Contabilitatea Imobilizăril or corporale este tema acestei lucrări, despre care am învățat [628015]

PREFAȚA

„Contabilitatea Imobilizăril or corporale” este tema acestei lucrări, despre care am învățat
încă din primul semestru de studii la Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității din
Oradea. Pentru început este importantă înțelegerea noțiunii de imobilizări corporale, iar în prima
parte a acestei lucrări, partea teoretică, sunt aduse în prim plan cele mai importante aspecte care
țin de această temă.
Deși există mulți autori care au definit imobilizările corporale aș putea spune că sun t acele
active deținute de entitate pe o perioadă mai mare de un an cu scopul de a aduce profit prin
vânzarea acestora sau prestarea unor servicii cu acestea în același scop.
Motivul pentru care am ales această temă a fost acela că multe întreprinderi au obiectul de
activitate legat de imobilizările corporale și pe lângă acest aspect, activele imobilizate, din care
fac parte și imobilizările corporale, sunt structuri însemnate în cadrul patrimoniului, participând
direct la realizarea obiectului de activit ate al societății. De obicei imobilizările corporale au
ponderea cea mai mare în totalitatea activelor întreprinderii.
Lucrarea de față încearcă să ofere o imagine de ansamblu asupra categoriilor de
imobilizări care sunt cuprinse în imobilizările corporale cum sunt: terenurile, amenajările de
terenuri, instalațiile tehnice și mașini, construcțiile etc. De asemenea în elaborarea acestei lucrări
m-am oprit și asupra amortizării și tipurilor de amortizări folosite pentru recuperarea valorii,
treptat pe măsura uzurii activului imobilizat.
Costul la care un activ imobilizat este înregistrat în contabilitate este și valoarea lui de
intrare iar acesta poate fi: cost de achiziție, cost de producție, valoarea de aport sau valoarea justă.
În România de ceva timp, pent ru a înregistra operațiile în contabilitate se utilizează
Standardele Internaționale de Contabilitate. La nivelul Standardelor Internaționale de
Contabilitate, se face distincția între imobilizările corporale, investiț ii imobiliare ș i active pe
termen lung destinate vânzării . Pentru imobilizările corporale se utilizează IAS 16 „Imobilizări
corporale”.
Studiul de caz din capitolul 3 a fost realizat la SC NUTRIPIG SRL, o societate care
acționează în domeniul zootehniei având ca obiect de activitate reproducț ia suină și obținerea a
câtor mai mulți purcei sănătoși. Activitatea se desfășoară într -o fermă din localitatea PALOTA,
Județul Bihor și are o suprafață de 15,5 hectare.

Capitolul 1. Definiții și concepte

Activele Imobilizate cuprind acele active care sunt produc beneficii economice viitoare și
care sunt deținute pe o perioadă mai mare de un an. Acestea sunt 1:
– Imobilizări corporale
– Imobilizări necorporale
– Imobilizări financiare
Imobilizările corporale sunt active care îndeplinesc cumulativ mai mu lte condiții, cum ar
fi aceea că sunt deținute de societate pentru a fi utilizate în producția de bunuri, prestarea de
servicii, folosite în scopuri administrative sau pentru a fi închiriate altor client o . O altă
caracteristică a imobilizărilor corporale este aceea că perioada de utilizare e mai mare de un an și
au valoare mai mare decât limita prevăzută de cadrul legal .

Imobilizările corporale cuprind:
1. Terenuri și construcții
2. Instalații tehnice și mașini
3. Alte instalații, utilaje și mobilier
4. Investiții imobiliare
5. Active corporale de exploatare și evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție

Terenurile și clădirile se recunosc separat ca si active chiar si in situatia in care acestea se
achizitioneaza impreuna .
Terenurile se inregistreaza in contabilitate pe două categorii: terenuri și amenajări de terenuri.
Terenurile pot fi evidențiate pe următoarele grupe2:
– terenuri agricole;
– terenuri silvice;

1 OMFP 1802 / 2014 , editia XIII -a Februarie 2016 , pag 45
2 Sursa de informare: Standardul International de Contabilitate – IAS 16 – editura CECCAR 2003, pag 35

– terenuri fără construcții;
– terenuri cu zăcăminte;
– terenuri cu construcții și altele.
Imobilizăril e corporale evidentiaza separat investițiile imobiliare, activele biologice
productive precum și activele corporale de exploatare și evaluare a resurselor minerale.
Imobilizările corporale achiziti onate în baza unui contract de leasing3 sunt inregistrate in
contabilitatea entitatii în funcție tipul contractului de leasing.
Categoriile de imobilizari corporale apar evidentiate in contabilitatea societatii pe conturi
sintetice, iar detaliat pe fiecare obiect de evidenta acestea sunt inregistrate si urmarite pe conturi
analitice.
În contabilitate , imobilizările corporale sunt diferentiate pe obiecte de evidență. Obiectele
care fomeaza un singur bun si sunt alcatuite din mai multe seturi inregistreaza valoarea mijlocului
fix la valoarea intregului set. Fiecare mijloc fix este individualizat printr -un numar de inventor
carese trece în registrul numerelor de inventar .
În cadrul imobilizărilor corporale , imobilizările corporale în curs de execuție apar distinct
inregistrate .
La sfarșitul fiecărui exercițiu, ca și pentru alte categorii de bunuri și valori, întreprinderea
întocmește un inventar detaliat al imobilizărilor.
Cu excepția terenurilor, a imobilizarilor în curs de execuție și a imobilizărilor în curs de
aprovizionare, celelate categorii de imobilizări corporale se amortizează.
Imobilizările corporale isi pierd din valoare pe seama deprecierilor sub forma de
amortizarea sau de corectare a valorii sub forma ajustărilor pentru depreciere. Imobilizările
corporale amortizate integral rămân înscrise în bilanț atâta timp cât ele există în întreprindere.
Cresterea de valoare la mijloacele fixe detinute in baza unui contract de concesiune apare
evidentiata in contabilitatea societatii care le -a efectuat . La finalul acestui contract valoarea
acestor investitii se scaden de din contabilitatea utilizatorului si se inregistreaza in contabilitatea
proprietarului in baza contractului existent.
La nivelul Standardelor Internaționale de Contabilitate, se face distincția între
imobilizările corporale, investiții imobiliare și ac tive pe termen lung deținute spre vânzare.

3 OMFP 1802 / 2014 , editia XIII -a Februarie 2016 , pag 46

Pentru organizarea contabilității primare, precum și prezentarea în situațiile financiare,
IAS 16 „Imobilizări corporale” clasifică imobilizările corporale pe clase, acestea fiind
reprezentate astfel: “ terenuri, terenuri și clădiri, mașini și echipamente, nave, aeronave,
automobile, mobilier, instalații, piese de schimb și asamblare, echipamente de birotică. “
IAS 16 „Imobilizări corporale”4 specifică și recunoasterea unor parti componente a
mijloacelor fixe ca si imobilizări corporale .
Raționamentul profesional trebuie utilizat și la luarea deciziei referitoare la necesitatea
înregistrării imobilizărilor corporale în categorii separate sau într -o singură categorie comună.
Acolo unde un activ poate fi asimilat ca un întreg, dar componentele lui pot avea durate de viață
diferite, costurile separate vor fi alocate acestor componente și vor fi aplicate rate de amortizare
diferite. Acest tratament recunoaște realitatea economică a modului de consum al mai multor
active.
Prin politici contabile se stabilesc condițiile specifice pentru recunoașterea imobilizărilor
corporale. Costul unui element de imbilizări corporale va fi recunoscut ca activ dacă:
– Entitatea va obtine anumite beneficii economice viitoare aferente ac tivului, și
– Costul activului poate fi evaluat credibil.

4 Standardul International de Contabilitate – IAS 16 – editura CECCAR 2003, pag 24

Capitolul 2. Reguli de evaluare privind imobilizările corporale

O entitate evaluează , con form principiului recunoașterii, imobilizăril e corporale la costul
total , in momentul in care aceste costuri se recunosc. Aces te costuri cuprind : costurile privind
achiziționarea sau construcț ia unui mijloc fix , precum ș i costurile care mai apar cu operatiunile de
înlocuire sau modernizare a acestora .
La data intrării imobilizărilor în cadrul entității, acestea trebuiesc evaluate și înregistrate
în contabilitate la valoarea lor de intrare, care reprezintă :
– Costul de ach iziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros ;
– Costul de producție – pentru bun urile produse în cadrul entităț ii;
– Valoarea de aport – pentru bunurile aduse ca aport în natură la capitalul social al entității
(în urma unei evaluă ri pe baza procesului verbal de recepție);
– Valoarea justă – pentru bunurile obț inute cu titlu gratuit, d onații, sau constat ate ca plus de
inventar .
Valoarea justă5 reprezintă suma de bani pentru care un mijloc fix poate fi schimbat de
bunăvoie între părți avand la baza pretul pietei .

Evaluarea imobilizărilor corporale la costul de achiziție
În continuare, vom prezenta o serie de exemple cu privire la determinarea costului de
achiziție în cazul imobilizărilor corporale, ținând cont de prevederile contabile în vigoare. Este
foarte important să evidențiem în mod corect costul activelor, având în vedere faptul că acestea
vor fi amortizate pe mai mulți ani, iar o sumă diferită de cea reală ar influența negativ rezultatul
entității în tot acest interval de timp.
În cazul imobilizărilor corporale recunoscute ca active care sunt evaluate inițial la co st (de
achiziție sau de producție) se va ține cont de următoarele componente ale valorii de intrare6:

5 Sursa de informare: Ghid practic privind Imobilizarile corporale , editia 2016 – Accounting Leader, pag
10
6 Ghid practic privind Imobilizarile corporale , editia 2016 – Accounting Leader, pag 9

– Valoarea nogociată cu furnizorul (prețul de vânzare al acestuia din care se va scădea
reducerile comerciale primite, în măsura în care acestea vor fi men ționate în factura
inițială);
– Taxele nerecuperabile de la autoritățile fiscale;
– Comisioanele, taxele notariale, cheltuielile de proiectare și cu obținerea de autorizații și
alte costuri ce nu pot fi recuperate dar tin direct de bunul respectiv;
– Alte costuri care pot fi atribuite direct aducerii activuilui la locația și condițiile necesare
pentru ca acesta să poată funcționa în modul dorit;
– Costurile estimate inițial cu demolarea ș i mutarea acti vului la scoaterea din funcțiune,
precum ș i cu restaurarea a mplasamentului pe care este poziț ionat acesta , aceste costuri se
vor recunoaște la porvizioane .

Mai jos sunt prezentate o serie de exemple de costuri direct atribuibile aducerii activului
în starea de funcț ionare, lista nefiind una exhaustivă :
– Chetuielil e de transport, chiar dac ă funcț ia de a provizioare a fost externalizată;
– Costuri de instalare ș i ansamblare a activului ;
– Costuri cu salariile personalului, contribuțiile legale ș i alte cheltuieli legate de acestea ,
rezultate direct din construcția imobiliză rii corporale ;
– Costuri de amenajare a amplasamentului ;
– Costuri inițiale de manipulare (încărcare, descă rcare, etc) ;
– Cheltuieli materiale ;
– Costurile de testare a funcționă rii corecte a activului ;
– Onorariile profes ionale plătite avocaților și experț ilor în legătură cu activul respectiv.

Totodată menționăm și o serie de costuri exemple de elemente care nu intră î n
componenta co stului unui element de imobilizări corporale :
– Costurile întreținerii zilnice a imobilizărilor, inclusiv cele cu reparaț iile;
– Costurile d e decshidere a unei noi instalaț ii;
– Costurile de promovare a unui nou produs sau serviciu si prin publicitate
– Costurile de dirijare a activității în noul amplasament, inclusiv costurile cu pregă tirea
personalului ;

– Diferenț ele de curs valutar apărute între momentul dobândirii activului ș i plata
furnizorului ;
– Reducerile financiare primite de la furnizori ;
– Pierderile i nițiale de operare;
– Costul reamplasării sau reorganizării parțiale sau totale a activității entităț ii.

Evaluarea imobilizărilor corporale la costul de producție
Atunci când determinăm costul un ui mijloc fix construit intern în regie proprie, vom ține
cont de aceleași principii ca si în cazul mijloacelor fixe cumparate de la furnizori . Astfel , dacă
producem acelasi mijloc fix , destinat activitatii interne a societatii , atunci costul a cestuia este
același cu costul de producție al acelui activ destinat vânzării. Eliminam orice profituri interne
din calculul costului activului respectiv.
Cheltuielile suportate se inregistreaza în c ontabilitate prin utilizarea conturilor de
cheltuieli din clasa 6 „ Conturi de cheltuieli” . Dacă mijlocul fix nu este finalizat în luna în care
am început lucrările, atunci aceste cheltuieli se capitalizeaza prin inregistrarea unei imobilizari
corporală în curs de execuție. De asemenea, vom recunoaște și un venit din producția de
imobilizări la nivelul cheltuielilor directe suportate. În luna în care lucrările la obiectivul de
investiții au fost finalizate și acesta este dat în folosință, vom transfera imo bilizarea în curs de
execuție în categoria de imobilizări corporale corespunzătoare, ținând cont de natura activului.
Este obligatoriu ca pe durata desfășurării lucrărilor să recunoaștem un venit din producția
de imobilizări; dacă nu lunar, cel târziu tri mestrial, pentru a acoperi cheltuielile suportate. Nu este
corect ca la determinarea impozitului pe profit să folosim de o serie de cheltuieli care ar trebui
recuperate de fapt prin amortizarea activului. Modalitatea prin care determinăm acest cost de
producție trebuie să fie una transparentă, pentru a nu ajunge în situația de a suporta dobânzi și
penalități la o inspecție fiscală viitoare7.
Principiul care stă la baza înregistrărilor contabile este similar ca în cazul producției de
stocuri. La sfârșitul perioadei se recunoaște producția în curs, iar la începutul perioadei următoare
se stornează. Operațiunile se repetă până în momentul punerii în funcțiune a investiției.
În ceea ce privește costul de producție, acesta este format din:

7 Ghid practic privind Imobilizarile corporale , editia 2016 – Accounting Leader, pag 38

– costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, delimitate în mod direct
pe obiectul de investiție
– costurile de prelucrare directe; costurile indirecte de producție; costurile îndatorării în
cazul opțiunii pentru tratamentul alternativ a l acestora; costul cantităților anormale de deșeuri,
muncă sau alte resurse
– alte costuri delimitate în mod direct

În ceea ce privește cheltuielile generale de administrație acestea sunt incluse în costul de
achiziție numai în măsura în care pot fi delimitate și imputate în mod direct achiziționării
activului sau punerii în funcțiune a acestuia.

Evaluarea imobilizărilor corporale aduse ca aport la capitalul social
Intrările de imobilizări prin aport în natură la capitalul social, in baza unui proces -verbal
de recepție , le vem înregistra la valoarea de aport8asa cum este stipulat si mai sus in lucrare.
În cazul aporturilor în natură, acționarii care reprezintă majoritatea pot decide creșterea
capitalului social cu o sumă mai mică decât valoarea de aport a imobilizării care face obiectului
majorării. Astfel, entitatea obține un beneficiu care nu se recunoaște însă la venituri ci reprezintă
o primă de capital. Acest câștig se consideră realizat și se impozitează la lichidarea entității.

Evaluarea imobilizărilor corporale intrate cu titlu gratuit
Chiar dacă în practică se întâmplă destul de rar, entitățile pot primi diverse active cu titlu
gratuit sau pot constata la inventariere plusuri în gestiune.
Intrările de imobilizări cu titlu gratuit (prin donații) se evidențiază la valoarea justă
(actuală), pe baza procesului -verbal de recepție. Contravaloarea acestora nu se înregistrează la
venituri în momentul recunoașterii inițiale, având în vedere că imobilizările corporale au o durată
de utilizare mai mare de un an și vor fi amortizate ca atare. Trebuie să respectăm principiul
conectării cheltuielilor la venituri și pe măsură ce amortizăm activul, să transferăm la venituri
câte o cotă parte din valoarea activului, astfel încât entitatea să nu înregistre ze nici pierdere, dar
nici profit.

8 Ghid practic privind Imobilizarile c orporale , editia 2016 – Accounting Leader, pa g 45

De regulă, cu ocazia inventarierii, ne confruntăm cu minusuri din gestiune pe care uneori
le putem imputa, iar alteori nu. Dacă avem o intrare de imobilizări cu titlu gratuit prin plus de
inventar, acesta se va inregistra la valoarea justă (actuală), pe baza procesului -verbal de recepție.
În cazul imobilizărilor constatate plus la inventar, este vorba de plusurile cantitative din gestiune,
pentru că plusurile de valoare în cazul activelor nu se recunosc în contabilitate, pentru a respecta
prevederile principiului prudenței.
Tratamentul con tabil este similar cu cel din cazul bunurilor intrate cu titlu gratuit prin
donație, existând mici diferențe în ceea ce privește conturile utilizate.
Cheltuieli ulterioare
Cheltuielile ulteriore reprezintă o serie de cheltuieli de întreținere sau de înlocuire ale
unor componente apărute ulterior intrării activului imobilizat.
Costurile cu mentenanta, întreținer ea zilnic a a unui mijloc fix nu sunt incluse în valoarea
contabilă a activului, acestea sunt inregistrate ca si cheltuieli ale perioadei, respe ctiv în contul de
profit și pierdere atunci când apar.
Există situații în care componente ale imobilizărilor corporale trebuie să fie înlocuite în
mod regulat. Ca exemplu, scaunele și galeriile unui avion necesită schimbate de mai multe ori în
timpul vieții avionului.
O entitate recunoaște în valoarea contabilă a unui elemet de imobilizări corporale costul
părții înlocuite într -un astfel de element când acel cost apare, dacă sunt întrunite criteriile de
recunoaștere. Valoarea contabilă a acelor părți î nlocuite este recunoscută în conformitate cu
prevederile de recunoaștere, fără să se țină seama dacă partea înlocuită a fost amortizată separat.
Asfel, dacă valoarea contabilă a părții înlocuite nu poate fi determinată, se poate utiliza costul
înlocuirii c a o indicație a valorii costului părții înlocuite la momentul achiziționării sau
construcției.
Prin politicile contabile la nivelul fiecarei entitati, aceasta stabilește criteriile în funcție de
care cheltuielile ulterioare care apar in legatura cu un mijl oc fix sunt tratate ca si chletuieli ale
perioadei sau vor majora valoarea acestora. Posibilitatea recunoșterii cheltuielilor cu reviziile și
inspecțiile drept componentă a imobilizărilor corporale se aplică în cazul imobilizărilor corporale
a căror costur i de revizie și inspecție sunt semnificative, cum ar fi: avioane, nave maritime,
echipamente complexe, conform politicilor contabile aprobate.

Imobilizările în curs de execuție sunt anumite investitii care inca nu s -au definitivat
efectuate în regie propr ie sau în antrepriză. Evaluarea acestora se face la costul de producție sau
costul de achiziție după caz, și sunt trecute la imobilizări finalizate doar după recepție, darea în
folosință sau punerea în funcțiune. În cazul în care o imobilizare corporală nu poate fi pusă în
funcțiune imediat după momentul achiziției, va trebui să o recunoaștem în categoria
imobilizărilor în curs de execuție (contul 231 „Imobilizări corporale în curs de execuție”),
indiferent dacă este vorba de un echipament tehnologic, de un mijloc de transport, de mobilier,
aparatură birotică etc. Tot aici vom recunoaște și investițiile nefinalizate efectuate în regie proprie
sau în antrepriză, pe care trebuie să le evaluăm la costul de producție sau costul de achiziție, după
caz.
Așa cum prevăd și reglementările contabile, imobilizările în curs nu se amortizează deoarece
acestea nu aduc beneficii în cadrul entității

Amortizarea imobilizărilor corporale
Amortizarea reprezintă valoarea care se recupereaza pe seama cheltuielilor pe toata durata
de viata a mijlocului fix pana la nivelul valorii amortizabile . Pentru a stabili amortizarea, cotele
de amortizare se aplică asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe. Amortizarea se înregistrează
începând cu prima luna după punerea în fun cțiune a activului imobilizat până când se recuperează
toată valoarea de intrare a activului. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale vom avea în
vedere duratele de viata acestora.
Din punct de vedere contabil, când amortizăm imobilizările corp orale, entitatea poate ale
una din utmatoarele metode :
– amortizarea liniară;
– amortizarea degresivă;
– amortizarea accelerată;
– amortizarea calculată pe unitate de produs sau serviciu.

Atunci când activele sunt de aceeași natură și sunt utilizate în aceleași condiții, metoda de
amortizare se aplică la fel pentru toate activele. Metoda de amortizare poate fi modificată doar
atunci când aceasta nu determină corect estimarea felului de consumare a beneficiilor imobilizării
corporale respective.

a) Metoda de amortizare liniară
Conform Ghidului practic privind imobilizările corporale, a mortizarea liniară reprezinta o
suma fixa stabilita propr otional cu numarul de ani conform duratei de viata a mijlocului fix, suma
care se inregistreaza lunar ca si chl etuiala din exploatare pana la nivelul valorii amortizabile a
activului .9
Acest tip de amortizare se determină prin aplicarea cotei de amortizare liniară calculată la
valoarea de intrare a imobilizării corporale amortizabile . De asemenea se mai poate det ermina
prin raportarea valorii fiscale a activului la durata normală de funcționare a acestuia stabilită prin
Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe .

b) Metoda de amortizare degresivă
Amortizarea degresiv ă10se determina prin inmultirea amortizarii liniare cu unul dintre
următorii coeficienți :
 1,5: dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 2 și 5 ani (inclusiv);
 2,0: dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 6 și 10 ani (inclusiv); și
 2,5: dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.
Atunci cand amortizarea liniară este mai mare sau egala cu amortizarea degresivă, se trece
la amortizarea liniară.

c) Metoda de amortizare accelerată
Această metodă presupune inregistrarea pe cheltuieli cu amortismentul in primul an de
viata a sumei de până la jumatate din valoarea de intrare a activului fix .11 . Amortismentul aferent
anilor ramasi din durata de viata se stabileste liniar intre valoarea ramasa si durata de functionare
ramasa. Ac easta metoda este rareori intalnita in practica pentru ca , enitatile in activitatea
economica rar achizitioneaza un mijloc fix care in primul an de functionare se uzeaza pana 50% .

9 Ghid practic privind Imobilizarile corporale , editia 2016 – Accounting Leader, pag 183
10 Ghid practic privind Imobilizarile corporale , editia 2016 – Accounting Leader, pag 184
11 Legea 227 din Codul fi scal art. 28

Amortizarea contabilă vs amortizarea fiscală

Amortizarea contabilă presupune recuperarea valorii de intarre a activului imobilizat intr –
un anumit interval de timp , interval cuprins intre data punerii in functiune a mijlocului fix pe
baza de Proces Verbal de Punere in Functiune si data de final din durata de viata a activ ului .
Durata de viață utilă a unui mijloc fix reprezinta intervalul de timp in care acesta este la
disponibilitatea agentului economic in vederea obtinerii de beneficii economice viitoare.
Având în vedere prevederile destul de stricte ale legislației fi scale aplicabile în România,
marea majoritate a entităților optează pentru o durată de utilizare economică egală cu cea permisă
din punct de vedere fiscal. Chiar dacă, de la o entitate la alta, pot exista diferențe semnificative în
ceea ce privește condiți ile de utilizare ale imobilizărilor corporale, personalul decizional preferă
alegerea duratei de viață din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a
mijloacelor fixe.
O uzura morala semnificativă poate sta la baza unei modificari a duratei de viata a
mijlocului fix . Acest lucru presupune o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de
utilizare. Totodata mijloacele fixe trecute in conservare , ca urmare a neutilizari acestora intr -o
anumita perioada de timp, poate fi o alta cauza pt revizuirea duratei de amortizare.

Amortizarea fiscală se calculează pe baza duratelor normale de funcționare stabi lite în
Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe , începând cu
prima luna dupa ce mijlocul fix este pus in functiune.12.

Valoarea la care un activ este considerat imoblizare corporala, din punct de vedere
contabi l acesta nu este limitata, dar fiscal limitele care impun ca un activ sa fie imobilizare
corporala sunt :
– sa fie detinut pentru activitatea economica ;
– are dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an; și
– are o valoare mai mare decât l imita stabilită prin hotărâre a Guvernului.

12 Ghid practic privind Imobilizarile corporale , editia 2016 – Accounting Leader, pag 194

În prezent, limita este în sumă de 2.500 lei și a fost stabilită prin H.G. nr. 276/2013
privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe publicată in MO nr. 313/30.05.2013. Astfel,
in practica se intalne sc cazuri in care se inregistreaza mijloc fix ca imobilizare corporala daca
sunt indeplinite primele doua conditii enumerate mai sus si cea de -a treia nu este indeplinita,
valoarea fiind mai mica decat limita stabilita prin lege .
Pentru imobilizările co rporale care sunt folosite în loturi , seturi sau care formează un
singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot
sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de
utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în
parte.
Codul fiscal13 precizează că în cazul unei imobilizări corporale care la data intrării în
patrimoniu are o valoare fiscală mai mică decât limita stabilită de 2.500 lei, entit ățile pot opta
pentru deducerea cheltuielilor aferente imobilizării sau pentru recuperarea acestor cheltuieli prin
amortizare.
Duratele normale de funcționare a imobilizărilor corporale amortizabile se preiau din
Catalogul aprobat prin H.G. nr. 2.139 din 30.11.2004, publicată în M.O. nr. 46 din 13.01.2005.
Imobilizările corporale amortizabile sunt impartite in trei grupe principale14:
– grupa 1 – Construcții;
– grupa 2 – Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și pla ntații;
– grupa 3 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și
materiale și alte active corporale.
In functie de aceste trei grupe se a re in vedere si reevaluarea imobilizarilor corporale .
Catalogul privind durata normala de functionare a mijloacelor fixe stabileste un interval ,
limita minima si limita maxima , astfel putem alege durata cuprinsa in acest interval pentru
stabilirea amortizarii fiscale. Acesta durata aleasa initial de entitatea ramane neschimbata pana la
recuperarea integrala a valorii amortizabile.
In practica , durata de utilizarea a activului poate diferi de durata de utilizare stabilita prin
lege, dar doar aceasta din urma este deductibila fiscal , si astfel putem intalni trei situatii :
– durata de utili zare economică este mai mică decât durata normală de funcționare;

13 Legea 227 din Codul fiscal art. 28
14 Ghid practic privind Imobilizarile corporale , editia 2016 – Accounting Leader, pag 196

– durata de utilizare economică este mai mare decât durata normală de funcționare;
– durata de utilizare economică este egală cu durata normală de funcționare.
Pentru stabilirea regimului d e amortizare fiscală, trebuie să respectăm următoarele reguli impuse
prin Codul fiscal:
– pentru construcții, aplicăm doar metoda de amortizare liniară;
– pentru echipamente tehnologice (mașini, unelte și instalații), computere și echipamentele
periferice ale acestora, avem posibilitatea să optăm pentru metoda de amortizare liniară,
degresivă sau accelerată;
– pentru orice altă imobilizare corporală amortizabilă care nu se încadrează mai sus, avem
posibilitatea să optăm pentru metoda de amortizare liniară s au degresivă.

Terenurile nu se amortizează. Reglementările contabile prevăd că, în schimb, investițiile
efectuate pentru amenajarea terenurilor, lacurilor, iazurilor, bălților și pentru alte lucrări similare
se recuperează prin amortizare într-un interva l de timp stabilit de administratori sau de persoanele
care sunt responsabile cu gestionarea entității în funcție de durata de viață utilă a acestora. Pe de
altă parte, Codul fiscal prevede că amortizarea fiscală pentru cheltuielile cu investițiile efectuate
pentru amenajarea terenurilor se calculează liniar, pe o perioadă de 10 ani.

Deprecierea imobilizărilor corporale

Atunci când are loc inventarierea, evaluarea activelor se face la valoarea actuală sau
valoarea de inventar a fiecărui element, în funcție de prețul pieței, uzura bunului.
Nu trebuie să confundăm tratamentul contabil aferent minusurilor de valoare înregistrate
în cazul reevaluărilor cu tratamentul referitor la deprecierea unei imobilizări cu ocazia
inventarierii anuale. În cazul reev aluărilor, deprecierea unui activ este recunoscută prin
diminuarea directă a valorii acestuia, pe când în cazul testului de depreciere cu ocazia
inventarierii, se utilizează conturile de ajustări pentru depreciere.15
Diferențele între valoarea de inventar și valoarea de intrare a imobilizărilor , constatate în
minus se înregistrează în contabilitate:
– dacă deprecierea este ireversibilă se înregistrează ca ș i amortizare ;

15 Ghid practic privind Imobilizarile corporale , editia 2016 – Accounting Leader, pag 206

– dacă deprecierea este reversibilă, se va constitui o ajustare pentru depreciere , considerată
cheltuială nedeductibilă , astfel :
6813 = 291 „Ajustări pentru deprecierea
imobilizărilor „Cheltuieli de exploatare privind corporale”
ajustările pentru deprecierea imobilizărilor”

Anularea sau diminuarea unei deprecieri presupune î nregistrar ea următorului articol
contabil , venitul fiind neim pozabil :
291 = 7813 „Venituri din ajustări pentru deprecierea
„Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor”
imobilizărilor corporale”,

Plusurile și pierderile de valoare se determină pent ru fiecare activ individual și nu se
compensează între ele.
Principiul prudenței interzice să majorăm valoarea de înregistrare a imobilizărilor care s –
au apreciat. Plusul de valoare ar fi recunoscut ca profit (în cazul vânzării activelor respective) sau
ca o rezervă din reevaluare (în cazul reevaluărilor efectuate).

Casarea imobilizărilor corporale

Scoaterea din funcțiune a imobilizărilor corporale generează o serie de înregistrări
contabile, în funcție de complexitatea operației. Casarea intervine atunci când nu se mai așteaptă
beneficii economice viitoare din utilizarea activului respectiv.
Atunci când casăm o imobilizare corporală, aceasta poate fi:
– amortizată integral; sau
– amortizată parțial.
Având în vedere că activul este comp let amortizat, la scoaterea lui din gestiune nu vom înregistra
nicio cheltuială, valoarea acestuia fiind trecută treptat în categoria cheltuielilor cu amortizarea pe
măsura amortizării16.

16 Ghid practic privind Imobilizarile corporale , editia 2016 – Accounting Leader, pag 229

Sunt situații în care, prin casarea unei imobilizări, obținem o serie de componente pe care
le putem vinde terților sau le putem utiliza în continuare în cadrul entității. Acestea trebuie să fie
evaluate de un expert independent sau de o comisie tehnică fo rmată la nivelul entității și trebuie
recunoscute în categoria stocurilor, în corespondență cu un cont de venit (7588 „Alte venituri din
exploatare”). Acest venit este considerat din punct de vedere fiscal un venit impozabil .
Dacă activul pe care îl casați nu este complet amortizat, atunci, pentru partea rămasă
neamortizată, vom înregistra în contabilitate o cheltuială (6583 „Cheltuieli privind activele cedate
și alte operații de capital”).
Casarea unei imobilizări corporale reprezintă operația de scoatere din funcțiune a activului
respectiv, urmată de dezmembrarea acestuia și valorificarea părților componente rezultate, prin
vânzare sau prin folosirea în activitatea curentă a entității.

Reevaluarea imobilizărilor corporale
Reevaluarea imobilizărilor copor ale se poate înregistra în contabilitate prin două metode:
– Amortizarea contabilă să fie scăzută din valoarea contabilă brută al activului, sau
– Recalcularea amortizării contabile prin aplicarea unui indice.

În practică , majoritatea entităților dețin în patrimoniu cel puțin un activ ca și imobilizare
corporală. Acestea pot să-și reevalueze imobilizările, înregistrându -le astfel la sfârșitul anului
fiscal la valoarea justă , menționând în bilanțul de sfârș it de an rezultatele ace lei reevaluă ri.
Conform legislației în vigoare valoarea justă reprezintă valoarea de piață , suma pentru
care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți în care prețul este determinat pe baza
cereii și ofertei. Dacă avem greutăți în determinatrea prețului de piață se apelează la evaluatori
care determină valoarea justă pe baza unor metode specifice.
De regulă, valoarea justă utilizată î n reevaluarea activelor se determină în funcție de
evaluările realizate de profesioniști calificați în evaluare, membri ai unui organism profesional în
domeniu, recunoscut național și internațional. Astfel, cu toate că în conținutul OMFP 1802/2014
este folosită expresia „de regulă”, este de preferat ca în practică să apelăm la evaluatori membri
ANEVAR (Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România)17.

17 OMFP 1802 / 2014 , editia XIII -a Februarie 2016 , pag 54

Entitatile apeleaza la reevaluarea imobilizarilor corporale si ca urmare a faptului ca daca acestea
nu sunt reevaluate in ultimii trei ani conse cutivi, impozitele si taxele locale se pot majora
semnificativ in baza unor hotarari de Consiliu local .
Dacă politica societatii presupune reevaluarea imobilizarilor corporale, acestea trebuie
făcute cu suficientă regularitate , pentru a evita ca valoarea contabilă să difere mult fata de
valoarea justă de la data bilanțului.
Când se realizează reevaluarea unei imobilizări corporale, trebuie reevaluate în același
timp toate elementele din acea categorie („grupă”) de imobilizări corporale cu scopul evitării reevaluării
selective pentru ca situațiile financiare să fie întocmite cu date cât mai exacte. O categorie („grupă”) de
imobilizări corporale cuprinde active de aceeași natură și cu utilizare similară, aflate în exploatarea
entității.

Tratamentul contabil aferent reevaluării imobilizărilor corporale

In urma reevaluarii imobilizarilor corporale , d iferența rezultată dintre valoarea de piata și
valoarea contabilă a activului trebuie sa apara ca un plus sau minus de valoare .
Începând cu 1 ianuarie 2015, surplusul din reevaluare trebuie să fie înregistrat:
 în creditul contului 105 „Rezerve din reevaluare”, dacă anterior nu s -a constatat un minus
de valoare;
 în contul 755 „Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale”, dacă anterior s-a
constatat un minus de valoare înregistrat în contul 655 „Cheltuieli din reevaluarea
imobilizărilor corporale”, iar eventualul surplus rămas va fi înregistrat în creditul contului
105 „Rezerve din reevaluare”.

Începând cu 1 ianuarie 2015, minusul din reevaluare va fi înregistrat:
 în contul 655 „Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale”, dacă anterior nu s -a
constatat niciun plus de valoare;
 în debitul contului 105 „Rezerve din reevaluare”, dacă anterior s -a constatat un plus de
valoare, i ar eventuala diferență negativă rămasă va fi înregistrată în contul 655 „Cheltuieli
din reevaluarea imobilizărilor corporale”.

Daca un activ este reevaluat de mai multe ori, suntem obligati sa avem un istoric cu toate
aceste reevaluări.
Daca avem un mijloc fix care a fost reevaluat, odata scos din registrul numerelor de
inventar prin casare, vanzare, transfer, suma ramasa din rezerva din reevaluare este un castig
realizat.

In situatii reevaluar ii unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării
se poate considera :
– fie se scade din valoarea contabila bruta a mijlocului fix si valoare neta este stabilita in functia
de valoarea de piata,
sau
– se reconsidera proportional astfel incat valoarea c ontabilă a activului, după reevaluare, să fie
egală cu valoarea sa de piata

Indiferent care metodă este utilizata în practică (metoda valorii nete sau metoda
actualizării valorii brute), valoarea elementelor prezentate în situațiile financiare este aceeași.
Astfel, valoarea ne tă contabilă, cuantumul rezervei din reevaluare sau amortizarea în perioada
ulterioară reevaluării nu diferă .
Atunci când o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi utilizată în cadrul
entității, cu ocazia reevaluării acesteia, îi stabilim o n ouă valoare și o nouă durată de utilizare
economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare. Putem opta ca un
evaluator independent să se exprime în acest sens sau să formați o comisie tehnică la nivelul
entității care să determine ac ești parametri în mod obiectiv.

CONCLUZII

Lucrarea de față încearcă să ofere o imagine de ansamblu asupra categoriilor de
imobilizări care sunt cuprinse în imobilizările corporale cum sunt: terenurile, amenajările de
terenuri, instalațiile tehnice și mașini, construcțiile etc. De asemenea în elaborarea acestei lucrări
m-am oprit și asupra amortizării și tipurilor de amortizări folosite pentru recuperarea valorii,
treptat pe măsura uzurii activului imobilizat.
Lucrarea este structurată pe tre i capitole iar aceste capitole se împart în parte teotetică,
primele două capitole și parte practică cel de -al treilea capitol.
În primul capitol se găsește definirea imobilizărilor corporale precum și clasificarea
acestora și Standardul Internațional de C ontabilitate IAS 16 „Imobilizări corporale”.
În al doilea capitol este vorba despre evaluarea imobilizărilor corporale, cheltuielile
ulterioare, cheltuieli ulterioare, amortizarea imobilizărilor corporale, deprecierea imobilizărilor
corporale, casarea imob ilizărilor corporale, reevaluarea imobilizărilor corporale, tratamentul
contabil aferent reevaluării imobilizărilor corporale și despre conturile utilizate pentru imobilizările
corporale.
Studiul de caz este compun din 25 de înregistrări contabile realizat e în lunile ianuarie și
februarie 2017 la SC NUTRIPIG SRL, o societate care se ocupă de creșterea și vânzarea
purceilor. Aceasta are sediul în Palota, str. Câmpului, nr. 1. Cifra de afaceri în 2016 a fost de
13.494.162 lei iar totalul activelor în 2016 a fost de 16.280.583 lei, cu 7,95% mai mare decât în 2015
când a fost de 15.081.825 lei .
Pentru amortizarea imobilizărilor corporale societatea folosește metoda accelerată și
liniară, mai puțin cea degresivă. SC NUTRIPIG S RL utilizează programul contabil WinMentor

pentru ținerea evidenței financiar – contabile. Cu WinMentor este posibilă ținerea evidenței la zi
a fiecărui furnizor dar în entitatea analizată acest lucru nu se întâmplă deoarece datele sunt
introduse cu întârz iere. Dacă s -ar angaja o persoană să introducă datele furnizorilor la timp
societatea ar putea avea o evidență la zi a tuturor furnizorilor.
După cum putem observa, în zilele noastre pe piață există o concurență acerbă care face
ca orice societate care vre a să fie competitivă trebuie să aducă pe piață produse de calitate
superioară, să fie la curent cu costurile produselor și să se asigure că fiecare categorie de produse
aduce firmei cât mai bună rentabilitate cu putință. De asemenea trebuie să aibă o foart e bună
organizare a gestiunii economice și financiare.