Contabilitatea Imobilizarilor Corporale la Sc Group Termloc Bacau
PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE-IF
LUCRARE DE LICENȚĂ
BACĂU
2016
PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE –IF
CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
BACĂU
2016
Introducere
Apărută din nevoia de a cunoaște și a gestiona în condiții de eficiență valorile economice separate patrimonial, contabilitatea se organizează în toate entitățile patrimoniale: unități economice (întreprinderi, bănci și alte instituții financiare), unități bugetare (instituții publice) și organizații non-profit (persoane juridice fără scop patrimonial). Dintre toate acestea, întreprinderile sunt cele mai numeroase și mai semnificative entități contabile.
Contabilitate este infinită, limitele ei sunt fără de sfârșit atât în ceea ce privește cuprinderea cât și al modului de realizare, astfel încât nimeni nu poate afirma că știe totul despre ea.
Lucrarea de față își propune să realizeze o prezentare cât mai clară a contabilității imobilizărilor corporale din cadrul societăților comerciale. Imobilizările corporale reprezintă o categorie destul de importantă de active imobilizate, fiind totodată și cea mai cuprinzătoare din punct de vedere al valorilor acestora.
Lucrarea este structurată în patru capitole în care s-a încercat să se analizeze și prezinte cât mai clar particularitățile imobilizărilor corporale cu aplicare practică asupra imobilizărilor corporale din cadrul societății SC.GRUP TERMLOC.SA din Bacău.
Primul capitol, intitulat Concepte generale privind contabilitate imobilizărilor corporale, prezintă imobilizările corporale din punct de vedere teoretic, conceptual.
În cel de-al doilea capitol s-a realizat prezentarea societății SC.GRUP TERMLOC.SA Bacău din punct de vedere contabil. În cadrul capitolului s-a urmărit analizarea structurii organizatorice, procesului tehnologic, situației imobilizărilor corporale și a compartimentului financiar-contabil din cadrul societăți analizate.
În cel de-al treilea capitol se prezintă modul în care se realizează contabilitatea imobilizărilor corporale, cu aplicare practică asupra imobilizărilor din cadrul societății SC.GRUP TERMLOC.SA Bacău.
Ultimul capitol este rezervat realizări unui program informatic privind evidența imobilizărilor corporale de la SC.GRUP TERMLOC.SA Bacău. Prin intermediul programului se relizează o detaliere a situației imobilizărilor din cadrul societăți.
Capitolul 1. Concepte generale privind contabilitatea imobilizărilor corporale
1.1 Definirea conceptelor și structurilor privind imobilizările corporale
1.1.1 Noțiuni: active , active imobilizate și imobilizări corporale
,,Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate”.
În raport cu destinația și lichiditatea lor, activele se clasifică în două categorii: active circulante și active imobilizate.
Activele circulante (curente) sunt bunuri și valori care participă la un singur circuit economic, fiind deținute pe termen scurt (mai mic de un an) de către societate. Această categorie de active este importantă pentru finanțarea curentă a activității unei întreprinderi. Din punct de vedere al structurii, activele circulante se împart în: stocuri; creanțe; investiții pe termen scurt; casa și conturi la bănci.
Activele imobilizate, cunoscute și sub denumirea de imobilizări, sunt definite în IAS 1,,Prezentarea situațiilor financiare” ca acele active care nu sunt incluse în categoria activelor curente. Potrivit reglementărilor contabile românești, activele imobilizate cuprind toate acele valori economice destinate să servească o perioadă mai mare de un exercițiu financiar (un an), prin repetata lor participare la circuitul economic. Ele nu se consuma și nu se înlocuiesc după întâia întrebuințare. Atât în activul patrimonial, cât și în planul de conturi general, imobilizările sunt structurate în trei grupe: necorporale, corporale și financiare.
Imobilizările necorporale sunt definite de IAS 38 ,,Active necorporale” și de reglementările contabile românești, ca active identificabile nemonetare, fără suport material și deținute pentru utilizare în procesul de producție sau de furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate altora sau pentru nevoi administrative. Imobilizările necorporale sunt valori patrimoniale fără conținut material, prezentate sub forma unor documente care atestă drepturi ale proprietarilor asupra unor valori relativ mari, a căror recuperare valorică se face în mai mulți ani. În structura imobilizărilor necorporale se cuprind urmatoarele elemente: cheltuieli de constituire; cheltuieli de dezvoltare; concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare; active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale; fondul comercial și avansuri.
Imobilizările corporale sunt definite de IAS 16 ,,Imobilizări corporale” și de reglementările contabile românești, ca active deținute de o societate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, închiriate terților sau folosite în scopuri administrative și utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. Imobilizările corporale ocupă ponderea cea mai importantă în totalul activelor imobilizate ale unității patrimoniale, fapt explicabil prin contribuția lor hotărâtoare la asigurarea potențialului tehnic-productiv al întreprinderii. În structura imobilizărilor corporale sunt cuprinse următoarele elemente: terenuri și construcții; instalații tehnice și mașini; alte instalații, utilaje și mobilier; investiții imobiliare; active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale; active biologice productive; avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.
Imobilizările financiare constau în operații de investire a sumelor temporar disponibile rezultate din activitatea curentă în cumpărarea de efecte publice pe termen lung (acțiuni, obligațiuni și alte titluri de valoare), în scopul obținerii de venituri financiare sub forma dividentelor sau dobânzilor. În structura acestora se cuprind: acțiuni deținute la entitățile afiliate; împrumuturi acordate entităților afiliate; interese de participare; împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare; investiții deținute ca imobilizări și alte împrumuturi.
1.1.2 Structuri privind imobilizările corporale
Imobilizările corporale cuprind în structura lor următoarele componente:
Terenurile și construcțiile – sunt active separabile și sunt contabilizate separat, chiar și în cazul în care sunt achiziționate împreună. Terenurile sunt suprafețe de pământ cu diverse destinații: agricole, silvice, miniere etc. Din punct de vedere contabil se asimilează terenurilor amenajările de terenuri cum ar fi terase, diguri, lacuri artificiale etc. Construcțiile sunt imobile fixate pe teren sub forma unor clădirii, rampe, piste, platforme, sonde etc.
Instalațiile tehnice și mașinile – cuprind instalațiile și mașinile de lucru aferente proceselor tehnologice din diverse domenii de activitate și mijloacele de transport.
Alte instalații, utilaje și mobilier – cuprind utilajele folosite la realizarea procesele de producție, mobilierul specific fiecărui domeniu de activitate, mobilier administrativ, aparatură de birotică, echipamente de protecție umană și materială.
Investițiile imobiliare – reprezintă proprietățile (un teren sau o clădire- ori o parte a unei clădiri- sau ambele) deținute pentru a fi utilizate la producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative. Exemple de investiții imobiliare:
– terenuri deținute, mai degrabă, în scopul creșteri valorii capitalului pe termen lung, decât în scopul vânzări pe termen scurt, pe parcursul desfășurări normale a activității;
– terenuri deținute pentru o viitoare utilizare. În cazul în care o entitate nu a hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o proprietate imobiliară utilizată de posesor, fie în scopul vânzării pe termen scurt în cursul desfășurări normale a activității, atunci terenul este considerat deținut în scopul creșterii valorii capitalului.
– o clădire aflată în patrimoniul entități și închiriate terților;
– o clădire liberă, deținută pentru a putea fi închiriată;
– proprietățile imobiliare aflate în proces de construire sau amenajare ce vor fi utilizate ca investiții imobiliare.
Nu sunt considerate investiții imobiliare următoarele:
– proprietățile imobiliare deținute cu scopul de a fi vândute pe parcursul desfășurări activității sau aflate în procesul de construcție sau de amenajare cu același scop.Din punct de vedere contabil, acestea sunt considerate stocuri.
– proprietățile imobiliare ce sunt în curs de construire sau amenajare în numele altor părți. Acestea reprezintă pentru entitate servicii în curs de execuție.
– proprietățile imobiliare deținute de posesor, incluzând proprietățile deținute în scopul utilizări lor viitoare ca proprietății imobiliare utilizate de posesor, proprietățile deținute în scopul amenajării viitoare și utilizării ulterioare ca proprietăți imobiliare utilizate de posesor, proprietățile utilizate de salariații și proprietățile imobiliare folosite de posesor care vor fi cedate.
Activele corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale – reprezintă cheltuieli generate de entitate în legătură cu explorarea și evaluarea resurelor minerale, înainte ca fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției resurselor minerale să fie demonstrate. Explorarea și evaluarea resurselor minerale reprezintă prospectarea resurselor minerale, minereurilor, petrolului, gazelor naturale și resurselor similare neregenerative, după obținerea de către entitate a dreptului legal de a explora într-o anumită zonă, precum și la determinarea fezabilității tehnice și a viabilității comerciale ale extracției resurselor minerale.
Pentru a determina dacă cheltuielile de explorare și evaluarea resurselor minerale sunt considerate imobilizări, o entitate ia în considerare gradul în care cheltuiala poate fi asociată cu descoperirea resurselor minerale. Unele dintre activele de explorare și evaluare a resurselor minerale sunt considerate drept active necorporale (drepturile de forare), în timp ce altele sunt active corporale (vehiculele și instalațiile de forare) conform naturii acestora.
Activele biologice productive – reprezintă orice active biologice, altele decât cele de natura stocurilor, cum sunt, de exemplu, animalele de lapte, vița de vie, pomii fructiferii și copacii din care se obține lemn de foc, dar care nu sunt tăiați. Activele biologice productive nu sunt produse agricole, ci mai degrabă, sunt active autoregeneratoare.
Avansurile și imobilizările în curs de execuție – reprezintă avansuri acordate pentru realizarea unor investiții și investițiile încă neterminate realizate pe cont propriu sau în antepriză.
1.2 Recunoașterea și evaluarea imobilizărilor corporale
1.2.1 Criterii de recunoaștere
Recunoașterea unui activ este procesul de încorporare în bilanț a unui element care corespunde definiției de activ.
Pentru recunoașterea imobilizărilor corporale se aplică regula generală conform căreia activele sunt recunoscute ca imobilizări corporale dacă generează beneficii economice viitoare pentru entitate și sunt deținute o perioadă mai mare de un an.
Prin politicile contabile se stabilesc condițiile specifice pentru recunoașterea imobilizărilor corporale. Politicile contabile reprezintă principiile, bazele, convențiile, regulile și practicile specifice aplicate de o entitate la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare anuale.
Conform Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IAS 16) și a reglementărilor contabile românești, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un activ pentru a fi considerat imobilizare corporală sunt:
– să genereze pentru întreprindere beneficii economice viitoare;
– costul său să poată fi determinat în mod credibil.
Potențialul de a contribui la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate, direct sau indirect, reprezintă beneficii economice, reflectate fie sub forma creșterii intrărilor de numerar, fie sub forma diminuări ieșirilor de numerar .
Pentru a respecta primul criteriu, o entitate trebuie să estimeze, înainte de a înscrie activul în bilanțul contabil, gradul de certitudine atașat fluxului de beneficii economice viitoare pe baza evidențelor disponibile la momentul recunoașterii. Este necesar să se stabilească dacă activul va contribui, direct sau indirect, la generarea fluxurilor de numerar către întreprindere. Prin urmare va trebui să fie un activ productiv, contribuind direct la generarea de venituri din exploatare suplimentare. Din momentul în care întreprinderea a preluat riscurile și beneficiile aferente activului există o certitudine suficientă că beneficiile economice viitoare vor fi generate către întreprindere. Ca urmare, întreprinderea trebuie să preia atât beneficiile, cât și riscurile aferente activului.
În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu, și anume determinarea costului activului în mod credibil, este ușor de demonstrat. În cazul activelor achiziționate, costul acestora poate fi determinat în mod fiabil, cu foarte multă ușurință. Tranzacția de cumpărare determină costul acestuia. În cazul activelor realizate în cadrul întreprinderi, măsurarea credibilă a costului acestora poate fi realizată prin intermediul tranzacților cu furnizorii de materiale și materii prime, de forța de muncă, toate necesare în procesul de producție.
În cazul activelor complexe, IAS 16 propune ca elementele individuale din cadrul imobilizărilor corporale să se identifice utilizând raționamentul profesional, în funcție de specificul întreprinderi. Acesta este cazul în care părțile componente ale unui activ au durate de viață utile diferite sau aduc beneficii întreprinderii în mod diferit. IAS 16 recomandă alocarea cheltuielilor totale privind activul asupra părților sale componente și contabilizarea fiecărei componente în mod separat, fiind necesare și utilizarea unor metode și rate de amortizare diferite.
Există și situații în care unele imobilizări corporale intră în exploatarea întreprinderii dar nu și în patrimoniul ei. Căile de intrare a imobilizărilor doar în folosința întreprinderii, nu și în patrimoniul ei sunt: concesiunea, locația de gestiune, închirierea și leasingul.
În funcție de raportul dintre economic și juridic, distingem doua tipuri de leasing : leasingul financiar (când se acordă prioritate economicului în raport cu juridicul în conformitate cu principiul prevalenței economicului asupra juridicului) și leasingul operațional sau de exploatare (când se acordă prioritate juridicului în raport cu economicul).
1.2.2 Evaluarea imobilizărilor corporale
Evaluarea este procesul prin care se determină valorile la care structurile situațiilor financiare vor fi recunoscute în Bilanț și în Contul de profit și pierdere. Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.
Pentru evaluarea activelor în situațiile financiare sunt utilizate diverse baze de evaluare în combinații variate, așa cum sunt prezentate în Cadrul genereal conceptual pentru raportare financiară și preluate în reglementările contabile din România. Ele includ următoarele:
– costul istoric, activele sunt înregistrate la suma plătită în numerar sau în echivalente ale numerarului sau la valoarea justă din momentul cumpărării lor;
– costul curent, activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau în echivalente ale numerarului, care ar trebui plătită dacă același activ sau unul asemănător ar fi achiziționat în prezent.
– valoarea realizabilă, activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau în echivalente ale numerarului, care poate fi obținută în prezent prin vânzarea normală a activelor;
– valoarea actualizată, activele sunt înregistrate la valoarea actualizată a viitoarelor intrări nete de numerar, care urmează să fie generate în derularea normală a activității întreprinderii.
Baza de evaluare cea mai frecvent adoptată de întreprinderi în elaborarea situațiilor financiare este costul istoric. Acesta este deobicei combinat cu alte baze de evaluare. Unele întreprinderi utilizează costul curent ca răspuns la incapacitatea modelului contabil bazat pe costul istoric de a rezolva problemele legate de efectul modificării prețurilor activelor nemonetare.
Imobilizările corporale sunt supuse evaluării la recunoașterea inițială, cu ocazia intrării în unitate- evaluarea inițială, și ulterior recunoașterii inițiale, fie cu prilejul efectuării unor cheltuieli care măresc valoarea inițială, fie cu ocazia inventarierii și întocmirii bilanțului.
Evaluarea inițială se face cu ocazia intrării în entitate a activului imobilizat, stabilindu-se valoarea de intrare (costul istoric) care, pentru că este folosită pentru înregistrarea în contabilitate, devine la acest moment valoare contabilă.
Prin valoare de intrare (contabilă) se înțelege:
costul de achiziție, utilizat pentru bunurile cumpărate de pe piață și cuprinde prețul de cumpărare negociat de părții, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate;
costul de producție, folosit la intrarea imobilizărilor obținute din propriul proces de producție al întreprinderii sau cele constituite de întreprindere. El se formează din costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate la care se adaugă o cotă parte din cheltuielile indirecte;
Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normale admise, cheltuielile de depozitare, excepție fiind cazurile în care aceste costuri sunt realizate în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație, regiile generale de administrație care nu participă la aducerea bunurilor în forma și locul final, precum și costurile de desfacere reprezintă exemple de cheltuieli care nu se includ în costul activelor, ci sunt recunoscute ca și cheltuieli ale perioadei în care au survenit.
valoarea justă, utilizată la intrarea în patrimoniu a bunurilor de natura imobilizărilor primite prin donații cu titlu gratuit. Reprezintă prețul presupus a fi acceptat la plată de către un eventual cumpărător, ținând cont de starea și locul în care se găsețte bunul respectiv, precum și efectul util pe care l-ar avea pentru întreprindere;
valoarea de aport, folosită în cazul bunurilor aduse ca aport în natură la societate cu ocazia asocierii, fuziunii sau comasării. Ea se stabilește de către experți contabili și este acceptată de părți conform statutului sau contractului de societate.
Evaluarea ulterioară recunoașterii inițiale privește evaluarea la inventar și evaluarea la data bilanțului:
evaluarea imobilizărilor corporale la inventar se face la valoarea de inventar (valoare recuperabilă), stabilită de o comisie de inventariere sau de către evaluatori autorizați. În cazul în care valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabilă, în listele de inventariere se înscrie valoarea contabilă. În cazul în care valoarea de inventar este sub nivelul valorii contabile, activul se consideră depreciat și, dacă deprecierea nu este ireversibilă, se înregistrează ajustării pentru depreciere;
în ceea ce privește evaluarea la sfârșitul exercițiului, la data bilanțului, o imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la cost (valoarea de intrare), fără amortizarea și ajustările cumulate din depreciere sau la valoarea reevaluată, aceasta fiind considerată valoarea justă la data reevaluării, mai puțin orice pierderi din depreciere cumulate.
1.2.3 Cheltuielile ulterioare
Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările corporale se recunosc ca și cheltuieli ale perioadei în care s-au efectuat sau ca creștere a valorii imobilizării corporale, în funcție de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli. Prin politicile contabile, entitatea stabilește criteriile în funcție de care cheltuielile efectuate majorează valoarea imobilizărilor corporale sau sunt evidențiate în contul de profit și pierdere.
Conform IAS 16 ,, Imobilizări corporale”, cheltuielile cu modernizarea sunt recunoscute ca o componentă care mărește valoarea contabilă inițială. Pentru a fi astfel recunoscute acestea trebuie să contribuie efectiv la creșterea performanțelor sau randamentului activului imobilizat, concretizată în:
– modificarea imobilizării corporale pentru a-i extinde durata de viață utilă, inclusiv sporirea capacitații acestuia;
– modernizarea unor componente ale imobilizărilor corporale, cu scopul de a obține îmbunătățiri substanțiale ale calității producției;
– adoptarea unui nou proces de producție care permite reducerea substanțială a costurilor de producție.
Așadar, aceste cheltuieli trebuie să fie adăugate la valoarea contabilă netă a activului numai în cazul în care îmbunătățesc performanțele respectivului activ față de parametrii de funcționare stabiliți inițial, rezultând astfel beneficii economice viitoare suplimentare față de cele evaluate inițial.
Cheltuielile privind reparațiile sau întreținerea imobilizărilor corporale nu se adaugă la valoarea contabilă inițială. Ele sunt efectuate cu scopul de a obține sau de a păstra nivelul beneficiilor economice viitoare pe care întreprinderea se așteaptă să le obțină pe baza performanțelor estimate inițial și sunt tratate în categoria costurilor perioadei, fiind imputate direct rezultatului exercițiului financiar.
1.2.4 Reevaluarea imobilizărilor corporale
Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă, ținându-se seama de inflație, utilitatea bunului, starea acestuia și de prețul pieței.
Reevaluarea imobilizărilor corporale se realizează simultan pentru toate elementele dintr-o clasă de imobilizări pentru a se evita realizarea reevaluării distinct pentru fiecare element și raportarea în situațiile financiare anuale a unor valorii ce reprezintă o combinație de costuri și valori stabilite la date diferite, excepție fiind situația în care nu există nici o piață activă pentru acel activ.
Dacă un activ dintr-o clasă de active reevaluate nu poate fi reevaluat deoarece nu există o piață activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanț utilizând tratamentul de bază. Pentru ca o piață să fie considerată activă, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
– elementele comercializate să fie unitare;
– să se găsească în permanență cumpărători și vânzători interesați;
– prețurile să fie cunoscute de către public.
Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale reevaluate nu poate fi determinată prin referință la o piață activă, valoarea activului prezentată în bilanț o să fie valoarea sa reevaluată de la data ultimei reevaluări, din care sunt scăzute amortizarea și provizioanele pentru depreciere, cumulate.
O problemă implicată de operațiunea de reevaluare se referă la amortizarea cumulată și înregistrată în conturile de amortizări. Standardele internaționale și reglementările contabile românești prevăd următoarele alternative:
amorizarea cumulată este recalculată proporțional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a activului astfel încât valoarea contabilă netă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea justă stabilită prin reevaluare. Această metodă este folosită în cazul în care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare.
amortizarea cumulată este eliminată din valoarea contabilă brută a activului și valoarea netă recalculată la valoarea justă a activului. Această metodă este folosită, de exemplu pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.
Înscrierea datelor din contabilitatea curentă în situațiile financiare se subordonează principiului valorii reale. Activele imobilizate sunt înscrise în bilanț la valoarea netă contabilă care se stabilește ca diferență între valoarea contabilă a activelor imobilizate și suma reprezentând amortizării și provizioane pentru depreciere înregistrate.
Înregistrarea în contabilitate a diferențelor din reevaluare se realizează în funcție de metoda acceptată pentru reflectarea valorii contabile de intrare reevaluată, respectiv:
– metoda valorii brute: reevaluarea simultană a valorii brute a imobilizării și a amortizării cumulate, care se utilizează atunci când se apelează la costul de înlocuire pentru că nu se poate determina valoarea justă de piață;
– metoda valorii nete: reevaluarea numai a valorii nete contabile, care se utilizează atunci când se poate determina o valoare justă de piață pentru activul supus reevaluării.
1.3 Deprecierea ireversibilă și reversibilă
Deprecierea reprezintă procesul prin care unui activ, indiferent dacă este corporal sau necorporal, ii scade valoarea in timp, avand la bază cauze economice, manageriale, fiscale, tehnice sau de mediu extern. În funcție de recunoașterea sau nerecunoașterea deprecierii aceasta poate fi reversibilă sau ireversibilă. Dacă deprecierea este ireversibilă, diferențele constatate în minus se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării, iar dacă aceasta este reversibilă se înregistrează în contabilitate prin constituirea unei ajustări pentru depreciere.
1.3.1 Amortizarea imobilizărilor corporale
Caracteristica esențială a imobilizărilor este participarea lor repetată de-a lungul mai multor ani la activitatea economică și financiară a întreprinderii, respectiv consumarea lor treptată sub forma uzurii și recuperarea treptată sub forma amortizării. Amortizarea reprezintă alocarea valorii amortizabile a unei imobilizări pe durata sa de utilizare previzionată. Față de această interpretare generală, există numeroase concepții privind amortizarea. Pentru contabilitate reprezintă interes următoarele:
amortizarea ca proces de corecție a valorii imobilizărilor, amortizarea este constatarea contabilă a pierderii de valoare suferită de către activele imobilizate ca urmare a deprecierii în timp (uzurii fizice și morale). Pornind de la această interpretare se procedează la corecția valorii activelor imobilizate pentru a le readuce la o valoare apropiată de realitate;
amortizarea ca proces de transfer sau de repartizare a costurilor imobilizărilor asupra cheltuielilor exercițiului, transferul se face pe perioada economică de utilizare a activului amortizabil;
amortizarea ca sursă de finanțare a reînnoirii imobilizărilor, are ca scop conservarea în întreprindere a resurselor generate de activitatea acesteia necesare reconstituirii imobilizărilor.
Amortizarea, potrivit IAS 16 ,,Imobilizării corporale” și reglementărilor contabile românești reprezintă ,,alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viață utilă”. Valoarea amortizabilă sau baza de calcul a amortizării reprezintă valoarea contabilă a activului, fiind dată de cost sau altă valoare care substituie costul, din care se scade valoarea reziduală estimată. Valoarea reziduală este valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ, la sfârșitul duratei de viață utilă, după deducerea prealabilă a costurilor de cesiune previzionate. De menționat că de cele mai multe ori, în practică, această valoare reziduală este nesemnificativă. Trebuie să menționăm faptul că, potrivit reglementărilor contabile românești la determinarea valorii amortizabile nu se are în vedere valoarea reziduală, valoarea amortizabilă fiind reprezentată, deci, de cost sau altă valoare care substituie costul.
În ceea ce privește durata de viață utilă, denumită și durată de utilizare economică, determinarea acesteia, potrivit IAS 16 ,,Imobilizări corporale” , cade în competența întreprinderii, raționamentul profesional manifestându-se nu numai la începutul ,,vieții” unui activ, dar și pe parcurs, când poate va fi necesară revizuirea periodică a duratei de viață utilă. Potrivit legislației românești în vigoare, durata de viață utilă este ceea ce numim durata normală de funcționare. În aceste condiții se poate face delimitarea între amortizarea economică și amortizarea fiscală. Amortizarea fiscală este cea care se determină în urma aplicării codului fiscal, iar amortizarea economică sau contabilă este determinată în urma estimărilor și calculelor rezultate din deciziile conducerii întreprinderii, potrivit reglementărilor în vigoare, în acest sens.
Criteriile folosite pentru evaluarea amortizării sunt reprezentate de formele pe care le îmbracă durata de viață utilă, respectiv:
– perioada pe parcursul căreia întreprinderea va folosi activul supus amortizării, care se poate identifica cu durata normală de utilizare a imobilizărilor corporale;
– volumul producției obținute, adică numărul unităților produse sau al unor unității asemănătoare ce se estimează că vor fi realizate de întreprindere prin folosirea activului respectiv.
Atât în teorie cât și în practica contabilă se utilizează o metodologie de calcul a amortizării, care se realizează prin mai multe metode (regimuri), astfel: amortizarea liniară, amortizarea degresivă, amortizarea accelerată și amortizarea calculată pe unitatea de produs sau serviciu.
Aplicarea unuia sau a altuia dintre metodele menționate se face în funcție de scopul urmărit, atât în fiecare întreprindere în parte, cât și de stat. Întreprinderea este interesată în stabilirea cât mai corectă a amortizărilor, deoarece prin amortizare își asigură reproducția activelor imobilizate, iar statul este interesat pentru că mărimea amortizării influențează mărimea rezultatului impozabil.
,,Metoda amortizări lineare constă în includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei normale de funcționare a imobilizărilor corporale”.
Calculul amortizării anuale (A) se face astfel:
a) în cazul în care bunul este folosit întregul an, relația de calcul a amortizării anuale sau anuității amortizării (A) este următoarea:
A=VI x CA /100
b) dacă bunul nu se află în folosință o parte a anului, fie că intră, fie că iese din funcțiune în cursul anului, pentru calculul amortizării acestui an, se poate proceda în următoarele două moduri :
– se aplică CA la valoarea medie anuală (Vma) a imobilizării corporale;
A=Vma x CA / 100 unde: Vma= VI x T /12,
T reprezintă numărul lunilor întregi de funcționare începând cu luna următoare celei de intrare până la sfârșitul anului, în cazul imobilizărilor intrate, respectiv numărul lunilor întregi de funcționare de la începutul anului până în luna când are loc ieșirea, pentru imobilizările corporale ieșite.
– se utilizează ,,prorata temporis ” luând în calcul numărul lunilor:
Prorata temporis =
A= ( VI x Prorata temporis ) / 100
Dacă se adoptă calculul proratei temporis în funcție de numărul de zile, relația va fi :
Prorata temporis =
Metoda amortizării degresive a apărut din necesitatea recuperării mai rapide a valorii unor imobilizării corporale care sunt supuse într-un grad mai înalt efectelor uzurii morale și la care nevoia de modernizare, retehnologizare sau chiar de înlocuire este mult mai evidentă.
Amortizarea degresivă presupune accelerarea procesului de amortizare în primii ani de la punerea în funcțiune a imobilizării prin multiplicarea cotei de amortizare lineară cu unul din următorii coeficienții: 1,5 dacă durata normală de utilizare este între 2 și 5 ani; 2,0 pentru durate între 5 și 10 ani și 2.5 pentru durata mai mare de 10 ani, după care se trece la amortizarea lineară.
Amortizarea degresivă se aplică în două variante:
– fără influența uzurii morale (AD1)
– cu influența uzurii morale (AD2)
Varianta 1. Pentru calculul amortizării în varianta AD1 se procedează astfel:
în primul an de funcționare se aplică cota de amortizare degresivă la valoarea de intrare.
Cota de amortizare degresivă se preia din tabelul privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea și care a fost determinată prin multiplicarea cotei de amortizare lineară (CA), în funcție de durată, cu unul din coeficienții: 1.5; 2.0; 2.5.
pentru anii următorii se aplică aceeași cotă dar de fiecare dată la valoarea rămasă. Acest calcul se continuă până în anul de funcționare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică decât amortizarea anuală lineară calculată pentru perioada de funcționare rămasă. Din acel an până la expirarea duratei normale de funcționare, se trece la amortizarea anuală lineară.
Varianta 2. Pentru calculul amortizări în varianta AD2 se aplică o rată degresivă la o bază de calcul fixă ( valoarea contabilă). Rata degresivă se determină ca raport între numărul anilor, în ordinea inversă numerotării lor, la suma cifrelor exprimând ordinea anilor de folosință.
Amortizarea anuală se determină prin aplicarea ratelor degresive la valoarea contabilă a bunului respectiv.
Metoda amortizării accelerate reprezintă includerea în cheltuielile de exploatare a unei amortizări anuale de până la 50 % din valoarea de intrare a bunului, în primul an de funcționare. Amortizările anuale aferente exercițiile următoare sunt calculate, după regimul linear, la valoarea rămasă de amortizat, prin raportarea la numărul de ani de utilizare rămași.
Metoda amortizării în funcție de numărul unităților produse este utilizează pentru clădirile și construcțiile speciale din mine, saline, cariere, extracții petroliere, precum și pentru cheltuielile de investiții de descopertă a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor. Amortizarea pe unitatea de produs se recalculează la un interval maxim de 5 ani la mine, cariere, extracții petroliere, precum și la cheltuielile de investiții pentru descopertă, și la un interval maxim de 10 ani la saline.
Relațiile de calcul sunt următoarele:
Az = Vr / R
A = Az / C
în care : Az = amortizarea, în lei, pe 1000 tone rezervă explorabilă;
Vr = valoarea rămasă (neamortizabilă) a imobilizării corporale la începutul fiecărui exercițiu financiar;
R = rezerva exploatabilă de substanță minerală utilă, în mii tone, existentă la începutul fiecărui exercițiu financiar;
A = amortizarea anuală
C = extracția anuală de substanță minerală utilă, în mii tone.
1.3.2 Ajustări pentru deprecierea reversibilă
Atunci când, cu ocazia întocmirii bilanțului, se constată că valoarea recuperabilă a unui activ, în ipostaza sa de valoare de inventar a acestuia, este inferioară valorii sale contabile nete, avem de-a face cu o depreciere sau pierdere de valoare a respectivului activ, trebuind a se înregistra o ajustare corespunzătoare.
Valoarea recuperabilă este valoarea cea mai mare dintre prețul net de vânzare a activului respectiv și valoarea sa de utilitate. Prețul net de vânzare este suma care poate fi obținută din vânzarea unui activ, printr-o tranzacție, în condiții de concurență normală, între părți bine informate și care își dau acordul, sume din care sunt deduse costurile de vânzare.
Valoarea de utilitate este valoarea actualizată, obținută prin estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare, așteptate din utilizarea continuă a unui activ, precum și din cesiunea sa, la sfârșitul duratei de utilitate.
Valoarea contabilă netă în condițiile aplicării tratamentului contabil de bază, este costul istoric, în calitatea sa de valoare contabilă brută, diminuat cu amortizările cumulate. Dacă imobilizările nu sunt amortizabile, valoarea contabilă netă este egală cu valoarea contabilă brută. În condițiile aplicării tratamentului alternativ, valoarea contabilă netă este valoarea reevaluată, diminuată cu amortizarea aferentă. Dacă reevaluarea se face anual, este puțin probabil ca la activele reevaluate, să se constate deprecieri semnificative. Dacă totuși un activ reevaluat apare ca depreciat, acesta se poate datora faptului ca valoarea justă este diferită de valoarea reevaluată, avându-se în vedere baza folosită în determinarea valorii juste.
Trebuie subliniată deosebirea dintre deprecierea de valoare și amortizare:
– amortizarea nu are ca scop să acopere deprecierile de valoare, ea reprezentând modalitatea de recuperare treptată a costului inițial al activului, prin alocarea (trecerea pe cheltuieli) a costului istoric pentru a conecta beneficile economice generate de respectivul activ cu eforturile depuse pentru deținerea acestuia;
– deprecierea de valoare este o pierdere de valoare apărută în cursul duratei de viață utilă a activului, datorată unor factori specifici care fac ca prețul net de vânzare sau valoarea de utilitate să fie mai mici decât valoarea contabilă netă. Așadar, pentru a se ajunge la cuantificarea deprecierii de valoare, trebuie să cunoaștem dimensiunea amortizării cumulate și să ajustăm valoarea inițială. Relația de calcul în acest scop, poate fi de forma:
Valoarea contabilă de intrare – Amortizare = Valoarea contabilă netă
Valoarea contabilă netă – Valoarea recuperabilă = Pierdere de valoare din depreciere, pentru care este necesară o ajustare.
– spre deosebire de amortizare, o pierdere din depreciere poate fi anulată în timp ce activul este utilizat în continuare ( amortizarea este scoasă din evidență numai o dată cu ieșirea din patrimoniu a activului respectiv), prin reducerea sau anularea ajustării.
Dacă deprecierea se produce, ajustarea se transformă în venit pentru acoperirea pierderii provocate de depreciere, iar dacă deprecierea nu se produce sau mărimea ei este sub nivelul previzionat, ajustarea se anulează sau se diminuează. Concret, constituirea și utilizarea ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor se realizează după următoarea tehnică:
– constituirea ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor se face pe seama cheltuielilor, de regulă, la finele exercițiului, cu ocazia inventarierii;
– în perioadele următoare, la finele fiecărui exercițiu sau la ieșirea din patrimoniu a imobilizărilor, în urma analizei ajustărilor constituite pentru depreciere, se procedează astfel:
a) în situația în care deprecierea este superioară ajustării deja constituite, se înregistrează o ajustare suplimentară;
b) în cazul în care deprecierea contatată este inferioară ajustării constituite, diferența se deduce din ajustarea constituită și se înregistrează la venituri;
c) cu ocazia anulării unei ajustări devenite fără obiect, la ieșirea din patrimoniu a imobilizărilor, acesta se înregistrează la venituri.
. Cadrul juridic al contabilități imobilizărilor corporale
Din punct de vedere juridic, contabilitatea imobilizărilor corporale se realizează :
– conform Legii contabilități nr. 82/ 1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
– conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr.1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate publicat în Monitorul Oficial al României Nr. 963 din 30 decembrie 2014, cu modificările și completările ulterioare;
– conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1286 din 1 octombrie 2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate pe o piață reglementată, publicat în Monitorul Oficial nr. 687 din 4 octombrie 2012, cu modificările și completările ulterioare;
– conform Legii nr. 15 din 24 martie 1994, republicată privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale.
Legea contabilității nr. 82/1991, Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1802/2014 și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1286/2012 reglementeză imobilizările corporale din punct de vederea al structurii, recunoașterii și contabilități pe parcursul exercițiului financiar. Ordinul 1286/2012 prevede ca societățile comerciale ale căror bunuri sunt admise la tranzacționarea pe o piață reglementată să utilizeze prevederile Standardelor Internaționale de Raportare Financiară în elaborarea situațiilor financiare. Standardul Internațional de Contabilitate care tratează problematica imobilizărilor corporale este IAS 16 ,,Imobilizări corporale”.
Imobilizările corporale fac, direct sau indirect, obiectul mai multor Standarde Internaționale de Raportare Financiară, din care menționăm:
IAS 1 ,,Prezentarea situațiilor financiare”, în ce privește modul de prezentare a imobilizărilor corporale în situațiile financiare;
IAS 16 ,,Imobilizări corporale” pentru imobilizările corporale din cadrul unei întreprinderii;
IAS 17 ,,Leasing”, pentru imobilizările corporale care fac obiectul contractului de leasing;
IAS 40 ,,Investiții imobiliare”, pentru proprietățile imobiliare utilizate pentru închiriere sau ca investiție pentru majorarea puterii de cumpărare a capitalului;
IAS 36 ,,Deprecierea activelor”, în ce privește alte forme de depreciere a imobilizărilor corporale în afara amortizării acestora;
IAS 22 ,,Combinări de întreprinderi”, pentru imobilizările corporale care fac obiectul unor operațiuni de fuziuni, divizări și alte forme de restructurare care se concretizează în grupări și regrupări ale întreprinderi;
IAS 11 ,, Contractele de construcții”
IAS 20 ,,Contabilitatea subvențiilor guvernamentale și prezentarea informațiilor legate de asistență guvernamentală”;
IAS 23 ,,Costul îndatorări” etc.
Ca și celelalte Standarde Internaționale de Raportare Financiară, IAS 16 se referă, în traducere strictă, la ,,terenuri, clădiri- construcții și echipamente”,numite în versiunea românească ,,imobilizări corporale” și el trebuie înțeles în contextul Prefeței la Standardele Internaționale de Raportare Financiară, în sensul că la elaborarea standardelor nu a existat intenția ca acestea să fie aplicate elementelor nesemnificative.
IAS 16 are ca obiect descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale, respectiv identificarea momentului de recunoaștere a activelor, a valorii lor contabile și a amortizării aferente.
Legea 82/1991 și Ordinul 1802/2014 vizează atât modul de organizare și ținere a contabilității în timpul exercițiului financiar, cât și elaborarea situațiilor financiare, pe când Standardele Internaționale de Raportare Financiară se referă la elaborarea situațiilor financiare care, de regulă, sunt anuale.
Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) trebuie înțelese și aplicate în integralitatea lor, date fiind legăturile și interconectările dintre acestea în determinarea informațiilor financiar-contabile ale unei entității. De altfel, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate recomandă organismelor de normalizare contabilă să aplice regula ,,ori tot, ori nimic” atunci când se decid să implementeze Standardele Internaționale de Raportare Financiară.
Conform Legii nr.15 din 24 martie 1994, republicată, privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, toate ,,unitățile care desfășoară activității economice și care imobilizează capital în active corporale și necorporale supuse deprecierii, prin utilizare sau în timp, vor calcula, vor înregistra în contabilitate și vor recupera uzura fizică și morală a acestora, pentru refacerea capitalului angajat”.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 2139/2004 din 30 noiembrie 2004 se aprobă utilizarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a imobilizărilor corporale. În anul 2008 anexa acestei hotărâri este modificată conform Hotărâri Guvernului nr. 1496/2008 din 19 noiembrie 2008. Catalogul cuprinde clasificarea imobilizărilor corporale utilizate și în economie și duratele normale de funcționare ale acestora, care corespund cu duratele de amortizare în ani, aferente regimului de amortizare linear.
Durata normală de funcționare reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal, valoarea de intrare a imobilizărilor corporale pe calea amortizării. Durata normală de funcționare este mai redusă decât durata de viață fizică a imobilizărilor corporale.
Conform Hotărâri Guvernului nr. 276/2013, începând cu 01.07.2013 un bun este recunoscut în contabilitate în categoria activelor imobilizate corporale dacă valoarea acestuia este mai mare decât 2500 lei. Până în 2013 pragul minim al imobilizărilor corporale a fost de 1800 lei.
Capitolul 2. Descrierea societății SC. GRUP TERMLOC. SA Bacău
1 2.Prezentarea generală a societății SC. GRUP TERMLOC.SA Bacău
SC. GRUP TERMLOC. SA Bacău este persoană juridică română având forma juridică de societate pe acțiuni cu capital integral privat, înființată în anul 1995, având ca obiect principal de activitate ,,Activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea” și ca activității secundare: lucrări de prestări în construcții, activități imobiliare și alte activități de prestări servicii evidențiate în Actul constitutiv al societății comerciale.
SC.GRUP TERMLOC.SA a fost înmatriculată în Registrul Comerțului sub nr. J04/295/1991, are Codul fiscal RO 951324 și sediul social în municipiul Bacău strada George Bacovia nr. 41, județul Bacău. Este o firmă dinamică și cu o poziție bine stabilită, asigurând prin calitate oriunde în țară deplina satisfacție a clientului.
SC.GRUP TERMLOC.SA are un număr mare de clienți care operează în diverse domenii de activitate (instituții financiare, companii industriale, instituții de învățământ, instituții guvernamentale etc.). Activitatea SC.GRUP TERMLOC.SA este orientată spre client, prin oferirea de prestări servicii complete care înglobează cele mai noi tehnologii și produse, având drept scop creșterea productivității și eficienței activității. Societatea își desfășoară activitatea în concordanță cu Actul constitutiv și cu dispozițiile legale care reglementează funcționarea societăților comerciale pe acțiuni.
SC. GRUP TERMLOC.SA dispune de un sediu modern și bază de producție, realizate la standarde europene. Societatea are implementat și certificat ,, Sistemul de Management Integrat: CALITATE-MEDIU-SĂNĂTATE ȘI SECURITATE OCUPAȚIONALĂ”.
Societatea dispune de personal autorizat și este certificată în execuția lucrărilor de sudură la instalații și recipienți sub presiune, în montarea conductelor de abur de joasă presiune și de apă fierbinte, în instalarea/ montarea/ punerea în funcțiune a cazanelor de abur de joasă presiune, în repararea și verificarea supapelor de siguranță și altele.
Conducerea societății comerciale este asigurată de Adunarea Generală a Acționarilor, care decide asupra activității societății comerciale și asigură politica ei economică și comercială. Adunarea generală a acționarilor se întrunește în condițiile stabilite prin Actul constitutiv, la sediul societății și în localul ce se va indica în convocare.
Adunarea generală a acționarilor are în principal următoarele sarcini și atribuțiuni:
– să discute, să aprobe sau să modifice situațiile financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de administratorul unic, de cenzori;
– să stabilească și să aprobe bugetul de venituri și cheltuieli și programul de activitate pe exercițiul financiar următor;
– să hotărască gajarea, închirierea sau desființarea uneia sau mai multor unități ale societății;
– hotărăște statutarea împrumuturilor bancare curente pe termen lung, inclusiv a celor externe și condițiile de acordare a garanțiilor;
– aprobă structura organizatorică a societății, numărul de posturi;
– hotărăște cu privire la acționarea în justițiile a personalului din conducerea societății pentru pagube pricinuite acesteia;
– hotărăște asupra oricăror alte probleme din competența sa, potrivit legii și Actului constitutiv.
SC. GRUP TERMLOC.SA Bacău este administrată și reprezentată de administrator unic, numit de Adunarea Generală a Acționarilor, cu competență nelimitată. Orice hotărâre care angajează societatea se va face numai cu acordul scris sau verbal al administratorului unic. Obligațiile și răspunderea administratorului unic al societății sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat prevăzute în contractul de administrare și de cele special prevăzute de legea societăților în vigoare. Acesta reprezintă societatea comercială în relațiile cu terții și este responsabil de luarea tuturor măsurilor aferente conducerii societății în limitele obiectului de activitate și cu respectarea competențelor exclusive rezervate de lege sau de Actul constitutiv și de Adunarea generală a acționarilor.
Administratorul unic este solidar răspunzător față de societate pentru:
– exacta îndeplinire a hotărârilor adunării generale a acționarilor;
– existența registrelor cerute de lege și de corecta lor ținere;
– stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impune.
2.2 Structura organizatorică
Structura de organizare a SC. GRUP TERMLOC.SA, concretizează în mod distinct funcțiunile societății comerciale: producție, comercială, financiar-contabilă, informațională și de personal.
Funcțiunile asigură realizarea obiectivelor societății și fiecare în parte constituie obiectul de activitate a cel puțin unui compartiment specializat. Structura societății a fost elaborată ținând seama de principiile generale de organizare și conducere și se reflectă în organigramă.
Structura organizatorică a SC. GRUP TERMLOC. SA cuprinde compartimente de muncă de producție și funcționale, organizate pe niveluri ierarhice astfel încât să asigure scurtarea circuitelor informaționale, fluența și viteza de circulație a informațiilor, desfășurarea activităților și micșorarea posibilității de deformare a conținutului informațional.
Compartimentul este subdiviziunea organizatorică subordonată unei autorității unice care realizează în mod permanent un ansamblu relativ omogen de sarcini și lucrări. Prin compartimente funcționale se înțeleg servicii, birouri și funcții individuale care coordonează o anumită gamă de probleme de specialitate, iar prin compartimente de producție se înțelege: secții, activități, formații de muncă conduse de maiștri și alte puncte de lucru nominalizate prin organigramă. Numărul și structura posturilor pe compartimente se aprobă prin Statul de funcțiuni, în funcție de volumul de activitate, complexitatea activităților, gradul de dispersie și numai de către administratorul unic al societății comerciale.
Atribuțiile de compartimente, diagrama de relații prin care sunt reprezentate legăturile de colaborare între compartimente în procesul de efectuare a atribuțiilor, lista documentelor întocmite sau prelucrate de fiecare compartiment fac parte integrantă din Regulamentul de organizare și funcționare al societății.
Compartimentele SC. GRUP TERMLOC. SA Bacău conform organigramei aprobate de Adunarea Generală a Acționarilor sunt:
compartimente conduse direct de administratorul unic al SC. GRUP TERMLOC.SA ;
activitatea juridică;
consilier;
serviciul tehnic producție;
serviciul organizare salarizare resurse umane;
birou aprovizionare.
compartimente conduse de directorul economic al SC. GRUP TERMLOC.SA ;
compartimentul financiar-contabil, analize economice, prețuri;
activitatea imobiliară (închirierii spații proprii).
Atribuțiile de serviciu ale compartimentelor sunt detaliate prin Fișa postului, document specific oricărei funcții de conducere, execuție sau operative din compartiment și face parte integrantă din Regulamentul de organizare și funcționare al societății.
Șefii de compartimente de producție și funcționale au obligația de a elabora, a modifica sau actualiza atribuțiile cuprinse în Fișa postului în cazul modificărilor de natură organizatorică, la modificarea legislației în domeniu sau ori de câte ori interesele societății comerciale impune acest lucru.
Procesul tehnologic
Societatea SC.GRUP TERMLOC.SA Bacău este specializată în execuția unei game largi de lucrări de construcții și instalații precum:
lucrării de construcții: săpături, lucrări de beton monolit, cofraje, izolații termice și hidro, zidărie de cărămidă și înlocuitori, dulgherie, învelitori, tencuieli, pardoseli, scări, placaje interioare și exterioare, tâmplărie lemn și metalică, construcții metalice și fierării diverse, geamuri, zugrăveli și vopsitorii, trotuare, pavaje, împrejmuiri, demolări, altele;
instalații de încălzire: echipamente și utilaj pentru centrale termice, corpuri de încălzire și accesorii, conducte, armături, probe și verificări;
instalații sanitare: conducte de apă și pentru canalizări, obiecte tehnico sanitare, utilaje tehnologice, probe, altele;
instalații electrice și accesorii;
instalații gaze naturale;
lucrări de alimentare cu apă și canalizare;
amenajări interioare;
tâmplărie lemn și mic mobilier;
tâmplărie PCV și aluminiu cu geam termopan;
tâmplărie metal;
uși metalice de înaltă siguranță;
montaj contoare de energie termică, apă rece și apă caldă;
deratizări, dezinsecții;
coșerit;
montaj centrale termice;
hidroizolații din membrane impermeabile;
instalare banere și panouri publicitare;
montaj, reparații și întreținere a echipamentelor de încălzire electrice, sanitare;
lucrări de lăcătușărie și prelucrări prin așchiere;
reparații motoare electrice, pompe și compresoare;
confecții metalice diverse;
fabricare conducte preizolate termic și montaj;
închirieri utilaje;
transport auto.
Serviciul tehnic-producție este direct subordonat administratorului unic al societății comerciale, asigură îndeplinirea funcțiunii de producție a societății comerciale, de urmărire și raportare a producției și răspunde în fața administratorului unic al societății comerciale de realizarea sarcinilor de serviciu în următoarele domenii de activitate:
– Programarea, lansarea și urmărirea producției: elaborează analize de preț pentru lucrările din sfera de activitate a societății; organizează evidența lucrărilor pe comenzi și emite ordine de execuție a lucrărilor; verifică modul de întocmire a situațiilor de lucrării, încadrarea în consumurile normate; verifică rapoartele de producție lunară a tuturor compartimentelor de producție și urmărește respectarea tehnologiilor de lucru.
– Activitatea de întreținere și reparatii; răspunde de întreținerea și repararea bunurilor societății, conform normativelor în vigoare; îndrumă și răspunde de aplicarea întocmai a instrucțiunilor metodologice privind desfășurarea activității de producție; analizează accidentele tehnice, ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea acestora; răspunde de aplicarea strictă a dispozițiilor legale și stabilește măsuri pentru eliminarea deficiențelor constatate la instalațiile sub presiune și la mijloacele de ridicat.
– Activitatea de gospodărire, energie și combustibil: stabilește necesarul anual, încheie contracte, urmărește respectarea clauzelor contractuale, confirmă consumurile.
– Activitatea de asigurare a calității: analizează activitatea desfășurată pentru asigurarea calității serviciilor în cadrul societății, urmărește execuția pe flux a lucrărilor de prestării servicii, conform prescripțiilor cuprinse în tehnologia de execuție; organizează recepția calitativă a materialelor intrate în magazia societății.
– Activitatea de investiții: face propuneri pentru programul anual de dezvoltare a societății; aplică legislația în vigoare privind finanțarea, contractarea, execuția și recepția lucrărilor; întocmește formele legale de înregistrare contabilă a investițiilor; întocmește dări de seamă statistice.
În realizarea sarcinilor ce-i revin serviciului tehnic, producție intră în relații cu toate compartimentele de producție și funcționale în limita atribuțiilor și competențelor prevăzute și a unor dispoziții emise în mod expres de administratorul unic al societății comerciale.
Situația imobilizărilor corporale la societatea
SC.GRUP TERMLOC.SA Bacău
În cadrul societății SC. GRUP TERMLOC. SA Bacău putem identifica trei grupe de imobilizări corporale și anume : construcții și terenuri; instalații tehnice și mașini și alte instalații, utilaje și mobilier. În tabelul de mai jos este prezentată situația acestora la data de 31.12.2015.
Tabel nr 1.Situația mobilizărilor corporale la SC.GRUP TERMLOC.SA
Imobilizările corporale din cadrul societății SC.GRUP TERMLOC.SA Bacău însumează valoarea de 5.346.633,95 lei. Terenurile și construcțiile reprezintă categoria de imobilizări corporale cea mai cuprinzătoare cu o valoare totală de 3.858.821,00 lei, fiind urmată de categoria instalațiilor tehnice și mașini cu o valoare totală de 1.282.325,69 lei și de categoria alte instalații, utilaje și mobilier cu o valoare totală de 205.487,26 lei.
2.5 Organizarea compartimentului financiar-contabil
Compartimentul financiar-contabil este direct subordonat directorului economic al societății comerciale, este condus de un șef de serviciu și are în subordine directă personal de specialitate care asigură aplicarea reglementărilor contabile in domeniile financiar și contabilitate și răspunde în fața directorului economic al societății comerciale de realizarea sarcinilor de serviciu din cele doua domenii de activitate.
În cadrul societății SC.GRUP TERMLOC.SA Bacău, din punct de vedere al activității financiare, se realizează următoarele sarcini:
asigură fondurile necesare societății comerciale;
efectuează calcule de fundamentare a indicatorilor economici corelați cu indicatorii financiari privind producția marfă vândută și încasată: veniturile, mijloacele circulante și alți indicatori economici și financiaru;
întocmește când este cazul planul de credite și de casă pe care le depune la banca finanțatoare;
ia măsuri împreună cu secțiile de producție ale societății pentru reducerea costurilor, recalcularea normativului de mijloace circulante și posibilitatea de mărire a vitezei de rotație a acestor mijloace;
răspunde de eliminarea imobilizărilor financiare;
răspunde de realizarea integrală și la timp a planului financiar propunând măsuri eficiente de recuperare a datoriilor;
asigură plata la termen a sumelor care constituie obligația societății față de bugetul de stat și alte obligații față de terți;
urmărește și încasează toate facturile pentru serviciile prestate și produsele livrate;
se ocupă de toate operațiunile financiare necesare pentru derularea investițiilor;
asigură finanțarea valutară pentru operațiunile de import-export și cooperare;
urmărește primirea în termen a facturilor pentru mărfurile importate și exportate;
urmărește permanent circulația documentelor de decontare cu banca, analizează lunar volumul facturilor neîncasate și stabilește măsurile corespunzătoare pentru a accelera ritmul încasărilor.
Din punct de vedere contabil, sarcinile de îndeplinit sunt următoarele:
răspunde de organizarea și funcționarea în bune condiții a contabilității valorilor patrimoniale;
asigură efectuarea corectă și la timp a înregistrărilor contabile privind: fondurile fixe și calculul amortizării acestora; mijloace circulante , cheltuieli de producție sau circulația și calculul conturilor, investițiile, rezultatele financiare;
asigură respectarea cu strictețe a prevederilor legale privind integritatea patrimoniului și ia toate măsurile legale pentru reîntregirea acestuia în cazul în care a fost păgubit;
arganizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale, urmărește definitivarea potrivit legii, a rezultatelor inventarierii;
întocmește lunar balanța de verificare pentru conturile sintetice și analitice și urmărește concordanța între acestea;
întocmește situația principalilor indicatori economico-financiari, bilanțul semestrial și anual și coordonează întocmirea raportului explicativ la acesta;
prezintă spre aprobare adunării generale a acționarilor bilanțul și raportul explicativ, participă la analiza rezultatelor economice și financiare pe baza datelor din bilanț și urmărește modul de aducere la îndeplinire a sarcinilor ce îi revin din procesul verbal de analiză;
participă la organizarea, perfecționarea sistemului informațional, aplică măsurile de raționalizare și simplificare a lucrărilor de evidență contabilă, de automatizare a prelucrării datelor;
exercită potrivit legi, controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea, oportunitatea și economicitatea operațiunilor
Capitolul 3. Contabilitatea imobilizărilor corporale la SC. GRUP TERMLOC.SA Bacău
3.1 Documente justificative privind imobilizările corporale
Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice consemnează operațiunile economico-financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate (în jurnale, fișe și alte documente contabile, după caz).
Conform OMFP nr. 2.634/2015 privind documentele financiar-contabile, documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:
denumirea documentului;
denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul persoanei juridice/adresa persoanei fizice care întocmește documentul;
numărul documentului și data întocmirii acestuia;
părțile care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);
conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;
datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate, după caz;
numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea
operațiunii economico-financiare.
Documentele financiar-contabile care stau la baza înregistrărilor în contabilitate a operațiunilor privind imobilizările corporale sunt următoarele:
Factura: se utilizează ca document pe baza căruia se întocmește instrumentarul de decontare a bunurilor livrate și a serviciilor prestate, ca document de însoțire a imobilizări corporale pe parcursul deplasării, ca document de înregistrare în contabilitatea cumpărătorul și a furnizorului. Se emite în două sau mai multe exemplare.
Proces verbal de recepție: se întocmește pentru imobilizările corporale independente, care nu necesită montaj și nici probe tehnologice, acestea putând fi puse în funcțiune chiar din momentul achiziționări lor. Se utilizează ca document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate.
Proces verbal de recepție provizorie: se întocmește pentru imobilizările corporale care necesită montaj, dar care nu necesită și probe tehnologice, produse cu ciclu lung de fabricație care nu depășesc un exercițiu bugetar, realizate pe faze de fabricație, precum și clădirile și construcțiile speciale care nu deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv la data terminări construcției. Se utilizează ca document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate.
Proces verbal de punere în funcțiune: se întocmește pentru utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum și pentru clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice, acestea considerându-se puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice. Se utilizează ca document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate.
Bon de mișcare: se utilizează ca document pentru înregistrarea transferului unei imobilizări de la o gestiune la alta. Se întocmește în două exemplare de către persoana desemnată de compartimentul care dispune mișcarea imobilizărilor.
Proces verbal de scoatere din gestiune: se utilizează ca document pentru înregistrarea scoaterii din gestiune a unei imobilizări corporale, ca document de constatare a îndeplinirii condițiilor necesare scoaterii din funcțiune a imobilizări și ca document justificativ de înregistrare în evidența depozitelor și în contabilitate.
Fișa mijlocului fix: se utilizează ca document pentru evidența operativă și urmărirea imobilizări în cadrul întreprinderii. Se întocmeste într-un singur exemplar de către compartimentul financiar-contabil, pentru fiecare imobilizare corporală.
Registrul numerelor de inventar: se utilizează ca document de atribuire a numerelor de inventar imobilizărilor corporale existente în unitate, în vederea identificării lor.
Nota de contabilitate: se utilizează ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea sintetică și analitică, de regulă pentru operațiunile care nu au la bază documente justificative. Se întocmește într-un singur exemplar de către compartimentul financiar-contabil.
3.2 Prezentarea sistemului de conturi privind imobilizările corporale
Evidența existenței și mișcării imobilizărilor corporale se realizează prin conturile care sunt parte a clasei 2 din Planul de conturi general, denumită ,,Conturi de imobilizări”. Conturile alocate fiecărei categorii de imobilizări corporale, corespunzător structurii imobilizărilor corporale, sunt prezentate în cele ce urmează:
Prima grupă de conturi din clasa 2 este cea a imobilizărilor corporale, și anume 21,,Imobilizări corporale”, care cuprinde următoarele conturi și subconturi:
211. Terenuri și amenajări de terenuri
2111. Terenuri
2112. Amenajări de terenuri
212. Construcții
213. Instalații tehnice și mijloace de transport
2131. Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)
2132. Aparate și instalații de măsurare, reglare și control
2133. Mijloace de transport
214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale
215. Investiții imobiliare
216. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
217. Active biologice productive
A doua grupă de conturi din cadrul clasei 2 este grupa 22,,Imobilizări corporale în curs de aprovizionare” și cuprinde conturi și subconturi pentru înregistrarea imobilizărilor în curs de aprovizionare. Conturile și subconturile din această grupă sunt:
223. Instalații tehnice și mijloace de transport în curs de aprovizionare
224. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale în curs de aprovizionare
227. Active biologice productive în curs de aprovizionare
Pentru evidența imobilizărilor în curs a fost introdusă în planul de conturi grupa 23,,Imobilizări în curs”, ce conține două conturi aferente acestor imobilizări:
231. Imobilizări corporale în curs de execuție
235. Investiții imobiliare în curs de execuție
Evidența amortizărilor imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturile și subconturile din grupa 28,,Amortizări privind imobilizările”:
281. Amortizări privind imobilizările corporale
2811. Amortizarea amenajărilor de terenuri
2812. Amortizarea construcțiilor
2813. Amortizarea instalațiilor și mijloacelor de transport
2814. Amortizarea altor imobilizări corporale
2815. Amortizarea investițiilor imobiliare
2816. Amortizarea activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
2817. Amortizarea activelor biologice productive
Grupa 29,,Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor” este utilizată pentru evidența ajustărilor pentru deprecierea sau pierderea de valoarea a imobilizărilor. Conturile și subconturile din această grupă, utilizate în contabilitatea imobilizărilor corporale sunt:
291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
2911. Ajustări pentru deprecierea terenurilor și amenajărilor de teren
2912. Ajustări pentru deprecierea construcțiilor
2913. Ajustări pentru deprecierea instalațiilor și mijloacelor de transport
2914. Ajustări pentru deprecierea altor active corporale
2915. Ajustări pentru deprecierea investițiilor imobiliare
2916. Ajustări pentru deprecierea activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
2917. Ajustări pentru deprecierea activelor biologice productive
293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de execuție
2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuție
2935. Ajustări pentru deprecierea investițiilor imobiliare în curs de execuție
3.3 Contabilizarea operațiilor privind imobilizările corporale evaluate la cost istoric
3.3.1 Terenurii și construcții
I. Terenurile și construcțiile sunt contabilizate separat, fiind asimilate terenurilor și amenajările de teren. Evidența terenurilor și a amenajărilor de teren se realizează cu ajutorul contului 211,,Terenuri și amenajări de terenuri”, cont de activ.
Conform reglementărilor contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014 în debitul contului 211,,Terenuri și amenajări de terenuri” se înregistrează:
În creditul contului 211,,Terenuri și amenajări de terenuri” se înregistrează:
Soldul contului semnifică valoarea terenurilor și a amenajărilor de terenuri existente.
Exemplu:
SC. GRUP TERMLOC.SA cumpără un teren cu prețul de 100.000 lei, TVA 20 % care se achită cu ordin de plată. Pe acest teren se efectuează lucrări de desecare de către o firmă specializată, în valoare de 30.000 lei, TVA 20%, conform facturi emise la finalizarea lucrărilor de amenajare. Investiția se amortizează într-o perioadă de 10 ani. După 8 ani se vinde terenul împreună cu amenajările aferente pentru suma de 120.000 lei, TVA 20%.
Înregistrările aferente acestei operatiuni sunt următoarele:
Achiziționarea terenului:
Achitarea datoriei din disponibilul bancar:
Realizarea lucrări de amenajare conform facturi:
Achitarea facturi din disponibilul bancar:
Amortizarea lunară a amenajări de teren (30.000 lei : 120 luni = 250 lei/lună):
Vânzarea terenului și a amenajări de teren:
Scoaterea din evidență a terenului:
Scoaterea din evidență a amenajări de teren la data vânzării:
II. Evidența existenței și mișcării construcțiilor se realizează cu ajutorul contului 212 ,,Construcții”, fiind cont de activ. În debitul contului se înregistrează:
În creditul contului 212,, Construcții” se înregistrează:
Soldul contului reprezintă valoarea construcțiilor existente în entitate.
Exemplu:
Un acționar al SC. GRUP TERMLOC.SA aduce ca aport în natură la capitalul social, o clădire în valoare de 21.000 lei. Durata de amortizarea a acesteia este de 15 ani. După 15 ani, construcția complet amortizată este scoasă din evidență prin casare.
Înregistrările aferente acestei operațiuni sunt:
Primirea construcției ca aport în natură la capitalul social:
Amortizarea lunară aferentă construcției (21.000 lei/ 180 luni= 116,7 lei/lună):
Scoaterea din evidență prin casare a construcției complet amortizate:
3.3.2 Instalații tehnice și mașini
Evidența existenței și mișcării instalațiilor tehnice și a mijloacelor de transport se realizează cu ajutorul contului 213,,Instalații tehnice și mijloace de transport”, cont de activ.
În debitul contului 213,,Instalații tehnice și mijloace de transport” se înregistrează:
În creditul contului 213,,Instalații tehnice și mijloace de transport” se înregistrează:
Soldul contului semnifică valoarea instalațiilor tehnice și mijloacelor de transport existente în entitate.
Exemplu:
SC. GRUP TERMLOC.SA primește prin donație, un analizator de gaze Arsetip Fyrite în valoare de 5.000 lei și un autoturism Opel Insignia în valoare de 60.000 lei. Duratele de amortizare sunt 10 ani respectiv 5 ani. După 5 ani, autoturismul complet amortizat este scos din funcțiune iar analizatorul de gaze este donat. Înregistrările aferente acestei operațiuni sunt:
Primirea prin donație a analizatorului de gaze:
Primirea prin donație a autoturismului:
Înregistrarea amortizări lunare a analizatorului de gaze (5.000 lei /120 luni=41,67 lei/lună):
Înregistrarea amortizări lunare aferentă autoturismului achiziționat (60.000 lei / 60 luni= 1.000 lei/lună):
Donația analizatorului de gaze:
Scoaterea din evidență a autoturismului complet amortizat:
3.3.3 Alte instalații, utilaje și mobilier
Evidența mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale se realizează cu ajutorul contului 214 ,,Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale”, fiind cont de activ.
În debitul contului se înregistrează:
În creditul contului 214,,Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale si a altor active corporale” sunt înregistrate următoarele:
Soldul contului evidențiază valoarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentelor de protecție a valorilor umane și materiale și a altor active corporale din cadrul entității.
Exemplu:
La SC.GRUP TERMLOC.SA, cu ocazia inventarieri, se constată lipsa unui birou cu o valoare de 3.000 lei, amortizat 2.400 lei, care se impută gestionarului la valoarea 600 de lei, TVA 20%, de la care se încasează suma, eșalonat, în numerar în 4 luni. Înregistrările aferente sunt:
Scoaterea din evidență a biroului:
Imputarea lipsei biroului gestionarului:
Încasarea în numerar a imputației lunare (720 lei/ 4 luni = 180 lei):
Înregistrarea se repetă în următoarele trei luni .
3.3.4 Alte imobilizări corporale
Pe lângă conturile de imobilizări corporale prezentate în paragrafele anterioare, în planul de conturi mai există o serie de conturi de imobilizări corporale, mai rar întâlnite în cadrul entităților, pe care le vom prezenta în acest capitol.
Pentru evidența investițiilor imobiliare a fost creat contul 215,,Investiții imobiliare”,cont de activ. În debitul contului 215 ,,Investiții imobiliar” sunt înregistrate:
În creditul contului 215 ,,Investiții imobiliare” sunt înregistrate următoarele:
Soldul contului reprezintă valoarea investițiilor imobiliare existente în patrimonial societății.
SC. GRUP TERMLOC.SA nu are în cadrul patrimoniului său active de natura imobilizărilor corporale, fapt pentru care, în continuare va fi prezentat un exemplu ipotetic.
Exemplu:
Presupunem că la data de 31.12.2015 SC.GRUP TERMLOC.SA deține următoarele active:
Terenul A, achiziționat la costul de 30.000 lei în scopul creșterii pe termen lung a valorii capitalului;
Clădirea B, care este liberă, dar care este deținută pentru a fi închiriată terților. Până la această dată nu s-a găsit încă un chiriaș. Clădirea are o valoare brută de 40.000 lei și o amortizare cumulată de 20.000 lei.
Înregistrările aferente acestora la data de 01.01.2016 sunt următorele:
I. Terenul A, achiziționat în scopul creșterii pe termen lung a valorii capitalului, este transferat la investiții imobiliare:
II. Clădirea B, care este liberă,dar este deținută pentru a fi închiriată terților se transferă la investiții imobiliare:
Evidența activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale, recunoscute ca imobilizări corporale se ține cu ajutorul contului 216 ,,Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale”, cont de activ.
În debitul contului 216 "Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale" se înregistrează:
În creditul contului 216 "Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale" se înregistrează:
Soldul contului reprezintă valoarea imobilizărilor de natura activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale existente.
SC.GRUP TERMLOC.SA nu are în patrimonial ei active de natura activelor corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale, fapt pentru care, în continuare va fi prezentat deasemenea tot un caz ipotetic.
Exemplu:
Presupunem că la data de 31.12.2015 , SC.GRUP TERMLOC.SA a achiziționat vehicule și instalații specifice pentru forare la costul de 10.000 lei,TVA 20%, durata de amortizare fiind de 10 ani. După 8 ani sunt scoase din funcțiune datorită unor calamități natural. Înregistrările aferente acestor tranzacții la 01.01.2015 sunt următoarele:
Achiziția instalațiilor specific de foarare:
Amortizarea lunară (10.000 lei/ 120 luni = 83.33 lei/lună):
Scoaterea din gestiune din cauza unor calamități natural:
Cu ajutorul contului 217,,Active biologice productive” se ține evidența animalelor de reproducție și muncă, precum și a plantațiilor, fiind cont de activ.
În debitul contului 217 ,,Active biologice productive” se înregistrează:
În creditul contului 217,,Active biologice productive” se înregistrează:
Soldul contului reprezintă valoarea activelor biologice productive existente în patrimoniul întreprinderii.
SC.GRUP TERMLOC.SA nu are în patrimonial ei active de natura activelor corporale, fapt pentru care, în contiunare va fi prezentat un exemplu ipotetic.
Exemplu:
Presupunem că SC.GRUP TERMLOC.SA plantează în 2014 viță-de-vie pentru care se efectuează și se înregistrează cheltuieli astfel:
achiziția și plantarea viței-de-vie în luna martie 4.000 lei, TVA 20 %;
îngrășăminte date în consum 600 lei, TVA 20 %;
amortizarea lunară a utilajelor agricole 300 lei;
salariile lunare ale personalului 2.000 lei.
contribuții: CAS 15,8 %, fond de sănătate 5,2 %, fond de somaj 0,5 %, contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurării sociale de sănătate 0,85 %, contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale 0,25 %, contribuția la fondul de risc pentru accidente de muncă și boli profesionale 30 lei.
lucrări prestate de terți 1.000 lei.
Pentru lunile aprilie – august 2014, cheltuielile sunt de 3.000 lei. Vița-de-vie se amortizează în 10 ani.
Înregistrările aferente acestor operații sunt:
Achiziția viței-de-vie:
Plantarea viței-de-vie:
Îngrășăminte:
Amortizarea lunară a utilajelor:
Salarii:
Contribuții:
CAS: 2.000 lei x 15,8 % = 316 lei
Fondul de sănătate: 2.000 lei x 5,2 % = 104 lei
Fondul de somaj: 2.000 lei x 0,5 % = 10 lei
Contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurării sociale de sănătate: 2.000 lei x 0,85 % = 17 lei
Contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale: 2.000 lei x 0,25 % = 5 lei
Contribuția la fondul de risc pentru accidente de muncă și boli profesionale: 30 lei
Lucrări prestate de terți:
Înregistrarea producției în curs la data de 31.03.2014: 4.000 + 600 +300 + 2.000 + 316 + 104 +10 +17 + 5 +30 +1.000 = 8.382 lei
În august 2014 se recunoaște plantația de viță-de-vie la costul de : 8.382 lei – 3.000 lei = 5.382 lei
Înregistrarea amortizării: 5.382 lei / 10 ani = 538,2 lei
3.4 Contabilitatea imobilizărilor corporale reevaluate
Evidența rezervelor din reevaluarea imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul conturilor 105 ,,Rezerve din reevaluare”, 655 ,,Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale” și 755 ,,Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale”.
În creditul contului 105 ,,Rezerve din reevaluare” se înregistrează:
În debitul contului se înregistrează:
Soldul creditor al contului reprezintă rezerva din reevaluarea imobilizărilor corporale existente în evidența entități.
În contul 655 ,,Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale” sunt evidențiate descreșterile rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale. În debitul contului se înregistrează:
În contul 755 ,,Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale” sunt evidențiate creșterile rezultate din reevaluarea imobilizărilor corporale. În creditul contului se înregistrează:
Exemplu:
SC.GRUP TERMLOC.SA achiziționează în iulie 2006 o mașină de injectat spumă tip RMPA cu o valoare de 44.000 lei, TVA 20 % și o durată de viață economică de 10 ani. După 3 ani activul este reevaluat iar valoarea justă stabilită este de 33.000 lei. După 3 ani de la prima reevaluare se efectuează cea de-a doua reevaluare, valoarea justă fiind de 15.000 lei. Pe măsură ce activul este amortizat, rezerva din reevaluare se trece la rezultatul reportat.
Înregistrările aferente acestor operațiuni sunt următoarele:
Achiziția mașini de injectat;
Amortizarea anuală (44.000/ 10 ani=4.400 lei/ an):
Prima reevaluare:
Valoarea justă 33.000 lei
Valoarea netă contabilă :44.000 lei –(4.400 lei x 3 ani) 30.600 lei
– Anularea amortizării cumulate:
-Înregistrarea diferenței favorabile din reevaluare:
-În următorii trei ani, se transferă la rezerve surplusul realizat din rezerva din reevaluare ca diferența de amortizare dintre valoarea amortizării calculate pe baza valorii reevaluare și valoarea amortizării calculate pe baza valorii contabile (33.000 lei/ 7 ani – 4.400 lei = 314,3 lei). Înregistrarea efectuată este de forma:
A doua reevaluare:
Valoarea justă 15.000 lei
Valoarea netă contabilă: 33.000 lei – (4.714,3 lei x 3 ani) 18.857,1 lei
– Anularea amortizării cumulate; (4.714,3 lei x 3 ani)
-Înregistrarea diferenței negative din reevaluare :
Soldul contului 105 ,,Rezerve din reevaluare este de 2.400 lei- (314,3 lei x3 ani)= 1.457,1 lei
3.5 Tratamentul contabil al ajustărilor pentru depreciere
Evidența contabilă a ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor corporale se realizează cu ajutorul contului 291,,Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale”, cont de pasiv. În creditul contului se înregistrează:
În debitul contului se înregistrează:
Soldul contului arată valoarea ajustărilor înregistrate aferente imobilizărilor corporale.
Exemplu:
SC.GRUP TERMLOC.SA achiziționează la data de 01.01.2010 o cladire la valoarea de 21.500 lei , durată de amortizare economică 10 ani. Valoarea de inventar la 31.12.2013 este de 12.000 lei iar la 31.12.2014 este de 11.000 lei
Pe baza datelor de mai sus, tratamentul contabil se prezintă astfel:
amortizare anuală: 21.500 lei / 10 ani = 2.150 lei,
amortizare cumulată la 31.12.2013 = 2.150 x 3 ani = 6.450 lei
valoarea contabilă netă la 31.12.2013 = 21.500 lei – 6.450 lei = 15.050 lei,
valoarea de inventar la 31.12.2013 = 12.000 lei
pierdere de valoare = 15.050 – 12.000 lei = 3.050 lei
Înregistrarea contabilă pentru pierderea de valoarea este:
amortizare cumulată la 31.12.2014 = 12.000 lei / 7 ani = 1.714,3 lei
valoare contabilă netă la 31.12.2014 = 12.000 lei – 1.714,3 lei = 10.285,7 lei
valoare de inventar la 31.12.2014 = 11.000 lei
plus de valoare = 11.000 lei – 10.285,7 lei = 714,3 lei
Înregistrarea contabilă pentru diminuarea ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor corporale:
3.6 Analiza informațiilor privind imobilizărilor corporale
3.6.1 Informații privind imobilizările corporale prezentate în situațiile financiare
Obiectivul situațiilor financiare anuale îl constituie furnizarea de informații despre poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie ale unei entități, utile unei categorii largi de utilizatori.
În situațiile financiare sunt prezentate următoarele informații despre fiecare clasă de imobilizări corporale:
pentru determinarea valori contabile brute se prezintă bazele de evaluare folosite;
metodele de amortizare utilizate;
ratele de amortizare și duratele de viață utilă;
amortizarea împreună cu pierderile cumulate din depreciere și valoarea contabilă brută, atât la începutul perioadei cât și la sfârșitul acesteia;
o reconciliere, la începutul și la sfârșitul perioadei, a valorii contabile menționându-se următoarele operațiuni: intrările, cedările, achizițiile din combinări de societăți, creșteri sau diminuări din reevaluare, amortizarea, diferențele de curs valutar și alte mișcări valorice.
pentru costurile de restaurare a amplasamentului elementelor de imobilizări corporale trebuie să se precizeze politicile contabile utilizate;
precizarea activelor gajate sau ipotecate dacă există;
valoarea cheltuielilor aferente imobilizărilor corporale;
pentru achiziționarea de imobilizări corporale se precizează valoarea angajamentului aferent;
pentru imobilizările corporale supuse reevaluării, trebuie prezentate următoarele informații: baza folosită la reevaluare, data realizării reevaluării, de către cine a fost realizată, indicii folosiți la determinarea costului de înlocuire, valoarea rezultată în plus la momentul reevaluării.
În bilanț, societatea prezintă pentru fiecare grupă de imobilizări corporale valoarea netă a acestora.
În Contul de profit și pierdere, societatea are obligația de a prezenta cheluielile cu amortizarea și ajustarea valorii imobilizărilor corporale aferente exercițiului curent.
În Situația modificării capitalului propriu, se prezintă ca elemente de capital surplusul din reevaluarea imobilizărilor corporale și surplusul realizat din rezerve din reevaluare.
În Notele explicative ale situațiilor financiare se prezintă la Nota nr. 1 ,,Active imobilizate” valoarea brută a acestora, ajustările de valoare și valoarea amortizării cumulate.
3.6.2 Implicațiile reevaluării asupra bilanțului
Reevaluarea imobilizărilor corporale la sfârșitul exercițiului financiar constituie tratamentul contabil alternativ prevăzut de reglementările contabile în vigoare. Tratamentul contabil de bază constă în prezentarea imobilizărilor, în bilanț, la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare. Aplicarea tratamentului alternativ de evaluare presupune că, ulterior recunoașterii inițiale a unei imobilizări corporale, aceasta să fie prezentată în contabilitate la valoarea justă, în locul oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. ,,Prin valoare justă se înțelege suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.
Rezultatul reevaluării se determină prin compararea valorii contabile nete a activului cu valoarea justă, stabilită în urma reevaluării. Creșterea fața de valoarea contabilă netă se tratează astfel:
ca o creștere a rezervei din reevaluare, inregistrată în creditul contului 105,, Rezerve din reevaluare”, dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ;
ca un venit reflectat în creditul contului 755 ,,Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale”, care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.
Descreșterea valorii contabile nete se tratează astfel:
ca o cheltuială cu intreaga valoare a deprecierii, atunci cănd în rezerva din reevaluare evidențiată în contul 105 ,,Rezerve din reevaluare” nu este inregistrată o suma referitoare la acel activ (surplus din reevaluare);
ca o scadere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului ,,Capital si reserve”, în limita soldului creditor al rezervei din reevaluare, iar eventuala diferență ramasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială, prin debitul contului 655 ,,Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale”.
Conturile 655 ,,Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale” și 755 ,,Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale” au fost introduse în planul de conturi prin OMFP Nr. 1802/2014 înlocuind conturile 6813 ,,Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor” și 7813 ,,Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor” utilizate până în decembrie 2014.
La data reevaluării activelor, amortizarea cumulată este tratată în unul din urmatoarele moduri:
recalculată proporțional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât după reevaluare, valoarea contabilă a activului să fie egală cu valoarea reevaluată;
eliminată din valoarea contabilă brută a activului, iar valoarea netă este recalculată la valoarea reevaluată a activului
Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale reevaluate se înregistrează începând cu exercițiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea. Regulile privind amortizarea se aplică activului, având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.
Surplusul din reevaluare (inclus în rezerva de reevaluare) se capitalizează prin transfer la rezervere de capital atunci când acest surplus este un câștig realizat (la scoaterea din evidență a activului pe care s-a constituit rezerva de reevaluare sau pe măsură ce activul respectiv este folosit de entitate). Începând cu 01.01.2015, conform Reglementărilor contabile aprobate prin OMFP 1082/2014, surplusul se transferă la contul 1175 „Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare”
Înregistrarea unei reevaluări în contabilitate și implicațiile asupra bilanțului sunt prezentate în următorul exemplu:
Societatea S.C. GRUP TERMLOC. S.A. BACĂU a achiziționat la data de 01.09.2003 un teren ,costul acestuia fiind de 6.000 lei . La o primă reevaluare a acestuia s-a stabilit o valoare justa de 8.100 lei. La o a doua reevaluare ,valoarea justă a activului s-a situat la nivelul sumei de 5.200 lei. La a treia reevaluare a crescut pană la 7.600 lei. La a patra reevaluare, valoarea justă a terenului a fost stabilită de evaluator la 6.300 lei .
Înregistrările contabile efectuate sunt următoarele :
Prima reevaluare : diferența pozitivă aparută la prima reevaluare va fi înregistrată la rezerve din reevaluare, având în vedere că anterior nu s-a constatat niciun minus de valoare .
A doua reevaluare : diferența negativă de 2.900 lei va anula rezervele din reevaluare existente, iar diferența rămasă neacoperită va fi inregistrată la cheltuieli.
A treia reevaluare : diferența pozitivă de 2.400 lei va conduce la recunoașterea unui venit care să compenseze cheltuiala recunoscută anterior, iar diferența rămasă se va înregistra la rezerve din reevaluare.
A patra reevaluare : diferența negativă de 1.300 lei va diminua rezervele din reevaluare existente .
După efectuarea înregistrărilor din exemplul prezentat mai sus, implicațiile asupra bilanțului contabil sunt următoarele :
la prima reevaluare, diferența pozitivă este înregistrată în creditul contului 105 ,,Rezerve din reevaluare’’, cresc rezervele și capitalurile proprii cu 2.100 lei;
la a doua reevaluare, diferența negativă de 2.900 lei va anula rezerva din reevaluare de 2.100 lei iar diferența de 800 de lei va fi înregistrată la cheltuieli. Rezerva din reevaluare va fi anulată, scad capitalurile proprii și cresc cheltuielile de exploatare cu 800 lei;
la cea de-a treia reevaluare, diferența pozitivă de 2.400 lei va compensa cheltuiala înregistrată la cea de-a doua reevaluare de 800 lei și diferența de 1.600 lei se va înregistra la rezerve din reevaluare . Scad cheltuielile de exploatare cu 800 lei și cresc rezervele și capitalurile proprii cu 1.600 lei;
la ultima reevaluare, se înregistrează o diferență negativă de 1.300 lei care va diminua rezerva din reevaluare și capitalurile proprii cu 1.300 lei.
3.6.3 Analiza structurii activelor imobilizate
Rata structuri activelor imobilizate reprezintă suma dintre rata imobilizărilor corporale, rata imobilizărilor corporale și rata imobilizărilor financiare.
Rata activele imobilizate reprezintă ponderea activelor imobilizate în totalul patrimoniului, evidențiază componența capitalului investit în active fixe:
Ra = = x 100 = 60,95 %
Ponderea activelor imobilizate în totalul patrimoniului este de 60,95 %.
Rata imobilizărilor necorporale reprezintă ponderea imobilizărilor necorporale (brevete, licențe, mărci, fond comercial etc) în totalul patrimoniului:
Rin= 0.06 %
Ponderea imobilizărilor necorporale în totalul patrimoniului este de 0.06 %.
Rata imobilizărilor corporale reprezintă ponderea imobilizărilor corporale (terenuri, clădiri, mașini, echipamente etc) în totalul patrimoniului:
Ric= x 100= x 100 = 60,89%
Ponderea imobilizărilor corporale în total activ este de 60,89 %.
Rata imobilizărilor financiare reprezintă ponderea imobilizărilor financiare (participații deținute la alte companii, finanțări acordate etc) în totalul patrimoniului:
Rif = x 100 = x 100 = 0
Ponderea activelor financiare în total activ este 0 deoarece societatea nu are imobilizări financiare.
Rata activelor imobilizate= Rata imobilizărilor necorporale + Rata imobilizărilor corporale + Rata imobilizărilor financiare
Rata activelor imobilizate = 0.06 % + 60,89 % +0 = 60,95 %.
Capitolul 4. Evidența imobilizărilor corporale la SC.GRUP TERMLOC.SA
Prin program informatic se înțelege transformarea unui algoritm într-un cod, scris cu ajutorul unui anumit limbaj de programare. Programul reprezintă ansamblul de instrucțiuni codate, folosit de un calculator pentru rezolvarea unei probleme.
Programul informatic privind evidența imobilizărilor corporale din cadrul societății SC.GRUP TERMLOC.SA realizat are ca obiectiv principal redarea unei imagini clare a situației imobilizărilor corporale. Acesta a fost realizat în programul Excel sub forma unui tabel în care au fost introduse imobilizările corporale din cadrul societății și datele aferente acestora precum anul punerii în funcțiune, valoarea de inventar, durata de amortizare și cu ajutorul unor formule s-au calculat durata rămasă de amortizat, amortizarea anuală, valoarea rămasă de amortizat și amortizarea cumulată pentru fiecare imobilizare corporală în parte, după cum se vede în următoarea imagine:
Prima coloană conține denumirea imobilizării corporale din cadrul societății SC. GRUP TERMLOC. SA, coloană evidențiată în următoarea imagine:
În următoarea coloană sunt introduși ani punerii în funcțiune a imobilizărilor corporale. Anul punerii în funcțiune coincide cu anul achiziționării acestora sau intrarea lor în cadrul societății. În următoarea imagine este evidentiață coloana ce conține aceste date:
Cea de-a treia coloană este coloana în care sunt introduse valorile de inventar sau valoriile contabile de intrare a imobilizărilor corporale. Valoarea totală a acestora este afișată pe ultimul rând al coloane și calculată cu ajutorul formulei =SUM(G8:I22) conform căreia sunt adunate toate valorile din cadrul coloanei.
În cea de-a patra coloană sunt introduse duratele de amortizare aferente imobilizărilor corporale din cadrul entității, după cum se vede evidențiat în următoarea imagine:
În coloana a cince sunt calculate cu ajutorul formulei =IF(F8-2016+J8>0;(F8-2016+J8);0) duratele rămase de amortizare pentru fiecare imobilizare corporală în parte, după cum se vede evidențiată și în imaginea următoare:
Următoarea coloană este cea în care este calculată valoarea amortizări anuale pentru fiecare imobilizare în parte. Calculul amortizări anuale se realizează conform formulei =IF(L8>0;G8/J8;0) în care valoarea de inventar se împarte la durata de amortizare și rezultă amortizarea aferentă unui an.
Penultima coloană este coloana în care se calculează valoarea rămasă de amortizat a imobilizărilor corporale. Calculul acesteia se face cu ajutorul formulei =L8*N8, conform căreia durata de amortizare rămasă se înmulțește cu amortizarea anuală și rezultă valoarea rămasă de amortizat.
În ultima coloană este calculată valoarea amortizări cumulate pentru fiecare imobilizare în parte. Calculul acesteia se realizează cu ajutorul formulei =(J8-L8)*N8 conform căreia din durata de amortizare se scade durata rămasă de amortizat apoi se înmulțește cu amortizarea anuală și rezultă amortizarea cumulată.
Cu ajutorul acestui program se poate poate urmări mai ușor situația imobilizărilor corporale. În orice moment, consultând această evidență, poți afla situația amortizărilor fiecărei imobilizări în parte, cât și valoarea totală a amortizărilor anuale, valoarea rămasă de amortizat și amortizarea cumulată pentru întreaga categorie de imobilizări corporale din cadrul societăți.
Concluzii
În concluzie, putem afirma despre contabilitate că reprezintă o disciplină informațională, datorită faptului că studiază rezultatele tranzacțiilor economice și ale altor evenimente econimice și financiare, precum și performanțele entităților contabile, având ca scop principal informarea utilizatorilor atât interni cât și externi entităților. Singura modalitate de furnizare a informațiilor financiare despre o entitate se realizează prin intermediul contabilității.
Prin redactarea celor patru capitole, ce alcătuiesc lucrarea, au fost realizate obiectivele principale stabilite, și anume prezentarea imobilizărilor corporale, atât din punct de vedere teoretic cât și practic prin analizarea imobilizărilor din cadrul societășii SC.GRUP TERMLOC.SA Bacău și a contabilități acestora.
Imobilizările corporale ocupă unul din cele mai importante locuri din cadrul întreprinderilor, fiind totodată considerate vitale în desfășurarea activităților economice. Prin achiziționarea de imobilizări, societățile își pot mări capitalul social, volumul vânzărilor și totodată și cifra de afaceri.
Bibliografie
CECCAR, Ghid practic de aplicare a Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate aprobate prin OMFP nr. 1802/ 2014, Editura CECCAR, București, 2015
CECCAR, Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate, IAS 16, Editura CECCAR, București, 2003
Deju M, Muntean M, Rotilă A, Dragomirescu S. E, Solomon D. C, Păcurari D, Contabilitate generală: concepte, aplicații, studii de caz , Editura Alma Mater, Bacău, 2011
Octavian Bojian, Contabilitatea întreprinderilor, Editura Economică, București, 1999
Pătruț V., Rotilă A., Contabilitate și diagnostic financiar, ediția a-II-a, Editura SEDCOM LIBRIS, Iași, 2010
Ristea Mihai, Contabilitatea financiară a întreprinderi, Editura Universitară,București, 2005
Ristea M, Dumitru C. G.,Contabilitatea societăților comerciale, Editura Universitară, București, 2009
RENTROP&STRATON, Cartea verde a contabilități 2016, Ed-a-IV-a, rev, Editura Rentrop&Straton, București, 2016
Solomon D.C, Analiză economico-financiară II – curs universitar, Editura Alma Mater, Bacău, 2013.
Ordinului ministrului finanțelor publice nr.1802 din 29 decembrie 2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate.
Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1286 din 1 octombrie 2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de raportare financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate pe o piață reglementată.
Legii nr. 15 din 24 martie 1994, republicată privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale
Legii contabilități nr. 82/ 1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
http://www.eval.ro/dictionar-evaluare/definitii-evaluare/valoare-justa-2/
http://www.gruptermloc.ro/compania/
Anexe
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Imobilizarilor Corporale la Sc Group Termloc Bacau (ID: 112561)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.