. Contabilitatea Leasingului (s.c. Xyz S.a., Resita)

5

1.Prezentarea generală a unității

1.1.Scurt istoric. Modul de constituire.

În anul 1976, în orașul Reșița, s-a construit și s-a dat în funcțiune Întreprinderea de Confecții Reșița. În acea perioada scopul principal pentru care s-a construit această fabrică a fost de a asigura locuri de muncă locuitorilor de sex feminin din Reșița, deoarece în localitate existau două mari societăți de siderurgie și construcții de mașini, care asigurau locuri de muncă pentru locuitorii de sex masculin. Întreprinderea de Confecții din Reșița a avut la început câteva sute de angajați, ajungând ca, în anul 1989, să aibă peste 2500 de angajați. Ponderea personalului feminin era de peste 90%. În perioada 1976-1989 Întreprinderea de Confecții Reșița producea în special cămăși pentru fosta Uniune Sovietică și fostul CAER.

În anul 1991 Întreprinderea de Confecții Reșița se transformă în societate comercială, devenind SC Confecții SA.

După revoluție, datorită problemelor apărute prin dispariția CAER-ului și scăderii interesului Rusiei în a achiziționa confecții de la întreprindere, pentru a se adapta mai bine rigorilor noii economii de piață, în anul 1992 SC Confecții SA se divizează în doua societăți cu personalitate juridică distinctă: SC Confecții SA și SC Reșiconf SA.

Divizarea s-a făcut prin împărțirea în jumătate a întregului patrimoniu și a personalului. Capitalul social al celor două societăți era deținut în întregime de către statul român.

În 1994, societatea intră în procesul de privatizare în masă, proces ce are loc la nivel național, o cotă de 60% din capitalul societății se vinde prin cupoane, statul rămânând doar cu 40% din capitalul de 1.456.833 mii lei, reprezentând 1.456.833 acțiuni cu valoarea nominală de 1.000 lei.

În urma privatizării în masă, deoarece la societate au fost mai multe subscrieri decât capitalul social scos la privatizare, la un certificat de investitor s-au alocat, în medie, 739 acțiuni cu valoare nominală de 1.000 lei.

În anul 1996, conform contractului nr. 272 din 17 aprilie, statul român, reprezentat prin F.P.S. vinde cota de 40 % deținută la SC Confecții SA firmei YLLCYRTIM SRL, cu sediul în Timișoara. Prin acest contract se vând societății YLLCYRTIM SRL un număr de 23.315 acțiuni cu valoare nominală de 25.000 lei fiecare, suma totală fiind de 582.875 mii lei. Proprietatea asupra acțiunilor vândute, cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legea română se transmit de la vânzător la cumpărător la data semnării contractului. Prețul de vânzare convenit între parți este de 42.100 lei/acțiune, în total 981.561.500 lei. Plata urma să se facă astfel:

suma de 245.390.375 lei, reprezentând 25% din prețul contractului s-a plătit de cumpărător până în data de 27.06.1996;

suma de 736.171.125 lei, reprezentând restul de 75% din prețul contractului se plătește în 13 rate semestriale, ultima rată având scadența în 10.04.2003.

În momentul privatizării societății și vânzării acțiunilor de către F.P.S. societatea nu deținea titlul de proprietate asupra terenului aparținând societății, și prin urmare valoarea terenului nu a fost trecută în capitalul societății.

În anul 1999, în urma obținerii titlului de proprietate asupra terenului se majorează capitalul social cu valoarea acestuia, rezultând un capital social de 1.739.001 mii lei, adică 1.739.001 acțiuni cu valoarea nominală de 1.000 lei.

6

În același an, F.P.S. își vinde și cota de teren cu care a fost acționar, datorită majorării capitalului social cu valoarea terenului, în acest moment, societatea devenind o societate cu capital 100% privat.

În urma tranzacționărilor pe piața RASDAQ, în prezent societatea are următorii acționari semnificativi:

YLLCYRTIM SRL – 40%

Textil Project – 32.9%

Romanian Shirt Company SRL – 10.36%

Alți acționari – 16.64%.

1.2.Dinamica și structura producției.

Dinamica și structura personalului.

Sistemul productiv este organizat pe sectoare de producție, iar în cadrul lor pe linii de producție.

În cadrul societății există trei sectoare de producție cu un total de douăsprezece linii de fabricație.

De asemenea în cadrul societății sunt organizate activități pentru prospectarea pieței, pregătirea, programarea, urmărirea, controlul tehnic de calitate și desfacerea producției, întreținerea mijloacelor fixe.

Evidența contabilă a societății este efectuată de biroul financiar-contabil al societății, care folosește un sistem automat de prelucrare a datelor, programul CIEL-contabilitate.

Dinamica producției în perioada 1995-2000 este prezentată în tabelul următor:

Tabel 1

Evoluția cifrei de afaceri la SC Confecții SA Reșița

Societatea dispune de personal calificat pentru activitatea specifică profilului de fabricație, care are atașament pentru societate. Societatea și-a restructurat personalul, numărul angajaților fiind dimensionat funcție de producția posibilă de realizat pe utilajele din dotare.

Evoluția forței de muncă pentru anii 1995-2000 se prezintă astfel:

Tabel 2

Evoluția numărului de personal la SC Confecții SA Reșița

7

1.3.Profilul activității și obiectivele unității

1.3.1.Obiectul de activitate

Obiectul de activitate al SC Confecții SA este producerea și comercializarea de produse, promovarea și punerea în aplicare a inițiativelor de interes național în domeniul fabricației de confecții textile pentru femei, bărbați și copii, domenii conexe și realizarea de profituri astfel:

1740 – fabricarea de articole confecționate din textile (cu excepția îmbrăcămintei și lenjeriei de corp);

1810 – fabricarea de articole de îmbrăcăminte din piele și înlocuitori de piele (cu excepția celor de blană);

1821 – fabricarea de articole de îmbrăcăminte pentru lucru;

1822 – fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (exclusiv lenjerie de corp);

1823 – fabricarea de articole de lenjerie de corp;

1824 – fabricarea altor articole de îmbrăcăminte și accesorii;

5116 – comerț intermediar cu textile, confecții, îmbrăcăminte și articole din piele;

5117 – comerț intermediar cu produse alimentare, băuturi și tutun;

5119 – comerț intermediar cu produse diverse;

5212 – alte tipuri de comerț cu amănuntul în magazine nespecializate;

5226 – comerț cu amănuntul cu băuturi;

5227 – comerț cu amănuntul cu produse din tutun;

5242 – comerț cu amănuntul cu îmbrăcăminte;

5261 – comerț cu amănuntul prin corespondență;

5262 – comerț cu amănuntul prin standuri și piețe;

5263 – alte tipuri de comerț cu amănuntul care nu se efectuează prin magazine;

6025 – transporturi rutiere de mărfuri;

6311 – manipulări;

6312 – depozitări;

6321 – alte activități anexe transporturilor terestre;

7012 – cumpărarea și vânzarea de bunuri imobiliare proprii sau închiriate;

7020 – închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate;

7134 – închirierea altor mașini și echipamente;

9111 – activități ale organizațiilor economice și patronale;

9133 – alte activități asociative.

Societatea desfășoară activități de import-export bunuri alimentare și nealimentare conform desfășurării în bune condițiuni a activității conform obiectului de activitate.

În prezent, obiectivele societății sunt:

menținerea profilului de fabricație;

creșterea competitivității produselor realizate;

dezvoltarea activității promoționale și de marketing;

asigurarea resurselor materiale și financiare pentru activitatea de producție;

modernizarea sistemelor informaționale.

8

1.3.2.Prezentarea pe scurt a produselor unității, structura cifrei de afaceri și tendințe de dezvoltare.

SC Confecții SA Reșița realizează articole de îmbrăcăminte de damă și de bărbați, atât clasice cât și sport. Produsele sunt executate în sistem lohn, marca sub care sunt executate aceste produse este marca GAS.

Sortimental, peste 70% din producție o reprezintă pantalonii de damă și bărbați, iar în cadrul acestui sortiment peste 50% reprezintă pantalonii de tip blue-jeans. Circa 15% din producție o reprezintă scurtele, iar diferența de 15% o reprezintă cămășile, vestele și tricourile. Producția realizată de SC Confecții SA Reșița reprezintă aproximativ 92% din cifra de afaceri a societății.

Societatea mai are și un magazin propriu de desfacere a produselor, magazin în care se desfac toate tipurile de produse executate de către SC Confecții SA și a cărui pondere în cifra de afaceri a societății este de circa 7%.

Restul de 1% din cifra de afaceri a societății îl reprezintă venituri rezultate din închiriere de utilaje și de spații, vânzări de utilaje și piese de schimb pentru mașini.

Pentru perioada următoare societatea dorește extinderea spațiilor de producție prin construirea sau achiziționarea unui imobil de circa 8.000m2, astfel încât în viitor producția să crească cu circa 50%. În acest imobil se vor muta secțiile de croi și finisaj și ambalaj, astfel încât spațiile ocupate în prezent de cele doua secții să poată fi transformate în secții de producție.

1.4.Prezentarea principalelor relații cu alte firme (clienți, furnizori, bănci)

Pentru buna desfășurare a întregului proces de producție societatea intră în relații de colaborare atât cu furnizori interni și externi, cât și cu clienți interni și clienți externi.

Furnizorii interni se pot clasifica astfel:

1.furnizori de utilități – regiile naționale (Electrica, ROMGAZ) și regiile locale (PRESCOM), care asigură curentul, gazul și apa necesare societății pentru realizarea profilului activității.

2.furnizori de piese de schimb pentru mașini și accesorii necesare procesului de producție (Novatex SRL, Romatex SA, Romprix SRL), care asigura ace, buline, cretă, graifăre, lamă banzig, etc.

3.furnizori de servicii – sunt furnizorii care asigură întreținerea echipamentelor din dotare (service).

4.furnizori de „producție” – reprezintă societățile care execută produse finite pentru SC Confecții SA.

Furnizorii externi sunt, în proporție de 90%, furnizori de echipamente și mijloace fixe necesare producției (Famac, Mibro, Textil Project, Grotto SPA).

Clienții interni sunt clienții pentru care societatea vinde în sistem en-gross produsele executate.

Clienții externi reprezintă peste 99% din cifra de afaceri (Grotto SPA).

Pentru încasări și plăți se lucrează cu mai multe bănci (BRD Reșița, ABN-Amro Bank). În anul 2000 peste 60% din încasări și plăți s-au făcut prin BRD Reșița, restul de 40% făcându-se prin ABN-Amro Bank. Pentru anul 2001 societatea dorește efectuarea plăților salariilor prin sistemul cardurilor MAESTRO, prin BRD Reșița și BancPost Reșița.

10

2.Prezentare generală a operațiunilor de leasing

2.1.Ce este leasingul?

Aristotel a fost cel care a spus că „adevărata bogăție constă nu în deținerea de bunuri, ci în dreptul de a le folosi”. Această propoziție definește ideea de bază a leasingului financiar. O întreprindere sau un întreprinzător nu trebuie să dețină bunuri pentru a le folosi și pentru a obține profit de pe urma lor. Este suficient să ai dreptul de folosință și de uzufruct asupra bunurilor pe o perioada determinată de timp. Posibilitatea de a folosi bunuri fără a le deține de fapt este foarte importantă pentru întreprinderi cărora le lipsesc mijloacele necesare pentru achiziționarea de echipamente. Această posibilitate le este oferită de leasingul financiar, împreună cu posibilitatea transferului dreptului de proprietate de la societatea de leasing la societatea utilizatoare la expirarea contractului.

Leasingul reprezintă un complex de relații de proprietate care apar atunci când bunul este achiziționat și apoi dat în leasing. În cazul unui contract de leasing financiar, una din părți (utilizatorul) poate folosi un bun aparținând unei societăți de leasing (locator), achiziționat de aceasta la cererea utilizatorului, în schimbul unor rate de leasing. Cea mai importanta caracteristică a acestui contract este că dreptul de proprietate (deținut de societatea de leasing) este separat de dreptul de folosință și de cel de uzufruct (deținute de utilizator). Societatea de leasing este preocupata de capacitatea utilizatorului de a genera atea utilizatorului de a genera cash-flow, și nu de patrimoniul acestuia. Acest fel de contract este foarte convenabil pentru întreprinderi noi, mici sau mijlocii, care de obicei nu îndeplinesc condițiile necesare pentru primirea unui credit, bunul luat în leasing servind drept garanție a contractului.

Această tehnică de finanțare ce nu presupune un risc ridicat favorizează agenții economici prin faptul că nu se impune necesitatea de a obține credite bancare, ori de a greva bunurile mobile ori imobile, prin instituirea unei ipoteci ori a unui gaj, sarcini de natură a afecta dinamismul specific domeniului comercial. Astfel se realizează finanțarea integrală prin fonduri împrumutate, a unei investiții fără ca locatorul-finanțator să asigure măsuri asigurătorii. Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă:

un contract complex, care permite unei persoane să obțină și să utilizeze un lucru fără a plăti imediat prețul, cu posibilitatea de a-l plăti la valoarea reziduală;

operațiunea prin care o parte, denumită finanțator, se angajează la cererea unui utilizator, să-i asigure posesia ori folosința unui bun, cumpărat sau realizat de finanțator, contra unei redevențe, iar la sfârșitul perioadei de folosință convenite să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a dobândi proprietatea bunului la o valoare reziduală sau de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

2.2.Apariția și dezvoltarea leasingului

Conceptul de leasing financiar ca sursă de finanțare pe termen lung a apărut în 1960, cu toate că leasingul în sine a existat de secole. Leasingul financiar, așa cum este definit în ziua de azi, s-a dezvoltat într-o perioada lungă de timp, trecând prin diferite stagii, începând cu simple contracte de închiriere.

11

2.2.1.Orientul Mijlociu

Primele operațiuni de leasing pot fi urmărite până în urmă cu aproximativ 5000 de ani, la civilizațiile dezvoltate din Orientul Mijlociu. Leasingul era folosit mai ales în tranzacții referitoare la pământ, sisteme de irigație și vite. Înregistrările menționează existența unei asociații familiale “Murashu” în jurul anului 1800 î.e.n. în apropierea Babilonului. Aceasta se specializase într-o formă de leasing care era corelată cu sistemul persan de plată a salariilor. Ofițerii și soldații erau recompensați cu pământ de către monarh. Dacă un ofițer sau soldat nu dorea să-și cultive pământul, îl ceda acestei firme, care îi achita un avans iar apoi la rândul ei îl dădea în leasing fermierilor.

2.2.2.Grecia Veche

Grecia Veche a descoperit conceptul de „leasing bancar” pentru care primul contract a fost semnat în 370 î.e.n. Caracteristica acestuia era că obiectul leasingului îl reprezentau numele băncii, depozitele bancare, personalul (format mai ales din sclavi), iar în unele cazuri, echitatea băncii. Tot în Grecia Veche a apărut pentru prima data leasingul minier. Toate minele din Atena aparțineau statului și erau date în leasing prin intermediul unei agenții, care era singura autorizată să ofere în leasing bunuri ale statului. Rata de leasing care se plătea în cazul leasingului minier putea fi:

sumă fixă pentru întreaga perioadă;

rată fixă anuală;

combinație a celor două de mai sus;

taxă bazată pe producția obținută.

În cazul în care renunța la contract, utilizatorul era obligat să plătească o penalizare de 100% din valoarea contractului către stat și își pierdea drepturile de cetățean. Leasingul minier reprezenta o sursă de venit atât de mare pentru Atena încât statul oferea cetățenilor cadouri anuale care le asigurau acestora subzistența pe o perioadă de două luni. Mai târziu, aceste fonduri au fost folosite la îmbunătățirea flotei de război ateniene, ceea ce i-a ajutat pe atenieni să câștige un război cu Persia în anul 448 e.n.

2.2.3.Anglia

Unul din primele statute referitoare la leasing în Marea Britanie a fost Statutul Tarii Galilor din 1824, în care se făceau primele referiri la darea în leasing a terenurilor. Destul de des, în conformitate cu acest statut, leasingul a fost folosit în scopuri necinstite, de exemplu pentru a ascunde cine era proprietarul real al unui teren pentru a induce în eroare creditorii. Mai târziu, în afară de terenuri s-au putut da în leasing și alte bunuri.

Odată cu mecanizarea agriculturii și cu progresul sectorului industrial în secolul 19, tipurile de bunuri date în leasing s-au schimbat. Apariția căilor ferate la mijlocul acestui secol a inaugurat modificările structurale în industria leasingului și a dus la progrese semnificative în tehnicile de leasing. La început proprietarii de mine de cărbune au cumpărat vagoane pentru transportul acestuia, dar curând, datorită creșterii constante a producției, cumpărarea vagoanelor nu mai era profitabilă. Întreprinderile mici au profitat de aceasta situație și au cumpărat vagoane pe care le-au dat în leasing. Au început să apară companii specializate numai în acest tip de tranzacții. Unele contracte de leasing prevedeau dreptul utilizatorului de a achiziționa bunul la expirarea termenului de leasing. Aceste tranzacții se numeau tranzacții

12

de leasing-cumpărare, și ele stau la baza celei mai avansate forme de leasing: leasingul financiar.

2.2.4.Leasingul în perioada contemporană

Leasingul financiar în forma lui contemporană este originar din SUA. Prima companie de leasing financiar a fost înființată de Henry Shofeld în 1952 în SUA. Compania a fost înființată pentru a încheia o tranzacție în domeniul transporturilor feroviare. Aceasta tranzacție a demonstrat eficiența economică a leasingului financiar și Shofeld a decis să-și continue afacerea și a înființat „United States Leasing Corp” (astăzi – „United States Leasing Internațional Inc.”). În Europa, leasingul financiar a apărut la sfârșitul anilor 50 – începutul anilor 60.

Au fost câțiva factori care au încurajat creșterea rapidă a leasingului financiar în America de Nord și Europa de Vest. Progresele tehnologice au creat nevoia pentru întreprinderi de a-și modifica activele imobilizate. Leasingul financiar a oferit mecanismul necesar pentru obținerea de mijloace fixe în condiții mai profitabile decât achiziționarea acestora. În același timp, în deceniul 6, a apărut o piața a serviciilor financiare, care oferea un număr mai mare de credite cu o rată a dobânzii mică. Aceasta a dus la menținerea sub control inflației și a prețului produselor. Acești factori, combinați cu sistemul favorabil de impozitare aplicat în cadrul tranzacțiilor de leasing, au făcut leasingul financiar foarte atractiv pentru companiile de leasing. Creșterea numărului de companii de leasing a dus la stimularea dezvoltării sectorului de leasing financiar în întregul său.

La începutul deceniului 8 noțiunea de leasing financiar a apărut în țările din Asia, America de Sud și Africa, iar în anii 80 leasingul financiar era folosit la scară mondială. În ziua de azi leasingul este un instrument financiar eficient folosit pentru achiziționarea de imobilizări de către întreprinderile mici și mijlocii, dar și pentru finanțarea unor tranzacții în valoare de mai multe milioane de dolari în domeniul transporturilor (leasingul avioanelor), în extragerea țițeiului (leasingul puțurilor de țiței) și altele.

2.3.Comparație între leasing și alte modalități de achiziționare a bunurilor

2.3.1.Comparația între leasing și locațiune

Leasingul are natura locațiunii, deși, din punct de vedere al utilizatorului, acesta apare că un procedeu de finanțare a investițiilor productive, mobiliare și imobiliare, fiind o cale de remobilizare a investițiilor deja efectuate. Spre deosebire de chiria pentru locațiune, redevențele contractului de leasing includ și ratele de amortizare a bunului. În cadrul leasingului operează transferul către utilizator al tuturor riscurilor și responsabilităților ce aparțin proprietarului.

În principal, contractul de leasing se deosebește de contractul de locațiune mai ales prin posibilitatea utilizatorului de a-și exprima opțiunea de achiziționare a bunului, la expirarea contractului.

13

2.3.2.Comparația între leasing și credit

În cazul creditului sunt necesare garanții colaterale, iar cel care suportă riscul uzurii morale este beneficiarul. Ratele nu sunt deductibile din profit, bunul nu apare în bilanț, iar ratele bancare sunt mai mari stabilindu-se în funcție de condițiile existente pe piață. Bunul cumpărat pe baza de credit aparține beneficiarului, asigurarea echipamentului implicând un cost suplimentar.

În cazul contractului de leasing este necesar doar bunul respectiv drept garanție, beneficiarul poate transfera riscul uzurii morale firmei de leasing, neavând obligația să cumpere bunul la sfârșitul perioadei. Ratele de leasing sunt deductibile. În funcție de natura contractului de leasing, la leasingul financiar bunurile se includ în bilanț în timp ce la leasingul operațional bunurile nu sunt incluse în bilanț. Ratele de leasing sunt mai mici și se stabilesc în funcție de prețul de achiziție al bunului și de unele elemente predefinite (dobândă, profit, T.V.A., etc.) Bunul folosit în sistem leasing poate fi cumpărat la o valoare reziduală la sfârșitul contractului de leasing, iar echipamentul este asigurat pe toată perioada contractului de leasing.

De asemenea, facilitățile fiscale privind importurile nu vizează numai taxele vamale ci și T.V.A.-ul de import, astfel încât, în special pentru proiectele de valoare mare se elimină efortul financiar suplimentar al achitării T.V.A.-ului de import, acesta fiind achitat eșalonat, odată cu rata de leasing. De asemenea, având în vedere faptul că activitatea firmelor de leasing este mai legată de sectorul real, posibilitățile lor de a crea soluții flexibile de finanțare sunt mai mari. Astfel, cu un bun plan de afaceri și având o situație economico-financiară bună, o firma poate obține finanțare în sistem de leasing în maximum două săptămâni de la solicitare, în timp ce pentru a obține credit de la o bancă pentru același proiect, ar trebui să aibă un minim istoric de cont cu banca respectivă, să realizeze un rulaj constant și așa mai departe, ceea ce conferă un mare avantaj leasing-ului în comparație cu creditul bancar.

2.3.3.Comparația între leasing și Contractul de

vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate

Leasingul se deosebește de vânzarea cu plata prețului în rate care este un contract potrivit căruia cumpărătorul își asumă obligația de a plăti prețul unui bun din veniturile salariale realizate prin rețineri lunare.

Vânzătorul predă astfel bunul garantându-l pe cumpărător, iar acesta din urmă trebuie să ia în primire bunul și să plătească contravaloarea acestuia.

Transmiterea dreptului de proprietate și a riscurilor se face la momentul încheierii contractului, cu unele restricții ce revin cumpărătorului, convenite sau stabilite prin acte normative, respectiv de a înstrăina bunul și de a-l asigura pe durata plății ratelor. În cazul leasingului, finanțatorul păstrează proprietatea asupra bunului, iar toate celelalte obligații, inclusiv riscurile, revin utilizatorului.

Această situație constituie o derogare de la regula generală „res perit domino“, conform căreia proprietarul bunului suportă riscul pieirii fortuite a bunului.

Redevențele nu au natura juridică a ratelor, respectiv de plată a prețului, însă vor fi deduse, în cazul în care utilizatorul își manifestă dorința de a cumpăra bunul folosit.

Contractul de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate, de regulă, transmite dreptul de proprietate asupra bunului vândut la data încheierii acestuia, dacă părțile nu au amânat expres acest efect, specific contractelor translative de proprietate, printr-o clauză.

14

Aceasta înseamnă că leasingul se deosebește de ambele forme de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate deoarece, pe de o parte, nu transferă dreptul de proprietate asupra bunului ce face obiectul contractului, iar pe de altă parte, nu se nasc toate celelalte efecte specifice vânzării.

Trebuie specificat faptul că și în cadrul contractului de leasing financiar părțile pot insera o clauză irevocabilă de vânzare la expirarea termenului contractual, situație în care contractul de leasing se aseamănă cu contractul de vânzare-cumpărare cu plata prețului în rate în care părțile au amânat transferul proprietății bunului vândut la un moment ulterior realizării acordului de voință.

Locatorul (societatea de leasing) este obligat să respecte, la expirarea contractului de leasing, dreptul de opțiune al utilizatorului, ce constă în posibilitatea acestuia de a solicita achiziționarea bunului, restituirea acestuia sau prelungirea contractului de leasing.

Așadar, contractul de leasing se deosebește de contractul de vânzare cu plata prețului în rate, și anume:

în cazul contractului de leasing utilizatorul are dreptul să își aleagă furnizorul bunului (în cazul contractului de vânzare această capacitate nu este permisă), cu excepția cazului în care societatea de leasing are și calitatea de furnizor;

pe perioada contractului de leasing utilizatorul are numai un drept de posesie sau de folosință asupra bunului (în cazul contractului de vânzare – transmiterea proprietății asupra bunului are loc în momentul încheierii contractului);

posibilitatea utilizatorului de a opta, la expirarea contractului, la restituirea bunului sau la prelungirea contractului (în cazul contractului de vânzare nu există).

2.4.Necesitatea apariției leasingului în România

Leasingul a devenit necesar datorită ritmului alert al concurenței, al cererii și ofertei, al progresului tehnic, care implică decizii și intervenții imediate ce depășesc uneori posibilitățile de autofinanțare ale întreprinzătorului, cât și capacitățile de creditare de care dispune.

În aprecierea cât mai completă a conținutului operațiunilor de leasing, trebuie avute în vedere atât avantajele, cât și limitele sale pentru partenerii la acest tip de tranzacție (furnizorul, societatea de leasing și clientul).

Pentru întreprinderea direct confruntată cu alegerea modului de finanțare a investițiilor sale, tentația reprezentată de leasing este mare. Leasingul, favorizând concentrarea resurselor întreprinderii asupra activității sale specifice profitabile în mod direct, simplifică gestiunea investițiilor și, mai general, aduce un element de suplețe în politica investițiilor.

Avantajul major pe care îl oferă leasingul este acela de a asigura finanțarea integrală a unei investiții din fonduri exterioare, întreprinderea nedispunând de fondurile proprii necesare. Sub acest aspect leasingul constituie un remediu pentru lipsa de fonduri proprii, de care se lovesc întreprinderile create recent sau aflate în expansiune rapidă. Și nu numai atât, el permite și realizarea unei economii de fonduri proprii, ce pot fi utilizate în alte scopuri mai rentabile. Se adaugă la aceasta faptul ca rambursarea creditului se poate face din beneficiile obținute prin exploatarea bunului finanțat prin leasing.

Dar acest avantaj trebuie pus în balanță cu costul relativ ridicat al operațiunii, dacă se compara baremul de leasing cu procentul dobânzilor creditelor pe termen mediu și lung sau cheltuielile pe care le antrenează cele două moduri de finanțare. Totuși, aceste comparații ar trebui să țină seama și de eșalonarea în timp a cheltuielilor suportate de întreprindere. Astfel, în cazul leasingului, plata în avans sau plata unui avans nu sunt obligatorii, iar creditarea se poate face pe perioade îndelungate până la 10 ani și chiar mai mult în cazul leasingului

15

imobiliar. Dezavantajul costului ridicat poate fi compensat, cel puțin parțial, prin transferarea de impozit: clientul înregistrează ratele de leasing drept cheltuieli și diminuează în acest fel nivelul venitului anual impozabil.

Un inconvenient legat tot de finanțare este faptul că întreprinderea clientă își asumă sarcini importante și irevocabile pe termen lung. Orice reziliere este exclusă, chiar dacă investiția se dovedește a fi puțin rentabilă.

Durata perioadei de închiriere poate fi astfel stabilită încât întreprinderea să fie dotată permanent cu mașinile și utilajele cele mai moderne și mai productive. Prin aceasta leasingul se dovedește a fi o alternativă avantajoasă pentru obținerea unor mijloace de producție de înaltă tehnicitate, dar foarte scumpe.

Un argument, de aceasta dată în plan contabil, ce pledează pentru leasing ca operațiune avantajoasă, este faptul că leasingul nu afectează bilanțul firmei client. El rămâne neschimbat deoarece atât mașinile închiriate, cât și obligațiile ce decurg din plata chiriei nu apar în bilanț; chiria poate fi considerată ca o cheltuială a întreprinderii.

Prin faptul ca ratele de leasing rămân fixe pe toata durata contractului, se poate asigura o anumită planificare a cheltuielilor viitoare, cel puțin în ceea ce privește nivelul chiriilor. În caz de inflație, chiriașul este avantajat, efectuând plăți cu bani devalorizați deja, situație care conferă un anumit confort, o anumită siguranță în afaceri.

La avantajele prezentate se adaugă faptul ca aproape toți furnizorii permit folosirea, în continuare, după expirarea contractului, a mașinilor, cerând însa chirii mai reduse. Există și forme de practicare a operațiunii în care se asigură de către firma de leasing și servicii ca întreținerea și reparațiile; un avantaj indiscutabil, mai ales în cazul unor instalații sofisticate și complicate, având în vedere ca veniturile unei întreprinderi nu se realizează din proprietatea asupra instalațiilor industriale în sine, ci prin utilizarea acestor instalații.

Alături de inconvenientul costului ridicat al operațiunii, alt dezavantaj îl constituie faptul că neplata impozitului este valabilă numai pentru contractele de leasing de scurtă durata. Este evident că leasingul nu s-ar fi putut dezvolta așa de rapid dacă societățile de leasing nu l-ar fi găsit avantajos. Aceasta se traduce în principal prin rentabilitatea și securitatea fondurilor investite de societățile de leasing. Ele beneficiază de garanția reală cea mai puternică: proprietatea asupra bunului și, în același timp, operațiunea de leasing are ca efect degrevarea lor de orice risc economic, dar și de alte sarcini, pe care, în mod normal, le are un proprietar.

Inconvenientele principale pentru societatea de leasing le constituie faptul că este posibil ca după prima închiriere, chiar dacă nu s-a recuperat valoarea, bunul să nu mai poată fi relocat și riscul ce decurge din utilizarea necorespunzătoare a utilajelor de către beneficiari.
Furnizorul beneficiază, la rândul său, de mai multe avantaje.

În primul rând, leasingul este metoda care contribuie, în mod efectiv, la promovarea și creșterea exporturilor, asigură câștigarea de noi parteneri, pătrunderea pe noi piețe, permanentizarea relațiilor comerciale prin desfacerea îndelungată a unor produse. Furnizorul are posibilitatea, ca pe lângă vânzarea cash și vânzarea pe credit, sa ofere și varianta leasing.

Prin leasing sunt câștigați, așa cum spuneam mai sus, noi beneficiari care nu pot să plătească avansul în cazul vânzărilor pe credit sau prin faptul că o anumită mașină este mai întâi închiriată, pentru a-l convinge pe client de randamentul ei, iar în final acesta va achiziționa mașina.

Totodată, furnizorul nu este afectat de datorii, în ciuda refinanțării, deoarece vânzarea creanțelor nu presupune o cerere de credit și reprezintă realizarea unor câștiguri din închiriere, câștiguri care n-au ajuns la scadență.

16

Bilanțul furnizorului nu este afectat de datorii, în ciuda refinanțării, deoarece vânzarea creanțelor nu presupune o cerere de credit și reprezintă realizarea unor câștiguri din închiriere, câștiguri care n-au ajuns însă la scadență.

În sprijinul leasingului se adaugă operativitatea în tranzacții, neobișnuită la alte procedee comercial-economice; condițiile de leasing standardizate elimină îndelungatele tratative, care se duc, de regulă, la încheierea unor contracte de credit clasice. Există firme de leasing care deschid conturi curente unor beneficiari, prin care aceștia pot închiria, în clipa în care au nevoie, un utilaj oarecare fără să încheie noi contracte.

Fără a minimiza inconvenientele pe care le prezintă, leasing-ul deschide multiple posibilități în practica comercial-economică și, ca urmare, are multe șanse de extindere.
Foarte avantajoasă pentru producător (exportator) este o asemenea formă a operațiunii, care să permită asigurarea serviciului pentru echipamentele astfel exportate de către el însuși și obținerea de venituri suplimentare în valută și, ca urmare, creșterea eficienței sale.

În acest mod, el își poate îmbunătăți structura veniturilor de export, în sensul creșterii ponderii muncii vii în detrimentul materiilor prime încorporate. Utilizarea leasingului alături de exportul clasic are o mare importanță. Dubla posibilitate oferită clienților (leasingul sau vânzarea) poate debloca tratative ce tind să se soldeze cu un eșec.

Printre aspectele variate pe care le presupune se înscrie și cel decurgând din faptul că leasingul este o cale de stimulare a desfacerilor. În acest context, legarea leasingului de activitatile de marketing apare, așadar, ca o necesitate. Introducerea leasingului în planurile de marketing nu se poate face oricum, ci cu discernământ.

Trebuie avut în vedere faptul că el nu ia locul exporturilor tradiționale, ci vine să le sprijine. Leasingul va fi preferat în multe situații; aici sunt mai mici riscurile în ceea ce privește achiziționarea unor mașini, care să se uzeze moral înainte de uzura lor fizică sau a eșecurilor posibile în cazul integrării noilor instalații în fluxul tehnologic al întreprinderii beneficiare.

Clientul are libertatea de a nu achiziționa efectiv utilajul; chiar dacă are îndoieli, el poate încheia un contract de leasing pentru un an, contract pe care îl poate prelungi, la nevoie, înainte de a se decide asupra cumpărării.

Întreprinderea producătoare, furnizoare de leasing, va acorda o atenție deosebita asigurării unui service ireproșabil pentru a se menține pe piață.

Tratarea leasingului în maniera de marketing presupune analiză atenta a pieței astfel încât să se știe în orice moment pentru care produs este oportună încheierea de contracte de leasing. Trebuie să li se spună clienților potențiali că, prin leasing, își pot păstra rezervele de lichidități, că nu sunt supuși unor investiții nesigure etc.

Toate aceste avantaje vor determina mulți clienți să încheie contracte de leasing. Producătorii nu trebuie să uite că are importanță chiar și menținerea sau consolidarea unui segment de piață cucerit, pentru pătrunderea pe noi piețe. Trebuie avute în vedere și alte avantaje, pe care operațiunea le oferă, și aduse în atenția eventualilor clienți în funcție de analizele de piață, pe zone mai restrânse.

Acestor două aspecte li se alătură un altul, important mai ales pentru conjunctura economică româneasca, acela al leasingului ca metodă de privatizare.

Aprecierile cu privire la această problemă sunt necesare cu atât mai mult cu cât condițiile economice actuale din România fac posibilă aplicarea sa. Din acest punct de vedere leasing-ul presupune un operator particular care închiriază bunuri și utilități aflate în proprietatea statului și le folosește după bunul său plac, în numele și pe contul sau, cu singura condiție de a nu pierde sau transforma proprietățile de bază.

17

În acest caz, este necesară specificarea într-un contract de leasing a condițiilor în care se face închirierea, a modului de operare, a prețului de plată și, în general, a obligațiilor părților.

Operatorul privat își asumă toate riscurile comerciale legate de funcționarea bunurilor și înregistrează toate repercusiunile financiare în cazul în care nu le folosește eficient. În schimb, operatorul își angajează personalul, după cum, la fel de bine, poate folosi parțial sau total personalul existent. Esențial este că el dispune asupra forței de muncă utilizate, asumându-și funcții manageriale. De asemenea, operatorul deține un control deplin asupra procesului de producție propriu-zis. În altă ordine de idei, în cazul leasingului salvgardarea bunurilor intră în obligațiile operatorului și le poate folosi drept garanții colaterale, fiind însă obligat ca la expirarea contractului să le predea conform înțelegerii.

Contractele de leasing sunt considerate, pe plan mondial, ca principala metodă de privatizare a activităților economice, în situația în care privatizarea proprietăților nu este posibilă. Privatizarea, pe baza leasingului, nu implică o procedura strictă, tipizată, ci este rezultatul unor negocieri. Mai trebuie remarcat faptul că pasivele întreprinderilor de stat rămân în sarcina statului.

3.Cadrul legislativ al operațiunilor de leasing

3.1.Legislatia referitoare la leasing în România

3.1.1.Acte normative care reglementează operațiunile de leasing

Foarte puține țări au o legislație specială în domeniul leasingului, deși din ce în ce mai multe țări sunt pe cale să legifereze leasing-ul și progresul în acest domeniu se accelerează.
Acolo unde astfel de legi au fost puse în aplicare, acestea au fost modelate după Unidroit Convention on International Financial Leasing. Deși Convenția este orientată către tranzacții internaționale, tranzacții de tip cross-border, ea este un model folositor pentru reglementările interne din fiecare țară care are nevoie de legislație specifică de leasing.

În România primele contracte și operațiuni de leasing s-au derulat înainte ca o lege specializată de leasing să existe. Ca urmare, conform modelului de evoluție prezentat, modul de tratare a leasing-ului era mai apropiat de o închiriere.

Primele referiri la operațiunile de leasing s-au făcut în Ordonanța Guvernului nr.12/1995 în legătură cu regimul vamal al produselor importate în baza contractelor de leasing. De atunci până la apariția în 1997 a Ordonanței Guvernului 51 ca o primă formă a unei legi specifice în privința operațiunilor de leasing, nu a existat delimitarea între leasing operațional și leasing financiar. De asemenea, până la această ordonanța s-a perpetuat o discriminare între firmele de leasing străine – care realizau operațiuni de leasing cross-border, în cazul cărora produsele importate beneficiau de exceptare totală de la plata taxelor de import, și firmele de leasing autohtone care nu beneficiau de același tratament în privința produselor importate în cadrul contractelor de leasing încheiate.

În 1998 Ordonanța Guvernului nr. 51 este adoptată ca lege (Legea 90/1998).
În pachetul legislativ pentru accelerarea privatizării (Legea 99/1999) promovat de guvernul Vasile, Titlul II aduce modificări la Ordonanța 51 care este republicată în noua formă în ianuarie 2000.

În forma actuală Ordonanța 51 republicată este legea specializată în baza căreia se derulează tranzacțiile de leasing din România și ea este în mare măsură aliniata la modelul oferit de legislația internațională.

18

Nevoia de o lege referitoare la leasing este bazată pe nevoia de a defini cu claritate acest tip de tranzacție, sau lipsa unor prevederi similare în legile existente sau în coduri. De aceea existența unei legi în domeniu este pozitivă pentru că, în special pentru leasing-ul financiar, definește cu claritate și stabilește o serie de concepte de bază ale leasing-ului, cum ar fi datoria absolută a utilizatorului sa plătească ratele de leasing după acceptarea produselor, răspunderea exclusivă a furnizorului și nu a locatorului în privința livrării și calității produselor, dreptul utilizatorului de a se îndrepta direct împotriva furnizorului, și că echipamentul ce face obiectul contractului de leasing nu poate face obiectul nici unei pretenții din partea altui creditor.

Din punct de vedere al taxelor, țările cu cele mai dinamice piețe de leasing sunt acele țări unde locatorul înregistrează amortizarea și utilizatorul deduce întreaga rată de leasing ca și cheltuială. Acest fapt dă posibilitatea leasing-ului să se dezvolte. Multe țări, printre care și România, și-au modificat sistemul legislativ astfel încât leasing-ul financiar este definit distinct și pentru scopuri de impozitare este tratat ca un credit. Acest fapt în general încetinește procesul evolutiv.

Principalele repere legislative care definesc modul de tratare al leasing-ului din punct de vedere juridic și fiscal în România sunt:

Ordonanța Guvernului nr. 51 din 28 august 1997, republicată în Monitorul Oficial nr. 9/12.01.2000 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.

Legea nr. 90 din 28 aprilie 1998 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.

Legea nr. 99 din 26 mai 1999 – Modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.

ORDIN pentru aprobarea Normelor privind înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de leasing

3.1.2.Cadrul legislativ creat de Ordonanța Guvernului nr. 51/28.08.97

3.1.2.1.Dispoziții generale

Contractul de leasing sau de "credit bail" este o "operație de finanțare care întrunește mai multe tehnici contractuale" și în care intervin mai multe persoane:

finanțatorul operațiunii, cumpărătorul bunului sau creditorul, care de regulă este o societate comercială specializată;

furnizorul sau vânzătorul, constructorul, producătorul sau fabricantul lucrului;

utilizatorul, locatarul, clientul solicitărilor sau beneficiarul lucrului.

Conform Ordonanței Guvernului no. 51/1997 republicată, operațiunile de leasing sunt acele operațiuni prin care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este celeilalte părți, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obliga să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârșitul perioadei de leasing, dacă părțile convin astfel și dacă utilizatorul achită toate obligațiile asumate prin contract. Dar atât timp cât utilizatorul nu și-a exercitat dreptul de opțiune pentru a dobândi dreptul de proprietate, din punct de vedere juridic, acesta deține folosința și posesia pentru altul, respectiv este un detentor precar obligat la restituire.

19

Operațiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum și bunuri mobile de folosință îndelungată, aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe bandă audio și video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor și a drepturilor de autor.

Contractul de leasing, conform art. 6 din Ord. 51/ 28.08.1997, republicată, trebuie să conțină minimum următoarele elemente:

a) părțile în contractul de leasing: locatorul/finanțatorul și utilizatorul;

b) descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;

c) valoarea totală a contractului de leasing;

d) valoarea ratelor de leasing și termenul de plată a acestora;

e) perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

f) clauza privind obligația asigurării bunului;

Conform art. 2 din Ord. nr. 51/ 28.08.1997, republicată, din contractul de leasing se desprinde contractul de leasing financiar. Operațiunile de leasing financiar trebuie să îndeplinească una sau mai multe din următoarele condiții:

1. Riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;

2. Părțile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing să transfere utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

3. Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar prețul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piață) pe care acesta o are la data la care opțiunea poate fi exprimată;

4. Perioada de folosire a bunului în sistem leasing acoperă cel puțin 75% din durata normată de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat;

Contractul de leasing financiar trebuie să conțină pe lângă elementele prevăzute la alin. 1,art 6 din Ord. 51/ 28.08.1997, republicată, următoarele:

a) valoarea inițială a bunului;

b) clauza privind dreptul de opțiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului și condițiile în care poate fi exercitat;

Conform art. 2 din Ord. 51 / 28.08.1997, republicată, leasingul poate fi și operațional, caz în care nu sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile prevăzute pentru leasingul financiar.

Ordonanța explică și semnificația unor termeni și expresii care intervin cu necesitate în cadrul elementelor contractului de leasing, cum sunt:

a) valoare de intrare = valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator, respectiv costul de achiziție;

b) valoare totală = valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală;

c) valoare reziduală = valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator;

d) rata de leasing:

             – în cazul leasingului financiar = cota – parte din valoarea de intrare a bunului și a dobânzii de leasing. Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piața românească;

          – în cazul leasingului operațional = cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare și un beneficiu stabilit de părțile contractante.

Operațiuni componente. Contractul de leasing cuprinde o sumă de acte juridice, marcate de interdependența dintre ele. Nu există o juxtapunere, ci un tot unitar, de sine stătător în care se contopesc o vânzare (în cazul în care furnizorul diferă de finanțator), un

20

mandat (precedat de o promisiune bilaterală de locațiune, în sensul că finanțatorul promite că va da în locație lucrul pe care îl cumpără, iar utilizatorul promite că îl va lua că locator), și o promisiune unilaterală de vânzare (presupune recunoașterea opțiunii de cumpărare a utilizatorului).

Prin urmare, operațiunile de leasing cuprind trei faze:

1.Achiziționarea bunului de către societatea finanțatoare (societatea de leasing);

2.Restituirea treptată de către beneficiar a creditului primit, folosind resursele financiare obținute din exploatarea investiției;

3.Dreptul beneficiarului că la expirarea contractului să-și exprime opțiunea de a achiziționa bunul cu achitarea valorii reziduale (diferența dintre prețul plătit de investitor și sumele restituite periodic de către beneficiar). La încetarea perioadei de închiriere, utilizatorul are următoarele posibilități:

a) să restituie bunul finanțatorului, contractul luând astfel sfârșit;

b) să reînnoiască locațiunea pentru o nouă perioadă și cu chirie redusă;

c) să cumpere bunul la un preț rezidual.

Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an.

Capitolul 3 din Ord. 51/28.08.1997, republicată, reglementează și obligațiile părților în cadrul operațiunilor de leasing. Astfel, locatorul / finanțatorul are următoarele obligații:

a) să respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesităților;

b) să încheie contract de vânzare – cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator în condițiile expres formulate de acesta;

c) să încheie contract de leasing cu utilizatorul și să transmită acestuia, în temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivând din contractul de vânzare – cumpărare, cu excepția dreptului de dispoziție;

d) să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului, care constă în posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau pentru achiziționarea ori restituirea bunului;

e) să îi garanteze utilizatorului folosința liniștită a bunului, în condițiile în care acesta a respectat toate clauzele contractuale;

f) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing.

Conf. art. 10 din Ord. 51 / 28.08.1997, republicată, utilizatorul are următoarele obligații:

a) să efectueze și să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;

b) să exploateze bunul conform instrucțiunilor elaborate de către furnizor și să asigure instruirea personalului desemnat să îl exploateze;

c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing;

d) să efectueze plățile cu titlu de rată de leasing;

să suporte cheltuielile de întreținere și alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;

să își asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, cauze fortuite, și continuitatea plăților cu titlu de rată de leasing;

g) să permită finanțatorului verificarea periodică a stării și a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;

h) să îl informeze pe finanțator în timp util despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venită din partea unui terț;

i) să nu aducă modificări bunului fără acordul finanțatorului;

j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing.

21

Prevederile art. 9 și art. 10 din Ord. 51/28.08.1997, republicată, nu sunt limitative părțile având libertatea să stipuleze și alte clauze în conformitate cu legea, așa cum prevede și art. 11 din ordonanța în discuție.

Așa cum se menționează și în doctrină, leasingul se prezintă că o operațiune cu caracter "intuitu personae", ceea ce înseamnă că finanțatorul acordă utilizatorului creditul având în vedere calitățile personale ale acestuia și posibilitatea de rambursare a creditului. Cu toate acestea apar situații în care imperativele menționate mai sus nu pot fi realizate din variate motive și când părțile preferă să cedeze contractul.

Cesiunea se realizează printr-un contract care trebuie să cuprindă clauze privind identificarea părților, motivația cesiunii și acordul finanțatorului, prețul cesiunii și obligațiile care revin cesionarului. Condiția esențială este că finanțatorul să-și manifeste voința în mod expres privitor la cesiune, în sensul de a accepta noul utilizator și a dispensa pe cedent, cu o singură rezervă: de a-și păstra dreptul de garanție și asupra acestuia, ceea ce are semnificația unei solidarități pasive între cedent și cesionar. Este necesar a fi inclusă și o clauză rezolutorie, respectiv un pact comisoriu de gradul IV – rezilierea de plin drept – în cazul nerespectării, de către cesionar , a obligațiilor asumate.

Mai trebuie precizat că regula solidarității funcționează și în cazul cesiunilor succesive, toți cedenții răspunzând solidar fată de finanțator.

Cesiunea constituie o vânzare a dreptului de folosință care impune notificarea să către locator sau acceptarea prin act autentic în scopul opozabilității fată de terți, printre care se află și locatorul (art. 1393 C. civ.).

Cum Codul civil nu reglementează cesiunea obligațiilor, urmează a se consideră că obiect al cesiunii sunt doar drepturile locatarului care rămâne în continuare obligat fată de locator, dacă acesta nu-l absolvă în mod expres, și nu contractul de locațiune în întregul său.

Și în ceea ce-l privește pe finanțator, dacă acesta vinde bunul care face obiectul contractului unui alt finanțator, noul finanțator este legat de aceleași obligații contractuale că și vânzătorul, care rămâne garant al îndeplinirii obligațiilor către utilizator – situație avută în vedere de art. 17 din Ord. 51/28.08.1997, republicată. Din momentul încheierii contractului de leasing și până la expirarea acestuia și reintrarea în posesia bunului, finanțatorul este exonerat de orice răspundere pentru prejudiciile provocate prin folosința bunului de către utilizator.

De altfel, Cap. 4 din Ord. 51 reglementează răspunderea părților, iar art. 13 din Ord. 51 precizează că în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul, să plătească ratele scadente, cu daune – interese, dacă în contract nu se prevede altfel. Finanțatorul nu răspunde nici dacă bunul nu este livrat utilizatorului (din culpa furnizorului).

Drepturi ale utilizatorului în temeiul contractului de leasing:

a) de acțiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamațiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnică, service-ul necesar în perioada de garanție și post garanție;

b) de a exercita acțiunile posesorii fată de terți;

Conform art. 8 din Ord. nr. 51/28.08.1997, republicată, contractele de leasing constituie titlu executoriu, dacă utilizatorul nu predă bunul în următoarele situații:

– la sfârșitul perioadei de leasing, dacă utilizatorul nu a formulat opțiunea cumpărării bunului sau a prelungirii contractului;

– în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.

22

3.1.2.2.Publicitatea operațiunilor de leasing

Conform art. 19 și 20 din Ordonanță, contractele de leasing care au că obiect utilizarea bunurilor imobile vor fi înscrise în Cartea funciară – partea a III – a, din registrul cadastral de publicitate imobiliară de la biroul judecătorie în a cărei rază teritorială de activitate este situat bunul respectiv.

Atât societățile comerciale care efectuează operațiuni de leasing ,cât și societățile care utilizează bunuri în sistem de leasing sunt obligate să tină în evidentele lor contabile următoarele date:

a) valoarea de intrare a bunurilor la momentul încheierii contractului;

b) suma totală a ratelor de leasing aferente contractului într-un exercițiu financiar, inclusiv cuantumul lor indexat, dacă părțile au prevăzut în contract actualizarea periodică a ratelor;

c) calculul și evidențierea amortizării bunului:

– în cazul leasingului operațional se face de către finanțator;

            – în cazul leasingului financiar se face de către utilizator;

d) evaluarea la data închiderii bilanțului contabil a ratelor rămase de rambursat.

3.1.2.3. Societățile de leasing

Societățile de leasing, persoane juridice române, se înființează și funcționează potrivit Legii nr. 31/1990, republicată.

Societățile de leasing sunt societăți comerciale care au în obiectul de activitate desfășurarea operațiunilor de leasing și un capital social minim, subscris și vărsat integral la înființare, de 500 milioane lei.

3.1.2.4. Regimul vamal

Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 prevede un regim vamal favorabil bunurilor introduse în România în scopul de a fi utilizate în sistem leasing, după cum urmează:

– Bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale;

– Bunurile mobile care sunt introduse în țară de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, se încadrează în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import. În cazul în care utilizatorul, din vina societății de leasing sau a furnizorului, nu și-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut în contract, privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat să plătească taxele vamale la valoarea reziduală a bunului, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului.

În cazul achiziționării bunurilor introduse în țară în scopul utilizării lor în sistem leasing, utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului.

23

Termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o noua destinație vamală este cel convenit între părți prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introducerii în țară a bunului.

Subansamblurile și componentele introduse în țară de societățile de leasing în scopul producerii de bunuri care vor face obiectul unor contracte de leasing sunt exceptate de plata taxelor vamale și a taxei pe valoare adăugată.

Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică și în situația în care o persoană juridică își vinde echipamentul industrial unei societăți de leasing, pentru a-l utiliza în sistem de leasing, cu obligația de răscumpărare.

Veniturile obținute de nerezidenți sub formă de dobândă sau redevență (rată de leasing), stabilită de părțile contractante, se impun în România prin reținere la sursă potrivit convențiilor de evitare a dublei impuneri sau ale legislației interne. În cazul contractelor de leasing operațional încheiate cu persoane nerezidente, redevența înseamnă beneficiul stabilit de părți sau cota de leasing (rata de leasing), dacă prin contract nu se identifică partea din beneficiu.

3.1.3.Modificări aduse de Legea nr. 90/1998

în cadrul legislației leasingului.

Acest act normativ însă nu se aplică la toate operațiunile de leasing așa cum au fost definite în articolele noastre anterioare "impunându-se a se distinge două tipuri de operațiuni: cele vizate de lege și cele neavizate de lege". Iată în continuare operațiunile de leasing vizate de Legea nr. 90/1998 care modifica Ordonanța guvernului 50/1997. Astfel, în art. 1 sunt definite cu precizie operațiunile de leasing pe care le reglementează; în primul alineat este cuprinsă definiția leasingului, de asemenea a fost abrogat alineatul 3 din Ordonanța nr. 51/1997, care se referă la bunurile ce nu pot fi utilizate în sistem de leasing (bunurile care fac obiectul unei concesiuni cât și înregistrările pe bandă audio și video, piesele de teatru, manuscrisele și brevetele). Leasingul reglementat privește operațiunile "în care o parte, denumită locator, se obligă că la solicitarea celeilalte părți, denumită utilizator, să cumpere și să preia de la un terț, numit furnizor, un bun mobil sau imobil și să transmită utilizatorului posesia sau folosința asupra acestuia contra unei plăți numite redevență în scopul exploatării sau, după caz, al achiziționării bunului". Trebuie precizat că această definiție este incompletă în ceea ce privește sfera sa de cuprindere și că este inexactă privind termenii improprii folosiți. De aceea, numai prin coroborare cu alte texte se poate ajunge la o definiție acceptabila raportata la articolul 1 din alineatul 1 al Legii nr. 90/1998. Astfel, nu este precizat un element esențial, respectiv cel referitor la dreptul de opțiune al utilizatorului, constând în "posibilitatea de a solicita achiziționarea bunului, restituirea acestuia sau prelungirea contractului de leasing", aspect prevăzut în cap. ÎI, intitulat "Obligațiile părților în cadrul operațiunilor de leasing". Tocmai dreptul de opțiune separă leasingul de locațiune și îi conferă individualitate.

3.1.4.Modificări aduse de legea nr. 99/1999

în cadrul legislației leasingului

Potrivit Legii nr. 99/1999, poate face obiectul înregistrării la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare orice fel de leasing, financiar sau operațional, cu condiția să se deruleze pe un termen mai mare de un an.

24

Părțile care doresc înregistrarea contractului de leasing la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în scopul dobândirii priorității față de orice garanție constituită ulterior asupra aceluiași bun, trebuie să completeze un aviz de garanție care cuprinde o serie de informații privind părțile contractuale și bunul ce face obiectul contractului de leasing. Avizul de garanție reală este valabil pe o perioada de 5 ani de la momentul înregistrării.

Definirea leasingului financiar se face prin raportarea la patru condiții alternative:

transmiterea riscurilor și beneficiilor aferente dreptului de proprietate asupra utilizatorului, din momentul încheierii contractului de leasing;

clauza expresă privind transferarea dreptului de proprietate asupra bunului dat în leasing, către utilizator, la expirarea contractului de leasing;

opțiunea de cumpărare a bunului de către utilizator (caz în care prețul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare a bunului);

acoperirea în proporție de cel puțin 75% din durata normala de utilizare a bunului, în cadrul perioadei de folosire a bunului în sistem de leasing.

Dacă o operațiune de leasing întrunește cel puțin una (oricare) dintre condițiile de mai sus, acea operațiune va fi calificata că leasing financiar. Este de notat și faptul că noile reglementări introduc norme speciale cu caracter derogator de la anumite reguli generale de drept, în special în domeniul proprietății asupra bunurilor. Astfel, deși operațiunea de leasing este definită clar ca o transmitere a dreptului de folosință asupra unui bun, regimul utilizatorului, așa cum rezulta din coroborarea mai multor articole, este foarte apropiat de cel al proprietarului (de pildă, suportarea de către utilizator a riscurilor pieirii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite; posibilitatea grevării cu sarcini a bunului de către utilizator, cu acordul finanțatorului). Pe cale de consecință, regimul contabil al bunului la utilizator, în cazul leasingului financiar este acela aplicabil mijloacelor fixe proprii (aflate în proprietatea sa). Prin urmare, utilizatorul într-un contract de leasing financiar va înregistra bunul utilizat că mijloc fix și va calcula și evidenția amortizarea aferentă. În această privință, o metodologie contabilă urmează să fie elaborată de către Ministerul Finanțelor, în 30 de zile de la data publicării Legii 99 în Monitorul Oficial.

Regimul fiscal (din punctul de vedere al impozitului pe profit) al operațiunilor de leasing ar trebui să urmeze regimul lor contabil. Prin urmare, în cazul operațiunilor de leasing financiar, cheltuiala deductibilă pentru utilizator ar trebui să fie reprezentată de amortizarea aferentă bunului utilizat și probabil cheltuiala cu dobânda, pe când în cazul leasingului operațional, utilizatorul va putea să își deducă (că și în trecut, pe baza vechilor reglementări) cheltuiala cu ratele de leasing. Înregistrarea de venituri impozabile aferente operațiunilor de leasing, de către locator/finanțator, ar trebui să se facă în mod simetric cu regimul deductibilității cheltuielilor la utilizator. Se pot ridica însă semne de întrebare în privința mărimii cheltuielilor/veniturilor deductibile/impozabile, în cazurile în care valoarea de intrare a bunului și respectiv plățile aferente operațiunilor de leasing sunt stabilite în valută (în cazul operațiunilor de leasing internațional) sau doar raportate la o anumita valută.

O altă prevedere, de natura fiscală, este aceea care stabilește în mod expres deductibilitatea cheltuielilor de asigurare a bunului, de către partea obligată prin contract să plătească primele de asigurare.

În privința regimului vamal, noile reglementări aduc sub semnul egalității leasingul financiar și pe cel operațional, ambele tipuri de leasing beneficiind de regimul vamal de admitere temporară cu exonerare totală de la obligația de plata a drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale. De exceptarea de la plata drepturilor de import, beneficiază și bunurile mobile introduse în țară de societăți de leasing, persoane juridice române, pentru a fi date în leasing unor utilizatori români. Regimurile vamale, în cele două cazuri, nu sunt însă

25

identice: primul este un regim de admitere temporară, pe când al doilea este un regim de import definitiv. Cu toate acestea, în ambele cazuri, la achiziționarea bunului, utilizatorul este obligat să achite taxa vamală la valoarea reziduală a bunului, care nu va reprezenta mai puțin de 20% din valoarea de intrare a acestuia. Un aspect important în legătură cu noul regim contabil și fiscal al operațiunilor de leasing este și acela al aplicării noilor reglementari în timp. Conform unui binecunoscut principiu constituțional "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", noul regim ar trebui să fie aplicabil numai contractelor de leasing încheiate sau care intră în vigoare după data intrării în vigoare a prevederilor cuprinse în Titlul II al Legii 99/1999.

Prin urmare, contractele de leasing în derulare la data intrării în vigoare a Titlului II din Legea 99/1999 ar trebui să rămână supuse regimului contabil și fiscal în vigoare înainte de acea dată. În plus, o schimbare a regimului contabil și fiscal al unei operațiuni de leasing aflate în derulare, ar putea crea incertitudini și dificultăți serioase atât pentru utilizator cit și pentru locator/finanțator.

3.2.Legislație internațională

În legislația internațională operațiunile de leasing sunt reglementate prin standardul contabil numărul 17 (IAS 17 LEASING).

În termeni simpli, operațiunea de leasing presupune o serie de plăți efectuate de către o societate în schimbul utilizării unui activ. Leasing-ul include contracte de închiriere. Acest lucru este foarte important, având în vedere că IAS 17 trebuie aplicat chiar și în cazul tranzacțiilor care nu sunt recunoscute în mod clar ca fiind contracte de leasing, dar au substanța unui contract de leasing.

IAS 17 identifică două tipuri de leasing: financiar, care constituie, de fapt, excepția, și orice alta operațiune de leasing denumită leasing operațional. Prin urmare, administratorii unei societăți vor aplica IAS 17 pentru a putea determina dacă o serie de plăți efectuate de societate în schimbul utilizării unui bun reprezintă un leasing financiar (care are substanța unui împrumut și a unui activ achiziționat cu ajutorul respectivului împrumut, activul garantând împrumutul).

Scopul principal al IAS 17 îl constituie definirea și prezentarea informațiilor referitoare la operațiunile de leasing financiar. Operațiunile de leasing financiar sunt un exemplu specific al contabilității bazată pe principiul prevalenței economicului asupra formei juridice a tranzacțiilor. Operațiunile de leasing financiar constituie, în esență, achiziționarea unui activ utilizând un împrumut garantat cu respectivul activ.

Să considerăm următoarele exemple:

Exemplul 1

Atât societatea A, cât și societatea B au un împrumut curent în valoare de 50.000 milioane lei, iar capitalul și rezervele au o valoare de 100.000 milioane lei.

Societatea A împrumută 100.000 milioane lei de la bancă, împrumut pe care îl utilizează pentru a achiziționa o clădire. Banca solicita o ipotecă asupra proprietății pentru a asigura împrumutul. Rata dobânzii pentru împrumut este de 70% iar rambursarea acestuia se va face în 10 ani, plătindu-se 70.350 milioane lei la sfârșitul fiecărui an, inclusiv dobânda.

Societatea B devine parte într-un contract de leasing financiar, alături de o bancă, pentru o clădire. Societatea se angajează prin contract să plătească rate în valoare de 70.350 milioane lei pe parcursul a 10 ani, având opțiunea de a cumpăra respectiva clădire, la sfârșitul celor 10 ani, pentru suma de 1.000 lei.

Ca substanță, cele două tranzacții sunt identice.

26

Dacă societatea B nu recunoaște activul în valoare de 100.000 mil. lei și datoria în valoare de 100.000 mil. lei, atunci bilanțurile celor două societăți vor fi diferențiate. Pe baza acestei presupuneri, ratele de îndatorare vor fi (Împrumuturi totale / Capital total + Împrumuturi totale):

Societatea A 60%

Societatea B 33%

Din punctul de vedere al băncii, se poate consideră că rata de îndatorare de 60% este ridicata și banca poate refuza acordarea în continuare a creditelor către societatea A dar, datorita faptului că societatea B pare să aibă o rată de îndatorare foarte mică, banca poate fi tentată să acorde creditul acesteia din urmă.

Prin modificarea formei tranzacției cu banca, prin contractarea, mai degrabă, a unui leasing decât a unui împrumut, societatea B a împrumutat 100.000 milioane lei fără a evidenția impactul asupra ratei sale de îndatorare. IAS 17 va obliga societatea B să prezinte informațiile referitoare la activ și la împrumut în același fel că și societatea A, care contabilizează tranzacția conform principiului de prevalență a economicului asupra juridicului.

3.2.1.Reglementarea operațiunilor

de leasing financiar și leasing operațional

Conform IAS 17, "Leasingul financiar este operațiunea de leasing care transferă, în mare măsură, toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi, sau nu, transferat, în cele din urmă". IAS furnizează unele exemple de indicații care pot sugera clasificarea unui leasing ca fiind leasing financiar, dar acestea sunt exemple; singurul test pentru clasificare menționat de IAS este cel citat mai sus.

În exemplul 1 de mai sus, substanța tranzacției efectuate de societatea B este clară – avem de-a face cu un leasing financiar. Aceste cazuri nu sunt, totuși, atât de clare în practică, după cum ne arata exemplul de mai jos:

Un vehicul are o durată de exploatare determinată de numărul de kilometri parcurși. Valoarea justă a vehiculului este de 40.000 milioane lei. El parcurge, în mod obișnuit, 100.000 km înainte de a fi casat. Se ia în considerare un anumit aspect al contractului, și anume cumulul de km pentru care vehiculul a fost închiriat de locatar, care este:

30.000 km.

50.000 km.

75.000 km.

La punctele a) și b) se poate spune că nu au fost transferate în mod substanțial avantajele. În cazul c), acest lucru este mai puțin evident, dar se poate argumenta că procentul de 75% poate fi considerat substanțial.

Contractul mai prevede, de asemenea, că în cazul a) avem un leasing financiar, iar în cazul c) un leasing operațional. Aceste declarații sunt nerelevante deoarece au doar formă legală și nu substanță economică.

Ambele contracte de la cazurile a) și b) au opțiuni de cumpărare exercitabile de către locatar. Acest lucru pare să satisfacă problema transferării riscurilor și avantajelor. Cazul a) stabilește un preț de 20.000 milioane lei, iar cazul b) un preț de 30 milioane lei. Este foarte probabil că în cazul a) societatea să achiziționeze activul la sfârșitul termenului de leasing, probabilitate inexistentă în cazul b). Cazul a) poate fi considerat un leasing financiar.

În fine, în cazul c), locatorul acceptă să repare, să întrețină și să furnizeze un alt vehicul în cazul în care cel existent se va defecta. Locatorul are, de asemenea, dreptul ca în orice

27

moment să înlocuiască activul cu unul similar, dacă oferă indicații stricte că va face acest lucru. Acest lucru face mai puțin probabilă clasificarea cazului c) în categoria leasing-ului financiar.

Concluzia exemplului de mai sus este aceea că toți termenii unui contract de leasing trebuie luați în considerare împreună. Este, prin urmare, o problema de raționament profesional atât pentru administratorii locatarului, cât și pentru cei ai locatorului. Trebuie reținut că este posibilă contabilizarea operațiunii de leasing drept leasing operațional de către una din părțile contractante, respectiv drept leasing financiar de cealaltă parte contractantă.

3.2.2.Contabilizarea operațiunilor de leasing financiar

3.2.2.1.Înregistrarea operațiunilor de leasing

financiar în contabilitatea locatarului

Leasingul operațional este orice operațiune de leasing (sau orice contract care, ca substanță, este considerat leasing) care nu este clasificată drept leasing financiar.

Odată ce a fost soluționată cea mai dificilă parte a aplicării IAS 17, și anume "avem sau nu de-a face cu un leasing financiar?", rămâne problema contabilizării operațiunii de leasing financiar. Partea cea mai dificilă o constituie identificarea valorii activului și datoriei la începutul operațiunii de leasing. Valoarea activului poate fi mai mare decât valoarea datoriei, deoarece paragraful 16 din IAS 17 cere societăților să capitalizeze în valoarea activului anumite alte costuri.

Ignorând aceste alte costuri, activul și datoria vor avea aceeași valoare la începutul operațiunii de leasing. Valoarea datoriei în acest caz se determină pornind de la valoarea activului. Paragraful 12 din IAS 17 afirmă că valoarea inițială a activului este egală cu cea mai mică valoare dintre:

valoarea justă a activului;

ii. valoarea actualizată a plăților minime de leasing.

Valoarea justă a activului de determină la începutul perioadei de leasing. Dacă locatorul este un producător sau un comerciant, valoarea justă a activului închiriat este prețul de vânzare al activului ajustat pentru reduceri de comercializare și cantitate și alte condiții vitrege ale pieței. Dacă locatorul nu este nici producător, nici comerciant, valoarea justă a activului este egală cu costul său.

Plățile minime de leasing sunt definite de paragraful 3 din IAS 17. Acestea exclud chiriile contingente (parte a plății de leasing a cărei stabilire depinde de un eveniment, altul decât trecerea timpului), dar includ orice plată datorată de locatar pentru valoarea reziduală garantată. Dacă locatarul are o opțiune de cumpărare a activului la un preț la care este aproape sigur că opțiunea va fi exercitată, atunci această valoare este inclusă în plățile minime de leasing drept valoare reziduală garantată.

Exemplul 2

O societate închiriază în regim de leasing o mașină pe o perioadă de 5 ani, efectuând 5 plăți în valoare de 40 milioane lei anual, plătibili la sfârșitul fiecărui an. Termenul de leasing este de la 31 decembrie 1990 până la 31 decembrie 1994.

În plățile de leasing este inclusă o sumă de 5 milioane lei anual, pentru întreținerea mașinii. Suma recompensează valoarea plătită de către locator.

Dacă prin utilizarea anuală a mașinii se depășesc 30.000 km, se datorează o plată ulterioară de leasing în valoare de 3.000 lei per km în plus.

28

La sfârșitul leasing-ului, locatarul va cumpăra mașina la un preț de 80 milioane lei, plătibili la un an după ce va fi efectuată ultima plată de leasing (31 decembrie 1995).

Rata dobânzii este de 70%.

Valoarea justă a activului este de 50 milioane lei.

Primele două clauze cumulate conduc la o plată de leasing pentru respectivul activ (excluzând costurile altor servicii) în valoare de 35 milioane lei (40m – 5m) anual; pentru 5 ani = 175 milioane lei. Dacă se adaugă și clauza cu nr. 4 – 80 milioane lei – se obține un total de 255 milioane lei, ceea ce reprezintă valoarea unei plăți minime de leasing.

Sumele prevăzute de clauza cu nr. 3 nu sunt incluse în valoarea plăților minime de leasing, deoarece depind de utilizarea mașinii la cote ridicate.

În vederea calculării valorii actualizate a plăților, fiecare flux de numerar este diminuat cu (1+rata de actualizare, în acest caz rata dobânzii) la puterea n, unde n = numărul de ani care au trecut.

Tabel 3

Modalitatea de calcul a valorii actualizate a plăților de leasing

Astfel, activul și datoria sunt recunoscute la 49.79 m Lei (ceea ce înseamnă mai puțin decât valoarea justă a activului).

Suplimentar, au fost suportate costuri aferente întocmirii contractului de 1 m Lei

Paragraful 17 din IAS 17 cere că plățile minime de leasing să fie împărțite între plata principalului și plata dobânzii, iar partea de dobânda să fie calculată în așa fel încât rata dobânzii aplicabilă soldului nerambursat să fie constantă pentru fiecare an.

Dacă valoarea inițiala a activului este stabilită (ca mai sus) utilizând valoarea actualizată a plăților minime de leasing, atunci rata periodică a dobânzii este rata de actualizare utilizată pentru calcularea valorii actualizate. În caz contrar, și dacă valoarea justă a activului a fost utilizată, atunci rata dobânzii va trebui să fie calculată. Acest lucru se poate face foarte ușor utilizând o foaie de calcul în genul celor din Excel.

Tabel 4

Calculul ratelor de leasing și a dobânzii în cazul unui contract de leasing financiar (de către locatar)

29

Înregistrările contabile vor fi:

DB Cheltuieli privind dobânzile (666) B

DB Leasing (167) E

CR Conturi la bănci în lei (5121) C

Conform IAS 16, activul trebuie amortizat pe parcursul contractului de leasing (sau de-a lungul duratei de viață a activului, dacă este aproape sigur că locatarul va deveni proprietarul activului).

3.2.2.2.Înregistrarea operațiunilor de leasing

financiar în contabilitatea locatorului

Locatorului i se aplică aceleași reguli ca și locatarului. Locatarul a calculat valoarea activului ca fiind cea mai mică dintre valoarea justă și valoarea actualizată a plăților minime de leasing.

În cazul locatorului, activul (în cazul de față un debitor) este evaluat la “valoarea investiției nete în contractul de leasing”- care este egală cu:

Plățile minime de leasing

PLUS Valoarea reziduală negarantată

MINUS Dobânda neprimită

Primul punct important de reținut este acela că plățile minime de leasing nu sunt întotdeauna aceleași pentru locatar și locator. Totuși, acest lucru nu se întâmplă prea des. Aceasta se întâmplă când, în exemplul de mai sus, cei 80 m lei din clauza 4 nu sunt garantați de locatar, ci de o terță parte. În acest caz, plățile minime de leasing pentru locatar, din exemplul anterior, vor fi de 175 m Lei, iar pentru locator vor fi de 255 m Lei.

Valoarea reziduală negarantată este egală cu zero în exemplul de mai sus. O valoare reziduală negarantată apare atunci când nu se specifică în contract că titlul de proprietate trece la locatar sau la o terță parte (care nu are nici un fel de legătură cu locatorul), sau atunci când locatarul sau o terță parte (care nu are nici un fel de legătură cu locatorul) nu dispune de o opțiune de cumpărare la un preț atât de scăzut încât exercitarea opțiunii să fie aproape sigură. În aproape toate circumstanțele locatorul va cunoaște valoarea reziduală negarantată.

Scăderea dobânzii neprimite este similară cu actualizarea făcută în cazul locatarului. Totuși, locatorul va ști valoarea dobânzii adăugate la plățile de leasing.

În aproape toate cazurile investiția netă în leasing va fi egală cu prețul plătit de locator pentru activ. În cazul unui producător sau al unui comerciant, investiția netă în leasing va fi crescută cu profitul din vânzări (a se vedea mai departe).

În cazul de mai sus în care locatarul garantează un preț final de cumpărare, plățile efectuate locatorului vor stinge creanțele din leasing ale acestuia și vor plăti toate cheltuielile cu dobânda.

În cazul în care există o valoare reziduală negarantată, la sfârșitul duratei contractului de leasing contul debitorului va rămâne cu un sold. Exemplul de mai sus considerați–l în lipsa clauzei cu nr. 4.

Exemplul 3 – Contabilitatea locatorului

societatea închiriază în regim de leasing o mașină pe o perioada de 5 ani, efectuând 5 plăți în valoare de 40 milioane lei anual, plătibili la sfârșitul fiecărui an. Durata contractului de leasing este de la 31 decembrie 1990 până la 31 decembrie 1994.

În plățile de leasing este inclusă o suma de 5 milioane lei anual, pentru întreținerea mașinii. Suma recompensează valoarea plătită de către locator.

30

Dacă prin utilizarea anuală a mașinii se depășesc 30.000 km anual, se datorează o plată ulterioară de leasing în valoare de 3.000 lei per km în plus.

Se renunță la această clauză.

Rata dobânzii este de 70%.

Valoarea justă a activului este de 50 milioane lei.

Locatorul a plătit pentru activ 47 milioane lei.

Locatorul a efectuat câteva calcule care să-i permită întocmirea unui proiect de contract.

Tabel5

Calculul ratelor de leasing și a dobânzii în cazul unui contract de leasing financiar (de către locator)

După cum se poate observa, locatorul știe care este investiția netă în contractul de leasing, care sunt cheltuielile cu dobânzile și elementele de rambursare a capitalului, cât și care este valoarea reziduală. Acesta va fi cazul aproape întotdeauna, având în vedere că locatorul stabilește termenii contractului de leasing.

Înregistrările contabile vor fi:

Db Creanțe din leasing (267) 47

Cr Conturi la bănci în lei (5121) 47

Anual

Db Conturi la bănci în lei (5121) D

Cr Creanțe din leasing (267) F

Cr Venituri din dobânzi (766) C

La sfârșit, va rămâne un sold de 7,40 m Lei, reprezentând partea din activ care nu a fost consumată de locator. Cu excepția efectuării oricăror ajustări necesare pentru depreciere, tratamentul acestui sold nu este discutat în IAS 17.

3.2.2.3.Leasing-urile financiare

ale producătorilor sau ale comercianților

Diferența este aplicabilă doar locatorului. Locatorul va adăuga un profit valorii investiției nete în contractul de leasing. În exemplul de mai sus locatorul ar fi putut cumpăra mașina pentru 40 m Lei și să adauge un profit de 7 m Lei.

Este posibil să crească profitul și să scadă dobânda. Într-o recalculare a exemplului de mai sus, prețul de vânzare a crescut cu 10 m lei și rata dobânzii a scăzut de la 70% la 56%.

31

Tabel 6

Calculul ratelor de leasing și a dobânzii în cazul unui contract de leasing financiar (de către producător)

În acest caz paragraful 34 din IAS 17 cere amânarea profitului de 10 m Lei pe parcursul perioadei de leasing.

3.2.2.4.Utilitatea contractelor de leasing financiar

Din cauza IAS 17, societățile nu pot utiliza leasingul financiar pentru a ascunde împrumuturile. Există alte două avantaje.

Fiscal – Legea va determina care dintre cele două părți ale tranzacției va beneficia de deducerea amortizării fiscale. Cea care va deduce amortizarea fiscală s-ar putea să nu fie aceeași societate care deduce amortizarea contabilă în contul sau de profit și pierdere.

Pentru a înțelege acest lucru este important să înțelegem că în IAS, tratamentul fiscal al tranzacțiilor este separat de tratamentul contabil. În IAS se utilizează estimările și raționamentul profesional pentru a calcula cifrele contabile. Astfel, în cazul leasingului, este o problemă de raționament profesional al administratorilor ambelor părți, pentru a decide dacă contractul de leasing este financiar sau operațional, fără a ține cont de tratamentul fiscal.

Astfel, este posibil să se aranjeze un contract de leasing pentru a avea deducerile de impozit la societatea care are profituri mari, mai degrabă decât la cealaltă parte care ar putea să nu aibă venituri impozabile.

Garanție – În primul exemplu, ambele societăți (a și b) au avut în final împrumuturi garantate cu activul respectiv. Totuși garanția asupra activului, pentru societatea A, nu este la fel de puternică ca în cazul societății B, unde proprietarul legal al activului este societatea creditoare. Dacă societățile nu-și rambursează împrumuturile, banca cu leasingul își va cere pur și simplu proprietatea înapoi, iar banca cu împrumutul va trebui să înceapă procedurile legale pentru a dovedi și a executa garanția.

Cerințele de prezentare sunt expuse cu suficientă claritate în IAS 17. Partea care ar putea fi mai puțin clară este reconcilierea dintre valoarea brută a investiției în leasing și valoarea actualizată a plăților minime de leasing pentru locator, ca și reconcilierea între valoarea totală și valoarea actualizată a plăților minime de leasing. Această prezentare va fi făcută, în mod normal, în felul următor:

Investiția brută în leasing (pentru locator) x

(sau valoarea totală minimă a plăților de leasing pentru locatar)

Cheltuieli financiare nerealizate (y)

Valoarea actualizată a plăților minime de leasing z

În mod normal, cheltuielile financiare nerealizate sunt cheltuielile cu dobânda adăugate de către locator, sau, în cazul locatarului, diferența între x și z de mai sus.

32

În anexa 1 a acestei lucrări se poate observa și modul de tratare a leasingului în alte țări europene, precum și diferentele dintre punctele de vedere referitoare la leasing care apar intre legislațiile acestor țări.

4.Contractul de leasing

4.1.Prezentare generală

Contractul de leasing este un act juridic bilateral, care se încheie între societatea de leasing, în calitate de finanțator și utilizator, acesta din urmă respectând imperativ atât condițiile generale referitoare la încheierea actelor juridice, cât și condițiile speciale prevăzute de lege referitoare la destinația bunului contractat și plata redevenței.

Contractul de leasing se redactează cu arătarea părților participante la încheierea contractului, descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing, valoarea totală a contractului de leasing, perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului, clauza privind obligația asigurării bunului, clauza privind publicitatea. Este necesar să se stabilească clar valoarea inițială a bunului, avansul plătit, care poate fi un procent de 10%-40% din valoarea bunului, iar în contractul de leasing financiar trebuie obligatoriu cuprinsă clauza privind dreptul de opțiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului și la condițiile în care acesta poate fi exercitat.

Un contract de leasing nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mică de un an și reprezintă titlu executoriu atât în condițiile în care utilizatorul nu predă bunul la sfârșitul perioadei de leasing, cât și în cazul rezilierii contractului din vina exclusivă a utilizatorului.

4.2.Clasificarea contractelor de leasing

Pentru a clasifica operațiunile de leasing fondate pe bază contractuală, doctrina utilizează mai multe criterii.

1. După calitatea utilizatorului:

Leasing public, dacă cel care beneficiază de finanțare este statul, având că variantă leasingul comunal, când utilizatorul este o comunitate locală.

Leasing privat, dacă se realizează finanțarea unei întreprinderi particulare vizând bunuri cu destinație comercială ori industrială pentru persoane fizice, bunuri de folosință îndelungată sau imobile cu destinația de locuințe.

2. După apartenența părților:

Leasing-ul intern dacă părțile aparțin aceluiași stat.

Leasing-ul internațional sau cross-border leasing, când intervine un element de externeitate. Ne referim aici la leasingul echipamentului industrial sau al altor bunuri mobile de mare valoare.

Un contract de leasing intern este numit acel contract în care utilizatorul este o societate rezidenta și locatorul este de asemenea o societate de leasing rezidenta. În cazul leasing-ului cross-border, societatea de leasing nu este rezidenta. Ca urmare principalele aspecte ce diferențiază leasing-ul cross-border de cel intern sunt:

plata redevențelor către societatea de leasing nerezidentă necesita avizul Băncii Naționale a României. Plățile sunt plăți externe, și, prin urmare, comisioanele bancare sunt mai ridicate la leasing-ul cross-border decât la cel intern;

33

încasarea redevențelor de către societatea de leasing nerezidentă de la utilizatori rezidenți are regimul impozitării cu reținere la sursă, ceea ce face ca taxa de redevența (withholding tax) sa trebuiască a fi plătită de către utilizator;

În afară de taxa pe redevență utilizatorul mai plătește T.V.A.-ul aferent redevenței; Acesta însă nu este inclus în factura locatorului ci se plătește direct autorităților fiscale;

În privința importului produselor ce fac obiectul contractului de leasing, facilitățile fiscale de care beneficiază utilizatorul sunt echivalente, și anume neobligativitatea de a plăți taxele vamale și T.V.A.-ul de import la momentul importului; acestea se vor achita la sfârșitul perioadei contractului de leasing, aplicate la 20% din valoarea de intrare a bunurilor. Totuși, datorita diferenței arătate mai sus, tipul de operațiune de import este diferit în cele doua cazuri: în timp ce pe baza unui contract de leasing cross-border bunurile intra în tara în baza unei operațiuni de import temporar, cu exceptare de la plata drepturilor de import, în cazul unui contract de leasing intern, bunurile se importă definitiv, cu scutire.

3. După modul de calcul al redevențelor:

Contractul de leasing cu amortizare integrală, la care suma redevențelor plătite locatorului, din care s-a scăzut cea cu titlu de marjă de profit, amortizează valoarea bunurilor.

Contractul de leasing cu amortizare parțială – caracterizat printr-o valoare reziduală considerabilă care dă consistență dreptului de opțiune.

4. După apartenența fondurilor investite:

Leasingul realizat cu fondurile unei societăți de leasing

Leasingul sindicalizat – finanțat prin punerea în comun a fondurilor aparținând mai multor societăți de leasing. În acest sistem se înscriu utilizarea leasingului pentru echipament industrial și construcții de către societățile comerciale, în scopul realizării unei investiții ori al folosinței comune.

5. După proveniența bunurilor finanțate:

contractul de leasing clasic cu structură tripartită. În acest caz, bunurile provin de la o terță persoană.

contractul de leasing care are ca obiect un bun aflat în patrimoniul finanțatorului sau construit chiar de finanțator.

6. După natura bunului contractat:

leasingul mobiliar, care poate avea ca obiect bunuri cu destinație comercială sau industrială ori bunuri de folosință.

leasingul imobiliar, care poate avea ca obiect imobilele cu destinație comercială sau industrială ori imobile cu destinația de locuință pentru persoanele fizice.

7. După natura operațiunii:

Leasingul financiar este definit ca fiind acea operațiune care îndeplinește una sau mai multe din următoarele condiții:

riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing

părțile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului

utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar prețul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piață) pe care acesta o are la data la care opțiunea poate fi exprimată

perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puțin 75% din durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă în final dreptul de proprietate nu este transferat.

De asemenea, poate fi definit ca:

34

operațiunea de leasing prin care finanțatorul (creditorul, locatorul, societatea de leasing) transferă utilizatorului cea mai mare parte a înscrisurilor și a beneficiilor aferente dreptului de proprietate asupra bunului, indiferent dacă la expirarea contractului de leasing bunul este cumpărat sau nu de către utilizator sau

închirierea bunurilor împreună cu transmiterea în favoarea utilizatorului a dreptului de posesie asupra bunurilor și cu posibilitatea de cumpărare la expirarea contractului de leasing sau

operațiunea de închiriere de bunuri, al cărei termen este mai mare de un an și valoarea de achiziție a bunului urmează să fie recuperată în proporție de cel puțin 75% de locator (definiție în accepțiunea Regulamentului B.N.R. nr. 3/1997 privind efectuarea operațiunilor valutare).

Leasingul operațional reprezintă acea operațiune de leasing care nu îndeplinește nici una dintre condițiile leasingului financiar sau

orice operațiune de leasing care nu îndeplinește condițiile de leasing financiar sau

operațiunea de închiriere a bunurilor în condițiile în care prin contractul de leasing s-a transmis utilizatorului numai dreptul de folosință asupra bunului achiziționat.

4.3.Elementele leasingului.

Elementele contractului de leasing sunt:

părțile (locatarul/finanțatorul, utilizatorul)

Locatorul/finanțatorul: este partea din contractul de leasing care deține dreptul de folosință al unui bun și îl transmite utilizatorului, cu obligația de a respecta dreptul de opțiune al acestuia din urmă.

Utilizatorul este partea din contractul de leasing căruia îi este transmis dreptul de folosință asupra bunului care face obiectul leasingului.

descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing;

valoarea totală a contractului de leasing

Valoarea totală a contractului de leasing reprezintă valoarea totală a ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală.

valoarea ratelor de leasing și termenul de plată al acestora

Rata de leasing financiar se calculează ca și cotă-parte din valoarea de intrare a bunului.

Rata de leasing operațional reprezintă suma dintre cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare și un beneficiu stabilit de părțile contractante.

perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului;

Aceasta depinde în mare măsura de oferta locatorului, contractul de leasing fiind, cel puțin în privința perioadei, unul de adeziune, la care utilizatorul are doua variante: sa adere sau nu. Perioadele de leasing diferă de la dealer la dealer, fiind de 18, 24 sau 36 de luni. În toate cazurile utilizatorul are opțiunea prelungirii perioadei de leasing până la 84 de luni de la data introducerii în tara a bunului.

valoarea inițială a bunului (leasingul financiar)

Valoarea de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziționat bunul de către finanțator, respectiv costul de achiziție.

clauza privind dreptul de opțiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului ¿i la condițiile în care acesta poate fi exercitat;

avansul care trebuie plătit de utilizator reprezintă o sumă de bani pe care utilizatorul o plătește la începutul derulării contractului de leasing, calculată procentual din valoarea bunului achiziționat;

35

valoarea reziduală a bunului

Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator.

4.4.Etapele leasingului

Procesul de leasing include câteva etape:

Locatarul solicită firma de leasing (locatorul) privind obținerea în leasing a echipamentului necesar.

Locatorul încheie 2 contracte, unul cu privire la vânzare-cumpărare cu producătorul sau proprietarul echipamentului și altul cu privire la leasing cu locatarul.

Locatorul achită întreprinderii producătoare prețul echipamentului.

Are loc livrarea echipamentului locatarului.

Locatarul achită firmei de leasing plata chiriei pentru folosirea echipamentului și comisioanele.

4.5.Documente necesare încheierii

unui contract de leasing

Înainte de a primi decizia de livrare a tehnicii și utilajului în leasing, firma de leasing solicită pentru o analiză prealabilă de la potențialul locatar următoarele documente:

1. Cererea de leasing (cu indicarea denumirii, mărcii sau uzinei producătoare a echipamentului sau utilajului comandat în leasing) cu semnătura conducătorului și a contabilului – sef.

2. Copia documentelor de constituire (cu prezentarea originalelor):

-Statutul

-Contractul de constituire

-Certificatul de înregistrare a întreprinderii

3. Documentele legalizate ce confirmă alegerea conducătorului, împuternicirile lui, experiența de activitate.

4. Hotărârea organului de conducere (proces verbal sau ordin despre necesitatea luării creditului tehnic și de acordare a garanțiilor rambursării lui).

5. Lista obiectelor propuse în gaj (valoarea gajului se negociază). În cazul propunerii de gajare a roadei viitoare trebuie prezentate polița de asigurare a roadei și actele de confirmare a proprietății asupra gajului.

6. Bilanțul întreprinderii aprobat de organele de stat.

7. Certificatele bancare privind conturile deschise și creditele neachitate.

8. Certificatele privind achitările cu bugetul de stat și fondurile sociale.

9. Informația desfășurată despre creanțe și datorii (debitori și creditori ) cu indicarea denumirii, agentului, datei apariției, modul de achitare a datoriilor.

10. Alte documente

4.6.Aspecte contractuale care diferențiază

leasing-ul financiar de cel operațional

Pentru determinarea diferenței dintre un contract de leasing financiar și un contract de leasing operațional este important să analizăm cum se încadrează aceasta în prevederile

36

Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată în Monitorul Oficial nr. 9/2000.

Elementul cel mai important al contractului este rata de leasing. Astfel:

a) Dacă prin intermediul ratelor se plătește toată valoarea bunului, și există și clauza de transfer a proprietății odată cu ultima rată, acesta este sigur un contract de leasing financiar.

Că o mențiune, dacă finanțatorul este din străinătate, acest contract este de leasing financiar.

b) Dacă prin intermediul ratelor se plătește amortizare plus beneficii, acest contract este de leasing operațional.

În cazul unui contract cu elemente de externeitate, contractul se socotește a fi de leasing financiar internațional. Pentru un tip de contract, bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane juridice, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing (persoane juridice străine) se încadrează în regimul vamal de admitere temporarå, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale. Dacă bunul rămâne în proprietatea societății, taxa vamală se plătește la valoarea reziduală, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului. Valoarea de intrare se calculează în funcție de cursul de schimb la încheierea contractului, eventualele diferențe de curs valutar fiind cheltuieli financiare, fără a se majora valoarea de intrare inițială care se amortizează potrivit prevederilor legale.

5.Piața de leasing în România

Conform unui studiu Mercury, piața de leasing românească pentru anul 2000 se ridica la o valoare de 395 milioane USD (ca valoare a contractelor), în creștere față de valoarea înregistrată în 1999 cu 44% (275 milioane USD). Cea mai mare parte a contractelor de leasing încheiate a fost reprezentată de contracte de leasing extern (cross-border) – 66% din valoarea contractelor pe anul 2000:

Tabel 7

Valoarea contractelor de leasing pe piața romaneasca în 1999 și 2000

Valoarea contractelor de leasing extern a înregistrat o creștere cu 79% în 2000 față de 1999, în timp ce valoarea contractelor de leasing intern a crescut cu numai cu 3%.

Valoarea contractelor de leasing încheiate de societățile membre ale Uniunii Naționale a Societăților de Leasing din România (UNSLR) s-a ridicat la 312,79 milioane USD, adică 79,1% din estimarea furnizată de Mercury. UNSLR înregistrează în prezent următoarele societăți că membrii ai asociației: Afin România, Alpha Leasing România, Ashworth Interleasing, Auto Italia, Bank Austria Creditanstalt Leasing, Daewoo Auto Trading, Dunărea Leasing, Finans Leasing, General Leasing, International Leasing, Leasing Danubius,

37

Logimax, Motoractive, Planet Leasing, Rădăcini Leasing, Demir Romlease, Banca Română pentru Dezvoltare în calitate de corespondent al Sogelease Leasing.

Evoluția contractelor de leasing încheiate de societățile membre UNSLR în ultimii ani este următoarea:

Tabel 8

Evoluția contractelor de leasing încheiate de societățile membre UNSLR în perioada 1998-2001

Din tabelul de mai sus se poate constata că activitatea de leasing a înregistrat o dezvoltare explozivă în ultimii ani. De altfel, conform părerii analiștilor ce urmăresc acest domeniu dezvoltarea activităților de leasing va continua și în anii următori. În funcție de tipul contractului de leasing, activitatea membrilor UNSLR pe anul 2000 se prezintă astfel:

Tabel 9

Comparație între contractele de leasing financiar și cele de leasing operațional încheiate în anul 2000

Se constată că marea majoritate a contractelor încheiate sunt contracte de leasing financiar. O alta statistică interesantă este reprezentată și de clasificarea contractelor de leasing în funcție de obiectul acestora:

Tabel 10

Prezentarea structurii contractelor de leasing în funcție de natura bunului care face obiectul leasingului (pentru anul 2000)

38

Concluziile rapoartelor și datelor prezentate arată că dezvoltarea activității de leasing a depășit cu mult ratele de creștere ale altor segmente ale economiei, această creștere producându-se pe fondul unei evoluții în general nefavorabile a economiei românești. Cu toate acestea, piața de leasing este considerată încă insuficient dezvoltată și structurată în acest moment. O cauză principală a acestei situații o constituie lipsa informațiilor despre activitatea societăților de leasing. Spre exemplu, nu toate firmele de leasing ale marilor importatori auto (Porsche, Ford, Mercedes, Peugeot) sunt membre ale UNSLR, astfel încât nu există raportări pentru aceste societăți (și alte societăți nemembre) cu privire la valoarea contractelor încheiate. În aceste condiții o estimare a pieței de leasing pe anul 2000 care cuprinde și activitatea societăților nemembre UNSLR situează valoarea acestei piețe la peste 600 milioane dolari.

Principalii factori de succes în activitatea firmelor de leasing sunt considerați a fi disponibilitatea surselor de finanțare și analiza riguroasă a bonității financiare a clienților. Principalele surse de finanțare disponibile firmelor de leasing sunt băncile, urmate de acționari și fondurile de investiții. De altfel, atragerea surselor de finanțare a activității reprezintă principala dificultate înregistrată de către societățile de leasing.

Societățile de leasing independente, care nu sunt susținute în mod direct de o bancă, acționari puternici sau fonduri de investiții întâmpină de regulă dificultăți în atragerea surselor de finanțare. Există cazuri în care băncile, spre exemplu, preferă să finanțeze cu predilecție societățile de leasing proprii, în dauna celor independente. În acest context este interesant cazul singular al societății International Leasing care a decis utilizarea pieței de capital pentru finanțare, prin emisiuni publice de obligațiuni. Pe măsura dezvoltării pieței de capital în anii următori, această piața poate deveni o sursă excelentă de finanțare pentru societățile de leasing. Emisiunile de obligațiuni ale acestora au un grad de risc mai mic în comparație cu emisiuni ale societăților din alte domenii de activitate: fondurile obținute din emisiunea de obligațiuni sunt utilizate pentru încheierea contratelor de leasing ale căror rate acoperă ratele dobânzilor împrumuturilor și asigura un cash-flow constant (spre deosebire de cazul altor sectoare de activitate unde cash-flow-ul și rata de profitabilitate sunt mai dificil de estimat). În plus, contractele de leasing sunt de regulă asigurate, iar obligațiunile pot fi la rândul lor asigurate printr-o poliță de risc financiar.

O altă problemă întâmpinată, comună tuturor serviciilor financiare românești, o reprezintă nivelul redus de cunoaștere și înțelegere a mecanismelor financiare în rândul potențialilor clienți (iar leasing-ul nu face excepție). În măsura în care din ce în ce mai mulți potențiali clienți vor înțelege și cunoaște aceste mecanisme, activitatea de leasing se va dezvolta.

Societățile de leasing consideră în acest moment că nu exista o concurență foarte mare pe această piață, pe de o parte datorita nivelului actual de dezvoltare și al numărului redus de societăți de leasing iar pe de altă parte datorită specializării acestora pe diverse segmente.

Astfel, este interesant de notat că un număr de 25-30 de societăți de leasing au derulat aproximativ 85% din valoarea contractelor de leasing încheiate în anul 2000. Există mult mai multe societăți cu activități de leasing, dar care au o prezență mai redusă pe piață. Astfel, exista un număr de 1.743 de societăți comerciale înregistrate având ca obiect unic de activitate serviciile de leasing și 7.060 de societăți având serviciile de leasing ca obiect principal de activitate. 37% din societățile înregistrate ca având ca obiect de activitate unic serviciile de leasing sunt societăți de leasing imobiliar, 20% sunt societăți de leasing general, iar 18% sunt societăți de leasing pentru bunuri de folosință îndelungată.

Societățile de leasing din țara noastră pot fi împărțite în trei categorii:

39

societăți de leasing înființate de grupuri financiare, care beneficiază de finanțare, clienți și proceduri de analiză din partea grupului dar care se conformează de regulă unor proceduri rigide și consumatoare de timp;

societăți de leasing înființate de producători sau importatori ai anumitor categorii de bunuri (autovehicule, bunuri de folosință îndelungată, etc) care beneficiază de reduceri de prețuri din partea firmelor producătoare și de prețuri avantajoase dar care acționează doar ca instrumente de promovare a vânzărilor;

societăți de leasing independente care pentru a se afirma pe piață promovează dinamismul, operativitatea și capacitatea de a acoperi segmente nișă rămase neacoperite de primele două categorii de societăți.

Principalele probleme înregistrate de firmele de leasing în țara noastră sunt cadrul legal încă insuficient structurat, lipsa de informare a potențialilor clienți despre leasing (unde se include și preferința de natură psihologică a proprietății asupra bunului în dauna unui contract de leasing), stadiul actual al economiei naționale și eficiența redusa a agenților economici, mediul politic instabil și riscul de țară ridicat, nivelul redus al investițiilor străine, nivelul ridicat al inflației, puterea de cumpărare redusă, etc. Principalele soluții pentru remedierea unora din aceste probleme sunt implicarea societăților de leasing în îmbunătățirea cadrului legal și o activitate susținută a UNSLR în promovarea activității de leasing și a societăților ce activează pe aceasta piață.

Având în vedere stadiul actual al pieței de leasing, caracterizată printr-o creștere constantă a cererii, concurență redusă și rate ridicate de profitabilitate, este de așteptat ca acest sector să cunoască o dezvoltare susținuta în următorii ani, astfel încât o investiție în acest sector nu poate fi decât profitabilă pe termen lung.

6. Contabilitatea operațiunilor de leasing

6.1.Înregistrările contabile efectuate în cadrul contractului de leasing

În cazul contractelor de leasing, înregistrările contabile, conform Normelor nr. 686 din 25 iunie 1999, de înregistrare în contabilitate a operațiunilor de leasing, sunt diferite în funcție de tipul de contract de leasing, atât în contabilitatea locatorului, cât și în contabilitatea utilizatorului.

6.1.1.Înregistrarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind leasingul Operațional

Aceasta se efectuează în condițiile prevederilor Legii nr. 99/1990, respectiv în cazul în care, prin contract, s-a transmis utilizatorului numai dreptul de folosință asupra bunului achiziționat, pe baza contractului de leasing operațional prezentat în anexa 2 a lucrării.

1. În contabilitatea societăților de leasing (locator)

Achiziționarea de imobilizări corporale ce urmează a fi predate în regim de leasing se înregistrează pe baza facturilor emise prin articolul:

% = 404 Furnizori de imobilizări 41947500 Lei

212 Mijloace fixe 35250000 Lei

4426 TVA deductibilă 6697500 Lei

40

În cazul bunurilor din import, la valoarea de cumpărare se vor adăuga și taxele nerecuperabile (taxe vamale, comision vamal etc,) înregistrate în creditul contului 446 Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

În cazul bunurilor achiziționate de la furnizori externi ce urmează a fi predate în regim de leasing s-ar înregistra:

212 = 404 35250000 Lei

Mijloace fixe=

Furnizori de imobilizări

Amortizarea imobilizărilor corporale achiziționate și predate utilizatorilor conform contractelor de leasing se face potrivit duratelor normale de funcționare legale, în vigoare, prin articolul contabil(durata normala de funcționare a bunului specificata în contractul de leasing este de 5 ani):

681 = 281 587500 Lei

Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor=

Amortizări privind imobilizările corporale

Factura reprezentând ratele de încasat potrivit contractului se va înregistra în contabilitate prin articolul contabil:

411 Clienți = % 877030 Lei

706 Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii 737000 Lei

4427 TVA colectată 140030 Lei

La expirarea contractului se înregistrează transferul dreptului de proprietate la valoarea reziduală stabilită în contract pe baza facturii emise, prin articolul contabil.

461 Debitori = % 25168500 Lei

7721 Venituri din cedarea activelor 21150000 Lei

4427 TVA colectată 4018500 Lei

Scoaterea din patrimoniu a bunurilor care au constituit obiectul contractului de leasing se înregistrează în contabilitate prin articolul contabil:

% = 212 Mijloace fixe 35250000 Lei

281 Amortizări privind imobilizările corporale 14100000 Lei

6721 Cheltuieli privind activele cedate 21150000 Lei

Societățile de leasing (locator) care la transferul dreptului de proprietate al bunului în regim de leasing se confruntă cu situația în care suma înregistrată în contul 6721 este mai mare decât cea înregistrată în contul 7721 Venituri din cedarea activelor, trebuie să înscrie această diferența în declarația de impozite și taxe la rândul 4 Cheltuieli nedeductibile.

2. În contabilitatea utilizatorilor (locatar)

Imobilizările corporale primite în cazul tranzacțiilor de leasing, conform prevederilor din contractele încheiate între părți, se înregistrează în debitul contului de ordine și evidență 8036 Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate(44220000 Lei) . Acest cont se creditează pe măsura plății redevențelor potrivit contractului, astfel încât soldul debitor să reflecte valoarea ratelor rămase de rambursat. Valoarea înscrisă în debitul contului 8036 Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate cuprinde:

– valoarea inițială a bunului (cost de achiziție)

– beneficiul, marja de profit stabilită conform contractului.

Obligația de plată a ratelor reprezentând chiria (redevența) se înregistrează pe baza facturii emise de proprietarul bunurilor prin articolul contabil:

% = 401 Furnizori 877030 Lei

612 Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile 737000 Lei

4426 TVA deductibilă 140030 Lei

41

și credit cont 8036 Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate cu valoarea ratei de leasing și a beneficiului (737000).

În cazul în care societatea de leasing (proprietarul bunurilor) ar fi persoană juridică străină, cu sediul în străinătate, s-ar înregistra și impozitul pe redevențe, datorat de aceasta, conform prevederilor din convențiile încheiate pentru evitarea dublei impuneri, dar achitat de beneficiar la cursul de schimb în vigoare la data respectivă, efectuându-se articolele contabile:

401 = 446 73700 Lei

Furnizori de imobilizări=

Alte impozite, taxe și vărsăminte

și, respectiv

446 = 5121 73700 Lei

Alte impozite, taxe și vărsăminte=

Conturi la bănci în lei

Impozitul pe redevență se calculează prin aplicarea cotei de impozit prevăzute în convențiile pentru evitarea dublei impuneri, încheiate de România cu alte state sau potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri realizate în România de persoane fizice și juridice nerezidente, pentru aplicarea prevederilor convențiilor de evitare a dublei impuneri, beneficiarul venitului trebuie să prezinte organelor fiscale certificatul de rezidență fiscală, prin care să se ateste că este rezident al statului respectiv. În situația existenței unor diferențe de curs valutar la data achitării redevenței, acestea se înregistrează la venituri sau la cheltuieli financiare, după caz. În cazul diferențelor de curs valutar care intervin la data achitării redevenței la contractele încheiate pe teritoriul României (cu societăți românești) se emite factură fiscală cu TVA (conform Ordinului nr. 1670/ 1997), acestea reprezentând diferențe de preț.

Înregistrarea în contabilitate, la expirarea contractului, a transferului dreptului de proprietate (când există opțiunea de cumpărare a bunurilor) la valoarea reziduală, conform contractului și a facturii, se face prin articolul contabil:

% = 404 Furnizori de imobilizări 25168500 Lei

212 Mijloace fixe 21150000 Lei

4426 TVA deductibilă 4018500 Lei

În cazul în care societatea de leasing (proprietarul bunurilor) ar fi o persoană juridică străină, cu sediul în străinătate, la valoarea de cumpărare a bunurilor s-ar adăuga și taxele nerecuperabile (taxa vamală, comisionul vamal etc.) înregistrate în creditul contului 446 Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate (art. 25 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, aprobată prin Legea nr. 90/1998 și modificată de Legea nr. 99/1999), iar înregistrările contabile ar fi:

446 = 5121 4230000 Lei

Alte impozite, taxe și vărsăminte=

Conturi curente la bănci în lei

212 = 446 4230000 Lei

Mijloace fixe=

Alte impozite, taxe și vărsăminte

6.1.2.Înregistrarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind leasingul financiar

Leasingul se consideră ca fiind leasing financiar în cazul în care prin contract s-a transmis utilizatorului drept de posesie asupra bunului achiziționat.

42

1. În contabilitatea societăților de leasing (locator)

Locatorul din contractul de leasing prezentat în anexa 2, Textil Project, este societate nerezidentă cu sediul în Luxemburg și, prin, urmare își ține contabilitatea după legislația din

această țară. Dacă locatorul ar fi persoană juridică română, atunci înregistrările în contabilitatea sa ar fi următoarele (în mii lei):

Achiziționarea de imobilizări corporale ce urmează a fi predate în regim de leasing:

% = 404 Furnizori de imobilizări 242046000

212 Mijloace fixe 203400000

4426 TVA deductibilă 38646000

În cazul bunurilor din import la valoarea de cumpărare se vor adăuga și taxele nerecuperabile (taxe vamale, comision vamal etc,) înregistrate în creditul contului 446 Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

Achitarea furnizorilor din credite bancare:

404 = 162 242046000

Furnizori de imobilizări=

Credite bancare pe termen lung și mediu

Predarea către utilizator a bunurilor care fac obiectul contractului de leasing la valoarea înscrisă în contract, respectiv la costul de achiziție și evidențiere a creanței, inclusiv a dobânzii de încasat:

2672 = 212 242046000

Împrumuturi acordate pe termen lung=

Mijloace fixe

2678 = 472 41363604

Dobânzi aferente creanțelor bugetare=

Venituri înregistrate în avans

Imobilizările corporale predate în leasing financiar de către locator se reflectă în debitul contului în afară bilanțului 8038 Alte valori în afară bilanțului analizează bunurile predate în leasing financiar. Acest cont se creditează pe măsura facturării ratelor de leasing, potrivit contractului, astfel încât soldul debitor să reflecte valoarea ratelor rămase de încasat.

Emiterea facturilor reprezentând rate (redevențe) de încasat potrivit contractului și înregistrarea acestora în contabilitate:

411 Clienți = % 5555722

706 Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii 4668674

4427 TVA colectată 887048

și, concomitent

472=2678 946242

Venituri înregistrate în avans =

Dobânzi aferente creanțelor imobilizate

La expirarea contractului se înregistrează transferul dreptului de proprietate, la valoarea reziduală stabilită în contract:

411 Clienți = % 48409200

706 Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii 40680000

4427 T.V.A. colectată 7729200

și Credit cont 8038 Alte valori în afară bilanțului analitic Bunuri predate în leasing financiar(40680000).

Deși Legea nr. 15/1994 și Normele nr. 909 prevăd că amortizarea se calculează la proprietar, Normele nr. 686/1999 nu sunt în concordanță cu prevederile menționate, având în

43

vedere faptul că nu se transferă dreptul de proprietate la locator asupra bunului utilizat (amortizarea ar trebui calculată la societatea de leasing).

Astfel, operațiunea contabilă impusă prin norme:

658 = 2672

Alte cheltuieli de exploatare=

Împrumuturi acordate pe termen lung

este în concordanță cu reglementările din Legea nr. 15/1994. Înregistrarea de mai sus se face cu „cota-parte“ din veniturile facturate și înregistrate în contul 706 Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii. „Cota-parte“ deductibilă conform Ordonanței Guvernului nr. 701/1994, cu modificările și completările ulterioare, se calculează astfel:

cotă-parte = valoare contract : durata contractului (luni)

2. În contabilitatea utilizatorului (locatar)

Înregistrările contabile în contabilitatea utilizatorului se fac pe baza contractului de leasing, a graficului de rambursare și a declarației vamale de import, documente prezentate în anexa 2.

Înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale primite conform prevederilor din contractele încheiate între părți și evidențierea datoriei, inclusiv a dobânzilor aferente:

212 = 167 169500000 ITL

Mijloace fixe=

Alte împrumuturi și datorii asimilate

471 = 1687 34469670 ITL

Cheltuieli înregistrate în avans=

Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate

și debit cont 8036 Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate cu valoarea imobilizărilor corporale conform documentelor, inclusiv dobânda(170069670 ITL).

Amortizarea imobilizărilor corporale achiziționate conform contractelor de leasing se face potrivit duratelor normale de funcționare legale, în vigoare. Începând cu 1 ianuarie 2000 s-a reînceput utilizarea regimului de amortizare accelerată (HG nr. 568 din 3 iulie 2000 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994) privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale cu modificările ulterioare, aprobate prin HG nr. 909/1997. (Monitorul Oficial nr. 333 din 18 iulie 2000).

Înregistrarea în contabilitatea utilizatorilor a amortizării imobilizărilor corporale primite în cazul contractelor de leasing financiar se face pe baza planului de amortizare al bunurilor, prezentat în tabelul următor:

Tabel 11

Planul de amortizare a bunului luat în leasing

44

Operațiunea de înregistrare lunară în contabilitate este:

681= 281 4724157,5 ITL

Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor=

Amortizări privind imobilizări corporale

Înregistrarea obligației de plată a ratelor (redevențelor) pe baza facturilor emise de proprietarul bunurilor:

% = 404 Furnizori de imobilizări 3890562 ITL

167 Alte împrumuturi și datorii asimilate 3102027 ITL

1678 Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate 788535 ITL

și concomitent

666 = 471 788535 ITL

Cheltuieli privind dobânzile=

Cheltuieli înregistrate în avans și

Credit cont 8036 Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate(3890562)

Ordonanța Guvernului nr. 127 din 10 septembrie 1999 privind instituirea unor măsuri cu caracter fiscal și îmbunătățirea realizării și colectării veniturilor statului modifică Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, aprobată și modificată prin Legea nr. 73/ 1996, aducând următoarea modificare:

Sunt deductibile ratele la nivelul cheltuielilor cu amortizarea corespunzătoare duratei de utilizare prevăzute de Legea nr. 15/1994, precum și al dobânzilor plătite conform contractului.

Această modificare se referă numai la contractele de leasing financiar.

45

În cazul în care societatea de leasing (proprietarul bunurilor) este o persoană juridică străină, cu sediul în străinătate, se va înregistra și impozitul pe dobânzi datorat de aceasta,

conform prevederilor din convențiile încheiate pentru evitarea dublei impuneri, dar achitat de beneficiar la cursul de schimb în vigoare la data respectivă, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 83/1998, efectuându-se articolele contabile:

404 = 446 98567500 Lei

Furnizori de imobilizări =

Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate

446 = 5121 98567500 Lei

Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate=

Conturi la bănci în lei

În cazul în care în contract nu s-ar evidenția în mod distinct valoarea ratelor de leasing și dobânda aferentă, impozitul pe redevență s-ar stabili prin aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 83/1998 la întreaga sumă datorată conform scadențarului.

În același timp, odată cu achitarea ratelor de leasing (în 7 zile), utilizatorul datorează TVA 19% (conform OG nr. 17/2000 art. 11 și HG nr. 401 publicatå în Monitorul Oficial nr. 231 din 26 mai 2000). TVA se calculează în lei, la cursul zilei din data primirii facturii aferente ratei de leasing, și se aplica la valoarea dobânzii. Operațiunea contabilă este:

4426 = 5121 187277062,5 Lei

TVA deductibilă=

Conturi la bănci în lei

În cazul în care societatea ar avea TVA de rambursat din decontul lunii precedente aceasta nu ar plăti TVA și ar efectua următoarea înregistrare contabilă (Hotărârea Guvernului nr. 512/1998 pct. 11.16).

4426 = 4424 187277062,5 Lei

TVA deductibilă

TVA de rambursat

La expirarea contractului se transferă dreptul de proprietate (odată cu plata ultimei rate).

În cazul bunurilor produse în țară:

167= 404 33900000 ITL

Alte împrumuturi și datorii asimilate

Furnizori de imobilizări

În cazul importului se înregistrează și taxa vamală:

% = 5121 Conturi la bănci în lei 531860490

4426 TVA deductibilă 101053493

446 Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate 90482490

212 = 446 90482490

Mijloace fixe

Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate

6.1.3.Alte precizări referitoare la înregistrarea în contabilitate a operațiunilor de leasing

În aplicarea prevederilor art. 21 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, devenit art. 15 lit. b) din Legea nr. 90/1998 și ulterior modificat prin Legea nr. 99/1999, părțile au obligația de a stabili prin contract atât valoarea ratelor inițiale, cât și criteriile de indexare a acestora, criterii care vor sta la baza calculării valorii ratelor de leasing indexate, înscrise în facturi, unde pe un rând distinct, intitulat "Diferente de preț", se va reflecta valoarea indexării.

46

În contabilitatea locatorului "Diferențele de preț" înscrise distinct în factură se vor reflecta în creditul contului 758 "Alte venituri din exploatare" – analitic distinct, iar în contabilitatea utilizatorului, în debitul contului 658 "Alte cheltuieli de exploatare" – analitic distinct.

În contabilitatea utilizatorului diferentele de preț aferente ratelor dintr-un an fiscal, conform contractului, înregistrate în debitul contului 658 "Alte cheltuieli de exploatare", pot majora valoarea imobilizărilor corporale potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 22/1998 privind unele măsuri pentru reflectarea în contabilitatea agenților economici a unor operațiuni economic-financiare (articol contabil 212 = 758).

Înregistrarea taxei pe valoarea adăugată se face numai de către societățile comerciale luate în evidenta ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată..

În cazul societăților comerciale neînregistrate ca plătitoare de taxa pe valoarea adăugată, T.V.A. achitata sau datorata se va înregistra în costul de achiziție al bunurilor în conformitate cu prevederile pct. 19 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr. 82/1991.

În cazul leasingului operațional, în bilanțul contabil anual al utilizatorului valoarea ratelor ramase de rambursat (soldul debitor al contului 8036 "Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate") se va înscrie în formularul =Date informative" pe rând distinct.

În cazul leasingului operațional, în bilanțul contabil anual al utilizatorului, valoarea ratelor rămase de rambursat (soldul debitor al contului 8036 Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate) se va înscrie în formularul „Date informative“, pe un rând distinct.

În cazul leasingului financiar:

În bilanțul contabil al locatorului, valoarea redevenței rămase de încasat se reflectă în soldul conturilor 2672 împrumuturi acordate pe termen lung și 2678 Dobânzi aferente creanțelor imobilizare, care se vor înscrie în formular cod 23 „Situația creanțelor și datoriilor“, rândul 02 și, respectiv, 03. În bilanțul contabil al utilizatorului, valoarea redevenței rămase de rambursat se reflectă în soldul conturilor 167 Alte împrumuturi și datorii asimilate și 1678 Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate, care se vor înscrie în formularul cod 23 „Situația creanțelor și datoriilor“, pe rândul 33 și, respectiv, 37.

6.2. Implicații fiscale ale redactării

contractului de leasing

Amortizarea

Principala componentă a redevențelor o reprezintă amortizarea. Astfel, rata de leasing, în cazul leasingului financiar este cota-parte din valoarea de intrare a bunului și a dobânzii de leasing, iar în cazul leasingului operațional reprezintă cota de amortizare calculatå în conformitate cu Legea nr. 15/1994 și un beneficiu stabilit de părțile contractante. În determinarea duratei economice de viață a bunului achiziționat, se va ține seama de tipurile de amortizare, respectiv lineară, degresivă sau accelerată, modificând corespunzător atât cuantumul redevențelor, cât și durata optimă de derulare a contractului.

Redevența plătită va fi calculată ținându-se seama de o marjă de profit și de amortizarea integrală a bunului sau a unei părți din valoarea de intrare a acestuia. În acest ultim caz, regimul de amortizare va fi stabilit de părți, de comun acord, în funcție de natura bunului și de valoarea sa de intrare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, cu modificările ulterioare.

Pentru contractele de leasing operațional încheiate începând cu data de 28 iulie 2000, este permisă amortizarea de către finanțator pentru întreaga valoare a mijloacelor fixe minus

47

valoarea reziduală prevăzută în contract, pe parcursul duratei contractului, dar nu mai puțin de 3 ani.

În ceea ce privește înregistrarea contractului de leasing, regimul de amortizare stabilit trebuie să aibă în vedere două aspecte:

pe durata contractului de leasing, amortizarea bunului în cauză se înregistrează doar la locator;

la expirarea contractului de leasing, dacă se optează pentru achiziționarea bunului respectiv, întrucât achiziția se va face la valoarea reziduală a acestuia și calculul amortizării bunului se va face tot la valoarea reziduală, cu respectarea condițiilor prevăzute în contractul respectiv. Se va lua în calcul și perioada cât bunul a fost utilizat, determinându-se, prin scădere (din durata normală de utilizare prevăzuta de Legea nr. 15/1994 și de normele metodologice emise în aplicarea acesteia) durata de utilizare rămasa (reziduală) care va sta la baza determinării amortizării lunare.

Impozitul pe profit

În cazul leasingului financiar, ratele plătite pentru achiziționarea bunului sunt tratate similar restituirii unui împrumut, deci nu generează cheltuieli.

În cazul leasingului operațional, ratele de leasing sunt deductibile integral la calculul profitului impozabil, cu condiția că redevența să fie calculată în condițiile stabilite de lege.

Ratele sunt deductibile fiscal numai în cazul în care leasingul ia forma procurării de active imobilizate cu plata în rate, de natura investițiilor.

Valoarea bunurilor achiziționate prin contractul de leasing financiar se înscrie la „Mijloace fixe“ în contabilitatea utilizatorului și se recuperează pe calea amortizării.

În opinia Ministerului Finanțelor, cheltuielile cu plata ratelor de leasing reprezentând valoarea bunului nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil în cazul în care acestea iau forma unor procurări de active imobilizate cu plata în rate, de natura investițiilor (leasing financiar).

Taxa pe valoarea adăugată

Pentru avansurile achitate în baza unui contract de leasing, TVA-ul se datorează la data plății avansului.

T.V.A.-ul aferent importului se plătește la sfârșitul perioadei de derulare a contractului de leasing, aplicat la 20% din valoarea de intrare a bunurilor. Atât taxele vamale cât și T.V.A.-ul de import se plătesc la valoarea integrală a bunurilor în cazul în care contractul de leasing se încheie accidental (caz de neplată a redevențelor sau distrugere totală a bunului) înainte de 12 luni de la semnare.

Operațiuni valutare

În ceea ce privește operațiunile de leasing, Regulamentul nr. 3 din 23 decembrie 1997, emis de Banca Națională a României, privind efectuarea de operațiuni valutare face pentru prima dată distincție între leasing financiar și operațional. Leasingul financiar este operațiunea de închiriere de bunuri, al cărei termen este mai mare de un an și valoarea de achiziție a bunurilor urmează a fi recuperată în proporție de cel puțin 75% de locator (celelalte operațiuni se încadrează la leasing operațional).

Totodată, în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 54/1997 de modificare și completare a Legii nr. 15/1994: „Capitalul imobilizat, supus amortizării este reflectat în patrimoniul agenților economici prin bunurile și valorile destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an și care se consumă treptat“.

48

„Pentru dimensionarea amortizării ca element component al redevenței, în cazul operațiunilor de leasing, se aplică prevederile Legii nr. 15/1994, cu modificările ulterioare“ (Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 909/1997). Acest fapt este menționat și în Legea nr. 90/1998 de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 51/1997 art. 5 lit. c): „să efectueze plățile cu titlu de redevență în cuantumul valoric stabilit și la datele fixate în contractul de leasing.“

Redevența plătită va fi calculată ținându-se seama de o marjă de profit și de amortizarea integrală a bunului sau a unei părți din valoarea de intrare a acestuia. În acest ultim caz, regimul de amortizare va fi stabilit de părți, de comun acord, în funcție de natura bunului și de valoarea sa de intrare, conform Legii nr. 15/1994, caz în care utilizatorul poate să beneficieze de amortizarea accelerată pe baza documentației prezentate în Normele nr. 909/1997.

În situația societăților care achiziționează mijloace fixe a căror valoare reziduală este sub 25%, valoarea redevenței achitate a fost astfel dimensionată, încât să respecte prevederile Ordonanței Guvernului nr. 51/1997, aprobată prin Legea nr. 90/1998. Astfel, diferența este cheltuială nedeductibilă la calculul profitului impozabil.

Deși Normele nr. 909/1997 menționează calcularea amortizării la proprietarul mijloacelor fixe ce fac obiectul contractului de leasing, specialiști ai Ministerului Finanțelor opinează pentru introducerea noțiunii de proprietate economică (calcularea amortizării la utilizator), fapt ce ar da o mai mare legitimitate legilor în vigoare. Prevederile Ordonanței Guvernului nr.40/1998 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 70/1994, modificate prin Legea nr. 249/1998 referitoare la „cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate și a bunurilor imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum și în cazul contractelor de leasing“ se referă la producător, vânzător sau locator și nu la cumpărător, respectiv locatar.

În funcție de clauzele stipulate în contractul de leasing încheiat, în situația în care se încadrează la leasing financiar, conform Regulamentului nr. 3 al Băncii Naționale a României, potrivit principiului fiscal nu se încadrează în cheltuieli deductibile fiscal, cheltuielile care nu sunt aferente realizării veniturilor (altele decât cele reprezentând amortizarea conform Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, cu modificările ulterioare).

Pentru perioada anterioară apariției Legii nr. 99/1999 eventualele controale fiscale pot accepta deductibilitatea integrală a ratelor de leasing la unele contracte. În acest caz, societatea comercială supusă controlului se poate prevala de prevederile Ordonanței Guvernului nr. 70/1998 privind controlul fiscal, care menționează că organele de control pot reveni asupra unei perioade deja verificate anterior doar pe baza unui referat aprobat de conducerea administrației fiscale teritoriale, numai în situația în care apar elemente noi.

Operațiunile de leasing imobiliar

Operațiunile de leasing imobiliar efectuate conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale presupun încheierea unui contract cu clauză irevocabilă de vânzare, care au ca obiect utilizarea activelor ce aparțin societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, supunându-se regimului fiscal aplicat contractelor de leasing financiar.

49

7. Concluzii

Ca o concluzie generală se poate spune că leasingul completează cu succes vechile modalități de finanțare, cum sunt vânzarea în rate, locațiile și creditul, fără să le înlocuiască cu totul. Astfel se creează o larga paletă de modalități de finanțare, ceea ce îi oferă utilizatorului posibilitatea de a alege varianta cea mai potrivită pentru el.

În prezenta lucrare am tratat leasingul pe coordonate istorico-geografice, începând cu momentul apariției sale, în Orientul Mijlociu, și am urmărit evoluția conceptului de leasing de-a lungul timpului, până în momentul în care a ajuns la forma pe care o are astăzi.

De asemenea, am prezentat o comparație din care reies avantajele și dezavantajele leasingului în comparație cu alte modalități de finanțare, din care observăm că leasingul este ideal pentru firmele mici și mijlocii, care nu dispun de sume mari de bani, și prin urmare obțin prin intermediul leasingului utilaje de producție sau mijloace de transport pe care altfel nu și le-ar putea permite. Ele pot sa folosească aceste mijloace fixe din momentul începerii contractului de leasing, este adevărat, fără a avea drept de proprietate asupra acestora, dar pot obține acest drept de proprietate la sfârșitul contractului de leasing, dacă mai doresc să o facă, mijlocul fix respectiv putând fi deja uzat din punct de vedere moral.

În România, după 1989, au apărut multe societăți mici și mijlocii, care aveau nevoie de mijloace fixe pentru a-și desfășura activitatea. Acestea, fiind la începutul activității lor, nu dispuneau de suficiente resurse financiare și atunci folosirea leasingului ca modalitate de finanțare a activității a venit ca o soluție a problemelor lor. De altfel, în România, tranzacțiile de leasing s-au efectuat înainte ca Guvernul sa creeze cadrul legislativ necesar desfășurării acestora în condiții de siguranța și echitate, totuși fără ca vreuna din parți sa aibă de suferit din cauza relei-credințe a celeilalte părți.

Data fiind situația existentă în economia romaneasca, Ordonanța de Guvern nr. 51/1997 a venit să reglementeze în linii mari operațiile de leasing efectuate în România. În anii următori greșelile inerente unui act legislativ cu caracter de început în acest domeniu au fost corectate prin modificările aduse la aceasta ordonanță, iar odată cu emiterea Normelor Contabile de înregistrare în contabilitate a operațiunilor de leasing cadrul legislativ a acoperit aproape toate aspectele necesare pentru desfășurarea în bune condiții a tranzacțiilor de leasing.

Cadrul legislativ autohton a avut ca model legislația internațională în domeniul leasingului, mai ales IAS 17, emis de International Accounting Standards Board, și care trasează liniile principale pe care le urmează majoritatea țărilor în elaborarea legislației lor în domeniul leasingului.

În continuarea acestei lucrări am prezentat principalele caracteristici ale contractelor de leasing, o clasificare a acestora, elementele și etapele componente ale leasingului, precum și principalele documente pe care le poate solicita locatorul de la utilizator înainte de a încheia contractul. De asemenea, am prezentat principalele elemente care diferențiază leasingul financiar de cel operațional. Concluzia ar fi că leasingul financiar se utilizează atunci când dorim să cumpăram un bun, dar nu avem mijloacele financiare necesare pentru aceasta, iar cel operațional este similar unei locații de gestiune, cu avantajul că putem achiziționa bunul la sfârșitul contractului.

Am efectuat apoi o analiza a pieței leasingului din țara noastră, din care reiese evidenta creștere a numărului de operații de acest fel în ultimii ani. Piața romaneasca de leasing este o piața în continua dezvoltare, dezvoltare care în momentul de fata este frânata doar de insuficienta cunoaștere de către agenții economici români a avantajelor oferite de aceasta modalitate de finanțare.

50

Normele contabile emise de Guvernul României stabilesc clar, atât pentru locator cât și pentru utilizator, care sunt conturile ce se utilizează, cât și formulele contabile diferențiate pe cele doua tipuri de leasing: financiar și operațional. Am analizat pe cazul concret al SC Confecții SA Reșița, o societate care are ca obiect de activitate principal producerea în sistem lohn de confecții pentru adulți și copii. Această societate utilizează în mod frecvent leasingul ca sursă de finanțare. Am prezentat în această lucrare doua contracte de leasing derulate efectiv de către societate, unul de leasing operațional și altul de leasing financiar. Cel de leasing operațional are ca locator o societate autohtona, iar cel de leasing financiar are ca locator o societate nerezidentă, cu sediul în Luxemburg. Prin urmare am putut urmări foarte bine atât operațiile care se efectuează în contabilitatea SC Confecții SA, cât și pe cele care ar trebui sa se desfășoare în contabilitatea locatorilor.

Am anexat la prezenta lucrare principalele documente (în copie xerox) pe baza cărora se fac înregistrările contabile, precum și un tabel în care am prezentat legislaăia referitoare la leasing în principalele țări europene.

Ca o concluzie finală, aș spune, citând un mare economist, „if it appreciates, buy it, if it depreciates, lease it”, adică, dacă valoarea unui bun crește în timp, atunci cumpără-l, iar dacă valoarea bunului scade în timp, atunci ia-l în leasing.

63

BIBLIOGRAFIE

1. DARABA D. – „OPERAȚIUNILE DE LEASING ȘI SOCIETĂȚILE DE LEASING. REGLEMENTARE”, SEMINAR JURIDIC, FEBRUARIE 2001

2. ionescu a. – „NECESITATEA LEASINGULUI ÎN ROMÂNIA”, 2001

3. KOTHARI V. – „THE BASIS OF A LESSOR’s legal rights. a true

lease”, 2001

4. LĂPUȘNEANU C. – „SERVICIILE DE LEASING”, PULS CAPITAL, MAI 2001

5. lerea h. – „reglementări legislative în operațiunile de leasing”, curierul național, august 1998

6. LIKHACHOVA I. – „What is Leasing? The Significance of the Leasing Sector for Economic Development”, LEASING COURIER, IANUARIE-FEBRUARIE 1999

7. LUPȘA I. – „LEASINGUL ÎNTRE AFACERE ȘI COȘMAR”, 2001

8. marks. s. b. – “a practical look at lease documentation”, 2001

9. PAȘOL R. – „PIAȚA DE LEASING ÎN ROMÂNIA”, PULS CAPITAL, IUNIE 2001

10. SHTELMAKH V. – „The Economic Efficiency of Leasing as Compared To Loan Purchase”, LEASING COURIER, IANUARIE-FEBRUARIE 1999

11. ștefan v. –„impozitarea redevențelor și a dobânzilor de leasing”, 2001

12. TROACĂ-DRAGOMAN A. – „LEASINGUL – UN NOU ÎNCEPUT”, zIARUL FINANCIAR, IUNIE 1999

13. *** – WWW.AUTOEXPERT.RO

14. *** – www.basepoate.ro

15. *** – colecția adevărul economic, 2000-2001

16. *** – WWW.CONTABAUDIT.RO

64

17. *** – www.directleasing.ro

18. *** – www.elegislație.ro

19. *** – www.indiafinancing.com

20. *** – WWW.LEASEEUROPE.COM

21. *** – WWW.MEDICALLEASING.RO

22. *** – WWW.Micul Business.ro

23. *** – www.planetleasing.ro

24. *** – „totul despre regimul operațiunilor de leasing”, caiete de management, nr. 3, ianuarie 2001

25. *** – www.unslr.ro

=== Anexa1 ===

9

Organigrama sc ConfecȚii SA

=== Anexa3 ===

Anexa 1. Legislația referitoare la leasing în principalele țări europene