Contabilitatea Impozitelor, Taxelor ȘI Vărsămintelor Asimilate Datorate Bugetului DE Stat SAU Bugetelor Locale

UNIVERSITATEA „AL.I. CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE

Conducător științific,

Conf. univ. dr. Daniela MARDIROS

Absolvent,

Mihalachi Simona Corina

Iași, 2016

CONTABILITATEA

IMPOZITELOR, TAXELOR ȘI VĂRSĂMINTELOR ASIMILATE DATORATE BUGETULUI DE STAT SAU BUGETELOR LOCALE

(pe exemplul S.C. FARMACIA V&M SRL, Iași)

CUPRINS

Introducere

Tema lucrării de licență este ”Contabilitatea impozitelor, taxelor și vărsămintelor asimilate datorate bugetului de stat sau bugetelor locale”.

Problematica abordată în lucrare se materializează la o societate comercială, locul în care contabilitatea și fiscalitatea capătă forme concrete privind situația financiară și a rezulatelor obținute.

Lucrarea a fost structurată pe trei capitole. În primul capitol ”Aspecte cu caracter contabil și fiscal în cadrul firmei” s-a realizat o analiză a legăturilor, interdependențelor dintre contabilitate și fiscalitate precum și o caracterizare a societății studiate din perspectiva obiectului de activitate, a structurii de personal și a situației financiare pe ultimii trei ani. Cel de al doilea capitol ”Contabilitatea impozitelor, taxelor și vărsămintelor asimilate datorate bugetului de stat” și, respectiv cel de al treilea capitol ”Contabilitatea impozitelor și taxelor datorate bugetelor locale” sunt structurate pe fiecare obligație fiscală datorată atât bugetului de stat cât și bugetelor locale de entitatea studiată, în acord cu prevederile legale în vigoare, în ceea ce privește așezarea, calculul și înregistrările din contabilitate. La final s-au formulat concluzii și recomandări adresate atât autorităților legislative și executive, agenților economici cât și comunității contabililor din România.

Lipsa de congruență între dreptul contabil și cel fiscal, problema concilierii dintre contabilitate și fiscalitate în gestiunea organizației nu mai sunt în prezent probleme atât de acute, datorită existenței unui cadru legislativ fiscal unitar – Codul fiscal și, pe de alta parte, a progresului aplicațiilor contabile care ușurează cu mult munca contabilului, inclusiv cea de analiză.

Impozitele și taxele nu pot să contravină unei mai bune gestiuni a întreprinderii, ele trebuie să stimuleze realizarea unei economii cât mai eficiente; din acest punct de vedere ele trebuie să fie utilizate ca pârghii pentru dezvoltatea activității agenților economici, de creare de noi locuri de muncă (profitul reinvestit).

De asemenea, o bună cunoștere a obligațiilor contabile și de ordin fiscal reprezintă o garanție pentru buna funcționare și de ce nu, dezvoltare, a oricărei firme.

CAPITOLUL 1

ASPECTE CU CARACTER CONTABIL ȘI FISCAL ÎN CADRUL ÎNTREPRINDERII

Elemente de fiscalitate în activitatea întreprinderii

Impozitele și taxele, subvențiile de la bugetul statului, împrumuturile de stat și cheltuielile guvernamentale constituie componente tot mai importante ale vieții economice și sociale. Prin intermediul lor se acumulează și distribuie resursele financiare la dispoziția statului, dar ele reprezintă, totodată, și instrumente de gestiune macroeconomică și de influențare a microeconomicului.

În cadrul finanțelor publice, fiscalitatea, așa cum este definită de DICȚIONARUL LAROUSSE, reprezintă „ansamblul impozitelor și taxelor, a reglementărilor de natură fiscală, precum și a aparatului fiscal ce vin să influențeze direct sau indirect activitatea unui agent economic devenit contribuabil”.

Fiscalitatea, reprezintă unul din instrumentele privilegiate pentru influențarea politicii agenților economici. Măsuri fiscale ca amortizarea accelerată, provizioane reglementate, limitarea deductibilității unor cheltuieli, subvenții acordate și alte paleative fiscale antrenează comportamente în deciziile de gestiune a întreprinderii.

În economia de piață se constată tot mai mult o apropiere între gestiunea întreprinderii și fiscalitate. Imaginea tradițională a fiscalității ca instrument de constrângere sau percepere a impozitelor este înlocuită cu cea de gestiune fiscală a întreprinderii. Dreptul fiscal, ca ansamblu de norme și reglementări privind impunerea întreprinderii, se armonizează tot mai mult cu dreptul comercial și cel financiar privind întreprinderea. La acestea se adaugă dreptul contabil ca ansamblu de norme și reglementări privind producția și utilizarea informației contabile.

Comportamentul fiscal al întreprinderii nu mai este o simplă „cură” cantonată în domeniul imperativului și litigiului. În această optică întreprinderea are un anumit demers în suportarea impozitelor și taxelor, dominat de criteriul securității și eficienței. Ea se dotează cu o gestiune fiscală care pendulează între interesul microeconomic și cel macroeconomic.

Situația semnalată mai sus se explică prin creșterea progresivă a impactului fiscal asupra activității întreprinderii și incitarea fiscală a gestiunii acesteia. Odată cu dezvoltarea afacerilor, fiecare operație este generatoare de un element fiscal. Impozitele și taxele penetrează tot ce este act de comerț, acumulare și distribuire de resurse, precum și intersecția între întreprindere și mediul economic-social.

Existența unei fiscalități a întreprinderii generează necesitatea creării unui sistem informațional care să gestioneze mulțimea regulilor fiscale privind obiectul impunerii, baza de calcul, cota de impozitare, termenul de plată, facilitățile și penalitățile fiscale. Un asemenea sistem trebuie să aiba un caracter preventiv și asigurator privind drepturile și obligațiile fiscale, precum și sancțiunile în cazul neregulilor. Asigurarea securității în raporturile de drept constituie primul deziderat al gestiunii fiscale.

Întreprinderea trebuie să respecte principiile și regulile de fond și formă ce se degajă din dreptul fiscal. Se evită astfel sancțiunile și penalitățile fiscale și se procedează la o mai bună alocare a sumelor asteptate a fi platite pentru obligațiile de impozite și taxe.

Un al doilea deziderat al gestiunii fiscale este cel al evaluării și calculației obligațiilor fiscale, adică a impozitelor și taxelor cu bugetul statului.

Elementele ce stau la baza realizării acestui obiectiv fiscal sunt:

Obiectul impunerii este structura fiscală ce stă la baza așezării impozitului sau taxei, respectiv venitul, profitul, prețul sau tariful. De exemplu, profitul impozabil, pentru impozitarea profitului, valoarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate în cazul impozitării tva, etc.

Baza de calcul sau de impozitare, de regulă, obiectul impunerii, reprezintă marimea valorică a obiectului impunerii. De exemplu, profitul impozabil se calculează ca diferență intre veniturile realizate și cheltuielile deductibile fiscal corepondente veniturilor realizate la care se adaugă cheltuielile nedeductibile și se scad veniturile neimpozabile sau, în cazul tva, baza de calcul este egală cu valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate exclusiv tva, etc.

Cota de impozitare este cuantumul impozitului sau taxei care se aplică la baza de calcul pentru a determina suma de plată. Ea poate fi fixă sau procentuală. De exemplu, accizele la produsele din import și din țară se calculează prin aplicarea unei cote fixe pe tonă de produse, în schimb impozitul pe profit sau pe salarii se calculează prin aplicarea procentului de 16% la profitul impozabil sau la venitul bază de calcul.

Facilitățile (inlesnirile) fiscale acordate la plată sunt reglementate prin textele legale și apar sub forma de amânări, eșalonări, scutiri. De exemplu, plata debitelor și a dobânzilor unor impozite și taxe are, pe cale de consecință, scutirea de la plata penalităților de întârziere.

Sancțiunile sunt consecințele nerespectării termenului legal de plată a impozitului sau de neplată a obligațiilor fiscale. Sancțiunile sunt date de dobânzile și penalitățile de întarziere. De exemplu, neplata impozitelor la termenele stabilite atrage calcularea dobânzilor de întârziere, conform dispozițiilor legale în vigoare în cuantum de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.

Subiectul impozitului identificat prin persoana fizică sau juridică care deține sau realizează venitul sau profitul.

Plătitorul impozitului de cele mai multe ori coincide cu subiectul impozitului. Există și excepții la impozitul pe salarii, subiectul este salariatul, plătitor este unitatea la care realizează salariul.

În cadrul elementelor de mai sus, pentru analiza raporturilor dintre gestiunea întreprinderii și fiscalitatea sa, o importanță deosebită prezintă tipologia impozitelor și taxelor. Astfel, delimitate prin prima finanțelor publice, raporturile fiscale ale întreprinderii sunt grupate în două categorii: impozite și taxe directe și impozite și taxe indirecte. În cadrul celor două structuri, impozitele reprezintă prelevări bănești, efectuate de societate în favoarea bugetului de stat sau bugetelor locale, iar taxele definesc plățile bănești pentru care societatea primește, de regulă, o prestație în favoarea sa.

Raporturile privind impozitele și taxele directe sunt stabilite în sarcina societății ca persoană juridică, în funcție de veniturile sau averea acesteia, pe baza cotelor de impunere stabilite de lege. În cadrul acestor impozite, subiectul și plătitorul impozitului sunt, în intenția legiuitorului, una și aceeași persoană. Impozitele și taxele directe în raport de criteriile care stau la baza așezării lor se diferențiază în impozite reale și impozite personale.

Impozitele reale sau obiective sunt, de regulă, impozite pe obiecte materiale (clădiri, terenuri, mijloace de transport), fiind stabilite în condițiile în care se face abstracție de situația materială a subiectului impozabil.

Impozitele personale sunt așezate asupra veniturilor sau averii, în strânsă legatură cu situația personală a subiectului impozabil.

Impozitele și taxele indirecte se percep cu ocazia vânzării unor bunuri și prestării unor servicii. Prin lege, în cazul acestor impozite se atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât plătitorului (suportatorului) acestora. Dupa forma pe care o îmbracă, impozitele indirecte sunt grupate în taxe de consumație, este cazul taxei pe valoare adăugată și al accizelor, taxelor vamale, taxelor de timbru,etc.

Impozitele indirecte, privite într-o altă perspectivă, sunt suportate în general de consumatorul final. De aceea, în situația în care bunurile și serviciile traversează mai multe stadii ale circuitului economic până ajung la acest consumator trebuie găsite formule pentru a evita dubla impunere.

Pentru definirea raporturilor dintre contabilitate și fiscalitate, poate fi reținută, prin semnificația sa, și situația de clasificare a impozitelor și taxelor din punctul de vedere al interesului gestionar al societății. În acest sens pot fi reținute următoarele structuri calitative:

a) impozitele colectate de societate, care nu sunt în principiu în sarcina sa, este cazul taxei pe valoarea adăugată, impozitului pe salarii, contribuției salariaților la fondul de asigurări sociale de stat și alte cazuri când subiectul impozitului este altul decât societatea; aceasta realizează oficiul de stopaj la sursă și de plătitor. Deși sunt neutre, mai putin taxa pe valoarea adăugată, care este relativ neutră, ocazionează costuri de gestiune pentru societate.

b) impozite și taxe în calitatea de cheltuieli ale societății; sunt contabilizate indiferent de mărimea și sensul rezultatului, fiind deductibile fiscal la impozitare (impozit pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, etc);

c) impozitul aupra profitului, contabilizat separat de celelalte impozite și taxe, care poate fi asimilat cu o prelevare din rezultat, fără a fi deductibilă.

Politica de contabilitate și mediul fiscal

„Gestiunea structurilor fiscale are loc în condițiile în care contabilitatea se delimitează ca suport informațional și forță probatoare a impunerii societății. O asemenea calitate se realizează în condițiile în care contabilitatea este datoare societății, iar prin vocația sa reprezintă un instrument de cunoaștere și gestiune a situației patrimoniale, a situației financiare și a rezultatului obținut”. Discutată din acest punct de vedere, contabilitatea trebuie să asigure informații pentru toți utilizatorii, respectiv, investitorii de capital, fiscalitatea ca reprezetant al statului, bancherii, clienții, furnizorii și alți creditori comerciali ca parteneri de afaceri ai societății, organele de sinteză informațională ale guvernului, angajații întreprinderii și publicul. De asemenea, conducerea societății, desi are responsabilitatea primară de a întocmi documentele contabile de sinteză, este interesată și de informațiile cuprinse în aceste documente, chiar dacă are acces la informațiile financiare și de gestiune suplimentare, care ajută la înfăptuirea proceselor de planificare și luare a deciziilor și a atribuțiilor de control.

În raport cu acești utilizatori, contabilitatea trebuie să se inscrie pe coordonata neutralității și adevărului, furnizând o informație fidelă, clară și completă asupra situației patrimoniale și financiare, precum și asupra rezultatului. Toate interesele informaționale ale protagoniștilor sociali, inclusiv ale fiscalității trebuie onorate în mod egal, fără discriminări.

Gestiunea întreprinderii orientată spre structurile fiscale nu poate fi practicată decât în cadrul deciziilor conforme regulilor și cu respectarea dreptului contabil. Această restricție, are, totuși, așa cum s-a arătat o libertate de „manevră”, contabilitatea, bazată pe principii, reguli și reglementări, oferă, totuși posibilitatea de a alege între mai multe metode contabile și de evaluare. Metode contabile diferite de evaluare conduc la rezultate diferite. Chiar dacă alegerea este dominată de grija de a oferi o imagine fidelă asupra patrimoniului, rezultatului și situației financiare, totuși comportamentul conducătorului are o determinare proprie intereselor comerciale, financiare și sociale ale întreprinderii. Câteva opțiuni în acest sens pot influența gestiunea structurilor fiscale: alegerea metodei de amortizare, alegerea tipului de impozit: impozit pe microîntreprindere (între 1.5 – 3% pe cifra de afaceri) sau impozit profit 16%, opțiunea la înființare de plătitor sau nu a taxei pe valoare adăugată etc.

Problema fundamentală a raporturilor dintre contabilitate și fiscalitate izvorăște dintr-o realitate, aceea că principiile, regulile, normele și reglementările proprii celor două componente nu sunt congruente în toate cazurile. Într-o contabilitate reglementată, așa cum este cea din țara noastră, informația contabilă este constituită pe baza principiilor, regulilor și normelor formalizate prin texte legale și texte reglementate, după caz. Convenim să denumim aceste texte drept contabil, deși până la corpusul de drept contabil mai trebuie parcurși pași importanți în peisajul românesc. În schimb, informația fiscală, ca bază pentru impozitare și taxare se bazează pe principiile, regulile și normele definite prin sintagma de drept fiscal.

Astfel, principiile de drept fiscal față de care contabilitatea nu poate rămâne neutră sunt:

Principiul universalității – presupune ca un impozit să fie plătit de către toate persoanele care realizează venituri din aceeași sursă sau dețin același gen de avere și să cuprindă întreaga materie impozabilă. De asemenea, acest principiu presupune ca impozitul să nu fie susceptibil evaziunii fiscale și să reclame cheltuieli mici de impunere.

Principiul echității – presupune inexistența discriminării între contribuabili, realizarea dreptății sociale în materie de impozite. Prin aceasta se realizează funcția socială a fiscalității, conform căreia sunt favorizate categoriile de contribuabili cu venituri mici, precum și agenții economici care utilizează forța de muncă cu capacitate redusă (persoane cu handicap).

Principiul unității – conform acestui principiu, așezarea impozitelor trebuie să se facă după criterii unitare pentru toate persoanele fizice și juridice care posedă același obiect impozabil, fără nici o discriminare;

Principiul mobilizării – acest principiu ar trebui inclus alături de celelalte mai sus menționate, în sensul acordării de facilități agenților economici care investesc sau reinvestesc în scopul dezvoltării activității economice, creării de noi locuri de muncă.

1.3. Prezentarea S.C. Farmacia V&M SRL

S.C. Farmacia V&M SRL funcționează din anul 2004 ca farmacie cu sediul social in Iași, Șos. Păcurari, nr. 86. Aceasta desfășoară o activitate cu caracter social-sanitar ca parte integrantă a sistemului de ocrotire a sănătății, asigurând aprovizionarea, conservarea, eliberarea, supravegherea și prognoza în domeniul medicamentelor prin intermediul celor trei farmacii din județ.

1.3.1. Aspecte organizatorice ale unității luate în studiu

Obiectul principal de activitate se desfășoară în domeniul distribuției cu amănuntul a produselor farmaceutice indigene și de import, produse tehnico-medicale și igienico-cosmetice. Farmacia a dezvoltat parteneriate cu peste 50 de furnizori din judetele Iași, Cluj -Napoca, Bacău, Suceava, București, s.a. m.d

Conducerea executivă a societății este asigurată de un comitet director, format din director general, manager, contabil-șef.

Numărul mediu de salariați aferent anului 2015 a fost de 16, care, pe structură se prezintă astfel:

Tabel nr. 1.1 – Structura de personal la SC Farmacia V&M Srl în perioada 2014-2015

Salariul mediu brut lunar pe unitate a fost de 1.189,00 lei iar fondul de salarii brute aferent lunii decembrie a fost 16.648,00 lei.

1.3.2. Principalii indicatori economico-financiari la societatea analizată

În anul 2015, nu s-au realizat principalii indicatori economico-financiari prevăzuți în Bugetul de venituri și cheltuieli, astfel:

cifra de afaceri a înregistrat o scădere în anul 2015 de 92,92% față de anul 2014, conform datelor prezentate în tabel nr. 2.1 și a Fig. nr. 1.1.;

profitul brut al societății a fost în 2015 de 206.968,00 lei în scădere cu 171.060,00 lei față de 2014.

Tabel nr. 2.1 – Dinamina cifrei de afaceri in perioada 2013-2015

Fig. nr. 1.1 – Dinamica cifrei de afaceri în perioada 2013-2015

Tabel nr. 3.1 – Evoluția impozitelor în perioada 2013-2015 (SC FARMACIA V&M SRL)

Din analiza datelor din tabelele 2.1, 3.1 și a activității farmaciei din ultimii ani, reiese că, odată cu creșterea cifrei de afaceri a avut loc și o extindere a activității, prin deschiderea unui nou punct de lucru, angajare de personal nou și, implicit, un trend ascendent al prelevărilor fiscale; invers, în anul 2015 față de anul 2014, are loc o scădere accentuată a cifrei de afaceri care antrenează o reducere de personal, a cheltuielilor în general, implicit a celor reprezentând impozite și taxe .

Din ansamblul prelevărilor fiscale, impozitul pe profit înregistrează cele mai mari valori pe parcursul celor trei ani. Cele mai mici valori sunt consemnate pentru impozitele și taxele locale, în timp ce taxa pe valoarea adaugată înregistrează la sfârșit de an 2015 un sold negativ de 19.848,00 lei pentru care nu s-a solicitat rambursare.

Gradul de fiscalitate pentru cei trei ani analizați, poate fi calculat conform formulei de mai jos, iar rezultatele sunt prezentate în tabelul nr. 4.1.:

Grad fiscalitate = 100

Tabel nr.4.1 – Gradul de fiscalitate în perioada 2013-2015 la SC Farmacia V& M SRL

Fiscalitatea la nivelul SC FARMACIA V&M SRL evidențiază o pondere relativ mică a impozitelor și taxelor în cifra de afaceri, dar aceasta, întrucât nu se ia în considerare și costul de achiziție al mărfurilor (Rulaj cont 607).

Trendul descendent al situației financiare este evidențiat și în rezultatele indicatorilor de mai jos, calculați în tabelul nr. 6.1.

Datele de referință pentru indicatorii calculați în tabelul nr. 6.1 sunt extrase din bilanțul contabil întocmit pentru anii 2013, 2014, 2015 și sunt prezentate în tabelul nr. 5.1:

Tabel nr. 5.1 – Date referință bilanț din anii 2013, 2014, 2015

În interpretarea datelor calculate în tabelul nr. 6.1 putem preciza următoarele:

Lichiditatea curentă prezintă procente relativ mici pentru cei trei ani, dar mai mari decât 1, ceea ce înseamnă că, activele curente oferă garanția acoperirii datoriilor curente, respectiv a datoriilor către furnizori, în mare măsură pe seama creanțelor de încasat. Lichiditatea imediată nu indică o problemă acută pentru organizație în achitarea datoriilor curente; având în vedere că acest indicator include creanțele de încasat (sold cont 4111- Clienți) la termene relativ mari dar și datoriile curente (sold cont 401 – Furnizori) prevăzute a fi achitate la termene la fel de mari; de asemenea, se remarcă un trend descendent al valorii stocurilor, ceea ce indică o mai bună gestionare a acestora.

În ceea ce privește gradul de îndatorare al firmei și valorile calculate, între 0 – 4,94%, firma are capacitatea de a rambursa creditele contractate pe o perioadă mai mare de 1 an, putând fi acoperite din rezerve.

Viteza de rotație a debitelor relevă o tendință ascendentă, și, respectiv probleme din ce în ce mai mari în recuperarea debitelor. Aceasta se datorează îndeosebi faptului că pricipalul client al farmaciei este Casa Județeană de Sănătate Iași și scadența facturilor este de peste 180 zile.

Marja brută din vânzări relevă un trend ascendent pe perioada celor trei ani, astfel că pe fondul scăderii cifrei de afaceri firma înregistrează un profit brut în scădere, dar nu în aceeași proporție, aceasta atât datorită creșterii prețurilor cât și unei mai bune gestionări a cheltuielilor.

Tabel nr. 6.1 – Calculul principalilor indicatori economico-financiari

Din analiza efectuată pe baza indicatorilor financiari calculați, putem remarca că, în prezent, pe fondul scăderii cifrei de afaceri, societatea nu se află înt-o situație de imposibilitate privind stingerea datoriilor, ponderea cea mai mare fiind deținută de datoriile curente care au acoperire în creanțele de încasat de la clienți.

CAPITOLUL 2

CONTABILITATEA IMPOZITELOR, TAXELOR ȘI VĂRSĂMINTELOR ASIMILATE

DATORATE BUGETULUI DE STAT

Sistemul fiscal român constă din totalitatea impozitelor plătite de persoanele fizice sau juridice române. Persoanele juridice române datorează impozite, taxe și vărsăminte asimilate atât bugetului de stat cât și bugetelor locale. Contabilitatea impozitelor, taxelor și vărsămintelor asimilate datorate bugetului de stat de căte o societate comercială evidențiază operațiunile economico-financiare generate de: impozitele și taxele datorate bugetului de stat, și anume: impozitul pe veniturile din salarii, impozitul pe profit sau impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, după caz, taxa pe valoarea adăugată, accizele, impozitul pe dividende și alte taxe și vărsăminte asimilate.

2.1. Contabilitatea impozitului pe veniturile din salarii

Impozitul pe venituri de natura salariilor cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii. Venituri din salarii sunt considerate toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă. Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plăți anticipate, care se calculează și se reține la sursă de către plătitorii de venituri (stopaj la sursă).

Impozitul lunar se determină la locul unde persoanele sunt angajate în baza unui contract de munca, prin aplicarea cotei unice asupra bazei de calcul determinate ca diferență: între venitul net din salarii, aferent unei luni, calculat prin deducerea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii și deducerile personale acordate pentru luna respectivă. Cota de impozitare unică este de 16% aplicată la venit bază de calcul.

Deducerea personală este o sumă acordată salariaților cu contract individual de muncă, o dată pe lună, la locul unde salariatul are funcția de bază, în scopul diminuării impozitului pe venit. Deducerea este stabilită în funcție de numărul persoanelor aflate în întreținerea salariatului. De la 1 ianuarie 2016, pentru un venit brut lunar din salarii (VBL) de până la 1.500,00 de lei, deducerea personală lunară stabilită pentru un contribuabil în funcție de numărul persoanelor aflate în întreținere este:

fără persoane în întreținere ––––––– 300 lei

cu 1 persoană în întreținere ––––––– 400 lei

cu 2 persoane în întreținere ––––––– 500 lei

cu 3 persoane în întreținere ––––––– 600 lei

cu 4 sau mai multe persoane în întreținere – 800 lei

Pentru persoanele care realizează venituri brute lunare cuprinse între 1500 lei și 3000 lei, deducerile personale sunt degresive față de cele menționate, se stabilesc prin ordin al Ministrului Finanțelor Publice și sunt prezentate în anexa nr. 4 – Istoricul deducerilor aplicate. Contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii de peste 3000,00 lei nu mai beneficiază de deducere personală.

Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația de a calcula și de a reține impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, la data efectuării plății acestor venituri, precum și de a declara și a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri. Informațiile referitoare la calculul impozitului pe veniturile din salarii se cuprind în „Declarația 112 privind evidența contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate”. De asemenea, persoanele juridice au obligația de a depune până la sfârșitul lunii februarie 2016 Declarația 205, pentru veniturile și impozitele declarate în anul 2015 pentru fiecare salariat în parte.

Pentru a ilustra din punct de vedere aplicativ aspectele teoretice amintite anterior, considerăm următorul exemplu: Impozitul pe salarii pe luna decembrie 2015 datorat de angajatul Adam Ioana care are 2 copii minori în întreținere și are funcția de farmacist, a fost calculat astfel:

▪ Salar bază realizat (Sb) : 1700,00 lei

▪ Sume plus- premii : 100,00 lei

▪ Total venit brut (Vb) = salar bază + premii =1800,00 lei

▪ CFS = 0,5% * Sb = 9,00 lei

CAS = 10,5% * Sb = 189,00 lei

CASS = 5,5% * Sb = 99,00 lei

∑ contribuții = 297,00 lei

Venit net=1503,00 lei

▪ Deducere personală = 270.00 lei

– Formula de calcul a deducerii personale 450 x [1-(1.800- 1.000)/2.000]

Impozit datorat = 16% * 1233,00 = 197,00 lei

▪ Sume încasate în avans : premii = 100,00 lei ;

▪ Rețineri temporare = 300,00 lei

Rest de plată =1306,00 – 100,00 – 300,00 = 906,00 lei

În varianta noilor reglementări cu privire la deducerea personală, pentru salariata Adam Ioana, menținând aceiași parametri de calcul, respectiv, salariu brut, sporuri, premii, deducerea personală va fi 400,00 lei, impozitul de plată va fi 176,00 lei, salariu net 1.327,00 lei. Beneficiul pentru angajat în urma aplicării noilor deduceri este de 21.00 lei pentru cîștigul net în defavoarea impozitului pe salariu.

Contabilitatea impozitului pe veniturile din salarii se ține cu ajutorul contului 444 – „Impozitul pe venituri de natura salariilor”. Acest cont ține evidența impozitelor pe veniturile de natura salariilor și altor drepturi similare datorate bugetului statului.

Contul 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor" este un cont de pasiv. În creditul contului 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor" se înregistrează: sumele reprezentând impozitul pe venituri de natura salariilor reținut din drepturile bănești cuvenite personalului, potrivit legii (421, 423, 424); sumele reprezentând impozitul datorat de către colaboratorii unității pentru plățile efectuate către aceștia (401). În debitul contului 444 "Impozitul pe venituri de natura salariilor" se înregistrează: sumele virate la bugetul statului reprezentând impozitul pe veniturile de natura salariilor și alte drepturi similare (512); datorii anulate (758). Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului statului. Operațiunile care vizează impozitul pe salarii au fost evidențiate în Registrul-jurnal nr. 1.

Farmacia V&M Iași…

REGISTRUL-JURNAL NR. 1

Înregistrările privind impozitul pe salarii sunt generate automat de către programul de contabilitate utilizat.

2.2. Contabilitatea impozitului pe profit

Reforma fiscală, componentă a reformei economice și sociale, urmărește constituirea unui sistem fiscal coerent, echilibrat și eficient pentru a putea face față cerințelor tranziției la economia de piață.

Impozitul pe profit este unul din principalele venituri bugetare. Instituirea acestui impozit a devenit necesară pentru a se crea un cadru juridic unitar privind impozitul pe profit datorat de persoanele juridice. În prezent, reglementările privind impozitul pe profit se concentrează în Codul fiscal.

Subiectul impozitului este reprezentat de contribuabili, categorii stabilite în Codul fiscal. SC Farmacia V&M SRL este persoană juridică română cu sediul social în Iași. Obiectul impozitului este constituit de sumele ce reprezintă profitul brut al plătitorului. Profitul brut impozabil se calculează pe baza rezultatului exercițiului. In tabel nr. 1.2 am prezentat calculul extracontabil pentru determinarea impozitului pe profit la 31 decembrie 2015. Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%.

Baza de calcul este reprezentată de totalitatea veniturilor realizate din orice sursă diminuate cu cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Rezultatul fiscal (Rf) se determină ca diferență între: veniturile din livrări de bunuri, prestări de servicii, executări de lucrări și câștiguri din orice sursă (VT), pe de o parte și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal (ChT’) pe de altă parte la care se adaugă cheltuielile nedeductibile (ChN) și din care se scad veniturile neimpozabile sau deducerile fiscale (DF).

Din mărimea obținută se scade, dacă este cazul, pierderea fiscală rămasă de recuperat din anii precedenți (PFR):

La calculul profitului impozabil, sunt deductibile acele cheltuieli care contribuie direct în procesul de activitate pentru realizarea veniturilor, ele fiind delimitate și stabilite concret în Codul fiscal, respectiv Codul de procedură fiscală. Cheltuielile nedeductibile (ChN) din punct de vedere fiscal sunt: cheltuieli cu impozitul pe profit, dobânzile, amenzile, confiscările, majorările și penalitățile de intarziere datorate către autoritățile române/străine, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, cu excepția prevazută de lege, cheltuielile cu sponsorizările și donațiile, etc. Deductibilitatea este limitată la anumite cuantumuri stabilite procentual sau valoric pentru o anumită categorie de cheltuieli. Din categoria cheltuielilor cu deductibilitate limitată fac parte: cheltuielile de protocol în limita a 2% dintr-o bază de calcul conform legii; cheltuieli cu indemnizația de deplasare acordată salariaților, cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 5%, aplicată asupra fondului de salarii realizat, perisabilitățile, cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, cheltuielile cu provizioane și rezerve, în limita prevăzută în lege; cheltuielile cu dobânda și diferențele de curs valutar, în limita prevăzută de lege, etc.

Perioada de impozitare este reprezentată de anul fiscal. Anul fiscal al contribuabilului este, de regulă, anul calendaristic care începe la data de 1 ianuarie a fiecărui an și se sfârșește la data de 31 decembrie a aceluiași an. Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 102 din 14 noiembrie 2013, începând cu anul 2014 contribuabilii care au optat, în conformitate cu legislația contabilă în vigoare, pentru un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic, pot opta ca anul fiscal să corespundă exercițiului financiar. În cazul înființării unui contribuabil într-un an fiscal, perioada impozabilă începe de la data înregistrării acestuia în Registrul Comerțului, dacă are această obligație.

Contribuabilii au obligația de declarare și de plată a impozitului pe profit trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Declararea impozitului se face prin întocmirea Declaratiei 100 – ”Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat”. În ceea ce privește plata impozitului pe profit, începând cu 1 ianuarie 2013 contribuabilii au opțiunea de a declara impozitul pe profit și anual, cu efectuarea de plăți anticipate trimestriale. Sistemul cu plăți anticipate este obligatoriu pentru societățile bancare, cele care obțin venituri majoritare din cultura cerealelor și organizațiile nonprofit. Aceștia au obligația de a menține sistemul pentru cel puțin 2 ani fiscali consecutivi.

De asemenea în ceea ce privește obligațiile declarative, contribuabilii trebuie să depună o declarație anuală de impozit pe profit – Declaratia 101 – ”Declarație privind impozitul pe profit”, până la 25 martie a anului următor celui pentru care se datorează, aceasta fiind o declarație de regularizare anuală care include datele prezentate anterior cu privire la venituri și cheltuieli și impozitul de plată sau diferența de recuperat aferente trimestrului IV. Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări și penalități de întârziere potrivit reglementărilor în vigoare. Organele fiscale au dreptul să recalculeze adecvat profitul impozabil și impozitul de plată pentru pentru determinarea obligațiilor fiscale corecte.

Tabel nr. 1.2 – Exemplu de calcul extracontabil al impozitului pe profit la S.C. Farmacia V&M SRL

Pentru trim IV, anul 2015 -Lei-

Plata efectivă a impozitului pe profit se realizează, ca și în cazul majorității celorlalte impozite, prin ordin de plată înaintat băncii comerciale și de aici mai departe prin virament bancar la trezoreria finanțelor publice.

Codul fiscal prevede începand cu anul 2014 o facilitate demult așteptată, cea privind scutirea de impozit aferent profitului reinvestit. Perioada de aplicare a acesteia este iulie 2014- decembrie 2016. Această facilitate a vizat inițial pentru perioada iulie 2014-decembrie 2015 o categorie a mijloacelor fixe, respectiv subgrupa 2.1 „Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalatii de lucru)” din „Catalogul privind clasificarea și duratele normale de functionare a mijloacelor fixe”, folosite în scopul desfășurării activității agentului economic. Legislația în vigoare prevede obligația de păstrare a respectivelor echipamente pe o perioada de până la cinci ani. Categoria mijloacelor fixe menționată mai sus, a fost completată începând cu anul 2016 cu mijloacele fixe din clasa 2.2.9 – Calculatoare electronice și echipamente perifierice. Mașini si aparate de casă, control și facturat.

Cu caracter aplicativ am considerat următorul exemplu: S.C. Farmacia V&M SRL a achiziționat în luna februarie 2016 un echipament format din calculator și cititor retete în valoare de 3.000,00 lei, valoare fără tva; acesta a fost pus în funcțiune în luna martie 2016. Prevederea privind scutirea profitului reinvestit în mijloace fixe de tipul celor achiziționate de societate a fost introdusă începând cu 1 ianuarie an curent, astfel că, societatea va putea deduce din impozitul calculat valoarea cu impozitul aferent profitului reinvestit. În situația în care această reglementare ar fi fost prevazută pentru anul 2015, calculul impozitului aferent profitului reinvestit și, implicit, al impozitului final de plată la nivelul trimestrului IV an 2015 este redat în tabelul nr. 2.2:

Tabel nr. 2.2 – Exemplu de calcul extracontabil al profitului reinvestit și al impozitului pe profit la S.C. Farmacia V&M SRL

-Lei-

La finele anului în care a avut loc scutirea, valoarea investiției scutite se va înregistra pe rezerve, respectiv în contul 106 dezvoltat pe analitic – Alte rezerve ( 129= 106.x).

Contul 441 „Impozitul pe profit/venit” ține evidența decontărilor cu bugetul statului privind impozitul pe profit/venit. Contul 441 „Impozitul pe profit/venit” este un cont de pasiv.

În creditul contului 441 „Impozitul pe profit/venit” se înregistrează: sumele datorate de entitate către bugetul statului/bugetele locale, reprezentând impozitul pe profit/impozitul pe venit (691, 698); impozitul pe profit/venit aferent exercițiilor financiare anterioare, în cazul corectării erorilor contabile reflectate pe seama rezultatului reportat (117).

În debitul contului 441 „Impozitul pe profit/venit” se înregistrează: sumele virate bugetului de stat/bugetelor locale reprezentând impozitul pe profit/venit (512); sume reprezentând impozitul pe profit/venit, prescrise, scutite sau anulate, potrivit legii (758). Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate de entitate, iar soldul debitor, sumele vărsate în plus. Înregistrările în contabilitate privind impozitul pe profit sunt prezentate în ordine cronologică în Registrul jurnl nr. 2:

Farmacia V&M Srl…

REGISTRUL-JURNAL NR. 2

Înregistrarea impozitului pe profit stabilit la finele fiecărui trimestru se realizează prin întocmirea unei note contabile manuale.

2.3. Contabilitatea Taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adaugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat, potrivit reglementarilor legale în vigoare. Taxa pe valoarea adaugată are un caracter universal, fiind aplicată asupra tuturor bunurilor și serviciilor economice, rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât și din activitatea de fructificare a capitalurilor disponibile. Taxa pe valoarea adaugată este un impozit general pe consum, care se stabilește asupra operațiunilor care privesc livrările de bunuri mobile, transferul bunurilor imobile, importul de bunuri, prestările de servicii și operațiunile asimilate.

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operațiunile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată; locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România; livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă; livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice care cuprind activitãțile producãtorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitãțile extractive, agricole și activitãțile profesiilor libere sau asimilate acestora. n sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde și importul de bunuri.

Subiectul este reprezentat de orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. În categoria platitorilor taxei pe valoarea adăugată se regăsesc: persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile realizate; beneficiarii prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoane impozabile stabilite în străinătate, indiferent dacă beneficiarii sunt sau nu înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată. La importul de bunuri, plătitorii taxei pe valoarea adăugată sunt persoanele care importă bunuri în România.

Obiectul este reprezentat de operațiuni impozabile precum livrarea de bunuri; prestarea de servicii; schimburi de bunuri sau servicii; importul de bunuri. Operațiunile impozabile pot fi: operațiuni taxabile, pentru care se aplică cotele prevăzute; operațiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate; operațiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe valoarea adăugată și nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziționate; operațiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată.

Baza de impozitare pentru operațiuni în interiorul țãrii este formată din : a) pentru livrãri de bunuri și prestãri de servicii, din tot ceea ce constituie contrapartidã obținutã sau care urmeazã a fi obținutã de furnizor ori prestator din partea cumpãrãtorului, beneficiarului sau a unui terț, inclusiv subvențiile direct legate de prețul acestor operațiuni; b) prețurile de achiziție sau, în lipsa acestora, prețul de cost, determinat la momentul livrãrii, dacă bunurile sunt mijloace fixe, prețul de achiziþie sau prețul de cost se ajusteazã, astfel cum se prevede în norme; c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilã pentru executarea prestãrilor de servicii. Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț acordate de furnizori direct clienților.

În țara noastră se practică urmatoarele cote ale taxei pe valoarea adăugată:

1.Cota standard (20%) a taxei pe valoarea adăugată – se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operațiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată. Conform noilor prevederi din Codul fiscal, de la 1 ianuarie 2016 cota standard de 24% a fost diminuată la 20%.

2.Cota redusă (9%) a taxei pe valoarea adăugată – Începând cu 1 iunie 2015, cota redusă de TVA de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru livrarea următoarelor bunuri: alimente, destinate consumului uman și animal, băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, animale vii  din specii domestice, păsări vii din specii domestice, semințe, plante, ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele. De asemenea, cota de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri: dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, grădini zoologice, târguri, expoziții; livrare de manuale scolare, cărți, ziare și reviste; livrările de proteze de orice fel și accesoriile acestora (excepție: proteze dentare); livrările de produse ortopedice; medicamente de uz uman și veterinar; cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.

3.Cota redusă de 5% – Codul Fiscal prevede posibilitatea beneficierii de o cotă redusă de TVA în cuantum de 5% pentru livrarea de locuințe, inclusiv a terenului pe care acestea sunt construite, în condițiile specifice prevăzute de lege. Una dintre aceste condiții se referă la prețul maxim de achiziție a locuinței, prag valoric care, începând cu 1 ianuarie 2016, va fi majorat de la 380.000 RON la 450.000 RON, exclusiv TVA.

Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală devine îndreptățită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă dată.

Faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor, cu excepțiile prevăzute de lege.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervine la data la care are loc faptul generator. Prin derogare de la prevederea anterioară, exigibilitatea taxei este anticipată faptului generator și intervine: a) la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii; b) la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Se exceptează de la această prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor și a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, și orice avansuri încasate pentru operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înțelege încasarea parțială sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării, respectiv a prestării; c) la data extragerii numerarului, pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii realizate prin mașini automate de vânzare, de jocuri sau alte mașini similare.

Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna calendaristică pentru plătitorii ce realizează o cifră de afaceri mai mare de 100.000 Euro și trimestrial pentru plătitorii ce realizează o cifră de afaceri mai mică de 100.000 Euro.

Taxa pe valoarea adăugată se stabilește lunar sau trimestrial, pe baza Declarației 300 – ”Decont privind taxa pe valoarea adăugată” – ca diferență între taxa pe valoarea adăugată colectată și taxa pe valoarea adăugată deductibilă. Astfel, în situația în care taxa pe valoarea adăugată colectată este mai mare decât taxa pe valoare adăugată deductibilă rezultă taxa pe valoarea adăugată de plătit. În situația inversă, când taxa pe valoarea adăugată colectată este mai mică decât taxa pe valoarea adăugată deductibilă apare taxa pe valoarea adăugată de recuperat, în această situație contribuabilul poate solicita rambursarea taxei pe valoarea adăugată, în condițiile legii. Taxa pe valoarea adăugată de plătit, potrivit decontului întocmit lunar sau trimestrial trebuie achitată până la data de 25 a lunii următoare inclusiv.

Din considerente de ordin practic vom considera următorul exemplu: La societatea Farmacia V&M SRL, în luna decembrie 2015 se înregistrează:

– venituri din vânzarea medicamentelor

– 308.530,00 lei din care:

295.984,00 – TVA colectata 9% : 26.639,00

12.546,00 – TVA colectata 24%: 3.011,00

– operațiuni scutite cu/fără drept de deducere = 83,00

– prorata = 100% (venituri din operațiuni cu drept de deducere / venituri din operațiuni cu drept de deducere + venituri din operațiuni fara drept de deducere);

– achiziții de medicamente de la furnizori:

304.248,00 lei din care:

240.602,00 – TVA deductibilă 9%: 21.654,00

63.646,00 – TVA deductibilă 24%: 15.673,00

În urma comparării TVA deductibilă cu TVA colectată, suntem în situația prezentată în fig. nr. 2.1

Fig. nr. 1.2 – Regularizarea TVA la sfârșitul perioadei

Taxa pe valoarea adăugată se reflectă în contabilitate cu ajutorul contului 442 "Taxa pe valoarea adăugată". Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu bugetul statului privind taxa pe valoarea adăugată. Contul 442 "Taxa pe valoarea adăugată" este un cont bifuncțional. Pentru evidențierea distinctă a taxei pe valoarea adăugată se utilizează următoarele conturi sintetice de gradul II: 4423 TVA de plată – cont de pasiv, 4424 TVA de recuperat – cont de activ, 4426 TVA deductibilă – cont de activ, 4427 TVA colectată – cont de pasiv, 4428 TVA neexigibilă – cont bifuncțional.

Contul 4426 Taxa pe valoarea adăugată deductibilă ține evidența taxei pe valoarea adăugată înscrisă în facturile emise de furnizori, pentru bunurile, lucrările sau serviciile cu care se aprovizionează unitatea și care este deductibilă din punct de vedere fiscal. Contul 4426 „Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” este un cont de activ. În debitul contului 4426 „Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” se înregistrează: sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată deductibilă potrivit legii (401, 404, 451, 453, 512 sau 4427 în cazul în care se aplică taxare inversă); sumele reprezentând ajustări ale taxei pe valoarea adăugată deductibile aferente bunurilor de capital, în favoarea persoanei impozabile, potrivit legii; sumele reprezentând ajustări ale taxei pe valoarea adăugată deductibile pentru achizițiile de bunuri și servicii, altele decât bunurile de capital, în favoarea persoanei impozabile, potrivit legii. În creditul contului 4426 „Taxa pe valoarea adăugată deductibilă” se înregistrează: sumele compensate la sfârșitul perioadei din taxa pe valoarea adăugată colectată (4427); diferențele rezultate la sfârșitul perioadei între taxa pe valoarea adăugată deductibilă mai mare și taxa pe valoarea adăugată colectată (4424); taxa pe valoarea adăugată devenită nedeductibilă prin aplicarea prorata (635); regularizarea taxei pe valoarea adăugată aferente avansurilor sau a facturilor parțiale emise, potrivit legii; ajustarea bazei impozabile la beneficiar și sumele ce rezultă din corectarea facturilor sau a altor documente care țin loc de factură, în cazurile prevăzute de lege; ajustarea taxei pe valoarea adăugată deductibile pentru achizițiile de bunuri și servicii, altele decât bunurile de capital, în favoarea bugetului de stat, potrivit legii; ajustarea taxei pe valoarea adăugată deductibile aferente bunurilor de capital în favoarea bugetului de stat, potrivit legii. La sfârșitul perioadei, contul nu prezintă sold.

Contul 4427 Taxa pe valoarea adăugată colectată ține evidența Taxei pe valoare adăugate înscrisă în facturi aferente vânzărilor de bunuri, prestărilor de servicii sau executărilor de lucrări. „ În creditul contului 4427 „Taxa pe valoarea adăugată colectată” se înregistrează: taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii taxabile, avansurilor pentru livrări de bunuri sau prestări de servicii taxabile (411, 428, 451, 453, 461, 531), precum și taxa aferentă operațiunilor pentru care se aplică taxare inversă, potrivit legii (4426), taxa pe valoarea adăugată aferentă operațiunilor care sunt asimilate livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, taxabile potrivit legii (428, 461, 635); taxa pe valoarea adăugată neexigibilă devenită exigibilă (4428). În debitul contului 4427 „Taxa pe valoarea adăugată colectată” se înregistrează: regularizarea taxei aferente avansurilor sau a facturilor parțiale emise; ajustarea bazei impozabile la furnizor și sumele ce rezultă din corectarea facturilor sau a altor documente valoarea adăugată deductibilă, compensată care țin loc de factură, în cazurile prevăzute de lege; taxa pe la sfârșitul perioadei, potrivit legii (4426); taxa pe valoarea adăugată de plată, datorată bugetului statului, stabilită potrivit legii (4423). La sfârșitul perioadei, contul nu prezintă sold”.

Contul 4428 „Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”. În acest cont se evidențiază, potrivit legii, taxa pe valoarea adăugată neexigibilă. Contul 4428 „Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă” este un cont bifuncțional. Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată neexigibilă.

Contul 4423 „Taxa pe valoarea adăugată de plată” Cu ajutorul acestui cont se ține evidența taxei pe valoarea adăugată de plătit la bugetul statului. Contul 4423 „Taxa pe valoarea adăugată de plată” este un cont de pasiv. „ În creditul contului 4423 „Taxa pe valoarea adăugată de plată” se înregistrează: diferențele rezultate la finele perioadei între taxa pe valoarea adăugată colectată mai mare (4427) și taxa pe valoarea adăugată deductibilă (4426). În debitul contului 4423 „Taxa pe valoarea adăugată de plată” se înregistrează: plățile efectuate către bugetul statului, reprezentând taxa pe valoarea adăugată (512); sumele compensate cu taxa pe valoarea adăugată de recuperat din perioada fiscală precedentă (4424); sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată de plată, scutite sau anulate, potrivit legii (758). Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată de plată”.

Contul 4424 „Taxa pe valoarea adăugată de recuperat ține evidența taxei pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului. „Contul 4424 „Taxa pe valoarea adăugată de recuperat” este un cont de activ. În debitul contului 4424 „Taxa pe valoarea adăugată de recuperat” se înregistrează: diferențele rezultate la sfârșitul perioadei între taxa pe valoarea adăugată deductibilă mai mare (4426) și taxa pe valoarea adăugată colectată (4427). În creditul contului 4424 „Taxa pe valoarea adăugată de recuperat” se înregistrează taxa pe valoarea adăugată încasată de la bugetul statului (512); taxa pe valoarea adăugată de recuperat compensată în perioadele următoare cu taxa pe valoarea adăugată de plată (4423) sau cu alte taxe și impozite, potrivit legii. Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată de recuperat de la bugetul statului”. În contabilitatea Farmacia V&M SRL au fost înregistrate în Registrul-Jurnal nr. 3 următoarele operațiuni privind taxa pe valoarea adăugată:

Farmacia V&M Srl…

REGISTRUL-JURNAL NR. 3

Înregistrările de închidere a conturilor de TVA se realizează automat de către programul de contabilitate utilizat după introducerea tuturor documentelor care sunt purtătoare de taxă pe valoarea adăugată.

2.4. Contabilitatea contribuțiilor sociale

Tranziția spre economia de piață prezintă numeroase și diverse probleme sociale, a căror soluționare favorabilă și echitabilă presupune adoptarea unor măsuri legislative de protecție socială. De aici, locul important pe care-l ocupă reforma asigurărilor sociale în cadrul reformei economico-sociale din țara noastră.

2.4.1. Contabilitatea contribuțiilor la asigurările sociale de stat

Principala sursă de alimentare a bugetului asigurărilor sociale de stat o constituie vărsămintele efectuate de persoanele juridice și fizice care folosesc salariați, sub forma contribuției pentru asigurările sociale.

Contribuția pentru asigurările sociale de stat se datorează de către persoanele juridice (regiile autonome, societățile comerciale, instituțiile publice, etc.), persoanele fizice autorizate să desfășoare activități independente și alte persoane fizice, care utilizează muncă salariată în baza unui cadru legal existent.

În sistemul public sunt asigurate, persoanele fizice, denumite asigurați. Asigurații pot fi cetățeni români, cetățeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reședința în România. Ei au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale, conform legii.

Subiect ale acestor venituri bugetare este pe de o societatea, iar pe de altă parte fiecare salariat al societății. Plătitorul acestor contributii este numai societatea. În sistemul public sunt contribuabili, după caz, asigurații care datorează contribuții individuale de asigurări sociale sau/și angajatorii.

Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate în funcție de condițiile de muncă normale, deosebite sau speciale. Aceste cote se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. In prezent, cotele contribuției de asigurări sociale sunt:a) pentru condiții normale de muncă – 26,30%; b) pentru condiții deosebite de muncă – 31,30%; c) pentru condiții speciale de muncă – 36,30% . Contribuția individuală de asigurări sociale, este de 10,5%, indiferent de condițiile de muncă, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016. Pentru anul 2016, Legea privind bugetul asigurărilor sociale de stat stabilește că, în cota de contribuție individuală de asigurări sociale, este inclusă cota de 5,1% aferentă fondurilor de pensii administrate privat.

Contribuția datorată de angajator este stabilită ca diferență între cota prevăzută pentru fiecare dintre cele trei categorii de muncă și cota datorată de angajat. Astfel, pentru angajații care muncesc în condiții normale de muncă, cota datorată de angajator este de 15,80% din baza de calcul; pentru anul 2016 cota se menține la același nivel ca în anul 2015. Baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă.

Persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator au obligația să declare contribuțiile sociale datorate, lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Declararea se face la unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice unde sunt luate în evidență ca plătitori de impozite și taxe. Termenul de declarare a contribuțiilor sociale constituie și termen de plată.

Plata contribuțiilor de asigurări sociale se efectuează pe bază de ordine de plată pentru Trezoreria Statului în contul unic al Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat.

Pentru partea practică asociată acestor aspecte cu caracter teoretic considerăm următorul exemplu: Condiții de lucru normale în cadrul SC Farmacia V&M SRL:

Fig. nr. 2.2 – Calcul al contribuției de asigurări sociale pentu societate și angajați

2.4.2. Contabilitatea contribuției la fondul de asigurări sociale de sănătate

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii și promovării sănătății populației care asigură acordarea unui pachet de servicii de bază în conformitate cu normele legale.

Subiectul este reprezentat de persoanele asigurate: toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au domiciliul sau reședința în România. Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează o dată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de reședință în România. Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă sau convenție civilă. Subiectul și plătitorul acestui venit bugetar este atât S.C. Farmacia V&M SRL cât și salariații societății. Persoanele juridice sau fizice la care îsi desfășoară activitatea asigurații au obligația să calculeze și să vireze casei de asigurări o contribuție de 5,2% datorată pentru asigurarea sănătății personalului din unitatea respectivă. Persoanele juridice sau fizice prevăzute mai sus au obligația plății contribuției de 5.2 % raportat la fondul de salarii realizat. În cazul angajatorilor, baza lunară de calcul o reprezintă suma câștigurilor brute realizate de salariați.
Pentru anul 2015, baza de calcul nu putea fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraților pentru care angajatorul datorează contribuție diferentiată în funcție de condițiile de muncă, din luna pentru care se calculează această contribuție datorată la bugetul asigurărilor sociale de stat, și valoarea corespunzatoare a de 5 ori câștigul salarial mediu brut. Pentru anul 2016 nu este prevazută o plafonare a contribuției. Începând cu 1 ianuarie 2017, dacă totalul veniturilor obținute lunar este mai mare decât valoarea a de 5 ori câștigul salarial mediu brut, contribuția individuală se calculează în limita acestui plafon.

Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 5,5%, care se aplică asupra veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit; s.a Începând cu 1 ianuarie 2017, se va proceda la regularizarea anuală a contribuției asigurărilor sociale de sănătate, astfel: contribuția anuală la asigurările sociale de sănătate se calculează prin aplicarea cotei individuale de 5,5% asupra bazei anuale de calcul determinată ca sumă a bazelor lunare de calcul asupra cărora se datorează; baza anuală de calcul NU poate fi mai mică decât valoarea a 12 salarii de bază minime brute pe țară și nici mai mare decât valoarea a de 5 ori câștigul salarial mediu brut înmulțită cu 12 luni. Persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator au obligația să declare contribuțiile sociale de sănătate datorate, lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Declararea se face la unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice unde sunt luate în evidență ca plătitori de impozite și taxe. Termenul de declarare a contribuțiilor sociale constituie și termen de plată.

Partea practică asociată acestor aspecte cu caracter teoretic impune prezentarea următorului exemplu, conform datelor din fig. nr. 2.3:

S.C. FARMACIA V&M SRL

pentru un angajat

contribuția personalul

la asigurările de sănătate

Fig. nr. 3.2 – Mod de calcul al contributiei de asigurări sociale de sănătate pentru societate și angajați

2.4.3. Contabilitatea contribuției la fondul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat și cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecția socială împotriva următoarelor categorii de riscuri profesionale: pierderea, diminuarea capacității de muncă și decesul ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale. Fondul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale este reglementat de Legea nr. 346 din 5 iunie 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Subiectul și plătitorul il reprezintă societatea comercială. Persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia, inclusiv funcționarii publici; s.a sunt asigurate obligatoriu prin lege. Cota contribuției lunare de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se situează, potrivit legii, în funcție de clasa de risc, între 0,15% și 0,72%, procent aplicat asupra fondului total de salarii brute lunare realizate.

Cota contribuției privind  asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, datorate de SC Farmacia V&M SRL este in prezent de 0,178% din fondul total de salarii brute lunare realizate; cota nu a fost modificată în acest an față de anul trecut. Sumele aferente cotei de 0,178% prevăzute de lege pentru asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, datorate de angajatori se adaugă la contribuțiile de asigurări sociale datorate de aceștia și se virează la bugetul asigurărilor sociale de stat. Termenul de declarare și de plată este același ca și al celorlalte contribuții sociale.

Partea practică asociată acestor aspecte cu caracter teoretic impune prezentarea următorului exemplu, conform datelor din Fig. nr. 2.4:

Fond risc accidente

de munca și boli profesionale

angajator

Fig. nr. 4.2 – Mod de calcul al fondului pentu risc accidente de muncă și boli profesionale pentru societate

2.4.4. Contabilitatea contribuției pentru concediile și indemnizații

Dreptul angajaților la concediile și indemnizațiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 este condiționat de plata contribuției pentru concedii și indemnizații.

Cota este 0.85% si se aplică la fondul brut de salarii realizat. Baza de calcul nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraților din luna pentru care se calculează contribuția și valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe țară. Termenul de declarare și de plată a contribuțiilor pentru concedii și indemnizații este același, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata.

Evidența decontărilor privind contribuția unității la asigurările sociale și a sumelor reținute de la angajați cu această destinație se asigură prin intermediul contului de pasiv 431 ”Asigurări sociale”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor privind contribuția angajatorului și a personalului la asigurările sociale și a contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. Contul 431 "Asigurări sociale" ține evidența decontărilor privind contribuția unității și personalului la asigurările sociale. Contul 431 "Asigurări sociale" este structurat în patru conturi sintetice de gradul II, și anume: 4311 "Contributia unității la asigurările sociale"; 4312 "Contribuția personalului la asigurările sociale"; 4313  "Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate";  4314  "Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate". După conținutul economic contul 431  este un cont de datorii față de bugetul asigurărilor sociale și bugetul asigurărilor sociale pentru sănătate iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.

 Contul 4311 "Contribuția unității la asigurările sociale" se creditează la sfârșitul lunii cu sumele incluse în cheltuielile perioadei reprezentând contribuția unității la asigurările sociale în corespondență cu debitul contului 6451 "Contribuția unității la asigurările sociale". Se debitează cu ajutoarele materiale suportate din asigurările sociale datorate personalului și cu sumele plătite bugetului de asigurări sociale în corespondență cu creditul conturilor 423 "Personal-ajutoare materiale datorate" pentru ajutoarele materiale  suportate din asigurări sociale și 5121 "Conturi la banci în lei" – cu sumele plătite prin banca bugetului de asigurări sociale.

Contul 4312 "Contribuția personalului la asigurările sociale"se creditează cu reținerile din salarii și ajutoare materiale pentru pensia suplimentara în corespondență cu debitul conturilor: 421 "Personal-salarii datorate" cu reținerile din salarii și 423 "Personal-ajutoare materiale datorate" – cu reținerile din ajutoare materiale. Se debitează cu plățile efectuate prin banca bugetului de asigurări sociale în corespondență cu creditul contului 5121 "Conturi la bănci în lei".            

Contul 4313 "Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate" se creditează cu sumele incluse în cheltuielile perioadei sau reținute din salarii în corespondență cu debitul conturilor: 6453 "Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sanătate" – în situația contribuțiilor suportate de unitate și 421 "Personal-salarii datorate" în situația contribuțiilor reținute din salariile cuvenite personalului. Se debitează cu sumele plătite prin bancă reprezentând contribuția unității și a personalului la asigurările sociale de sănătate în corespondență cu creditul contului 5121 "Conturi la banci în lei".

Contul 4314 "Contributia personalului pentru asigurările sociale de sănătate" prezintă aceeași funcțiune ca a contului 4313 "Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate" prezentată mai sus.

În contabilitatea SC Farmacia V&M Srl s-au înregistrat operațiunile privind contribuțiile la asigurările sociale sunt redate în Registru-jurnal nr. 4:

Farmacia V&M Iași…

REGISTRUL-JURNAL NR. 4

2.4.5. Contabilitatea contribuției la fondul de asigurări pentru somaj

Trecerea la democratizarea activității sociale și condițiile economico-sociale apărute după 1989 au făcut necesară reglementarea protecției sociale a șomerilor și reintegrarea lor profesională. Prin aceste reglementări s-au prevăzut condițiile în care se dobândește calitatea de șomer și limitele în care se acordă ajutorul de șomaj și alocația de spijin, constituirea și utilizarea fondului necesar pentru plata ajutorului de șomaj și a alocației de sprijin, inclusiv contribuțiile care reprezintă sursele de formare a fondului respectiv. În sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau persoanele care desfășoară activități exclusiv pe bază de convenție civilă de prestări de servicii și care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu 9 salarii de bază minime brute pe țară; funcționarii publici și alte persoane care desfășoară activități pe baza actului de numire; s.a

Angajatorii au obligația de a plăti lunar cota de contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj de 0,5% datorată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de angajații asigurați. Angajatorii au obligația de a reține și vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cota de 0,5%, aplicată asupra salariului de bază lunar brut al salariatului. Declararea și plata acestei contribuții se realizează la fel ca și în cazul celorlate contribuții sociale mentionate anterior.

Partea practică asociată acestor aspecte cu caracter teoretic impune prezentarea următorului exemplu: S.C. Farmacia V&M SRL decembrie 2015:

Fig. nr. 5.2 – Mod de calcul al contribuției de asigurări pentru șomaj societate și salariați

Contul 437 "Ajutor de șomaj" ține evidența decontărilor privind contribuția unității și personalului la fondul de somaj. nDupă conținutul economic este un cont de datorii față de Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat iar după funcția contabilă este un cont de pasiv. Contul 437 "Ajutor de șomaj" este structurat în două conturi sintetice de gradul II, și anume: 4371 "Contribuția unității la fondul de somaj" și 4372 "Contribuția personalului la fondul de somaj".

Contul 4371 "Contribuția unității la fondul de somaj" se creditează la sfârșitul lunii cu sumele incluse în cheltuielile perioadei reprezentând contribuția unității la fondul de șomaj în corespondență cu debitul contului 6452 "Contribuția unității pentru ajutorul de somaj". Se debitează cu plățile efectuate prin bancă pentru fondul de șomaj în corespondență cu creditul contului 5121 "Conturi la banci în lei" sau 5311 – Casa în lei. Contul 4372 "Contribuția personalului la fondul de șomaj" prezintă aceeași funcțiune ca și a celorlalte conturi de contribuții ale personalului la asigurările sociale prezentate. Soldul contului 437 "Ajutor de somaj" este creditor și reprezintă sumele datorate pentru fondul de somaj.

În contabilitatea SC Farmacia V&M SRL principalele operațiuni privind contribuția la fondul pentru șomaj sunt reflectate în Registrul-jurnal nr. 5:

Farmacia V&M Iași…

REGISTRUL-JURNAL NR. 5

Înregistrările privind contribuțiile sociale sunt generate de programul de contabilitate după introducerea tuturor datelor privind salariații, salariile și a altor beneficii sau rețineri.

2.5. Contabilitatea altor impozite, taxe și vărsăminte asimilate

2.5.1. Contabilitatea impozitului pe dividende

Investitorul în calitatea sa de proprietar al unei părți din companie are dreptul de a fi remunerat proporțional cu numărul de acțiuni deținute, prin plata de dividende. Trebuie reținut faptul că nu toate acțiunile au atașate aceleași drepturi: unele pot da dreptul la dividende dar pot fi fără drept de vot; de exemplu o companie poate emite atât acțiuni preferențiale (purtătoare de dividend preferențial, plătit înaintea dividendelor datorate actiunilor comune dar lipsite de drept de vot) cât și acțiuni obișnuite, purtătoare de dividend și de drept de vot.

În cazul societăților private legea nu prevede nici un fel de restricții cu privire la modul de repartizare a profitului contabil net, în cazul societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat (statul detine peste 50% din capitalul social) este obligatorie distribuirea ca dividend a unei cote de cel putin 50% din profit. Dividendele aferente profiturilor realizate din deținerea de acțiuni sunt impozitate cu o cota de 5%, începând cu anul 2016 pentru profiturile realizate anterior (sold creditor 117 în ianuarie 2016 după închiderea contului de profit și pierdere). Reducerea cotei de impozit de la 16% la 5% este, de departe, cea mai îndrăzneață măsură de relaxare fiscală adoptată ulterior publicării Codului fiscal în septembrie 2015. Inițial, această măsură a fost programată a se aplica începand cu 1 ianuarie 2017, dar prin Ordonanța de Urgență a Guverului nr. 50/2015 s-a devansat termenul de aplicare la 1 ianuarie 2016.

Partea practică asociată acestor aspecte cu caracter teoretic impune prezentarea următorului exemplu: SC Farmacia V&M SRL are la 31.12.2015 în cont 121 „ Profit si pierdere” un sold creditor în valoare de 228.510 lei, iar Adunarea Generala a Acționarilor a hotărât repartizarea a 110.000,00 lei pe dividende. Calculul și operațiunile care vizează dividendele brute, impozitul și dividendele nete de înregistrat pe parcursul anului 2016, sunt prezentate în figura nr. 2.6:

pentru anul 2016

Dividende brute = 110.000,00

Impozit dividende=

Fig. nr. 6.2 – Modul de stabilire și calcul a impozitului pe dividende și a dividendelor nete

Contabilitatea impozitului pe dividende se ține cu ajutorul contului 446 – Alte impozite, taxe, vărsăminte asimilate. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu bugetul statului sau cu bugetele locale privind impozitele, taxele și vărsamintele asimilate cum sunt: accizele, impozitul pe țițeiul din producția internă și pe gaze naturale, impozitul pe dividende, impozitul pe clădiri și impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, alte impozite si taxe. Contul 446 "Alte impozite, taxe si vărsăminte asimilate" este un cont de pasiv. „În creditul contului 446 – Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate se înregistrează: valoarea altor impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorate bugetului statului sau bugetelor locale (635); vărsăminte din profitul net al regiilor autonome (117); impozitul pe dividende datorat (457); valoarea taxelor vamale aferente aprovizionărilor din import (213, 214, 301, 302, 303, 371, 381). În debitul contului 446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate” se înregistrează plățile efectuate la bugetul de stat sau bugetele locale privind alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate (512); sume reprezentând alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, prescrise, scutite sau anulate, potrivit legii (758). Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului statului sau bugetelor locale.”

Înregistrările din contabilitate privind impozitul pe dividende sunt reflectate în Registrul-jurnal nr. 6:

SC Farmacia V&M Srl…

REGISTRUL-JURNAL NR. 6

Impozitul pe dividende se înregistrează pe baza notei contabile manuale.

2.5.2. Contabilitatea fondului privind garantarea creanțelor salariale

Baza legală a acestui fond de garantare o constituie atat Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare cât și Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale. Acest fond se constituie, conform art. 2 din Legea 200/2006, întrucat „se asigură plata creanțelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă și din contractele colective de muncă încheiate de salariați cu angajatorii împotriva cărora au fost pronunțate hotărâri judecătorești definitive de deschidere a procedurii insolvenței și față de care a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare, denumiți în continuare angajatori în stare de insolvență.“ Cota de contribuție este 0,25%. Baza de calcul pentru această contribuție este aceeași cu baza de calcul pentru contribuția la șomaj. Aceasta este plafonată la trei salarii medii brute pe economie (salariu mediu de economie valabil în luna în care s-a deschis procedura insolvenței) pentru fiecare salariat.

Contabilitatea fondului privind garantarea creanțelor salariale se ține cu ajutorul contului 447 "Fonduri speciale – taxe și vărsăminte asimilate". Cu ajutorul acestui cont se ține evidența datoriilor și a vărsămintelor efectuate către alte organisme publice, potrivit legii. Contul 447 "Fonduri speciale – taxe și vărsăminte asimilate" este un cont de pasiv. În creditul contului 447 "Fonduri speciale – taxe și vărsăminte asimilate" se înregistrează: datoriile și vărsămintele de efectuat, conform prevederilor legale, către alte organisme publice (635). În debitul contului 447 "Fonduri speciale – taxe și vărsăminte asimilate" se înregistrează: plățile efectuate către organismele publice (512), datorii anulate (758). Soldul contului reprezintă sumele datorate.

În contabilitatea SC Farmaciei V&M SRL s-au înregistrat operațiunile privind fondul de garantare din Registrul jurnal nr. 7:

SC Farmacia V&M Srl…

REGISTRUL-JURNAL NR. 7

2.5.3. Contabilitatea obligațiilor fiscale accesorii

Obligațiile fiscale accesorii fie că sunt majorări, dobânzi sau penalități de întarziere se calculează ca urmare a neplății la termen a obligațiilor fiscale principale: impozite, taxe, contribuții. Sub aspectul perioadei la care urmează a fi calculate obligații fiscale accesorii trebuie să subliniem că, potrivit art. 91 din Codul de procedură fiscală, termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale este de 5 ani, acest termen putând fi extins la 10 ani în cazul în care obligațiile rezultă din svârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Așadar, nu se poate pune problema stabilirii unor obligații accesorii începând cu anul 2002. De asemenea, trebuie menționat că acest termen de 5 ani se reînnoiește de fiecare dată când se emit și transmit contribuabilului restant somații și titluri executorii. Dobânda este o obligație fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale. La fel ca până acum, dobânzile se vor calcula pentru fiecare zi de intârziere, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Din acest an, valoarea dobânzii a fost redusă la 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, de la 0,03%, cât a fost anul trecut.

În ceea ce privește penalitatea de întârziere, aceasta este, conform Codului de procedură fiscală, „o obligație fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale”. Penalitățile de întârziere reprezintă sancțiunea pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată la scadență și se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Nivelul penalității de întârziere este de 0,01% pentru fiecare zi de întârziere, iar penalitatea de întârziere nu înlătură obligația de plată a dobânzilor. Potrivit noilor dispoziții legislative, începand cu anul 2016, penalitatea de întârziere a fost micșorată, de la valoarea anterioară, de 0,02%, până la 0,01% pe fiecare zi de întârziere.

Contabilitatea majorărilor, dobânzilor și penalităților de întârziere se ține cu ajutorul contului 448 – „Alte datorii și creanțe cu bugetul statului”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența altor datorii și creanțe cu bugetul statului. Contul 448 Alte datorii și creante cu bugetul statului este un cont bifuncțional. ” În creditul contului 448 "Alte datorii și creanțe cu bugetul statului" se înregistrează: valoarea despăgubirilor, amenzilor, penalităților datorate bugetului (658). În debitul contului 448 "Alte datorii și creanțe cu bugetul statului" se înregistrează: sumele virate la bugetul statului reprezentând alte datorii (512); sumele virate la bugetul statului în plus bugetului de stat sau/și bugetului asigurărilor sociale de stat; sumele cuvenite unității, datorate de bugetul de stat, altele decât impozite și taxe (758); datorii anulate (758). Soldul creditor reprezintă sumele datorate de unitate bugetului statului, iar soldul debitor, sumele cuvenite de la bugetul de stat”.

Înregistrările din contabilitate privind obligațiile fiscale accesorii sunt prezentate în Registrul-jurnal nr. 8:

Farmacia V&M Iași…

REGISTRUL-JURNAL NR. 8

Toate operațiunile care au la bază documente de stabilire a obligațiilor accesorii se înregistrează în contabilitate pe baza notelor contabile manuale.

CAP III

CONTABILITATEA IMPOZITELOR ȘI TAXELOR DATORATE

BUGETELOR LOCALE

Finanțarea acțiunilor gospodărești, rețelei de învățământ, sănătate, cultură și artă, creșterii gradului de urbanizare a orașelor și municipiilor, necesită constituirea de venituri proprii provenind din impozite și taxe locale. Aceste impozite constituie venituri proprii ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale și sunt reglementate prin acte normative. Impozitele și taxele locale plătite de către S.C. FARMACIA V&M S.R.L sunt următoarele: impozit clădiri, impozit pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate.

3.1. Contabilitatea impozitului pe clădiri

Persoanele fizice și persoanele juridice sunt obligate să plătească impozit pentru clădirile, respectiv părțile din clădirile deținute, la bugetul localității unde acestea se află. Impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea cotei de impozitare aprobată de consiliul local asupra valorii impozabile a clădirii.

Valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul și poate fi: a) ultima valoare impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal; b) valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării; c) valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior; d) valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în cazul clădirilor dobândite în cursul anului fiscal anterior; e) în cazul clădirilor care sunt finanțate în baza unui contract de leasing financiar, valoarea rezultată dintr-un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării; f) în cazul clădirilor pentru care se datorează taxa pe clădiri, valoarea înscrisă în contabilitatea proprietarului clădirii și comunicată concesionarului, locatarului, titularului dreptului de administrare sau de folosință, după caz.

Pentru clădirile deținute de persoanele juridice dar și pentru clădirile nerezidențiale deținute de persoanele fizice valoarea impozabilă a clădirii se actualizează (sau nu) o dată la 3 ani pe baza unui raport de evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat în conformitate cu standardele de evaluare a bunurilor aflate în vigoare la data evaluării.

Pentru partea aplicativă considerăm următorul exemplu de calcul: Valoarea contabilă la 31.12.2014 a imobilului în care funcționează punctul de lucru Farmacia Colir, a fost de 92.258,00 lei. Această valoare apare și în evidențele organului fiscal la aceeași dată. Ultima reevaluare a imobilului s-a efectuat la data de 31.12.2015, de către un evaluator autorizat, valoarea imobilului fiind stabilită la 86.934,00 lei. Valoarea contabilă a imobilului înainte de reevaluare la 31.12.2015 a fost de 72.737,85 lei iar amortizarea cumulată de 19.520,15 lei. Pentru anul 2015, impozitul pe clădiri datorat de catre SC FARMACIA V&M SRL a fost calculat conform fig. nr. 1.3:

Fig. nr. 1.3. – Calculul impozitului pe clădiri pentru anul 2015

Pentru anul 2016, impozitul datorat se va calcula la ultima valoare stabilită în urma reevaluării, respectiv 86.934,00 lei. În condițiile diminuării cotei de impozitare în anul 2016 la 0.2% și, ținând cont de valoarea nouă a imobilului de 86.934,00 lei, impozitul datorat pentru următorii trei ani va fi în sumă de 174,00 lei/an.

3.2. Contabilitatea impozitului pe teren

Impozitul pe terenurile situate în intravilan înregistrate în registrul agricol la categoria de folosință – terenuri cu construcții, precum și terenurile înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții în suprafață de până la 400 mp, inclusiv, este anual și se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului exprimată în hectare cu nivelurile (sumele) corespunzatoare prevăzute de lege, pe zone de impozitare. Terenul deținut de către SC FARMACIA V&M SRL se află în intravilanul comunei Bârnova, sat Păun, astfel că, impozitul pe terenul respectiv se datorează Bugetului local al Comunei Bârnova. Datele valorice utilizate în calculul impozitului pe teren sunt prezentate în fig. nr. 2.3:

Fig. 2.3 – Calculul impozitului pe teren pentru anul 2015

3.3. Contabilitatea taxei asupra mijloacelor de transport

Taxa asupra mijloacelor de transport este un impozit direct instituit ca sursă de venit pentru bugetele locale. Pot forma obiect al impunerii atât mijloacele de transport cu tracțiune mecanică, cât și mijloacele de transport pe apă. Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport care trebuie înmatriculat în România datorează o taxă anuală pentru mijlocul de transport (cu anumite excepții). Subiecții impunerii pot fi atât persoane juridice cât și persoane fizice, române sau străine, care au în proprietate mijloace de transport cu tracțiune mecanică sau pe apă.

Obiectul impunerii este reprezentat de mijloacele de transport cu tracțiune mecanică (autoturisme, autobuze, autocare, microbuze, autotrenuri, tractoare, motociclete etc.) și mijloacele de transport pe apă. În raport de obiectul său, taxa poate fi considerată atât ca un impozit pe avere cât și ca o taxă pentru folosirea drumurilor publice.

Taxa asupra mijloacelor de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport deținut. În cazul mijloacelor de transport cu tracțiune mecanică, taxa asupra mijlocului de transport se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a acestora, prin înmulțirea fiecărui 200 cm3 sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare din Anexa nr x: Taxa asupra mijlocului de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie, 30 septembrie inclusiv la bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde persoana își are domiciliul, sediul sau punctul de lucru, după caz. Pentru plata cu anticipație a taxei auto, datorată pentru întregul an de către persoanele fizice, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificație de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. Neplata la termen atrage după sine majorări de întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate. Nivelul majorării de întârziere este de 1% pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat urmatoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv, cu excepțiile prevăzute de lege și poate fi modificat prin acte normative. S.C. Farmacia V&M Srl este plătitoare a taxei asupra mijloacelor de transport pentru mijloacele de transport pe care le posedă. Exemplul de calcul pentru taxa asupra mijloacelor de transport este redat mai jos:

– Auto Renault (anul dobândirii 2011) <12 t

– Capacitate cilindrică : 1149 cmc 1149 cmc:200cmc = 6 fracții

3.4. Contabilitatea taxei pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate

A. Taxa pentru serviciile de reclamă și publicitate

Orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România în baza unui contract sau a unui alt fel de înțelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata acestei taxe, cu excepția serviciilor de reclamă și publicitate realizate prin mijloacele de informare în masă scrise și audiovizuale. Taxa pentru servicii de reclamă și publicitate, se plătește la bugetul local al unității administrativ teritoriale în raza căreia persoana prestează serviciile de reclamă și publicitate. Această taxă se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamă și publicitate. Cota taxei se stabilește de consiliul local, fiind cuprinsă între 1% și 3%, conform valorilor stabilite în tabelul nr. 3.1:

Tabel nr. 3.1 – Cotele taxei pentru servicii de reclamă și publicitate stabilite de Consiliul local al Municipiului Iași pentru anii 2015 și 2016

Taxa pentru servicii de reclamă și publicitate se varsă la bugetul local, lunar, până la data de 10 a lunii următoare celei în care a intrat în vigoare contractul de prestări de servicii de reclamă și publicitate. Un exemplu de calcul al taxei pentru servicii de reclamă și publicitate este redat în fig. 3.3.

Fig. nr. 3.3 – Exempu de calcul al taxei pentru servicii de reclamă și publicitate

Taxa pentru serviciile de reclamă și publicitate a fost declarată și achitată la data de 08.04.2015.

B. Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate

Orice persoană care utilizează un panou, afișaj sau structură de afișaj pentru reclamă și publicitate într-un loc public datorează plata taxei anuale prevăzute în prezentul articol către bugetul local al autorității administrației publice locale în raza căreia este amplasat panoul, afișajul sau structura de afișaj respectivă.

Valoarea taxei se calculează anual, prin înmulțirea numărului de metri pătrați sau a fracțiunii de metru pătrat a suprafeței afișajului pentru reclamă sau publicitate cu suma stabilită de consiliul local, astfel: a) în cazul unui afișaj situat în locul în care persoana derulează o activitate economică, suma este de până la 32,00 lei; b) în cazul oricărui alt panou, afișaj sau structură de afișaj pentru reclamă și publicitate, suma este de până la 23,00 lei. Taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate se recalculează pentru a reflecta numărul de luni sau fracțiunea din lună dintr-un an calendaristic în care se afișează în scop de reclamă și publicitate.

Consiliile locale pot impune persoanelor care datorează taxa pentru afișaj în scop de reclamă și publicitate să depună o declarație anuală la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale. Taxa se plătește anual, anticipat sau trimestrial, în două rate egale, până la datele de 31 martie, 30 septembrie inclusiv. SC Farmacia V&M SRL este plătitoare a acestor taxe deoarece utilizează firme de reclame luminoase și utilizează afișe de reclamă și publicitate în locuri publice. Pentru municipiul Iași, sunt stabilite următoarele taxe conform datelor din tabelul nr. 2.3:

Tabel nr. 2.3 – Valori ale taxei pentru afisaj în scop de reclamă și publicitate pentru anii 2015 și 2016 în Municipiul Iași

Lei /mp sau fracțiune/an

Pentru firma luminoasă de la punct lucru Farmacia Colir, str. Plaiesilor, nr.11, Iasi (pentru anul 2015) taxa a fost calculată conform fig.nr. 4.3 :

Fig. nr. 4.3 – Exemplu de calcul al taxei pentru afisaj în scop de reclamă și publicitate pentru anul 2015

Pe baza declarației de impunere se efectuează plata taxei la Direcția de Taxe și Impozie Locale a Municipiului Iasi.Contabilitatea impozitelor și taxelor locale se ține cu ajutorul contului 446 – „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”. Funcția acestui cont a fost prezentată în capitolul anterior. În contabilitatea SC FARMACIA V&M SRL s-au înregistrat următoarele operațiuni privind impozitele și taxele locale în Registrul jurnal nr. 9 :

SC Farmacia V&M Srl…

REGISTRUL-JURNAL NR.9

Inregistrările privind impozitele și taxele locale pe baza declarațiilor de impunere se contabilizează prin nota contabilă manuală.

Concluzii și recomandări

În prezent, imaginea tradițională a fiscalității ca instrument de constrângere sau de percepere a impozitelor este inlocuită cu cea de gestiune fiscală a firmei, aceasta datorită creșterii progresivă a impactului fiscal asupra activității agenților economici. În această optică, comportamentul fiscal al agenților economici nu se mai manifestă sub semnul imperativului și al litigiului; societățile au un anumit demers în suportarea impozitelor și taxelor, dominat de criteriul eficienței și al legalității. În acest scop, folosirea prevederilor fiscale în favoarea firmei poate avea ca efect o diminuare a cheltuielilor cu impozitele. Astfel, în cazul în care o parte din veniturile salariale sunt acordate sub forma de bonuri de masa, la nivelul întreprinderii se înregistreaza o diminuare a cheltuielilor reprezentând contributii sociale aferente fondului de salarii. În masura în care o întreprindere apelează la aceasta posibilitate de plata a unei parti din salariile personalului, ea va înregistra o crestere a profitului ca urmare a faptului ca bonurile de masa nefiind considerate venituri impozabile din punctul de vedere al impozitării salariilor și fondului de salarii, va avea loc o diminuare a cheltuielilor cu impozitul pe salarii față de situația în care nu s-ar acorda bonuri de masă.

Desele ajustări ale Codului Fiscal, modificările legislative repetate, la intervale foarte scurte de la publicarea acestuia în Moniorul Oficial reprezintă o problemă majoră cu care se confruntă practicienii în contabilitate.

Impozitele și taxele nu pot să contravină unei mai bune gestiuni a întreprinderii, ele trebuie să stimuleze realizarea unei economii cât mai eficiente; din acest punct de vedere ele trebuie să fie utilizate ca pârghii pentru dezvoltatea activității agenților economici, de creare de noi locuri de muncă (profitul reinvestit). În aceeași optică s-ar impune eliminarea termenului de 5 ani prevăzut pentru mijloacele fixe care fac obiectul profitului investit și, de asemenea, includerea și a altor categorii de mijloace fixe în cadrul facilității de scutire a impozitului aferent profitului reinvestit.

Includerea între principiile de drept fiscal la care aderă și contabilitatea a Principiului mobilizării – acest principiu ar trebui inclus alături de celelalte menționate în prezenta lucrare, în sensul acordării de facilități agenților economici care investesc sau reinvestesc în scopul dezvoltării activității economice, creării de noi locuri de muncă.

Simplificarea cadrului fiscal actual, asigurarea transparenței și predictibilității în acest domeniu, astfe, se impune o mai buna informare din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală în privința noilor reglementări fiscale, atât prin afișări pe site-ul instituției cât și prin informările trimise la sediile firmelor odată cu diverse înștiințări lunare.

De asemenea, se impune o mai bună selecție a personalului angajat în structurile Administrației Financiare, în special al celor care exercită controlul direct al agenților economici; slaba pregătire a acestora conduce la abuzuri și probleme juridice pentru firme.

În privința tehnologiilor utilizate de compartimentul financiar-contabil recomand verificarea periodică a informațiilor rezultate în urma introducerii și prelucrărilor datelor prin intermediul programelor de contabilitate întrucât pot apărea erori, de exemplu un calcul eronat al ”coeficientului K” din descărcarea de gestiune pentru mărfurile vândute conduce la stabilirea eronată a sumelor din conturile 607 – „Cheltuieli privind mărfurile” și 378 – „Diferențe de preț la mărfuri” și, implicit, a rezultatului contabil.

De asemenea, este necesară salvarea lunară a bazei de date pe suport magnetic extern, utilizarea parolelor de acces în programul de contabilitate.

Formula de calcul a gradului de fiscalitate prin raportarea prelevărilor fiscale la cifra de afaceri nu este relevantă întrucât cifra de afaceri conține și datoriile către furnizorii de mărfuri. De asemenea, veniturile realizate care constituie cifra de afaceri nu sunt neapărat și încasate, existând probabilitatea neîncasării totale sau parțiale a acestora, în timp ce anumite impozite cum ar fi impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată de plată se declară și trebuie achitate la termenele legale.

O formulă de calcul a gradului de fiscalitate în situația societății studiate ar putea fi:

prelevări fiscale

Grad fiscalitate = X100

CA – Rc.607

Recomand o mai bună organizare și mobilizare a întregii comunități de contabili și economiști (asemenea avocaților, notarilor, medicilor, etc) care să conducă la o mai mare apreciere a acestora, existența unui tarifar, chiar și orientativ, inițiative legislative.

BIBLIOGRAFIE

Coman F., Contabilitate financiară și fiscalitate, Editura Economică, Bucuresti, 2009;

Florescu D., Fiscalitatea în Romania, Editura All-Beck, Bucuresti, 2005;

Istrate C., Fiscalitate și contabilitate în cadrul firmei, Editura Polirom, Iași, 2000;

Ristea M., Contabilitatea între fiscal si gestionar, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 1998;

Toader S., Relaxarea fiscală – avantaje și dezavantaje ale cotei unice de impozitare, vol.2, Editura Universul Economic, Bucuresti, 2005;

Tofan M., Obligațiile fiscale ale firmei, Editura C,H, Beck, București, 2012;

Toma C., Contabilitatea financiară, Ediția a II a, revizuită și adăugită, Tipografia Moldova, Iași , 2016;

Vintilă N., Filipescu M., Lazăr P., Fiscalitatea aplicată și elemente de management fiscal, Editura C.H. Beck, București, 2013;

Voinea Gh. M., Finanțele publice locale și administrarea lor eficientă, Editura Economică, București, 2011;

***Biriș G., Despre contribuții sociale și alte cârpeli, în Curierul fiscal, nr. 8/ 2010;

***Marea Carte Verde a monografiilor contabile 2015, Editura Rentrop&Straton, 2015;

***Neamțiu G., Accounting information and fiscal pollution, în Theoretical Developments in Contemporany Economics, 2008;

***Oprean Dumitru, Complementaritatea relațiilor contabilitate-fiscalitate în contextul macro și microeconomic, în Revista Finanțe Publice și Contabilitate, nr. 10/ 2012;

***Petre G.., Lazăr A., Agenții economici au o contabilitate subordobată fiscalității, în Revista Finanțe Publice și Contabilitate, nr. 6/2006;

***Legea 89 din 24 decembrie 1991, Legea contabilității, publicată în Monitorul Oficial nr. 265 din 27 decembrie 1991, cu modificările și completările ulterioare;

***Legea nr.76 din 16 ianuarie 2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 6 februarie 2002;

***Legea nr. 346 din 5 iunie 2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 454 din 27 iunie 2002 republicată Monitorul Oficial nr. 772 din 12 noviembrie 2009 și Monitorul Oficial nr. 251din 8 aprilie 2014;

***Legea nr. 411 din 18 octombrie 2004, privind fondurile de pensii administrate privat, publicată în Monitorul Oficial nr. 1033 partea I din 9 noiembrie 2004;

***Legea nr. 200 din 22 mai 2006, privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, publicată în Monitorul Oficial, nr. 532 din 20 iunie 2006;

***Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006, privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006;

***Legea nr. 200 din 22 mai 2006, privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, publicată în Monitorul Oficial nr. 453/25 mai 2006, rectificată în Monitorul Oficial nr. 532 din 20 iunie 2006;

***Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, privind sistemul unitar de pensii publice publicată în Monitorul Oficial nr. 852 din 20 decembrie 2010;

***Legea nr. 207 din 20 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală publicată în Monitorul Oficial nr. 547 din 23 iulie 2015;

***Legea nr. 227 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal publicată în Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015;

***Legea nr. 340 din 18 decembrie 2015 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 942 din19 decembrie 2015;

***Ordonanță de Urgență a Guvernului nr. 158 din 17 noiembrie 2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 29 noiembrie 2005;

***Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50 din 27 octombrie 2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal și a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 817 din 3 noiembrie 2015;

***Hotărârea Guvernului nr. 2139 din 30 noiembrie 2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea si duratele normalor de functionare a mijloacelor fixe, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 46 din 13 ianuarie 2005, cu modificările și completările ulterioare;

***Hotărârea Guvernului nr. 225 din 30 aprilie 2013 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de calcul al contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 144/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 275 din 16 mai 2013;

***Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 2002 privind impozitele și taxele locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 2 februarie 2002, rectificată în Monitorul Oficial nr. 145 din 26 februarie 2002, republicată în Monitorul Oficial nr. 670 din10 septembrie 2002;

***Ordinul comun al ministrului finanțelor publice nr. 1977/09.12.2013, ministrului muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor varstnice nr.2757/23.12.2013 și al ministrului sănătății nr. 1580/23.12.2013, pentru aprobarea modelului, conținutului, modalității de depunere și de gestionare a „Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate“, publicat în Monitorul Oficial nr. 57/2014;

***Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1802/2014, pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 963 din 30 decembrie 2014;

***Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3250/ 2015 – pentru modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.950/2012 privind aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, publicat în Monitorul Oficial nr. 905 din 07 decembrie 2015;

***Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3605/2015 pentru modificarea și completarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 52/2012 pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare prevăzute la titlul III din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial nr. 926 din 15 decembrie 2015;

***Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3834/2015 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea obligațiilor fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare, publicat în Monitorul Oficial nr. 984 din 30 decembrie 2015.

***Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 52/2016 privind aprobarea calculatorului pentru determinarea deducerilor personale lunare pentru contribuabilii care realizează venituri din salarii la funcția de bază, începând cu luna ianuarie 2016, potrivit prevederilor art. 77 alin. (2) și ale art. 66 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 52 din 25 ianuarie 2016;

***Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 587/2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, publicat în Monitorul Oficial nr. 94 din 8 februarie 2016;

***Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 588/2016, pentru aprobarea modelului și conținutului formularului (300) “Decont de taxă pe valoarea adăugată, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 93 din 08 februarie 2016;