Contabilitatea Marfurilor In Comertul cu Amanuntul

Economie

Contabilitatea Marfurilor In Comertul cu Amanuntul

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTRODUCERE

b#%l!^+a?

Mãrfurile sunt o categorie de stocuri, care, în circuitul lor de la producători pâna la consumatori, generează un volum foarte mare de operații economico-financiare ce se efectueazã prin intermediul unui număr mare de agenți economici. Astfel, se împart în 3 categorii importante de unități patrimoniale cu profil comercial și anume: en gros sau cu ridicata, en detail sau cu amănuntul și mixte.

Obiectul comerțului constă în studierea relațiilor economice și sociale, care apar în procesul circulației mărfurilor, dezvoltării acelor relații, a metodelor prognozării activității economice a organizațiilor și întreprinderilor comerciale. În special comerțul se ocupă de studierea circulației mărfurilor cu ridicata și amănuntul. Rețeaua de comerț permite primirea de către producători a contravalorii mărfii înainte de realizarea bunurilor. Cu ajutorul unităților de comerț cu amănuntul bunurile devin accesibile consumatorilor în cantitate, calitate, la locul și momentul convenabil lor.

Comerțul cu amănuntul este o formă a circulației mărfurilor și cuprinde totalitatea unităților de comerț care efectuează vânzarea mărfurilor și prestarea serviciilor prin intermediul magazinelor.

Prin analiza modului în care se ține contabilitatea mărfurilor în comerțul cu amănuntul se încearcă identificarea factorilor ce influențiază preformanța, eficacitatea, productivitatea, competitivitatea și rentabilitatea societății. b#%l!^+a?

Cadrul organizatoric a lucrării “CONTABILITATEA MĂRFURILOR ÎN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL” îl reprezintă societatea comercială SC Ecofarmacia Network SRL cu obiect de activitate distribuția en detail de produse farmaceutice prin intermediul a 15 farmacii proprii din Alba, Brașov, Sibiu, Mureș, Reghin, Cluj, Ungheni, Gheorgheni cât și prin intermediul a 6 farmacii ce acționează sub brendul “Ecofarmacia” din Cluj, Harghita, Covasna și Reghin, iar la baza acesteia aflându-se și documentarea din realitățile practice, concrete ale societății.

Plecând de la aceste premise în primul capitol se delimitează comerțul cu amănuntul, a modului de circulație și evaluare a mărfurilor, cât și modul de evidențiere în contabilitate și documentele ce stau la baza înregistrărilor contabile.

Tratamentele contabile constituie regulile și legile privind înregistrarea mărfurilor iar acestea sunt constituite din directive, IAS-uri, legi și ordine ale ministerului de finanțe. Astfel în al II-lea capitol “TRATAMENTE ȘI ÎNREGISTRĂRI CONTABILE A MĂRFURILOR ÎN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL” sunt evidențiate aceste reguli și principii ce stau la baza contabilității mărfurilor. De asemenea în acest capitol sunt evidențiate conturile ce sunt utilizate în mod uzual în activitatatea contabilă a comerțului cu amănuntul.

În al III-lea capitol intitulat “STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA MĂRFURILOR LA SC ECOFARMACIA NETWORK SRL” sunt prezentate faptele concrete b#%l!^+a?ale activității societății cât și eficacitatea privind modul de înregistrare și circulație a mărfurilor.

CAPITOLUL I b#%l!^+a?

DELIMITAREA ȘI STRUCTURA MĂRFURILOR ÎN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL

Activele circulante sunt elemente ale patrimoniului care confom destinației sau naturii lor n-au vocația să rămână durabile în întreprindere, ele sunt destinate vânzării, deci periodic se schimbă contra bani, urmând ciclul întrebuințare -ban -întrebuințare.

Potrivit reglementărilor contabile românești conforme cu directivele europene, activele circulante sunt clasificate astfel:

stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost emisă factură

creanțe

investiții pe termen scurt

disponibilități în bănci și casierie

Stocurile reprezintă bunurile materiale aflate în proprietatea societății deținute cu scopul de a fi vândute (mărfuri) sau pentru a fi folosite în procesul de producție (materii prime, materiale consumabile). În structura acestora sunt incluse: materiile prime și materialele consumabile (destinate procesului de producție care se regăsesc în produsul final integral sau parțial); producția în curs de execuție; produsele finite și mărfurile (cumpărate de societate în vederea revânzării); avansuri pentru cumpărari de stocuri. b#%l!^+a?

Din punct de vedere contabil, stocurile sunt active circulante care participă la un singur circuit economic, fiind deținute pe termen scurt (mai mic de 1 an) de către societate. Această categorie de active este importantă pentru finanțarea curentă a activității unei companii.

Stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii: fizice, destinație, fază, ciclu de exploatare și locul de creare a gestiunilor.

Stocurile cuprind:

– materii prime: reprezintă materialele care sunt la dispoziția institutului, așteptând intrarea în procesul de producție

– materiale consumabile: participă sau ajută la procesul de fabricație sau exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit

– materiale de natura obiectelor de inventor: bunuri cu valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe

– producția în curs de execuție: reprezintă acele materiale și materii prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricare, precum și produsele care nu au fost supuse probelor tehnice, lucrările și serviciile neterminate

– produse: reprezintă produse finalizate realizate de societate, dar nevândute.

– stocuri aflate la terți: sunt acele bunuri care se află pentru o perioadă de timp determinată în b#%l!^+a?gestiunea altor firme

– ambalaje de regulă, se referă la cele de transport care sunt refolosibile și însoțesc bunurile în procesul circulării lor

– animale

– mărfuri

1.1 Definirea mărfurilor

Cea mai importantă categorie de stocuri într-o societate cu obiect de activitate comerțul cu amănuntul o reprezintă mărfurile.

Mărfurile sunt stocuri cumpărate în vederea revânzării în aceeași stare. Mărfurile au următoarele caracteristici:

– sunt bunuri care se vând și se cumpără

– sunt un rezultat al muncii

– sunt destinate schimbului

– schimbul mărfurilor se face prin vânzare-cumpărare, adică prin fapte de comerț

1.2 Circulația mărfurilor în comerțul cu amănuntul

Circulația cu amănuntul a mărfurilor constă în vânzarea mărfurilor consumatorilor b#%l!^+a?individuali precum și unor entități pentru consumul propriu.

Unul dintre indicatorii cei mai importanți ai activității economico-financiare a societăților comerciale cu amănuntul îl constituie circulația mărfurilor cu amănuntul respectiv volumul de vânzare al mărfurilor.

Îndeplinirea programului de circulație a mărfurilor cu amănuntul influențiază nivelul cheltuielilor, veniturilor cât și profitul societății comerciale.

Funcțiile comerțului cu amănuntul sunt:

– cumpărarea de mărfuri pe care să le revândă în cantități mici

– asigurarea unor sortimente variate și complexe de mărfuri

– asigurarea prezenței unităților comerciale în toate zonele populate de consumatorii finali

În funcție de caracteristicile merceologice ale grupelor de mărfuri care formează obiectul activității comerțului cu amănuntul, acesta se împarte în:

– comerț alimentar

– comerț nealimentar

– alimentație publică

În vânzarea mărfurilor în comerțul cu amănuntul, întâlnim:

– comerț stabil care se realizează prin unități bine delimitate din punctul de vedere al amplasării și al perioadei de funcționare;

– comerț mobil care se realizează prin intermediul unor puncte de vânzare în continuă mișcare, denumit și comerțul fără magazine. b#%l!^+a?

Comerțul stabil se poat realiza prin două modalități: prin intermediul unităților clasice de desfacere și prin automate.

Prin intermediul unităților clasice de desfacere comerțul are următoarele caracteristici:

– o suprafață mare de expunere a sortimentelor

– o varietate de mărfuri

– metode de vânzare variate

– prestarea de servicii comerciale ce contribuie la ridicarea confortului procesului de cumpărare

– tehnici comerciale complexe

Comerțul cu amănuntul folosește mai multe forme de vânzare printre care:

– vânzarea clasică ce se realizează prin intermediul magazinelor

– vânzarea prin sistemul liber-service-ului, ce se caracterizează prin: lipsa vânzătorilor și libertatea clientului de a se mișca printre raioane după interesul pe care îl reprezintă mărfurile prezentate. Prin acest tip de vânzare se pune accent pe vânzaria produselor ambalate individual și cu reclamă la locul vânzării bine structurată și programată.

Vânzarea clasică se întâlnește prin următoarele tipuri de magazine:

– magazin specializat

– magazin universal b#%l!^+a?

– supermagazin

– magazin general de cartier (magazin de proximitate)

Vânzarea prin sistemul liber-service-ului se întâlnește în:

– supereta

– supermarket

– hypermarket

– drugstore

– cargouri

– centre comerciale

1.3 Evaluarea stocurilor

Evaluarea în contabilitate constă în cuantificarea și exprimarea în unități monetare a mărimi elementelor patrimoniale și a operațiilor economice și financiare cu modificări asupra masei patrimoniale. b#%l!^+a?

Evaluarea în contabilitate se diferențiază în raport de momentul efectuării, natura elementelor patrimoniale (evaluarea stocurilor, creanțelor etc.) și operațile care modifică masa patrimoniului (intrări prin achiziție, prin producție proprie, prin aport, cu titlu gratuit).

În cazul stocurilor, evaluarea inițială, adică la intrarea în întreprindere, se face la cost, iar evaluarea ulterioară, adică la bilanț se face la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea contabilă neta.

În cazul stocurilor evaluares se face astfel:

– la data intrării în societate

– la data ieșirii din societate

– la inventar

– la încheierea exercițiului financiar

1.3.1 Evaluarea la data intrării în societate

La data intrării în societate, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:

bunurile reprezentând aport la capitalul social, la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării

bunuri obținute gratuit, la valoarea justă

Prin valoarea justă se înțelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie b#%l!^+a?între două părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții, cu prețul determinat obiectiv.

În aceste cazuri, valoarea de aport și, respectiv, valoarea justă se substituie costului de achiziție.

bunuri procurate cu titlul oneros, la cost de achiziție

bunurile produse în unitate, la cost de producție

Costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, cheltuieli de transport, aprovizionare (costul cu mijloacele de transpor, încărcare, descăracare), taxele nerecuperabile, alte cheltuieli pentru punerea în stare de funcționare. În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.

Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziție și atunci când funcția de aprovizionare este externalizată.

Reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe factura de achiziție ajustează în sensul reducerii costul de achiziție al bunurilor.

Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct în contabilitate (contul 609 b#%l!^+a?Reduceri comerciale primite, respectiv contul 709 Reduceri comerciale acordate), pe seama conturilor de terți.

Reducerile cu caracter comercial cuprind:

a) rabaturile reprezintă reduceri ce se acordă pentru calitatea nesatisfăcătoare a mărfii sau în unele cazuri cum sunt vânzări aniversale, vânzări promoționale;

b) remizele reprezintă reduceri acordate pentru vânzări superioare venitului cuvenit și pentru poziția preferențială a cumpărătorului. Remizele se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra prețului curent de vânzare;

c) risturnele sunt reducerile de preț calculate asupra ansamblului de operații efectuate cu același terț în cursul unei perioade determinate pentru a recompensa fide

În aceste cazuri, valoarea de aport și, respectiv, valoarea justă se substituie costului de achiziție.

bunuri procurate cu titlul oneros, la cost de achiziție

bunurile produse în unitate, la cost de producție

Costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, cheltuieli de transport, aprovizionare (costul cu mijloacele de transpor, încărcare, descăracare), taxele nerecuperabile, alte cheltuieli pentru punerea în stare de funcționare. În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.

Cheltuielile de transport sunt incluse în costul de achiziție și atunci când funcția de aprovizionare este externalizată.

Reducerile comerciale acordate de furnizor și înscrise pe factura de achiziție ajustează în sensul reducerii costul de achiziție al bunurilor.

Reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct în contabilitate (contul 609 b#%l!^+a?Reduceri comerciale primite, respectiv contul 709 Reduceri comerciale acordate), pe seama conturilor de terți.

Reducerile cu caracter comercial cuprind:

a) rabaturile reprezintă reduceri ce se acordă pentru calitatea nesatisfăcătoare a mărfii sau în unele cazuri cum sunt vânzări aniversale, vânzări promoționale;

b) remizele reprezintă reduceri acordate pentru vânzări superioare venitului cuvenit și pentru poziția preferențială a cumpărătorului. Remizele se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra prețului curent de vânzare;

c) risturnele sunt reducerile de preț calculate asupra ansamblului de operații efectuate cu același terț în cursul unei perioade determinate pentru a recompensa fidelitatea acestora față de produs.

Reducerile cu caracter financiar se reprezintă sub forma sconturilor de decontare și constau în reducerile acordate clienților care își achită cumpărăturile înaintea termenului normal de exigibilitate.

Scontul de decontare se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii facturii la prețul curent sau asupra valorii nete comerciale în cazul în care s-au acordat și reduceri comerciale. b#%l!^+a?

Sconturile de decontare se înregistrează în contabilitate astfel:

sub formă de cheltuială financiară în contabilitatea furnizorului contul 667 Cheltuieli privind sconturile acordate

sub formă de venituri financiare în contabilitatea clientului contul 767 Venituri din sconturi obținute

1.3.2 Evaluarea la data ieșirii din societate

La data ieșirii din societate sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt înregistrate în contabilitate.

Dacă bunurile de natura stocurilor sau a titlurilor de valoare au valori contabile diferite și nu există posibilitatea identificării valorii contabile de intrare, evaluarea se face la prețul primului lot intrat (FIFO) în ordine cronologică a epuizării loturilor, prețul ultimului lot intrat (LIFO) în ordine inversă cronologică a epuizării loturilor și la costul mediu ponderat de intrare (CMP).

Metoda identificării specific: presupune atribuirea costurilor specific elementelor identificabile ale stocurilor. Aceasta înseamnă că fiecare articol sau categorie de stocuri se individualizează atât în momentul intrării în patrimoniu, cât și al stocării și ieșirii.

Metoda costului mediu ponderat –CMP presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei b#%l!^+a?și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție. Perioada de calcul nu trebuie să depășească durata medie de stocare);

Metoda primul intrat-primul ieșit (FIFO) se utilizează în cazul în care stocurile cuprind un număr mare de elemente care sunt, de regulă, fungibile. Metoda FIFO de evaluare a stocurilor presupune ca primele bunuri achiziționate sunt primele care sunt folosite sau vândute fără a ține cont de fluxul fizic real.

Metoda ultimul intrat-primul ieșit (LIFO) reprezintă evaluarea ieșirilor de stocuri din gestiune la costul ultimei intrări (lot). Ieșirile sunt considerate că au fost efectuate în ordinea inversă a intrărilor comparativ cu fiecare dată de ieșire. Mărfurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau de producție) al ultimei intrări (lot). Pe măsură epuizării lotului, mărfurile ieșite se evaluează la costul de achiziție (de producție) al lotului anterior, în ordine cronologică.

Documentele utilizate pentru evidența stocurilor sunt:

– nota de intrare -recepție pentru intrări

– factură fiscală, avizul de însotire a mărfii și/sau Bon de consum pentru ieșiri

1.3.3 Evaluarea la inventar

Se efectuează, de regulă, la sfârșitul exercițiului, înainte de închiderea conturilor, avându-se b#%l!^+a?în vedere reglementările contabile aplicabile și normele emise în acest sens de Ministerul Finanțelor Publice. Constituie obiect de inventar evaluarea activelor și datoriilor.

Evaluarea se bazează în principiu pe Valoarea realizabilă netă a fiecarui element, fiind denumită valoare de inventar.

Valoarea realizabilă netă se determină prin estimare în funcție de o serie de factori:

– constatare, probe

– luarea în considerare a scopului sau destinației pentru care sunt deținute stocurile

– deprecierea stocurilor care au suferit deteriorări, care sunt uzate moral integral sau parțial

– utilizarea celor mai credibile dovezi în momentul în care are loc estimarea valorii care se așteaptă a fi realizată.

Valoarea realizabilă netă poate fi mai mare, mai mică sau egală cu costul stocurilor.

1.3.4 Evaluarea la încheierea exercițiului financiar

La încheierea exercițiului financiar, stocurile se evaluează și se reflectă în situațiile financiare anuale la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Pentru aceasta se compară valoarea de intrare a mărfurilor cu valoarea actuală a mărfurilor, putând rezulta:

– valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare, caz în care mărfurile au b#%l!^+a?înregistrat un plus de valoare. Conform principiului prudenței, aceasta nu se reflectă în contabilitate deoarece ea se realizează și deci revine certă numai în procesul de vânzare a măfurilor.

– valoarea de inventar mai mică decât valoarea de intrare, caz în care mărfurile au suferit o depreciere valorică, un minus de valoarea necesitând constituirea unui provizion pentru depreciere. În contul de mărfuri acestea rămân înregistrate la valoarea de intrare, iar provizionul se constituie printr-un cont distinct.

Prin scăderea provizionului din valoarea de intrare se obține valoarea actuală a mărfurilor la care are loc evaluarea în bilanț.

1.4 Metode de evidență analitică a mărfurilor în comerțul cu amănuntul

Metodele de contabilizare a stocurilor permit crearea unui sistem prin care să se evidențieze, pornind de la anumite reguli, atât stocurile cât și operațiile care le influențiază, respective fluxul circulației mărfurilor.

Acestea se stabilesc în funcție de:

– prețurile utilizate în evidența stocurilor și mișcările de mărfuri

– capacitatea de a identifica și reflecta în mod continuu sau doar la anumite momente nivelul stocului

– structurile de conturi utilizate în reflectarea stocurilor și operațiilor care le determină

– modalitatea de a privi intrările de mărfuri, fie ca o afectare directă a nivelului stocului, fie ca o cheltuială determinată de procurarea unui bun b#%l!^+a?

Indiferent de metodele aplicate toate duc spre cunoașterea unor elemente indispensabile atât pentru întocmirea bilanțului cât și pentru Contul de Profit și Pierdere.

Pentru unitățile ce desfășoară activitate de comerț cu amănuntul se recomandă utilizarea inventarierii permanente ce permite organizarea contabilității analitice pe feluri (sortimente) de bunuri materiale stocate. Asfel contabilitatea analitică se poate organiza prin două metode:

– metoda operativ -contabilă

– metoda global -valorică

1. Metoda operativ -contabilă, pe solduri, constă în evidențierea valorică a mișcărilor pe gestiuni, grupe sau subgupe de mărfuri cu ajutorul registrului (Registrul stocurilor). Acest registru se deschide anual, în el se centralizează, lunar, pe grupe elementele stocabile. Avantajul acestei metode este acela că se realizează concordanța dintre stocurile scriptice din Fișa de magazie și datele valorice din Registrul stocurilor.

Soldul final al gestiunii, calculat pe baza evidenței cantitative de la depozite se determină prin ponderarea cantităților în stoc cu prețul de evaluare ales în funcție de metoda de evaluare utilizate (identificării specifice, FIFO, LIFO).

2. Metoda global -valorică constă în ținerea evidenței analitice cu ajutorul Fișei de cont pentru operații diverse. Fișa de cont cuprinde numai date valorice, care se înregistrează pe baza documentelor de intrare și ieșire a mărfurilor. b#%l!^+a?

Principalul avantaj al acestei metode este reducerea volumului de muncă prin eliminarea Fișelor de cont analitic pentru valori materiale și înlocuirea Fișei de magazie cu Fișa de cont pentru operații diverse, ținându-se o evidență global-valorică.

1.5 Documente specifice utilizate în comerțul cu amănuntul

Operațiile economice se înregistrează în contabilitate în momentul efectuării pe bază de documente, dobândind calitatea de documente justificative.

Documentele justificative au o funcție informațională (suport material al înregistrărilor operațiilor economice și financiare în contabilitate) și o funcție de gestiune (dovedind realizarea operațiilor).

1.5.1 Documente specifice utilizate în aprovizionarea cu mărfuri

Aprovizionarea cu mărfuri se efectuează nemijlocit de la furnizori locali sau din alte orașe, de la bazele și depozitele organizațiilor superioare, de la întreprinderile de producție proprii prin deplasarea lor de la un magazin la altul în vederea reducerii cheltuielilor pentru transportarea mărfurilor. În cazul livrărilor locale mărfurile se expediază în rețeaua comercială în mod centralizat.

Procesul de aprovizionare se desfășoară pe bază de contracte încheiate cu furnizorii, în care se precizează mărfurile ce se achiziționează, cantitate și termenele de livrare, modalitățile și termenele de plată, condițiile de transport și ambalare.

Modalitățile de aprovizionare cu mărfuri a magazinelor sunt: aprovizionarea directă și b#%l!^+a?aprovizionarea prin verigi intermediare. Acestea sunt determinate de felul mărfurilor (dacă sunt mărfuri de sortiment simplu sau de sortiment complex); distanța față de întreprinderea comercială cu ridicata sau de întreprinderea producătoare; capacitatea de desfacere a societăților comerciale cu amănuntul.

Aprovizionarea directă de la producător reprezintă cea mai eficientă formă de aprovizionare și are tendința de extindere datorită avantajelor pe care le prezintă:

– se asigură legătura directă între producător și magazin; se accelerează viteza de circulație a mărfurilor (se reduce numărul de zile cît mărfurile stau în canalele de circulație);

– se reduce nivelul relativ al cheltuielilor comerțului ; crește rata rentabilității.

Aprovizionarea directă se utilizează pentru mărfurile alimentare ușor perisabile, pentru mărfurile de sortiment simplu, la care nu este nevoie de formarea sortimentului comercial, la mărfurile provenite din resurse locale, la mărfurile de cerere îndelungată (aparate de radio, televizoare, mobilă etc. ) și pentru care magazinele dispun de capacitate mare de desfacere.

Aprovizionarea prin verigi intermediare se efectuează de la:

– întreprinderile comerciale cu ridicata prin tranzit și prin depozit pentru mărfuri de sortiment complex, mărfuri provenite din import, mărfuri cu caracter sezonier, mărfuri ce necesită operațiuni de pregătire și impun intervenția verigii cu ridicata;

– întreprinderile comerciale cu amănuntul când unitățile mici sunt situate la distanțe mari de furnizori, practicându-se foarte rar pentru mărfuri nealimentare în cantități mici, datorită dezavantajelor pe care le prezintă: încetinirea vitezei de circulație a mărfurilor (crește numărul de zile căt mărfurile stau în canalele de circulație); b#%l!^+a?

Documente utilizate în aprivizonarea cu mărfuri:

1. Avizul de însoțire a mărfii

Se întocmește în trei exemplare de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, datorită unor condiții obiective și excepționale, făcându-se mențiunea Urmează factura. În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiași unități patrimoniale dispersate teritorial, avizul de însoțire a mărfii va purta mențiunea Fără factură. Pe avizul de însoțire a mărfii, emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terți sau pentru vânzare în regim de consignație, se face mențiunea Pentru prelucrare la terți sau Pentru vânzare în regim de consignație, după caz etc.

Funcțile acestora sunt:

– document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;

– document ce stă la baza întocmirii facturii;

– dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități;

2. Factură fiscală

Formular cu regim special de tipărire, înseriere și numerotare. Factura reprezintă un document contabil primar emis de furnizor clientului. Factura trebuie să conțină în mod obligatoriu produsele vândute respectiv serviciile prestate de către furnizor clientului pe numele căruia este emisă factura. b#%l!^+a?

Elementele ce trebuie să apară în mod obligatoriu pe o factură sunt numărul de ordine, în baza uneia sau mai multor serii, care identifică factura în mod unic, data emiterii facturii, denumirea/ numele, adresa și codul de înregistrare, după caz, ale persoanei impozabile care emite factura, denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare, ale reprezentantului fiscal, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu este stabilit în România și și-a desemnat un reprezentant fiscal, dacă acesta din urmă este persoană obligată la plata taxei, denumirea/ numele, adresa și codul de înregistrare, ale cumpăratorului de bunuri sau servicii, dupa caz, numele și adresa cumpărătorului, precum și codul de înregistrare în scopuri de TVA, în cazul în care cumpărătorul este înregistrat, precum și adresa exactă a locului în care au fost transferate bunurile.

Semnarea și ștampilarea facturilor nu sunt obligatorii. Pe factură se va tipari doar FACTURĂ, nu FACTURĂ FISCALĂ. Facturile incorect completate sau care nu conțin toate informațiile pot fi refuzate la plată de către cumpărător.

Nu mai este obligatorie folosirea facturilor fiscale pretipărite. Nu mai este obligatorie înscrierea pe factură a urmatoarelor informatii: capitalul social, banca și IBAN, nr. de înregistrare la Registrul Comerțului (J, F).

Factura poate fi înlocuită temporar de o factură proformă pentru a evita anularea sau stornarea facturii în cazul neefectuării plății de către client. b#%l!^+a?

Toate facturile privind livrările de bunuri și servicii, respectiv achizițiile vor fi introduse în Declarația 394, excepție făcând facturile emise către persoane neînregistrate în scopuri de TVA în România, facturile emise prin autofacturare desfășurate pe teritoriul României.

O factură emisă poate fi stornată sau anulată după caz. În același timp o factură poate fi încasată parțial sau total. O factură poate fi încasată pe loc sau ulterior emiterii ei. În cazul în care furnizorul emite clientului o factura proformă, factura normală va fi emisa ulterior încasării facturii.

Funcțile unei facturi:

document de bază căruia se întocmește documentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate;

document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;

document de încărcare în gestiunea primitorului;

document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.

3. Chitanța

Se întocmește în trei sau două exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către casierul unității și se semnează de acesta pentru primirea sumei.

Se folosește ca document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar la casieria unității; document justificativ de înregistrare în registrul de casă (cu respectarea Regulamentului operațiunilor de casă) și în contabilitate. b#%l!^+a?

În comerțul cu amănuntul, chitanța se întâlnește la plățile în numerar a contravalorii facturilor de marfă.

4. Nota de recepție și constatare de diferențe

Este un document pentru recepția bunurilor aprovizionate; document justificativ pentru încărcarea în gestiune; act de probă în litigiile cu furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție; document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Se folosește ca document distinct de recepție în următoarele cazuri:

bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite;

bunurile materiale primite spre prelucrare în custodie sau în păstrare;

bunuri materiale procurate de la persoane fizice;

bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare;

bunuri materiale care prezintă diferențe la recepție;

mărfurilor intrate în gestiune la care evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul;

În cazurile menționate mai sus, precum și pentru materialele nestocate a căror valoare se înregistrează direct pe cheltuieli, recepția și încărcarea în gestiune se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factură, aviz de însoțire a mărfii etc.). Se întocmește în 2 exemplare, potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, b#%l!^+a?după caz, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la recepție se constată diferențe. Nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în 3 exemplare de către comisia de recepție legal constituită.

În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii.

Datele de pe verso formularului nu se completează decât atunci când se constată diferențe la recepție.

1.5.2 Documente specifice utilizate în vânzarea de mărfuri cu amănuntul

Vânzarea este faza de finalizare a circulației mărfurilor, iar din punct de vedere contabil momentul vânzării mărfurilor este considerat momentul facturării sau cel al încasării contravalorii lor, sau momentul livrării sau transmiterii către cumpărător a drepturilor de proprietate asupra acestora.

Vânzarea mărfurilor către consumatorii individuali are loc prin urmatoarele forme:

vânzări mărfuri cu plata integrală în numerar

vânzări cu mică ridicată

vânzări de mărfuri cu plata în rate

vânzări de mărfuri prin carduri bancare

vânzări de mărfuri în consignație

Pe lângă factură și chitanță, ce respectă aceleași principii ca la aprovizionare, în vânzarea b#%l!^+a?de bunuri și servicii cu amănuntul se utilizează următoarele documente:

1. Fișa de magazie

Este un formular cu ajutorul căreia se ține evidența stocurilor, fără regim special, adică se pot completa și pe un formular care conține toate informațiile necesare. Fișa de magazie servește la evidența cantitativă a stocurilor.

Este document de evidență a stocurilor la locul de depozitare a intrărilor, a ieșirilor, și este un document de contabilitate analitică. Se întocmește într-un singur exemplar, separat pentru fiecare fel de material, materie primă, produs finit etc, de către compartimentul financiar-contabil, dacă acesta este răspunzător de respectivele stocuri, sau de către gestionarul desemnat să țină evidența respectivelor stocuri. Se completează într-un singur exemplar, nu circulă, adică stă doar la locația unde se află respectivele stocuri, și se arhivează la departamentul financiar- b#%l!^+a?contabil a companiei.

2. Raportul de gestiune

Este documentul pe baza căruia se ține evidența stocurilor. El este un instrument foarte bun de control scriptic al stocurilor.

Controlul stocurilor pe baza raportului de gestiune se face prin verificarea concordanței dintre sumele din actele de intrare și ieșire și sumele înscrise în raport. Pe baza acestor sume se calculează soldul stocurilor, adică a conturilor din clasa 3. Acest sold reprezintă mărfurile, existente în cadrul întreprinderii.

Ieșirile de stocuri se efectuează pe bază de aviz de însoțire a mărfii, pe baza facturii fiscale, a raportului Z eliberat de casa de marcat, notă de transfer între gestiuni. Acestea se consemnează în raportul de gestiune la rubrica de ieșiri și se verifică concordanța sumele din aceste documente cu cele înscrise în raport.

Raportul de gestiune se întocmește în două exemplare și poate fi periodic sau zilnic în funcție de necesitățile fiecărui operator economic.

Pentru unitățile de vânzare cu amănuntul care utilizează metoda global valorică, se folosește raportul de gestiune întocmit de către gestionari și predat departamentului contabil înainte de inventariere. Prin această metodă contabilitatea analitică a mărfurilor și amabalajelor se ține global valoric, atât la gestiune cât și la departamentul contabilitate. Verificarea b#%l!^+a?corectitudinii înregistrărilor se face la perioade stabilite de către fiecare unitate economică. Soldul raportului de gestiune și cel din contabilitate este verificat lunar pentru a se preîntampina problemele și rezolvarea lor cu ușurință. Dacă acestea nu sunt egale se va verifică cu atenție fiecare document înregistrat în contabilitate și fiecare document înregistrat în raportul de gestiune.

3. Monetarul

Este un document justificativ pentru evidențierea la sfârșitul zilei a numerarului existent în casieri, corespunzător mărfurilor comercializate; document justificativ de înregistrare în contabilitate; document justificativ pe baza căruia se predă contribuabilului numerarul încasat prin casă de către casier, respectiv de către vânzător.

Potrivit reglementărilor în vigoare, în condițiile utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale, suma înscrisă în monetar trebuie să corespundă cu suma din registrul de casă emis de aceste aparate, inclusiv cu suma înregistrată de mână în registrul de casă, în cazul defectării aparatelor de marcat electronice fiscale.

Valoarea înscrisă în monetar trebuie să corespundă cu valoarea înscrisă în raportul de gestiune. Se întocmește în două exemplare de către casier sau de către persoana împuternicită, la sfârșitul zile, prin inventarierea numerarului pe categorii de bancnote și de monede. Astfel intrările de stocuri pot fi controlate prin raportul de gestiune, pe baza documentelor justificative de intrare: aviz de însoțire a mărfii, notă de intrare –recepție, notă de transfer între gestiuni. Se verifică daca au fost operate toate intrările și dacă sunt conform cu sumele de pe documente.

4. Registrul de casă b#%l!^+a?

Reprezinta un document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în numerar efectuate prin casieria unității, pe baza documentelor justificative. Ajută la stabilirea soldului de casă de la sfârșitul fiecărei zile. Este un document de înregistrare zilnică în contabilitate a operațiilor de casă.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL II

TRATAMENTE ȘI ÎNREGISTRĂRI CONTABILE A MĂRFURILOR ÎN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL

2.1 Tratamente contabile

Referințele contabile privind stocurile sunt constituit din directive, IAS-uri, legi și ordine ale ministerului de finanțe. Cele mai importante sunt:

– Legea contabilității nr. 82/1991 actoalizată 2014

– Ordinul Ministrului de Finanțe nr. 3055/2009

– Directiva a IV-a și a VII-a a Comunităților Economice Europene

– IAS-2

2.1.1 Legea contabilității nr. 82/1991 actualizată 2014 b#%l!^+a?

Legea contabilității nr. 82/1991 prevede în capitolul 1, articolul 8 că evaluarea elementelor deținute cu ocazia inventarierii și prezentarea acestora în situațiile financiare anuale să se facă potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

Conform capitolului 2, articolul 12 și articolul 13 Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric, în condițiile stabilite de reglementările legale. Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziție, de producție sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziție sau producție, dupa caz.

Evaluarea, conform cu Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității, prevede:

– la intrarea în patrimoniu, bunurile materiale se evaluează și se înregistreaza în contabilitate astfel: materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar și alte bunuri procurate cu titlu oneros la costul de achizitie;

– la ieșirea din patrimoniu, bunurile materiale se evalueaza și se înregistreaza în contabilitate prin aplicarea metodei costului mediu ponderat, metodei primului intrat -primului ieșit sau a metodei ultimul intrat -primul ieșit.

– pentru evaluarea elementelor patrimoniale, se stabilesc următoarele reguli:

a. La data intrării în patrimoniu, elementele se înregistreaza în contabilitate la valoarea de b#%l!^+a?intrare, denumita valoarea contabilă, respectiv: la valoarea de utilitate pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit, la cost de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros, la cost de producție pentru bunurile produse în întreprindere.

b. Evaluarea bunurilor cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de utilitate denumită valoare de inventar.

c. La încheierea exercițiului elementele patrimoniale se evaluează și se reflectă în bilanțul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv cu valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

– diferențele constatate între soldurile scriptice corespunzătoare bunurilor evaluate la valoare actuală și stocurile constatate cu ocazia inventarierii se înregistreaza în contabilitate cu minusuri sau plusuri de inventar dupa efectuarea în prealabil, a compensațiilor admise, de regulă numai în cazurile în care exista riscul de confuzie între acestea, pentru aceeași perioadă de gestiune. Bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate, stabilită în funcție de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv plată.

– inventarierea se efectuează la locurile de depozitare sau păstrare a bunurilor, prin numărare, cântărire, măsurare sau prin alte mijloace de determinare a existenței faptice a acestora.

2.1.2 Ordinul Ministerului de Finanțe nr. 3055/19.10.2009

OMF 3055/2009 împreună cu reglementările contabile aferente abordează formatul și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile și regulile de evaluare, regulile pentru întocmirea, aprobarea, auditarea și publicarea situațiilor financiare. b#%l!^+a?

Conform pct. 120 la ordin, în categoria activelor circulante se cuprind:

– stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu au fost întocmite factura;

– creanțe;

– investiții pe termen scurt;

– casa și conturi la bănci;

Conform pct. 149 activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziție sau costul de producție, după caz.

Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piață sau, în circumstanțe speciale, la o altă valoare minimă atribuită acestora la data bilanțului.

Dacă activele circulante fac obiectul ajustărilor de valoare cu caracter excepțional, exclusiv în scop fiscal, suma ajustărilor și motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative.

Deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise.

În comerțul cu amănuntul poate fi utilizată metoda prețului cu amănuntul, pentru a b#%l!^+a?determina costul stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje similare și pentru care nu este practic să se folosească altă metodă. În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

Pct. 161 prevede că la ieșirea din gestiune a stocurilor și altor active fungibile, acestea se evaluează și înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode:

– metoda primul intrat – primul ieșit – FIFO;

– metoda costului mediu ponderat – CMP;

– metoda ultimul intrat – primul ieșit – LIFO.

2.1.3 Directiva a IV-a și directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene

Începând cu anul 2006, toate entitățile contabile aplică reglementările contabile conforme cu directivele europene. România a implementat directiva contabilă înainte de data prevăzută pentru aderarea la Uninuea Europeană, Ministerul Finanțelor Pubilce a aprobat reglementări conforme cu Directiva a IV-a și Directiva a VII-a a Comunităților Economice Europene.

Prin aceste directive s-a întenționat asigurara unei coerențe între regulile de evaluare, formatul și publicarea situațiilor financiare ale societăților din Comunitatea Economică Europeană.

Directiva a IV-a consideră a fi necesare regulile de evaluare pentru a se asigura b#%l!^+a?comparabilitatea și echivalența informațiilor conținute în conturile anuale. În acest sens sunt prezentate 6 principii de bază privind evaluarea (continuitatea activității, consecvența metodelor, prudența, independența exercițiilor, evaluarea separată a elementelor, intangibilitatea bilanțului de deschidere), precum și convențiile privind stabilirea valorii elementelor.

2.1.4 Standardul de contabilitate IAS-2

Standardul de contabilitate IAS 2 Stocuri are ca obiective descrierea tratamentelor contabile ale stocurilor și furnizarea indicațiilor practice referitoare la procedeele de determinare a costului, la recunoașterea ulterioară a acestora ca o cheltuială, precum și la diminuarea valorii stocurilor până la valoarea realizabilă netă.

Conform standardului internațional de reglementare IAS 2 stocurile sunt definite ca:

– active deținute de întreprindere pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

– în curs de producție în vedera vânzarii în aceleași condiții ca mai sus;

– sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii”.

În privința ariei de aplicabilitate, IAS 2 tratează toate stocurile de active deținute pe termen scurt, cu excepția stocurilor de produse agricole, forestiere sau a altor stocuri de această natură și a producției și serviciilor în curs de execuție din cadrul contractelor de construcții.

Există și alte Standarde, care fac referire la stocuri: b#%l!^+a?

– IAS 8 Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile și erori, pentru corecția erorilor referitoare la stocuri sau modificările de politici referitoare la stocuri și implicațiile asupra situațiilor financiare;

– IAS 12 Contabilitatea impozitului pe profit, pentru impactul politicilor legate de stocuri asupra impozitului pe profit;

– IAS 14 Raportarea pe segmente, pentru necesitatea raportării stocurilor pe segmente de activitate și zone geografice;

– IAS 18 Venituri, pentru vânzarea stocurilor;

– IAS 23 Costurile îndatorării, pentru situațiile de capitalizare a dobânzilor în costul stocurilor;

IAS 2 precizează ca stocurile trebuie evaluate la minimul dintre cost (valoarea de intrare) și valoarea realizabilă netă (VRN).

Orice stoc pentru a fi înscris în activul bilanțului trebuie să raspundă definiției unui activ, adică să fie o resursă controlată de întreprindere, provenită din evenimente trecute și de la care se așteaptă obținerea de avantaje viitoare sub forma fluxurilor de lichidități.

Există cazuri în care forma legală a tranzacțiilor nu reflectă realitatea economică. În asemenea cazuri, trebuie utilizat principiul prevalenței economicului asupra juridicului pentru a determina dacă stocurile respective pot fi recunoscute ca active. b#%l!^+a?

2.2 Conturi utilizate în comerțul cu amănuntul

Contabilitatea circulației mãrfurilor atãt en gros, cât și en detail se organizeazã cu ajutorul a douã conturi sintetice de gradul I, 371 Mãrfuri și 378 Diferențe de preț la mãrfuri, care constituie grupa 37 Mãrfuri din cadrul clasei a 3-a Conturi de stocuri și producție în curs de execuție.

Pentru reflectarea în contabilitate a tranzacțiilor specifice comerțului cu amănuntul, se utilizează cu precădere următoarele conturi:

– Contul 371 Märfuri este un cont de activ ce ține evidența mișcării stocurilor de mărfuri, reflectã în debit și, de asemenea, în credit, prețul de înregistrare aferent mãrfurilor intrate și respectiv ieșite în și din gestiune, cât și al celor reflectate numai scriptic la intrãri și ieșiri.

– Contul 302 Materiale consumabile este un cont de activ folosit pentru evidențierea materialelor de întreținere și funcționare a magazinului. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile).

– Contul 303 Materiale de natura obiectelor de inventor este un cont de active folosit pentru evidențierea mobilierului, ustensilelor și utilajelor din magazin. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței, mișcării și uzurii materialelor de natura obiectelor de inventar. Soldul b#%l!^+a?contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.

– Contul 378 Diferențe de preț la mărfuri cu ajutorul acestui cont se ține evidența adaosului comercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor din unitățile comerciale. Contul 378 este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a mărfurilor. În creditul contului se înregistrează: valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (371) iar în debitul contului se înregistrează: valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite din gestiune (371). Soldul contului reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

– Contul 381 Ambalaje este un cont de activ cu ajutorul căruia se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de ambalaje. Soldul contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor existente în stoc la sfârșitul perioadei.

– Contul 397 Ajustări pentru deprecierea mărfurilor este un cont de pasiv, cu ajutorul acestui cont se ține evidența constituirii, de regulă, la sfârșitul exercițiului financiar, a ajustărilor pentru deprecierea stocurilor de mărfuri, precum și a suplimentării, diminuării sau anulării acestora, potrivit politicilor adoptate de entitate.

– Contul 401 Furnizori este un cont de pasiv, cu ajutorul acestui cont se ține evidența datoriilor și a decontărilor în relațiile cu furnizorii, alții decât entitățile afiliate și entitățile legate prin interese de participare, pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate sau serviciile prestate. Soldul contului reprezinta sumele datorate furnizorilor.

– Contul 403 Efecte de plătit este un cont de pasiv, cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiilor de plătit pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie etc.). Soldul contului b#%l!^+a?reprezinta valoarea efectelor comerciale de platit.

– Contul 408 Furnizori -facturi nesosite este un cont de pasiv, cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate și prestările de servicii, pentru care nu s-au primit facturi. Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor pentru care nu s-au primit facturi.

– Contul 409 Furnizori -debitori este un cont de activ, cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilor pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor sau pentru prestări de servicii și executări de lucrări. Soldul contului reprezintă avansuri acordate furnizorilor, nedecontate.

– Contul 411 Clienți este un cont de activ, cu ajutorul acestui cont se ține evidența creanțelor și decontărilor în relațiile cu clienții interni și externi pentru produse, semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate și servicii prestate, pe bază de facturi, cu excepția entităților afiliate și a entităților legate prin interese de participare, inclusiv a clienților incerți, rău-platnici, dubioși sau aflați în litigiu. Soldul contului reprezintă sumele datorate de clienți.

– Contul 413 Efecte de primit de la clienți este un cont de activ, cu ajutorul acestui cont se ține evidența creanțelor de încasat, pe bază de efecte comerciale. Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.

– Contul 418 Clienți -facturi de întocmit este un cont de activ, cu ajutorul acestui cont se evidențiază livrările de bunuri, prestările de servicii sau executările de lucrări, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu s-au întocmit facturi. Soldul contului reprezintă valoarea b#%l!^+a?bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate, pentru care nu s-au întocmit facturi.

– Contul 419 Clienți -creditori este un cont de pasiv, cu ajutorul acestui cont se ține evidența clienților creditori, reprezentând avansurile încasate de la clienți. Soldul contului reprezintă sumele datorate clienților creditori.

– Contul 4423 Taxa pe valoarea adăugată de plată este un cont de pasiv cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată de plătit la bugetul statului. Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adaugată de plată.

– Contul 4424 Taxa pe valoarea adăugată de recuperat este un cont de activ, cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului. Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adaugată de recuperat de la bugetul statului.

– Contul 4426 Taxa pe valoarea adăugată deductibilă este un cont de activ cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată deductibilă, potrivit legii. La sfârșitul perioadei, contul nu prezintă sold.

– Contul 4427 Taxa pe valoarea adăugată colectată este un cont de pasiv cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată colectată, potrivit legii. La sfârșitul perioadei, contul nu prezintă sold.

– Contul 4428 Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă în acest cont se evidențiază, potrivit legii, taxa pe valoarea adăugată neexigibilă. Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adaugată neexigibilă. b#%l!^+a?

– Contul 512 Conturi curente la bănci este un cont bifuncțional cu ajutorul acestui cont se ține evidența disponibilităților în lei și valută aflate în conturi la bănci, a sumelor în curs de decontare, precum și a mișcării acestora. Soldul debitor reprezintă disponibilitățile în lei și în valută, iar soldul creditor, creditele primite.

– Contul 531 Casa este un cont de activ, cu ajutorul acestui cont se ține evidența numerarului aflat în casieria entității, precum și a mișcării acestuia, că urmare a încasărilor și plăților efectuate. Soldul contului reprezintă numerarul existent în casierie.

– Contul 607 Cheltuieli privind mărfurile un cont de activ, cu ajutorul acestui cont se ține evidența cheltuielilor privind mărfurile. Contul 607 poate fi creditat în cursul perioadei, pentru operațiile în participație, cu sumele transmise pe baza de decont. La sfârșitul perioadei, soldul acestui cont se transferă asupra contului de profit și pierdere (121)

– Contul 707 Venituri din vânzarea mărfurilor este un cont cu functie de pasiv, cu ajutorul acestui cont se ține evidența veniturilor din vânzarea mărfurilor. Contul 707 poate fi debitat, în cursul perioadei, cu veniturile realizate din operații de participație transferate coparticipanților. La sfârșitul perioadei, soldul contului 707 se transferă asupra contului de profit și pierdere (121).

2.3 Înregistrări contabile a mărfurilor în comerțul cu amănuntul

Furnizorii pentru unitățile comerciale cu amănuntul sunt: unitățile comerciale cu ridicata sau unitățile producătoare.

Fluxurile comerciale ale societății en-detail se realizează cu ajutorul unor unități specializate, formate din unități operative (magazine, tonete, chioșcuri, etc) și uneori din b#%l!^+a?depozite de repartizare.

Circuitul mărfurilor se prezintă astfel:

Figure 2.1 Circuitul mărfurilor

2.3.1 Contabilitatea mărfurilor la preț de vânzare cu amănuntul în magazine cu amănuntul

Spre deosebire de contabilitatea într-o firmă cu ridicata, în unitatea cu amănuntul adaosul comercial se înregistrează într-un cont distinct și anume în contul 378 Diferențe de preț la mărfuri. Adaosul comercial se exprimă atât în mărime absolută, cât și în mărime relativă, determinat prin următoarele formule de calcul:

Sic 378 + Rc 378

K = x 100

Sic 371 + Rd 371

unde:

K = coeficient de repartizare b#%l!^+a?

Sic / Sid = sold inițial creditor /debitor

Rc / Rd = rulaj creditor /debitor

Adaosul comercial aferent mărfurilor din stoc -Ac stoc se calculează astfel:

Ac stoc = K x ( Sfd 371 Sfc 4428 )

100

Adaosul comercial aferent mărfurilor vândute –Acv se calculează astfel:

Acv = Sc 378 Ac stoc

TVA neexigibilă aferent vânzării, este identică cu TVA colectată înregistrată cu această ocazie. TVA neexigibilă este o TVA ”în așteptare” aferentă mărfii pe stoc, care devine exigibilă (colectată), în momentul în care se vinde marfa.

Conturile specifice utilizate sunt:

– 371 Mărfuri

– 378 Diferențe de preț la mărfuri (pentru adaosul comercial)

– 4428 TVA neexigibilă

– 607 Cheltuieli privind mărfurile

– 707 Venituri din vânzarea mărfurilor

– 4427 TVA colectată b#%l!^+a?

– 411 Clienți

– 5311 Casa în lei

Înregistrările contabile se prezintă astfel:

– Înregisrarea achiziției de mărfuri

% = 401 Furnizori

371 Mărfuri

4426 TVA deductibilă

– Încărcarea gestiunii cu adaosul comercial și TVA neexigibilă:

371 Mărfuri = %

378 Diferențe de preț la mărfuri

4428 TVA neexigibilă

– Înregistrarea vânzării:

5311 Casa în lei = %

707 Venituri din vânzarea mărfurilor

4427 TVA colectată

– Descărcarea gestiunii:

% = 371 Mărfuri

378 Diferențe de preț la mărfuri

607 Cheltuieli privind mărfurile

4428 TVA neexigibilă b#%l!^+a?

2.3.2 Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plata în rate

Vânzarea mărfurilor pe bază de contract cu plata în rate reprezintă o categorie de comerț cu amănuntul, care, sub aspect contabil, prezintă anumite particularități comparativ cu celelalte vânzări de mărfuri en detail.

Vânzările de mărfuri în credit (în rate) sunt convenabile, în primul rând pentru cumpărător (consumator) de mărfuri, deoarece el consumă mărfurile din momentul procurării acestora, iar achitarea urmează să fie efectuată într-o perioadă mai indelungată. Evident, vânzătorul trebuie să aibă garanții că benificiarul dispune de mijloace bănești pentru a achita marfa procurată în credit. Pentru a putea contracta mărfurile cu plata în rate, cumpărătorul trebuie să prezinte o adeverință de la locul de lucru.

La rândul lor, cheltuielile aferente ratelor prezintă particularitatea că sunt deductibile fiscal la termenele stabilite prin contract, proporțional cu valoarea fiecărei rate față de valoarea totală a mărfurilor vândute.

În funcție de aceste particularități este necesar să se utilizeze următoarele conturi specifice: – 472 Venituri înregistrate în avans,

– 471 Cheltuieli înregistrate în avans b#%l!^+a?

– 4428 TVA neexigibilă

Indiferent de tipul activității, vânzările de mărfuri în rate sunt însoțite de o dobândă. Dobânda poate fi încasată, în funcție de condițiile stabilite în contract cum ar fi:

– odată cu prima rata

– încasarea eșalonată (odată cu fiecare rată încasată)

– odată cu încasarea ultimei rate

Cea mai utilizată variantă este varianta în care se încasează eșalonat odată cu încasarea ratelor. Evidența dobânzii de încasat se ține cu ajutorul contului 472 Venituri înregistrate în avans.

În activitatea curentă contabilitatea vânzărilor în rate se prezintă sub 2 forme:

– se înregistrează în contabilitate toată suma de încasat din vânzarea mărfurilor, precum și dobânda aferentă, chiar dacă nu s-au încasat efectiv. Astfel, în contul 707 Venituri din vânzarea mărfurilor se înscrie suma de încasat totală, iar în contul 472, analitic Venituri de realizat, se trece dobânda aferentă vânzărilor în rate.

– se consideră venituri efective numai acontul încasat, prin înregistrarea în debitul contului 707, iar veniturile de realizat în creditul contului 472 Venituri înregistrate în avans. TVA aferentă veniturilor de realizat se înregistrează în contul 4428 TVA neexigibilă, iar pe măsura încasării ratelor, contul 472 Venituri înregistrate în avans se debitează concomitent cu creditarea contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor și 4428 TVA neexigibilă. Dobânda se înregistrează la fel ca în prima variantă prin creditarea contului 472, analitic Venituri de realizat, iar pe măsura b#%l!^+a?încasării lor se debitează contul 472 Venituri înregistrate în avans concomitent cu creditarea contului 766 Venituri din dobânzi.

Înregistrările contabile se prezintă astfel:

– Vânzarea mărfurilor:

411 Clienți = %

707 Venituri din vânzarea mărfurilor

4427 TVA colectată 472 Venituri înregistrate în avans

4428 TVA neexigibilă

– Încasarea avansului: b#%l!^+a?

5311 Casa în lei = 411 Clienți

– Încasarea ratei:

5311 Casa în lei = 411 Clienți

472 Venituri înregistrate în avans = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor

4428 TVA neexigibilă = 4427 TVA colectată

Încasarea dobânzii aferente ratei:

472 Venituri înregistrate în avans = 766 Venituri din dobânzi

– Descărcarea gestiunii cu mărfurile vândute:

% = 371 Mărfuri

607 Cheltuieli privind mărfurile

378 Diferențe de preț la mărfuri

4428 TVA neexigibilă

b#%l!^+a?

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA MĂRFURILOR LA SC ECOFARMACIA NETWORK SRL

3.1 Descrierea societății comerciale S.C. Ecofarmacia Network SRL

Descrierea societății

SC Ecofarmacia Network SRL este un grup de farmacii localizate în central Transilvaniei care activează sub brandul Ecofarmacia. Înfințată în 2009 Ecofarmacia a reușit să construiască, într-un timp scurt, o rețea puternică și capabilă să aducă o gamă diversă de produse la cele mai bune prețuri.

Personalul Ecofarmacia este unul tânar, dornic să ajute pacientul, astfel că veți fi întampinat într-o atmosferă caldă la fiecare vizită. Echipa Ecofarmacia promovează valorile farmaciei de cartier, mereu atentă la nevoile pacientului.

Distribuția se realizează en detail prin intermediul a 15 farmacii proprii din Alba, Brașov, Sibiu, Mureș, Reghin, Cluj, Ungheni, Gheorgheni cât și prin intermediul a 6 farmacii ce acționează sub brendul “Ecofarmacia” din Cluj, Harghita, Covasna și Reghin.

Misiunea firmei SC Ecofarmacia Network SRL este să redefinească conceptul de “farmacie de cartier“, prin formarea unei relații de încredere cu pacienții. Ecofarmacia se b#%l!^+a?angajează să ofere întotdeauna condițiile cele mai avantajoase și prețurile cele mai mici.

Obiectivul societății

SC Ecofarmacia Network SRL își dorește să construiască o rețea matură de farmacii. Ținta actuală este de 30 de farmacii. În viitor, se doreste să se spună despre Ecofarmacia că "este aproape, ieftin și găsesc de toate”. În fiecare oraș în care au farmacii există cel puțin o farmacie deschisă non-stop. Pentru client este mai simplu, mai repede și mai ieftin, de fiecare dată. Clientul găsește precis ce caută fără să stea la coadă și fără să fie scump, în comparație cu prețurile generale, din piața. La Ecofarmacia, se prețuiește: lucrul bine făcut, integritatea, respectful.

Tip de activitate

Comerț cu amănuntul al produselor farmaceutice, în magazine specializate, conform clasificării activităților economice (CAEN).

Forma juritică a societății

“Societate cu răspundere limitată”, conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990, modificată prin Ordonanța Guvernului României nr. 32/1997 și aprobată prin Legea nr. 195/1997.

Elemente de identificare

Denumire: S.C. Ecofarmacia Network SRL;

Sediul social: str. N. Titulescu, nr. 2 Brașov, România; b#%l!^+a?

Puncte de lucru: 15 puncte de lucru;

Cod unic de înregistrare: 25856816;

Atribut fiscal: RO 25856816;

Număr de ordine în registrul comerțului: J08 /1172 /2009;

Capitalul social subscris și vărsat este de 2250000 lei;

Număr mediu de angajați: 100;

Administrator: Pavel Radu;

Structura activității

Informații referitoare la impozitul pe profit

Reconcilierea dintre rezultatul exercitiului și rezultatul fiscal, așa cum este prezentat în declarația de impozit pe profit:

Rezultatul exercițiului 2013 pierdere: -1159278 ron

Rezultatul exercițiului 2012 pierdere: -572335 ron b#%l!^+a?

Rezultatul exercițiului 2011 pierdere: -1735979 ron

Figure 3.1 Rezultatul exercițiului financiar la SC Ecofarmacia Network SRL

Cifra de afaceri

2011: 25686757 RON

2012: 41947648 RON

2013: 56566926 RON

Figure 3.2 Evoluția cifrei de afaceri în perioada 2011-2013

3.2 Eficența utilizării activelor circulante

Performanța activelor circulante se apreciază cu ajutorul următorilor indicatori:

– viteza de rotație

– indicatorii rentabilității utilizării activelor circulante

– indicatorii intensității utilizării activelor circulante

– eliberarea relativă, absolută, totală a activelor circulante

– limitele fondului de rulment

Analiza indicatorilor vitezei de rotație vizeză factorii de accelerare sau încetinire atât pe total, cât și din punct de vedere al structurii activelor circulante și pe elemente ale activelor circulante.

Viteza de rotație a activelor circulante se reflectă în activitatea de exploatare a firmei prin:

– modificare procesului de aprovizionare și producție

– reducerea costurilor

– scurtarea procesului de desfacere și încasare

– repectarea dișciplinei contractuale

Volumul activelor circulante depinde de cifra de afaceri și viteza de rotație a activelor circulante. Accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante reprezintă scopul orcărui managemet performant, reducerea vitezie de roație are efec negative și se va regăsi în creșterea cheltuielilor indirecte, creșterea cheltuielilor totale, diminuarea rezultatului exercițiului financiar.

În tab. 3.1 sunt prezentate pe perioada analizată 2011-2013 influența activelor circulante la 1000 lei cifră de afaceri.

Tabel 3.1 Active circulante la 1000 lei CA

Concluzii:

– Toți indicatorii vitezei de rotație a activelor circulante au cunoscut o dinamică favorabilă, care reflect accelerarea vitezie de rotație prin creșterea numărului de rotații, reducerea duratei în zile a unei rotații, cea ce a avut ca efect scăderea activelor circulante ce revin la 1000 lei cifră de afaceri.

– Creșterea vitezei de rotație a activelor circulante reflect majorarea eficienței utilizării acestora, cea ce are ca efect îmbunătățirea preformanțelor economico-financiare ale societății.

Efectele accelerării vitezei de rotație a activelor:

O accelerare a vitezei de rotație va determina o evoluție favorabilă a indicatorilor de performanță (ratele de rentabilitate), după cum încetinirea va avea efect negative asupra indicatorilor de performanță.

Accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante se exprimă prin creșterea numărului de rotații, fie prin reducerea duratei unei rotații, ceea ce antrenează în final reducerea activelor circulante ce revin la 1000 lei cifră de afaceri.

Viteza de rotație a activelor circulante este în legătură directă cu mai mulți indicatori, asupra cărora manifestă efecte favorabile prin accelerarea, sau efect nefavorabil, prin încetinire.

În tab. 3.12 sunt prezentate și calculate pe perioada analizată 2011-2013 rata rentabilității economice și rata rentabilității finaciară

Tabel 3.2 Ratele de rentabilitate

Eliberări de active circulante (E) (-)

E = (Dac2013 –Dac2012) * CA2013/ 360

E Ecofarmacia= (165.27- 241.89) * 56566926/360 = -12039327.42

Beneficiului aferent cifrei de afaceri nete

∆ = B2013 – B2012

∆ Ecofarmacia = 16910130- 12584294= 4325836

Concluzii:

– Din tab. 3.2 se poate observa reducerea duratei unei rotații cu 76,62 zile și a avut ca efect eliberări de active circulante și creșterea beneficiului aferent cifrei de afaceri.

– Creșterea cifrei de afaceri și a costurilor bunurilor vândute și serviciilor prestate a majorat beneficial.

Creșterea ratei rentabilității economice

∆ = Re2013 – Re2012

∆ Ecofarmacia = 56.95 -38.63= + 18.32%

Factorii de influență sunt ∆ = ∆Rv + ∆Nac + ∆ Sac, în care:

∆Rv = Rv2013 * Nac2012 * Sac2012 –Re2012 = Re2012ꞌ -Re2012

∆Rv Ecofarmacia = 29.90* 1.49* 0.8563 – 38.63= 38.15 -38.63= -0.48%

∆Nac = Rv2013 * Nac2013 * Sac2012 – Re2012ꞌ = Re2013ꞌ – Re2012ꞌ

∆Nac Ecofarmacia = 29.90* 2.18* 0.8563 – 38.15 = 51.82 -38.15 = +13.67%

∆Sac = Re2013 – Re2013ꞌ

∆Sac Ecofarmacia = 56.95– 51.82 = 5.13%

Prin însumare se verifică egalitatea

∆ = ∆Rv + ∆Nac + ∆ Sac

∆ Ecofarmacia = -0.48+ 13.67 – 5.13 = 18.32%

Concluzii:

– Din tab. 3.2 se poate observa că creșterea ratei rentabilității economice cu 18.32% la SC Ecofarmacia Network SRL a fost consencința accelerării numărului de rotații a activelor circulante

Creșterea ratei rentabilității financiare

∆ = Rf2013 – Rf2012

∆ Ecofarmacia = -2.58- 5.02 = – 7,60%

Factorii de influență sunt ∆ = ∆Re -∆L

Concluzii:

– Diminuarea Rf de -7,60% la SC Ecofarmacia Network SRL s-a datorat levierului financiar și datoriilor acumulate pentru înfințare și dezvoltare.

Accelerarea vitezei de rotație a activelor circulante trebuie realizată pe fazele circuitului economic prin reducerea stocurilor de mărfuri și materiale la minimul necesar asigurării continuității procesului de valorificare, reducerea termenelor de recuperare a creanțelor și accelerarea încasărilor, întărirea controlului financiar-contabil etc.

Încetinirea vitezei de rotați a activelor circulante are efecte nefavorabile prin diminuarea benficiului, a ratelor de rentabilitate și a altor indicatori de performanță.

3.3 Analiza comparativă a ratele de structură ale activelor circulante

Rata activelor circulante (Rac) reflectă ponderea activelor cu caracter temporar în total activ, fiind o măsură a flexibilității financiare în măsura în care evidențiază importanța relativă a activelor ușor de transformat în bani.

În tabelul nr. 3.3 sunt reflectate ponderea activelor circulante în total activ, la nivelul perioadei analizate 2011-2013.

Tabel 3.3 Rata activelor circulante

Concluzii:

– din datele rezultate se poate observa că pe perioada analizată rata activele circulante deține ponderea cea mai mare din total active, ea este de peste 80% în perioada analizată, situație specifică domeniului de activitate comerț cu amănuntul.

Figura 3.3 Rata activelor circulante și imobilizate

– ponderea activelor circulante au o tendință oșcilantă ca efect al modificării valorii activului într-o proporție mai mică sau mai mare decât cea a activelor circulante. Pentru o apreciere favorabilă, viteza de rotație a activelor circulante trebuie să crească, în condițiile realizării cifrei de afaceri cel puțin la nivelul anului precedent.

3.3.1 Rata stocurilor (RS)

Reprezintă o rată de structură a activelor circulante și exprimă mărimea stocurilor în totalul activelor întreprinderii în funcție de natura activității. Durata operațiilor de aprovizionare și desfacere sunt elemente ce influențează mărimea acestei rate.

Rata stocurilor ia valori diferite de la un sector la altul în funcție de natura activității: mai ridicată la întreprinderile din sfera producției și distribuției de bunuri și servicii și foarte scăzută în sfera serviciilor. În practică se consider că un nivel echilibrat al ratei stocurilor ar fi de aproximativ 30% în ramurile industrial și de 40-50% în construcții și comerț.

În tab. 3.4 sunt prezentate și calculate rata stocurilor pe perioada analizata 2011 -2013.

Tabel 3.4 Rata stocurilor

Concluzii:

– în cei trei ani de analiză rata stocurilor, ia valori destul de reduse având în vedere că specificul de activitate al firmelor este în zona distribuției și comercializării de produse farmaceutice

Figura 3.4 Rata stocurilor

– ponderea stocurilor în totalul activelor după cum se observă în fig. 3.4 are o tendință oșcilantă. Această situație reflectă o situație defectuasă de gestionare a stocurilor concomitent cu o creștere a activității de exploatare ca urmare a creșterii numărului de magazine de produse farmaceutice

– indicele de creștere al stocurilor este mai rapid decât cel al creșterii activelor circulante (IS > IAC). Situație considerată normală ținând cont de obiectul de activitate, datorită faptului că ciclul de exploatare este mic.

3.4 Analiza factorială a volumului de vânzări

Volumul vânzărilor exprimă rezultatul final al activității unității comerciale cu amănuntul și este un indicator asupra căruia acționează mai mulți factori. Acești factori pot fi interni sau externi, dependenți sau independenți de efortul colectivului de muncitori. Scopul analizei factoriale a volumului vânzărilor constă în determinarea factorilor de influență și cuantificarea mărimii influenței lor. Se evidențiază trei grupe principale de factori care acționează asupra volumului de vânzărilor:

– factorii legați de aprovizionarea și stocarea mărfurilor;

– factorii legati de asigurarea și utilizarea forței de muncă;

– factorii legați de baza tehnico-materială;

3.4.1 Analiza influenței factorilor legați de aprovizionarea și stocarea a mărfurilor

Procesul neîntrerupt al vânzărilor este asigurat prin intrările succesive de mărfuri pe măsura epuizării stocurilor. Aprovizionarea reprezintă o funcție importantă a unităților comerciale cu amănuntul. De modul cum sunt aprovizionate unitățile comerciale cu cantități și sortimente cerute depinde eficiența activității unității comerciale.

Dependența factorială a volumului de vânzări se exprimă prin următoara relație:

Vv = Si + I – E – Sf

unde:

Vv – volumul vânzărilor

I – intrări de mărfuri

E – alte ieșiri de mărfuri

Sf – soldul final al stocurilor de mărfuri

Tabel 3.5 Calculul influenței factorilor legați de aprovizionarea și stocarea mărfurilor asupra modificării volumului de vânzări

Intrările de mărfuri s-au calculat prin relația: I = Vv – Si + Sf

Figure 3.5 Volumul stocului în perioada 2011-2013

Concluzii:

– conform calculelor efectuate în tabelul 3.4 se poate observa că volumul vânzărilor s-au dublat în 2013 față de 2011. Creșterea a fost condiționată de majorarea intrărilor de mărfuri, creștere stocului de mărfuri și dezvoltarea societății.

3.4.2 Analiza influenței factorilor legați de asigurarea și eficiența utilizării forței de muncă

În procesul de vânzare a mărfurilor efectul utilizării forței de muncă se reflectă în corelația ce există între volumul vânzărilor, numărul de angajați și productivitatea lor.

Tabel 3.6 Calculul influenței factorilor legați de asigurarea și eficiența utilizării forței de muncă

Pentru prima etapă de analiză se calculează influența factorilor generali de muncă la devierea volumului vânzărilor. Aceștea sunt:

– Modificarea numărului mediu scriptic de lucrători (∆L);

– Modificarea productivității medii a unui lucrător (∆Wl );

Dependența factorială a volumului de vânzări se exprimă după relația:

Vv = L * Wl

Concluzii:

– în baza calculelor efectuate în tabelul 3.6 se poate constata, că la SC Ecofarmacia Network SRL volumul vânzărilor s-au majorat sub acțiunea pozitivă a productivității medii a unui lucrător.

– în afară de factorii generali de muncă asupra volumului vânzărilor au o influență și factorii detaliați de forță de muncă și anume:

Modificarea numărului mediu scriptic de lucrători (∆L);

Modificarea numărului mediu de zile lucrate de un lucrător pe an (∆Z);

Modificarea duratei medii a zilei de lucru (∆h);

Modificarea productivității medii pe oră a unui lucrător (∆Wh);

Figura 3.6 Productivitatea medie anuală a muncii -lei

– productivitatea reprezintă un factor foarte important în analiza factorială a calității muncii și din rezultatele analizate se poate observa că SC Farmacom Network SRL își valorifică forța de muncă la capacitate mare cea ce este aducătoare de profit.

CONCLUZII

Analiza contabilității mărfurilor ale societăților comerciale în mediul său (atât static pentru a exploata situația prezentă, cât și dinamic pentru a încerca deșcifrarea viitorului) reprezintă prima fază a demersului strategic și faza premergătoare orcărei decizii. Realizarea ei impune ca etapă premergătoare și obligatorie, o segmentare adecvată a societății, etapă esențială de care depinde eficiența societății.

În primul capitol s-a delimitat contabilitatea mărfurilor în comerțului cu amănuntul, a modului de circulație a mărfurilor cât și cele mai importante reguli de recunoaștere și evaluarea a acestora.

În capitolul al II-lea s-au prezentat tratamentele și legile ce stau la baza înregistrărilor contabile cât și conturile ce se folosesc în mod uzual în contabilitatea mărfurilor în comerțul cu amănuntul. Unu din cele mai importante tratamente contabil este Standardul de contabilitate IAS 2 Stocuri care furnizează indicații practice referitoare la procedeele de determinare a costului, la recunoașterea ulterioară a acestora ca o cheltuială, precum și la diminuarea valorii stocurilor până la valoarea realizabilă netă.

În capitolul al III-lea s-a realizat o scurtă prezentare a societății SC ECOFARMACIA NETWORK SRL, strategiile și obiectivele societăților cât și rezultatele obținute pe piață în anii 2011, 2012 și 2013. Prin analiza indicatorilor vitezei de rotație a activelor circulante (a numărului de rotații și a duratei unei rotații) sa identificat la SC Ecofarmacia Network SRL o situația ce se îmbunătățește de la an la an, cea ce va influența în viitor un rezultatul pozitiv (profit) al exercițiului financiar.

Ca orice societate comercială care funcționează pe piața românească SC Ecofarmacia Network se confruntă cu o serie de probleme privind desfășurarea activității comerciale cum ar fi:

nerespectarea termenelor din contracte;

încasarea cu întârziere a creanțelor;

gestiunea defectuasă a resurselor;

fiscalitatea împovărătoare;

Pentru dezvoltarea societăților se recomadă:

realizarea unei segmentări strategice de dezvoltare în baza unor criterii adecvate

analiza mediului extern pentru identificarea oportunităților și amenințărilor

analiza mediului intern pentru identificarea atuuri/slăbiciuni față de concurenții existenți pe piață

determinarea potențialului de competiție și a avantajului competitiv al firmei

BIBLIOGRAFIE

Bulea A., Analiza situației financiare a întreprinderiii, Editura Mitron, Timișoara, 2004

Cristea Horia, Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 2: Stocuri, Editura C.E.C.C.A.R, Bucuresti, 2004

Galiceanu M., Hobeanu L., Contabilitate financiară, Editura Universitaria, 2005

Iacob Petru Pântea, Gheorghe Bodea, Contabilitatea financiară Românească confor cu Directivele Europene, Ediția a II-a, Editura Intelcredo, Deva, 2007

Lucian Pătrașcu, Bazele contabilității, Editura Universității Transilvania Brașov, 2011

Lucian Pătrașcu, Bilanț contabil și alte rapoarte financiare, Editura Universității din Brașov, Brașov, 2011

Mihaela Dumitran, Contabilitatea în comerț și turism, Editura. Maxim, București, 1996

Mihai Ristea, coord., Contabilitatea financiara a întreprinderii, Editura Universitară, 2005

Negescu I., Bazele contabilității, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1998

Oprea Călin, Ristea Miahi, Bazele contabilității, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2003

Silvia Petrescu, Analiză și diagnostic financiar-contabil, Ediția a III-a revizuită și actualizată, Editura CECCAR, București, 2010

Vasile Petruț, Aristița Rotilă, Contabilitatea întreprinderii, Ed. Alma Mater, 2012

Vălceanu Gheorghe, Robu V., Georgescu N., Analiza economico-financiară, Ed. Economică, București, 2004

*** OMPF 3512/2008

*** www.mfinante.ro

*** www.ecofarmacianetwork.ro

*** www.slideshare.net/analiza-financiara-aprofundata

*** www.scritube.com/economie/analiza-situatiei-financiare