare-vânzare, pot apărea decalaje în timp care conduc la existența stocurilor aprovizionate și nerecepționate, stocuri recepționate dar nefacturate încă de furnizori,stocuri vândute dar nelivrate, stocuri aprovizionate sau vândute cu rezervarea dreptului de proprietate de către furnizori.

1.3.Gestiunea stocurilor de mărfuri

Mărfurile, ca elemente de stoc sunt respectiv bunurile pe care întreprinderea le cumpără în vederea revânzării sau cum spune Dnl Mateș Dorel referitor la mărfuri ” sunt acele bunuri materiale achiziționate în sopul revânzării sau produse de întreprindere și destinate vânzării prin magazine proprii,,

Documente ce reflectă stocurile sunt: notă de intrare recepție, bon de consum, fișă limită de consum; notă de predare la magazie; bon de transfer-restituire.

În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri de mărfuri se grupează în stocuri aflate în depozitele întreprinderii, mărfuri în curs de aprovizionare sau sosite dar nerecepționate, stocuri de mărfuri fără factură, stocuri de mărfuri livrate dar nefacturate, stocuri de mărfuri facturate dar nelivrate, stocuri de mărfuri aflate la terți.

Mărfurile se pot clasifică și în funcție de cum se face vânzarea lor, se comercializează cu amănuntul și cu ridicata, iar unitățile patrimoniale pot să-și organizeze contabilitatea stocurilor îndiferent de vânzarea lor utilizând metoda inventarului permanent, cea mai utilizată metodă de altfel sau metoda inventarului intermitent.

Metoda inventarului intermitent. Normele contabile din țara noastră permit unităților patrimoniale mici și mijlocii să utilizeze metoda inventarului intermitent care este o metodă prin care stabilim ieșirile de mărfuri prin inventariere, iar rezultatul inventarierii se înregistrează în evidențele contabile la fiecare sfârșit de lună.

Aceaste metode sunt valabile pentru toate tipurile stocuri nu numai pentru mărfuri.

Ieșirile se determină ca diferență dintre valoarea stocurilor inițiale de mărfuri plus valoarea intrărilor de stocuri de mărfuri minus valoarea stocurilor finale de mărfuri determinate prin inventariere la fiecare sfârșit de lună.

În concluzie relația de calcul a valorii ieșirilor de stocuri de mărfuri este:

E = Si + I –SF

unde

E = valoarea ieșirilor,

Si = valoarea stocurilor inițiale,

I = valoarea intrărilor din cursul perioadei,

Sf = valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere

În cazul utilizării acestei metode s-a renunțat la utilizarea în cursul lunii a conturilor pentru evidența intrărilor și respectiv a recalculării stocurilor scriptice după fiecare intrare.

Prin urmare conturile de stocuri se utilizează numai la începutul și la sfârșitul lunii. În timpul lunii intrările de stocuri de mărfuri și celelelate elemente de stoc, sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzătoare, la cost de achiziție, preț de factură, preț prestabilit , după caz. La sfârșitul fiecărei luni se stabilesc stocurile finale, prin inventariere și se înregistrează în conturile de stocuri în același timp cu mișcările cheltuielilor.

Stocurile finale de la sfârșitul lunii devin stocuri inițiale la începutul lunii următoare și se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii următoare.

Metoda inventarului intermitent, pentru stocurile provenite din producție la începutul fiecărei luni se anulează stocul inițial concomitent cu micșorarea veniturilor din producția stocată.

Produsele obținute din producție proprie în cursul lunii nu se înregistrează în conturile de stocuri, înregistrându-se numai vânzarea lor; la sfârșitul lunii se determină prin inventariere stocul de produse din producție proprie existent și acest stoc se înregistrează în conturile de stocuri corespunzătoare, concomitent cu creșterea veniturilor din producția stocată.

Metoda inventarului permanent. În cazul utilizării inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistrează toate operațiile de intrare a stocurilor cantitati-valoric, evaluate la preț de achiziție, cost de producție, preț standard prestabilit sau preț de factură, după caz.

De asemenea se înregistrează în conturile de stocuri fiecare ieșire din stoc, atât cantitatv cât și valoric. Conform normelor contabile din țara noastră, în condițiile utilizării inventarului permanent, unitățile patrimoniale își pot organiza contabilitatea analitică a stocurilor după următoarele metode în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii:

1.Metoda operativ contabilă pe solduri – în acest caz la locul de depozitare se ține evidența cantitativă a bunurilor materiale pe categorii iar contabilitatea ține evidența valorică a gestiunii, pe grupe sau subgrupe de bunuri, mărfuri.

2. Metoda global valorică, constă în ținerea evidenței numai valoric atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate. În cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează în cursul exercițiului financiar cu intrările de bunuri prin creditul conturilor care indică sursa de procurare a bunurilor și se creditează cu ieșirile din stoc aferente perioadei de gestiune respective.

La sfârșitul exercițiului financiar soldurile conturilor sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere iar dacă există diferențe, plusuri sau minusuri de inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.

1.4. Evidența contabilă a stocurilor

Evaluarea stocurilor constă în cuantificarea și exprimarea în bani, a mărimii elementelor patrimoniale și a operațiunilor privind mișcarea acestor elemente.

Componentele evaluării sunt: obiectul evaluării îl constiuie structurile proprii adică stocurile și operațiile economico-financiare privind circuitul acestora, etalonul monetar reprezintă unitatea de calcul care permite măsurarea și compararea valorilor economice, banul fiind unitatea de valoare cu o măsură instabilă, reprezintă o valoare a cărei mărime, exprimată prin puterea de cumpărare poate fluctua prin creștere sau scădere, compararea exprimată în preț care realizează legătura dintre obiectul evaluat și banul în calitate lui de unitate de măsură. Prin mijlocirea banului, valoarea elementelor patrimoniale se exprimă prin preț.

Criteriile care stau la baza la baza evaluării stocurilor sunt valoarea de utilitate și timpul, adică valoarea trebuie să reprezinte costul sau sacrificiul consimțit la un moment dat, pentru a aduce bunul respectiv în patrimoniu, cel de al doilea criteriu vizeză momentul plasării evaluării în trecut, în prezent și viitor.

În conformitate cu prevederile Legi contabilității, evaluarea marfurilor este necesară în următoarele momente: la intrarea în patrimoniu; la inventar; la închiderea exercițiului la ieșirea de patrimoniu.

Evaluarea la intrare sau la prima înregistrare se bazează pe costul istoric, care în raport de natura elementelor patrimoniale și a operațiilor economico financiare capătă următoarele forme: valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport de natura elementelor patrimoniale și a operațiilor economică financiare capătă următoarele forme: valoarea de utilitate pentru bunurile intrate prin aport în natura cu titlu gratuit sau prin donații; costul de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros, costul de producție pentru bunurile produse în unitatea patrimonială.

Pentru bunurile intrate, exprimate în monedă străină, valoarea acestora este convertită în lei la cursul zilei când a avut loc operația.

Costul de achiziție al unui bun este egal cu prețul său de cumpărare din factura furnizorului, la care se adaugă toate cheltuielile din procesul aprovizionării cheltuieli de încărcare, transport, descărcare, manipulare, cheltuieli de asigurare pe timpul transportului, taxele și comisioane vamale pentru bunurile din import, cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate cheltuieli cu montarea și probele tehnologice la mijloacele fixe și eventuale taxe nerecuperabile accize, taxa pe valoare adăugată pentru neplătitorii de taxă sau chiar pentru plătitori, dacă bunurile s-au achiziționat în alt scop, decât realizarea obiectului de activitate al entității.

Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, cheltuielile directe de pelucrare, salariile personalului direct productiv, contribuția la asigurări și protecție socială, și cota cheltuielilor indirecte de producție, determinate de fabricația bunului.

Ca regulă generală, cheltuielile de administrație, generale ale întreprinderii, cheltuielile de desfacere și cheltuielile financiare nu se includ în costurile de producție. În unitățile de producție dintr-o entitate de comert, costul materiilor prime din rețeta de fabricație devine cost al produselor finite.

Evaluarea la ieșire se face în principiu la valoarea de intrare sau valoarea contabilă.

Dacă bunurile sunt de natura stocurilor, având în valori de intrare diferite și nu există posibilitatea de indentificare a valorii lor de intrare, evaluarea lor la ieșire se poate face pe baza: metoda costului mediu ponderat CMP; metoda epuizării loturilor: FIFO; LIFO; NIFO; metoda prețului standard sau prestabilit.

Evaluarea periodică se realizează la închiderea exercițiului financiar. Ea se face odată cu inventarierea patrimoniului și întocmirea bilanțului contabil. În consecință, această evaluare se diferențiează în:evaluarea la inventariere și evaluarea bilanțieră.

Evaluarea la inventariere care se face cu ocazia controlării prin inventar cel puțin odată pe an a existenței valorii stocurilor. Ea se bazează pe valoarea actuală numită și valoare de inventar. Valoarea de inventar, ca expresie a valorii actuale, este esimată în funcție de prețul pieței; utilitatea bunului pentru economía întreprinderii, starea și amplasarea bunurilor. Din această cauză se apreciează că în multe cazuri, valoarea de inventar este e- gală cu valoarea de întrebuințare. Pentru stabilirea valorii de inventar se folosesc individual sau asociate următoarele metode: metoda valorii de înlocuire; metoda valorii de realizare; metoda valorii actualizate; metoda valorii de întreprindere; metoda valorii curente.

Evaluarea bilanțieră are un carater complex și stă la baza închiderii contabile a conturilor situației financiare a patrimoniului și calculării rezultatelor. Este o lucrare contabilă efectuată la închiderea exercițiului financiar. Pentru evaluarea bilanțieră s-a adoptat valoarea netă contabilă, valoarea brută corectată cu amortizări și provizioane. Astfel se compară valoarea contabilă cu valoarea de inventar și se reține cea mai mică, rezultând două situații: valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare caz în care stocurile au înregistrat o plusvaloare, valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de intrare caz în care stocurile au suferit o depreciere valorică, înregistrând un minus de valoare și atunci se recomandă constituirea unui provizion pentru depreciere.

Informații publice. În rapoartele financiare trebuie să fie dezvăluite metodele de evaluare a stocurilor de mărfuri și materiale și valoarea de bilanț totală a stocurilor de mărfuri și materiale pe grupe de clasificare acceptate de întreprinderi, valoarea rămasă a obiectelor de mică valoare și scurtă durată, valoarea de bilanț a stocurilor de mărfuri și materiale calculată la valoarea realizabilă netă; costul vânzărilor stocurilor de mărfuri și materiale constatat drept cheltuială în perioada de gestiune suma oricărei majorări a valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri și materiale în limitele costului acestora, casată anterior ca pierderi rezultate din evaluarea acestora la valoarea realizabilă netă, valoarea de bilanț a stocurilor de mărfuri și materiale ipotecate cu titlu de garanție.

Stocurile sunt elemente de patrimoniu în structura activelor circulante. Activele circulante, sunt alcătuite din stocuri, valori realizabile pe termen scurt și valori disponibile. Criteriul de deosebire în activele circulante, și mijloacele fixe este un criteriu de durată; stocurile au ponderea cea mai mare în structura activelor circulante. Stocul nu trebuie să fie foarte mic nici foarte exagerat de mare, stocul foarte mic duce la rupturi de producție, iar cel foarte mare solicită un necesar exagerat de capitaluri.

Valorile realizabile pe termen scurt, sunt alcătuie din creanțe ce se nasc din operațiuni de exploatare, valorile disponibile reprezintă mijloace bănești. Gestionarea eficientă a resurselor implică ca sporul activelor circulante să fie mai mic decât cel al aprovizionării, producției și desfacerii. Reducerea cheltuielilor are ca efecte creșterea rentabilității și duce și la micșorarea volumului activelor circulante. Din punctul de vedere al vitezei de rotație, accelerarea ei influențează în sensul reducerii activelor circulante având loc o eliberare de fonduri ce pot fi folosite în alte direcții.

Stocurile de mărfuri și gestiunea lor. Prin ciclu de exploatare se înțelege ansamblul operațiunilor realizate în întreprindere pentru a-și atinge obiectivul care constă în producerea de bunuri și servicii în scopul de ale schimba. Ciclul de exploatare cuprinde 3 faze: achiziționarea de bunuri și servicii, ceea ce prezintă, faza aprovizionării transformarea bunurilor și serviciilor spre produse finite, faza producției, vânzarea produselor, faza comercializării. Aceste categorii de stocuri adunate alcătuiesc stocul general care trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie complet, cuprinzând toate felurile de resurse materiale, să fie suficient în orice moment, cu luarea în considerare a înlăturării blocării de fonduri în stocuri supranecesare, să fie completat în mod sistematic.

Gestiunea stocurilor. Pentru diminuarea riscului, gestiunea activelor circulante urmărește eliminarea rupturii de stoc, a lipsei de lichidități, creșterea rentabilității și diminuarea costurilor de exploatare. Ciclul de exploatare cuprinde două domenii complementare de activitate: determinarea necesarului de active circulante de stocuri, de creanțe, lichidități; determinarea modalității de finanțare, a fondurilor de rulment , a datoriilor de exploatare, furnizori, creditori.

Metode de dimensionare a stocurilor de mărfuri. Necesitatea dimensionării corecte a stocurilor decurge din consecințele lor asupra desfășurpri ciclului de exploatare asupra nivelului de blocare a capitalului și asupra costurilor. Nivelul optim al stocului este acela care ține seama de condițiile reale de aprovizionare, tehnologice, de producție și comercializare, de reducerea capitalurilor blocate și a costurilor și este orientat spre accelerarea vitezei de rotație, spre creșterea eficienței economice.

1.5 Documentele de evidență contabilă a stocurilor de mărfuri

Operațiunile privind intrarea , ieșirea și deprecierea stocurilor implicit și a stocurilor de mărfuri sunt consemnate în diverse documente specifice , care se pot grupa după următoarele criterii:

Documente care privesc existența și descrierea stocului ca liste de inventeriere, registru inventar; proces verbal de inventariere, situații de calcul perisabilități, procese verbale de scoatere din gestiune.

Documentele pentru intrarea socurilor în entitatea economică sunt: comenzi, facturi, avize de expediție, note de livrare, note de intrare recepție și constatare diferențe,bon de transfer-restituire, rapoarte de producție, bon de primire, declarații vamale de import, liste de inventariere, borderou de primire a mărfurilor în consignație, procese verbale de predare primire, procese verbale de donație.

Documente de ieșire a stocurilor din entitatea economică: facturi, avize de expediție, bonuri de predare, transfer restituire,borderou de vânzare, fișă limită de consum, bonuri de consum,, procese verbale de predare primire, procese verbale de donații, rapoarte zilnice de producție.

Evidența operativă a stocurilor se ține cu ajutorul documentelor fișa de magazie, registrul stocurilor, raportul de gestiune.

Factura-se întocmește la livrarea bunurilor, atât la intrare cât și la ieșirea stocurilor, este un act justificativ de decontare, încasare sau plată a contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.

Avizul de însoțire servește ca document pentru eliberarea, primirea în gestiune și ca act de însoșire a stocurilor pe timpul transportului.

Nota de intrare recepție și constatare diferențe, evidențiează bunurile intrate în gestiune și este întocmită pe baza documentelor eliberate de furnizor.

Bonul de predare, transfer, restituire este folosit pentru predarea la magazie a stocurilor de produse finite, semifabricate, obținute din producția proprie sau prin transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleiași unități.

Declarația vamală este utilizată pentru declararea bunurilor în detaliu clasificate în tariful vamal cu ocazia efectuării operațiunilor de import sau export și care dovedește efectuarea propriu zisă a operațiunilor de import sau export după caz, în condițiile legale.

CAPITOLUL 2 CONTABILITATEA MĂRFURILOR ÎN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL

2.1. Contabilitatea intrărilor de mărfuri in comerțul cu amănuntul

Evidența contabilă a mărfurilor se face cu ajutorul grupei de conturi 37 ,,Mărfuri” care se detaliează în conturile sintetice de gradul 1:

371 ,,Mărfuri”

378 ,,Diferențe de preț la mărfuri”

Mărfurile sunt bunuri pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele finite ale unei întreprinderi care are ca obiect de activitate producția de bunuri și le vinde prin magazinele proprii, transferănd aceste produse finite la mărfuri.

Contul 371,,Mărfuri” ține evidența existenței și mișcării stocurilor de mărfuri. El este un cont de activ funcționând după regula conturilor de activ adică începe să funcționeze prin debitatre odată cu intrările de mărfuri crescând ca valoare, și se creditează cu ieșirile de mărfuri prin vânzare, deteriorare, perisabilități, date la terți, donate iar soldul final al contului la sfărșit de periodă este de activ devenind stoc inițial la începutul lunii următoare, reprezentând existențele de mărfuri la preț de înregistrare la sfârșitul perioadei de gestiune.

Prețul cu amănuntul este prețul la care se efectuează desfacerea sau revânzarea către populație de diferite bunuri, produse de către unitățile de producție specializate sau de către magazinele proprii ale unităților producătoare, se aplică și la vânzările prin rețeaua de comerț cu amănuntul.Cuprinde costul plus accize dacă este cazul, adaos comercial, taxa pe valoarea adăugată iar acest preț marchează sfărșitul circulației mărfurilor care intră în consumul final

Similare prețurilor cu amănuntul ca structură și domeniu de aplicare sunt prețurile de alimentație publică lafel pentru mărfurile aflate în consumul final în cadrul unităților de alimentație publică. Unitățile de alimentație publică se aprovizionează de la producători sau au laboratore proprii pentru producția alimentară,în cazul aprovizionării de la producătorii din comerțul cu ridicata sau din comerțul cu amănuntul,adosul comercial din comerțul produselor alimentare putănd fi alcătuit și din remiză și alte taxe este puțin diferit de cel din comerțul cu amănuntul mărfuri nealimentare prin mărime și componență.

Prețul de vânzare sau prețul cu amănuntul este obligatoriu să fie înscris în NIR-nota de recepție constatatre diferențe conform legilor în vigoare.(ANEXA 1)

2.3. Reduceri comerciale in comerțul cu amănuntul

Reducerile de preț care pot fi de două tipuri: reducerile comerciale; reducerile financiare.

Reducerile comerciale pot fi: bonificații, remize, risturne.

Bonificațiile, denumite și rabaturi comerciale, sunt reduceri de preț acordate de furnizor clientului pentru unele defecte de calitate conținute de stocul vândut, dar care nu fac stocul nevandabil, sau neconsumabil. Se mai acordă la vânzarea bunurilor la o dată foarte apropiată de data expirării termenului de garanție.

Remizele sunt reduceri acordate asupre prețului de vânzare convenit, în funcție de importanța cantității vândute remize de cantitate sau de rolul de revânzător al clientului,remize de revânzare. Se calculează, în general, prin aplicarea unui procent asupra prețului de vânzare.

Risturnele reprezintă reduceri de preț calculate asupra ansamblului de operații efectuate cu același partener, client pentru o anumită perioadă convenită de comun acord pentru care s-a depășit valoarea cntractată.

Reducerile financiare apar sub forma sconturilor sau sconturilor de reglementare. Sconturile sunt reduceri acordate de furnizor clientului pentru plata datoriei sau încasarea creanței înainte de termenul de scadență.

Discountul separat se contabilizeaza cu ajutorul conturilor 609/709 reduceri comerciale acordate/ primite, (lichidare stoc) și se înscrie separat pe bonul fiscal iar reducerile financiare ce apar pe facturi ulterioare la sfărșit de lună se contabilizează cu ajutorul contului 667 Cheltuieli privind sconturile acordate.

Înregistrare diverse reduceri comerciale:

2.4.Imputații privind mărfurile in comerțul cu amănuntul

2.5. Înregistrarea minusurilor si plusurilor de inventar la mărfuri:

În cazul constatării unor lipsuri imputabile în gestiune administratorul trebuie să impute persoanelor vinovate bunurile lipsă la valoarea lor de înlocuire.

Înregistrarea în contabilitatea a minusurilor de mărfuri găsite la inventar (cu valorile înscrise în NIR-comerț cu amănuntul):

CAPITOLUL 3 CONTABILITATEA MĂRFURILOR ÎN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL LA SC DARIA CAFFE SRL (ALIMENTAȚIE PUBLICĂ)

3.1.Prezentare generală Sc Daria Caffe Srl

Sc Daria Caffe Srl are un cod unic de înregistrare 27360800 și numărul de înregistrare la Registrul Comerțului J33/539/2010, are sediul în Lisaura, Județul Suceava. Obiect de activitate: vânzarea de cafea preparată și băuturi nonalcolice (baruri și alte activități de servire a băuturilor), activitate secundara comerț cu ridicata cafea. Își propune crearea de mai multe puncte de lucru în Suceava în zonele studențești, și turistice în mod deosebit, crearea unei afaceri mai profitabile, recuperarea investițiilor făcute în maxim trei ani .

Piața cafenelelor din Suceava are un mare potențial în condițiile în care numărul actual de cafenele și baruri este insuficient pentru populația existentă, majoritatea au prețuri ridicate societatea urmărește deschiderea de mai multe puncte de lucru care să ofere produse și servicii de calitate la prețuri medii ca să poată să-și creeze o clentălă fidelă, stabilă. În societatate preocuparea majoră este vânzarea de cafea, de la cafea clasică ca espresso, cappucino, cafe latte, marocchino, până la cocktailuri originale, oferta este completată de ceaiuri aromate calde și reci,alte băuturi nonalcolice, produse de patiserie și de cofetărie achiziționate direct de la furnizori cafeneaua neavînd laborator propriu. Unicul asociat administrează societatea iar în anul 2016 are trei salariați, serviciile de contabilitate, resurse umane și marketing sunt externalizate.

Figura 3.1. Organigrama Sc Daria Caffe Srl

Probleme de rezolvat în anul 2016 ar fii alegerea furnizorilor locali, investiții pentru un laborator propriu necesar producerii produselor de patiserie și cofetărie, diversificarea produselor și serviciilor, un prim pas a fost făcut încă din 2014 când a declanșat vânzarea în regim de consignație a produselor nealimentare ca cd-uri, dvd-uri, produse cosmetice, vaze de cristal și de sticlă, și diverificarea vînzării produselor în funcție de sezon, vara mai multă înghețată iar iarna cazonaci și alte produse de sezon.

3.2.Organizarea contabilității (externalizate) la Sc Daria Caffe Srl

Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională iar contabilitatea operațiunilor în valută șe ține atît în valută cât și în lei iar situațiile financiare anuale individuale se întocmesc în limba romănă cât și în moneda națională.

Contabilitatea financiară este reglementată prin norme unice pe țară și are drept scop reflectarea patrimoniului întreprinderii și calcul rezultatului activității într-o formă sintetică, globală.

Are drept rezultat întocmirea documentelor de sinteză și raportare contabilă: bilanț, cont de profit și pierderi și note explicative. Informațiile sale servesc utilizatorilor externi: furnizori, clienți, bănci, investitori.

Organizarea contabilității pentru Sc Daria Caffe Srl se face conform legilor:

Legea contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, actualizată în 2016

OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea I – pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014;

OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,

OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,

OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015;

Legea contabilității nr 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent: Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.

Circuitul documentelor contabile este următorul:

Datele din documentele justificative sunt preluate în jurnale deschise pentru fiecare cont, din jurnale se preiau sumele în Registrul Jurnal pe baza căruia se întocmește balanța de verificare sintetică, iar cu ajutorul acesteia, se obțin situațiile financiare anuale și trimestriale.

Conducerea societății stabilește politicile contabile pentru operațiunile financiar contabile, și prin intermediul acestora își fundamentează deciziile. Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații: relevante și credibile.

Utilizatorii situațiilor financiare întocmite în conformitate cu prezentele politici contabile, include investitorii actuali și potențiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii ,clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul, aceștia utilizează situațiile financiare întocmite pentru necesitățiile lor.

În funcție de de părțile interesate, necesitățile de informații pot include următorele: investitorii au nevoie de informații pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital, acționarii sunt interesați de informații care le permit să evalueze capacitatea societății comerciale, de a plăti dividente, angajații sunt interesați de informațiile care le permit să evalueze capacitatea societății comerciale de a oferi remunerații, pensii și alte beneficii de pensionare precum și oportunități profesionale.

Creditorii sunt interesați de informațiile care le permit să determine dacă împrumuturile acordate vor fii rambursate la timp ca și plata dobânzilor pentru acestea; furnizorii și alți creditori sunt interesați de informațiile din situațiile financiare pentru a vedea, estima dacă societatea își va plăti datoriile la timp; clienții sunt interesași de informații despre continuitatea activității societății de contabilitate pentru că în general au o colaborare de termen lung.

Instituțiile statului și alte autorități sunt interesați de alocarea resurselor, acestea solicită informații pentru a reglementa activitatea societății comerciale, pentru a determina politica fiscală ca bază pentru calculul venitului național și a altor indicatori.

Publicul, situațiile financiare pot ajuta publicul furnizând informații referitoare la evoluții recente și tendințele legate de creșterea economică a societății comerciale.

Politicile contabile ale societății au fost elaborate astfel încât să asigure furnizarea prin situațiile financiare actuale a unor informații care să fie: inteligibile, ușor de înțeles pentru utilizatori, relevante pentru nevoile utilizatorilor înluarea de decizii ptime și oportune, comparabile. Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității. Societatea trebuie să menționeze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendință reală a rezultatelor activității societății.

Principiile contabilității trebuiesc aplicate împreună cu legislația care reglementează activitatea specifică a societății comerciale cu legislația în domeniul contabilității, cu legislația națională, și comunitară, acestea sunt :

Principiul continuității activității;

Principiul permanenței metodelor;

Principiul prudenței;

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv;

Principiul necompensării;

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului;

Principiul pragului de semnificație.

3.3. Analiza financiară a activelor circulante la Sc Daria Caffe Srl

Principalii indicatori ai firmei Sc Daria Caffe Srl sunt prezentați în tabelul de mai jos conform www mfinanțe.ro informații bilanț.

Tbelul 3.1. Principalii indicatori Sc Daria Caffe Srl

Sursă: www mfinanțe.ro

Figura 3.2 Evoluția cifrei de afaceri în 2013-2015