Contabilitatea Marfurilor cu Amanuntul Si Ambalajelor la Soc. Cons, Coop. Icomcoop Oradea, Sucursala Auseu

Introducere

Legii Contabilității numărul 82/1991 definește contabilitatea ca fiind o activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul atât a activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, cât și a rezultatelor obținute din activitățile societăților comerciale, societațile naționale, instituțiile naționale de cercetare-dezvoltare, regiile autonome, societațile cooperatiste, dar și de către alte persoane juridice care au obligația să își organizeze, dar și să își conducă contabilitatea.

O parte importantă a contabilității este contabilitatea mărfurilor, datorită faptului ca o mare parte din societațile comerciale au ca obiect de activitate comercializarea mărfurilor. Contabilitatea mărfurilor reprezintă un subiect interesant datorită varietății situaților care apar în legătură cu mărfurile și anume :import/export de mărfuri, mărfuri vândute în consignație, comerț cu ridicata/cu amănuntul, etc.

Un rol important în domeniul distribuției de mărfuri îl are comercializarea mărfurilor cu amănuntul, care alături de comercializarea mărfurilor cu ridicata reprezintă o legătură importantă în relația dintre producător și consumator.

Comercializarea mărfurilor cu amănuntul este definita de unii specialiști ca fiind activitatea de vânzare a mărfurilor catre consumatorul final în stare de întrebuințare și în cantități mici.

Tema aceste lucrări este Contabilitatea mărfurilor la preț de vânzare cu amănuntul și a ambalajelor fiind structurată în următoarele capitole:

Capitolul 1 – cuprinde aspectele generale legate de mărfuri și ambalaje, și anume definiții, clasificări ale acestora.

Capitolul 2 – cuprinde modalitățile de evaluare a mărfurilor și a ambalajelor dintr-o societate comercială în anumite momente ale desfășurării activității.

Capitolul 3 – explică modul de înregistrare a mărfurilor în contabilitate, documentele care sunt utilizate, conturile folosite, dar și descrierea diferitelor situații care pot să apară în practică.

Capitolul 4 – prezinta societatea asupra căreia s-a efectuat studiul de caz și a unor operații contabile.

Capitolul 1: Aspecte generale privind socurile de mărfuri și ambaleje

1.1. Conceptul de active curente și componentele acestora

Activele curente sunt resurse controlate de o întreprindere, fiind rezultatul unor evenimente trecute, de la care se asteaptă să genereze în viitor beneficii întreprinderii.
Stocurile, ca active, trebuie sa fie recunoscute atunci când:

Reprezintă o resursa controlată sau controlabilă de către întreprindere, alfel spus întreprinderea își asumă riscurile și avantajele deținerii lor

Exista probablilitatea sa genereze beneficii economice viitoare 

Valoarea sau costul său poate fi determinat/evaluat în mod credibil

Stocurile se împart în următoarele categorii:

materiile prime, acestea participă în mod direct la fabricarea produselor

materialele consumabile, care cuprind: materialele auxiliare, combustibili ‚ materialele pentru ambalat, piesele de schimb, seminte și materialele de plantat; acestea ajută sau participă la procesul de producție 

materiale de natura obiectelor de inventar

produsele: produse finite, produse agricole, semifabricate, rebuturi, deșeuri, materiale recuperabile,

ambaleje, acestea cuprind stocurile utilizate pentru păstrarea și transportul bunurilor

producția în curs de execuție, acesta nu a parcurs toate etapele procesului tehnologic

marfurile – bunuri care sunt cumpărate de unitate în vederea revânzării prin unitățile proprii sau prin alte unități comerciale

active biologice

1.2 Delimitări și structuri privind mărfurile 

Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 1802/2014, marfurile sunt bunuri pe care entitatea le cumpără în scopul revânzării sau produse predate spre vânzare magazinelor proprii.

De la producător la cumpărătorul final, mărfurile parcurg de regulă două etape, acestea fiind:

Circulația cu ridicata „en-gros” a mărfurilor – această etapă constă în faptul că se achiziționează mărfuri în cantități mari de la producători, cu scopul revânzării lor către alți agenți economici, cu precădere celor specializați în comerțul cu amănuntul.

Circulația cu amănuntul „en-detail” a mărfurilor – această etapa constă în vânzarea mărfurilor unor consumatori individuali, dar și unor întreprinderi pentru consumul propriu

Circulația mărfurilor combinată, cu ridicata și cu amănuntul

Circulația mărfurilor în regim de consignație

Figură 1: Clasificarea mărfurilor

Sursă: Prelucrare propri după Tănase Mihai, Contabilitatea mărfurilor Brașov,2011,

http://www.conta-conta.ro/miscellaneous/543_miscellaneous_contabilitate_files%20543_.pdf

1.3 Definirea și clasificarea ambalajelor

Ambalajele sunt bunuri utilizate pentru protejarea stocirilor in cursul depozitării, transportului, maipularii sau prezentării.

Ambalajele au un rol important în reflectarea calității mărfurilor, prin calitatea modului de prezentare a mărfurilor se stimulează simțurile consumatorului, iar marfa este astfel mai bine percepută de către consumator.

Ambalajele pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

în funcție de posibilitătile reutilizarii lor:

ambalaje refolosibile (recuperabile)

ambalaje de unica folosință (nerecuperabile)

în funcție de durata de utilizare:

ambalaje de transport de natura imobilizarilor

ambalaje de natura obiectelor de inventar

ambalaje de natura activelor circulante

ambalaje de transport sau circulație 

materiale pentru ambalat

în funcție de modul de circulație și recuperare:

ambalaje facturate distinct

ambalaje care circulă pe principiul restituirii

ambalaje care circulă la schimb

în funcție de modul de facturare și decontare:

ambalaje de transport-manipulare înregistrate distinct

ambalaje a căror preț este inclus în prețul mărfurilor

Capitolul 2: Evaluarea stocurilor de mărfuri și ambalaje

Evaluarea reprezintă cuantificarea și măsurarea în expresie valorică a mijloacelor materiale, creanțelor, obligațiilor, costurilor, veniturilor, rezultatelor financiare și a fiecărei operații economice folosind prețuri și tarife.

Evaluarea stocurilor de marfuri și ambalaje se realizează în patru momente diferite:

la intrarea în patrimoniul societății

în momentul inventarierii

la inchiderea exercițiului financiar 

in momentul scoaterii din gestiune

2.1 Evaluarea mărfurilor conform IAS 2 „Stocuri”

Conform IAS 2 „Stocuri”, mărfurile sunt incluse în categoria stocuri și sunt definite ca fiind bunuri pe care societatea le achiziționează și le deține în vederea revânzării.

Costul stocurilor trebuie să cuprindă în ansamblul costurilor de achiziție, costurile de conversie, dar și alte costurir pe care societatea le suportă pentru a transfera stocurile în starea și în locul în care se regasesc în prezent

Figură 2:Determinarea costului de achiziție

Sursă: prelucrare proprie dupa Standarde Internaționale de Raportare Financiară, Partea A, Editura CECCAR, București, 2013, p.A587

Tehnicile de evaluare a costurilor stocurilor sunt recunoscute a fi metoda costului standard și metoda prețului cu amănuntul dacă rezultatele acestor metode aproximează costul.

Evaluarea stocurilor conform IAS 2 „Stocuri” se va face la valoarea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

Valoarea realizabilă netă se referă la suma netă pe care societatea se așteaptă să o realizeze din vânzarea stocurilor pe parcursul desfășurării normale a activității.

Ca metode de evaluare a stocurilor IAS 2 „Stocuri” recomandă utilitarea metodei FIFO și a metodei costului mediu ponderat, metoda de evaluare LIFO fiind esxclusă și ca tratament alternativ permis.

În momentul în care stocurile sunt vândute, valoarea lor contabilă trebuie să fie recunoscută drept cheltuială în perioada în care este recunoscut venitul corespunzător.

Valoarea oricărei reduceri a valorii contabile a stocurilor până la nivelul valorii realizabile nete și ansablul pierderilor de stocuri trebuie să fie recunoscute drept cheltuială a perioadei în care are loc reducerea valorii contabile sau pierderea.

Valoarea oricărei reluări a oricărei reduceri a valorii contabile a stocurilor ce se realizează în urma unei creșteri a valorii realizabile nete trebuie să fie recunoscută ca o reducere a valorii stocurilor recunoscute drept cheltuială în perioada în care are loc reluarea.

2.2 Evaluarea mărfurilor și ambalajelor în momentul intrării în patrimoniu
În momentul intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează și se înregistreză în contabilitate la valoarea de intrare, aceasta fiind denumită valoare contabilă:

pentru bunurile obținute cu titlu oneros se stabilește valoarea de achiziție

pentru bunurile realizate în cadrul societății – costul de producție

bunurile aduse ca aport la capital se inregistrează la valoarea de aport stabilită în urma evaluării în funcție de prețul pieței,utilitatea bunului, starea și amplasarea lui.

bunurile obținute cu titlu gratuit se inregistrează la valoarea justă

Valoarea de achizitie este mai mare decât prețul de pe piață al respectivului bun. Aceasta cuprinde următoarele elemente: pretul de cumpărare fără TVA la care se adaugă taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport și alte cheltuieli accesorii și se scad reducerile comerciale acordate de către furnizor.

Nu se includ în costul de producție,ci în cheltuielile perioadei urmatoarele:
„ – pierderile de materiale, manoperă sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise

Cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație;

Cheltuieli generate de administrație, care nu participă la aducerea stocurilor în forma și locul final

Costurile de desfacere”

Identificarea specifică a costului se realizează prin atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor.

Bunurile fungibile sunt bunurile care nu pot fi deosebite în mod substanțial unele de altele, în acest caz identificarea specifică nu poate să fie folosită.

Determinarea costului poate fi făcută și prin alte metode, în funcție de specificul activității:

Figură 3: Metode de determinare a costului

Sursa:prelucrare proprie după .M.F.P. nr.1802/2014, art 286, al 8, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/cod_procedura_2012/2014/omfp1802_30122014.pdf

În comerțul cu amănuntul, datorită articolelor numeroase , a mișcării rapide a stocurilor care au marjă similară poate să fie utilizată metoda prețului cu amănuntul.

În acest caz, costul bunurilor vândute se va calcula prin scăderea valorii marjei brute din pretul de vânzare.

Modificarea prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

Reduceile financiare și comerciale

Reducerile comerciale sunt acordate de către furnizor și modifică prin reducere costul de achiziție al bunurilor atunci când aceste reduceri comerciale sunt incluse pe aceeași factură cu bunurile achiziționate. Reducerile comerciale primite ulterior facturării bunurilor vor ajusta de asemenea, costul de achiziție a bunurilor.

Figură 4: Conturile utilizate de furnizor și cumpărator atunci când marfa și reducerile comerciale sunt cuprinse pe aceeasi factură

Sursa: prelucrare proprie după O.M.F.P. nr. 1802/2014 capitolul 3, art 76

Dacă mărfurile pentru care s-au primit reducerile comerciale ulterioare nu mai sunt în gestiune, aceste reduceri se vor înregistra distinct în contul 609 „Reduceri comerciale primite”

Atunci când acordarea reducerii și vânzarea mărfurilor au loc în același timp, reducerea comercială va ajusta veniturile din vânzare, dacă reducerea comercială va fi acordată ulterior facturării atunci acesta va fi înregistrată distinct în contul 709 „Reduceri comerciale acordate”

Figură 5:Conturile utilizate de furnizor și cumpărator atunci când reducerile comerciale sunt acordate ulterior facturării mărfurilor

Sursă: prelucrare proprie după O.M.F.P. nr. 1802/2014 capitolul 3, art 76

Figură 6:Tipurile de reduceri comerciale,

Sursă: prelucrare proprie după O.M.F.P. nr. 1802/2014 capitolul 3, art 76

Rabatul este o reducere comercială acordată de catre furnizor în cazurile în care mărfurile prezintă defecte sau nu corespund prevederilor contractuale stabilite între părți, de regulă se acordă în valoare absolută.

Remiza este o reducere comercială acordată de către furnizor în cazul în care între părți exista un parteneriat avantajos, pentru fidelitatea cumpăratorului sau pentru volumul mare al comenzilor.

Risturnul este o reducere comercială acordată anual pentru depășitrea unui nivel valoric anual al cumpăraturilor.

Reducerile financiare

Aceste reduceri se acorda sub formă de sconturi de decontare dacă datoriile sunt achitate înainte de termenul de exigibilitate.

Figură 7:Conturile utilizate de furnizor și de client pentru înregistrarea reducerilor financiare

Sursa: prelucrare proprie după O.M.F.P. nr. 1802/2014 capitolul 3, art 77

2.3 Evaluarea mărfurilor și ambalajelor în momentul inventarierii

În momentul inventarierii, evaluarea mărfurilor și ambalajelor se face la valoarea actuală, această valoare fiind denumită și valoare de inventar. Această valoare se determină în funcție de utilitatea respectivului bun, starea acestuia și de prețul pieței.

2.4 Evaluarea mărfurilor și ambalajelor la închiderea exercițiului

În momentul închiderii exercițiului, evaluarea, numită și evaluare bilanțieră se face la valoarea de intrare comparată cu rezultatul evaluării.

Prin compararea celor două valori pot rezulta urmatoarele situații:

dacă se constată diferente în plus dintre valoarea de inventar și valoarea contabilă netă, aceste diferențe nu se vor înregistra, elementele rămânând la valoarea de intrare

dacă se constată diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea contabila neta, aceste diferente se vor inregistra în contabilitate prin constituirea de ajustari de valoare.

2.5 Evaluarea la iesirea din patrimoniu

În momentul iesirii din patrimoniu sau la darea în consum , bunurile se evaluează scăzându-se din gestiune la valoarea de ieșire, de regulă valoarea contabilă de ieșire este egală cu valoarea contabilă de intrare. Datorită faptului că stocuri identice pot figura la prețuri diferite din cauza fluctuațiilor de pe piață se utilizează una dintre metodele următoare:

Metoda primul intrat-primul iesit(FIFO)

Metoda ultimul intrat- primul iesit (LIFO)

Metoda costului mediu ponderat

Alegerea metodei după care se va face evaluarea bunurilor aparține entității economice și se realizează în urma unui raționament profesional avand ca și criterii de departajare relavanța și credibilitatea informației și nu criteriul fiscal sau interesul gestionarului, deoarece alegera metodei de evaluare va influența Bilanțul și contul de profit și pierdere.

Metoda primul intrat-primul iesit(FIFO) – această metodă presupune evaluarea elementului scos din gestiune la valoarea de producție sau valoarea de achiziție al primului lot intrat. După ce acesta va fi finalizat se va lua în considerare urmatorul lot intrat din punct de vedere cronologic.

Metoda ultimul intrat- primul iesit (LIFO)- presupune evaluarea bunului scos din evidență la valoarea de prducție sau valorea de achiziție al ultimului lot intrat. Dupa ce acesta va fi finalizat se va lua în considerare lotul anterior, din punct de vedere cronologic.
Metoda costului mediu ponderat –acestă metodă presupune calcularea costului fiecărui element având ca bază media ponderată a costului celorlalte elemente asemănatoare aflate în stoc sau achiziționate sau produse în timpul perioadei

Costul mediu ponderat poate fi calculat periodic, lunar sau dupa fiecare recepție.

O data ce este aleasă o metoda de evaluare acesta trebuie menținută de la un an la altul. Pentru a schimba metoda de evaluare, trebuie să existe motive întemeiate și este necesar ca întreprinderea să își informeze utilizatorii datorită influenței pe care o poate avea modificarea

asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii.

Capitolul 3: Contabilitatea mărfurilor cu amănuntul și a ambalajelor

3.1 Înregistrarea în contabilitate a stocurilor de mărfuri și ambalaje

Intrarea stocurilor de mărfuri și ambalaje este înregistrată în contabilitate în momentul transferării riscurilor și beneficiilor.

Efectuarea operațiunilor economice și deținerea cu orice titlu a bunurilor materiale, fără ca acestea să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise.

În cazul existenței unui decalaj între aprovizionarea și recepția bunurilor, dacă aceste bunuri sunt în mod cert în proprietatea entității se va proceda astfel:

bunurile care au sosit fără factură se vor înregistra ca intrări în gestiune la locul de depozitare, dar și în contabilitate, aceste înregistrări se vor realiza pe baza recepției și a documentelor care însoțesc tranzacția.

Bunurile care au sosit, dar nu au fost recepționate se vor înregistra distinct în contabilitate ca intrare în gestiune

Dacă există decalaje între momentul vânzării și momentul livrării bunurilor, acestea vor fi înregistrate ca ieșiei din entitate, fără a mai fi considerate proprietatea acesteia:

Bunurile văndute, dar nelivrate vor fi înregistrate distinct în gestiune și în contabilitate vor fi înregistrate în conturi în afara bilanțului.

Bunurile care au fost livrate, dar nefacturate vor fi înregistrate ca iesiri din gestiune la cocurile de depozitare, dar și în contabilitate, având ca bază documentele ce confirmă ieirea din gestiune potrivit legii.

3.2 Documetele contabile utilizate în contabilitatea mărfurilor și ambalajelor

Operațiile economico-financiare pentru a putea fi înregistrate în contabilitate trebuie să fie justificate cu ajutorul documentelor originale întocmite, iar dacă acestea au fost pierdute, distruse sau sustrase trebuie sa fie reconstituite în concordanță cu prezentele norme metodologice.

Documentele justificative trebuie să cuprindă:

denumirea documentui

denumirea, adresa persoanei fizice/juridice care întocmește documentul

data întocmirii documentului și numărul acestuia

denumirea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare

conținutul operațiunii conomico-financiare, iar dacă este cazul și temeiul legal al realizării acesteia

date valorice și cantitaive aferente operațiunii economico-financiare realizate

nume, prenume și semnaturile persoanelor care au ca raspundere efectuarea operațiunilor economico-financiare, ale percoanelor care au atribuții de control financiar preventiv, dar și ale persoanelor care au dreptul să aprobe respectivele operațiuni

elemente menite să asigure înregistrarea completă a operațiunilor efectuate

Un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate dobândește calitatea de document justificativ doar în condițiile în care furnizează totalitatea informațiilor care au fost prevăzute în normele legale în vigoare.

Tabel 1:Documentele necesare înregistrării în contabilitate a mișcării stocurilor de mărfuri și ambalaj

Sursa: prelucrare proprie după Dorel Mateaș, Delia David, Contabilitate financiară conformă cu Directiva a IV-a Comunităților Economice Europene, Ed.Gutenberg Univers, Arad, 2010, pag. 221

Lista de inventariere:

Document care este folosit la:

inventarierea mărfurilor și ambalajelor aflate în unitații cu amanuntul la evidență cantitativ-valorică

constatarea plusurilor și a minusurilor de bunuri

inregistrarea în contabilitate a plusurilor și minusurilor de bunuri constatate – document justificativ

întocmirea registrului inventar

determinarea ajustarilor pentru deprecierea sau pierderile de valoare a bunurilor

Se întocmește în două exemplare pe gestiuni și conturi de marfuri și ambalaje , la locurile de depozitare. Acest document se semnează de către membrii comisiei de inventariere, contabilul care tine evidența gestiunii și de către gestionar.

În momentul predării-primirii gestiunii, listele se întocmesc în trei exemplare, un exemplar pentru contabil, un exemplar pentru gestionarul care preda gestiunea și unul pentru cel care o primește.

Pentru acele bunuri care prezintă deteriorări parțiale sau totale se întocmesc liste de inventariere separate.

În listele de inventariere se înregistreză stocurile faptice constatate în urma inventarierii prin numărare, cântărire, măsurare sau cubare.

Circulă:

Registru de inventar

Este un document obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii, întocmit într-un singur exemplar după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența unității.

Acest documest este completat în momentul începerii activității, la sfârșitul exercițiului financiar,dar și n cazul încetării activității pe baza informațiilor cuprinse în listele de inventariere , cât și în procesele-verbale de inventariere. Documentul nu trebuie să conțină spații libere, ștersături.

Registrul-inventar este completat în urma inventarierii faptice atâta elementelor de activ cît și de pasiv . Dacă inventarierea are loc înainte de încheierea exercițiului financiar, rezultatele se vor actualiza cu intrările și iesirile care vor avea loc până în momentul incheierii exercițiului financiar.

În momentul încetării activității , acest document se completează cu valoarea rezultată în urma inventarierii faptice a elementelor de activ și pasiv din acel moment.

Factura fiscală:

Acest document este întocmit în momentul în care bunurile sunt livrate, constituind astfel pe lângă funcția de de intrare- ieșire a bunurilor din gestiune și pe cea de document justificativ pentru încasarea/plata bunurilor sau serviciilor consemnate.

Se întocmește în trei exemplare de către departamentul desemnat de dispoziția de livrare sau de câtre departamentul de desfacere. Poate să fie întocmită cu ajutorul tehnicii de calcul sau manual.

Dacă în momentul livrării bunurilor nu se poate întocmi factura din motive obiective , bunurile vor fi însoțite de avizul de însoțire a marfii. Pe factura emisa ulterior se va trece numarul și data avizului, pentru ca documentele sa fie corelate.

Potrivit Codului Fiscal, sunt scutite de emiterea facturii fiscale livrările de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul și prestările de servicii către populație, pentru acestea fiind obligatorie emiterea de bonuri fiscale, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Aviz de însoțire a mărfii:

Acesta se întocmește de către entitățile care nu au capacitatea întocmirii facturii în momentul livrării mărfurilor sau în alte situații dispuse de societate, se întocmește în două sau mai multe exemplare și servește ca:

document ce însoțește marfa în timpul transportului

document ce stă la baza emiterii facturii

dispoziție de transfer al valorilor materiale ale unei unități de la o gestiune la alta când acestea sunt dispersate teritorial.

document de primire în gestiune

document de descărcare de gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit

În ultimele două cazuri, avizul va purta mențiunea „Fără factură”

Este un formular cu regim special intern de tipărire și numerotare

Circulă:

Nota de intrare în recepție și constatare de diferențe

Este un document justificativ pentru încărcarea gestiunii și de înregistrare în contabilitate.

Se utilizează ca document de recepție numai în următoarele cazuri:

Bunuri materiale primite în custodie, spre prelucrae sau în păstrare

Bunuri materiale achiziționate de la persoane fizice

Bunuri materiale care nu sunt însoțite de documente de livrare

Bunuri materiale care la recepție prezintă diferențe

Mărfuri a căror evidență se ține la prețul de vânzare

Acest formularul este întocmit în două exemplare, in unitățile cu amănuntul sau în locul de depozitare.

Dacă se constată diferențe,comisia de recepție legal constituită întocmește documentul trei exemplare, în acest caz se vor completa și datele de pe verso formularului.

Dacă bunurile sosesc în tranșe, documentul se intocmește pentru fiecare tranșă, anexandu-se la avizul de însoțire a marfii sau la factură.

Circulă:

Borderou de achiziție

Acest document servește la:

Înregistrarea bunurilor cumpărate de la producătorii individuali în gestiune

Înregistrarea bunurilor achiziționate în contabilitate- document justificativ

Justificarea sumelor care au fost primite spre decontare ca avans pentru achiziții, dar și pentru decontarea sumelor plătite în cazul achiziției.

Borderoul de achiziție este întocmit în momentul achiziției în două exemplare de către persoana care face aprovizionarea cu bunuri de la producătorii individuali, de pe piața țărănească sau de la alte persoane fizice.

Acest document este semnat de către gestionarul care primește bunul și persoana care a facut achiziția respectivă.

Chitanța

Acest document este întocmit în două exemplare, de către casierul unității pentru fiecare sumă încasată și este semnată de către acesta la primirea fiecărei sume.

Documentul este utilizat ca document justificativ atât în momentul depunerii la caseria unității a unei sume în numerar, cât și în momentul înregistrării în registrul de casă și în contabilitate.

În activitatea de comerțul cu amănuntul, chitanța este utilizată la încasarea în numerar a contravalorii facturilor de marfă care au fost anterior emise, la încasarea pe loc a facturii de marfă.

Decizia de imputare

Decizia de imputare se întocmește în două sau în mai multe exemplare, acest lucru se face în funcție de numărul persoanelor care sunt răspunzătoare pentru paguba produsă, are la baza actele de constatare și este semnată de către conducătorul unității, având viza de control financiar preventiv și de asemenea viza compartimentului juridic

Evidența operativă a stocurilor se ține cu ajutorul Raportului de gestiune, acesta poate să fie zilnic sau periodic.

Raportul de gestiune este completat pe baza documentelor de intrare și a documentelor de ieșire a mărfurilor, ambalajelor și a celor de depunere a numerarului din vânzare, iar înregistrările în fișele valorice se vor face pe baza acelorași documente.

Verificarea soldurilor valorice ale mărfurilor și ambalajelor se va face pe baza raportului de gestiune predat cu ocazia inventarierii sau la contabilitate, după caz.

3.2 Metode de evidență sintetică și de contabilizare a stocurilor de mărfuri

În România, întreprinderile pot să își organizeze contabiltatea mărfurilor utilizând una dintre cele doua metode: metoda inventarului intermitent și metoda inventarului permanent.

Metoda inventarului intermitent

Aceata metodă presupune înregistrarea intrarilor de stocuri în conturile de cheltuiala, nu în conturile de stocuri, iar ieșirile de marfuri se inregistrează in contabilitate pe baza inventarierii faptice a stocurilor de mărfuri la sfarsitul perioadei înainte de a determina obligațiile fiscale

Astfel la înregistrarea intrărilor stocurilor de mărfuri vom folosi conturile :

607 „Cheltuieli cu mărfurile = 401 „Furnizori”

În momentul efectuării inventarierii pentru determinarea faptică a stocurilor de mărfuri se va înregistra în contabilitate formule de tipul:

371 „Mărfuri” = 607 „Cheltuieli cu mărfurile”

Ieșirile de stocuri in cadrul metodei inventarului intermitent se înregistrează în contabilitate la sfrasitul fiecărei perioade, pe baza inventarierii.

Iesirile de marfuri din cadrul fiecărei perioade se calculează pin adunarea la valoarea soldul initial a intrărilor de marfuri și scăderea solfului final stabilit prin inventariere.

Această metodă se utilizează în comerțul cu amănuntul dacă intreprinderea aplică metoda global valorică de evidență analitică a stocurilor.

Datorită faptului ca oferă informații despre valoarea și cantitatea stocurilor în orice moment al desfășurării activitătii, societățile economice prefera metoda inventarului permanent.

Metoda inventarului permanent – această metodă presupune înregistrarea pe baza documentelor justificative a tuturor intrărilor și ieșirilor în conturile de stocuri, astfel încât soldurile acestor conturi să facă posibilă cunosterea în orice moment a a stocului de marfuri atât din punct de vedere cantitativ cât si valoric, permițând controlul gestionar, efectuându-se astfel și inventarierea faptică a stocurilor.

Soldul final al contului de mărfuri va fi egal cu soldul initial la care se aduna intrarile de marfuri și se scad ieșirile de mărfuri.

Prin intermediul acestei metode se poate cunoaste în orice moment cantitatea și valoarea stocului de mărfuri și ambalaje.

În funcție de posibilele prețuri de evaluare, metodei inventarului permanent se poate prezenta ca:

Inventar permanent la cost de achiziție

Inventar permanent la cost standard

Inventar permanent la preț de vânzare cu amănuntul (fără sau cu TVA)

Inventar permanent la preț de vânzare cu amănuntul cu TVA

În cadrul acestei metode evaluarea mărfurilor în contul 371 „Mărfuri” se va efectua la prețul de vânzare plus TVA.

Prețul de vânzare pentru mărfurile achiziționate va fi stabilit de către comerciant, astfel încât, acesta să asigure compensarea cheltuielilor care au fost efectuate și, în plus, obținerea unui profit, de aceea la costul de achiziție se va adauga „adaos comercial”, obținându-se astfel prețul de vânzare cu amănuntul.

La ieșirea din entitate a mărfurilor, determinarea adaosului comercial cu ocazia descărcării din gestiune ridică probleme.

Prețul cu amănuintul al mărfurilor se determină în felul următor:

TVA din componența prețului este de natură neexigibilă, deci se va contabiliza în contul 4428 „TVA neexigibilă”.

Determinarea adaosului comercial aferent vânzărilor se calculează parcurgând următoarele etape:

Calculul coeficientului de repartizare a adaosului comercial:

Se determină adaosul comercial:

Adaos total = Soldul inițial creditor (Sic) + Rulajul creditor (Rc) al contulului 378 „Diferențe de preț la mărfuri”

Se determină adaosul comercial aferent vânzărilor:

Calculul adaosului comercial aferent stocurilor:

Adaos aferent stocurilor= Stoc de marfă fără TVA x K378

Calculul stocului de marfă mai putin TVA:

Stocuri de marfă fără TVA= Sf371- Sf 378

Stocuri de marfă fără TVA = Stocul de marfă cu TVA –TVA aferentă stocurilor

4.2 Metode de evidență analitică a stocurilor

Contabilitatea analitică se poate ține cu una dintre următoarele metode:

Figură 8: Metodele de evidență analitică a stocurilor

Sursa: prelucrare proprie după O.M.F.P. nr.3512/2008 Metode de conducere a contabilității analitice a bunurilor

Metoda operativ-contabilă

Această metodă presupune ținerea, la nivelul fiecărei gestiuni, a evidenței bunurilor cantitativ, pe feluri, prin intermediul Fișelor de magazie. În contabilitate, metoda operativ-contabilă presupune ținerea evidenței pe conturi de materiale, desfășurate valoric pe gestiuni iar la nivelul gestiunilor după caz pe grupe sau subgrupe de materiale.

Metoda cantitativ-valorică

Aceasta metoda este utilizată în ținerea evidenței cantitative, în cadrul fiecărei gestiuni pe feluri de mărfuri și în contabilitate a evidenței cantitativ-valorice. Conturile sintetice care reflectă stocurule de valori materiale se desfășoară analitic pe gestiuni. Pentru a se verifica exactitatea înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și de la nivelul contabilității se realizează prin punctaj periodic dintre cantitățile înscrise în fisele de magazie și cele înscrise în contabilitate în fișele de cont analitic

Metoda global-valorică

Această metoda este utilizată în ținerea evidenței mărfurilor și ambalajelor în cadrul unităților de desfacere cu amănuntul, ca de exemplu magazine, restaurante, bufetet; utilizându-se Raportul de gestiune și formularul Fișă de cont pentru operațiuni diverse, dupa caz.

Prin utilizarea acestei metode, atât în contabilitate, cât și în gestiune, contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor este ținută global-valoric. Verificarea concordanței dintre înregistrările din evidența gestiunii și din contabilitate se efectueaza valoric, la anumite perioade stabilite de către entitate.

4.3 Conturi utilizate în contabilitatea mărfurilor la preț de vânzare cu amănuntul plus TVA

Contabilitatea mărfurilor se evidențiază cu ajutorul următoarelor conturi:
371 „Marfuri”

378 „Diferențe de preț la mărfuri”

607 „Cheltuieli privind mărfurile”

707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”

4428 „TVA neexigibilă”

Contul 371 „Marfuri” evidențiază existentul și evoluția stocurilor de mărfuri înregistrate la preț de vânzare sau cost de achiziție, după caz. Este un cont de activ dupa funcția contabilă, iar în funcție de conținutul economic este un cont de stocuri destinate vânzării.

Tabel 2: Funcționalitatea contului 371 "Mărfuri"

Sursa: prelucrare proprie după O.M.F.P. Nr. 1802/2014, cap.16 Funcționarea conturilor, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/cod_procedura_2012/2014/omfp1802_30122014.pdf

Contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” înregistrează adaosul comercial aferent mărfurilor existente în stoc, este un cont de pasiv și este un cont rectificativ a valorii de înregistrare al mărfurilor.

Tabel 3:Funcționalitatea contului 378 „Diferențe de preț la mărfuri”

Sursa: prelucrare proprie după O.M.F.P. Nr. 1802/2014, cap.16 Funcționarea conturilor, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/cod_procedura_2012/2014/omfp1802_30122014.pdf

Contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile” este un cont de activ și evidențiază cheltuielile privind mărfurile.

Tabel 4: Funcționalitatea contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile”

Sursa: prelucrare proprie după O.M.F.P. Nr. 1802/2014, cap.16 Funcționarea conturilor, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/cod_procedura_2012/2014/omfp1802_30122014.pdf

Contul 707 „Ventituri din vânzarea mărfurilor” este un cont de pasiv care evidențiază veniturile provenite din vânzarea mărfurilor.

Tabel 5: Funcționalitatea contului 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”

Sursa: prelucrare proprie după O.M.F.P. Nr. 1802/2014, cap.16 Funcționarea conturilor, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/cod_procedura_2012/2014/omfp1802_30122014.pdf

Contul 4428 „Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă” este un cont bifuncțional, iar soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată neexigibilă.

Tabel 6: Funcționalitatea contului 4428 „Taxa pe valoare adăugată neexigibilă”

3.5 Contabilitatea achiziționării de mărfuri dacă se constată diferențe la recepție

În momentul primirii mărfurilor de la furnizori, comisia de recepție trebuie să verifice atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ mărfurile și ambalajele, respectiv concordanța acestora cu datele înscrise în documentele de livrare și cu prevederile din contracte.

La compartimentul comercial se mai efectuează o verificare valorică pentru a se confrunta prețurile din factură cu cele negociate și înscrise în contract.

Atât marfa recepționată, cât și diferențele care vor fi constatate la recepție vor fi înscrise în „Nota de recepție și constatare de diferențe”

Figură 9: Clasificarea diferențelor constatate la recepționarea mărfurilor,

prelucrare proprie după Mihaela Dumitrana, Luminița Jalbă, Oana Duță, Contabilitatea în comerț și turism,Editura Universitară, București, 2008, p. 123

Sursa: prelucrare proprie după Mihaela Dumitrana, Luminița Jalbă, Oana Duță, Contabilitatea în comerț și turism,Editura Universitară, București, 2008, p. 123

Plusul care va fi acceptat în gestiune se va înregistra ca o intrare de marfă cu particularitatea că obligația de plată se va reflecta cu ajutorul contului 408 „Furnizori facturi nesosite”, iar TVA aferentă va fi neexigibilă până la sosirea facturii. La sosirea facturii se va face trecerea obligațiunii în contul 401 „Furnizori”, iar TVA neexigibilă în contul 4426 „TVA deductibilă”

Plusul neaceptat, se va prelua în custodie întocmindu-se un „Proces verbal de preluare a mărfurilor în custodie”. La nivel de contabilitate se va debita contul 8033 „Valori materiale primite spre păstrare sau custodie”, mai apoi aceste mărfuri vor fi returnate furnizorului, întocmindu-se un „Aviz de însoțire” și se va credita contul 8033.

Figură 8: Contabilizarea minusurilor cantitativ-valorice constatate la recepție

Sursa: prelucrare proprie după Mihaela Dumitrana, Luminița Jalbă, Oana Duță, Contabilitatea în comerț și turism, Editura Universitară, București, 2008, p. 124-125

3.6 Operații privind constituirea și utilizarea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor

La sfârșitul exercițiului financiar, pentru a se evidenția deprecierile care au avut loc se constituie ajustări de depreciere a mărfurilor și a ambalajelor. În contabilitate acest fapt se evidențiază cu ajutorul conturilor:

397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”

398 „Ajustări pentru deprecierea ambalajelor”

Ambele conturi sunt conturi de pasiv. Se creditează cu ajustările pentru deprecierea mărfurilor, respectiv a ambalajelor constituite sau suplimentate și se debitează cu sumele ce reprezintă diminuări sau anulări ale ajustărilor constituite pentru deprecierea mărfurilor, respectiv a ambalajelor. Soldul conturilor reprezintă valoarea ajustărilor care sunt constituite la sfârșitul perioadei.

3. 7 Stabilirea, regularizarea și contabilizarea diferențelor de inventar la gestinile de mărfuri reflectate gobal-valoric

La unitațile cu amănuntul și cele de alimentație publică, aplicarea metodei inventarului permanent nu se poate face decât în varianta la preț de vânzare și contabilitatea analitică este urmărită global-valoric pe getiune.

Aceste cauze duc la imposibilitatea efectuării unui control gestionar pentru fiecare sortiment de marfă.Controlul fiind posibil doar la nivelul totalului valoric al gestiunii. Acesta se obține, faptic prin însumarea tuturor mărfurilor înregistrate în listele de inventar și scriptic din fișa rulajelor mărfurilor corespunzătoare gestiunii înventariate.

Diferențele între soldul faptic și cel scriptic pot fi plusuri sau minusuri, după ce acestea sunt stabilite urmează regularizarea și înregistrarea lor în evidența operativă și contabilitatea analitică și sintetică.

Plusurile se înregistrează ca intrări de mărfuri la prețul de vânzare:

Minusurile valorice brute constatate la nivelul gestiunii sunt prelucrate astfel:

Deoarece compensările s-au efectuat automat între sortimentele gestiunii se trece la calcularea și înregistrarea perisabilităților din timpul deținerii și desfacerii mărfurilor.

Conform HG nr. 831/2004, prin perisabilități se înțelege scăzămintele pe care mărfurile le înregistrează pe durata transportului, manipulării, depozitării și desfacerii mărfurilor determinate de procese naturale.

Nu constituie perisabilitati pierderile care sunt incluse în normele de consum tehnologic, și cele produse prin neglijenta, sustrageri și cele produse din alte cauze care sunt imputabile persoanelor vinovate sau cele determinate de cauze de forta majoră.

Perisabilitățile pot fi calculate pe fiecare sortiment de marfă, pe grupe sau pe total gestiune. În mod frecvent se calculează pe grupe de mărfuri aplicând normele legale înscrise în Anexa HG nr. 831/2004, la valoarea intrărilor sau desfacerii pe perioada de la începutul precedent la cel curent.

Conturi utilizate în contabilitatea ambalajelor

Ambalajele de transport

Acestea mai sunt denumite și ambalaje de circulație, datorită faptului ca însoțesc mărfurile în procesul circulației lor. Aceste ambalaje sunt utilizate la mai multe circuite ale mărfurilor, la finalul fiecarui circuit acestea sunt recuperate pentru a se refolosi.

După modalitatea de facturare, respectiv decontare pot fi distinse două categorii:

Ambalaje de transport facturate distinct – acestea circulă prin restituire către furnizorii care le-au livrat împreună cu marfa, se includ în categoria ambalajelor recuperabile și ocupă o poziție distincta în documentele de livrare și de recepție.

Ambalaje incluse în prețul mărfii – acestea se pot fi valorificate sau nu după golire

Figură 10: Clasificarea ambalajelor de transport recuperabile,

Sursa: prelucrare proprie după Mihaela Dumitrana, Luminița Jalbă, Oana Duță, Contabilitatea în comerț și turism, Editura Universitară, București, 2008, p. 199

Contabilitate ambalajele de transport recuperabile necesită utilizarea următoarele conturi:

381 „Ambalaje”

388 „Diferențe de preț la ambalaje”

608 „Cheltuieli privind ambalajele”

Contul 381 „Ambalaje” ține evidența existenței și evoluției ambalajelor într-o entitate, iar după funcția contabilă este un cont de activ. Contul 381 „Ambalaje” funcționează astfel:

Tabel 7: Funcționalitatea contului 381 „Ambalaje”,

Sursa: prelucrare proprie după O.M.F.P. Nr. 1802/2014, cap.16 Funcționarea conturilor, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/cod_procedura_2012/2014/omfp1802_30122014.pdf

Contul 388 „Diferențe de preț la ambalaje”- este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a ambalajelor și evidențiază diferențele în plus sau nefavorabile, respectiv în minus sau favorabile între prețul standard al ambalajelor și costul lor de achiziție.

Tabel 8: Funcționalitatea contului Contul 388 „Diferențe de preț la ambalaje”

Sursa: prelucrare proprie după O.M.F.P. Nr. 1802/2014, cap.16 Funcționarea conturilor, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/cod_procedura_2012/2014/omfp1802_30122014.pdf

Contul 608 „Cheltuieli privind ambalajele” ține evidența cheltuielilor cu ambalajele.

Tabel 10: Funcționalitatea contului 608 „Cheltuieli privind ambalajele”

Sursa: prelucrare proprie după O.M.F.P. Nr. 1802/2014, cap.16 Funcționarea conturilor, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/cod_procedura_2012/2014/omfp1802_30122014.pdfContabilitatea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, fiind facturate de către furnizor

Sitemul acesta de circulație presupune menținerea ambalajelor în gestiunea unității care facturează mărfurile și consemnează ambalajele, precum și evidențierea la unitatea beneficiară ca elemente în afara bilanțului, utilizând contul 8033 „Valori materiale primite în păstrare sau în custodie”.

Evidențierea relațiilor dintre clienți și furnizori se va face cu ajutorul conturilor 419 „Furnizori debitori” și contul 419 „Furnizori-creditori”

Consemnarea ambalajelor se va face la un preț de consemnare care poate să fie mai mare decât valoarea ambalajelor. Ambalajele care au fost consemnate la furnizori, le vor fi restituite acestora la prețul de consemnare, sau la un preț ulterior, în funcție de starea ambalajelor care vor fi restituite.

Dacă ambalajele vor fi restituite la un preț inferior celui de consemnare, diferența va reprezenta o cheltuială pentru client și un venit pentru furnizor.

În cazul în care clientul nu va restitui ambalajele, acestea vor fi înscrise în contabilitate potrivit destinației care li se da. Pentru furnizor o nerestituire a ambalajelorechivalează cu o vânzare a lor. În contabilitatea clientului, imposibilitatea restituirii în urma distrugerii sau a pierderii va echivala cu o cumpărare de ambalaje, iar o eventuală utilizare a ambalajelor va fi considerată consum.

Studiu de caz : SOC. COOP. ICOMCOOP ORADEA Suc.AUSEU

4.1 Date de identificare:

SOC. COOP. ICOMCOOP ORADEA este inregistrata la Oficiul Registrului Comerțului sub numarul C05/1/2005 având cod unic de înregistrare RO 48360 și funcționează în baza Legii nr1/2005- Legea privind organizarea și functionarea cooperației

Obiectul de activitate al societății conform actului constitutiv este comerțul cu amanuntul cu vânzare predominanta de produse alimentare, băuturi și tutun

Capitalul social al SOC. COOP. ICOMCOOP ORADEA la data de 31.11.2014 este de 31.000 lei, care se compune din 21.000 lei capital social subscris și vărsat de către membrii cooperatori ai Icomcoop Oradea și 10.000 lei din fuziune cu S.C.C. Vadu Crișului privind capitalul social subscris și vărsat de către membrii cooperatori de la fosta cooperativa Vadu Crisului

Sediu SOC. COOP. CONS. ICOMCOOP ORADEA Sucursala Aușeu se află in Localiatatea Auseu nr. 69/B Bihor și are următoarele puncte de lucru:

Magazin Aștileu

Magazin Borod

Magazin Chistag

Magazin Valea Mare de Criș

Bufet Chistag

Conform reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. si cu Standardele Internationale de Contabilitate, contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea poate fi organizata si condusa pe baza de contracte de prestari de servicii, de personae juridice autorizate sau în compartimente distincte conduse de catre director economic sau contabil sef, care impreuna cu personalul din subordine raspund potrivit legii.

Contabilitatea, in cadrul , al SOC. COOP. ICOMCOOP ORADEA se tine in compartiment distinct , cu personal angajat cu pregatire de specilalitate. Organizarea si tinerea contabilitatii revine Directorului Economic, care coordoneaza activitatea economica in cadrul societatii si dispune de lichiditatile firmei.

Organigrama – structura organizatorica si functionala a unitatii se prezinta astfel:

Administrator / Director General

Contabil – Sef  – Director de Vanzari

Compartiment Personal – Administrativ

Magazin – desfacere

Diagrama de relatii a compartimentului financiar cu celelalte compartimente:
– Relatii de subordonare: Administrator – Contabil Sef – Compartiment Financiar – Contabilitate

– Relatii de colaborare: Departament Vanzari, Personal – Administrativ, Magazin Desfacere.

4.2 Operații contabile la Soc. Cons.Coop. Icomcoop Oradea, Suc. Aușeu

Conform Facturii numarul 13(Anexa1) și a Notei de recepție și constateare de diferențe nr.1 (Anexa 2) din data de 2 decembrie 2014 se cumpară de la S.C. Martema S.R.L TVA aferent 24% următoarele mărfuri:

Conform Borderoului de vânzare (încasare)(Anexa3) și a Monetarului 125 (Anexa 4 ) din data de 02.12.2014 se vând către populatie prin magazinul propriu, mărfuri la prețul cu amanuntul în valoare de 700 lei, TVA inclus 24%

Conform facturii numărul 14(Anexa 5) din data de 04.12.2014 se primește un discount din partea S.C. Martema S.R.L pentru factura din data de 02.12.2014 de 3%. În contabilitate operația este înregistrată conform notei contabile numărul 3.

Conform Chitanței numarul 543 (Anexa 6) din 05.12.2014 se achita factura nr.13 din 02.12.2014.

Pe baza avizului de însoțire nr 550 (Anexa 7) și a Notei de intrare în recepție și constatare de diferențe nr. 2(Anexa8) în data de 05.12.2014, se achiziționează mărfuri de la SC Matros 94 IMP-EXP. SRL, în valoare de 205,2 de lei.

Conform Notei de intrare în recepție si constatare de diferențe nr.2 (Anexa8) se înregistrează adaosul comercial și TVA-ul neexigibil:

În data de 09.12.2014 se primește Factura numărul 32 (Anexa 9) pentru mărfurile primite pe baza Avizului de însoțire numărul 550.

Conform Facturii 123 (Anexa 10) din data de 14.12.2014 se vând pesoanei fizice autorizate Popescu Ana, 22 de sticle de suc Giusto la prețul de vânzare de 6 lei

Conform Chitanței nr.32 din 14.12.2014(Anexa 11) este achitată Factura 123/14.12.2014 de către Popescu Ana PFA.

Conform Facturii numărul 421 (Anexa 12) și a Notei de intrare în recepție și constatare de diferențe 3 (Anexa 13) din data de 15.12.2014 se achiziționează 200 de pungi din plastic la prețul de cumpărare de 0,4 lei punga, TVA 24%.

Conform Bonului de consum nr.1 (Anexa 14 ) din 16.12.2014 din cele 200 de pungi 90 au fost acordate gratuit clienților pentru împachetarea mărfurilor vândute cu bucata.

Conform Notei contabile nr. 8 (Anexa 15) din 16.12.2014 se înregistrează TVA-ul aferent pungilor date în consum.

Conform Bonului de transfer nr.1(Anexa 16) din 16.12.2014 se tranferă 110 pungi la mărfuri

Conform notei contabile 8 (Anexa 15) din 16.02.2014 se va înregistra adaosul comercial aferent marfurilor transferate în mărfuri.

Conform Facturii numărul 32 (Anexa 16) și a Notei de recepție și constatare de diferențe nr. 5 (Anexa 17) din data de 20.02.2014 se achitiționează 15 pâini la prețul de achiziție de 2,75 bucata, Tva 9%.La recepție se constată un minus de 2 pâini din vina furnizorului.

Conform Notei de recepție și constatare de diferențe nr. 5 (Anexa 17) din data de 20.02.2014 se înregistrează adaosul comercial acordat mărfurilor și TVA-ul neexigibil.

Conform Ordinului de plată nr. 25 (Anexa 18) din 21.12.2014 se achită factura nr. 32/20.04.2014. , iar conform Notei contabile nr.9 (Anexa 19 ) se stinge creanța către furnizorul de pâine

Conform Facturii numarul 658(Anexa 20) și a Notei de intrare în recepție și constatare de diferențe 6 (Anexa 21) din data de 23.12.2015 se achiziționaeză urmatoarele:

Bere Tuborg 120 sticle x 1,75lei

Ambalaj navete Tuborg 6 buc. x 5 lei

Sticle 120* 0,5 lei

Conform Notei de intrare în recepție și constatare de diferențe 6 (Anexa 21) se înregistrează adaosul comercial aferent mărfurilor achiziționate și a TVA-ului neexigibil

Se primește de la Maialex SRL o factură storno pentru următoarele ambalajele primite

Bibliografie

Cărți:

Bogdan Victoria, Bazele contabilității contemporane, Editura Universitații din Oradea, 2005

Coman Florin, Contabilitate financiară, Editura Economică , București, 2009, pag. 81

Dumitrana Mihaela, Jalbă Luminița, Duță Oana, Contabilitatea în comerț și turism, Ed. Universitară, București, 2008,

Farcaș Mariana, Contabilitate financiară, Editura Universității din Oradea, 2011,

Ghid pentru aplicarea IAS 2, Stocuri, Editura CECCAR, București, 2004,

Mateaș Dorel, David Delia, Contabilitate financiară conformă cu Directiva a IV-a Comunităților Economice Europene, Ed.Gutenberg Univers, Arad, 2010

Moraru Gheorghe P.,Contabilitatea financiară a întreprinderilor, Editura Universității de Nord, Baia Mare, 2000,

Moroșan Ioan, Contabilitate financiară și de gestiune, Ediția a II-a revizuită și actualizată, Ed. CECCAR, București

Pântea Iacob Petru, Pop Anastasiu, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004,

Ristea Mihai, Dumitru Corina Graziella, „Libertate și conformitate în standardele și reglementările contabile”, Editura CECCAR, București, 2012

Standarde Internaționale de Raportare Financiară, Partea A, Editura CECCAR, București, 2013

Standarde Internaționale de Raportare Financiară, Partea B, Editura CECCAR, București, 2013

Resurse electronice:

HG nr. 831/2004, publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 522 din 10.06.2004.

https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Legea_contabilitatii.htm

Legea 571/2003 coroborată cu HG 44/2004 privind CODUL FISCAL, art 155, alineatul 9, http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2015.htm#__RefHeading___Toc304299968

Legea contabilității, nr.82/1991 art.2 ,

O.M.F.P. nr.1802/2014, art 286, al 8, http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/cod_procedura_2012/2014/omfp1802_30122014.pdf

ORDIN Nr. 3512 din 27 noiembrie 2008 privind documentele financiar-contabile

Roibu Doina Maria, Contabilitate în comerț și turism, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/pagina2.asp?id=Contabilitate%20in%20comert%20si%20turism