Contabilitatea Imobilizarilor Corporale la S.a. „lemn Comerț

Ministerul Educației, Tineretului și Sportului Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Științe Economice

Departamentul „Contabilitate și Informatică Economică”

Teza de licență

Tema: „Contabilitatea imobilizărilor corporale ”

(în baza datelor S.A. „Lemn Comerț”)

Student:

Croitoru Valeria

gr. CON 1301

Coordonator științific:

Grabarovschi Ludmila

grad științific: Conf. universitar,

titlulul didactic: Doctor

Chișinău, 2016

CUPRINS:

Pag.

INTRODUCERE………………… …………………………………………………………….4

BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE CONTABILITĂȚII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

1.1. Noțiuni generale, componeța și clasificarea imobilizărilor corporale..10

1.2. Recunoașterea ,evaluarea și deprecierea imobilizărilor corporale…13

CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN CADRUL ENTITĂȚII ,,LEMN COMERȚ" SRL

Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs de execuție…………….22

Contabilitatea mijloacelor fixe:

Documentarea și contabilitatea intrării mijloacelor fixe…………..27

Calculul și contabilitatea amortizării mijloacelor fixe……………..31

Contabiltatea reparației și ieșirii mijloacelor fixe……………………35

2.3. Particularitățile contabilității terenurilor și resurselor minerale……………..42

III. PERFECȚIONAREA CONTABILITĂȚII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE. PREZENTAREA INFORMAȚIILOR PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE.

3.1. Perfecționarea contabilității imobilizărilor corporale în conformitate cu cerințele standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS)………………….47

3.2. Modul de prezentare a informațiilor privind imobilizările corporale în situațiile financiare……………………………………………………………………………………..52

Concluzii generale și recomandări……………………………………………..59

Referințe bibliografice……………………………………………………………………………….61

Anexe……………………………………………………………………………….62

Declarația de onestitate………………………………………………………………………….

ADNOTARE

Teza de licență cu tema „Contabilitatea imobilizărilor corporale ” a studentei gr. CON 1301, specialitatea „Contabilitate” Croitoru Valeria ,este constituită din introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, bibliografie cu 20 surse, 21 anexe, 60 pagini de text de bază, 3 tabele, 12 exemple practice.

În teză au fost utilizate cuvinte cheie: imobilizări corporale, entitate, evaluare, reevaluare, amortizarea imobilizărilor corporale, Standarde Naționale de Contabilitate, Standarde Internaționale de contabilitate , Standarde Internaționale de Raportare Financiară, Situații financiare.

„Contabilitatea imobilizărilor corporale”, reprezintă mereu un subiect de actualitate ținînd cont de faptul că practic, toate întreprinderile, indiferent de mărime sau de sectorul de activitate, utilizează bunuri corporale de natură materială, bunuri care sunt achiziționate, produse sau primite pe alte căi, în vederea unei exploatări durabile. Ansamblul acestor bunuri corporale poartă numele, în mod obișnuit, de imobilizări corporale, de bunuri de producție, iar în abordarea pe cicluri, de investiții materiale.

Lucrarea dată a avut ca drept scop studiul contabilității Imobilizărilor corporale din cadrul entității SRL “Lemn Comerț” folosind informațiile furnizate de serviciul „ Contabilitate” .

Obiectul de studiu al acestei lucrări îl reprezintă Imobilizările corporale ca componente a patrimoniului entității SRL “Lemn Comerț”.

La baza metodologică și teoretică a cercetărilor au stat lucrările fundamentale referitoare la Imobilizările corporale, doctrine, cercetări ale economiștilor din Republica Moldova și România, precum și ale cercetătorilor străini.

În primul capitol al acestei lucrări ”Bazele teoretico-metodologice ale contabilității imobilizărilor corporale” se prezintă noțiuni generale, componeța și clasificarea imobilizărilor corporale, recunoașterea ,evaluarea și deprecierea acestora atât prin prisma legislației autohtone, cât și a legislației internaționale, respectiv a Referențialului contabil (I.A.S. 16 ”Imobilizări corporale”).

Capitolul II Contabilitatea imobilizărilor corporale în cadrul entității SRL ,,Lemn Comerț" tratează caracterizarea finanaciar – contabilă a întreprinderii și felul cum sunt gestionate și organizate imobilizările corporale la această întreprindere,contabilizarea operațiilor privind imobilizările corporale, precum și exemple practice .

Capitolul III ”Perfecționarea contabilității imobilizărilor corporale” tratează perfecționarea contabilității imobilizărilor corporale în conformitate cu cerințele standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS) precum și modul de prezentare a informațiilor privind imobilizările corporale în situațiile financiare.

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei

„Contabilitatea imobilizărilor corporale”, reprezintă mereu un subiect de actualitate ținînd cont de faptul că practic, toate întreprinderile, indiferent de mărime sau de sectorul de activitate, utilizează bunuri corporale de natură materială, bunuri care sunt achiziționate, produse sau primite pe alte căi, în vederea unei exploatări durabile. Ansamblul acestor bunuri corporale poartă numele, în mod obișnuit, de imobilizări corporale, de bunuri de producție, iar în abordarea pe cicluri, de investiții materiale.

Imobilizările corporale, denumite și imobilizări materiale sau active fixe tangibile reprezintă bunurile materiale de folosință îndelungată în activitatea unei întreprinderi. Ele se regăsesc sub formă de terenuri și mijloace fixe (clădiri și construcții, mașini de forță și utilaje energetice, mașini, utilaje și instalații de lucru, aparate și instalații de măsurare, control și reglare, mijloace de transport, animale de muncă, plantații, unelte, accesorii de producție și inventar gospodăresc).

Lucrarea dată a avut ca drept scop studiul contabilității Imobilizărilor corporale din cadrul entității SRL “Lemn Comerț” folosind informațiile furnizate de serviciul „ Contabilitate” .

Obiectul de studiu al acestei lucrări îl reprezintă Imobilizările corporale ca componente a patrimoniului entității SRL “Lemn Comerț”.

Cercetarea propusă se situează la intersecția între două domenii : cel al contabilității și cel al evaluării. Datorită varietății și complexității aspectelor abordate am recurs la mai multe metode și tehnici, perspectiva de cercetare fiind atât una descriptivă cât și una interpretativă.

La baza metodologică și teoretică a cercetărilor au stat lucrările fundamentale referitoare la Imobilizările corporale, doctrine, cercetări ale economiștilor din Republica Moldova și România, precum și ale cercetătorilor străini. În lucrare au fost folosite următoarele metode: compararea, gruparea, analiza, sinteza, inducția, deducția, precum și alte metode și procedee de cunoaștere științifică a proceselor economice.

În primul capitol al acestei lucrări ”Bazele teoretico-metodologice ale contabilității imobilizărilor corporale” se prezintă noțiuni generale, componeța și clasificarea imobilizărilor corporale, recunoașterea ,evaluarea și deprecierea acestora atât prin prisma legislației autohtone, cât și a legislației internaționale, respectiv a Referențialului contabil (I.A.S. 16 ”Imobilizări corporale”).

Capitolul II Contabilitatea imobilizărilor corporale în cadrul entității SRL ,,Lemn Comerț" tratează caracterizarea finanaciar – contabilă a întreprinderii și felul cum sunt gestionate și organizate imobilizările corporale la această întreprindere,contabilizarea operațiilor privind imobilizările corporale, precum și exemple practice .

Capitolul III ”Perfecționarea contabilității imobilizărilor corporale” tratează perfecționarea contabilității imobilizărilor corporale în conformitate cu cerințele standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS) precum și modul de prezentare a informațiilor privind imobilizările corporale în situațiile financiare.

În finalul lucrării au fost prezentate concluziile personale privind imobilizările corporale și concluziile cu privire la tema aleasă.

Întreprinderea analizată în acest proiect, poartă denumirea de Societate cu răspundere limitată “Lemn Comerț” care a fost fondată la 06 martie 2006, fiind înregistrată la Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Justitței al RM ca societate cu răspundere limitată cu nr. 1006600010916, cu adresa juridică: Republica Moldova, municipiul Chișinău, str. N. Milescu Spătaru 35 of.15. Firma este situată în orașul Chișinău, strada Petricani 88/1 și este o întreprindere privată care este specializată în comercializarea materialelor de construcție și producerea de mobilier și produse din lemn la comandă.

La 06.03.2006 intreprinderea a primit certificatul de inregistrare cu seria MD nr. 0053502 (anexa 1).

Societatea comercială “Lemn Comerț” este o întreprindere “tînără”,care a fost înființată la 06.03.2006. Fondatorul societății este Holban Gheorghii, IDNP 0962711961257 a cărui aport în capitalul social al întreprinderii a constituit 5400 lei, ceea ce constituie 100%. (anexa 2) Capitalul social determină valoarea minimă a activelor pe care trebuie să le dețină societatea și se formează din aporturile fondatorilor.

Entitatea se ocupă preponderent cu comercializarea: cherestea, cherestea de podea, articole din lemn, placaje, lambriu, țiglă, panouri fibro-lemnoase, metal, ciment.

O activitate secundară a întreprinderii este producerea: mobilier de oficiu, uși, ferestre, scări, foișor din lemn, scaune și alte articole din lemn.

La SRL “Lemn Comerț” totalul lucrătorilor sunt înregistrați în lista numărului mediu scriptic a lucrătorilor. În această listă sunt incluși toți lucrătorii încadrați la serviciu permanent, sezonier sau temporar, pe o durată mai mare de o zi de la data încadrării la serviciu. Numărul mediu scriptic al personalului în perioada de gestiune constituie 25 persoane.

Structura organizatorică a întreprinderii se poate vedea în organigrama de mai jos. Aceasta corespunde unei bune funcționări a agentului economic. Structura este astfel concepută încît să poată fi stabilite concret atribuțiile și sarcinile fiecărui compartiment funcțional, ale fiecărui post, precum și relațiile funcționale care trebuie să existe între compartimente. Tipul organigramei ales pentru reprezentarea cît mai fidelă a structurii societății este cea arborescentă, cu 3 nivele.

Structura organizatorică a entității:

Adunarea generală- organ suprem de deliberare și decizie.

De competența exclusivă a acestui organ ține modificarea actului de constituire , majorarea sau reducerea Capitalului Social, aprobarea raportului și bilanțului anual, repartizarea beneficiului, alegerea și revocarea administratorului, aprobarea modului de remunerare a muncii și salariilor tarifare ale administratorului și revizorului, excluderea asociatului din societate, aprobarea contractelor încheiate, reorganizarea și dizolvarea societății.

Revizorul – organ de control

El are dreptul să efectueze controlul economico-financiar asupra activității societății din inițiativă proprie, să ceară prezentarea tuturor materialelor necesare și a explicațiilor precum și să participe cu vot consultativ la ședințele organului executiv.

Administratorul – organ executiv.

Activitatea curentă a societății este condusă de administrator. El organizează activitatea societății, ținerea evidenței contabile, angajarea lucrătorilor la societate și eliberarea lor din funcție, încheie tranzacții în numele societății, organizează executarea hotărîrilor adunării și deasemenea el reprezintă societatea în relațiile cu terțe persoane fără procură.

Contabilul – este persoana care înregistrează toate operațiunile economice și financiare, fixează și acumulează informația privind starea și mișcarea mijloacelor și surselor de formare a acestora, prelucrează toate datele, întocmește darea de seamă și bilanțul anual și le prezintă conducerii.

Managerul pe vînzări – are în responsabilitate asigurarea la timp și calitativă a aprovizionării stocurilor de marfă și efectuării vînzărilor și livrărilor de marfă, precum și găsirea noilor metode de majorare a vînzărilor și atragere a clienților.

„Lemn Comeț” SRL a înregistrat în 2015 veniturile din vînzări în mărime de 21 115 mii lei, ceea ce constituie o scădere cu 50,8 % față de perioada de gestiune precedentă. Activitatea operațională a entității include trei tipuri de activități: comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor și producerea. Genul principal de activitate reprezintă vînzarea mărfurilor cu cota predominantă de 82,6 % în totalul vînzărilor. Ponderea serviciilor prestate constituie 8 % . Producerii revine cota nesemnificativă de 9,4 %. În comparație cu perioada de gestiune precedentă se constată o scădere mică a comerțului, si o majorare a cotei producerii.

În 2015 „Lemn Comerț” SRL a obținut profit net în mărime de 241,1 mii lei, ceea ce reprezintă o diminuare cu 290,1 mii lei sau cu 45,4 % față de perioada de gestiune precedentă.

Nivelul rentabilității veniturilor din vânzări (raportul procentual dintre profitul brut și volumul vînzărilor) în 2015 constituie 12,0 %, înregistrând o majorare cu 3,4 % față de perioada de gestiune precedentă.

Datele bilanțului atestă o modificare neesențială în anul 2015 a capitalului propriu cu 237,4 mii lei in comparatie cu anul precedent. Atît la începutul, cît și la sfîrșitul 2015, activele nete la valoarea de bilanț sunt mai mari decît capitalul social.

În structura datoriilor totale o cotă preponderentă (31 %) o constituie datoriile comerciale.

Cota capitalului propriu în capitalul permanent (suma capitalului propriu și datoriilor pe termen lung) a constituit 31,8 % la sfârșitul perioadei de gestiune curente, ceea ce denotă un nivel foarte scăzut față de cel recomandat (60%). Astfel, se constată gradul foarte înalt de dependență a entității față de sursele împrumutate pe termen lung.

Pe parcursul perioadei de gestiune s-au constatat următoarele tendințe de modificare a ratelor de lichiditate. În particular, lichiditatea curentă (active circulante /datorii curente) care la începutul anului 2015 a alcătuit 2,25, spre finele anului a scăzut până la 1,29. Această rată nu se încadrează în intervalul optim (2–2,5).

Aceeași evoluție a avut și lichiditatea intermediară [(numerar + investiții financiare curente + creanțe curente)/datorii curente]. Dacă la începutul 2015 această rată a constituit 1,21 atunci în cursul anului lichiditatea intermediară s-a diminuat până la 0,6 și se află sub nivelul optim (0,7–0,8).

La cel mai scăzut nivel, în comparație cu intervalul cerut (0,2–0,25), se clasează lichiditatea absolută (numerar /datorii curente). Această rată nu corespunde cerințelor atât la începutul (0,14), cât și la sfârșitul 2015 (0,02) înregistrând o scădere.

La SRL „Lemn Comerț” s-a modificat esențial situația cu fluxul net de numerar total. Dacă în perioada de gestiune precedentă acest indicator a înregistrat o mărime pozitivă de 999,1 mii lei, atunci în anul 2015 s-a format fluxul total negativ de 975,6 mii lei. (anexa 3)

I. BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE CONTABILITĂȚII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Contabilitatea studiază efectele tranzacțiilor economice și ale altor evenimente asupra situației economice și financiare, precum și asupra performanței unei entități contabile, în scopul informării utilizatorilor interni și externi. Prin limbajul său, prin sistemul propriu de concepte și proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate furniza informații financiare despre o organizație.

Ținerea contabilității activelor imobilizate se bazează pe următoarele obiective:

delimitarea fiecărei categorii, a fiecărui obiect de imobilizări și determinarea valorii lor;

asigurarea controlului gestionar a imobilizărilor pe toată durata existenței urmărind păstrarea integrității prin reflectarea corectă, la timp, completă, a existenței și mișcării imobilizărilor pe categorii și feluri, precum și deprecierea suferită;

asigurarea informațiilor și a metodologiei de evaluare a deprecierii în timp a imobilizărilor și a recuperării valorii prin amortizare și provizioane;

stabilirea aportului activelor imobilizate la venituri și la rezultate ca urmare a gestionării și a valorificării prin cesiune, concesionare, etc.

La organizarea contabilității imobilizărilor, pe lângă factorii generali, este necesar să fie luați în considerare și factorii specifici, cum sunt:

particularitățile organizatorice ale agenților economici influențează structura analitică a imobilizărilor, în special a celor corporale, ceea ce presupune delimitarea pe verigi organizatorice (filiale, secții, fabrici) în cadrul acestora pe categorii și obiecte de imobilizări;

caracteristicile diferitelor categorii de imobilizări (necorporale, corporale, financiare) influențează tipul documentelor primare în care se consemnează operații privind intrarea și ieșirea din gestiune, precum și deprecierea valorii lor;

modul de depreciere a valorii imobilizărilor influențează sistemul de amortizare a imobilizărilor corporale și necorporale și a provizioanelor constituite în cazul deprecierii reversibile;

poziția activelor imobilizate existente în întreprindere față de patrimoniul acesteia influențează modul de organizare a contabilității prin folosirea unor conturi distincte pentru activele proprii care fac parte din patrimoniu iar cele provenite din concesiune, locație de gestiune, închiriere se evidențiază separat.

1.1. Noțiuni generale, componeța și clasificarea imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale reprezintă active care sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate in producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative, și sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an.

La SRL “Lemn Comerț” contabilitatea imobilizărilor corporale se ține în conformitate cu S.N.C. “ Imobilizări necorporale și corporale”.

În contabilitate imobilizările corporale se clasifică după următoarele criterii:

După conținutul natural substanțial;

După apartenență;

În raport de existență (termenul de utilizare);

După gradul de utilizare în activitatea entității.

După primul criteriu imobilizările corporale se împart în 4 grupe:

Imobilizări corporale în curs de execuție

Terenuri

Mijloace fixe

Resurse minerale

Imobilizări corporale în curs de execuție – imobilizări corporale procurate sau aflate în procesul de creare și de pregătire pentru utilizare după destinație, pînă la transmiterea lor în exploatare.

Terenurile reprezintă un gen special de imobil, care are o durată de utilizare nelimitată în desfășurarea activității întreprinderii sau poate fi destinat închirierii (terenurile ocupate sub clădiri, livezi, vii, cîmpii etc.).

Mijloace fixe – imobilizări corporale transmise în exploatare, valoarea unitară a cărora depășește plafonul valoric prevăzut de legislația fiscală (6000 lei) sau pragul de semnificație stabilit de entitate în politicile contabile.

Mijloacele fixe la rîndul lor se clasifică conform tabelului nr.1.1.

Resursele minerale – reprezintă resursele în formă de rezerve de petrol, gaze, piatră, material lemnos etc. și care pot fi extrase (explorate) în cursul unei perioade îndelungate. Din această grupă mai fac parte resursele de nisip, pietriș, apă minerală, curativă etc.

Tabel 1.1

Clasificarea și componența Mijloacelor fixe

Sursa: sintetizat de autor în baza literaturii de specialitate și datelor entității.

După apartenență se deosebesc:

imobilizări corporale proprii – care aparțin entității cu drept de proprietate;

imobilizări corporale arendate – care nu aparțin entității, dar sînt primite de la alte persoane juridice și fizice cu drept de folosință pe un termen anumit contra unei plăți stabilite de contractul încheiat.

În raport cu gradul de amortizare a imobilizărilor corporale sînt:

imobilizări amortizabile – includ activele care au o durată de utilizare limitaă, pe parcursul căreia se calculează amortizarea. La aceste active se referă:

mijloacele fixe;

resursele minerale

imobilizări neamortizabile – care au o durată de utilizare nelimitată sau se află în proces de creare:

terenurile;

imobilizări corporale în curs de execuție

După gradul de utilizare în activitatea entității imobilizările corporale se împart:

active în funcțiune – care se utilizează în activitatea entității;

active în proces de reparație, modernizare, reconstrucție – care nu pot fi utilizate în activitatea entității;

activele conservate – aceste active pot fi utilizate, însă se află în păstrare (rezervă), conform hotărîrii organelor statale (zăcăminte naturale, echipament militar ș.a.).

Clasificarea activelor de explorare și evaluare

O entitate trebuie să clasifice activele de explorare și evaluare drept active corporale sau necorporale conform naturii activelor dobândite și trebuie să aplice în mod consecvent această clasificare.

Unele active recunoscute sunt tratate drept active necorporale (de exemplu, drepturile de forare), în timp ce altele sunt corporale (de exemplu, vehiculele și instalațiile de forare). 

Reclasificarea activelor de explorare și evaluare

Un activ de explorare și evaluare nu trebuie să mai fie clasificat ca atare atunci când fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extracției unei resurse minerale pot fi demonstrate. În acest scop, activele de explorare și evaluare se înregistrează pe seama conturilor corespunzătoare de imobilizări necorporale, respectiv corporale, după caz.

Activele de explorare și evaluare trebuie evaluate pentru depreciere și orice pierdere din depreciere trebuie recunoscută înainte de reclasificare. 

1.2 Recunoașterea, evaluarea și deprecierea imobilizărilor corporale

Evaluarea  constă în cuantificarea și măsurarea în expresie valorică a mijloacelor materiale, creanțelor, obligațiilor, costurilor, veniturilor, rezultatelor financiare, și a fiecărei operații economice, folosind prețurile și tarifele .

Recunoașterea inițială a imobilizărilor se efectuează pe obiecte de evidență a căror nomenclator se stabilește de entitate de sine stătător .

 Obiectul se recunoaște ca imobilizare numai în cazul respectării simultane a următoarelor condiții:

1) obiectul este identificabil și controlabil de entitate;

2) proprietățile și particularitățile lui corespund definiției imobilizărilor necorporale sau corporale;

3) este probabil că entitatea va obține beneficii economice viitoare din utilizarea obiectului; și

4) costul de intrare a obiectului poate fi evaluat în mod credibil.

La SRL “Lemn Comerț” Imobilizările corporale sunt evaluate în următoarele momente:

– evaluarea la intrare (valoarea stabilită în momentul primei recunoașteri);

– evaluarea în momentul încetării recunoașterii, evaluarea cu ocazia inventarierii și în mometul închiderii exercițiului.

a)  Evaluarea la intrare a imobilizărilor corporale

Evaluarea inițială sau evaluarea la intrare se fundamentează pe costul istoric calculat pe baza documentelor justificative, care capătă statutul  de valoare contabilă .

Valoarea contabilă (sau valoarea de intrare), care reprezintă valoarea stabilită în momentul primei recunoașteri, sau la data intrării în patrimoniu cuprinde: valoarea de cumpărare, inclusiv taxele vamale, taxee de import, impozitul – prevăzute de legislație pentru obiectele cumpărate, cît și cheltuielile de aducere a obiectului achiziționat în starea de lucru pentru a fi utilizat după destinație.

În funcție de modul de intrare a imobilizărilor corporale, valoare contabilă a acestora se stabilește în felul următor:

Conform SNC “Imobilizări necorporale și corporale ” pct.8  la SRL „Lemn Comerț” costul de intrare a obiectului procurat se formează din:

1) prețul de cumpărare, taxele vamale, impozitele și taxele nerecuperabile, cu scăderea tuturor reducerilor, rabaturilor și sconturilor comerciale la procurare;

2) orice costuri direct atribuibile obiectului pentru a-l aduce în locul amplasării și în starea necesară pentru folosire după destinație.

Costul de intrare a imobilizărilor se înregistrează ca majorare a imobilizărilor în curs de execuție concomitent cu majorarea datoriilor curente și/sau diminuarea activelor utilizate pentru pregătirea imobilizărilor pentru exploatare. Transmiterea obiectelor respective în exploatare se înregistrează ca majorare a imobilizărilor aflate în utilizare și diminuare a imobilizărilor în curs de execuție.

În cazul  Imobilizărilor corporale procurate (conform pct. 10 a SNC “ Imobilizări necorporale și corporale”), a căror valoare este exprimată în valută străină, se evaluează în moneda națională prin recalcularea valutei străine în modul stabilit de SNC "Diferențe de curs valutar și de sumă". Diferențele de curs sau de sumă ce apar după recunoașterea obiectului nu afectează costul acestuia.

Costul de intrare a imobilizărilor create (elaborate, construite) de entitate în regie proprie se, evaluaează la  costul efectiv care include: costul proiectului, valoarea materialelor consumate, costurile cu personalul, contribuțiile pentru asigurările sociale și primele de asistență medicală aferente, costurile indirecte de producție etc.)(pct.11 a SNC “ Imobilizări necorporale și corporale”) .

Imobilizările primite ca aport în capitalul social (pct.13 a SNC “ Imobilizări necorporale și corporale”) se evaluează în conformitate cu legislația în vigoare la valoarea aprobată prin decizia organului împuternicit de conducere a entității, cu suplimentarea, în cazurile necesare, a costurilor direct atribuibile.

Imobilizările primite cu titlu gratuit (ca donație) (pct.14 a SNC “ Imobilizări necorporale și corporale”) se evaluează conform datelor din documentele primare de intrare, cu suplimentarea în cazurile necesare a costurilor direct atribuibile. Dacă în documentele primare de intrare nu este indicată valoarea obiectului primit, atunci costul de intrare se determină prin expertiză independentă.

Terenurile sunt evaluate la cost efectiv care constituie valoarea lor de intrare. Ea se determină după principiul destinației de utilizare. De aici, rezultă, că la achiziționarea terenului se ia în considerare destinația utilizării acestuia: recoltarea plantelor, construcția unei întreprinderi de producție sau a unui magazin, centru comercial.

În funcție de caz, prețul de cumpărare va fi diferit. Terenul destinat vînzării sau păstrat pentru a fi vîndut este evaluat la valoarea venală.

Valoarea de intrare a terenurilor include valoare de cumpărare a pămîntului, comisioanele brokerilor, plata pentru evaluarea terenurilor și altor servicii, impozitele pe proprietate, costul drenajului, cheltuielile de curățirea și nivelarea terenului, plățile pentru avocați și taxele pentru înregistrare, chletuielile de verificare a existenței sechestrului, gajului, ipotecii sau a altor restricții legate de proprietate.

Atunci cînd întreprinderea- cumpărător achită și unele impozite neachitate de vînzător privind terenul procurat, aceste impozite la fel se includ în valoarea de intrare.

Uneori întreprinderea achiziționează teren, pe care se află una sau mai multe construcții, la un preț comun. Terenul însă nu se supune uzurii, pe cînd construcția sau alte obiecte fac parte din componența activelor uzurabile. Din această cauză, dacă întreprinderea- cumpărător planifică să utilizeze construcția aflată pe terenul cumpărat, e necesar de a constata activele achiziționate separat, respectiv, de a determina valoarea fiecăruia în raport cu prețul de piață al acestora, cu condiția cumpărării separate a terenului și construcției.

Resursele minerale sunt evaluate pe genuri de resurse, luîndu-se în considerare volumul și prețul unitar de piață la momentul achiziționării.

Pentru resursele minerale este destinat Standardul Internațional de Raportare Financiară 6

„Explorarea și evaluarea resurselor minerale”

Obiectivul prezentului IFRS este de a specifica raportarea financiară pentru explorarea și evaluarea resurselor minerale. IFRS 6 prevede:

(a) îmbunătățiri limitate aduse practicilor contabile existente pentru cheltuielile privind explorarea și evaluarea.

(b) ca entitățile care recunosc active de explorare și evaluare să evalueze astfel de active pentru depreciere în conformitate cu prezentul IFRS și să evalueze orice depreciere în conformitate cu IAS 36 Deprecierea activelor.

(c) prezentarea de informații care identifică și explică valorile din situațiile financiare ale entității generate de explorarea și evaluarea resurselor minerale și care ajută utilizatorii acelor situații financiare să înțeleagă valorile, plasarea în timp și certitudinea fluxurilor de trezorerie viitoare din orice active de explorare și evaluare recunoscute.

O entitate trebuie să aplice prezentul IFRS cheltuielilor privind explorarea și evaluarea suportate. IFRS nu abordează alte aspecte ale contabilității entităților implicate în explorarea și evaluarea resurselor minerale.

O entitate nu trebuie să aplice prezentul IFRS cheltuielilor suportate:

(a) înainte de explorarea și evaluarea resurselor minerale, cum sunt cheltuielile suportate înainte de momentul în care entitatea a obținut drepturile legale de a explora o anumită zonă.

(b) după ce pot fi demonstrate fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială ale extragerii unei resurse minerale.

Conform paragrafului 8 a IFRS 6 activele de explorare și evaluare trebuie evaluate la cost.

Potrivit paragrafului 9 a IFRS6 privind elementele de cost ale activelor de explorare și evaluare o entitate trebuie să stabilească o politică contabilă specificând ce cheltuieli sunt recunoscute drept active de explorare și evaluare și trebuie să aplice acea politică în mod consecvent. Pentru a face această determinare, entitatea ia în considerare gradul în care cheltuiala poate fi asociată cu descoperirea unor resurse minerale specifice. Următoarele sunt exemple de cheltuieli care ar putea fi incluse în evaluarea inițială a activelor de explorare și evaluare (lista nu este exhaustivă):

a) achiziționarea drepturilor de a explora;

b) studii topografice, geologice, geochimice și geofizice;

c) foraje de explorare;

d) săpături;

e) eșantionare; și

f) activități în legătură cu evaluarea fezabilității tehnice și a viabilității comerciale ale extracției unei resurse minerale. 

Valoarea de intrare a mijloacelor fixe create de întreprindere, precum și cele achiziționate dar care necesită cheltuieli la aducerea lor în stare de lucru se compară cu valoarea de recuperare.

La intrări obiectele numite se trec la valoarea de intrare dar în limita valorii de recuperare. Diferența se constată drept cheltuieli.

b)     Evaluarea imobilizărilor corporale în momentul încetării recunoașterii

Evaluarea imobilizărilor corporale la data ieșirii din patrimoniu se face la valoarea lor de intrare. O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, în momentul în care nici un beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.

Valoarea neamortizată a unei imobilizări corporale cedate determină o cheltuială exceptională. Creanța asupra terțului aparută în urma vănzării este înregistrată la prețul de vînzare negociat.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează să o obțină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării. În cazul casării, valoarea reziduală reprezintă diferența dintre valoarea materialelor și pieselor recuperate și cheltuielilor efectuate în vederea dezmembrării.

c)      Evaluarea imobilizărilor corporale la inventariere

Se face potrivit legii la valoarea de inventar, denumită în mod curent valoarea actuală a fiecărui element patrimonial. Această valoare se stabilește în funcție de utilitatea bunului în unitate, starea acestuia, precum și prețul pieței la data efectuării inventarierii.

În cazul imobilizărilor corporale amortizabile este necesară să se aibă în vedere în acest scop și amortizarea înregistrată în contabilitate pană la data efectuării inventarierii, amortizare care se deduce din valoarea actuală în vederea determinării valorii nete contabile. Această ultimă operațiune nu este necesară în situația în care valoarea actuală este inferioară valorii nete contabile. Evaluarea imobilizărilor corporale la inventariere se face individual, pentru fiecare obiect de evidență.

Pentru stabilirea acestei valori se compară valoarea de intrare sau contabilă cu cea de inventar sau de utilitate, operațiune în urma căreia se pot constata două situații și anume:

–   existența unor plusuri de valoare, atunci cînd valoarea de inventar este superioară celei de intrare, plusuri care nu se înregistrează în contabilitate, imobilizările respective rămîn reflectate în contabilitatea curentă la valoarea de intrare;

–    existența unor minusuri de valoare, atunci cînd valoarea de inventar este inferioară valorii de intrare datorită unor deprecieri care au avut loc. Aceste minusuri se înregistrează în contabilitate sub forma amortizărilor suplimentare, pentru imobilizările corporale la care deprecierea este ireversibilă sau se efectuează o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci cînd deprecierea este reversibilă, aceste elemente menținîndu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

Nu sunt admise compensări între plusurile și minusurile de valoare aparținînd aceleiași categorii.

d)  Evaluarea la data întocmirii situațiilor financiare

În cadrul SRL „Lemn Comerț” evaluarea la data întocmirii situațiilro financiare se face la valoarea contabilă care reprezintă valoarea inițială minus amortizarea cumulată aferentă și orice pierderi cumulate ca urmare a deprecierii.

Evaluarea ulterioară și amortizarea

După recunoașterea inițială imobilizările se evaluează la valoarea contabilă (la cost).

 În conformitate cu politicile contabile ale entității, evaluarea ulterioară a imobilizărilor corporale poate fi efectuată în baza modelului reevaluării potrivit IAS 16 "Imobilizări corporale".

  Amortizarea se calculează lunar pentru fiecare obiect de evidență amortizabil pornind de la valoarea amortizabilă a obiectului și durata de utilizare a acestuia.

Valoarea amortizabilă se ajustează cu mărimea pierderii recunoscute sau reluate din depreciere conform SNC "Deprecierea activelor".

  Durata de utilizare și valoarea reziduală a fiecărui obiect se determină de către entitate în mod independent la data transmiterii obiectului în utilizare. Pentru unele obiecte valoarea reziduală poate fi nesemnificativă, respectiv, ea se consideră egală cu zero la calcularea amortizării.

  Amortizarea calculată pentru un obiect în perioadă de gestiune se înregistrează ca majorare a costurilor și/sau cheltuielilor curente (de exemplu, amortizarea utilajelor tehnologice a entității se include în costul de fabricare al produselor în mod direct sau indirect, iar amortizarea clădirii administrative se atribuie la cheltuieli curente).

 La calcularea amortizării unei imobilizări pot fi aplicate următoarele metode: metoda liniară, metoda unităților de producție, metoda de diminuare a soldului.

 Deprecierea imobilizărilor se contabilizează în conformitate cu SNC "Deprecierea activelor".

  Deprecierile sau pierderile obiectelor, drepturile de a cere compensații sau plățile de compensații de la terți, precum și orice achiziții și construcții ulterioare de obiecte de înlocuire se înregistrează în mod separat. Compensarea de la terți pentru imobilizările depreciate, pierdute sau înstrăinate, se recunosc ca venituri în baza contabilității de angajamente. Despăgubirile nu se recunosc ca diminuare a pierderii din depreciere sau a costurilor de restaurare în baza principiului necompensării.

După recunoaștere, o entitate trebuie să aplice activelor de explorare și evaluare fie modelul bazat pe cost, fie modelul de reevaluare.

Dacă se aplică modelul de reevaluare conform IAS 16 „Imobilizări corporale”, acesta trebuie să fie consecvent cu clasificarea activelor.

Reevaluarea imobilizărilor corporale

Conform SNC „Imobilizări necorporale și corporale” și IAS 16 "Imobilizări corporale” reevaluarea reprezintă operațiunea de actualizare a valorii imobilizărilor corporale existente din patrimoniul agenților economici.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizați sau de către specialiști din cadrul entității, cu pregătire tehnică în domeniu, conform reglementărilor legale în vigoare.

Atunci cînd se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, mișcările diverselor elemente de imobilizări, se prezintă începînd cu prețul de achiziție sau costul de producție, rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluată se substituie valorii de intrare a imobilizărilor corporale.

În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum și elementul afectat din contul de profit și pierdere.

Operațiile privind reevaluarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate folosindu-se, în principal, două metode:

1.  Metoda valorii brute -potrivit căreia se reevaluează simultan atît valoarea brută a imobilizărilor corporale, cît și amortizarea cumulată;

2.  Metoda valorii nete – care presupune eliminarea din valoarea contabilă brută a amortizării cumulate și ajustărilor pentru depreciere.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încît valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanțului.

Activele care fac parte din aceeași clasă de imobilizări (terenuri, clădiri, mașini și echipamente) trebuie să fie reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor sume care sunt o combinație de valori calculate la date diferite.

Dacă valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a unei reevaluări, această majorare va fi înregistrată direct în creditul conturilor de capitaluri proprii sub titlul de "diferențe din reevaluare". Cu toate acestea, majorarea constatată din reevaluare va fi recunoscută în profit sau în pierdere în măsura în care aceasta compensează o descreștere din reevaluarea aceluiași activ recunoscută anterior în profit sau pierdere. În schimb, dacă valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei reevaluări, această diminuare va fi recunoscută în profit sau pierdere. Cu toate acestea, diminuarea rezultată va fi scăzută direct din proprietatea imobiliară la  capitolul din reevaluare corespunzator aceluiași activ, în măsura în care există sold creditor în surplusul din reevaluare pentru acel activ.

Deprecierea imobilizărilor corporale

În conformitate cu SNC „Deprecierea activelor” majoritatea imobilizărilor corporale sunt supuse unui proces de depreciere prin care își pierd în timp, treptat, din valoarea de utilitate și din potențialul lor economic. Deprecierea de valoare conduce la diminuarea rezultatului, deoarece se impută asupra cheltuielilor după natura lor.

Un activ (grup de active) este depreciat atunci cînd valoarea sa contabilă depășește valoarea justă minus costurile de vînzare.

 Entitatea trebuie să determine la fiecare dată de raportare dacă există sau nu indici ai deprecierii unui activ (grup de active). Dacă există careva indici ai deprecierii activelor, entitatea determină valoarea justă minus costurile de vînzare a acestora. Dacă nu există nici un indice al deprecierii activelor, valoarea justă minus costurile de vînzare nu se determină, cu excepția activelor indicate în pct.12 din SNC „Deprecierea activelor”.

 În funcție de sursa de informație se deosebesc indici externi și indici interni privind deprecierea activelor.

 Indicii externi cuprind:

1) diminuarea semnificativă a valorii de piață a activelor;

2) modificări negative în mediul tehnologic, economic sau legal care afectează entitatea;

3) producerea calamităților și altor evenimente excepționale;

4) alți indici identificați de entitate.

Indicii interni cuprind:

1) existența dovezilor referitoare la învechirea sau deteriorarea fizică a unui activ;

2) modificări semnificative, cu efect negativ asupra entității, privind durata și modul de utilizare a activului;

3) alți indici care reflectă faptul că beneficiile economice generate de un activ vor fi mai mici decît cele scontate.

Decizia privind deprecierea activelor se aprobă de conducerea entității în baza diferitor surse externe și interne de informații (de exemplu, buletine bursiere, acte normative, rapoarte interne, prognoze proprii, documente ce confirmă evenimentul excepțional).

În cazul stabilirii unui indice al deprecierii unui activ (grup de active), durata de utilizare rămasă, metoda de amortizare sau valoarea reziduală a activului (grupului de active) trebuie revizuite și ajustate în conformitate cu standardul de contabilitate aplicabil activului, chiar dacă nu se recunoaște nici o pierdere din depreciere.

Conform paragrafului 18 a IFRS 6 Activele de explorare și evaluare trebuie evaluate pentru depreciere atunci când faptele și circumstanțele sugerează că valoarea contabilă a unui activ de explorare și evaluare poate depăși valoarea sa recuperabilă.

Una sau mai multe dintre următoarele fapte și circumstanțe indică faptul că o entitate ar trebui să realizeze un test de depreciere pentru activele de explorare și evaluare:

(a) perioada în care entitatea are dreptul de a explora o anumită zonă a expirat în decursul perioadei sau va expira în viitorul apropiat și nu se preconizează reînnoirea acesteia.

(b) nu sunt prevăzute în buget și nici planificate cheltuieli substanțiale pentru explorarea și evaluarea ulterioare ale resurselor minerale în acea zonă.

(c) explorarea și evaluarea resurselor minerale dintr-o anumită zonă nu au dus la descoperirea unor cantități de resurse minerale viabile din punct de vedere comercial și entitatea a decis să întrerupă acest gen de activități în zona respectivă.

(d) există suficiente date care să indice că, deși este probabilă demararea unei acțiuni de valorificare în zona respectivă, este puțin probabil ca valoarea contabilă a activului de explorare și evaluare să fie complet recuperată în urma valorificării cu succes sau a vânzării.

II. CONTABILITATEA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE ÎN CADRUL ENTITĂȚII ,,LEMN COMERȚ" SRL

Contabilitatea este un instrument de cunoaștere, gestiune, și control al patrimoniului și al rezultatelor obținute care asigură înregistrarea sistematică, prelucrarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimoniului și al rezultatelor obținute, atît pentru necesitățile firmei, cît și în relațiile acesteia cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane fizice și juridice.

Contabilitatea asigură controlul operațiilor patrimoniale efectuate și al procedeelor de prelucrare a datelor, precum și exactitatea datelor furnizate.

Cu ajutorul contabilității se pot furniza informații necesare stabilirii patrimoniului național, precum și întocmirii balanțelor financiare pe ansamblul economiei naționale.

Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs de execuție

Conform SNC „Imobilizări necorporale și corporale” imobilizările corporale reprezintă active care îmbracă forma fizică naturală deținute pentru a fi utilizate pe o perioadă mai mare de un an în activitatea entității sau pentru a fi transmise în folosință terților.

Grupa imobilizărilor corporale în curs de execuție în funcție de tipurile acestora poate fi divizată în:

– costuri legate de construcția clădirilor, edificiilor, drumurilor etc.;

– utilaje, mașini, instalații care necesită montaj, precum și costurile de achiziționare a acestora;

– utilajele, mașinile și alte obiecte care nu necesită montaj în cazul când momentul procurării nu coincide cu momentul punerii în funcțiune;

– investițiile capitale ulterioare, lucrările de modernizare efectuate la locurile de utilizare a obiectelor respective în cazul când acestea se supun capitalizării.

Evidența analitică se ține pe obiecte de mijloace fixe create, pe feluri de lucrări, pe articole de costuri și pe alte direcții prevăzute în politicile contabile ale întreprinderii. Crearea (construcția) obiectelor de mijloace fixe nemijlocit de către întreprindere poate să se efectueze în regie proprie sau în antrepriză.

Indiferent de metoda folosită costurile aferente creării (construcției) obiectelor de mijloace fixe se reflectă în contul 121, subcontul 1211 “Construcții în curs de execuție” care se utilizează în cazul în care întreprinderea planifică să utilizeze obiectul creat (procurat) pentru necesități proprii în calitate de mijloace fixe.

În cazul efectuării lucrărilor de construcție în regie proprie, pentru fiecare obiect se deschide un cont analitic, iar costurile se recomandă de generalizat pe următoarele articole:

1. Materiale;

2. Costuri cu personalul;

3. Contribuții pentru asigurarea socială și medicală;

4. Costuri vizând exploatarea mașinilor și mecanismelor de construcție;

5. Alte costuri;

6. Costuri indirecte.

În cazul metodei de antrepriză toate lucrările de construcție sânt efectuate de o întreprindere specializată (antreprenor). Pentru fiecare obiect de asemenea se deschide un cont analitic aparte, dar fără divizarea costurilor pe articole. În calitate de documente servesc facturile fiscale, facturile , nota de contabilitate.

Obiectele construite sânt date în exploatare după examinarea lor de către o comisie specială. Comisia întocmește un proces-verbal, în care face o caracteristică amplă a obiectului și enumeră toate lucrările nefinisate și defectele depistate. În baza documentului întocmit de comisie se completează procesul-verbal de primire-predare a mijloacelor fixe. O grupă aparte în componența imobilizărilor corporale în curs de execuție o constituie costurile aferente procurării mijloacelor fixe care necesită sau nu necesită montaj. Darea în exploatare a acestor obiecte poate avea loc diferit: sau în momentul procurării, sau peste un timp oarecare necesar pentru aducerea acestor obiecte în starea de lucru.

Imobilizările corporale în curs de execuție cuprind:

– cheltuielile legate de construirea de construcția clădirilor, construcțiilor speciale (drumurilor, podurilor, fîntînilor etc.);

– valoarea utilajului care necesită montaj;

– investițiile capitale ulterioare, valoarea lucrărilor de modernizare, care duc la sporirea capacităților de producție, îmbunătățirea calității acesteia.

Evidența imobilizărilor corporale în curs de execuție se ține în contul 121 " Imobilizări corporale în curs de execuție".

În contul 121 se contabilizează obiectele de mijloace fixe aflate în procesul creare sau pregătire pentru utilizare după destinație, precum și investițiile capitale ulterioare și alte consumuri aferente activelor materiale în curs de execuție.

În debitul contului 121 se reflectă:

consumurile legate de crearea (construcția) obiectelor de mijloace fixe nemijlocit de către întreprindere;

valoarea de cumpărare (contractuală) a obiectelor de mijloace fixe procurate, dar care încă nu au fost puse în funcțiune;

consumurile legate de intrarea obiectelor de mijloace fixe și de pregătirea acestora pentru utilizare după destinație;

suma majorării valorii activelor materiale în curs de execuție reevaluate (ecartul de reevaluare);

valoarea de piață a plusurilor de active materiale în curs de execuție constatate la inventariere;

suma majorării (ajustării) valorii activelor materiale în curs de execuție intrate în anii precedenți;

investițiile capitale ulterioare și consumurile pentru reparația obiectelor de mijloace fixe efectuate de angajați nemijlocit la locul exploatării unor asemenea obiecte.

În creditul contului 121 se reflectă:

valoarea de intrare a obiectelor de mijloace fixe puse în funcțiune;

sumele investițiilor capitale ulterioare capitalizate (raportate la majorarea valorii de bilanț a obiectelor corespunzătoare de mijloace fixe) sau trecute la consumurile/cheltuielile perioadelor de gestiune curente sau viitoare;

suma micșorării valorii activelor materiale în curs de execuție reevaluate (reducerea de reevaluare);

valoarea de bilanț a activelor materiale în curs de execuție ieșite (vîndute, transmise terților, casate etc.);

suma micșorării (ajustării) valorii activelor materiale în curs de execuție intrate în anii precedenți;

valoarea realizabilă netă a pieselor de schimb uzate și altor materiale primite la pregătirea obiectelor de mijloace fixe pentru utilizare după destinație, precum și la efectuarea investițiilor capitale ulterioare și a reparației obiectelor de mijloace fixe de către angajați nemijlocit la locul exploatării unor asemenea obiecte.

Soldul contului 121 este debitor și reprezintă consumurile acumulate legate de crearea și procurarea obiectelor de mijloace fixe, valoarea utilajului care necesită montaj și a altor obiecte pînă la punerea în funcțiune a acestora la finele perioadei de gestiune și se reflectă în capitolul 1 “Active pe termen lung” din Bilanțul contabil.

Lucrările de construcție și montaj se reflectă în contabilitate în funcție de metoda de executare a lucrărilor. Se cunosc două metode de executare a lucrărilor:

a) în regie proprie;

b) în antrepriză.

În cazul executării lucrărilor în regie proprie valoarea obiectului se formează din costurile efectuate de entitate pe fiecare obiect aparte.

Dacă entitatea creează active destinate vînzării în cursul activității economice operaționale a acesteia, valoarea lor se determină în conformitate cu prevederile S.N.C. "Stocuri", deoarece acestea sînt clasificate ca produse finite.

În cazul executării lucrărilor în regie proprie cheltuielile respective se reflectă în modul următor: construcția clădirilor, obiectelor speciale – debit contul 121 " Imobilizări corporale în curs de execuție" în corespondență cu creditul conturilor:

a) consum de materiale la valoarea de bilanț – 211 "Materiale";

b) consum de obiecte de OMVSD la valoarea de bilanț – 213 "Obiecte de mică valoare și scurtă durata";

c) suma calculată a salariului muncitorilor și contribuțiilor pentru asigurările sociale și medicale – 531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii”, 533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale”;

d) serviciile prestate de terți și cele proprii – 521 “Datorii comerciale curente”, 812 “Activități auxiliare”;

e) trecerea la cheltuieli a costurilor indirecte – 821 “Costuri indirecte de producție”.

Dacă imobilizările corporale (clădirile, construcțiile speciale ș.a.) se creează (construiesc) prin metoda de antrepriză, atunci evidența cheltuielilor efectuate pentru crearea obiectului prevăzut de contract se ține de către executor. Obiectul creat se predă beneficiarului de către executor la valoarea prevăzută de contract în baza procesului de predare-primire a lucrărilor de construcție și montare.

Obiectele de mijloace fixe create prin metoda de antrepriză se înregistrează la intrări în debitul contului 121 “ Imobilizăril corporale în curs de execuție” (dacă intrarea lor nu coincide cu momentul punerii în funcțiune ori necesită lucrări suplimentare) ori în debitul contului 123 “Mijloace fixe” (dacă intrarea acestora coincide cu momentul punerii lor în funcțiune) în corespondență cu creditul contului 521 “Datorii comerciale curente”.

Pentru înregistrarea costurilor lucrărilor de construcție efectuate SRL „Lemn Comerț” folosește următoarele documente: Proces verbal a lucrărilor efectuate, lista materialelor conform Procesului verbal, act de casare a materialelor,borderou de calcul a salariului muncitorilor (anexa4).

Exemplul 1.

La data de 13 martie 2015 la SRL „Lemn Comerț” au fost efectuate lucrări de construcție în Centru comercial cu oficii, conform Procesului verbal nr.17 (anexa5).

Acestea au inclus:

Armarea cu plasă metalică a drumului de acces;

Betonarea drumului de acces din beton;

Placarea podului cu lambriu Euro;

Montarea ușilor;

Montarea contorului de apă.

Cheltuieli directe – 221 590 lei

Inclusiv salariu – 3 325 lei

Inclusiv materiale – 218 265 lei

Cheltuieli pentru asigurări sociale și medicale (27%) – 898 lei

Total: 222 488 lei

Cheltuieli de regie (1,5 %) – 3 337 lei

Total: 225 825 lei

În baza datelor din exemplu, se întocmesc următoarele formule contabile:

Debit contul 121 " Imobilizări corporale în curs de execuție" – 225 825 lei

Credit contul 211 “Materiale” – 218 265lei

Credit contul 531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii” -3 325 lei

Credit contul 533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale” – 898 lei

Credit contul 124 “Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată” – 3 337 lei

Exemplul 2.

Pe parcursul anului 2015 la contul 121 „Imobilizări corporale în curs de execuție” au fost înregistrate următoarele obiecte de intrare a activelor în curs de execuție: ascensor, centru comercial, sistemă de încălzire, cazan, sistemă de condiționare a aerului. (anexa6)

La intrarea imobilizării corporale (Ascensor pasageri S=400 kg/4 statii) la data de 20.05.2015 (anexa 7), în baza facturii fiscale s-a întocmit următoarea formulă contabilă compusă:

Debit contul 121 „Imobilizări corporale în curs de execuție” subcontul 1211 “Construcții în curs de execuție” – 330998,50 lei

Debit contul 534 “Datorii față de buget”, subcontul 5344 “Datorii privind taxa pe valoare adăugată” -66199,70 lei

Credit contul 521 “Datorii comerciale curente”, subcontul 521.1 “Datorii comerciale în țară” – 397198,20,00 lei

La data de 22.07.2015 Ascensor pasageri S=400 kg/4 statii a fost dat în exploatare în secția logistică:

Debit contul 123 “Mijloace fixe”, subcontul 1233 “Mașini, utilaje și instalații de transmisie” – 330998,50 lei

Credit contul 121 „Imobilizări corporale în curs de execuție” subcontul 1212 “Utilaj destinat instalării” – 330998,50 lei

2.2 Contabilitatea mijloacelor fixe

2.2.1 Documentarea și contabilitatea intrării mijloacelor fixe

Întreprinderea SRL “Lemn Comerț” are nomenclatorul și circuitul documentelor primare conceput astfel încît să permită consemnarea completă și la timp a tuturor operațiunilor privind mișcarea mijloacelor fixe.

În funcție de operațiile care intervin în evidențierea existenței, mișcării și deprecierii mijloacelor fixe, de căile de intrare și ieșire din patrimoniu, se întocmesc documente specifice, care se pot grupa pe trei categorii, cum ar fi:

–       documente privind intrarea în patrimoniu a mijloacelor fixe;

–       documente ce consemnează deprecierea lor;

–       documente privind ieșirea din gestiune.

       Intrarea mijloacelor fixe în gestiunea întreprinderii poate avea loc prin achiziții, aport în natură de la asociați la constituirea capitalului social, din producție proprie, donații sau plusuri la inventar, iar în folosința temporară prin concesiune, locație de gestiune sau închiriere.

Indiferent de modul de intrare în gestiune, pe baza documentelor justificative ce evidențiază căile de intrare a mijloacelor fixe, se face recepția mijlocului fix, consemnarea în Procesul verbal de recepție (anexa 8), care cuprinde date privind:

–       denumirea mijlocului fix;

–       categoria în care se încadrează;

–       valoarea de intrare;

–       durata de funcționare în ani etc.

În cadrul SRL “Lemn Comerț” Procesul verbal de recepție se întocmește un singur exemplar, fiind înregistrat la departamentul financiar – contabil;

Procesul verbal de recepție se emite, pe baza documentelor justificative, care diferă în funcție de căile de intrare în gestiune, și anume:

–       intrarea prin cumpărare este consemnată în factura întocmită de furnizor, avizul de însoțire al mărfii și contractul de vînzare-cumpărare. La SRL “Lemn Comerț” factura de la furnizor este este înregistrată la departamentul financiar – contabil;

–       aportul în natură de la asociați și acționari la constituirea capitalului social este reliefat în Contractul de societate și documentele de expertiză tehnică ce evidențiază caracteristicile mijloacelor fixe, valoarea estimată, gradul de uzură etc.

–       valoarea și caracteristicile mijloacelor fixe din producție proprie sunt reflectate în proiectele și devizele lucrărilor, fișa de cont analitic pentru costuri efective etc.

Intrarea mijloacelor fixe prin concesionare, locație de gestiune, închiriere se oglindește în Procesul verbal de predare-primire , ce are la baza contractul de concesiune, locație de gestiune sau închiriere, în care se evidențiază părțile contractante, obiectul contractului, termenul, obligațiile reciproce ale părților, alte clauze.

Mișcarea mijloacelor fixe de la o secție la alta, de la un serviciu la altul, în cadrul aceleiași unități, se consemnează în Bonul de mișcare a mijloacelor fixe (anexa9). Acesta servește la justificarea predării-primirii mijlocului fix între două locuri de păstrare, însoțindu-l în timpul transportului și la înregistrarea lui în evidența operativă și în contabilitatea analitică; în cazul firmei noastre se înregistrează la Departamentul Financiar – Contabil.

Mijloacele fixe pot ieși definitiv din gestiune prin casare, vînzare, donație, iar temporar prin concesiune, locație de gestiune sau închiriere.

Casarea, adică scoaterea definitivă din gestiune a mijloacelor fixe prin demontare, dărîmare, este consemnată în următoarele documente:

–       Specificația privind mijloacele fixe propuse pentru scoaterea din funcțiune (casare) întocmită de secțiile, laboratoarele sau serviciile care propun casarea, prin care aceasta se motivează.

În cadrul gestiunii SRL “Lemn Comerț”, în acest scop se întocmește și se înregistrează de către Departamentul Financiar – Contabil;

–       Procesul verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe, de declasare a unor bunuri materiale elaborat de către comisia de casare, reprezintă documentul prin care se constată îndeplinirea condițiilor de casare, de aprobare și executare a ei, de consemnare a materialelor rezultate din casare și ca document de înregistrare în evidența operativă și în contabilitate. La SRL “Lemn Comerț” o comisie de avizare întocmește procesul verbal de casare (scoatere din funcțiune)(anexa 10) într-un singur exemplar care merge pentru înregistrare la Departamentul Financiar – Contabil, pentru a-l scade din Fișa mijlocului fix (anexa11).

Pentru a stabili existența efectivă a mijloacelor fixe pe locuri de folosință (secții, ateliere, servicii) și pe responsabili, folosirea judicioasă și integritatea acestora, se utilizează Lista de inventariere și de evidență a mijloacelor fixe (anexa12). Ea servește și la inventarierea mijloacelor fixe și a consemnării rezultatelor ei, fără a fi necesară întocmirea altor documente.

Formularul se completează, la începutul anului, de către Compartimentul Financiar – Contabil pe categorii de mijloace fixe, pe baza datelor din contabilitatea analitică a mijloacelor fixe și se predă responsabililor pe locuri de folosință. Aceștia vor opera în listă, în cursul anului, toate mișcările intervenite (intrări, ieșiri), pe baza documentelor primare: bon de mișcare, proces verbal de recepție, de casare etc.

La finele anului, formularul este predat comisiei de inventariere, care va înscrie datele privind inventarierea  și rezultatele ei. După inventariere, formularul se reține la contabilitate, pe baza lui întocmindu-se un nou formular pentru anul următor.

În conformitate cu paragraful 4 din SNC „Imobilizări necorporale și corporale” se consideră mijloace fixe imobilizările corporale care corespund concomitent următoarelor cerințe:

· au o valoare unitară care depășește plafonul valoric prevăzut de legislația fiscală;

· sînt destinate pentru utilizare mai mult de un an în activitatea entității sau pentru transmise în folosință terților;

· sînt controlate de entitate;

· nu sânt destinate vînzării;

· pot genera beneficii economice viitoare;

· sînt perfectate cu documente care confirmă procurarea și punerea în funcțiune a acestora.

Potrivit paragrafului 51 din standard, mijloacele fixe cuprind: clădiri,construcții speciale, mașini și utilaje, instalații de transmisie, mijloace de transport,instrumente, inventar, alte mijloace fixe (investiții capitale pentru mijloace fixe primite în leasing operațional, fonduri de bibliotecă etc.), mijloace fixe primite în leasing financiar.

Pentru evidența mijloacelor fixe este destinat contul de activ 123”Mijloace fixe”.

În debitul contului 123 se reflectă:

valoarea de intrare a obiectelor de mijloace fixe puse în funcțiune;

suma capitalizată a investițiilor capitale ulterioare;

valoarea de piață a plusurilor obiectelor de mijloace fixe constatate la inventariere;

suma majorării valorii de intrare/de bilanț a obiectelor de mijloace fixe (ecartul de reevaluare);

suma majorării (ajustării) valorii de intrare a obiectelor de mijloace fixe intrate în anii precedenți.

În creditul contului 123 se reflectă:

valoarea de bilanț a mijloacelor fixe ieșite;

uzura acumulată a obiectelor de mijloace fixe decontată la ieșirea acestora;

valoarea realizabilă netă a pieselor de schimb uzate și a altor materiale rezultate din lichidarea obiectelor de mijloace fixe (în limitele valorii probabile rămase a acestora);

suma micșorării valorii de intrare/de bilanț a obiectelor de mijloace fixe (reducerea de reevaluare);

suma micșorării (ajustării) valorii de intrare a obiectelor de mijloace fixe intrate în anii precedenți.

Soldul contului 123 este debitor și reprezintă valoarea de intrare (reevaluată/corectată) a obiectelor de mijloace fixe la finele perioadei de gestiune și se reflectă în capitolul 1 “Active pe termen lung” din Bilanțul contabil.

1) La intrarea mijloacelor fixe se întocmesc următoarele formule contabile:

Debit contul 123 “Mijloace fixe” – la valoarea inițială a mijloacelor fixe intrate,

Credit contul 121 “Imobilizări corporale în curs de execuție” – la costul efectiv a mijloacelor fixe create la entitate,

Credit contul 521 “Datorii comerciale curente”, 522 “Datorii curente față de părțile afiliate” – la valoarea mijloacelor fixe cumpărate de la alte entități,

Credit contul 622 “Venituri financiare” – la valoarea justă a mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit,

Credit contul 313 “Capital nevărsat ” – la valoarea mijloacelor fixe intrate de la fondatori (asociați) ca cotă-parte în capitalul social,

Credit contul 413 “Datorii pe termen lung privind leasingul financiar” – la valoarea mijloacelor fixe primite în leasing financiar,

Credit contul 612 “Alte venituri din activitatea operațională” – la valoarea mijloacelor fixe constatate ca plusuri cu ocazia inventarierii.

2) La suma cheltuielilor aferente intrării mijloacelor fixe se întocmesc următoarele formulele contabile:

Debit contul 123 “Mijloace fixe” – la suma totală a cheltuielilor legate de intrarea mijloacelor fixe,

Credit contul 521 “Datorii comerciale curente”, 544 “Alte datorii curente” – la suma cheltuielilor de transport, încărcare-descărcare prestate de terți,

Credit contul 812 “Activități auxiliare” – la cheltuielile de procurare suportate de serviciile auxiliare proprii (transport, etc.),

Credit contul 531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii” – la suma salariului calculat muncitorilor antrenați la încărcarea-descărcarea obiectelor procurate,

Credit contul 533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale” – la suma defalcărilor pentru asigurările sociale aferente salariilor calculate,

Credit contul 541 “Datorii preliminate” – la suma defalcărilor pentru asigurările medicale aferente salariilor calculate

Credit contul 226 “Creanțe ale personalului” – la suma cheltuielilor aferente intrării mijloacelor fixe suportate de către titularii de avans.

Mijloacele fixe pot fi achiziționate la întreprindere pe calea construcției, procurării contra plată de la alte persoane fizice sau juridice, primirii cu titlu gratuit, de la fondatori sub formă de aport la capitalul statutar, achiziționării prin schimb etc.

În componența mijloacelor fixe la întreprindere intră: calculatoare, mese, dulapuri, set de mobilă, strunguri ș.a. (anexa 13).

Exemplul 3.

În anul 2015 în cadrul întreprinderii au avut loc intrări de mijloace fixe din categoria – inventar și alte mijloace fixe.

1. La intrarea mijlocului fix procurat (Cazangerie Centru Comercial cu oficii) (anexa 14), în baza facturii fiscale, în cadrul întreprinderii s-a întocmit următoarea formulă contabilă compusă:

Debit contul 123 „Mijloace fixe” -400739,30 lei

Debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul”, subcontul 5342 „Datorii privind taxa pe valoare adăugată” – 80147,86 lei

Credit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 5211 „Datorii comerciale în țară” -480887,16 lei

2.2.2 Calculul și contabilitatea amortizării mijloacelor fixe

Amortizarea mijloacelor fixe reprezintă repartizarea sistematică a valorii amortizabile a mijloacelor fixe în decursul duratei probabile de utilizare (DPU). Valoarea amortizabilă reprezintă diferența dintre valoarea de intrare și valoarea reziduală – valoarea estimată a unei imobilizări amortizabile, care entitatea prevede să o obțină la expirarea duratei de utilizare a acesteia. Amortizarea mijloacelor fixe se calculează pentru fiecare obiect de evidență aflate în exploatare, rezervă, la conservare.

Nu se calculează amortizarea: fondurilor de bibliotecă, cinematecilor, obiectelor din muzee și de artă, clădirilor și construcțiilor speciale considerate ca monumente de arhitectură și artă, obiectelor amortizate integral, dar care continuă să funcționeze.

Evidența analitică a amortizării mijloacelor fixe se ține pe feluri sau grupe de obiecte. Pentru evidența sintetică a amortizării este destinat contul de pasiv 124 “Amortizarea mijloacelor fixe”. În creditul acestui cont se reflectă calcularea amortizării, iar în debit – casarea amortizării mijloacelor fixe ieșite. Soldul este creditor, reprezintă suma amortizării mijloacelor fixe la o anumită dată. Diferența dintre costul de intrare și suma amortizării calculate reprezintă valoarea contabilă a mijlocului fix.

La calcularea amortizării mijloacelor fixe se întocmește formula contabilă:

Debit conturilor 121 „Imobilizări necorporale în curs de execuție”, 261 „Cheltuieli anticipate curente”, 712 „Cheltuieli de distribuire”, 713 „Cheltuieli administrative”, 821 „Costuri indirecte de producție”,

Credit contului 124 „ Amortizarea mijloacelor fixe” – la suma totală a amortizării calculate.

Casarea amortizării calculate a mijloacelor fixe se efectuează la ieșirea acestora și se înregistrează prin formula contabilă:

Debit contul 124 „ Amortizarea mijloacelor fixe”

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

SNC „Imobilizări Necorporale și Corporale” ca și IAS16 "Imobilizări corporale" definește amortizarea ca alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga sa durata de viață. Din punct de vedere contabil, amortizarea reprezintă reducerea valorii unui activ imobilizat, ca urmare a deprecierii prin utilizarea lui de către entitate, într-o anumită perioadă de timp, a acțiunii factorilor naturali, a concurenței, progresului tehnic sau a altor cauze. Amortizarea ca depreciere ireversibilă se deduce din valoarea de intrare pentru a estima valoarea contabilă sau valoarea rămasă.  Din punct de vedere financiar, în schimb, amortizarea reprezintă principala componentă a capacității de autofinanțare.

Valoarea amortizabilă este dată de valoarea de intrare minus valoarea reziduală, unde valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează că o va obține pentru un activ, la sfîrșitul duratei utile de viață, după ce s-au dedus costurile de cesiune previzionate.

Dacă valoarea reziduală este mai puțin semnificativă, atunci valoarea de intrare este egală cu valoarea amortizabilă. În caz contrar, cînd aceasta este semnificativă, ea trebuie estimată la data procurării imobilizării, dar și pe parcurs (reestimată), în cazul reevaluării.

Estimarea valorii reziduale presupune efectuarea de comparații cu active similare, aflate la sfarșitul duratei de viață sau avînd în vedere prevederile din contractele încheiate, în cazul contractelor de leasing.

Durata de viață utilă a unui activ amortizabil reprezintă perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul sau numărul unităților produse ce se estimează că vor fi obținute de întreprindere prin folosirea activului respectiv. Așadar, nu doar anii de utilizare sunt luați în calcul, ci și date fizice, cum ar fi: numărul de piese produse, numărul de Km parcurși etc. Durata de viață utilă trebuie stabilită avînd în vedere următorii factori:

–    nivelul estimat de utilizare pe baza capacității de producție sau a producției fizice estimate a activului;

–    uzura fizică estimată, care depinde de condițiile concrete de exploatare;

–    uzura morală aparută ca urmare a schimbărilor sau a îmbunătățirilor aduse procesului de producție;

–    limitele juridice privind posibilitatea folosirii activului (contractele de leasing).

SNC “Imobilizări necorporale și corporale“ prevede că metodele de amortizare care vor fi utilizate de o firma trebuie alese în funcție de modul în care se estimează generarea beneficiilor economice viitoare asociate activului și trebuie aplicate, de regulă, consecvent, cu anumite excepții. 

SRL “Lemn Comerț” aplică metoda de calculare a amortizării în conformitate cu prevederile S.N.C. “Contabilitatea imobilizărilor necorporale și corporale“.

Amortizarea poate fi calculată conform următoarelor metode: metoda liniară, metoda unităților de producție, metoda de diminuare a soldului.

Metoda liniară prevede repartizarea uniformă a valorii amortizabile pe parcursul duratei de utilizare a obiectului. Suma amortizării pentru fiecare perioadă de gestiune se calculează ca raport dintre valoarea amortizabilă a obiectului și numărul perioadelor (anilor, lunilor, zilelor) în cadrul duratei de utilizare a obiectului. Norma amortizării este constantă pe toată durata de utilizare și se calculează ca raportul dintre 100% și durata de utilizare (în ani, luni, zile). După expirarea duratei de utilizare valoarea contabilă a obiectului este egală cu valoarea reziduală.

Metoda unităților de producție prevede calcularea amortizării ca produsul mărimii amortizării pe unitate de produs (servicii) și a volumului de produse fabricate (servicii prestate) în perioada de gestiune. Mărimea amortizării pe unitate de produs (servicii) se calculează ca raportul dintre valoarea amortizabilă și numărul de unități de produse (servicii).

 Metoda de diminuare a soldului se bazează pe aplicarea unei rate (norme) fixe a amortizării care poate fi majorată conform politicilor contabile a entității nu mai mult decît de două ori în comparație cu norma prevăzută conform metodei liniare. Calcularea amortizării în baza metodei de diminuare a soldului se efectuează în felul următor:

1) pentru prima perioadă de gestiune norma majorată a amortizării se aplică față de costul de intrare a obiectului;

2) pentru următoarele perioade (cu excepția ultimei) norma majorată a amortizării se aplică față de valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente;

3) pentru ultima perioadă de gestiune suma amortizării se determină ca diferența dintre valoarea contabilă a obiectului la finele perioadei precedente și valoarea sa reziduală.

 În conformitate cu politicile contabile entitatea calculează amortizarea unei imobilizări, începînd cu data transmiterii în utilizare sau cu prima zi a lunii care urmează după luna transmiterii în utilizare. Respectiv, calcularea amortizării obiectului încetează:

1) la data expirării duratei de utilizare și/sau ieșirii obiectului; sau

2) începînd cu prima zi a lunii care urmează după luna expirării duratei de utilizare și/sau ieșirii obiectului.

Exemplul 4.

Amortizarea mijloacelor fixe în cadrul întreprinderii (anexa 15) se calculează lunar conform metodei de calculare liniară. Conform metodei liniare suma amortizării se determină prin înmulțirea normei amortizării la valoarea amortizabilă. Norma amortizării se determină ca raport dintre 100 și DPU a obiectului. În cazul metodei liniare suma amortizării este uniformă în fiecare an de exploatare a obiectului. Conform acestui calcul, suma amortizării calculate a mijloacelor fixe se repartizează și se include în cheltuieli, întocmindu-se următoarea formulă contabilă :

Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”, subcontul 7132 „Cheltuieli privind amortizarea, întreținerea și reparația activelor imobilizate cu destinație administrativă” – 268080,78 lei

Credit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe” – 268080,78 lei

Exemplul 5.

Conform Procesului verbal nr.2 de primire-predare a mijloacelor fixe din 22 iulie 2015, s-a calculat amortizarea mijlocului fix Ascensor pasageri S=400 kg/4 statii (anexa 17)

Costul de intrare a obiectului constituie 330 998,50 lei, DPU – 9 ani.

Conform datelor generale norma amortizării anuale – 11% (100: 9).

Suma amortizării anuale constituie 36 777,61 lei (330998,50 : 9).

Tabelul 2.2

Calcularea amortizării imobilizărilor corporale conform metodei liniare

Conform calculelor din tabelul 1 suma amortizării anuale este uniformă pe parcursul a celor patru ani de exploatare și constituie 36 777,61 lei, iar valoarea contabilă scade anual cu aceiași sumă și se egalează în ultimul an de exploatare cu valoarea reziduală. De regulă amortizarea se calculează lunar și suma amortizării în așa caz se determină prin împărțirea sumei amortizării anuale la 12 luni, care în exemplul nostru este egală cu 3064,80 (36 777,61: 12)

Contabilitatea reparației și ieșirii mijloacelor fixe

După complexitatea și volumul lucrărilor distingem reparație curentă, medie și capitală a mijloacelor fixe.

Reparația poate fi efectuată prin două metode:

în regie proprie,

în antrepriză.

La efectuarea reparației în regie proprie, cheltuielile referitoare la lucrările respective, în baza documentelor primare: bonul de consum al materialelor, lista materialelor, tabel de pontaj etc. Cheltuielile acumulate se decontează și se includ în costurile și cheltuielile perioadei curente, în funcție de destinația obiectelor reparate.

Exemplul 6.

Entitatea SRL „Lemn Comerț” conform comenzi la data de 27 iulie, anul 2015 a efectuat lucrări de amenajare a teritoriului depozitului central (anexa 18)

Cheltuielile de reparație în perioada dată au constituit (executarea pavajului de beton)

cheltuieli directe – 27259 lei

inclusiv salariu – 1196 lei

inclusiv materiale de construcție – 26063 lei

Contribuții privind asigurările sociale de stat și Contribuții privind asigurările obligatorii de asistență medicală (27,5%) – 329 lei,

Total: 27588 lei

cheltuieli de regie (1,5%) – 414 lei

Total: 28002 lei

Conform datelor din exemplu se întocmesc următoarele formule contabile:

1. Reflectarea costurilor de reparație:

Debit contul 714 “Alte cheltuieli din activitatea operațională ” – 28 002 lei

Credit contul 211 “Materiale” – 26 063 lei

Credit contul 531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii – 1 196 lei

Credit contul 533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale” – 329 lei

Credit contul 214 “Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată” – 414 lei

Exemplul 7.

Cheltuielile secției de producere la SRL „Lemn Comerț” la data de 16 noiembrie 2015 au constituit: (anexa 19)

– reparația uși atelier (contul 821),

cheltuieli materiale -11 765,26 lei

Reflectarea cheltuielilor secției:

Debit contul 821 “Costuri indirecte de producție” – 11 765,26 lei

Credit contul 211 “Materiale” -11 765,26 lei

2) Trecerea consumurilor de reparație a activității de bază

Debit contul 811 “Activități de bază” -11 765,26 lei

Credit contul 821 “Costuri indirecte de producție” – 11 765,26 lei

3)Repartizarea costului efectiv al produselor primite la depozit din secțiile activității de bază:

Debit contul 216 “Produse” -11 765,26 lei

Credit contul 811 “Activități de bază” -11 765,26 lei

Dacă reparația se efectuează în antrepriză (de întreprinderi specializate), entitatea beneficiară nu ține contabilitatea cheltuielilor. Aceasta o face entitatea executoare. Relațiile privind efectuarea lucrărilor de reparație se bazează pe contractul încheiat între părți. Predarea lucrărilor executate se face prin întocmirea unui proces-verbal de primire-predare a lucrărilor cu indicarea prețului contractual, negociat anterior la întocmirea contractului.

Exemplul 8.

La 16 octombrie 2015 la SRL „Lemn Comerț” a fost efectuată reparația mijloacelor fixe, în antrepriză.

În baza procesului-verbal de primire a lucrărilor întreprinderea executoare a prezentat entității beneficiare factura fiscală(anexa 20) în sumă de 49 229,90 lei, TVA 20 % – 8 204,98 lei, suma cheltuielilor fără TVA pe comandă fiind – 41 024,92 lei.

Conform datelor se întocmesc următoarele formule contabile:

1. Reflectarea costului reparațiilor efectuate de către persoana terță:

debit contul 121 “Imobilizări corporale în curs de execuție” – 49 229,90 lei,

credit contul 521 “Datorii comerciale curente” – 49 229,90 lei.

2. Reflectarea TVA de la costul reparațiilor efectuate:

debit contul 534 “Datorii față de buget” – 8 204,98 lei,

credit contul 521 “Datorii comerciale curente” – 8 204,98 lei,

În cazul cînd costurile ulterioare pot fi efectuate în procesul de reparație sau dezvoltare a imobilizării corporale cu scopul îmbunătățirii caracteristicilor inițiale a acesteia și, respectiv, majorării beneficiilor economice așteptate din utilizarea obiectului ( prelungirea duratei de utilizare a obiectului, creșterea capacității de producție, suprafeței sau altor caracteristici ale obiectului, îmbunătățirea substanțială a calității producției fabricate etc.) aceste costuri se capitalizează prin majorarea valorii contabile a obiectului respectiv.

În procesul desfășurării activității întreprinderii, mijloacele fixe sînt scoase din funcțiune din cauza amortizării totale, comercializării, transferului cu titlu gratuit, schimbului, lichidării ș.a.

Exemplul 9.

1. Pe parcursul anului 2015 în cadrul întreprinderii S.R.L. „LEMN COMERȚ” a avut loc ieșirea mijlocului fix uzat (Sistema de încălzire) care a fost scos din folosință (anexa 16), înregistrîndu-se următoarele formule contabile:

a) la decontarea amortizării acumulate:

Debit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe" – 54715,00 lei (Anexa 5)

Credit contul 123 „Mijloace fixe", subcontul 1233 „Mașini, utilaje și instalații de transmisie" – 54715,00 lei

Contabilitatea ieșirii mijloacelor fixe

Ieșirea mijloacelor fixe poate avea loc în rezultatul:

lichidării în urma amortizării depline (fizice sau morale);

vînzării persoanelor fizice, juridice;

transmiterii cu titlu gratuit;

alocații ca cotă în capitalul social al altor întreprinderi;

deteriorării în rezultatul calamităților naturale, accidentelor;

depistării lipsurilor de mijloace fixe în urma inventarierii.

Lichidarea obiectelor de mijloace fixe se efectuează de către o comisie numită de conducătorul entității.

La lichidarea obiectelor se întocmește procesul-verbal de lichidare a mijloacelor fixe, în care se arată cauza lichidării, valoarea bunurilor obținute în urma lichidării, valoarea neamortizată.

La lichidarea mijloacelor fixe se întocmește formula contabilă în urma uzurii depline se întocmește formula contabilă de casare a amortizării acumulate:

Debit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

În procesul desfășurării activității întreprinderii, mijloacele fixe sînt scoase din funcțiune din cauza uzurii totale, comercializării, transferului cu titlu gratuit, schimbului, lichidării ș.a.

Dacă mijlocul fix este lichidat înainte de expirarea termenului de funcționare utilă în afară da formula precedentă se mai întocmește formula de casare a valorii contabile la momentul lichidării:

Debit contul 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe” – la valoarea contabilă (de bilanț) a obiectelor lichidate (valoarea de intrare – suma amortizării acumulate);

Dacă în rezultatul lichidării se obțin careva materiale la valoarea acestora (în limită valorii reziduale) se întocmește următoarea formula contabilă:

Debit contul 211 „Materiale”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

În cazul în care valoarea efectivă a materialelor obținute din lichidare depășește valoarea reziduală se întocmește formula contabilă:

Debit contul 211 „Materiale”,

Credit contul 621 „Venituri din operațiuni cu active imobilizate”.

În caz contrar (valoarea efectivă a materialelor obținute din lichidare este mai mică decît valoarea reziduală) se întocmește formula contabilă:

Debit contul 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

Cheltuielile efectuate de lichidarea mijloacelor fixe (servicii prestate de terți, salariile muncitorilor angajați în demolarea, transportare etc., contribuții de asigurări sociale și prime de asistență medicală aferente salariilor calculate):

Debit contul 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”,

Credit contul 521 “Datorii comerciale curente”,

Credit contul 531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii”,

Credit contul 533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale”,

Credit contul 541 “Datorii preliminate”,

Credit contul 544 „Alte datorii curente”.

La vînzarea mijloacelor fixe se întocmește procesul-verbal de primire-predare a mijloacelor fixe. În baza acestui document se întocmesc formulele contabile:

1. Casarea amortizării acumulate a mijlocului fix

Debit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

2. Casarea valorii contabile a mijlocului fix ieșit:

Debit contul 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

3. Reflectarea cheltuielilor legate de ieșirea mijlocului fix:

Debit contul 721 „Cheltuielile cu active imobilizate”,

Credit contul 521 “Datorii comerciale curente”,

Credit contul 812 „Activități auxiliare”

Credit contul 531 “Datorii față de personal privind retribuirea muncii”,

Credit contul 533 “Datorii privind asigurările sociale și medicale”,

Credit contul 541 “Datorii preliminate”,

Credit contul 544 „Alte datorii curente”.

4. Reflectarea venitului obținut din vînzarea mijlocului fix (suma fără TVA):

Debit contul 234„Alte creanțe curente”,

Credit contul 621 „Venituri din operațiuni cu active imobilizate”.

5. Reflectarea TVA aferentă mijlocului fix vîndut:

Debit contul 234„Alte creanțe curente”,

Credit contul 534 „Datorii față de buget”

6. Încasarea creanței cumpărătorului:

Debit conturile 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută națională”, 243 „Conturi curente în valută străină”

Credit contul 234„Alte creanțe curente”,

La transferarea mijlocului fix cu titlu gratuit se întocmesc următoarele formule contabile:

1. Casarea amortizării acumulate a mijlocului fix

Debit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

2. Casarea valorii contabile a mijlocului fix ieșit:

Debit contul 722 „Cheltuieli cu active imobilizate”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

3. Calcularea TVA de la valoarea de bilanț a mijlocului fix ieșit (conform Codului Fiscal):

Debit contul 713 „Cheltuieli administrative”

Credit contul 534 „Datorii față de buget”

La depunerea mijlocului fix în capitalul social al altei entități se întocmesc formulele contabile:

1. Reflectarea cotei de participație în capitalul social al altei entități:

Debit conturile 141 „Investiții financiare pe termen lung în părți neafiliate”, 142 „Investiții financiare pe termen lung în părți afiliate”,

Credit conturile 521 “Datorii comerciale curente”, 522 “Datorii curente față de părțile afiliate”, 544 “ Alte datorii curente”,

2. Casarea amortizării acumulate a mijlocului fix

Debit contul 124 „ Amortizarea mijloacelor fixe”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

3. Casarea valorii contabile a mijlocului fix ieșit:

Debit contul 721 „Cheltuieli cu active imobilizate”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

4. Reflectarea valorii de vînzare a mijlocului fix:

Debit conturile 223 „Creanțe ale părților afiliate”, 234 „Alte creanțe curente”,

Credit contul 621 „Venituri din operațiuni cu active imobilizate”.

Depunerea mijloacelor fixe în capitalul social al altor entități se consideră livrare scutită de TVA

5. Compensarea reciprocă a creanțelor și datoriilor privind depunerea mijlocului fix în capitalul social:

Debit conturile 521 “Datorii comerciale curente”, 522 “Datorii curente față de părțile afiliate”, 544 “ Alte datorii curente”,

Credit conturile 223 „Creanțe ale părților afiliate”, 234 „Alte creanțe curente”.

Deteriorarea mijloacelor fixe în urma calamităților naturale se reflectă prin următoarele formule contabile:

1. Casarea amortizării acumulate a mijlocului fix

Debit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

2. Casarea valorii contabile a mijlocului fix ieșit:

Debit contul 723 „Cheltuieli excepționale”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

3. Reflectarea valorii materialelor, OMVSD obținute din lichidarea mijloacelor fixe deteriorate în urma calamităților naturale:

Debit contul 211 „Materiale”, 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”,

Credit contul 623 „Venituri excepționale”.

Ieșirea mijloacelor fixe depistate lipsă în urma inventarierii se reflectă prin formulele contabile:

1. Casarea amortizării acumulate a mijlocului fix

Debit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

2. Casarea valorii contabile a mijlocului fix ieșit:

Debit contul 714 „ Alte cheltuieli din activitatea operațională”,

Credit contul 123 „Mijloace fixe”.

În cazul depistării persoanei vinovate și dacă această persoană a confirmat dauna adusă entității (sau există hotărîrea judecății privind recuperarea daunei materiale) se reflectă creanța privind recuperarea prejudiciului material:

Debit contul 226 „Creanțe ale personalului” – la suma totală a prejudiciului material;

Credit contul 612 „Alte venituri din activitatea operațională” – pierderi recuperate de persoane vinovate – la suma fără TVA;

Credit contul 534 „Datorii față de buget” – la suma TVA (conform Codului Fiscal această operațiune se consideră ca livrare impozabilă și se impozitează cu TVA).

Achitarea creanței se reflectă prin formulele contabile:

– la achitarea în numerar:

Debit contul 241 „Casa”,

Credit contul 226 „Creanțe ale personalului”

– la achitarea prin reținere din salariu

Debit contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”,

Credit contul 226 „Creanțe ale personalului”

Exemplul 10.

Pe parcursul anului 2015 în cadrul întreprinderii S.R.L. „LEMN COMERȚ” a avut loc ieșirea mijlocului fix uzat (Sistema de încălzire) care a fost scos din folosință (anexa 15), înregistrîndu-se următoarele formule contabile:

a) la decontarea uzurii acumulate:

Debit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe" – 54715,00 lei

Credit contul 123 „Mijloace fixe", subcontul 1233 „Mașini, utilaje și instalații de transmisie" – 54715,00 lei

Particularitățile contabilității terenurilor și resurselor minerale

2.3.1. Contabilitatea terenurilor

Terenurile reprezintă imobilizări corporale sub formă de teritorii funciare (de pămînt) deținute de entitate cu drept de proprietate sau primite în arendă financiară (leasing financiar) pentru a fi folosite în activitatea entității.

Acestea includ terenuri fără construcții, terenuri cu construcții, terenuri cu zăcăminte. În cazul procurării costul de intrare al terenurilor cuprinde: prețul de cumpărare, impozitele și taxele nerecuperabile, valoarea serviciilor prestate de terți, costurile de pregătire a terenului pentru folosire după destinație (nivelarea, curățarea, demolarea construcțiilor vechi, costul drenajului etc.).

În cazul în care se procură terenuri pe care sânt amplasate clădiri, acestea se contabilizează separat, chiar dacă sânt achiziționate la un preț unic. În asemenea caz, costul de intrare se repartizează între obiectele cumpărate proporțional valorii juste a fiecărui obiect în parte.

Amenajarea terenurilor (construirea căilor de acces, clădirilor, asfaltarea drumurilor, montarea căilor de comunicații) reprezintă o categorie de active amortizabile și sânt reflectate în evidență separat. Separat sânt reflectate și investițiile capitale ce țin de ameliorarea terenurilor (irigarea, desecarea etc.).

Terenurile ocupate cu construcții pot fi recultivate după demolarea acestora. Costurile de recultivare a terenurilor pentru utilizarea acestora în agricultură sânt trecute în categoria cheltuielilor anticipate pe termen lung. Ulterior ele sânt incluse în componența costurilor în cote corespunzătoare.

Generalizării informației privind existența și mișcarea terenurilor aflate în curs de pregătire pentru utilizare prestabilită și/sau transmise în exploatare este destinat contul 122 „Terenuri”.

Este un cont de activ în debitul căruia se reflectă costul de intrare al terenurilor procurate, iar în credit – valoarea contabilă a terenurilor ieșite. Soldul este debitor și reprezintă valoarea terenurilor la finele perioadei. Pe măsura majorării valorii terenurilor se debitează contul 122 și se creditează conturile:

313”Capital nevărsat” – la înregistrarea terenurilor primite de la fondatori ca aport în capitalul social al întreprinderii la valoarea convenită de fondatori;

521”Datorii comerciale curente” – la valoarea de cumpărare a terenurilor procurate de la persoane fizice și juridice;

531”Datorii față de personal privind retribuirea muncii”, 533”Datorii privind asigurările sociale și medicale”, 541”Datorii preliminare” – la calcularea salariului și contribuțiilor pentru asigurările sociale și medicale lucrătorilor implicați la curățirea și nivelarea terenurilor;

812 „Activități axiliare”– la costul serviciilor prestate de către unitățile auxiliare la procurarea terenurilor;

413 „Datorii pe termen lung privind leasingul financiar”– la valoarea contractuală a terenurilor primite în arendă.

Pe măsura diminuării valorii terenurilor se creditează contul 122 și se debitează

conturile:

721 „Cheltuieli cu active imobilizate”– la valoarea contabilă a terenurilor ieșite (vîndute, transmise ca cotă de participație);

722 „Cheltuieli financiare”– la valoarea contabilă a terenurilor transmise cu titlu gratuit;

723 „Cheltuieli excepționale”– la valoarea contabilă a terenurilor ce nu pot fi utilizate conform destinației în consecința calamităților naturale.

Evidența analitică a terenurilor se ține pe tipurile de teren, pe destinații și locuri de situare, iar evidența sintetică – în registrul contabil corespunzător.

Întreprinderea dispune de terenuri, însă pe parcursul anului 2015 nu au fost înregistrate nici intrări, nici ieșiri. Teoretic terenurile se evaluează la cost efectiv, care constituie valoarea lor de intrare. Evaluarea se efectuează în baza principiului destinației de utilizare.

2.3.2. Contabilitatea resurselor minerale

Resursele minerale reprezintă imobilizări corporale sub forma de costuri capitalizate ale lucrărilor de explorare (pregătire spre extracție), pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială (resursele de nisip, pietriș, apă minerală curativă, petrol etc.).

Resursele minerale se recunosc în componența imobilizărilor corporale după finalizarea lucrărilor de explorare dacă:

· proprietățile resurselor decopertate corespund definiției imobilizărilor corporale;

· volumul resurselor decopertate este identificabil, controlabil, pentru care este demonstrată fezabilitatea tehnică și viabilitatea comercială;

· costul resurselor poate fi determinat credibil.

La recunoașterea inițială resursele minerale pregătite spre extracție sânt evaluate la cost de explorare сare include:

· costurile lucrărilor de cercetare topografică, geologică, geochimică, geofizică a solului, forare în faza de explorare și decopertare (dezvelire);

· costurile serviciilor de determinare a fezabilității tehnice și viabilității comerciale a resurselor minerale;

· alte costuri cum ar fi: amortizarea costului dreptului de extracție în timpul lucrărilor de explorare, pierderile producției agricole recuperate de către entitatea cu drept de extracție unei entități agricole în cazul atribuirii unui teren al acesteia în scopul extracției resurselor ce se conțin în acesta, primele de asigurare și plata pentru arendă, locațiune, leasing al mijloacelor fixe ce participă la executarea lucrărilor de explorare, costurile îndatorării capitalizate conform SNC „Costurile îndatorării”.

Pînă la finalizarea lucrărilor de explorare costul de explorare se contabilizează drept costuri de pregătire a resurselor minerale spre extracție.

După finalizarea lucrărilor de explorare, resursele minerale se transferă în componența resurselor minerale în extracție, confirmînd documentar volumul și costul acestora.

Substanțele minerale conexe (nisip, pietriș, argilă, etc.) obținute în rezultatul lucrărilor de explorare se evaluează la valoarea realizabilă netă și se înregistrează la intrări în componența stocurilor.

După recunoașterea inițială resursele minerale se evaluează la valoarea contabilă. Amortizarea resurselor minerale pregătite spre extracție se calculează în baza costului și duratei de amortizare a acestora prin aplicarea metodei unităților de producție.

Ieșirea resurselor minerale are loc în urma:

· expirării duratei contractului;

· epuizării resurselor minerale pînă la expirarea termenului contractual;

· altor fapte economice (lichidării sau reorganizării persoanei juridice beneficiare a sectorului (terenului) atribuit, rezilierii contractului din cauza nerespectării clauzelor contractuale, calamităților naturale etc.).

Pentru cheltuielile de lichidare a excavațiilor miniere și refacere (recultivare) a sectorului (terenului) atribuit poate fi constituit un provizion, începînd cu prima lună de extracție a substanțelor minerale utile.

Suma provizionului se determină prin produsul volumului (numărului de unități) substanțelor minerale utile extrase și a mărimii cheltuielilor de lichidare și refacere a terenului pe o unitate de volum estimat al acestor substanțe.

Excavația minieră este o construcție în subsol sau la suprafață creată în urma lucrărilor miniere care reprezintă o cavitate în masivul de roci (sondele de foraj, drumurile în cadrul terenului atribuit, încăperile din subsol pentru depozite temporare, șanțuri pentru rețelele de apă etc.).

Generalizării informației privind existența și mișcarea resurselor minerale aflate în curs de execuție și/sau transmise în extracție este destinat contul 125 „Resurse minerale”.

Este un cont de activ. În debitul acestui cont se înregistrează intrarea/majorarea valorii resurselor minerale, iar în credit – ieșirea/diminuarea valorii resurselor minerale. Soldul contului 125 este debitor și reprezintă valoarea resurselor minerale determinată în conformitate cu standardele de contabilitate. Pe măsura majorării valorii resurselor minerale se debitează contul 125 și se creditează conturile:

124 „Amortizarea mijloacelor fixe”– la calcularea amortizării mijloacelor fixe utilizate la executarea lucrărilor de explorare;

211 „Materiale”– la suma costurilor directe de materiale (combustibil și lubrifianți, cotaparte a valorii anvelopelor și acumulatoarelor) utilizate la executarea lucrărilor de explorare;

213”Obiecte de mică valoare și scurtă durată”, 214”Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată” – la costul și/sau uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată utilizate la executarea lucrărilor de explorare;

531”Datorii față de personal privind retribuirea muncii”, 533”Datorii privind asigurările sociale și medicale”, 541”Datorii preliminare” – la suma costurilor cu personalul la executarea lucrărilor de explorare;

413 „Datorii pe termen lung privind leasingul financiar”– la costul de intrare al resurselor minerale primite în gestiune economică;

521”Datorii comerciale curente” 522”Datorii curente față de părțile afiliate” – la costul de intrare al resurselor minerale procurate, precum și costurile serviciilor de determinare a fezabilității tehnice și viabilității comerciale a resurselor minerale. Pe măsura diminuării valorii resurselor minerale se creditează contul 125 și se debitează conturile:

126”Amortizarea și deprecierea resurselor minerale” – la decontarea amortizării acumulate a resurselor minerale ieșite, precum și la deprecierea acestora;

721”Cheltuieli cu active imobilizate” – la valoarea contabilă a resurselor minerale ieșite (vîndute, transmise ca cotă de participație);

722 „Cheltuieli financiare”– la valoarea contabilă a resurselor minerale transmise cu titlu gratuit;

723 „Cheltuieli excepționale”– la valoarea contabilă a resurselor minerale ce nu pot fi explorate în consecința calamităților naturale.

Evidența analitică a resurselor minerale se ține pe tipurile acestora, pe locuri de situare, iar evidența sintetică – în registrul contabil corespunzător.

Contabilitatea amortizării și deprecierii resurselor minerale

Prin amortizarea resurselor minerale se înțelege repartizarea sistematică a valorii amortizabile a acestora pe perioade de gestiune ale duratei de extracție.

Amortizarea resurselor minerale pregătite spre extracție se calculează în baza costului și duratei de amortizare a acestora prin aplicarea metodei unităților de producție.

Generalizării informației privind amortizarea resurselor minerale transmise în extracție și deprecierea resurselor minerale aflate în curs de execuție este destinat contul 126 „Amortizarea și deprecierea resurselor minerale”.

Este un cont de pasiv (rectificativ). În creditul acestui cont se înregistrează calcularea/majorarea amortizării și recunoașterea pierderilor din deprecierea resurselor minerale, iar în debitul contului – se înregistrează decontarea/diminuarea amortizării și deprecierii, precum și reluarea pierderilor din deprecierea resurselor minerale.

Soldul contului 126 este creditor și reprezintă suma amortizării și deprecierii acumulate a resurselor minerale determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.

La calcularea amortizării resurselor minerale contul 126 se creditează în corespondență cu debitul contului 811 sau 821. La decontarea amortizării acumulate a resurselor minerale ieșite contul 126 se debitează în corespondență cu creditul contului 125.

Procedura de depreciere a resurselor minerale constă în compararea valorii contabile cu valoarea justă minus costurile de vînzare.

În cazul în care valoarea contabilă a resurselor minerale depășește valoarea justă minus costurile de vînzare diferența se recunoaște ca pierdere din depreciere.

Modul de contabilizare a pierderii din depreciere este condiționat de metoda evaluării ulterioare a activelor aplicată de entitate: la valoarea contabilă sau la valoarea reevaluată.

La recunoașterea pierderii din deprecierea resurselor minerale evaluate la valoarea contabilă (la cost) se întocmește formula contabilă: debit contul 721, credit contul 126.

În cazul cînd entitatea nu are deschis un cont separat pentru acumularea pierderilor din depreciere, valoarea resurselor minerale depreciate se înregistrează ca diminuare a costului de intrare (corectat) prin debitarea contului 721 și creditarea contului 125.

Pierderea din depreciere recunoscută în perioadele de gestiune anterioare este reluată numai dacă s-a majorat valoarea justă minus costurile de vînzare a resurselor minerale. Această creștere reprezintă o reluare a unei pierderi din depreciere și se contabilizează în modul următor: debit contul 126, credit contul 621.

Evidența analitică se ține pe tipuri de resurse minerale, iar evidența sintetică – în registrul contabil corespunzător.

Din păcate, S.R.L. „LEMN COMERȚ” nu dispune de resurse minerale.

III. Perfecționarea contabilității imobilizărilor corporale

Perfecționarea informațiilor privind imobilizările corporale în situațiile financiare

Perfecționarea contabilității imobilizărilor corporale în conformitate cu cerințele standardelor internaționale de raportare financiară IFRS.

Sistemul de contabilitate este un element foarte important al infrastructurii economiei de piață ce leagă împreună atît organizațiile particulare, cît și cele de stat. El prezintă informația necesară pentru adoptarea hotărîrilor economice la micronivel și a celor politice la macronivel.

Standardele Internaționale reglemeantează, mai întîi de toate, raportarea financiară externă, însă acționează și asupra metodologiei contabilității curente. Standardele Internaționale sunt regulile principale care stabilesc cerințele față de recunoașterea, evaluarea și dezvăluirea operațiilor economice și financiare pentru întocmirea rapoartelor financiare ale companiilor din toată lumea.

Paralel cu Legea contabilității, entitățile se bazează și pe prevederile Standardelor naționale de contabililate (SNC).

SNC sînt normele ce reglementează înregistrarea și evaluarea, elaborarea și prezentarea informației contabile în rapoartele financiare. Ele reflectă principiile generale de contabilitate pentru întreprinderile cu diverse tipuri de proprietate și reprezintă baza sistemului de reglementare normativă a contabilității în republică, fiind elaborate și aprobate de Ministerul Finanțelor.

Întreprinderea este obligată să țină contabilitatea și să întocmească rapoartele financiare în modul prevăzut de Legea contabilității, de standardele naționale de contabilitate, de planul de conturi contabile și de alte acte normative, care stabilesc reguli generale obligatorii privind ținerea contabilității și raportarea financiară.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii contabilității, au apărut o serie de modificări care au drept obiectiv racordarea sistemului contabil național la standardele internaționale. Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS – de la denumirea în limba engleză: International Financial Reporting Standards) reprezintă un set de standarde contabile. În prezent, ele sînt emise de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sînt cunoscute sub vechea denumire de Standarde internaționale de contabilitate (IAS). Deși în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sînt în continuare în vigoare pînă la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.

IFRS sînt folosite în multe state ale lumii, inclusiv în statele membre ale Uniunii Europene (UE), Hong Kong, Australia, Rusia, Africa de Sud, Singapore și Pakistan.

Pentru Imobilizările Corporale este destinat Standardul Internațional de Contabilitate

IAS 16.

Obiectivul acestui Standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale astfel încît utilizatorii situațiilor financiare sa poată discerne cu privire la informațiile despre investiția unei entități în imobilizările sale corporale și la modificările dintr-o astfel de investiție.

Problema principală în contabilizarea imobilizărilor corporale este identificarea momentului de recunoaștere a acestor active, a valorii contabile și a cheltuielilor cu amortizarea și cu pierderile din depreciere aferente.

Imobilizările corporale sunt acele elemente tangibile care:

Sunt deținute pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentr a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

Este preconizat a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Potrivit paragrafului 15 a IAS 16 , un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut ca activ va fi evaluat inițial la costul său.

Conform reglementărilor contabile în vigoare (standardelor naționale de contabilitate și standardelor internaționale de raportare financiară), după recunoașterea inițială, entitatea trebuie să aleagă și să reflecte în politicile contabile modelul de evaluare ulterioară a imobilizărilor corporale: modelul bazat pe cost sau modelul de reevaluare.

Model de determinare a costului

Conform modelului bazat pe cost, după recunoașterea ca activ, un element de imobilizări corporale este contabilizat la cost sau minus orice amortizare cumulată și orice pierderi cumulate din depreciere.

Deoarece modelul bazat pe cost nu prezintă dificultăți în contabilizare, vom examina în continuare modelul de reevaluare, întrucît pentru utilizarea acestui model este necesară o bună cunoaștere a prevederilor IAS 16, iar modalitatea nouă de contabilizare a diferențelor din reevaluare se deosebește de cea veche, care este expusă în SNC 16 și Comentariile cu privire la aplicarea SNC 16.

Model de reevaluare

Este de menționat că modelul de reevaluare nu este descris în SNC „Imobilizări necorporale și corporale”, însă acesta permite aplicarea de către entități a acestui model în conformitate cu prevederile IAS 16 „Imobilizări corporale” (în continuare – IAS 16), prin stabilirea modelului respectiv în politicile contabile.

Conform modelului de reevaluare, prevăzut de IAS 16, după recunoașterea ca activ, un element de imobilizări corporale a cărui valoare justă poate fi evaluată în mod fiabil trebuie contabilizat la valoarea reevaluată, aceasta fiind valoarea sa justă la data reevaluării minus orice amortizare cumulată ulterior și orice pierderi cumulate din depreciere.

Astfel, abordarea alternativă de evaluare ulterioară a imobilizărilor corporale, prevăzută atît de SNC, cît și de IFRS, presupune reevaluări sistematice pînă la valoarea justă a acestora.

Conform IAS 16, frecvența reevaluărilor depinde de modificările valorilor juste ale imobilizărilor corporale reevaluate. În cazul în care valoarea justă a unui activ reevaluat se deosebește semnificativ de valoarea contabilă, se impune o nouă reevaluare. Unele elemente de imobilizări corporale suferă modificări semnificative și fluctuante ale valorii juste, necesitînd, prin urmare, reevaluări anuale.

În cazul imobilizărilor corporale ale căror valori juste nu suferă modificări semnificative, nu este necesar să se facă reevaluări atît de frecvente. În schimb, s-ar putea să fie necesar să se reevalueze elementul respectiv numai o dată la trei sau cinci ani.

Totodată, dacă un element de imobilizări corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă de imobilizări corporale, din care face parte acest element, trebuie reevaluată.

O clasă de imobilizări corporale este o grupare de active de aceeași natură și cu utilizări similare în activitățile entității. Exemple de astfel de clase sînt următoarele: terenuri, terenuri și clădiri, mașini și echipamente, automobile, mobilier, instalații, piese de schimb și asamblare etc.

Elementele dintr-o clasă de imobilizări corporale sînt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă a activelor și raportarea în situațiile financiare a unor valori care constituie o combinație de costuri și valori calculate la date diferite. Cu toate acestea, o anumită clasă de active poate fi reevaluată în permanență în cazul în care reevaluările pot fi realizate în timp scurt și mereu actualizate.

Reevaluările trebuie să se efectueze cu suficientă regularitate, pentru a se asigura că valoarea contabilă nu se deosebește semnificativ de ceea ce s-ar fi determinat prin utilizarea valorii juste la finalul perioadei de raportare.

De obicei, valoarea justă a imobilizărilor corporale este prețul de piață al acestor active, determinată, de regulă, de către evaluatori profesioniști.

IAS 16 deosebește două modalități de contabilizare a diferențelor din reevaluare, în raport cu amortizarea imobilizărilor, conform cărora:

1) orice amortizare cumulată la data reevaluării este retratată proporțional cu modificarea valorii contabile brute a activului, astfel încît valoarea contabilă a activului după reevaluare să fie egală cu valoarea reevaluată a acestuia. Această metodă este deseori folosită în cazul în care un activ este reevaluat prin aplicarea unui indicator pentru determinarea costului de înlocuire (a se vedea IFRS 13);

2) orice amortizare cumulată la data reevaluării este eliminată/decontată din valoarea contabilă brută a activului și suma netă este retratată la valoarea reevaluată a activului. Această metodă este deseori folosită pentru clădiri.

În literatura de specialitate, prima metodă mai este cunoscută ca metoda actualizării valorii brute, iar cea de-a doua – ca metoda actualizării valorii nete.

Modalitatea de contabilizare a diferențelor din reevaluarea mijloacelor fixe, în raport cu amortizarea aleasă de entitate, trebuie fixată în politicile contabile.

Valoarea ajustării care se realizează în urma recalculării sau eliminării amortizării cumulate face parte din creșterea sau descreșterea valorii contabile contabilizată în conformitate cu paragrafele 39 și 40 din IAS 16.

Exemplul 11 .

Utilizînd datele din exemplul 5 capitolul 2, presupunem că la 1 ianuarie 2015, entitatea a procurat un mijloc fix, valoarea de intrare a căruia a constituit 330 998,50 lei, iar durata utilă de funcționare – 9 ani. Presupunem că valoarea de piață a mijlocului fix la 31.12.2015 constituie 300 000 lei (conform rezultatelor din raportul de evaluare), durata utilă de funcționare nu a fost revăzută.

1) metoda reevaluării proporționale (actualizării valorii brute)

La momentul reevaluării (31.12.2015), pentru mijlocul fix va fi calculată amortizarea în mărime de 36 777,61 lei (330 998,50 lei : 9 ani). Valoarea rămasă pînă la reevaluare constituie 294 220,89 lei (330 998,50 lei– 36 777,61 lei), iar coeficientul de reevaluare – 1,02 (300 000 lei / 294 220,89 lei).

Astfel, este necesar de majorat valoarea de intrare a mijlocului fix (330 998,50 lei x 1,02 – 330 998,50 lei) și a amortizării acumulate (36 777,61 lei x 1,02 – 36 777,61 lei), aplicînd coeficientul de reevaluare, iar surplusul din reevaluare (300 000 lei – 294 220,89 lei) se reflectă în componența rezervelor din reevaluare.

La 31.12.2015, reevaluarea mijlocului fix se reflectă prin următoarele înregistrări contabile:

Pentru anul 2016, amortizarea se determină pornind de la valoarea de intrare nouă și durata utilă de funcționare veche a mijlocului fix și constituie 37 513,16 lei (337 618,47 lei : 9 ani).

2) metoda eliminării amortizării cumulate la data reevaluării din valoarea contabilă brută a activului (actualizării valorii nete)

Inițial, suma amortizării acumulate se decontează/se elimină pe/din contul valorii contabile a mijlocului fix prin următoarea înregistrare contabilă:

 Ulterior, rezultatul obținut (294 220,89 lei) se majorează pînă la valoarea reevaluată a mijlocului fix (300 000 lei) prin următoarea înregistrare contabilă:

Pentru anul 2016, amortizarea se determină din valoarea reevaluată (300 000 lei) și durata utilă de funcționare rămasă – 8 ani (9 – 1) și constituie 37 500 lei (300 000 lei : 8 ani).

Astfel, de la data reevaluării, valorile juste ale activelor supuse reevaluării devin valori amortizabile, înlocuind costul de achiziție, costul de producție sau orice alte valori atribuite anterior acestor active.

La contabilizarea rezultatelor reevaluării imobilizărilor corporale, se va ține cont de următoarele reguli:

1. Reevaluarea trebuie efectuată individual pe fiecare obiect de mijloace fixe.

2. Surplusul din reevaluare trebuie înregistrat în capitalurile proprii (reflectat în bilanțul entității la articolul „rezerve din reevaluare” sau „alte elemente de capital propriu”, dacă entitatea utilizează Planul general de conturi contabile, aplicat în Republica Moldova1).

Cu toate acestea, majorarea trebuie recunoscută în profit sau pierdere în măsura în care aceasta compensează o reducere din reevaluarea aceluiași activ (pierdere din depreciere) recunoscut anterior în profit sau pierdere.

3. Diminuarea valorii contabile a unui activ ca urmare a unei reevaluări trebuie recunoscută în profit sau pierdere. Cu toate acestea, reducerea micșorează suma cumulată în capitalurile proprii cu titlu de surplus din reevaluare în limita acestui surplus (adică se exclude/se deduce din articolul „rezerve din reevaluare” sau „alte elemente de capital propriu”, dacă entitatea utilizează Planul general de conturi contabile).

Exemplul 12.

Să presupunem că costul de intrare a mijlocului fix constituie 330 998,50 lei, iar durata utilă de funcționare – 9 ani. La sfîrșitul primului an de exploatare (31.12.2015), a fost efectuată reevaluarea (în raportul evaluatorului este fixată valoarea de 300 000 lei), iar la 31.12.2016, valoarea de piață a mijlocului fix a constituit 270 000 lei. Valoarea reziduală estimată este egală cu zero.

Soluția oferită de IAS 16 pentru reflectarea evenimentelor date în situațiile financiare ale întreprinderii este prezentată în tabelul de mai jos.

Tabelul 3.3

 (în lei)

Sursa: sintetizat de autor în baza articolului „Aspecte contabile privind modelul de reevaluare a imobilizărilor corporale”de Ghenadie Negară și datele entității

Notă la soluția prezentată

1. Amortizarea se calculează pentru perioada de pînă la reevaluare și se bazează pe valoarea contabilă pe parcursul anului.

2. Majorarea valorii contabile se înregistrează nemijlocit în contul surplusului din reevaluare (rezervei din reevaluare). Acest fapt va fi reflectat și în raportul privind modificările capitalului propriu în conformitate cu SNC „Prezentarea situațiilor financiare” sau IFRS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”.

3. Amortizarea se bazează pe valoarea contabilă egală cu 300 000 lei, care trebuie amortizată pe parcursul duratei utile de funcționare rămase a activului (8 ani), aceasta constituind 37 500 lei (300 000 lei : 8 ani).

4. Pe parcursul folosirii (amortizării) activului, surplusul din reevaluare este transferat la profitul nerepartizat. Mărimea transferului se determină ca diferența dintre valoarea amortizării în baza costului de intrare (36 777,61 lei) și amortizarea calculată după reevaluare (37 500 lei), constituind 722,39 lei (37 500 lei – 36 777,61 lei), sau ca cota-parte a surplusului din reevaluare aferentă perioadei de gestiune: 722,39 lei (5 779,11 lei : 8 ani).

După cum se observă din soluția prezentată, decontarea surplusului din reevaluare conform variantei 2 este puțin complicată și a fost examinată, în special, pentru a ilustra acest lucru. Varianta 1 de decontare a surplusului din reevaluare, este mai simplă în aplicare. De menționat că decizia privind aplicarea unei sau altei variante aparține entităților.

Modul de prezentare a informațiilor privind imobilizările corporale în situațiile financiare

Situațiile financiare reprezintă un sistem reglementat de indicatori financiari generalizatori care caracterizează situația patrimonială și financiară a întreprinderii și rezultatele activității economice a acesteia obținute în cursul perioadei de gestiune respective.

Situațiile se întocmesc prin calcularea, gruparea și prelucrarea specială a datelor contabilității curente și constituie stadiul final al acesteia. O astfel de informație este necesară tuturor utilizatorilor de rapoarte financiare, adică tuturor persoanelor fizice și juridice cointeresate în obținerea informației veridice privind întreprinderea în vederea luării unor decizii economice referitoare la această întreprindere. (anexa 21)

Lucrările premergătoare pentru întocmirea datelor inițiale în situațiile financiare cuprind următoarele etape :

1. Analiza operațiunilor economice și verificarea corectitudinii și obiectivității înregistrării acestora în conturile contabilității analitice;

2. Verificarea corespunderii datelor contabilității analitice cu rulajele și soldurile conturilor contabilității sintetice;

3. Inventarierea generală a patrimoniului și reflectarea rezultatelor acesteia în contabilitate;

4. Închiderea la finele anului de gestiune a conturilor de evidență a veniturilor și cheltuielilor și determinarea rezultatelor financiare;

5. Închiderea registrelor contabile pentru ultima lună a perioadei de gestiune, completarea Cărții mari și întocmirea Balanței de verificare.

În funcțiile de criteriile stabilite în art. 15 din Legea contabilității și necesitățile informaționale ale utilizatorilor, entitatea poate întocmi:

situații financiare complete, care cuprind: bilanțul, situația de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de numerar, notele la situațiile financiare; sau

situații financiare simplificate, care includ: bilanțul, situația de profit și pierdere și nota explicativă.

Conform IAS 16, Situațiile financiare vor prezenta următoarele informații, pentru fiecare clasă de imobilizări corporale:

Bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute;

Metodele de amortizare folosite;

Duratele de viață utilă sau ratele de amortizare folosite;

Valoarea contabilă brută și amortizarea cumulată (împreună cu pierderile acumulate din depreciere) la începutul și la sfărșitul perioadei;

O reconciliere a valorii contabile la începutul și la sfîrșitul perioadei, menționîndu-se:

Intrările

Activele clasificate ca deținute pentru vînzare sau incluse într-un grup de cedare clasificat ca deținut pentru vînzare în conformitate cu IFRS 5 și alte cedări;

Achizițiile rezultate din combinări de intreprinderi;

Creșterile sau diminuările din timpul perioadei rezultate din reevaluări, pe baza paragrafelor 31,39 și 40, și din pierderile din depreciere recunoscuscute sau reluate direct în capitalurile proprii în conformitate cu IAS 36;

Pierderile din depreciere recunoscute în profit sau pierdere în conformitate cu IAS 36;

Pierderile din depreciere reluate în profit sau pierdere în conformitate cu IAS 36;

Amortizarea;

Diferențele de curs valutar nete rezultate în urma conversiei situațiilor financiare dintr-o monedă funcțională de prezentare diferită, inclusiv conversia unei operațiuni din străinătate în moneda de prezentare a entității care raportează;

Alte modificări.

Conform paragrafului 74 a Standardului Internațional de Contabilitate IAS 16, Situațiile financiare vor prezenta următoarele informații:

Existența și valoarea imobilizărilor corporale gajate sau ipotecate, sau acordate drept garanție pentru anumite datorii ale entității;

Valoarea cheltuilelilor contractuale pentru achiziționarea unor imobilizări corporale;

Dacă nu este declarată separat în contul de profit și pierdere, valoarea compensației de la terți pentru elementele de imobilizări corporale depreciate, pierdute sau cedate care sunt incluse în profit sau pierdere.

Potrivit paragrafului 75 din IAS 16 Alegerea metodei de amortizare și estimarea duratei de viață a activelor se fac pe baza raționamentului profesional. Prin urmare, prezentarea metodelor adoptate sau a duratelor de utilizare estimate și a ratelor de amortizare oferă utilizatorilor situațiilor financiare acele informații de care aceștia au nevoie pentru a avea o imagine asupra deciziilor conducerii și pentru a putea face comparații cu alte entități. Din același motive este necesar să se prezinte următoarele informații:

Amortizarea, dacă este recunoscută în profit sau pierdere sau ca parte a costului altor active, în timpul perioadei;

Amortizarea acumulată la sfîrșitul perioadei.

De asemenea în conformitate cu IAS 8 (paragraful 76 din IAS 16 ), o entitate trebuie să prezinte natura și efectul unei modificări în estimările contabile, dacă aceste modificări au un efect semnificativ în perioada curentă sau se estimează că vor avea un efect semnificativ în perioadele ce urmează.

Pentru imobilizările corporale, o astfel de declarație poate rezulta din modificări în estimările referitoare la:

Valorile reziduale;

Costurile estimate de demontare și mutare a activelor, și de restaurare a amplasamentului;

Duratele de utilizare;

Metodele de amortizare.

În cazul în care elementele imobilizărilor corporale sunt exprimate la valori reevaluate, trebuie prezentate următoarele informații:

Data intrării în vigoare a reevaluării;

Dacă a fost implicat un evaluator independent;

Metodele și evaluările semnificative aplicate în estimarea valorii juste a elementelorș

Măsura în care valorile juste ale elementelor au fost determinate direct prin referirea la prețurile existente în tranzacțiile la distanță de pe o piață activă sau recentă, sau au fost estimate prin utilizarea altor tehnici de evaluare;

Pentru fiecare clasă reevaluată de imobilizări corporale, valoarea contabilă care ar fi fost recunoscută dacă activele ar fi fost înregistrate la modelul de determinare a costului;

Surplusul din reevaluare, indicînd modificările aferente perioadei și orice restricții care privesc distribuirea către acționari a soldului.

În conformitate cu IAS 36, o entitate prezintă informații referitoare la imobilizări corporale depreciate în plus.

Utilizatorii situalțiilor financiare pot considera ca fiind relevante pentru nevoile lor și următoarele informații:

Valoarea contabilă a imobilizărilor corporale aflate temporar în conservare;

Valoarea contabilă brută a oricăror active integral amortizate și care sunt încă în folosință;

Valoarea contabilă a imobilizărilor corporale scoase din folosință și neclasificate ca deținute pentru vînzare în conformitate cu IFRS 5;

Cînd se aplică modelul de determinare a costului, valoarea justă a imobilizărilor corporale atunci cînd aceasta este semnificativ diferită de valoarea contabilă.

Conform IFRS 6 „Explorarea si evaluarea resurselor minerale” paragraful 23, o entitate va prezenta informații care identifică și explică valorile recunoscute în situațiile sale financiare ce apar din explorarea și evaluarea resurselor minerale.

Pentru a fi în conformitate cu paragraful 23, o entitate a prezenta informații privind:

Politicile sale contabile pentru cheltuielile de explorare și evaluare, inclusiv recunoașterea activelor de explorare și evaluare.

Valorile activelor, datoriilor, veniturilor și chltuielilor, fluxurilor de trezorerie din investiții și ale celor din explorarea și evaluarea resurselor minerale.

O entitate va trata activele de explorare și evaluare drept o clasă separată de active și va prezenta informațile cerute fie de IAS 16, fie de IAS 38, în funcție de modul în care sunt clasificate activele.(paragraful 25 IFRS 6)

La S.R.L „Lemn Comerț raportarea financiară se face conform SNC „ Prezentarea situațiilor financiare”.

La întocmirea situațiilor financiare este necesar să se respecte o anumită consecutivitate în efectuarea lucrărilor, încălcarea căreia poate condiționa diverse erori. Potrivit punctului 20 din SNC “Prezentarea situațiilor financiare”, întocmirea și prezentarea situațiilor financiare cuprind următoarele etape:

efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situațiilor financiare;

completarea formularelor situațiilor financiare;

întocmirea notelor/notelor explicative la situațiile financiare;

aprobarea, semnarea și prezentarea situațiilor financiare;

reformarea bilanțului.

La întocmirea situațiile financiare trebuie să se respecte convențiile și principiile fundamentale ale contabilității care sînt stabilite în Bazele conceptuale ale pregătirii și prezentării rapoartelor financiare și S.N.C. „ Prezentarea situațiilor financiare”.

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli este un proces care se efectuează la finele anului de gestiune prin trecerea sumelor acumulate din conturile respective în contul 351 „Rezultat financiar total”. Acest cont se utilizează pentru determinarea rezultatelor financiare din toate tipurile de activități ale întreprinderii.

La S.R.L „Lemn Comerț” se întocmesc diferite situații financiare. Datele din registre se verifică și se întocmește balanța de verificare și Cartea Mare.

În baza lor la sfîrșitul anului se completează Situațiile financiare anuale cu anexe: Bilanț contabil, Situația de profit și pierdere, Situația modificărilor capitalului propriu, Situația fluxurilor de numerar și alte anexe.

În cadrul întreprinderii este utilizat sistemul computerizat, de aceea aceste rapoarte se fac în forma electronică și se tipăresc fără utilizarea formularelor tipizate, însă, evident, cu respectarea formei lor.

Formularele cu caracter statistic, însă, se completează manual. La finele anului de gestiune firma prezintă formulare statistica privind munca, cheltuielile ș.a., precum și Situațiile financiare anual la Departamentul Statistică și Sociologie al Republicii Moldova în scop statistic și fiscal.

 Bilanțul prezintă poziția financiară a entității și include informații aferente soldurilor existente la data raportării privind:

1) activele – resurse economice identificabile și controlabile de către entitate ce provin din fapte economice trecute din a căror utilizare se așteaptă obținerea unor beneficii economice;

2) capitalul propriu – mărimea rămasă în activele entității după scăderea datoriilor;

3) datoriile – obligații actuale ale entității provenite din fapte economice trecute a căror stingere contribuie la o reducere a resurselor, purtătoare de beneficii economice.

 În bilanț totalul activelor este echivalent cu suma totalurilor capitalului propriu și datoriilor.

Conform SNC „Prezentarea situațiilor financiare” informația privind Imobilizările Corporale se reflectă în capitolul 1 Active imobilizate .

În rîndul 020 „Imobilizări corporale în curs de execuție” se reflectă costurile aferente imobilizărilor corporale aflate în perioada de creare și/sau pregătire spre utilizare pînă la data punerii în exploatare, care se determină în conformitate cu SNC „Imobilizări necorporale și corporale”.

În rîndurile 030 „Terenuri” și 040 „Mijloace fixe” se reflectă valoarea contabilă a terenurilor, mijloacelor fixe proprii și primite în leasing financiar și/sau în gestiune economică aflate în exploatare.

În rîndul 050 „Resurse minerale” se reflectă valoarea contabilă a resurselor minerale aflate în extracție, care se determină în conformitate cu SNC „Imobilizări necorporale și corporale”.

Conform paragrafului 85 SNC „Imobilizări necorporale și corporale”  în situațiile financiare ale entității se prezintă cel puțin următoarele informații privind imobilizările corporale:

a) metodele utilizate la calcularea amortizării;

b) costul de intrare (sau altă valoare ce substituie valoarea de intrare în situațiile financiare), amortizarea acumulată și pierderile acumulate din depreciere la începutul și sfîrșitul perioadei de gestiune, precum și modificările în perioada de gestiune pe fiecare categorie de imobilizări corporale;

c) valoarea contabilă a imobilizărilor corporale care nu se utilizează temporar;

d) costul de intrare (sau altă valoare ce substituie valoarea de intrare în situațiile financiare) a obiectelor amortizate integral și care continuă să funcționeze;

e) costurile ulterioare capitalizate în perioada de gestiune;

f) valoarea imobilizărilor corporale gajate sau ipotecate, sau acordate drept garanție pentru anumite datorii ale entității.

3) resurse minerale:

a) metodele utilizate la calcularea amortizării;

b) valoarea contabilă a resurselor minerale recunoscute la începutul și sfîrșitul perioadei de gestiune;

c) metoda de constituire a provizioanelor incluse în costurile de extracție a substanțelor minerale utile;

d) suma provizioanelor constituite și utilizate în perioada de gestiune;

e) suma amortizării resurselor minerale calculate și decontate.

Bilanțul contabil are rolul de a generaliza periodic datele contabilității curente și de a stabili o serie de indicatori economico-financiari sintetici, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil și informațional, dar și de model de gestiune a valorilor materiale și bănești delimitate patrimonial.

Acesta furnizează informații de reflectare și control asupra relațiilor de echilibru privind starea și mișcarea patrimoniului. Datele din bilanț fundamentează procesul decizional, iar prin urmărirea mișcărilor ce intervin în structura elementelor patrimoniale se efectuează controlul derulării acestor procese, analizînd rezultatele obținute în raport de parametrii care au stat la baza adoptării deciziilor.

Metodele și tehnicile specifice contabilității conferă bilanțului atribuțiile unui calcul temeinic bazat pe cunoașterea realității, o bază de referință cu caracter social, general valabil.

Prin structura sa și prin modul de grupare a indicatorilor, Bilanțul contabil oferă posibilitata aprecierii situației financiare a întreprinderii și trebuie să răspundă necesităților de informare ale utilizatorilor, furnizînd, totodată, datele necesare elaborării prognozelor. Modul de întocmire a bilanțului, structura și caracterul său informativ sunt strîns legate de principiile gestiunii patrimoniale.

Notele la situațiile financiare cuprind anexele și nota explicativă.

Anexele conțin informații care detaliază elementele situațiilor financiare și includ:

1) date generale;

2) informațiile cerute de Standardele Naționale de Contabilitate;

3) nota informativă privind veniturile și cheltuielile clasificate după natură;

4) nota informativă privind relațiile cu nerezidenții.

Nota explicativă conține informații suplimentare care nu sînt incluse în situațiile financiare și în anexele la acestea. Volumul, structura și forma de prezentare a notei explicative se stabilesc de către fiecare entitate de sine stătător în funcție de dimensiunea, forma juridică de organizare, domeniul/profilul de activitate a acesteia și necesitățile informaționale ale utilizatorilor situațiilor financiare.

Pe lîngă informațiile cerute conform prevederilor Legii contabilității, Standardelor Naționale de Contabilitate și altor acte normative, nota explicativă trebuie să includă următoarele compartimente:

1) informații privind corespunderea situațiilor financiare Standardelor Naționale de Contabilitate;

2) dezvăluirea politicilor contabile;

3) analiza activității economico-financiare a entității;

4) alte informații.

Situațiile financiare se aprobă de către adunarea generală a proprietarilor și/sau de alt organ împuternicit în conformitate cu legislația în vigoare.

Situațiile financiare se semnează și se prezintă utilizatorilor în conformitate cu prevederile Legii contabilității.

Încheiere

Lucrarea dată a avut drept scop studiul contabilității Imobilizărilor corporale în cadrul entității SRL „Lemn Comerț” folosind informațiile furnizate de serviciul ’’Contabilitate’’.

Imobilizările corporale reprezintă active fixe deținute de întreprindere pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative și este preconizat a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Analizînd activitatea economică a SRL „Lemn Comerț” putem concluziona că activele imobilizate corporale sunt structuri importante în cadrul patrimoniului întreprinderii, acestea având rolul de a participa direct la realizarea obiectului de activitate al întreprinderii.

De asemenea, este de specificat faptul că activele imobilizate corporale au ponderea cea mai importantă în totalitatea activelor întreprinderii.

Datorită acestora se identifică următoarele aspecte pozitive asupra situației economice a întreprinderii:

– Patrimoniul întreprinderii are o tendință de creștere;

– Eficiența economică a întreprinderii este în creștere;

– Rezultatele financiare au tendințe de creștere

Dar există și aspecte negative:

– Rentabilitatea întreprinderii este în descreștere;

– Degradarea fizică și morală a utilajului, ceea ce atrage după sine creșterea cheltuielilor de întreținere și reparare;

– Costuri mari de producție care duc, de obicei, la obstacole în pătrunderea acesteia pe piața externă și la concentrarea pe piața internă care are o capacitate de absorbție prea mică;

– Inexistența unui proces continuu de instruire economică și a unei reacționări prompte la schimbările de mediu.

De asemenea, din studiul efectuat la întreprindere, s-a constatat că imobilizarile corporale ale acesteia au un grad foarte mare de uzură fizică și morală. De aceea se consideră că ar fi necesară o creștere a valorii investițiilor, mai ales de categoria instalațiilor tehnologice, care ar duce, evident, la o creștere a producției, a productivității muncii și, o scădere a costurilor de producție, ceea ce ar face producția obținută de întreprindere, mai competitivă.   

În activitatea economică a întreprinderii SRL „Lemn Comerț” un rol important îl au mijloacele fixe participînd nemijlocit la procesul de producere și avînd o influiență directă asupra beneficiilor economice obținute.

În cadrul întrprinderii evaluarea inițială sau evaluarea la intrare a Imobilizărilor corporale se fundamentează pe costul istoric calculat pe baza documentelor justificative, care capătă statutul  de valoare contabilă .

După recunoașterea inițială imobilizările se evaluează la valoarea contabilă (la cost).

Deprecierea imobilizărilor se contabilizează în conformitate cu SNC "Deprecierea activelor".

Pentru amortizarea imobilizărilor corporale SRL „Lemn Comerț” folosește cu regularitate, metoda liniară.

În momentul în care nici un beneficiu viitor nu mai este așteptat din utilizarea ulterioară a mijloacelor fixe, acestea sunt supuse operațiunii de casare.

Efectuînd analiza rezultatelor obținute în anul 2015, conducerea SRL „Lemn Comerț” ar trebui să întreprindă măsuri privind îmbunătățirea și preîntâmpinarea eventualelor pierderi.

În cadrul întreprinderii sunt slab gestionate riscurile, ceea ce ar putea avea efecte negative asupra acesteia.

Astfel, întreprinderea este deseori supusă unor astfel de riscuri ca riscul de afaceri (instabilitatea cererii, a vânzărilor, a prețului, fac ca riscul afacerii să fie prezent în viața întreprinderii) care i-ar putea provoca cheltuieli neplanificate.

În vederea perfecționării activității este necesară o preocupare în direcția pregătirii corespunzătoare a personalului (training-uri de specialitate) pentru prestarea unor servicii de calitate. Totodată ar trebui create noi centre de reparații la nivelul entității pentru reparații curente și capitale pentru mijloacele de transport proprii.

Odată cu creșterea cerințelor pe piață ar fi de dorit ca pe viitor în cadrul SRL „Lemn Comerț” să se extindă sistemele informatice, iar în ceea ce privește creșterea securitații ar trebui cumpărate sisteme de alarmă mai performante.

Toate aceste dotări vor conduce la creșterea productivității muncii și îmbunătățirea calității serviciilor prestate.

Generalizînd cele expuse mai sus , putem concluziona că organizarea contabilității Imobilizărilor corporale la SRL „Lemn Comerț” corespunde prevederilor actelor legislative și normative în vigoare, în particular cu prevederile Standardelor Naționale de Contabilitate.

Într-o economie concurențială orice întreprindere care dorește să rămînă competitivă, trebuie să amelioreze continuu calitatea produselor sale și serviciilor prestate, trebuie să cunoască costul acestora, să se asigure de rentabilitatea și fluxul de lichiditate generat de fiecare produs sau sector de activitate în parte, și nu în ultimul rînd să aibă o bună organizare a gestiunii economico-financiare.

Bibliografie:

I. ACTE NORMATIVE

Legea contabilității nr.113-XVI din 27.04.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2007, nr.90-93, art.399.

Standardul Național de Contabilitate ”Prezentarea situațiilor financiare” aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013, nr.233-237, art.1533.

Standardul Național de Contabilitate ”Imobilizări necorporale și corporale” aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.118 din 06.08.2013. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2013, nr.233-237, art.1533.

Planul general de conturi contabile // prin Ordinul Ministerului Finanțelor R.M. nr. 166 din 28.11.2013 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 291 – 296 din 13.12.2013/

Regulamentul privind inventariere, aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova nr. 60 din 29.05.2012

Standardul Național de Contabilitate ”Deprecierea activelor” aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr.118 din 06.08.2013 privind aprobarea Standardelor Naționale de Contabilitate //Monitorul Oficial 177-181/1224, 16.08.2013

MANUALE, MONOGRAFII, LUCRĂRI DIDACTICE, BROȘURI

NEDERIȚA, Alexandru. ”Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. și Codul Fiscal”. – Chișinău: Contabilitate și audit, 2007 – 640p.

NEDERIȚA, Alexandru – coordonator. ”Contabilitatea financiară” – Chișinău: ACAP – 640p.

ȚURCANU, Viorel. ”Contabilitatea conform standardelor internaționale” – Chișinău, ASEM 1996, 264p.

GRIGOROI L. LAZARI L. și alții. Contabilitatea întreprinderii. Capitolul 3 Contabilitatea activelor materiale pe termen lung; Ch.: Cartier, 2011, p.65-126,

Contabilitate Financiară I , suport de curs , conf. universitar Grabarovschi Ludmila

III. PUBLICAȚII ÎN MATERIALELE CONFERINȚELOR, SIMPOZIOANELOR

NEDERIȚA, Alexandru. Aspecte generale privind tranziția la noile standarde naționale de contabilitate. În: Contabilitatea și auditul în contextul integrării economice europene: progrese și așteptări: conf. șt. inter., 05.04.2013. Chișinău: ASEM, 2013, pp. 13-16. ISBN 978-9975-4242-7-1.

BUCUR ,Vasile. Aspecte aferente termenilor „amortizare” și „depreciere” a activelor. În: 60 de ani de învățământ economic superior în Republica Moldova: prin inovare și competitivitate spre progres economic. Conferință Științifică Internațională din 27-28 septembrie 2013. Chișinău: ASEM, 2013, vol. II, p. 184-188.

IV. RESURSE ELECTRONICE

Standardele Internaționale de Raportare Financiară la situația din 17.07.2015 [online]. Disponibil: http://www.mf.gov.md/actnorm/contabil/standartraport.

NEDERIȚA, Alexandru. Aspecte generale privind conținutul și modul de implementare a noilor acte normative contabile. Monitorul Fiscal FISC.MD [online]. 2013, nr. 16 [citat18 noiembrie 2013]. Disponibil: http://monitorul.fisc.md /2013.

www.statistica.md

www.minfin.md

www.fisc.md

www.contabilsef.md