Contabilitatea Lichidarii a Societatilor Comerciale

Cap. I Lichidarea societăților comerciale

1.1Noțiuni generale. Lichidarea societăților comerciale

1.2. Principiile generale ale lichidării societăților comerciale

1.3. Personalitatea juridică a societății în situașia lichidării.

1.4. Lichidarea societății și interesul asociaților.

1.5. Lichidarea societății este obligatorie.

Cap. II Procedura lichidării

b#%l!^+a

2.1. Modificările produse de trecerea la faza de lichidare

2.2. Modificarea obiectului și scopului societății.

2.3. Înlocuirea administratorilor cu lichidatorii societății.

2.4. Predarea gestiunii societății.

2.5. Statutul lichidatorilor

2.6. Lichidarea patrimoniului societății

2.7. Drepturile asociaților cuvenite din lichidarea societății comerciale

2.8. Închiderea lichidării societății comerciale

CAP.III .Contabilitatea operatiunilor de lichidare a societatilor comerciale

3.1 Cadrul legislativ privind lichidarea societatilor comerciale

3.2. Lichidarea hotarata de adunarea generala a actionarilor

sau asociatilor,in situatia in care se obtine profit din lichidare

3.3. Falimentul unei societati comerciale in nume colectiv,in situatia

in care disponibilitatile banesti rezultate in urma falimentului nu

asigura plata datoriilor

Cap. IV. Studiu de caz

Concluzii

Bibliografie

Cap. I Lichidarea societăților comerciale

1.1. Noțiunea de lichidare a societăților comerciale

Încetarea existenței societății comerciale reclamă îndeplinirea unor operațiuni care să pună capăt activității societății, și, totodată, să ducă în final la încetarea statutului de persoană juridică a societății.

Operațiunile care fac obiectul fazei lichidării societății sunt realizate de persoane anume învestite – lichidatorii. În faza lichidării societății, instanța judecătorească are un rol redus; intervenția sa are un caracter excepțional și se produce în cazurile prevăzute de lege.

Ca urmare a dizolvării, societatea nu mai poate angaja noi operațiuni comerciale. Dar operațiunile aflate în curs la data dizolvării trebuie finalizate. Aceasta înseamnă că societatea trebuie să-și execute obligațiile și să își valorifice drepturile care au ca izvor raporturile juridice încheiate anterior dizolvării.

Pentru a dispune de mijloacele de plată necesare satisfacerii creanțelor creditorilor, bunurile societății sunt prefăcute în bani, pe calea licitației publice. Eventualul activ net va fi împărțit între asociați potrivit drepturilor lor.

Așadar, lichidarea societății comerciale constă într-un ansamblu de operațiuni care au ca scop terminarea operațiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societății, încasarea creanțelor societății, transformarea bunurilor societății în bani, plata datoriilor societății și împărțirea activului net între asociați.

Lichidarea societăților comerciale constituie “ un ansamblu de operațiuni, având ca scop încheierea afacerilor aflate în curs de desfășurare la data dizolvării societății, transformarea activului în numerar și împărțirea între asociați a sumelor de bani rămase după efectuarea plăților”.

Operațiunile de lichidare a societății comerciale sunt reglementate de dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată. Totodată, vor fi aplicabile și regulile stabilite prin actul constitutiv, în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea (art. 246 al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată).

1.2. Lichidarea societăților comerciale. Principii generale

Lichidarea societății, ca o fază subsecventă a dizolvării societății comerciale, este guvernată de anumite principii. În această fază, societatea comercială continuă să își păstreze personalitatea juridică, dar ea este subordonată cerințelor lichidării. Aceste principii definesc statutul juridic al societății aflate în lichidare.

Principiile generale ale lichidării societății comerciale sunt următoarele: personalitatea juridică a societății subzistă pentru nevoile lichidării; lichidarea societății se face în interesul asociaților; lichidarea societății este obligatorie, iar nu facultativă.

1.3. Personalitatea juridică a societății subzistă pentru nevoile lichidării.

În mod logic, din moment ce societatea comercială a fost dizolvată, indiferent de cauză, ea încetează să mai existe ca persoană juridică. Cu toate acestea, nevoile lichidării patrimoniului societății și ale ocrotirii drepturilor asociaților și creditorilor impun necesitatea menținerii personalității juridice. b#%l!^+a?

Deci, în faza lichidării, societatea comercială continuă să beneficieze de personalitate juridică, dar numai pentru nevoile lichidării. În actuala sa formă, Legea nr. 31/1990 consacră expres acest principiu, astfel: “societatea își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia"”(art. 228 al. 4 din lege).

Menținerea personalității juridice a societății are anumite consecințe. Astfel, societatea comercială își conservă atributele de identificare; ea își păstreză firma, sediul social și naționalitatea. Apoi, patrimoniul societății continuă să aparțină acesteia, ca subiect de drept distinct. Patrimoniul social constituie, și după dizolvarea societății, gajul general al creditorilor sociali. Așadar, lichidarea societății nu aduce modificări raporturilor juridice dintre societate și creditorii săi. Aceștia își pot valorifica drepturile lor împotriva societății, care va răspunde cu patrimoniul său.

În sfârșit, în faza lichidării, organele societății nu își încetează activitatea.

Adunarea asociaților numește lichidatorii și stabilește puterile lor pentru realizarea operațiunilor de lichidare (art. 256 și art. 258 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Administratorii societății continuă mandatul lor până la intrarea în funcție a lichidatorilor (art. 246 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată). Sunt interzise însă, din momentul dizolvării societății, operațiunile comerciale noi.

Cenzorii societății își continuă activitatea lor de control asupra gestiunii societății. Potrivit legii, cenzorii exercită controlul asupra activității lichidatorilor, care organizează și conduc operațiunile de lichidare a societății (art. 247 al. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată).

1.4. Lichidarea societății comerciale.

Lichidarea societății, ca urmare a dizolvării ei, se face, în principal, în interesul asociaților. Firește, prin reglementarea lichidării sunt avute în vedere și interesele creditorilor societății, dar numai în mod secundar; asociații neputând primi nici o sumă de bani în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creanțelor creditorilor societății, conform art. 250 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Interesul asociaților imprimă specificitatea acestei lichidări și o deosebește de procedura falimentului, care este menită să ocrotească doar interesele creditorilor.

Lichidarea unei societăți comerciale constituie o procedură care poate fi pusă în mișcare numai la cererea asociaților. Implicit, se exclude dreptul creditorilor societății de a provoca o asemenea măsură. Asociații constituiți în adunarea asociaților sunt în drept să numească pe lichidatori și să stabilească puterile acestora.

Procedura fiind instituită în favoarea asociaților, legea permite acestora să stabilească prin actul constitutiv condițiile lichidării societății. Regulile stabilite prin actul constitutiv se aplică în măsura în care nu sunt incompatibile cu lichidarea (art. 246 al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată). b#%l!^+a?

1.5. Lichidarea societății este obligatorie.

În doctrina dreptului comercial s-a discutat dacă lichidarea societății are un caracter obligatoriu ori facultativ.

Într-o opinie s-a susținut că, întrucât dizolvarea societății nu este un scop în sine, ea trebuie să fie urmată, în mod obligatoriu, de lichidarea societății.

În altă opinie, lichidarea societății este considerată facultativă, iar nu obligatorie. Această opinie se bazează pe faptul că, potrivit legii, fiecare asociat are dreptul să ceară lichidarea societății, dacă aceasta s-a dizolvat datorită cauzelor stabilite de lege. În plus, lichidarea ar putea fi înlăturată, dacă asociații hotărăsc fuziunea societății cu o altă societate sau divizarea societății.

Având în vedere că, potrivit art. 228 din Legea nr. 31/1990 republicată, dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării, deduc, în mod logic, că lichidarea este obligatorie. De la această regulă există unele excepții, prevăzute tot de art. 228 din Legea nr. 31/1990 republicată, care statornicesc faptul că în cazul fuziunii și divizării societății, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, dizolvarea are loc fără lichidare.

Cap. II Procedura lichidării

2.1. Modificările produse de trecerea la faza de lichidare

Trecerea societății comerciale în faza lichidării produce anumite consecințe asupra acesteia.

Astfel, obiectul și scopul societății se modifică în concordanță cu finalitatea lichidării.

Apoi, administratorii societății vor fi înlocuiți cu lichidatorii, care devin organul de administrare a societății.

În sfârșit, gestiunea societății este predată lichidatorilor, care vor administra societatea aflată în lichidare.

2.2. Modificarea obiectului și scopului societății.

Din momentul în care societatea dizolvată a intrat în lichidare, activitatea ei nu se mai poate desfășura în condițiile inițiale stabilite prin actul constitutiv. Activitatea pe care o va desfășura b#%l!^+a?societatea în continuare va fi subordonată exigențelor lichidării.

Obiectul activității societății se restrânge, activitatea societății se limitează la realizarea operațiunilor comerciale aflate în derulare în momentul dizolvării societății. Legea interzice administratorilor să întreprindă operațiuni noi, iar dacă angajează asemenea operațiuni, ei răspund personal și solidar (art. 228 din Legea nr. 31/1990 republicată). Pentru a preveni pe terți asupra situației în care se află societatea, legea prevede că toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare.

De vreme ce obiectul societății se restrânge, înseamnă că și scopul societății suferă anumite modificări; prin desfășurarea activității societății nu se mai urmărește realizarea de beneficii și împărțirea lor între asociați, ci realizarea finalității lichidării societății, adică asigurarea plății creditorilor societății și satisfacerea drepturilor asociaților.

2.3. Înlocuirea administratorilor cu lichidatorii societății.

Odată dizolvată, societatea intră în lichidare. Potrivit legii, operațiunile de lichidare a societății și, în general, administrarea societății în lichidare, nu se realizează de administratori, ci de către lichidatori. După numirea lor, în condițiile legii, lichidatorii îi înlocuiesc pe administratori.

Deci, lichidatorii vor organiza și conduce operațiunile de lichidare și repartizare a patrimoniului social între asociați; ei intrând în funcție numai după îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege (art. 246 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată), pe care le voi preciza în secțiunea referitoare la numirea lichidatorilor.

2.4. Predarea gestiunii societății.

Înlocuirea administratorilor de către lichidatori reclamă predarea gestiunii societății către aceștia din urmă. În acest scop, administratorii și lichidatorii trebuie să întocmească anumite documente de predare-primire.

Potrivit regimului general, instituit de art. 247 al. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, predarea gestiunii se realizează în temeiul inventarului și bilanțului. Aceste documente trebuie să constate situația exactă atât a activului, cât și a pasivului societății, pe această bază realizându-se operațiunile de lichidare a patrimoniului societății.

Documentele menționate trebuie semnate de către lichicietatea intră în lichidare. Potrivit legii, operațiunile de lichidare a societății și, în general, administrarea societății în lichidare, nu se realizează de administratori, ci de către lichidatori. După numirea lor, în condițiile legii, lichidatorii îi înlocuiesc pe administratori.

Deci, lichidatorii vor organiza și conduce operațiunile de lichidare și repartizare a patrimoniului social între asociați; ei intrând în funcție numai după îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege (art. 246 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată), pe care le voi preciza în secțiunea referitoare la numirea lichidatorilor.

2.4. Predarea gestiunii societății.

Înlocuirea administratorilor de către lichidatori reclamă predarea gestiunii societății către aceștia din urmă. În acest scop, administratorii și lichidatorii trebuie să întocmească anumite documente de predare-primire.

Potrivit regimului general, instituit de art. 247 al. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, predarea gestiunii se realizează în temeiul inventarului și bilanțului. Aceste documente trebuie să constate situația exactă atât a activului, cât și a pasivului societății, pe această bază realizându-se operațiunile de lichidare a patrimoniului societății.

Documentele menționate trebuie semnate de către lichidatori și administratori. Dispozițiile legale au omis să reglementeze cazul unor neînțelegeri care s-ar ivi între administratori și lichidatori. Prin analogie cu art. 259 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, ar fi normal să se recunoască lichidatorilor dreptul “să susțină eventualele contestații” cu privire la aceste documente.

În cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, legea prevede o obligație specială a administratorilor. Aceștia trebuie să prezinte lichidatorilor o dare de seamă asupra gestiunii pentru perioada cuprinsă între data ultimului bilanț aprobat și data începerii lichidării (art. 259 din Legea nr. 31/1990 republicată). În măsura în care sunt de acord cu conținutul dării de seamă, lichidatorii au dreptul să o aprobe. În caz contrar, pot să facă ori să susțină contestații la instanța judecătorească.

În cazul în care unul sau mai mulți administratori sunt numiți lichidatori, art. 260 din Legea b#%l!^+a?nr. 31/1990 republicată instituie un regim special de control al dării de seamă menționate. Spre a se asigura o verificare imparțială, darea de seamă urmează să fie examinată în acest caz de acționari. În acest scop, darea de seamă se va depune la Oficiul registrului comerțului și se va publica în Monitorul Oficial, ca anexă la bilanțul întocmit de lichidatori – fie primul bilanț, dacă gestiunea dureză mai mult de un exercițiu financiar, fie bilanțul final, dacă lichidarea se încheie în cursul aceluiași exercițiu – și prezentat adunării generale. Orice acționar poate, în termen de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, să facă opoziție la instanța judecătorească.

În cazul societăților comerciale a căror activitate s-a desfășurat în baza unei autorizații de mediu, lichidatorii sunt obligați să ia măsuri pentru efectuarea bilanțului de mediu, prevăzut de Legea nr. 137/1995, privind protecția mediului și să comunice rezultatele agenției teritoriale pentru protecția mediului (art. 248 din Legea nr. 31/1990 republicată).

În temeiul inventarului și bilanțului, lichidatorii sunt obligați să primească și să păstreze patrimoniul societății, registrele ce li s-au încredințat de administratori și actele societății.

Pentru asigurarea unei evidențe a operațiunilor de lichidare, legea impune lichidatorilor obligația de a ține un registru în care trebuie să fie consemnate cronologic toate operațiile lichidării (art. 247 al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată).

2.5. Statutul lichidatorilor

Lichidatorii sunt, în principiu, persoanele însărcinate să organizeze și să conducă operațiunile de lichidare a societății comerciale. Gestiunea lichidatorilor se poate, eventual, prelungi peste durata anului în care a avut loc numirea lor. În acest caz, potrivit art. 261 din Legea nr. 31/1990 republicată, ei “sunt obligați să întocmească bilanțul contabil anual, conformându-se dispozițiilor legii și actului constitutiv”.

Având în vedere rolul pe care îl au în administrarea societății aflate în lichidare, legea reglementează condițiile de numire a lichidatorilor, puterile și răspunderea lor. Încetarea existenței societății comerciale presupune efectuarea unor operații care să aibă drept rezultat nu numai încetarea personalității juridice, ci și lichidarea patrimoniului acesteia, prin exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor sociale. Societatea comercială continuă să își păstreze personalitatea juridică, dar ea este subordonată cerințelor lichidării.

Lichidator poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Potrivit art. 247 al.1 din Legea nr. 31/1990 republicată, lichidatorul persoană fizică, precum și persoana fizică desemnată ca reprezentant permanent de către lichidatorul persoană juridică, trebuie să fie lichidatori autorizați, în condițiile legii.

Numirea lichidatorilor. b#%l!^+a?

Lichidatorii sunt numiți prin hotărârea adunării asociaților; în cazul societății în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, hotărârea trebuie luată în unanimitate, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel; în cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, hotărârea trebuie să se adopte cu majoritatea prevăzută de lege pentru modificarea actului constitutiv (condițiile prevăzute de art.115 din Legea nr. 31/1990 republicată pentru adunarea generală extraordinară).

În toate cazurile în care nu sunt îndeplinite condițiile menționate, lichidatorii sunt numiți de către instanța judecătorească, la cererea oricăruia dintre administratori sau asociați. Pentru a decide, instanța trebuie să asculte pe toți asociații și administratorii societății în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată. În societatea pe acțiuni și în comandită pe acțiuni este suficientă citarea persoanelor care au solicitat numirea lichidatorilor, cât și a societății comerciale dizolvate.

În cauză, se constată, pe de o parte, că nu s-a realizat unanimitatea voturilor celor trei asociate cu privire la persoana lichidatorului, iar, pe de altă parte, că una dintre asociate s-a opus, constant, la numirea lichidatorului. În situația dată, numirea lichidatorului este contrară spiritului legii, instanța neputând impune uneia dintre părți preferințele celorlalte.

Împotriva hotărârii instanței se poate declara recurs de către asociați sau administratori în termen de 15 zile de la pronunțare.

Actul de numire a lichidatorilor sau sentința care îi ține locul, precum și orice act ulterior care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie să fie depuse, prin grija lichidatorilor, la registrul comerțului, pentru a fi înscrise de îndată și publicate în Monitorul Oficial, conform art. 246 al.1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată.

După îndeplinirea formalităților menționate, lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul comerțului și vor intra în funcție. Din momentul intrării în funcție a lichidatorilor, nici o acțiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor.

Orice act ulterior, care va aduce schimbări în persoana lichidatorilor, trebuie să respecte cerințele prevăzute de lege pentru numirea lichidatorilor.

Până la intrarea în funcție a lichidatorilor, administratorii sunt obligați, potrivit art. 246 al.1 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată, să-și continue mandatul, însă fără dreptul de a întreprinde noi operații în numele societății comerciale.

Art. 247 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că “lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii”; potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele prevăzute de legea societăților comerciale. Deci, în concepția legii, lichidatorii sunt considerați mandatari ai societății, cu toate consecințele care decurg din această calitate .

Anumite puteri ale lichidatorilor sunt conferite de asociați, cu aceeași majoritate cerută pentru numirea lor (art. 249 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Lichidatorii își îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor societății (art. 247 al. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată). Se înțelege că, în societățile în care nu există cenzori, dreptul de b#%l!^+a?control aparține asociaților.

Puterile lichidatorilor.

Pe lângă puterile conferite de către asociați, art. 249 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede și alte puteri ale lichidatorilor.

Lichidatorii trebuie să execute și să termine operațiunile de comerț referitoare la lichidare. În desfășurarea operațiunii de lichidare, lichidatorii au atât drepturi cât și obligații. Ei nu pot întreprinde noi operațiuni comerciale, care nu sunt necesare scopului lichidării. Dacă se angajează asemenea operațiuni, lichidatorii răspund personal și solidar de executarea lor. În acest fel, legiuitorul restrânge, prin norme imperative, obiectul gestiunii pe care o exercită lichidatorii.

Lichidatorii trebuie să lichideze și să încaseze creanțele societății. Dacă este necesar, lichidatorii trebuie să-i urmărească pe debitorii sociali, pentru satisfacerea creanțelor societății. În cazul în care debitorul social este supus procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, lichidatorii trebuie să declare creanțele societății și vor participa la această procedură. Pentru creanțele încasate, lichidatorii sunt în drept să dea chitanță.

Lichidatorii sunt îndreptățiți să vândă, prin licitație publică, bunurile mobile și imobile aparținând societății. Sumele obținute din valorificarea bunurilor societății, ca și cele provenite din valorificarea creanțelor societății, sunt destinate satisfacerii creditorilor societății, iar restul satisfacerii drepturilor cuvenite asociaților.

Potrivit legii, lichidatorii nu pot plăti asociaților nici o sumă de bani în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societății (art. 250 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Lichidatorii pot să contracteze obligații cambiale, să facă împrumuturi neipotecare și să îndeplinească orice alte acte necesare lichidării. Legea are în vedere numai asumarea de obligații care servesc scopului lichidării și care nu sunt păgubitoare pentru patrimoniul societății aflate în lichidare.

Bunurile societății vor putea fi ipotecate dacă există dispoziții în acest sens în actul constitutiv, sau în actul de numire a lichidatorilor. În absența unor asemenea dispoziții, ipotecarea bunurilor societății se poate face cu avizul cenzorilor și autorizația instanței judecătorești.

Lichidatorii sunt în drept să stea în judecată și să fie acționați în interesul lichidării. Acest lucru se explică prin aceea că, potrivit legii, de la data intrării în funcție a lichidatorilor, nici o acțiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor (art. 246 al. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Participând la soluționarea litigiilor privind societatea în lichidare, lichidatorii sunt îndreptățiți să facă tranzacții, în condițiile legii.

Răspunderea lichidatorilor.

Art. 247 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii societății.

Având în vedere dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, care se aplică în mod corespunzător, lichidatorii răspund personal și solidar pentru nerespectarea obligațiilor izvorâte b#%l!^+a?din împuternicirea asociaților (răspundere civilă contractuală), precum și pentru nerespectarea obligațiilor stabilite de Legea nr. 31/1990 republicată (răspundere civilă delictuală sau răspundere penală).

Răspunderea lichidatorilor pentru nerespectarea obligațiilor rezultate din puterile conferite lor de către asociați sau a obligațiilor stabilite de legea societăților comerciale, se angajează, ca și răspunderea administratorilor, în condițiile dreptului comun al răspunderii civile.

Indiferent de forma ei, răspunderea are ca temei culpa lichidatorului. Conduita lichidatorului în îndeplinirea obligațiilor trebuie apreciată pe baza dispozițiilor Codului civil. Potrivit art.1080 C. civ., care se aplică în mod corespunzator lichidatorilor, diligența ce trebuie să depună lichidatorul în îndeplinirea obligațiilor ce-i revin, este aceea a unui bun lichidator. Altfel spus, lichidatorul trebuie să asigure o bună desfășurare a lichidarii, care să ducă la realizarea scopului acesteia.

Acțiunea în răspundere împotriva lichidatorilor este o acțiune socială; ea aparține adunării generale și se ia cu respectarea condițiilor de cvorum si majoritate prevăzute de lege pentru luarea hotărârilor de către acest organ al societății.

Ca efect al deciziei privind pornirea acțiunii în răspundere contra unui lichidator, mandatul acestuia încetează de drept, iar adunarea generală va proceda la înlocuirea lui. Acțiunea în justiție împotriva lichidatorilor poate avea un temei contractual sau delictual, după caz.

Potrivit Legii nr. 31/1990 republicată, unele fapte săvârșite de lichidatori sunt încriminate și pedepsite ca infracțiuni. Acțiunea penală nu poate aparține adunării generale, ci ea se exercită de către procuror (art. 264 C.proc. pen.).

4.6. Lichidarea patrimoniului societății

Lichidarea societății comerciale impune efectuarea unor operațiuni care au drept rezultat lichidarea patrimoniului societății. Aceste operațiuni constau în lichidarea activului și pasivului societății.

Scopul operațiunilor de lichidare a activului și pasivului societății este prefacerea bunurilor societății în bani și achitarea datoriilor societății. Eventualul activ net se repartizează asociaților.

Lichidarea activului societății.

Operațiunile de lichidare a activului societății cuprind transformarea bunurilor societății în bani și încasarea creanțelor pe care societatea le are față de terți.

Transformarea bunurilor societății în bani.

Această operațiune se realizează pe calea licitației publice. Potrivit legii, lichidatorii vor putea să vândă, prin licitație publică, imobilele si orice avere mobiliară a societății (art. 249 al.1 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicată). Ca măsură de protecție, legea interzice vânzarea în bloc a bunurilor societății, adică vânzarea acestor bunuri pe un preț global. Deci, fiecare bun care se vinde prin licitație trebuie evaluat în mod individual.

Problema care se pune este aceea de a ști dacă este sau nu obligatorie vânzarea la licitație a tuturor bunurilor societății. S-a decis că, dacă o construcție a fost adusă ca aport, cu păstrarea dreptului de proprietate pentru asociat, ea nu figureză în activul societății și, ca atare, nu va fi b#%l!^+a?cuprinsă în bilanțul lichidării.

Din dispozițiile legii pare să rezulte că toate bunurile societății trebuie prefăcute în bani, în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor sociali și împărțirii restului între asociați. Această concluzie se poate întemeia și pe faptul că legea nu reglementează partajul bunurilor societății între asociați. Anumite bunuri ale societății ar putea fi sustrase vânzării la licitație, dacă prin actul constitutiv s-a stabilit că bunurile în cauză vor reveni, în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, asociaților care le-au adus ca aport în societate.

O asemenea soluție se întemeiază pe dispozițiile art. 246 al 4 din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevăd dreptul asociaților de a hotarî, prin actul constitutiv, regulile de lichidare a societății.

Încasarea creanțelor.

Lichidatorii trebuie să încaseze creanțele de la debitorii societății. Această operațiune se face la scadență, potrivit obligațiilor asumate. Soluția are la bază faptul că starea de lichidare a societății nu are nici o consecința asupra raporturilor juridice ale societății cu debitorii săi.

Acțiunile lichidatorilor.

Legea reglementează calea de urmat în cazul când fondurile societății, realizate din vinderea la licitație a bunurilor societății și din încasarea creanțelor acesteia, nu sunt îndestulatoare pentru plata creditorilor societății.

Art. 251 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că lichidatorii care probează, prin prezentarea bilanțului, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil, trebuie să ceară sumele necesare asociaților care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă aceștia sunt obligați să le procure, după forma societății, sau, dacă sunt debitori față de societate, pentru vărsămintele neefectuate, la care erau obligați în calitate de asociați.

Din dispozițiile legale rezultă că, pentru realizarea fondurilor necesare pot fi urmariți asociații care răspund nelimitat pentru obligațiile sociale sau asociații care datorează societății anumite sume de bani cu titlu de aport.

Cu toate că legea reglementează o soluție alternativă, mai potrivită ar fi stabilirea unei ordini de urmărire, în sensul de a fi urmăriți mai întâi asociații restanțieri (care sunt debitori ai societății pentru vărsămintele neefectuate) și abia după aceea asociații care au o răspundere nelimitată pentru obligațiile sociale.

Urmărirea asociaților care nu și-au completat valoarea aportului este conditionată, în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, de punerea lor în întârziere (art. 217 al.1 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată), iar în societatea pe acțiuni și în comandită pe acțiuni de o invitație adresată prin somație colectivă, publicată de doua ori la un interval de 15 zile, în Monitorul Oficial și într-un ziar răspândit, cu aplicarea sancțiunilor b#%l!^+a?prevăzute de art. 66 din Legea nr. 31/1990 republicată, în caz de neexecutare.

Asociații urmăriți nu vor putea să invoce compensația sumelor datorate societății cu sumele ce li s-ar cuveni din lichidare, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 250 din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevăd că asociații nu pot primi nici o sumă de bani în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societății.

Fondurile necesare plății creanțelor societății pot fi asigurate și prin contractarea de împrumuturi neipotecare și de obligații cambiale, în condițiile prevăzute de art. 249 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Lichidarea pasivului societății.

Prin lichidarea pasivului societății se înțelege plata datoriilor societății către creditorii săi. Operațiunea de lichidare a pasivului societății se realizează de către lichidatori, în condițiile stabilite de lege.

Plata datoriilor față de creditorii sociali se face cu sumele de bani rezultate din lichidarea activului societății. Pentru stingerea datoriilor societății, lichidatorii pot contracta obligații cambiale, pot face împrumuturi neipotecare și pot îndeplini orice alte acte necesare, inclusiv încheierea de tranzacții.

Totuși, lichidatorii nu pot, în lipsă de dispoziție specială în actul constitutiv al societății sau în actul de numire a lor, să constituie ipoteci asupra bunurilor societății, dacă nu vor fi autorizați de instanță, cu avizul cenzorilor (desigur, în societățile a căror structură include acest organ de control). Legiuitorul nu precizează natura actului jurisdicțional prin care instanța are căderea să autorizeze un împrumut ipotecar.

În scopul stingerii datoriilor sociale, art. 252 din Legea nr. 31/1990 republicată îngăduie lichidatorilor să le achite și “cu proprii lor bani”. Însă, lichidatorii nu pot “să exercite împotriva societății drepturi mai mari decât acelea ce aparțineau creditorilor plătiți”.

Rezultă, așa cum a reținut în mod justificat Curtea Supremă de Justiție, că “în reglementarea Legii nr. 31/1990, activitatea de lichidare și de repartizare a patrimoniului social – cu atribuțiile prevăzute de art. 249 – este de competența lichidatorilor, iar nu a instanței judecătorești. Implicarea directă a instanței judecătorești în operațiunea de lichidare este greșită”. În completare, Curtea Supremă de Justiție a mai precizat următoarele: “Competența instanței de judecată în faza lichidării societății comerciale (în speță S.R.L.) este strict reglementată de Legea nr. 31/1990 în două cazuri: formularea unei cereri pentru numirea lichidatorilor, în situația în care nu se poate întruni unanimitatea voturilor asociaților asupra persoanei acestora și în cazul formulării unei opoziții de către asociați la bilanțul de lichidare întocmit de lichidatori. Instanța nu are competența de a se subroga în atribuțiile lichidatorilor, ci, sesizată fiind, va soluționa opozițiile formulate de asociați sau creditori la bilanțul de lichidare și propunerile de repartizare a activului între asociați”. b#%l!^+a?

Drepturile creditorilor sociali.

Cumulativ cu obligația lichidatorilor de a asigura în mod prioritar stingerea datoriilor sociale, creditorii societății comerciale sunt ei înșiși în măsură să-și valorifice drepturile corespunzătoare. În definitiv, lichidarea se face în interesul asociaților, dar fără a vătăma pe creditor. În acest sens, art. 254 al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că “lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societății”.

Pentru a proteja interesele creditorilor societății, legea consacră anumite acțiuni prin care aceștia își pot valorifica drepturile lor.

În primul rând, creditorii societății au dreptul, potrivit art. 253 din Legea nr. 31/1990 republicată, de a exercita contra lichidatorilor acțiunile care decurg din creanțele ajunse la termen. Dar, posibilitatea urmăririi este mărginită numai până la concurența bunurilor existente în patrimoniul societății. Deci, potrivit regulilor generale, creditorii societății care nu au fost satisfăcuți în drepturile lor, pot acționa societatea, prin lichidatori, pentru a urmări bunurile existente în patrimoniul social.

Apoi, în subsidiar, creditorii societății pot să se îndrepte împotriva asociaților, pentru plata sumelor datorate din valoarea acțiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul societății. Această acțiune are ca obiect plata sumelor de bani datorate ca aport de către asociați.

Recunoașterea unei asemenea acțiuni directe a creditorilor sociali împotriva asociaților constituie o măsură excepțională de favoare pentru creditorii sociali. Suntem în prezența unei derogări de la regimul juridic general care se aplică în materie – regimul juridic al acțiunii oblice reglementate de art. 974 C. civ. Într-adevăr, pe toată durata existenței societății, dreptul de a cere asociaților restanțieri (al căror aport nu a fost predat integral) să-și îndeplinească obligația asumată aparține administratorilor și lichidatorilor.

Totuși, în faza finală, care se deschide prin actul de dizolvare a societății, imperativul de întregire a capitalului social devenind stringent, explică această măsură de favoare pentru creditorii sociali.

Dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată nu menționează și dreptul creditorilor sociali de a acționa pe asociații care răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Tăcerea este cu atât mai greu de explicat, cu cât art. 208 C. com. adaugă, în mod firesc, acțiunea personală contra asociaților care, după felul societății, și-au luat o răspundere solidară și nemărginită.

Ce semnificație poate avea nereproducerea părții finale din art. 208 C.com., în art. 253 din Legea nr. 31/1990 republicată? La prima vedere, din compararea celor două texte, s-ar deduce că Legea nr. 31/1990 republicată a înțeles să restrângă drepturile creditorilor sociali, din moment ce nu a vrut să le specifice. O asemenea interpretare nu ar fi plauzibilă, deoarece ar contrazice art. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, text fundamental, care instituie răspunderea nemărginită, pentru datoriile sociale, a asociaților din societatea în nume colectiv, precum și a comanditaților din societatea în comandită simplă și pe acțiuni.

Deci, regimul răspunderii, instituit de art. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, ar trebui să prevaleze, fiind subînțeles și în cadrul art. 253 din Legea nr. 31/1990 republicată, chiar dacă litera acestui din urmă articol ar conduce la un punct de vedere diferit; sistemul general al Legii nr. 31/1990 republicată impunând o soluție concordantă. b#%l!^+a?

2.7. Drepturile asociaților cuvenite din lichidarea societății comerciale

La încetarea existenței societății, ca urmare a dizolvării și lichidării, asociații sunt îndreptățiți să li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societății sau cu ocazia majorării capitalului social, precum și să primească partea ce li se cuvine din eventualele beneficii rămase nedistribuite. Dar, asemenea drepturi pot fi valorificate numai după ce au fost achitate toate datoriile față de creditorii societății și numai dacă a mai rămas un sold activ.

Uneori, activul societății este suficient de mare față de pasivul societății, încât lichidatorii pot plăti asociaților anumite sume de bani în contul drepturilor care li se cuvin, chiar înainte de a încheia operațiunile de lichidare. Însă, cel mai adesea, numai la terminarea operațiunilor de lichidare, lichidatorii pot constata dacă există un activ net care urmează să fie împărțit între asociați. În acest scop, lichidatorii sunt obligați să încheie bilanțul final și, dacă este cazul, să facă propuneri pentru împărțirea între asociați a activului net.

Plățile anticipate în contul părților cuvenite asociaților din lichidare.

Art. 250 din Legea nr. 31/1990 republicată dispune: “Lichidatorii nu pot plăti asociaților nici o sumă în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societății”. Prin derogare de la această interdicție, legea prevede că asociații vor putea cere lichidatorilor ca sumele realizate prin operațiunile de lichidare să fie depuse la Casa de Economii și Consemnațiuni ori la administrația financiară și să se facă repartizarea asupra acțiunilor sau părților sociale, chiar în timpul lichidării. O asemenea cerere a asociaților poate fi satisfăcută numai dacă, afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor societății – scadente sau care vor ajunge la scadență – mai rămâne un disponibil de cel puțin 10% din cuantumul sumelor depuse.

Împotriva deciziei prin care lichidatorii repartizează astfel asociaților numerarul, creditorii societății pot introduce opoziție la instanța competentă (tribunalul sediului societății), în termen de 30 de zile de la data deciziei.

Lichidatorii care fac plăți asociaților cu nesocotirea acestor dispoziții legale sunt sancționați penal, în condițiile art. 272 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Întocmirea bilanțului final și repartizarea activului net între asociați.

Faza de lichidare a societății comerciale se încheie, potrivit art. 257 și art. 262 din Legea nr. 31/1990 republicată, prin întocmirea bilanțului final. Acesta consemnează, pe de o parte, sumele de bani rezultate din vânzarea la licitație publică a bunurilor societății și din încasarea creanțelor societății și, pe de altă parte, sumele de bani achitate pentru plata datoriilor societății. Totodată, bilanțul constată eventualul activ net, ca diferență între activul și pasivul societății. S-a stabilit că bilanțul final trebuie să aibă la bază rezultatele financiar-contabile de la data dizolvării societății comerciale și nu pe cele dintr-un an anterior dizolvării.

Activul net constituie sursa din care sunt satisfăcute drepturile asociaților rezultate din lichidare.

În mod normal, activul net ar trebui să servească pentru rambursarea valorii aporturilor b#%l!^+a?asociaților, iar restul care reprezintă beneficiul net, să fie repartizat între asociați proporțional cu participarea la capitalul social.

Pentru simplificare, cele două operațiuni sunt contopite și întreg activul net este repartizat asociaților. În acest scop, legea prevede că lichidatorii trebuie să propună “repartizarea activului între asociați”, în cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, respectiv “partea ce se cuvine fiecărei acțiuni din repartizarea activului societății”, în cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni (art. 257 și art. 262 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Bilanțul final de lichidare și proiectul de repartizare întocmite și semnate de lichidatori trebuie aduse la cunoștința asociaților, prin formalitățile prevăzute de lege.

În cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, bilanțul final și proiectul de repartizare se notifică asociaților prin intermediul executorilor judecătorești (art. 257 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată).

În cazul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, bilanțul final, însoțit de raportul cenzorilor, se va depune, pentru a fi menționat, la registrul comerțului și se va publica în Monitorul Oficial (art. 262 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Indiferent de forma societății, asociații nemulțumiți pot face opoziție împotriva bilanțului final de lichidare și proiectului de repartizare. Opoziția se face la tribunal în termen de 15 zile de la data notificării, respectiv în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, a bilanțului final și a proiectului de repartizare.

Dacă mai mulți asociați fac opoziție, toate opozițiile vor fi conexate pentru a fi soluționate printr-o singură hotărâre judecătorească. Potrivit legii, pentru soluționarea opoziției, problemele referitoare la bilanțul final al lichidării vor fi separate de cele care privesc proiectul de repartizare, față de care lichidatorii pot rămâne străini (art. 257 al. 3 dinLegea nr. 31/1990 republicată).

După expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului de opoziție sau după ce hotărârea asupra opoziției a rămas irevocabilă, bilanțul final de lichidare și propunerile de repartizare a activului net între asociați se consideră aprobate.

Pe baza propunerilor de repartizare aprobate, asociații vor încasa sumele de bani care li se cuvin, în schimbul unei chitanțe de primire.

Dacă sumele cuvenite acționarilor nu au fost încasate în termen de două luni de la publicarea bilanțului final de lichidare, ele trebuie depuse la Casa de Economii și Consemnațiuni, cu arătarea numelui și prenumelui acționarului, în cazul acțiunilor nominative, sau a numerelor acțiunilor, în cazul acțiunilor la purtător.

Plata se face persoanei arătate sau posesorului acțiunilor, reținându-se titlul în cauză.

În cazul în care au fost efectuate plăți înaintea expirării termenului prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului de opoziție, chitanța de primire a celei din urmă repartiții ține loc de aprobare a bilanțului și a repartizării făcute fiecărui asociat (art. 263 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată). b#%l!^+a?

Prin aprobarea bilanțului final al lichidării și repartizarea activului net între asociați, lichidatorii sunt liberați.

Legea nr. 31/1990, așa cum a fost modificată prin O.G. nr. 32/1997, a instituit un termen limită de 3 ani pentru efectuarea lichidării societății, care curge de la data dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani (art. 254 din lege).

Partajul bunurilor societății între asociați.

În principiu, problema partajului bunurilor societății între asociați nu se pune în practică. Acest lucru se explică prin aceea că, în concepția legii, toate bunurile societății sunt prefăcute în bani, prin vânzarea la licitație publică; sumele de bani obținute vor servi pentru plata creditorilor sociali, iar restul va fi repartizat între asociați. De aceea, Legea nr. 31/1990 republicată nu reglementează partajul bunurilor societății.

În mod excepțional, se pot ivi cazuri când bunuri ale societății trebuie împărțite între asociați. Este vorba de acele cazuri în care asociații, stabilind regulile lichidării (prin actul constitutiv), au convenit ca anumite bunuri să nu facă obiectul vânzării pe calea licitației publice.

În absența unei reglementări a partajului bunurilor societății în Legea nr. 31/1990, trebuie să apelăm la dispozițiile Codului civil privitoare la contractul de societate. Potrivit art.1531 din C. civ., dispozițiile referitoare la contractul de societate se aplică și societăților comerciale, în măsura în care nu sunt contrare legilor și uzurilor comerciale.

Cu privire la încetarea societății, art.1530 C. civ. prevede: “La împărțirea averii societății între asociați se aplică regulile relative la împărțirea eredității, la forma acestei împărțiri și la obligațiile ce rezultă între erezi”. În aplicarea acestei reglementări trebuie să se țină seama și de regulile stabilite de legea societăților comerciale privitoare la repartizarea activului net între asociați.

2.8. Închidarea lichidării societății comerciale

După terminarea operațiunilor de repartizare a activului net între asociați, procedura lichidării societății comerciale este încheiată. Rămân de îndeplinit ultimele formalități pentru finalizarea consecințelor care decurg din terminarea lichidării: radierea societății din registrul comerțului și luarea măsurilor de conservare a registrelor și celorlalte documente ale societății.

Închiderea lichidării și încetarea existenței societății, ca persoană juridică, pune și problema răspunderii pentru eventualele creanțe ale creditorilor sociali, care nu au fost satisfăcute în cursul lichidării.

Radierea societății din registrul comerțului.

Conform art. 254 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, după terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societății din registrul comerțului.

Îndeplinirea acestei formalități este obligatorie. În acest sens, art.1 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, prevede obligația comerciantului ca la încetarea comerțului să ceară oficiului registrului comerțului radierea înmatriculării societății comerciale din registrul comerțului.

Radierea societății trebuie cerută în termen de 15 zile de la data ultimului act de lichidare, care este repartizarea activului net între asociați. Radierea se poate face și din oficiu.

Radierea din registrul comerțului produce un efect simetric, invers înmatriculării societății b#%l!^+a?comerciale. Într-adevăr, de la data îndeplinirii acestei formalități, personalitatea juridică a societății încetează, atât în raporturile dintre asociați, cât și față de terțele persoane.

În speță, reclamanta a introdus acțiune la o dată anterioară radierii societății comerciale pârâte. În această situație, pârâta trebuie să fie reprezentată în proces prin continuatorii săi, care sunt lichidatorii; personalitatea juridică a societății încetând doar din momentul radierii. Ca urmare, instanța de apel a menținut, greșit, sentința instanței de fond de anulare a acțiunii, pe motiv că pârâta ar fi fost radiată din registrul comerțului și că nu ar mai avea personalitate juridică.

În sensul arătat, Curtea Supremă de Justiție a precizat că “radierea din registrul comerțului a unei societăți comerciale echivalează cu încetarea existenței sale ca persoană juridică”.

Ca atare, s-a reținut, cu deplină temeinicie, că radierea nu se justifică spre a sancționa refuzul unui asociat de a preda altuia, pe bază de bilanț, partea ce i se cuvenea în calitate de succesor al cooperativei reorganizate prin divizare, măsura radierii fiind un fapt de natură să afecteze grav interesele unui mare număr de acționari.

Depunerea registrelor societății pentru păstrare.

După aprobarea socotelilor și terminarea repartizării activului net între asociați, registrele și actele societății comerciale trebuie depuse pentru păstrare, în condițiile stabilite de lege (art. 255 din Legea nr. 31/1990 republicată).

În cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, registrele și actele societății se depun pentru păstrare la unul dintre asociați, desemnat prin votul majorității asociaților. Dacă registrele și actele societății sunt necesare unuia dintre asociați, ele se vor preda acestui asociat.

În cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, registrele și actele societății vor fi depuse pentru păstrare la oficiul registrului comerțului.

Potrivit legii, registrele și actele societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni depuse la registrul comerțului vor putea fi consultate de orice persoană interesată, cu autorizația instanței judecătorești.

Registrele și actele tuturor societăților comerciale trebuie păstrate timp de 5 ani de la data depunerii lor (art. 255 al. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Răspunderea pentru plata creanțelor creditorilor sociali după lichidarea societății.

Este posibil ca, după ce societatea a fost lichidată și s-a operat radierea ei în registrul comerțului, să se ivească un creditor social a cărui creanță nu a fost valorificată în cursul lichidării societății. Problema care apare aici este aceea de a ști dacă, după încetarea existenței societății, mai există sau nu vreo răspundere pentru datoriile societății. b#%l!^+a?

Potrvit art. 254 al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată, lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii falimentului față de societate.

Din textul legii nu rezultă cu claritate dacă el se referă la o societate care a fost lichidată și radiată din registrul comerțului sau la o societate aflată în curs de lichidare. Se pare că legea are în vedere o societate lichidată, care și-a încetat existența ca persoană juridică. Această concluzie se bazează pe faptul că dispozițiile citate urmează dispozițiilor art. 254 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevăd că, după terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societății din registrul comerțului.

Cât privește răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale, chiar după încetarea existenței societății, aceasta este pe deplin explicabilă, dar ea operează numai în condițiile legii. O asemenea răspundere incumbă numai asociaților care, potrivit legii, răspund nelimitat pentru obligațiile sociale. Este cazul asociaților din societatea în nume colectiv și al asociaților comanditați din societatea în comandită.

Problema răspunderii societății, după ce personalitatea ei juridică a dispărut, a constituit obiectul unor discuții în doctrina dreptului comercial.

Într-o opinie s-a susținut că lichidarea nu poate fi definitiv încheiată dacă nu au fost satisfăcuți toți creditorii societății. În consecință, dacă apare un nou creditor, va răspunde societatea – ca subiect de drept, iar nu asociații.

În altă opinie s-a considerat că, prin terminarea lichidării, personalitatea juridică a dispărut și, drept urmare, societatea nu mai poate fi urmărită, ci numai asociații.

În temeiul dispozițiilor Legii nr. 31/1990 republicată, după lichidarea societății și radierea ei din registrul comerțului, creditorii sociali pot urmări numai pe asociații care au o răspundere nelimitată pentru obligațiile sociale.

Deci, referirea art. 254 din Legea nr. 31/1990 republicată la posibilitatea aplicării procedurii falimentului privește societatea aflată în faza lichidării, iar nu o societate lichidată, care și-a încetat existența ca persoană juridică.

b#%l!^+a?

Cap. II Procedura lichidării

2.1. Modificările produse de trecerea la faza de lichidare

Trecerea societății comerciale în faza lichidării produce anumite consecințe asupra acesteia.

In acest fel, obiectul și scopul societății se modifică în concordanță cu finalitatea lichidării.

Ulterior, administratorii societății vor fi înlocuiți cu lichidatorii, care devin organul de administrare a societății.

Gestiunea societății este predată lichidatorilor, care vor administra societatea aflată în lichidare.

2.2. Modificarea obiectului și scopului societății.

Din momentul în care societatea dizolvată a intrat în lichidare, activitatea ei nu se mai poate desfășura în condițiile inițiale stabilite prin actul constitutiv. Activitatea pe care o va desfășura societatea în continuare va fi subordonată exigențelor lichidării.

Activitatea societății se restrânge, activitatea societății se reduce la realizarea operațiunilor comerciale aflate în derulare în momentul dizolvării societății. Legea interzice administratorilor să întreprindă operațiuni noi, iar dacă angajează asemenea operațiuni, ei răspund personal și solidar (art. 228 din Legea nr. 31/1990 republicată). Pentru a atenționa pe terți asupra situației în care se află societatea, legea prevede că toate actele emanând de la societate trebuie să arate că aceasta este în lichidare.

Din moment ce obiectul societății se restrânge, rezultă că și scopul societății suferă anumite modificări; prin desfășurarea activității societății nu se mai urmărește realizarea de beneficii și împărțirea lor între asociați, ci realizarea finalității lichidării societății, adică asigurarea plății creditorilor societății și satisfacerea drepturilor asociaților.

2.3. Înlocuirea administratorilor cu lichidatorii societății.

În momentul în dizolvată, societatea intră în lichidare. Potrivit legii, operațiunile de lichidare a societății și, în general, administrarea societății în lichidare, nu se realizează de administratori, ci de către lichidatori. După numirea lor, în condițiile legii, lichidatorii îi înlocuiesc pe administratori.

Deci, lichidatorii vor organiza și conduce operațiunile de lichidare și repartizare a patrimoniului social între asociați; ei intrând în funcție numai după îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de lege (art. 246 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată), pe care le voi preciza în secțiunea referitoare la numirea lichidatorilor.

b#%l!^+a?

2.4. Predarea gestiunii societății.

Înlocuirea administratorilor de către lichidatori reclamă predarea gestiunii societății către aceștia din urmă. În acest scop, administratorii și lichidatorii trebuie să întocmească anumite documente de predare-primire.

Potrivit regimului general, instituit de art. 247 al. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, predarea gestiunii se realizează în temeiul inventarului și bilanțului. Aceste documente trebuie să constate situația exactă atât a activului, cât și a pasivului societății, pe această bază realizându-se operațiunile de lichidare a patrimoniului societății.

Documentele menționate trebuie semnate de către lichidatori și administratori. Dispozițiile legale au omis să reglementeze cazul unor neînțelegeri care s-ar ivi între administratori și lichidatori. Prin analogie cu art. 259 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, ar fi normal să se recunoască lichidatorilor dreptul “să susțină eventualele contestații” cu privire la aceste documente.

În cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, legea prevede o obligație specială a administratorilor. Aceștia trebuie să prezinte lichidatorilor o dare de seamă asupra gestiunii pentru perioada cuprinsă între data ultimului bilanț aprobat și data începerii lichidării (art. 259 din Legea nr. 31/1990 republicată). În măsura în care sunt de acord cu conținutul dării de seamă, lichidatorii au dreptul să o aprobe. În caz contrar, pot să facă ori să susțină contestații la instanța judecătorească.

În cazul în care unul sau mai mulți administratori sunt numiți lichidatori, art. 260 din Legea nr. 31/1990 republicată instituie un regim special de control al dării de seamă menționate. Spre a se asigura o verificare imparțială, darea de seamă urmează să fie examinată în acest caz de acționari. În acest scop, darea de seamă se va depune la Oficiul registrului comerțului și se va publica în Monitorul Oficial, ca anexă la bilanțul întocmit de lichidatori – fie primul bilanț, dacă gestiunea dureză mai mult de un exercițiu financiar, fie bilanțul final, dacă lichidarea se încheie în cursul aceluiași exercițiu – și prezentat adunării generale. Orice acționar poate, în termen de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, să facă opoziție la instanța judecătorească.

În cazul societăților comerciale a căror activitate s-a desfășurat în baza unei autorizații de mediu, lichidatorii sunt obligați să ia măsuri pentru efectuarea bilanțului de mediu, prevăzut de Legea nr. 137/1995, privind protecția mediului și să comunice rezultatele agenției teritoriale pentru protecția mediului (art. 248 din Legea nr. 31/1990 republicată).

În temeiul inventarului și bilanțului, lichidatorii sunt obligați să primească și să păstreze patrimoniul societății, registrele ce li s-au încredințat de administratori și actele societății.

Pentru asigurarea unei evidențe a operațiunilor de lichidare, legea impune lichidatorilor obligația de a ține un registru în care trebuie să fie consemnate cronologic toate operațiile lichidării (art. 247 al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată).

2.5. Statutul lichidatorilor

Lichidatorii sunt, în principiu, persoanele însărcinate să organizeze și să conducă b#%l!^+a?operațiunile de lichidare a societății comerciale. Gestiunea lichidatorilor se poate, eventual, prelungi peste durata anului în care a avut loc numirea lor. În acest caz, potrivit art. 261 din Legea nr. 31/1990 republicată, ei “sunt obligați să întocmească bilanțul contabil anual, conformându-se dispozițiilor legii și actului constitutiv”.

Având în vedere rolul pe care îl au în administrarea societății aflate în lichidare, legea reglementează condițiile de numire a lichidatorilor, puterile și răspunderea lor. Încetarea existenței societății comerciale presupune efectuarea unor operații care să aibă drept rezultat nu numai încetarea personalității juridice, ci și lichidarea patrimoniului acesteia, prin exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor sociale. Societatea comercială continuă să își păstreze personalitatea juridică, dar ea este subordonată cerințelor lichidării.

Lichidator poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică. Potrivit art. 247 al.1 din Legea nr. 31/1990 republicată, lichidatorul persoană fizică, precum și persoana fizică desemnată ca reprezentant permanent de către lichidatorul persoană juridică, trebuie să fie lichidatori autorizați, în condițiile legii.

Numirea lichidatorilor.

Lichidatorii sunt numiți prin hotărârea adunării asociaților; în cazul societății în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, hotărârea trebuie luată în unanimitate, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel; în cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, hotărârea trebuie să se adopte cu majoritatea prevăzută de lege pentru modificarea actului constitutiv (condițiile prevăzute de art.115 din Legea nr. 31/1990 republicată pentru adunarea generală extraordinară).

În toate cazurile în care nu sunt îndeplinite condițiile menționate, lichidatorii sunt numiți de către instanța judecătorească, la cererea oricăruia dintre administratori sau asociați. Pentru a decide, instanța trebuie să asculte pe toți asociații și administratorii societății în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată. În societatea pe acțiuni și în comandită pe acțiuni este suficientă citarea persoanelor care au solicitat numirea lichidatorilor, cât și a societății comerciale dizolvate.

În cauză, se constată, pe de o parte, că nu s-a realizat unanimitatea voturilor celor trei asociate cu privire la persoana lichidatorului, iar, pe de altă parte, că una dintre asociate s-a opus, constant, la numirea lichidatorului. În situația dată, numirea lichidatorului este contrară spiritului legii, instanța neputând impune uneia dintre părți preferințele celorlalte.

Împotriva hotărârii instanței se poate declara recurs de către asociați sau administratori în termen de 15 zile de la pronunțare.

Actul de numire a lichidatorilor sau sentința care îi ține locul, precum și orice act ulterior care ar aduce schimbări în persoana acestora, trebuie să fie depuse, prin grija lichidatorilor, la b#%l!^+a?registrul comerțului, pentru a fi înscrise de îndată și publicate în Monitorul Oficial, conform art. 246 al.1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată.

După îndeplinirea formalităților menționate, lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul comerțului și vor intra în funcție. Din momentul intrării în funcție a lichidatorilor, nici o acțiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor.

Orice act ulterior, care va aduce schimbări în persoana lichidatorilor, trebuie să respecte cerințele prevăzute de lege pentru numirea lichidatorilor.

Până la intrarea în funcție a lichidatorilor, administratorii sunt obligați, potrivit art. 246 al.1 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată, să-și continue mandatul, însă fără dreptul de a întreprinde noi operații în numele societății comerciale.

Art. 247 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că “lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii”; potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele prevăzute de legea societăților comerciale. Deci, în concepția legii, lichidatorii sunt considerați mandatari ai societății, cu toate consecințele care decurg din această calitate .

Anumite puteri ale lichidatorilor sunt conferite de asociați, cu aceeași majoritate cerută pentru numirea lor (art. 249 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Lichidatorii își îndeplinesc mandatul lor sub controlul cenzorilor societății (art. 247 al. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată). Se înțelege că, în societățile în care nu există cenzori, dreptul de control aparține asociaților.

Puterile lichidatorilor.

Pe lângă puterile conferite de către asociați, art. 249 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede și alte puteri ale lichidatorilor.

Lichidatorii trebuie să execute și să termine operațiunile de comerț referitoare la lichidare. În desfășurarea operațiunii de lichidare, lichidatorii au atât drepturi cât și obligații. Ei nu pot întreprinde noi operațiuni comerciale, care nu sunt necesare scopului lichidării. Dacă se angajează asemenea operațiuni, lichidatorii răspund personal și solidar de executarea lor. În acest fel, legiuitorul restrânge, prin norme imperative, obiectul gestiunii pe care o exercită lichidatorii.

Lichidatorii trebuie să lichideze și să încaseze creanțele societății. Dacă este necesar, lichidatorii trebuie să-i urmărească pe debitorii sociali, pentru satisfacerea creanțelor societății. În cazul în care debitorul social este supus procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, lichidatorii trebuie să declare creanțele societății și vor participa la această procedură. Pentru creanțele încasate, lichidatorii sunt în drept să dea chitanță.

Lichidatorii sunt îndreptățiți să vândă, prin licitație publică, bunurile mobile și imobile aparținând societății. Sumele obținute din valorificarea bunurilor societății, ca și cele provenite din valorificarea creanțelor societății, sunt destinate satisfacerii creditorilor societății, iar restul satisfacerii drepturilor cuvenite asociaților. b#%l!^+a?

Potrivit legii, lichidatorii nu pot plăti asociaților nici o sumă de bani în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societății (art. 250 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Lichidatorii pot să contracteze obligații cambiale, să facă împrumuturi neipotecare și să îndeplinească orice alte acte necesare lichidării. Legea are în vedere numai asumarea de obligații care servesc scopului lichidării și care nu sunt păgubitoare pentru patrimoniul societății aflate în lichidare.

Bunurile societății vor putea fi ipotecate dacă există dispoziții în acest sens în actul constitutiv, sau în actul de numire a lichidatorilor. În absența unor asemenea dispoziții, ipotecarea bunurilor societății se poate face cu avizul cenzorilor și autorizația instanței judecătorești.

Lichidatorii sunt în drept să stea în judecată și să fie acționați în interesul lichidării. Acest lucru se explică prin aceea că, potrivit legii, de la data intrării în funcție a lichidatorilor, nici o acțiune nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât în numele lichidatorilor sau împotriva lor (art. 246 al. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Participând la soluționarea litigiilor privind societatea în lichidare, lichidatorii sunt îndreptățiți să facă tranzacții, în condițiile legii.

Răspunderea lichidatorilor.

Art. 247 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii societății.

Având în vedere dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, care se aplică în mod corespunzător, lichidatorii răspund personal și solidar pentru nerespectarea obligațiilor izvorâte din împuternicirea asociaților (răspundere civilă contractuală), precum și pentru nerespectarea obligațiilor stabilite de Legea nr. 31/1990 republicată (răspundere civilă delictuală sau răspundere penală).

Răspunderea lichidatorilor pentru nerespectarea obligațiilor rezultate din puterile conferite lor de către asociați sau a obligațiilor stabilite de legea societăților comerciale, se angajează, ca și răspunderea administratorilor, în condițiile dreptului comun al răspunderii civile.

Indiferent de forma ei, răspunderea are ca temei culpa lichidatorului. Conduita lichidatorului în îndeplinirea obligațiilor trebuie apreciată pe baza dispozițiilor Codului civil. Potrivit art.1080 C. civ., care se aplică în mod corespunzator lichidatorilor, diligența ce trebuie să depună lichidatorul în îndeplinirea obligațiilor ce-i revin, este aceea a unui bun lichidator. Altfel spus, lichidatorul trebuie să asigure o bună desfășurare a lichidarii, care să ducă la realizarea scopului acesteia.

Acțiunea în răspundere împotriva lichidatorilor este o acțiune socială; ea aparține adunării generale și se ia cu respectarea condițiilor de cvorum si majoritate prevăzute de lege pentru luarea hotărârilor de către acest organ al societății.

Ca efect al deciziei privind pornirea acțiunii în răspundere contra unui lichidator, mandatul acestuia încetează de drept, iar adunarea generală va proceda la înlocuirea lui. Acțiunea în justiție împotriva lichidatorilor poate avea un temei contractual sau delictual, după caz. b#%l!^+a?

Potrivit Legii nr. 31/1990 republicată, unele fapte săvârșite de lichidatori sunt încriminate și pedepsite ca infracțiuni. Acțiunea penală nu poate aparține adunării generale, ci ea se exercită de către procuror (art. 264 C.proc. pen.).

2.6. Lichidarea patrimoniului societății

Lichidarea societății comerciale impune efectuarea unor operațiuni care au drept rezultat lichidarea patrimoniului societății. Aceste operațiuni constau în lichidarea activului și pasivului societății.

Scopul operațiunilor de lichidare a activului și pasivului societății este prefacerea bunurilor societății în bani și achitarea datoriilor societății. Eventualul activ net se repartizează asociaților.

Lichidarea activului societății.

Operațiunile de lichidare a activului societății cuprind transformarea bunurilor societății în bani și încasarea creanțelor pe care societatea le are față de terți.

Transformarea bunurilor societății în bani.

Această operațiune se realizează pe calea licitației publice. Potrivit legii, lichidatorii vor putea să vândă, prin licitație publică, imobilele si orice avere mobiliară a societății (art. 249 al.1 lit. c din Legea nr. 31/1990 republicată). Ca măsură de protecție, legea interzice vânzarea în bloc a bunurilor societății, adică vânzarea acestor bunuri pe un preț global. Deci, fiecare bun care se vinde prin licitație trebuie evaluat în mod individual.

Problema care se pune este aceea de a ști dacă este sau nu obligatorie vânzarea la licitație a tuturor bunurilor societății. S-a decis că, dacă o construcție a fost adusă ca aport, cu păstrarea dreptului de proprietate pentru asociat, ea nu figureză în activul societății și, ca atare, nu va fi cuprinsă în bilanțul lichidării.

Din dispozițiile legii pare să rezulte că toate bunurile societății trebuie prefăcute în bani, în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor sociali și împărțirii restului între asociați. Această concluzie se poate întemeia și pe faptul că legea nu reglementează partajul bunurilor societății între asociați. Anumite bunuri ale societății ar putea fi sustrase vânzării la licitație, dacă prin actul constitutiv s-a stabilit că bunurile în cauză vor reveni, în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, asociaților care le-au adus ca aport în societate.

O asemenea soluție se întemeiază pe dispozițiile art. 246 al 4 din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevăd dreptul asociaților de a hotarî, prin actul constitutiv, regulile de lichidare a societății.

Încasarea creanțelor.

Lichidatorii trebuie să încaseze creanțele de la debitorii societății. Această operațiune se face la scadență, potrivit obligațiilor asumate. Soluția are la bază faptul că starea de lichidare a societății nu are nici o consecința asupra raporturilor juridice ale societății cu debitorii săi.

Acțiunile lichidatorilor. b#%l!^+a?

Legea reglementează calea de urmat în cazul când fondurile societății, realizate din vinderea la licitație a bunurilor societății și din încasarea creanțelor acesteia, nu sunt îndestulatoare pentru plata creditorilor societății.

Art. 251 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că lichidatorii care probează, prin prezentarea bilanțului, că fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente să acopere pasivul exigibil, trebuie să ceară sumele necesare asociaților care răspund nelimitat sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele, dacă aceștia sunt obligați să le procure, după forma societății, sau, dacă sunt debitori față de societate, pentru vărsămintele neefectuate, la care erau obligați în calitate de asociați.

Din dispozițiile legale rezultă că, pentru realizarea fondurilor necesare pot fi urmariți asociații care răspund nelimitat pentru obligațiile sociale sau asociații care datorează societății anumite sume de bani cu titlu de aport.

Cu toate că legea reglementează o soluție alternativă, mai potrivită ar fi stabilirea unei ordini de urmărire, în sensul de a fi urmăriți mai întâi asociații restanțieri (care sunt debitori ai societății pentru vărsămintele neefectuate) și abia după aceea asociații care au o răspundere nelimitată pentru obligațiile sociale.

Urmărirea asociaților care nu și-au completat valoarea aportului este conditionată, în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, de punerea lor în întârziere (art. 217 al.1 lit. a din Legea nr. 31/1990 republicată), iar în societatea pe acțiuni și în comandită pe acțiuni de o invitație adresată prin somație colectivă, publicată de doua ori la un interval de 15 zile, în Monitorul Oficial și într-un ziar răspândit, cu aplicarea sancțiunilor prevăzute de art. 66 din Legea nr. 31/1990 republicată, în caz de neexecutare.

Asociații urmăriți nu vor putea să invoce compensația sumelor datorate societății cu sumele ce li s-ar cuveni din lichidare, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 250 din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevăd că asociații nu pot primi nici o sumă de bani în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societății.

Fondurile necesare plății creanțelor societății pot fi asigurate și prin contractarea de împrumuturi neipotecare și de obligații cambiale, în condițiile prevăzute de art. 249 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Lichidarea pasivului societății.

Prin lichidarea pasivului societății se înțelege plata datoriilor societății către creditorii săi. Operațiunea de lichidare a pasivului societății se realizează de către lichidatori, în condițiile stabilite de lege. b#%l!^+a?

Plata datoriilor față de creditorii sociali se face cu sumele de bani rezultate din lichidarea activului societății. Pentru stingerea datoriilor societății, lichidatorii pot contracta obligații cambiale, pot face împrumuturi neipotecare și pot îndeplini orice alte acte necesare, inclusiv încheierea de tranzacții.

Totuși, lichidatorii nu pot, în lipsă de dispoziție specială în actul constitutiv al societății sau în actul de numire a lor, să constituie ipoteci asupra bunurilor societății, dacă nu vor fi autorizați de instanță, cu avizul cenzorilor (desigur, în societățile a căror structură include acest organ de control). Legiuitorul nu precizează natura actului jurisdicțional prin care instanța are căderea să autorizeze un împrumut ipotecar.

În scopul stingerii datoriilor sociale, art. 252 din Legea nr. 31/1990 republicată îngăduie lichidatorilor să le achite și “cu proprii lor bani”. Însă, lichidatorii nu pot “să exercite împotriva societății drepturi mai mari decât acelea ce aparțineau creditorilor plătiți”.

Rezultă, așa cum a reținut în mod justificat Curtea Supremă de Justiție, că “în reglementarea Legii nr. 31/1990, activitatea de lichidare și de repartizare a patrimoniului social – cu atribuțiile prevăzute de art. 249 – este de competența lichidatorilor, iar nu a instanței judecătorești. Implicarea directă a instanței judecătorești în operațiunea de lichidare este greșită”. În completare, Curtea Supremă de Justiție a mai precizat următoarele: “Competența instanței de judecată în faza lichidării societății comerciale (în speță S.R.L.) este strict reglementată de Legea nr. 31/1990 în două cazuri: formularea unei cereri pentru numirea lichidatorilor, în situația în care nu se poate întruni unanimitatea voturilor asociaților asupra persoanei acestora și în cazul formulării unei opoziții de către asociați la bilanțul de lichidare întocmit de lichidatori. Instanța nu are competența de a se subroga în atribuțiile lichidatorilor, ci, sesizată fiind, va soluționa opozițiile formulate de asociați sau creditori la bilanțul de lichidare și propunerile de repartizare a activului între asociați”.

Drepturile creditorilor sociali.

Cumulativ cu obligația lichidatorilor de a asigura în mod prioritar stingerea datoriilor sociale, creditorii societății comerciale sunt ei înșiși în măsură să-și valorifice drepturile corespunzătoare. În definitiv, lichidarea se face în interesul asociaților, dar fără a vătăma pe creditor. În acest sens, art. 254 al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată prevede că “lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii de faliment a societății”.

Pentru a proteja interesele creditorilor societății, legea consacră anumite acțiuni prin care aceștia își pot valorifica drepturile lor.

În primul rând, creditorii societății au dreptul, potrivit art. 253 din Legea nr. 31/1990 republicată, de a exercita contra lichidatorilor acțiunile care decurg din creanțele ajunse la termen. Dar, posibilitatea urmăririi este mărginită numai până la concurența bunurilor existente în patrimoniul societății. Deci, potrivit regulilor generale, creditorii societății care nu au fost satisfăcuți în drepturile lor, pot acționa societatea, prin lichidatori, pentru a urmări bunurile existente în patrimoniul social.

Apoi, în subsidiar, creditorii societății pot să se îndrepte împotriva asociaților, pentru plata sumelor datorate din valoarea acțiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul b#%l!^+a?societății. Această acțiune are ca obiect plata sumelor de bani datorate ca aport de către asociați.

Recunoașterea unei asemenea acțiuni directe a creditorilor sociali împotriva asociaților constituie o măsură excepțională de favoare pentru creditorii sociali. Suntem în prezența unei derogări de la regimul juridic general care se aplică în materie – regimul juridic al acțiunii oblice reglementate de art. 974 C. civ. Într-adevăr, pe toată durata existenței societății, dreptul de a cere asociaților restanțieri (al căror aport nu a fost predat integral) să-și îndeplinească obligația asumată aparține administratorilor și lichidatorilor.

Totuși, în faza finală, care se deschide prin actul de dizolvare a societății, imperativul de întregire a capitalului social devenind stringent, explică această măsură de favoare pentru creditorii sociali.

Dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată nu menționează și dreptul creditorilor sociali de a acționa pe asociații care răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile sociale. Tăcerea este cu atât mai greu de explicat, cu cât art. 208 C. com. adaugă, în mod firesc, acțiunea personală contra asociaților care, după felul societății, și-au luat o răspundere solidară și nemărginită.

Ce semnificație poate avea nereproducerea părții finale din art. 208 C.com., în art. 253 din Legea nr. 31/1990 republicată? La prima vedere, din compararea celor două texte, s-ar deduce că Legea nr. 31/1990 republicată a înțeles să restrângă drepturile creditorilor sociali, din moment ce nu a vrut să le specifice. O asemenea interpretare nu ar fi plauzibilă, deoarece ar contrazice art. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, text fundamental, care instituie răspunderea nemărginită, pentru datoriile sociale, a asociaților din societatea în nume colectiv, precum și a comanditaților din societatea în comandită simplă și pe acțiuni.

Deci, regimul răspunderii, instituit de art. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, ar trebui să prevaleze, fiind subînțeles și în cadrul art. 253 din Legea nr. 31/1990 republicată, chiar dacă litera acestui din urmă articol ar conduce la un punct de vedere diferit; sistemul general al Legii nr. 31/1990 republicată impunând o soluție concordantă.

2.7. Drepturile asociaților cuvenite din lichidarea societății comerciale

La încetarea existenței societății, ca urmare a dizolvării și lichidării, asociații sunt îndreptățiți să li se restituie valoarea aporturilor efectuate la constituirea societății sau cu ocazia majorării capitalului social, precum și să primească partea ce li se cuvine din eventualele beneficii rămase nedistribuite. Dar, asemenea drepturi pot fi valorificate numai după ce au fost achitate toate datoriile față de creditorii societății și numai dacă a mai rămas un sold activ.

Uneori, activul societății este suficient de mare față de pasivul societății, încât lichidatorii pot plăti asociaților anumite sume de bani în contul drepturilor care li se cuvin, chiar înainte de a încheia operațiunile de lichidare. Însă, cel mai adesea, numai la terminarea operațiunilor de lichidare, lichidatorii pot constata dacă există un activ net care urmează să fie împărțit între asociați. În acest scop, lichidatorii sunt obligați să încheie bilanțul final și, dacă este cazul, să facă propuneri pentru împărțirea între asociați a activului net.

Plățile anticipate în contul părților cuvenite asociaților din lichidare.

Art. 250 din Legea nr. 31/1990 republicată dispune: “Lichidatorii nu pot plăti asociaților nici o sumă în contul părților ce li s-ar cuveni din lichidare, înaintea achitării creditorilor societății”. b#%l!^+a?Prin derogare de la această interdicție, legea prevede că asociații vor putea cere lichidatorilor ca sumele realizate prin operațiunile de lichidare să fie depuse la Casa de Economii și Consemnațiuni ori la administrația financiară și să se facă repartizarea asupra acțiunilor sau părților sociale, chiar în timpul lichidării. O asemenea cerere a asociaților poate fi satisfăcută numai dacă, afară de ceea ce este necesar pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor societății – scadente sau care vor ajunge la scadență – mai rămâne un disponibil de cel puțin 10% din cuantumul sumelor depuse.

Împotriva deciziei prin care lichidatorii repartizează astfel asociaților numerarul, creditorii societății pot introduce opoziție la instanța competentă (tribunalul sediului societății), în termen de 30 de zile de la data deciziei.

Lichidatorii care fac plăți asociaților cu nesocotirea acestor dispoziții legale sunt sancționați penal, în condițiile art. 272 din Legea nr. 31/1990 republicată.

Întocmirea bilanțului final și repartizarea activului net între asociați.

Faza de lichidare a societății comerciale se încheie, potrivit art. 257 și art. 262 din Legea nr. 31/1990 republicată, prin întocmirea bilanțului final. Acesta consemnează, pe de o parte, sumele de bani rezultate din vânzarea la licitație publică a bunurilor societății și din încasarea creanțelor societății și, pe de altă parte, sumele de bani achitate pentru plata datoriilor societății. Totodată, bilanțul constată eventualul activ net, ca diferență între activul și pasivul societății. S-a stabilit că bilanțul final trebuie să aibă la bază rezultatele financiar-contabile de la data dizolvării societății comerciale și nu pe cele dintr-un an anterior dizolvării.

Activul net constituie sursa din care sunt satisfăcute drepturile asociaților rezultate din lichidare.

În mod normal, activul net ar trebui să servească pentru rambursarea valorii aporturilor asociaților, iar restul care reprezintă beneficiul net, să fie repartizat între asociați proporțional cu participarea la capitalul social.

Pentru simplificare, cele două operațiuni sunt contopite și întreg activul net este repartizat asociaților. În acest scop, legea prevede că lichidatorii trebuie să propună “repartizarea activului între asociați”, în cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, respectiv “partea ce se cuvine fiecărei acțiuni din repartizarea activului societății”, în cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni (art. 257 și art. 262 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Bilanțul final de lichidare și proiectul de repartizare întocmite și semnate de lichidatori trebuie aduse la cunoștința asociaților, prin formalitățile prevăzute de lege.

În cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, bilanțul final și proiectul de repartizare se notifică asociaților prin intermediul executorilor judecătorești (art. 257 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată).

În cazul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, bilanțul final, însoțit de raportul cenzorilor, se va depune, pentru a fi menționat, la registrul comerțului și se va publica în Monitorul Oficial (art. 262 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată). b#%l!^+a?

Indiferent de forma societății, asociații nemulțumiți pot face opoziție împotriva bilanțului final de lichidare și proiectului de repartizare. Opoziția se face la tribunal în termen de 15 zile de la data notificării, respectiv în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, a bilanțului final și a proiectului de repartizare.

Dacă mai mulți asociați fac opoziție, toate opozițiile vor fi conexate pentru a fi soluționate printr-o singură hotărâre judecătorească. Potrivit legii, pentru soluționarea opoziției, problemele referitoare la bilanțul final al lichidării vor fi separate de cele care privesc proiectul de repartizare, față de care lichidatorii pot rămâne străini (art. 257 al. 3 dinLegea nr. 31/1990 republicată).

După expirarea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului de opoziție sau după ce hotărârea asupra opoziției a rămas irevocabilă, bilanțul final de lichidare și propunerile de repartizare a activului net între asociați se consideră aprobate.

Pe baza propunerilor de repartizare aprobate, asociații vor încasa sumele de bani care li se cuvin, în schimbul unei chitanțe de primire.

Dacă sumele cuvenite acționarilor nu au fost încasate în termen de două luni de la publicarea bilanțului final de lichidare, ele trebuie depuse la Casa de Economii și Consemnațiuni, cu arătarea numelui și prenumelui acționarului, în cazul acțiunilor nominative, sau a numerelor acțiunilor, în cazul acțiunilor la purtător.

Plata se face persoanei arătate sau posesorului acțiunilor, reținându-se titlul în cauză.

În cazul în care au fost efectuate plăți înaintea expirării termenului prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului de opoziție, chitanța de primire a celei din urmă repartiții ține loc de aprobare a bilanțului și a repartizării făcute fiecărui asociat (art. 263 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Prin aprobarea bilanțului final al lichidării și repartizarea activului net între asociați, lichidatorii sunt liberați.

Legea nr. 31/1990, așa cum a fost modificată prin O.G. nr. 32/1997, a instituit un termen limită de 3 ani pentru efectuarea lichidării societății, care curge de la data dizolvării. Pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani (art. 254 din lege).

Partajul bunurilor societății între asociați.

În principiu, problema partajului bunurilor societății între asociați nu se pune în practică. Acest lucru se explică prin aceea că, în concepția legii, toate bunurile societății sunt prefăcute în bani, prin vânzarea la licitație publică; sumele de bani obținute vor servi pentru plata creditorilor sociali, iar restul va fi repartizat între asociați. De aceea, Legea nr. 31/1990 republicată nu reglementează partajul bunurilor societății.

În mod excepțional, se pot ivi cazuri când bunuri ale societății trebuie împărțite între asociați. Este vorba de acele cazuri în care asociații, stabilind regulile lichidării (prin actul constitutiv), au convenit ca anumite bunuri să nu facă obiectul vânzării pe calea licitației publice.

În absența unei reglementări a partajului bunurilor societății în Legea nr. 31/1990, trebuie să b#%l!^+a?apelăm la dispozițiile Codului civil privitoare la contractul de societate. Potrivit art.1531 din C. civ., dispozițiile referitoare la contractul de societate se aplică și societăților comerciale, în măsura în care nu sunt contrare legilor și uzurilor comerciale.

Cu privire la încetarea societății, art.1530 C. civ. prevede: “La împărțirea averii societății între asociați se aplică regulile relative la împărțirea eredității, la forma acestei împărțiri și la obligațiile ce rezultă între erezi”. În aplicarea acestei reglementări trebuie să se țină seama și de regulile stabilite de legea societăților comerciale privitoare la repartizarea activului net între asociați.

2.8. Închidarea lichidării societății comerciale

După terminarea operațiunilor de repartizare a activului net între asociați, procedura lichidării societății comerciale este încheiată. Rămân de îndeplinit ultimele formalități pentru finalizarea consecințelor care decurg din terminarea lichidării: radierea societății din registrul comerțului și luarea măsurilor de conservare a registrelor și celorlalte documente ale societății.

Închiderea lichidării și încetarea existenței societății, ca persoană juridică, pune și problema răspunderii pentru eventualele creanțe ale creditorilor sociali, care nu au fost satisfăcute în cursul lichidării.

Radierea societății din registrul comerțului.

Conform art. 254 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, după terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societății din registrul comerțului.

Îndeplinirea acestei formalități este obligatorie. În acest sens, art.1 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului, prevede obligația comerciantului ca la încetarea comerțului să ceară oficiului registrului comerțului radierea înmatriculării societății comerciale din registrul comerțului.

Radierea societății trebuie cerută în termen de 15 zile de la data ultimului act de lichidare, care este repartizarea activului net între asociați. Radierea se poate face și din oficiu.

Radierea din registrul comerțului produce un efect simetric, invers înmatriculării societății comerciale. Într-adevăr, de la data îndeplinirii acestei formalități, personalitatea juridică a societății încetează, atât în raporturile dintre asociați, cât și față de terțele persoane.

În speță, reclamanta a introdus acțiune la o dată anterioară radierii societății comerciale pârâte. În această situație, pârâta trebuie să fie reprezentată în proces prin continuatorii săi, care sunt lichidatorii; personalitatea juridică a societății încetând doar din momentul radierii. Ca urmare, instanța de apel a menținut, greșit, sentința instanței de fond de anulare a acțiunii, pe motiv că pârâta ar fi fost radiată din registrul comerțului și că nu ar mai avea personalitate juridică.

În sensul arătat, Curtea Supremă de Justiție a precizat că “radierea din registrul comerțului a unei societăți comerciale echivalează cu încetarea existenței sale ca persoană juridică”. b#%l!^+a?

Ca atare, s-a reținut, cu deplină temeinicie, că radierea nu se justifică spre a sancționa refuzul unui asociat de a preda altuia, pe bază de bilanț, partea ce i se cuvenea în calitate de succesor al cooperativei reorganizate prin divizare, măsura radierii fiind un fapt de natură să afecteze grav interesele unui mare număr de acționari.

Depunerea registrelor societății pentru păstrare.

După aprobarea socotelilor și terminarea repartizării activului net între asociați, registrele și actele societății comerciale trebuie depuse pentru păstrare, în condițiile stabilite de lege (art. 255 din Legea nr. 31/1990 republicată).

În cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată, registrele și actele societății se depun pentru păstrare la unul dintre asociați, desemnat prin votul majorității asociaților. Dacă registrele și actele societății sunt necesare unuia dintre asociați, ele se vor preda acestui asociat.

În cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, registrele și actele societății vor fi depuse pentru păstrare la oficiul registrului comerțului.

Potrivit legii, registrele și actele societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni depuse la registrul comerțului vor putea fi consultate de orice persoană interesată, cu autorizația instanței judecătorești.

Registrele și actele tuturor societăților comerciale trebuie păstrate timp de 5 ani de la data depunerii lor (art. 255 al. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată).

Răspunderea pentru plata creanțelor creditorilor sociali după lichidarea societății.

Este posibil ca, după ce societatea a fost lichidată și s-a operat radierea ei în registrul comerțului, să se ivească un creditor social a cărui creanță nu a fost valorificată în cursul lichidării societății. Problema care apare aici este aceea de a ști dacă, după încetarea existenței societății, mai există sau nu vreo răspundere pentru datoriile societății.

Potrvit art. 254 al. 4 din Legea nr. 31/1990 republicată, lichidarea nu liberează pe asociați și nu împiedică deschiderea procedurii falimentului față de societate.

Din textul legii nu rezultă cu claritate dacă el se referă la o societate care a fost lichidată și radiată din registrul comerțului sau la o societate aflată în curs de lichidare. Se pare că legea are în vedere o societate lichidată, care și-a încetat existența ca persoană juridică. Această concluzie se bazează pe faptul că dispozițiile citate urmează dispozițiilor art. 254 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevăd că, după terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea societății din registrul comerțului.

Cât privește răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale, chiar după încetarea existenței societății, aceasta este pe deplin explicabilă, dar ea operează numai în condițiile legii. O asemenea răspundere incumbă numai asociaților care, potrivit legii, răspund nelimitat pentru obligațiile sociale. Este cazul asociaților din societatea în nume colectiv și al asociaților comanditați din societatea în comandită.

Problema răspunderii societății, după ce personalitatea ei juridică a dispărut, a constituit obiectul unor discuții în doctrina dreptului comercial. b#%l!^+a?

Într-o opinie s-a susținut că lichidarea nu poate fi definitiv încheiată dacă nu au fost satisfăcuți toți creditorii societății. În consecință, dacă apare un nou creditor, va răspunde societatea – ca subiect de drept, iar nu asociații.

În altă opinie s-a considerat că, prin terminarea lichidării, personalitatea juridică a dispărut și, drept urmare, societatea nu mai poate fi urmărită, ci numai asociații.

În temeiul dispozițiilor Legii nr. 31/1990 republicată, după lichidarea societății și radierea ei din registrul comerțului, creditorii sociali pot urmări numai pe asociații care au o răspundere nelimitată pentru obligațiile sociale.

Deci, referirea art. 254 din Legea nr. 31/1990 republicată la posibilitatea aplicării procedurii falimentului privește societatea aflată în faza lichidării, iar nu o societate lichidată, care și-a încetat existența ca persoană juridică.

CAP.III .Contabilitatea operatiunilor de lichidare a societatilor comerciale

3.1 Cadrul legislativ privind lichidarea societatilor comerciale

Cadrul legal

Codul civil al României

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice b#%l!^+a?privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților comerciale, precum și retragerea sau excluderea unor asociați din cadrul societăților comerciale și tratamentul fiscal al acestora

Cadrul juridic cu privire la operațiunea de dizolvare

În legislația în vigoare, nu există o definiție a termenului de „dizolvare”, cadrul legal menționând numai elementele care duc la dizolvarea unei societăți comerciale. Astfel, prevederile Codului civil fac referire la modalitățile de „încetare a societății”, în timp ce Legea nr. 31/1009 face referire la „dizolvarea” societăților comerciale.

Ambele referiri nu prezintă altceva decât modalitatea juridică de încetare a unei societăți. Cu toate acestea, prevederile Legii nr. 31/1990 menționează că societatea care intră în procedura divizării își păstrează personalitatea juridică până la lichidarea acesteia.

În acest context, operațiunea de dizolvare este etapă premergătoare operațiunii de lichidare, moment în care bunurile societății se transformă în bani, se plătesc creditorii și se distribuie către acționari rezultatul lichidării. Deci, în cazul dizolvării, societatea comercială se bucură de o personalitate juridică limitată strict la operațiunile ce țin de lichidarea acesteia.

În Legea societăților comerciale se precizează cauze comune referitoare la operațiunea de dizolvare a societăților comerciale, precum și cauze specifice referitoare la această operațiune, stabilite în funcție de formă de constituire a societății comerciale, supusă divizării (de exemplu societate pe acțiuni, societate în comandită simplă, societate cu răspundere limitată).

3.2. Lichidarea hotarata de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor,in situatia in care se obtine profit din lichidare

Cu această ocazie se efectuează:

– Inventarierea și evaluarea elementelor de activ și de pasiv ale societăților comerciale care urmează să se lichideze și înregistrarea rezultatelor inventarierii și ale evaluării;

– Întocmirea situațiilor financiare de către societățile comerciale care urmează să se lichideze:

Bilantul societatii “Y”

Stabilirea de către adunarea generală a acționarilor sau a asociaților operațiunilor care urmează să fie efectuate de către lichidator în numele societății comerciale ce se lichidează;

– Valorificarea elementelor de activ (vânzarea imobilizărilor și a stocurilor,încasarea creanțelor,a investițiilor financiare pe termen scurt);

– Achitarea datoriilor societății comerciale către bugetul de stat,bugetul asigurărilor sociale de stat,celelalte obligații sociale și alte fonduri,salariați și alți terți.

Operațiuni de lichidare a societăților comerciale efectuate de lichidator:

1.clădirile au fost vândute cu 900.000 lei față de valoarea contabila netă de 800.000 lei;

2.materiile prime au fost vândute cu 140.000 lei față de valoarea contabila netă

de 160.000 lei;

3.clienții incerți sunt în suma de 50.000 lei,din care se încasează 24.000 lei,iar

pentru încasarea înainte de termen a clinentilor cerți s- au acordat sconturi în suma totală de 5.000 lei;

4. pentru plata înainte de termen a datoriilor către furnizori, aceștia au acordat sconturi în suma de 20.000 lei;

5.cheltuielile efectuate cu lichidarea societății sunt de 52.000 lei.

Înregistrările în evidența contabilă a operațiunilor de lichidare lei:

1.Valorificarea imobilizărilor corporale:

– vânzarea clădirilor 461 = % 1.071.000

7583 900.000

4427 171.000

– incasarea contravalorii clădirii vândute 5121 = 1.071.000

– scăderea din evidența contabilă a

clădirilor vandute % = 212 2.000.000

281 1.200.000

6583 800.000

– închiderea contului de 7583 7583 = 121 900.000

– închiderea contului 6583 121 = 6583 800.000

2 .vânzarea materiilor prime 411 = % 171.360

707 144.000

4427 27.360 b#%l!^+a?

– trecerea la mărfuri a materiilor prime

si scăderea din gestiune a mărfurilor vindute 371 = 301 200.000

607 = 371 200.000

– anularea provizionului 391 = 7814 40.000

– închiderea contului 607 121 = 607 200.000

– închidrea contului 707 si 7814 % = 121 184.000

707 144.000

7814 40.000

– încasarea contravalorii materiilor

prime vândute 5121 = 411 171.360

3.Inregistarea creanțelor:

– încasarea parțială de la clienți incerți 5121 = 4118 24.000

– trecerea pe cheltuieli a clienților

incerti neincasați 6588 = 4118 26.000

– anularea provizioanelor 491 = 7814 20.000

– incasarea clientilor incerti 5121 = 411 245.000

– acordarea sconturilor 667 = 411 5.000

– inchiderea conturilor 667 si 6588 121 = % 31.000

667 5.000

6588 6.000 – inchiderea contului 7814 7814 = 121 20.000

4.Plata datoriilor:

– plata furnizorilor de imobilizari 404 = 5121 580.000

– scont primit 404 = 767 20.000

– inchiderea cont 767 767 = 121 20.000

5.Cheltuieli de lichidare:

– cheltuieli efectuate 628 = 5121 52.000

– inchiderea contului 628 121 = 628 52.000

6.Anularea provizioanelor pentru

riscuri si cheltuieli:

– anularea provizioanelor 151 = 7812 100.000

– inchiderea contului 7812 7812 = 121 100.000

7.Regularizarea TVA:

– TVA de plata 4427 = 4423 198.360

– plata TVA 4423 = 5121 198.360

– Calcularea,retinerea si virarea impozitului pe profit /venit si a impozitului pe dividende in urma actiunii de dizolvare /lichidare.

– Societatea “Y” se incadreaza in prevederile de aplicare a cotei de 16 %, iar asociatii sunt personae fizice.

8.Impozitul pe profit pentru profitul

din lichidare: b#%l!^+a?

– impozit pe profit datorat 691 = 441 35.250

– inchiderea contului 691 121 = 691 35.250

– virarea impozitului pe profit 441 = 5121 35.250

situatia conturilor 121 si 5121 inainte de efectuarea partajului:

–––––––––––- ––––––––––––––

D 121 C D 5121 C

800.000 900.000 60.000

200.000 184.000 1.071.000 580.000

31.000 20.000 171.360 198.360

52.000 20.000 24.000 52.000

100.000 245.000 35.250

––––– –––––- ––––-

1.083.000

35.250 1.224.000 1.571.360 865.610

1.118.250 sold D 705.750

sold C 105.750

––––––––––––––- ––––––––––––––––––-

Bilantul inainte de efectuarea partajului

Efectuarea partajului capitalului propriu (activul net) al societății comerciale,rezultat din lichidarea acesteia,în funcție de:

– prevederile statutului și/sau ale contractului de societate;

– hotărârea adunării generale a acționarilor sau a asociaților,

consemnată în registrul ședințelor adunării generale;

– cota de partcipare la capitalul social.

Partajul constă în împărțirea capiatalului propriu (activul net), rezultat din lichidare,între asociați sau asociații societății comerciale.

Înregistările contabile privind operațiunile de partaj între asociați sau acționari,personae fizice,în lei:

1.Restituirea capitalului social 1012 = 456 500.000

456 = 5121 500.000

2.Decontarea rezervelor legale 1061 = 456 100.000

impozit pe profit aferent rezervelor 456 = 441 25.000

441 = 5121 25.000

3.Decontarea profitului din lichidare 121 = 456 105.750

4.Impozitul pe dividende aferent rezervelor

legale și profitul din operațiuni de

lichidare 456 = 446 9.037

5.Virarea impozitului pe dividende 446 = 5121 9.037

6.Plata dividendelor din rezervă legală

și din lichidare 456 = 5121 171.712

Situatia conturilor 456 si 5121,dupa efectuarea partajului,se prezinta astfel:

–––––––––––– –––––––––––––––––

D 456 C D 5121 C

–––––––––––– –––––––––––––––––

500.000 500.000 705.750 500.000

25.000 100.000 250.000

105.750 9.037

9.037 171.712

171.712

––––––––––– –––––––––––––––––

705.750 705.750 705.750 705.750

3.3. Falimentul unei societati comerciale in nume colectiv,in situatia in care disponibilitatile banesti rezultate in urma falimentului nu asigura plata datoriilor

Se intocmeste bilantul in baza datelor din contabilitate,date care au fost puse de acord cu rezultatele inventarierii.

Bilantul societaii “Z” SNC

Aportul asociatilor la capitalul social,conform statutului si contractului de societate,este de 80.000 lei,din care:

– asociatul A 48.000 lei = 60%;

– asociatul B 32.000 lei = 40%.

Judecatorul sindic si lichidatorul au efectuat urmatoarele operatiuni:

1.vanzarea constructiilor cu 250.000 lei fata de valoarea contabila neta de 500.000 lei;

2.vanzarea marfurilor cu 50.000 lei fata de valoarea contabila neta de 30.000 lei;

3.incasarea chiriei in suma de 40.000 lei,platita in avans;

4.restituirea chiriei in suma de 45.000 lei,incasata anticipat;

5.stabilirea sumelor de acoperit de catre cei doi asociati pentru achitarea furnizorilor;

6.plata furnizorilor.

Inregistarile in evidenta contabila a operatiunilor de lichidare,in lei:

1.valorificarea imobilizarilor corporale: 461 = % 297.500

-vanzarea constructiilor 7583 250.000

4427 47.500

-scaderea din evidenta contabila a % = 212 600.000

constructiilor vandute 2812 100.000

6583 500.000

-incasarea contravalorii constructiilor 5121 = 461 297.500

-inchiderea contului 6583 121 = 6583 500.000

-inchiderea contului 7583 7583 = 121 250.000

2.valorificarea marfurilor: 411 = % 59.500

-vanzarea marfurilor 707 50.000

4427 9.500

– scaderea din gestiune a marfurilor % = 371 50.000

vandute 607 30.000

378 20.000

– incasarea contravalorii marfurilor 5121 = 411 59.500

-inchiderea contului 607 121 = 607 30.000

– inchiderea contului 707 707 = 121 50.000

3.regularizarea TVA-ului 4427 = 4423 57.000

-virartea TVA-ului de plata 4423 = 5121 57.000

4.incasarea chiriei in avans 5121 = 471 40.000

5.restituirea chiriei incasate anticipat 472 = 5121 45.000

Situatia conturilor 121 si 5121 inainte de efectuarea partajului in lei:

––––––––––– –––––––––––––––––

D 121 C D 5121 C

––––––––––– –- ––––––––––––––––-

500.000 250.000 80.000 57.000

30.000 50.000 297.500 45.000

59.500

40.000

–––- ––––– ––––- ––––-

530.000 300.000 477.000 102.000

Sold D 230.000 Sold D 375.000

Bilantul inainte de efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) se prezinta astfel:

Determinarea capitalului propriu (activului net):

CP(AN) = 375.000 lei – 450.000 lei = – 75.000 lei

Rezulta ca,pentru achitarea furnizorilor in suma de 450.000 lei, capitalul propriu (activul net) este insuficient.

Potrivit legii privind procedura reorganizarii judiciare si a falimetului in cazul in care bunurile care alcatuiesc averea societatii in nume colectiv nu sunt suficiente pentru plata datoriilor,judecatorul – sindic va recurge la procedura de executare silita impotriva asociatilor.

Societatea “Z” se incadreaza in prevederile de aplicare a cotei de 16 % impozit pe profit.

Calcularea si virarea impozitului pe profit si impozitului pe dividende,in lei:

1.decontarea rezervelor legale 1061 = 456 5.000

2.impozit pe profit aferent 456 = 441 1.250

441 = 5121 1.250

3.decontarea altor rezerve 1068 = 456 100.000

4.impozit pe dividende 456 = 446 5.187

446 = 5121 5.187

Situatia partajului capitalului propriu ( activul net) si a datoriilor pe asociati:

Capitalul propriu (activul net) repartizat

Capitalul Rezerve Alte TOTAL

social legale rezerve 4 (1+2+3)

––––––––––––––––––––––––––––––––––––

1 2 3 4

Asociatul A

60 % 48.000 2.250 56.887 107.137

Asociatul B

40% 32.000 1.500 37.800 70.300

TOTAL 80.000 3.750 94.687 177.437

Pierderi si furnizori

Pierderi Pierderi Furnizori Total Diferente

din din 8(5+6+7) 9(8-4)

ex.curent lichidare

––––––––––––––––––––––––––––––––––––

5 6 7 8 9

Asociatul A

60 % 18.000 138.000 270.000 426.000 318.863

Asociatul B

40 % 12.000 92.000 180.000 284.000 213.700

TOTAL 30.000 230.000 450.000 710.000 532.563

Inregistrarile privind partajul capitalului propriu (activul net) si a sumelor depuse de asociati pentru plata furnizorilor:

– capitalul social de restituit asociatilor 1012 = 456 80.000

pierderea curenta si pierderea 456 = 121 260.000

din lichidare (30.000+230.000)

– depunerea de catre asociati a sumelor 5121 = 456 81.437

necesare achitarii furnizorilor (ct.456) Asociatul A 48.862

(266.437 –185.000 = 81.437) Asociatul B 32.575

Asociatul A: 81.437 x 60% = 48.862

Asociatul B: 81.437 x 40% = 32.575

–––––––––-

Total 81.437

– achitarea furnizorilor 401 = 5121 450.000

– situatia conturilor 456 si 121,dupa terminarea operatiunilor de

lichidare ,se prezinta astfel:

–––––––––––––– ––––––––––––––––

D 456 C D 5121 C

–––––––––––––– –––––––––––––––-

1.250 5.000 375.000 1.250

5.187 100.000 81.437 5.187

260.000 80.000 450.000

––––––––––––– ––––––––––––––––

266.437 185.000 456.437 456.437

81.437

––––––––––––– ––––––––––––––––

266.437

––––––––––––- ––––––––––––––––-

Capitolul 4 Studiu de caz Dizolvarea si lichidarea SC”XXX “SA Bucuresti

Societatea comerciala care nu mai poate face fata datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile denumita si debitor poate urma,pe baza cererii ei introduse la tribunal sau a cererii introduse de creditori,procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.

Scopul acestei proceduri este plata pasivului debitorului,aflat in situatia de incetare de plati,fie prin reorganizare societatii si a activitatii acesteia sau lichidarea unor bunuri din averea debitorului pana la acoperirea pasivului,fie prin faliment.

In aplicarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sunt implicate urmatoarele organe:

– instanta judecatoreasca (tribunalul);

– judecatorul –sindic;

– administratorul;

– lichidatorul;

– adunarea creditorilor;

– comitetul creditorilor.

Procedura de reorganizare judiciara si de falimet sunt de compententa exclusiva a tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul comercial principal al debitorului. In atributiile tribunalului se afla si desemnarea judecatorului-sindic si,dupa caz,a administratorului(in cazul reorganiazaii) sau a lichidatorului (in cazul falimentului).

Administratorul,ca si lichidatorul,persoana fizica – sau delegatul permanent – persoana fizica – al societatii comerciale administratoare sau lichidatoare,dupa caz,trebuie sa aiba calitatea de lichidator dobandita in conformitate cu legile in vigoare.

Creditorii debitorului se constituie in adunarea creditorilor prezidata de un judecator – sindic.Creditorii au dreptul sa aleaga,in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor,un comitet al creditorilor format din 3-5 creditori,cei mai reprezentativi,din totalul creantei.Din acest comitet al creditorilor va face parte,in mod obligatoriu,un reprezentant al creditoarelor bugetare,daca in procedura respectiva exista creditoare avand aceasta calitate.

Atunci cand s-a declansat procedura de reorganizare judiciara sau cea de faliment,debitorul,anumiti creditori ai societatii sau alte personae abilitate de lege vor putea propune un plan de reorganizare care sa prevada plata datoriilor prin continuarea activitatii debitoarei ori prin vanzarea unor active, fara ca societatea sa intre in faliment.

In cazul in care se propune continuarea activitatii,proiectul planului de reaorganizarea va indica perspectivele de redresare in raport cu posibilitatile si specificul activitatii debitorului,cu mijloacele financiare disponibile si cu cererea pietei fata de oferta debitorului.Deasemenea,in proiectul planului de reorganizare prin continuarea activitatii, se vor mentiona modaliatatile de lichidarea a pasivului cat si politica sociala a societatii in aceasta perioada (se vor preciza si justifica nivelul si perspectivele locurilor de munca, conditiile sociale prevazute pentru continuarea activitatii si alte asemenea obiective).

Proiectul planului de reorganizare al societatii este aprobat de adunarea creditorilor si confirmat de catre judecatorul-sindic.O data cu aprobarea planului,tribunalul poate impune debitorului unele conditii sau limitari pentru desfasurarea activitatii, concordante cu planul aprobat.

Cand hotararea care confirma un plan de reorganizare intra in vigoare, activitatea debitorului este redresata in mod corespunzator,creantele si drepturile creditorilor si ale celorlalte parti interesat fiind modificate dupa cum este prevazut in plan.

Debitorul aflat in situatia de reorganizare judiciare,pe baza unui plan de redresare confirmat de judecatorul – sindic,va putea continua sa-si conduca activitatea si sa-si administreze averea,sub stricta supraveghere a administratorului judiciar ai a judecatorului-sindic,pana ce acesta va dispune,motivat,incetarea reorganizarii ca urmare a achitarii creantelor sau inceperea procedurii lichidarii judiciare a averii debitorului in situatia in care acesta nu a respectat planul de reorganizare aprobat.

Asa cum am aratat anterior,o societate comerciala aflata in procedura reorganizarii judiciare continua sa fie condusa de persoanele legal imputernicite sa o reprezinte,sub supravegherea administratorului judiciar desemnat si a judecatorului – sindic insa actionarii dai sau asociatii cu raspundere limitata nu au dreptul de a interveni in conducerea activiatii ori in administrarea averii debitorului.

In lipsa unui plan de reorganizare confirmat de tribunal,la propunerea administratorului judiciar,judecatorul – sindic dispune incepere procedurii falimentului.Deasemenea,procedura de faliment se declanseaza si atunci cand tribunalul dispune motivat ca reorganizarea inceteaza sau cand debitorul nu se conformeaza planului de reorganizare si exista o cere scrisa din partea persoanelor abilitate de lege.

Operatiunile care se efectueaza in cazul in care societatea comerciala intra in faliment sunt :

sigilarea bunurilor care fac parte din averea societatii comerciale.

Vor fi puse sub sigiliu magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala, contractele, marfurile si orice alte bunuri mobile apratinand averii debitorului.Nu vor fi puse sub sigilii obiectele care vor trebui vandute de urgenta care vor fi luate de lichidator spre a obtine numerar sau pentru a efectua activitatile de conservare cerute; numerarul pe care lichidatorul il va depune intr-un cont la banca pe numele debitoare deschis la dispozitia judecatorului-sindic;

Inventarierea si evaluarea bunurilor din patrimonial societaii

comerciale. Inventarul va trebui sa descrie toate bunurile debitorului,chiar si pe cele nepuse sub sigiliu,si sa indice valoarea lor aprximativa la data inventarului.

Judecatorul-sindic poate numi un expert,pe cheltuiala debitorului pentru a-l asista pe lichidatorul judiciar la evaluarea bunurilor;

– intocmirea bilantului de incepere a lichidarii;

– vanzarea bunurilor perisabile supuse deprecierii iminente;

– vanzarea bunurilor importante din averea debitorului ( terenuri, fabrici,instalatii),cat mai avantajos si cat mai repede,cu acordul prealabil al creditorilor.Lichidarea bunurilor din averea debitorului este efectuata de lichidator, sub supravegherea judecatorului – sindic.

Bunurile vor putea fi vandute in bloc,ca un ansamblu in stare de

functionare,sau individual.Vanzare se poate face prin licitatie publica si prin negociere directa;

– depunerea la banca,in contul debitorului,a sumelor rezulatate din vanzarea bunurilor si transmiterea recipiselor catre judecatorul- sindic;

– stabilirea masei pasive ,adica intocmirea listei creditorilor.Aceasta operatiune este facuta de lichidatorul judiciar in baza cererilor de admitere a creantelor formulate de creditorii falitei,cereri insotite de actele doveditoare a creantelor ,a garantiilor si a altor gajuri detinute. Dupa verificarea cererilor depuse lichidatorul judiciar intocmeste tabelul preliminar al creantelor falitei. Pentru fiecare se va stabili suma acceptata, prioritatea de plata si situatia creantei, respective–garantata sau negarantata – ;

distribuirea sumelor realizate in urma lichidarii,potrivit planului

de distribuire intre creditoriin ordinea prevazuta de lege.

La fiecare 3 luni , calculate de la data inceperii procedurii de lichidare, lichidatorul va prezenta judecatorului-sindic un raport asupra fondurilor obtinute din lichidare si din incasarea creantelor si un plan de distribuire a acestor sume intre creditori;

– intocmirea si aprobarea raportului final. Dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate si toate contestatiile cu privire la creante au fost solutionate,lichidatorul judiciar intocmeste un raport final,impreuna cu bilantul lichidarii pe care il supune aprobarii judecatorului – sindic;

– intocmirea bilantului final de lichidare.

Distribuirea integrala a fondurilor sau a bunurilor din averea debitorului (eventualele fonduri nereclamate fiind depuse la banca) si aprobarea raportului final de catre judecatorul-sindic semnifica incheierea procedurii de lichidare judiciara a unei societati comerciale.

Scurt istoric al societaii.

Societatea SC “XXX”SA a luat fiinta in anul 1996 prin divizarea SC Y”SA si are ca obiect principal de activitate “ servicii pentru chimizarea agriculturii si protectiei fitosaniatare “ .

Natura capitalului social este integral privat, roman.

Capitalul social al societii este de 116.250 lei divizat in 116.250 de actiuni,a cate 1 leu fiecare,detinute de :

actionari PPM un numar de 69.722 actiuni, respectiv 60% din

capitalul social;

Sediul social al societatii este in Bucuresti, str.Petru Voda, nr. 27 si se identifica cu CUI 9171847 si nr.ORC J/06/486/1996.

Ca urmare a modificarilor intervenite in structura agriculturii judetului dupa decembrie 1989 societatea,care a luat fiinta in urma divizarii unei societati similare de dimensiuni mari, s-a confruntat cu dificultati de natura economica si finaciara chiar de la constituirea ei, dovedindu-se ca divizarea societatilor nu era o solutie de redresare a activitatii acestora.

Dificultatile societatii erau de natura lipsei comenzilor pentru servicii ca urmare a restituirii terenurilor agricole catre micii proprietari care nu aveau disponibilitatile banesti necesare pentru a apela la serviciile prestate de societate dar si cu lipsa de incredere si de disponibilitate a bancilor comerciale in a finanta activitatea societatii dar mai cu seama achizitia de utilaje performante necesare activitatii societatii.

Toata aceasta conjuctura, vadit ostila, a determinat restrangerea drastica a activitatii societatii si, ca o consecinta imediata si inevitabila, intrarea in insolventa a acesteiaa.

La data declansarii procedurii acesta avand datorii de 90.368 lei.

Deschiderea si desfasurarea procedurii de reorganizare judiciara.

La solicitarea creditorului Popescu Ion formulata la data de 27.02.2006,Tribunalul Bucuresti, prin Sentinta civila nr.18 din 13 iunie 2014, a constatat ca societatea se afla in insolventa si a dispus deschiderea procedurii reorganizarii si falimentului fata de aceasta.

Pentru indeplinirea procedurilor prevazute de lege, in cauza a fost desemnat un administrator judiciar.

Cum sentinta de deschidere a procedurii nu a fost contestata, iar debitoarea a solicitat si ea trecerea in procedura falimentului, judecatorul sindic a procedat,prin incheiere civila, la deschiderea procedurii falimentului fata de societate numindu-l ca lichidator judiciar pe administratorul judiciar numit prin sentinta de deschidere a procedurii fata de debitoare.

Lichidatorul judiciar numit procedeaza de urgenta la inventarierea bunurilor societatii.In urma inventarierii nu s-au constat diferente numerice fata de evidentele tehnico – operative si cele contabile ale societatii.

Bunurile societatii,dupa inventariere, au fost lasate in custodia fostului administrator al societatii care a fost mentinut ca salariat al societatii.

Conform dispozitivului sentintei de deschidere a procedurii administratorul societatii a depus la dosarul cauzei :

– bilantul incheiat la 31.12.2013 impreuna cu registrul jurnal si registru inventar complectate la zi;

– lista bunurilor detinute de societate la data deschiderii procedurii cu precizarea ca societate isi ruleaza fondurile prin BRD – GSG;

– lista numelor si adreselor creditorilor cu indicarea cuantumului creantelor acestora;

– contul de profit si pierderi pe anul 2013;

– declaratie prin care isi arata intentia de intrare in faliment;

– declaratie pe proprie raspundere a administratorului din care rezulta ca societatea nu a mai fost supusa procedurii reorganizarii judiciare ori falimentului in ultimii 5 ani anteriori.

Lichidatorul judiciar, in urma consultarii evidentei contabile puse la dispozitia sa de catre administratorul debitoarei, intocmeste lista creditorilor care vor fi notificati in vederea participarii la prima sedinta a creditorilor stabilita de judecatorul-sindic si raportul privind cauzele si imprejurarile care au condus la incetarea de plati a SC”XXX”SA

Din raportul intocmit rezulta ca societatea a inregistrat in ultimi anii pierderi substantiale si ca un plan de reorganizare nu ar conduce la redresarea activitatii acesteia intrucat cauza principala a intrarii in insolventa este lipsa comenzilor de servicii cuprinse in obiectul de activitate al societatii, modificarea obiectului de activitate in cursul procedurii nefiind legal posibila.

Totodata se intocmeste si bilantul de deschidere a procedurii.

In urma notificarii deschiderii procedurii, prin remiterea de adrese catre creditorii inregistrati in evidentele contabile ale debitoarei precum si prin publicarea acesteia in ziarul de larga circulatie “Evenimentul Zilei”,la grefa tribunalului sunt inregistrate cereri de creanta din partea urmatorilor creditori:

– Popescu Ion – creanta reprezentand salarii neplatite;

Directia Generala Regionala a Finatelor Publice Bucuresti;

Casa Judeteana de Pensii Bucuresti;

Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca;

Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate;

Popa Radu.

In urma verificarii cererilor de creanta depuse , lichidatorul judiciar a intocmit tabelul preliminar al creantelor aceeptate privind pe debitoare cu aratarea tipului creantei si ordinea platii acesteia .

Totalul creantelor inscrise pe tabelul preliminar este 90.367 lei.

Bunurile inventariate au fost evaluate de experti autorizati in evaluare de constructii si terenuri, respectiv utilaje .

Expertizele intocmite de cei doi experti evaluatori au fost depuse la grefa tribunalului in vedrea consultarii acestora de catre debitoare si comitetul creditorilor.

Judecatorul – sindic a convocat adunarea generala a creditorilor in vederea aprobarii rapoartelor de expertiza, a modaliatii de valorificare a bunurilor,a preturilor de vanzare precum si a tabelului de creante intocmit de lichidatorul judiciar.

Adunarea generala a creditorilor a aprobat preturile de vanzare a bunurilor societaii stabilit prin expertize si a aprobat tabelul defitiv al creantelor debitoarei pentru suma de 80.367 lei, fiind exclusa de pe tabel creanta chirografara a numitului Popa Radu, judecatorul – sindic apreciind ca actele justificative privind aceasta creanta sunt insuficiente,creditorul in cauza neputand sa-si probeze creanta cu acte doveditoare acceptabile legal.

Dupa parcurgerea acestor etape s-a procedat la publicarea in ziarul local a anuntului privind organizarea licitatiei.

In anuntul publicat si afisat la sediul societatii debitoare,la sediul instantei cat si la sediul lichidatorului s-a facut precizare privind conditiilor de participare la licitatie care presupuneau depunerea la sediul lichidatorului a unei oferte de cumparare impreuna cu un avans de 10 % din pretul de vanzare a bunului ofertat.

La un interval de 15 zile de la data aparitiei in ziarul local a anuntului privind vanzarea bunurilor s-a organizat prima licitatie la care au fost vandute numai o parte din bunurile debitoarei.

Ulterior,la intervale de 15 zile,licitatia s-a repetat pentru celelalte bunuri cu reducerea pretului de incepere a liciatiei de pana la 25 % din cel stabilit prin expertize si aprobat de adunarea generala a creditorilor.

Bunurile mobile nevandute nici in urma acestei reduceri de pret au fost valorificate prin vanzare ca deseuri de metal la unitati specializate din judet.

In ce priveste terenul si constructiile aferente intrucat nu au existat nici un fel de oferte de pret la licitatiile organizate,cu aprobarea adunarii creditorilor, s-a procedat la vanzarea acestora prin negociere directa.

Pentru fiecare din bunurile vandute s-a intocmit un proces verbal de licitatie,respectiv negociere,contract de vanzare cumparare,factura fiscala precum si chitanta prin care s-a incasat pretul bunului licitat .

Inregistrarea in evidenta contabila a operatiunilor de lichidare.

Scaderea din evidenta contabila a creantei exclusa de pe tabloul de creante aprobat de judecatorul –sindic lei: 462 = 758 10.000

Inregistarile contabile privind operatiunile de valorificare a bunurilor societatii,lei:

– se vinde terenul 461 = % 40.000

7583 33.614

4427 6.386

– incaseaza contavaloare terenului vindut 5121 = 461 40.000

– se scade din evidenta terenul vindut 6583 = 211 17.262

– vanzarea cladirilor 461 = % 20.000

7583 16.806

4427 3.194

– incasarea contravaloarei cladirilor 5121 = 461 20.000

– scaderea din evidenta a

cladirilor vandute % = 212 5.794

281 1.867

6583 3.927

– vanzarea utilajelor 461 = % 415.439

7583 349.109

4427 66.330

– incasarea contravalorii utilajelor 5121 = 461 415.439

– scaderea din gestiune a utilajelor % = 212 51.272

281 27.842

6583 23.430

Valorificarea bunurilor debitoarei in procedura de lichidare fiind asimilata unei valorificari in sistem de executare silita TVA aferenta s-a inregistrat in evidentele contabile si s-a virat la bugetul de stat in termen de 3 zile de la incasare sumelor respective.

Lichidatorul judiciar a angajat experti in vederea evaluarii bunurilor valorificate cu ocazia aceasta s-au inregistart cheltuieli in suma de 15.500 lei conform decontului de cheltuieli depus odata cu raportul de expertiza la tribunal in vederea aprobarii de catre judecatorul-sindic.

Inregistrarea in contabilitate a facturii privind cheltuielile de evaluare mii lei: 628 = 401 15.500

Pe timpul lichidarii lichidatorul judiciar a mentinut,salariati in vederea pazei si conservarii bunurilor pentru care s-a intocmit lunar state de plata.

Intrucat pe parcursul anului 2013 si inceputul anului 2014 au fost valorificate sub diferite forme toate bunurile mobile ale societatii ramand doar constructiile si terenul mentinerea salariatilor a devenit inutila .

Inregistarea in evidenta contabila a salariilor si a datoriilor aferente, lei:

– salarii datorate 641 = 421 38.400

– retinerile din salarii 421 = % 7.297

– contributia personalului la asigurari sociale 4312 3.648

– impozit pe venituri din salarii 444 769

– contributia personalului la CASS 4314 2.496

– contributia personal la fond somaj 4372 384

– contributia unitatii la asigurari sociale 6451 = 4311 8.448

– contributia unitatii la fond somaj 6452 = 4371 1.152

– contributia unitatii la ASS 6453 = 4313 2.688

– contributia unitatii la fonduri speciale 635 = 447 192

– comision pentru Inspectoratul Teritorial de Munca 628 = 462 288

Pe timpul lichidarii evidenta contabila a societatii a fost condusa de o societate specializata de contabililate, in baza contractului de prestari de servicii semnat de lichidatorul judiciar.

S-au inregistrat cheltuielile privind conducerea evidentei contabile in baza facturilor depuse de societate: % = 401 42.840

628 36.000

4426 6.840

De asemenea au fost efectuate cheltuieli de publicitate,au fost achizitionate imprimate precum si servicii postale toate de 8.430 lei a caror inregistare in contabiliate a fost efectuata astfel:

– imprimate lei % = 401 3.500

604 2.941

4426 559

– servicii publicare notificari lei % = 401 4.000

628 3.362

426 638

In cursul operatiunilor de lichidare si incasare a sumelor lichidatorul judiciar a supus aprobarii judecatorului-sindic planuri de distribuire a sumelor incasate.

La intocmirea raportului privind cauzele care au condus la intrarea in insolventa a debitoarei, lichidatorul judiciar a constatat ca in evidentele contabile ale acesteia exista inregistrate creante in cuntum de 53.633 lei reprezentand facturi emise pentru vanzarea unor bunuri anterior deschiderii procedurii si neancasate pana la aceea data.

– inregistarea incasarii creantelor in evidentele contabile a unitatii debitoare lei 5121 = 461 53.633

In urma valorificarii bunurilor debitoarei,s-a acumulat in contul lichidarii suma de 529.072 lei obtinute din:

– din incasarea creantelor debitoarei 53.633 lei;

– din vanzarea bunurilor debitoarei 475.439 lei.

Lichidatorul judiciar si-a intocmit decontul de cheltuieli privind activitatea desfasurata in perioada de la deschiderea procedurii si pana la termenul din data de 14.03.2004 in cuantum de 86.000 lei .

– inregistarea in evidenta contabila a decontului de cheltuieli

628 = 401 86.000

Judecatorul aproba Planul de distribuire a sumelor iar lichidatorul judiciar achita cheltuieli ocazionate de procedura de lichidare precum si o creantele societatii in ordinea de prioritate stabilita in tabelul definitiv al acestora,aprobat de judecatorul-sindic astfel:

– creante cu titlu de salarii 15.303 lei;

– creditori bugetari 13.856 lei;

– creditori chirografari 49.012 lei.

Inregistarea in evidentele contabile ale unitatii a platii cheltuielilor ocazionate cu procedura de lichidare si a creantelor conform planului de distribuire aprobat de judecatorul-sindic lei:

– plata indemnizatiei lichidatorului 401 = 5121 86.000

– plata expertilor tehnici evaluatori 401 = 5121 15.500

– plata servicii contabilitate 401 = 5121 42.000

– plata chelt.diverse publicitate, materiale

consumabile si posta 401 = 5121 8.430

– plata salariilor 421 = 5121 15.303

Plata retinerilor din salarii si a % = 5121 11.617

contributiilor aferente lei 4312 3.648

4372 384

4314 2.496

4313 2.688

4371 1.152

444 769

447 192

462 288

4311 8.448

– se inchid conturile de TVA: % = 4427 75.910

4426 8.038

423 67.872

In urma operatiunilor bancare efectuate de societate prin contul acesteia banca isi incaseaza comisione bancare in suma totala de 500 lei.

Inregistrarea in contabilitate a comisioanelor lei 627 = 5121 500

Plata impozitului pe cladiri si impozit teren dupa inregistrarea declaratiei depuse la Primarie lei :

635 = 446 1.553

446 = 5121 1.553

– TVA de plata aferent vanzarilor 4423 = 5121 67.871

– salarii personal 421 = 5121 31.103

– plata altor creditori 462 = 5121 15.302

– plata catre creditori bugetari 462 = 5121 13.856

– plata catre creditori chirografari 462 = 5121 49.012

– se inchid conturile de cheltuieli 121 = % 242.572

604 2.941

626 930

627 500

628 141.149

635 1.746

641 38.400

451 8.448

6452 1.152

6453 2.688

6583 44.618

– se inchid conturile de venituri: 121 = % 409.528

758 10.000

7583 399.528

Societatea se incadreaza in situatia de platitoare impozit pe venit microintrepinderi si se calculeaza 3 % la profitul obtinut.

– inregistrarea impozitului pe venit microintrepinderi 698 = 441 5.008

– virarea impozitului pe venit 441 = 5121 5.008

In urma operatiunilor efectuate in procedura de lichidarea rezulta un profit net in suma de 161.947 lei care se repartizeaza dupa cum urmeaza:

-acoperirea pierderilor din anii precedenti in suma de 115.693 lei;

-dividende cuvenite asociatilor 46.254 lei.

– inregistrarea in evidentele contabile

ale societaii repartizarea profitului: 121 = % 161.947

117 115.693

457 46.254

– se inregistreaza impozit dividende 457 = 446 4.625

– se vireaza impozit pe dividende: 446 = 5121 4.625

– se inregisreaza distribuirea catre actionari a capitalului social al societatii:

1012 = 456 115.250

Aceste documente intocmite de lichidatorul judiciar, respectiv bilantul final al lichidarii si propunerile de distribuire catre actionari a activului net rezultat in urma lichidarii activului si pasivului societatii au fost depuse la grefa tribunalului.

Judecatorul-sindic a convocat adunarea generala a creditorilor societatii debitoare precum si pe reprezentantii acesteia supunandu-le spre aprobare propunerile lichidatorului judiciar.

Dupa aprobarea acestor documente lichidatorul judiciar a intocmit tabelul nominal cuprinzand actionarii societatii si sumele cuvenite fecaruia dintre acestia in functie de numarul de actiuni detinute.

In baza acestui tabel lichidatorul a ridicat din contul lichidarii sumele existente si a distribuit actionarilor sub semnatura de primire sumele cuvenite acestora.

-inregistrarea in evidenta contabila a ridicarii sumei din contul de la banca si plata sumelor distribuite catre actionari lei:

311 = 5121 156.937

% = 5311 156.937

456 116.250

457 40.687

Dupa distribuirea sumei cuvenite actionarilor societatii,lichidatorul judiciar a adresat o cerere judecatorului-sindic prin care a solicitat inchiderea procedurii falimentului fata de debitoare si radierea societatii din registrul comertului.

Prin sentinta civila pronuntata judecatorul-sindic a admis cererea si a dispus cele solicitate de lichidatorul judiciar .

Odata cu ramanera definitiv a acestei sentinte societatea supusa procedurii lichidarii judiciare a incetat sa mai existe.

Concluzii si propuneri.

In linii mari, operatiunile contabile ce reflecta relatia societatii cu tertii sunt identice atat in perioada de functionare cat si in cea de dizolvare, respectiv lichidare, cu exceptia faptului ca in perioada de lichidare ponderea operatiunilor o reprezinta scaderea din evidentele contabile a bunurilor societatii, vandute prin licitatie,incasarea creantelor si plata datoriilor catre creditorii societatii.

Si in ce priveste regimul fiscal regulile aplicate sunt aceleasi atat in perioada de functionare normala cat si in cea de reorganizare si lichidare.

In ce priveste regimul fiscal al operatiunilor ocazionate de lichidarea judiciara a bunurilor comerciantilor faliti apreciez ca situatia se prezinta insa diferit.

Codul fiscal adoptat nu contine dispozitii derogatorii pentru comercianti aflati in procedura reorganizarii si lichidarii judiciare nici din punct de vedere al impozitului pe profit,respectiv venit, si nici al TVA.

In lege exista o singura dispozitie derogatorie de la dreptul comun si anume cea referitoare la calculul dobanzilor si penalitatilor care se face pana in momentul deschiderii procedurii falimentului fata de debitori.

Clarificarea regimului juridic al comerciantilor aflati in procedura de reorganizare judiciara si faliment comporta,in prealabil,o familializare cu regulile si principiile de interpretare a dreptului fiscal.

In dreptul fiscal interpretarea normelor juridice este supusa atat unor reguli consacrate in teoria generala a dreptului dar si a unor reguli specifice, care au la baza principiile dominante care guverneaza dreptul fiscal.Aceste principii – intre care la loc de frunte se situeaza principiul legalitatii – conduc la consecinte importante in ce priveste prioritatea anumitor reguli de interpretare in raport cu altele.

Principiul legalitatii,enuntat expres in consitutia Romaniei,dispune ca taxele si impozitele se pot stabili numai prin acte de forta juridicala a legii; in literatura juridica de drept se apreciaza ca acest principiu ocupa in dreptul fiscal un rol dominant avand drept consecinta limitarea libertatii de miscare a interpretului in sensul ca nici organul administrativ nu poate sa adauge prin interpretare,noi impozite sau conditii neprevazute de lege pentru a beneficia de exonerari si nici contribuabilul nu poate actiona in interesul sau prin extinderea prin analogie a exceptiilor,scutirilor,etc.

In consecinta intreaga doctrina si juristprudenta admit ca interpretarea stricta a textului fiscal,care are valoare de regula fundamentata de interpretare in dreptul fiscal,isi are originea tocmai in principiul legalitatii si in rolul predominant al acestuia.

Daca norma de drept fiscal este clara,fara ambiguitati, textul trebuie interpretat literar,fara a se mai apela la acte,norme,etc. situate in afara textului pentru a identifica elemente suplimentare de clarificare.

Astfel fiind analiza textului legal nu se extinde la nivelul actelor administrative de aplicare a legii,cel mai adesea norme metodologice elaborate de Ministerul Finantelor Publice si aprobate prin Hotararea Guvernului,acestea putand chiar altera sensul textului de lege.

In cazul lichidarii judiciare a comerciantilor declarati faliti prin hotarari ale tribunalului,lichidarea bunurilor acestora si plata din sumele obtinute in urma vanzarii bunurilor a datoriilor falitei este una imperativa si ea se face in conditiile legii privind reorganizarea judiciara si falimentul,lege speciala.Astfel fiind,operatiunea de vanzare a bunurilor nu este o activitate economica in sensul sau strict,ea fiind efectuata de lichidatorul judiciar desemnat de judecatorul – sindic,deci de un tert in ceea ce o priveste pe falita si pe creditorii sai.

Astfel fiind,supunerea operatiunilor de lichidare judiciara unui regim de fiscalitate aplicabil activitatilor economice curente este,dupa opinia mea,

lipsita de temei legal,intruct legea privind reorganizarea judiciara si falimentul,lege speciala,statuiaza ca sumele obtinute in urma vanzarii bunurilor falitei si a incasarii creantelor acesteia se repartizeaza pentru plata cheltuielilor ocazionate de procedura de lichidare si creditorilor societatii, intr-o ordine de prioritate strict prevazuta in respectiva lege.

Creantele bugetare, respectiv taxele si impozitele datorare de falita, impreuna cu celelalte creante, sunt inscrise in tabelul de creante al debitoarei, intocmit de lichidatorul judiciar inaintea inceperii operatiunilor de lichidare,cu precizarea ordinei de prioritate in care acestea vor fi platite.

Astfel fiind, plata in afara repartizarii stabilite prin tabelul de creante a

TVA din sumele incasate in urma lichidarii activului falitei precum si a unui impozit pe profit/venit, nu are temei legal intrucat plata unor astfel de impozite nu este prevazuta in legea care reglementeaza reorganizarea judiciara si falimentul,ea defavorizand vadit pe ceilalti creditori ai falitei, intrucat sumele respective nu sunt cuprinse in tabelul de creante.

Dealtfel, plata TVA la sumele incasate din valorificarea bunurilor falitei este, de cele mai multe ori, fara temei intrucat respectivele bunuri au fost achizitionate de faliti inainte de data aplicarii legii privind TVA, astfel incat acestia nu a uzat de dreptul de decucere a TVA la cumpararea bunurilor si este firesc ca acestia sa nu fie oblicati la plata TVA la valorificarea respectiveloe bunuri.

Situatia este similara si in ce priveste impozitul pe profit/venit intrucat vanzarea bunurilor falitei este o vanzare fortata si ea nu este facuta pentru a se obtine profit in urma vanzarii ci sume din care sa fie satisfacuti creditorii societatii falite.Plata unei impozit pe profit la sumele incasate cu acest titlu apare ca fiind, dupa opinia mea, lipsit de moralitate.

BIBLIOGRAFIE

BOULESCU MIRCEA, BARNEA CORNELIU,Auditul financiar,reorganizarea judiciara si lichidarea societatilor comerciale,Editura Fundatiei Romania de Maine.

CAPRENARU STANCIU D. Drept commercial roman,Editia a III a ,Editura ALL BECK.

COMAN FLORIN ,Contabilitatea financiara, Editura Fundatiei Romania de Maine.

FELEANGA NICULAE , lOAN IONASCU. Tratat de contabilitate financiara,Editura Economica.

IONESCU LUMINITA, Contabilitatea aprofundata, Editura Fundatiei Romania de Maine.

IONESCU CICILIA ,Contabilitate,bazele teoriei si preactici contabile,Editura Fundatiei Romania de Maine.

Legea nr.31/1990,republicata,publicata in Monitor! Oficial al Romaniei,Partea I, nr.1066 din 17 noiembrie 2004.

Legea nr.82/1991,republicata,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.380 din 05 iunie 2002.

Legea nr,64/1995,republicata, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1066 din 17 noiembrie 2004.

Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal ,modificata prin OUG nr.138/2004 si parobata de Legea nr. 163/01.06.2005,publicata in Monitorul Oficial al Romanie nr.466 din 01 iunie 2005.

Ordinul Ministerul Finantelor nr.1376/2004,publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,nr.1012/03 noiembrie 2004

Revista de insolventa PHOENIS, Editura Uniunea Nationala a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare.

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

BIBLIOGRAFIE

BOULESCU MIRCEA, BARNEA CORNELIU,Auditul financiar,reorganizarea judiciara si lichidarea societatilor comerciale,Editura Fundatiei Romania de Maine.

CAPRENARU STANCIU D. Drept commercial roman,Editia a III a ,Editura ALL BECK.

COMAN FLORIN ,Contabilitatea financiara, Editura Fundatiei Romania de Maine.

FELEANGA NICULAE , lOAN IONASCU. Tratat de contabilitate financiara,Editura Economica.

IONESCU LUMINITA, Contabilitatea aprofundata, Editura Fundatiei Romania de Maine.

IONESCU CICILIA ,Contabilitate,bazele teoriei si preactici contabile,Editura Fundatiei Romania de Maine.

Legea nr.31/1990,republicata,publicata in Monitor! Oficial al Romaniei,Partea I, nr.1066 din 17 noiembrie 2004.

Legea nr.82/1991,republicata,publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.380 din 05 iunie 2002.

Legea nr,64/1995,republicata, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.1066 din 17 noiembrie 2004.

Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal ,modificata prin OUG nr.138/2004 si parobata de Legea nr. 163/01.06.2005,publicata in Monitorul Oficial al Romanie nr.466 din 01 iunie 2005.

Ordinul Ministerul Finantelor nr.1376/2004,publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,nr.1012/03 noiembrie 2004

Revista de insolventa PHOENIS, Editura Uniunea Nationala a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare.