Contabilitatea Fluxurilor De Trezorerie

CUPRINS

Pag.

Capitolul 1. Considerații generale privind trezoreria întreprinderii……………… 3

1.1.Definirea și structura trezoreriei………………………………………………………….. 3

1.2.Fluxurile de trezorerie……………………………………………………………………….. 4

Fluxurile de trezorerie ale activității de exploatare…………… 5

Fluxurile de trezorerie ale activității de investiții…………….. 6

Fluxurile de trezorerie ale activității de finanțare…………….. 6

1.3.Evaluarea investițiilor financiare pe termen scurt și a devizelor………………. 7

Capitolul 2. Contabilitatea investițiilor financiare pe termen scurt ……………… 9

2.1.Caracterizarea investițiilor financiare pe termen scurt…………………………….. 9

2.2.Conturile utilizate……………………………………………………………………………….. 9

Capitolul 3. Contabilitatea operațiunilor efectuate prin conturile de la bănci.. 12

3.1.Contabilitatea valorilor de încasat………………………………………………………….12

3.2.Contabilitatea operațiunilor efectuate prin conturi curente de la bănci………. 13

3.3.Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt……………………………………. 15

Capitolul 4. Contabilitatea operațiilor

în numerar și a altor valori de trezorerie…………………………………… 16

4.1.Contabilitatea operațiilor în numerar…………………………………………………….. 16

4.2.Contabilitatea altor valori de trezorerie…………………………………………………. 17

Capitolul 5. Contabilitatea altor operații de trezorerie…………………………………. 19

5.1.Contabilitatea acreditivelor………………………………………………………………….. 19

5.2.Contabilitatea avansurilor de trezorerie…………………………………………………. 19

5.3.Contabilitatea viramentelor interne……………………………………………………….. 20

5.4.Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea conturilor de trezorerie….. 20

Capitolul 6. Studiu de caz…………………………………………………………………………… 21

Capitolul 7. Concluzii și propuneri……………………………………………………………… 27

Bibliografie………………………………………………………………………………………………… 46

CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND TREZORERIA ÎNTREPRINDERII

Definirea și structura trezoreriei

În sens restrâns, trezoreria cuprinde disponibilitățile bănești la bănci și în numerar – lei, valută – iar în sens larg se extinde și la valorile mobiliare de plasament ce pot fi transformate în lichidități. (bani).

Există și o accepțiune mai extinsă a noțiunii de trezorerie, formulată în următorii termeni: „toate mijloacele de care întreprinderea dispune pentru a face față plăților: disponibilitățile, valorile mobiliare de plasament, plafoane de credite curente, efecte comerciale scontate”.

Operațiile de trezorerie circumscriu ansamblului operațiilor financiare și monetare pe care o unitate patrimonială le face pentru procurarea mijloacelor bănești necesare și cheltuirea acestor mijloace.

În structura trezoreriei și a operațiilor de trezorerie se cuprind următoarele:

– mijloace bănești aflate în caserie (lei și devize) și mișcarea acestora ca urmare a încasărilor și plăților;

– mijloacele bănești aflate în conturi curente la bănci (lei și devize), cecurile și efectele comerciale depuse spre încasare sau scontare la bănci;

– mijloacele bănești în conturi bancare la termen;

– titlurile de plasament, cum sunt: acțiuni și obligațiuni, alte titluri achiziționate în vederea revânzării pentru obținerea de mijloace bănești și a altor venituri;

– acreditivele, avansurile de trezorerie;

– creditele bancare pe termen scurt, creditele contractate numite și credite de trezorerie.

Contabilitatea trezoreriei asigură evidența existenței și mișcării titlurilor de plasament, disponibilităților bănești în conturile de la bănci, a numerarului în caserie, a creditelor bancare pe termen scurt, a avansurilor de trezorerie, acreditivelor, efectelor comerciale și altor valori de trezorerie.

În funcție de moneda în care se concretizează, mijloacele de trezorerie pot exista în monedă națională (lei) și în devize (valută). Gestionarea mijloacelor de trezorerie se face în mod distinct, în funcție de moneda în care se regăsesc în gestiunea unității (lei, devize).

Contabilitatea sintetică a trezoreriei este organizată cu ajutorul conturilor din clasa 5 „Conturi de trezorerie” care cuprinde următoarele grupe de conturi:

grupa 50 „Investiții financiare pe termen scurt”

grupa 51 „Conturi la bănci”

grupa 53 „Casa”

grupa 54 „Acreditive”

grupa 58 „Viramente interne”

grupa 59 „Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie”

Fluxurile de trezorerie

Fluxurile de trezorerie reprezintă intrările sau ieșirile de numerar și echivalente ale acestuia.

Numerarul cuprinde disponibilitățile bănești și depozitele la vedere.

Echivalentele de numerar sunt investițiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în sume cunoscute de numerar și care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Fluxurile de trezorerie (numerar) sunt prezentate în „Tabloul fluxurilor de numerar”, care este un document financiar util în explicarea variației patrimoniului întreprinderii în cursul exercițiului, oferind informații privind modul în care activitățile întreprinderii au fost finanțate și cum au fost utilizate resursele sale financiare.

International Accounting Standard 7 „Situația fluxurilor de trezorerie” elaborat de IASC se ocupă în exclusivitate de tabloul fluxurilor de trezorerie (numerar), tratând contabilitatea și cerințele de întocmire aferente acestei situații financiare.

O întreprindere trebuie să întocmească o situație a fluxurilor de numerar în conformitate cu cerințele acestui standard și să o prezinte ca parte integrantă a situațiilor sale financiare pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situațiile financiare2.

Tabloul (situația) fluxurilor de trezorerie pune în evidență trezoreria, a cărei dimensiune valorică și structurală reprezintă o informației cheie, deoarece prin ea întreprinderea își finanțează activitatea, își asigură continuitatea și își elaborează deciziile economice viitoare conform unor strategii specifice.

Informațiile referitoare la fluxurile de numerar aferente unei activități sunt utile deoarece:

– constituie pentru utilizatorii situațiilor financiare ale entității o bază de evaluare a capacității întreprinderii de a genera numerar și echivalente de numerar, precum și a utilității acestor fluxuri;

– duc la înțelegerea poziției financiare și a lichidității unei întreprinderi;

– permit compararea rezultatelor activității de exploatare între întreprinderi diferite, eliminând efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru operațiuni similare;

– determină necesarul de lichidități pentru perioada următoare;

– pot fi prevăzute termenele scadente și riscurile încasărilor viitoare;

– verifică exactitatea evaluărilor trecute asupra viitoarelor fluxuri de trezorerie.3

Situația fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar din cursul perioadei, clasificate în activități de exploatare, investiții și finanțare. O întreprindere prezintă fluxurile sale de numerar din activitatea de exploatare, investiții și finanțare într-o manieră care corespunde cel mai bine activității sale. Clasificarea în funcție de activitate furnizează informații ce permit utilizatorilor să stabilească impactul respectivelor activități asupra poziției financiare a întreprinderii, precum și valoarea numerarului și a echivalentelor de numerar. Aceste informații pot fi folosite de asemenea, pentru a evalua relațiile ce apar între activitățile respective2.

Conform IAS 7, prezentarea informațiilor se poate face prin două metode:

– metoda directă, prin intermediul căreia se detaliază principalele clase de încasări și plăți brute în numerar;

– metoda indirectă, care presupune ajustarea pierderii brute sau profitului înainte de impozitare cu efectele tranzacțiilor care au natură de numerar, cu angajamentele de încasări și plăți din exploatare trecute sau viitoare și elementele de venituri și cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investiții sau finanțări.

Ambele metode explică variația trezoreriei și conduc la același rezultat, deosebirea esențială între ele constând în modul de determinare și raportare a fluxurilor nete de trezorerie obținute.

Metoda directă este recomandată (dar nu impusă) de standardul internațional de contabilitate nr. 7, deoarece prezintă ansamblul mișcărilor de trezorerie, având utilitate în estimarea viitoarelor fluxuri de numerar și care nu pot fi obținute prin metoda indirectă. Totuși această metodă este rar utilizată în practică, deoarece aplicarea ei este mai dificilă și solicitată mai mult timp.

În țara noastră, sistemul contabil este fundamentat pe o contabilitate de angajamente și nu pe una de trezorerie, drept urmare în majoritatea cazurilor se optează pentru determinarea fluxului net de trezorerie prin metoda indirectă.

Fluxurile de numerar aferente activității de exploatare, de investiții și de finanțare vor fi prezentate în cele ce urmează.

Fluxurile de trezorerie ale activității de exploatare

Activitățile de exploatare sunt principalele activități aducătoare de venit ale întreprinderii, constituind o parte importantă a tabloului fluxurilor de trezorerie, deoarece arată succesul înregistrat de întreprindere în ceea ce privește generarea unor fluxuri de numerar suficiente pentru rambursarea creditelor, realizarea unor investiții, plata de dividende, fără ca firma să fie nevoită să apeleze la surse de finanțare externe.

Fluxurile de trezorerie ale activității de exploatare potrivit metodei indirecte sunt:

+/- Rezultat brut

+ Cheltuieli cu amortizarea și provizioanele

– Venituri din amortizări și provizioane

+/- Rezultat din vânzarea imobilizărilor

+ Cheltuieli privind dobânzile

– Venituri din plasamente

+/- Variația stocurilor

+/- Variația debitorilor

+/- Variația creditorilor

= +/- Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare.4

Fluxurile de numerar provenite din activitatea de exploatare potrivit metodei directe sunt:

+încasările în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii

+încasările în numerar provenite din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri

– plățile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii

– plățile în numerar sau restituiri ale impozitului pe profit, cu excepția cazului în care ele pot fi identificate în mod specific cu activitățile de investiții și finanțare.

Fluxurile de trezorerie ale activității de investiții

Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din activitatea de investiție este importantă deoarece fluxurile de numerar reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obținerii de resurse menite a genera viitoare venituri și fluxuri de numerar.

Fluxurile de numerar ale activității de investiții potrivit metodei directe sunt:

– plățile în numerar pentru achiziționarea de imobilizări corporale, necorporale și alte active imobilizate

+ încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, active necorporale și alte active imobilizate

– plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu sau de datorie ale altor întreprinderi și de interese în asociere în participație

+ încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu sau de datorie ale altor întreprinderi și p.

În țara noastră, sistemul contabil este fundamentat pe o contabilitate de angajamente și nu pe una de trezorerie, drept urmare în majoritatea cazurilor se optează pentru determinarea fluxului net de trezorerie prin metoda indirectă.

Fluxurile de numerar aferente activității de exploatare, de investiții și de finanțare vor fi prezentate în cele ce urmează.

Fluxurile de trezorerie ale activității de exploatare

Activitățile de exploatare sunt principalele activități aducătoare de venit ale întreprinderii, constituind o parte importantă a tabloului fluxurilor de trezorerie, deoarece arată succesul înregistrat de întreprindere în ceea ce privește generarea unor fluxuri de numerar suficiente pentru rambursarea creditelor, realizarea unor investiții, plata de dividende, fără ca firma să fie nevoită să apeleze la surse de finanțare externe.

Fluxurile de trezorerie ale activității de exploatare potrivit metodei indirecte sunt:

+/- Rezultat brut

+ Cheltuieli cu amortizarea și provizioanele

– Venituri din amortizări și provizioane

+/- Rezultat din vânzarea imobilizărilor

+ Cheltuieli privind dobânzile

– Venituri din plasamente

+/- Variația stocurilor

+/- Variația debitorilor

+/- Variația creditorilor

= +/- Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare.4

Fluxurile de numerar provenite din activitatea de exploatare potrivit metodei directe sunt:

+încasările în numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii

+încasările în numerar provenite din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri

– plățile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii

– plățile în numerar sau restituiri ale impozitului pe profit, cu excepția cazului în care ele pot fi identificate în mod specific cu activitățile de investiții și finanțare.

Fluxurile de trezorerie ale activității de investiții

Prezentarea separată a fluxurilor de numerar provenite din activitatea de investiție este importantă deoarece fluxurile de numerar reprezintă măsura în care cheltuielile au servit obținerii de resurse menite a genera viitoare venituri și fluxuri de numerar.

Fluxurile de numerar ale activității de investiții potrivit metodei directe sunt:

– plățile în numerar pentru achiziționarea de imobilizări corporale, necorporale și alte active imobilizate

+ încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, active necorporale și alte active imobilizate

– plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capital propriu sau de datorie ale altor întreprinderi și de interese în asociere în participație

+ încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu sau de datorie ale altor întreprinderi și interese în asocierile în participație

– plățile privind avansurile în numerar și împrumuturile efectuate către alte părți

+ încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către alte părți.

Fluxurile de numerar aferente activității de investiții potrivit metodei indirecte sunt:

+ Încasări din vânzarea de imobilizări

– Plăți pentru achiziția de imobilizări

+ Încasări din vânzarea de plasamente

– Plăți pentru achiziția de titluri de plasament

+ Dobânzi, dividende încasate (primite)

– Dobânzi, dividende plătite

= +/- Flux net de trezorerie privind activitatea de investiții

Fluxurile de trezorerie ale activității de finanțare

Activitățile de finanțare conduc la schimbări ale dimensiunii și compoziției capitalului propriu și datoriilor unei întreprinderi (venituri în numerar din emisiunea de acțiuni, rambursări în numerar ale unor sume împrumutate). Prezentarea în mod distinct a fluxurilor de numerar provenite din activitatea de finanțare este importantă deoarece este folositoare în estimarea cererilor viitoare de fluxuri de numerar din partea finanțatorilor întreprinderii.

Fluxurile de trezorerie din activitatea de finanțare reflectă încasările și plățile de la sau către cei care au asigurat finanțarea externă7.

Fluxurile de numerar ale activității de finanțare potrivit metodei directe sunt:

+ încasări în numerar provenite din emisiunea de acțiuni sau alte instrumente de capital

– plățile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziționa sau răscumpăra acțiunile întreprinderii

+ încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanță, a împrumuturilor, datoriilor neasigurate, obligațiunilor, ipotecilor și a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung

– rambursări în numerar ale unor sume împrumutate

– plățile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligațiilor aferente unui contract de leasing financiar

Fluxurile de numerar aferente activității de finanțare potrivit metodei indirecte sunt:

+/- Creșteri/rambursări de capital (în numerar)

+/- Contractare/rambursare de împrumuturi

– Rambursare datorii

– Dobânzi și dividende plătite din activitatea de exploatare

= +/- Flux net de trezorerie privind activitatea de finanțare

Evaluarea investițiilor financiare pe termen scurt și a devizelor

La intrarea în patrimoniu prin cumpărare a titlurilor de plasament (investiții financiare pe termen scurt), acestea sunt evaluate la prețul de cumpărare, care poate fi:

prețul cu care au fost procurate;

prețul din contractul de cumpărare;

valoarea de aport la fuzionare.

Se menționează faptul că în valoarea de intrare a titlurilor de plasament nu se cuprind cheltuielile de achiziție, acestea urmând a fi înregistrate direct pe cheltuieli.

Evaluarea la ieșirea din patrimoniu a titlurilor de plasament se face la prețul lor de intrare. Prețul fracțiunilor de titluri cedate este estimat la prețul mediu de cumpărare ponderat sau după metoda FIFO.

La inventariere, titlurile de plasament sunt evaluate la valoarea actuală, ca valoare estimată, care se apreciază în funcție de piață și de utilitatea lor pentru întreprindere. În general, pentru titlurile pentru plasament, valoarea de utilitate este valoarea probabilă de negociat, care se poate stabili:

– la nivelul cursului mediu al ultimei luni pentru titlurile cotate;

– la valoarea probabilă de negociere pentru titlurile necotate, determinată pe baza prețului stipulat în tranzacțiile recente, a valorii matematice, a randamentului, a mărimii beneficiilor.

Evaluarea la bilanț a titlurilor de plasament se face alegând între valoarea de intrare și valoarea de inventar, valoarea cea mai mică, respectiv:

– dacă valoarea de intrare < decât valoarea de inventar, se ia ca bază de evaluare valoarea de intrare;

– dacă valoarea de intrare > decât valoarea de inventar, se ia ca bază de evaluare valoarea de inventar.

Plusurile și minusurile de valoare se stabilesc pe categorii de titluri, respectiv pe titluri de aceeași natură, care conferă aceleași drepturi.

Contabilitatea disponibilităților aflate în bănci/caserie, precum și a mișcării acestora, ca urmare a încasărilor și plăților efectuate, se ține distinct în lei și în valută. Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României.

La încheierea exercițiului financiar, diferențele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităților în valută și altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută, acreditive și depozite pe termen scurt în valută la cursul de schimb de la această dată și cursul de schimb de la data înregistrării în contabilitate se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

Fluxurile de numerar provenite din tranzacțiile efectuate în valută trebuie înregistrate în moneda de raportare a unei întreprinderi prin aplicarea cursului de schimb dintre moneda de raportare și valută, asupra valorii în valută, la data fluxului de numerar.

Fluxurile de numerar exprimate în valută sunt raportate într-o manieră conformă cu IAS 21 „Efectele variației cursurilor de schimb valutar”. Aceasta permite utilizarea unui curs de schimb ce aproximează cursul actual.

Profitul și pierderile nerealizate ce provin din variația cursurilor de schimb valutar nu sunt fluxuri de numerar. Totuși, efectul variației cursului de schimb valutar asupra numerarului și echivalentelor de numerar deținute sau datorate în valută este raportat în situația fluxurilor de numerar pentru a reconcilia numerarul și echivalentele de numerar la începutul și la sfârșitul perioadei.

CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA INVESTIȚIILOR FINANCIARE PE TERMEN SCURT

2.1. Caracterizarea investițiilor financiare pe termen scurt

Investițiile financiare pe termen scurt sunt titluri achiziționate în vederea realizării unui câștig cu o scadență redusă. Sunt incluse acțiunile proprii răscumpărate, acțiunile cumpărate în vederea obținerii de dividende sau efectuării de operații speculative prin revânzare, obligațiuni emise și răscumpărate ulterior, în vederea amortizării lor, obligațiuni cumpărate pentru obținerea de dobândă sau revânzare, alte titluri de plasament și creanțe asimilate.

Titlurile de plasament denumite investiții financiare pe termen scurt conform noilor reglementări au următoarele caracteristici:

– sunt titluri negociabile, constitutive de drepturi, ușor transmisibile, pentru că la vânzarea lor nu este nevoie să se întocmească un act scris;

– sunt titluri intersajabile întrucât un titlu poate fi schimbat cu altul de aceeași categorie, de la aceeași emisiune;

– ele conferă deținătorilor aceleași drepturi și au o valoare identică;

– titlurile sunt cotate la bursă sau sunt susceptibile de a fi.

Nu se cuprind în categoria titlurilor de plasament: părțile sociale, titlurile de creanță negociabile, bonurile de casă.

Principalele titluri de plasament sunt acțiunile și obligațiunile.

Acțiunile sunt titluri de valoare emise de societățile pe acțiuni care atestă dreptul de proprietate al deținătorului asupra unei părți din capital și de a primi dividende.

Obligațiunile sunt „hârtii” de valoare care conferă posesorului calitatea de creditor al societății care le-a emis și dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un venit sub formă de dobândă.

2.2. Conturile utilizate

Contabilitatea investițiilor financiare pe termen scurt se ține cu ajutorul conturilor din grupa 50 „Investiții financiare pe termen scurt” și anume:

– contul 501 „Investiții financiare pe termen scurt la societăți din cadrul grupului”

– contul 502 „Acțiuni proprii”

– contul 503 „Acțiuni”

– contul 505 „Obligațiuni emise și răscumpărate”

– contul 506 „Obligațiuni”

– contul 508 „Alte investiții financiare pe termen scurt și creanțe asimilate”

– contul 509 „Vărsăminte de efectuat pentru investițiile financiare pe termen scurt”

Contul 501 „Investiții financiare pe termen scurt la societăți din cadrul grupului”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența investițiilor financiare pe termen scurt la societățile din cadrul grupului, cumpărate în vederea obținerii de venituri financiare într-un termen scurt.

Contul 501 „Investiții financiare pe termen scurt la societăți din cadrul grupului” este un cont de activ.

În debitul contului 501 „Investiții financiare pe termen scurt la societăți din cadrul grupului” se înregistrează:

– valoarea la cost de achiziție a acțiunilor cumpărate de la societățile din cadrul grupului (509, 512, 531).

În creditul contului 501 „Investiții financiare pe termen scurt la societăți din cadrul grupului” se înregistrează:

– valoarea acțiunilor deținute la societățile din cadrul grupului, cedate (512, 531, 664).

Soldul contului reprezintă valoarea investițiilor financiare pe termen scurt (acțiuni) deținute la societățile din cadrul grupului.

Contul 502 „Acțiuni proprii”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența acțiunilor proprii, răscumpărate.

Contul 502 „Acțiuni proprii” este un cont de activ.

În debitul contului 502 „Acțiuni proprii” se înregistrează:

– costul de achiziție al acțiunilor proprii răscumpărate (509, 512, 531).

În creditul contului 502 „Acțiuni proprii” se înregistrează:

– valoarea acțiunilor proprii anulate (101);

– valoarea acțiunilor proprii cedate (512, 531);

– diferența între prețul de achiziție și prețul de cesiune (664).

Soldul contului reprezintă valoarea acțiunilor proprii, răscumpărate, existente.

Contul 503 „Acțiuni”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența acțiunilor cotate și necotate, cumpărate în vederea obținerii de venituri financiare într-un termen scurt.

Contul 503 „Acțiuni” este un cont de activ.

În debitul contului 503 „Acțiuni” se înregistrează:

– valoarea la cost de achiziție a acțiunilor cumpărate (509, 512, 531).

În creditul contului 503 „Acțiuni” se înregistrează:

– valoarea acțiunilor cedate (512, 531, 664).

Soldul contului reprezintă valoarea acțiunilor cumpărate, existente.

Contul 505 „Obligațiuni emise și răscumpărate”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiunilor emise și răscumpărate.

Contul 505 „Obligațiuni emise și răscumpărate” este un cont de activ.

În debitul contului 505 „Obligațiuni emise și răscumpărate” se înregistrează:

– valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate (509, 512, 531).

În creditul contului 505 „Obligațiuni emise și răscumpărate” se înregistrează:

– valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate anulate (161).

Soldul contului reprezintă valoarea obligațiunilor emise și răscumpărate, neanulate.

Contul 506 „Obligațiuni”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența obligațiunilor cumpărate.

Contul 506 „Obligațiuni” este un cont de activ.

În debitul contului 506 „Obligațiuni” se înregistrează:

– valoarea la cost de achiziție a obligațiunilor cumpărate (509, 512, 531).

În creditul contului 506 „Obligațiuni” se înregistrează:

– valoarea obligațiunilor cedate (512, 531, 664).

Soldul contului reprezintă valoarea obligațiunilor existente.

Contul 508 „Alte investiții financiare pe termen scurt și creanțe asimilate”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența altor titluri de plasament și creanțe asimilate, cumpărate.

Contul 508 „Alte investiții financiare pe termen scurt și creanțe asimilate” este un cont de activ.

În debitul contului 508 „Alte investiții financiare pe termen scurt și creanțe asimilate” se înregistrează:

– valoarea la cost de achiziție a altor investiții financiare pe termen scurt și creanțe asimilate cumpărate (509, 512, 531);

– diferențele favorabile de curs valutar aferente altor valori de trezorerie cum sunt titluri de stat în valută și depozite pe termen scurt în valută, la încheierea exercițiului financiar (765).

În creditul contului 508 „Alte investiții financiare pe termen scurt și creanțe asimilate” se înregistrează:

– valoarea altor investiții financiare pe termen scurt și creanțe asimilate cedate (512, 531, 664)

– diferențele nefavorabile de curs valutar aferente altor valori de trezorerie cum sunt titluri de stat în valută și depozite pe termen scurt, la încheierea exercițiului financiar sau lichidarea lor (665).

Soldul contului reprezintă valoarea altor investiții financiare pe termen scurt și creanțe asimilate existente.

Contul 509 „Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența vărsămintelor de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt cumpărate.

Contul 509 „Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt” este un cont de pasiv.

În creditul contului 509 „Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt” se înregistrează:

– valoarea datorată pentru investiții financiare pe termen scurt cumpărate (501, 502, 503, 505, 506, 508).

În creditul contului 509 „Vărsăminte de efectuat pentru investiții financiare pe termen scurt” se înregistrează:

– valoarea achitată a investițiilor financiare pe termen scurt cumpărate (512, 531).

Soldul contului reprezintă valoarea datorată pentru investițiile financiare pe termen scurt cumpărate.

CAPITOLUL 3. CONTABILITATEA OPERAȚIUNILOR EFECTUATE PRIN CONTURILE DE LA BĂNCI

Contabilitatea operațiunilor efectuate prin conturile de la bănci se ține cu ajutorul conturilor din grupa 51 „Conturi la bănci” și anume:

– contul 511 „Valori de încasat”

– contul 512 „Conturi curente la bănci”

– contul 518 „Dobânzi”

– contul 519 „Credite bancare pe termen scurt”

3.1. Contabilitatea valorilor de încasat

Valorile de încasat reprezintă efecte de comerț aflate în posesia furnizorilor pentru a fi transformate la scadență în disponibilități bănești. Se cuprind în această categorie:

cecurile de încasat;

efectele comerciale de încasat;

efectele comerciale remise spre scontare.

La scadența efectelor comerciale funcția de instrument de trezorerie a acestora se realizează cu ajutorul contului 511 „Valori de încasat”. Rolul contului este de a înregistra efectele comerciale depuse spre încasare la scadență sau remise spre scontare, precum și cecurile de decontare predate la bancă spre încasare până la momentul în care valoarea acestora se înregistrează în conturile curente la bănci. Acest cont se dezvoltă pe trei conturi sintetice de gradul doi:

5112 „Cecuri de încasat”

5113 „Efecte de încasat”

5114 „Efecte remise spre scontare”

Contul 5112 „Cecuri de încasat” are rolul de a evidenția drepturile de creanță față de clienți ca urmare a cecurilor de decontare acceptate.

După conținutul economic este un cont de trezorerie, de plasamente și active bănești. După funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu sumele reprezentând contravaloarea bunurilor livrate și acoperite prin cecuri emise de plătitor (cumpărător) și depuse la bancă spre încasare în corespondență cu creditul contului 411 „Clienți”.

Se creditează la încasarea efectivă la scadență a cecurilor acceptate de bănci în corespondență cu debitul conturilor 5121 „Conturi la bănci în lei”, 5124 „Conturi la bănci în devize”.

Soldul debitor reflectă valoarea cecurilor depuse la bancă spre încasare, dar neîncasate.

Contul 5113 „Efecte de încasat” are rolul de a evidenția efectele comerciale pe intervalul de la depunerea la bancă spre încasare și până la încasarea efectivă în conturile curente.

După conținutul economic este un cont de trezorerie, de plasamente bănești.

După funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea efectelor comerciale depuse la bănci spre încasare, dar neîncasate încă, în corespondență cu creditul contului 413 „Efecte de primit”.

Se creditează la încasarea sumelor aferente efectelor de primit în lei sau în devize prin conturile de la bănci 5121 „Conturi la bănci în lei”, 5124 „Conturi la bănci în devize”.

Soldul este debitor și reprezintă valoarea efectelor comerciale de natura efectelor de încasat depuse spre încasare la bănci, dar neîncasate.

Atunci când deținătorul unui efect comercial are nevoie de bani înainte de scadență, el poate depune efectul de comerț la bancă pentru scontare.

Scontarea reprezintă operația prin care tranzacțiile dintre agenții economici se realizează pe bază de titlu de credit, când plata se face înainte de scadență atunci când posesorul unui efect comercial se prezintă cu acesta la bancă, solicitând deci plata efectului înaintea termenului consemnat pe acesta.

Scontul este deci suma de bani sub formă de dobânzi la care se adaugă și un comision pentru compensarea cheltuielilor de scontare ce se cuvin unității bancare pentru plata efectelor comerciale înainte de scadență. Prin scontare, unitatea patrimonială care solicită scontarea înainte de scadență va primi suma înscrisă pe efectul de comerț, mai puțin taxa scontului (dobânda + comisionul).

Contabilitatea efectelor remise spre scontare se conduce cu ajutorul contului 5114 „Efecte remise spre scontare”.

După conținutul economic este un cont de mijloace de trezorerie emise spre scontare.

După funcția contabilă este un cont de activ.

Se debitează cu valoarea efectelor comerciale, mai puțin taxa de scont, depuse spre scontare la bănci, în corespondență cu creditul contului 413 „Efecte de primit”.

Se creditează cu sumele încasate din efecte remise spre scontare în lei sau în devize, în corespondență cu debitul conturilor 5121, 5124.

Soldul debitor exprimă efectele comerciale remise spre scontare, dar încă nescontate (neîncasate).

3.2. Contabilitatea operațiunilor efectuate prin conturi curente de la bănci

Reflectarea în contabilitate a acestor operațiuni se realizează cu ajutorul contului 512 „Conturi curente la bănci”, care se dezvoltă în mai multe conturi de gradul doi:

5121 „Conturi la bănci în lei”

5124 „Conturi la bănci în devize”

5125 „Sume în curs de decontare”

Contul 512 „Conturi curente la bănci”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența disponibilităților în lei și valută aflate în conturi la bănci, a sumelor în curs de decontare, precum și a mișcării acestora.

Contul 512 „Conturi la bănci în lei” este un cont bifuncțional.

În debitul contului 512 „Conturi la bănci în lei” se înregistrează:

– sumele depuse sau virate în cont, rezultate din încasările în numerar, din cecuri, din alte conturi bancare, din acreditive etc. (581);

– valoarea subvențiilor primite și încasate (131, 445);

– creditele bancare pe termen lung și scurt încasate (162, 519);

– sumele încasate de la societățile comerciale ce dețin titluri de participare ale unității, de la alte societăți din cadrul grupului sau de la alte societăți legate prin participații (166, 451, 452);

– sumele încasate reprezentând alte împrumuturi și datorii asimilate (167);

– valoarea creanțelor imobilizate și a dobânzilor aferente încasate, precum și a garanțiilor restituite (267);

– sumele încasate de la clienți (411, 413, 419);

– sumele recuperate din debite ale personalului (428);

– taxa pe valoarea adăugată de recuperat, încasată de la bugetul statului (4424);

– sumele restituite de la buget, reprezentând vărsăminte efectuate în plus din impozite, taxe, alte datorii și creanțe (446, 448);

– sumele depuse în cont de către asociați (455);

– sumele depuse ca aport în numerar la capitalul social (456);

– sumele primite ca rezultat al operațiilor în participație (458);

– sumele încasate de la debitori diverși (461);

– sumele încasate și necuvenite unității (462);

– sumele încasate în avans și care privesc exercițiile următoare (472);

– sumele încasate, în curs de clarificare (473);

– sumele virate subunităților (în contabilitatea unității) sau a unității (în contabilitatea subunităților) (481);

– valoarea investițiilor financiare pe termen scurt cedate (501, 502, 503, 505, 508);

– valoarea cecurilor și a efectelor comerciale încasate (511);

– sumele încasate reprezentând redevențe, locații de gestiune și chirii (706);

– sumele încasate reprezentând dobânzile aferente disponibilităților în conturi la bănci (766);

– sumele încasate reprezentând subvențiile acordate (741);

– sumele încasate reprezentând alte venituri din exploatare (758);

– sumele încasate reprezentând dividendele pentru participațiile la capitalul altor societăți (761, 762);

– sumele încasate reprezentând dobânzile aferente creanțelor imobilizate (763);

– sumele încasate din investițiile financiare cedate (764);

diferențele favorabile de curs valutar, aferente disponibilităților la bancă, în valută, la încheierea exercițiului financiar sau operațiunilor efectuate în valută în cursul exercițiului (765);

– valoarea sconturilor încasate de la furnizori sau alți creditori (767);

– sumele încasate reprezentând venituri extraordinare (771);

În creditul contului 512 „Conturi la bănci în lei” se înregistrează:

– sumele ridicate în numerar din cont sau virate în alt cont de trezorerie (581);

– sumele plătite reprezentând împrumuturile din emisiuni de obligațiuni rambursate (161);

– creditele pe termen lung și scurt rambursate (162, 519);

– sumele plătite reprezentând rambursarea altor împrumuturi și datorii asimilate (167);

– sumele restituite societăților care dețin titluri de participare ale unității sau altor unități din cadrul grupului (166, 451);

– valoarea de achiziție a investițiilor financiare cumpărate (261, 262, 263, 265, 501, 502, 503, 505, 506, 508);

– vărsămintele efectuate pentru titlurile imobilizate și investițiile financiare pe termen scurt (269, 509);

– sumele achitate reprezentând interese de participare (452);

– sumele achitate coparticipanților sau virate ca rezultat al operațiilor în coparticipație (458);

– sumele dobânzilor plătite (168, 518, 666);

– plățile efectuate reprezentând avansuri acordate furnizorilor de imobilizări (232, 234);

– valoarea împrumuturilor acordate pe termen lung (267);

– plățile efectuate către furnizori de bunuri și servicii (401, 403, 404, 405, 409);

– plățile efectuate către personalul unității (421, 423, 424, 425, 426);

– sumele achitate terților, reprezentând rețineri sau popriri din salarii (427);

– sumele achitate reprezentând contribuția la asigurări sociale (431);

– sumele achitate reprezentând contribuția unității și a personalului la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj (437);

– sumele virate asigurărilor sociale reflectate ca alte datorii sociale (438);

– sumele plătite la buget, reprezentând impozitul de profit (441);

– plata către buget a taxei pe valoarea adăugată datorată și taxa pe valoarea adăugată plătită în vamă (4423, 4426);

– plățile efectuate către organismele publice privind taxele și vărsămintele asimilate datorate (447);

– plata către buget a impozitului pe venituri de natura salariilor (444);

– sumele achitate asociaților (455, 456);

– sumele achitate acționarilor sau asociaților din dividendele cuvenite (457);

– sumele achitate creditorilor diverși (462);

– restituirea sumelor aflate în curs de clarificare (473);

– plățile efectuate reprezentând sume transferate între unitate și subunități (481);

– valoarea serviciilor bancare plătite (627);

– diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente disponibilităților aflate în conturi la bancă în valută, la încheierea exercițiului financiar sau operațiunilor efectuate în valută efectuate în cursul anului (665);

Soldul debitor reprezintă disponibilitățile în lei și în valută, iar soldul creditor, creditele primite.

Contul 518 „Dobânzi”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența dobânzilor datorate, precum și a dobânzilor de încasat, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, respectiv disponibilităților aflate în conturile curente.

Dobânzile datorate și cele de încasat, aferente exercițiului în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare, respectiv venituri financiare.

Contul 518 „Dobânzi” este un cont bifuncțional.

În debitul contului 518 „Dobânzi” se înregistrează:

– dobânzile de încasat aferente disponibilităților aflate în conturile curente (766);

– dobânzile plătite aferente împrumuturilor primite (512);

În creditul contului 518 „Dobânzi” se înregistrează:

– dobânzile datorate, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente (666);

– dobânzile încasate aferente disponibilităților aflate în conturile curente (512).

Soldul debitor reprezintă dobânzile de primit, iar soldul creditor, dobânzile de plătit.

3.3. Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt

Pentru finanțarea activității pe termen scurt, unitățile economice pot apela la credite bancare pe termen scurt (de trezorerie) în conturi separate de împrumut. Creditele acordate de bănci pe termen scurt (< 1 an) în conturi distincte pe obiective creditate se reflectă cu ajutorul contului 519 „Credite bancare pe termen scurt”.

Se dezvoltă în conturi sintetice de gradul doi:

5191 „Credite bancare pe termen scurt”

5192 „Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadență”

5193 „Credite externe guvernamentale”

5194 „Credite externe garantate de stat”

5195 „Credite externe garantate de bănci”

5196 „Credite de la trezoreria statului”

5198 „Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt”.

După conținutul economic este un cont de mijloace de trezorerie împrumutate pe termen scurt în conturi distincte.

După funcția contabilă este un cont de pasiv.

Se creditează cu:

– creditele bancare pe termen scurt primite de la bănci pentru nevoi temporare prin conturi bancare distincte în corespondență cu debitul contului 5121 „Conturi la bănci în lei”

– cu dobânzile aferente creditelor bancare pe termen scurt acordate în conturi separate de împrumut în corespondență cu debitul contului 666 „Cheltuieli privind dobânzile”

Se debitează cu creditele pe termen scurt restituite băncii finanțatoare inclusiv dobânzile aferente acestora în corespondență cu creditul contului 5121 „Conturi la bănci în lei”.

Soldul reprezintă creditele bancare pe termen scurt nerestituite băncii.

CAPITOLUL 4. CONTABILITATEA OPERAȚIILOR ÎN NUMERAR ȘI ALTOR VALORI DE TREZORERIE

Contabilitatea operațiilor în numerar și altor valori de trezorerie se conduce cu ajutorul conturilor din grupa 53 „Casa” și anume:

– contul 531 „Casa”

– contul 532 „Alte valori”

4.1. Contabilitatea operațiilor în numerar

Sumele în numerar ale unei unități patrimoniale sunt păstrate în caseria unității prin gestionarea distinctă a disponibilităților în lei și în valută. Principalul document justificativ cu ajutorul căruia se efectuează operațiuni prin caseria unității este chitanța. Toate operațiunile efectuate în numerar prin caserie vor fi evidențiate operativ cu ajutorul Registrului de casă. Atunci când unitatea derulează prin caserie atât disponibilitățile în lei, cât și disponibilitățile în valută se vor deschide registre de casă separate.

Pentru reflectarea operațiunilor prin caseria unității se mai utilizează ca documente:

– cecul în numerar, folosit pentru ridicarea banilor din contul de la bancă

– foaia de vărsământ, pentru depuneri de numerar din caserie în contul de la bancă

– dispoziția de plată – încasare utilizată fie pentru plăți din caserie, fie pentru încasări când nu există alte documente justificative de plată sau de încasare.

Contabilitatea operațiilor în numerar se conduce cu ajutorul contului 531 „Casa”. Rolul acestui cont este de a evidenția operațiile efectuate cu bani cash prin caseria unității.

Contul se dezvoltă în două conturi sintetice de gradul doi:

5311 „Casa în lei”

5314 „Casa în devize”

Contul 531 „Casa” este un cont de activ.

În debitul 531 „Casa” se înregistrează:

– sumele ridicate de la bănci (581);

– sumele încasate de la clienți (411, 419);

– sumele încasate de la asociați (455);

– sumele încasate reprezentând decontări în cadrul grupului privind interese de participare (451, 452);

– sumele încasate reprezentând aport la capitalul social (456);

– sumele încasate de la debitori (428, 461);

– sumele încasate de la creditori diverși (462);

– sumele încasate reprezentând venituri anticipate (472);

– sumele restituite în numerar reprezentând avansuri de trezorerie neutilizate (542);

– sumele încasate reprezentând imobilizări financiare pe termen scurt cedate (501, 502, 503, 506, 508);

– sumele încasate din prestări servicii, vânzarea mărfurilor și alte activități (701, 707, 708);

– sumele încasate din despăgubiri și alte venituri aferente disponibilităților în valută la încheierea exercițiului financiar sau operațiunilor efectuate în valută (765);

În creditul contului 531 „Casa” se înregistrează:

– depunerile de numerar la bănci (581);

– costul de achiziție al investițiilor financiare cumpărate în numerar (261, 262, 263, 265, 267, 269, 501, 502, 503, 505, 506, 508, 509);

– plățile efectuate către furnizori (401, 404);

– valoarea avansurilor acordate pentru livrări de bunuri, prestări de servicii sau executări de lucrări (409);

– sumele achitate personalului (421, 423, 424, 425, 426, 428);

– sumele achitate terților reprezentând rețineri sau popriri din remunerații (427);

– sumele achitate reprezentând decontări în cadrul grupului și decontări privind interese de participare (451, 452);

– sumele restituite asociaților (451, 452);

– dividendele plătite acționarilor sau asociaților (457);

– sume achitate diverșilor creditori (462);

– plățile efectuate reprezentând sume transferate între unitate și subunități (481);

– avansurile de trezorerie acordate (542);

– plățile în numerar reprezentând alte valori achiziționate (532);

– diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente disponibilităților în valută la încheierea exercițiului financiar sau operațiunilor efectuate în valută în cursul exercițiului (665);

– plățile efectuate reprezentând alte cheltuieli de exploatare (658);

Soldul contului reprezintă numerarul existent în caserie.

4.2. Contabilitatea altor valori de trezorerie

Noțiunea „alte valori” exprimă hârtii de valoare cunoscute sub denumirea de efecte de comerț aflate în posesia cumpărătorului și destinate a fi vândute în scopul transformării în bani. Se păstrează în caseria unităților patrimoniale și cuprind:

timbre fiscale sau poștale;

bilete de tratament și de odihnă;

tichete și bilete de călătorie etc.;

bonuri valorice;

tichete de masă.

Acestea sunt înregistrate în contabilitate cu ajutorul contului 532 „Alte valori”.

Acest cont se dezvoltă pe conturi sintetice de gradul doi:

5321 „Timbre fiscale și poștale”

5322 „Bilete de tratament și odihnă”

5323 „Tichete și bilete de călătorie”

5328 „Alte valori”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența bonurilor valorice, timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și odihnă, tichetelor și biletelor de călătorie, tichetelor de masă, a altor valori, precum și a mișcării acestora.

Contul 532 „Alte valori” este un cont de activ.

În debitul contului 532 „Alte valori” se înregistrează:

– valoarea bonurilor valorice, a timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și odihnă, tichetelor și biletelor de călătorie și a altor valori achiziționate (401, 531, 542).

În creditul contului 532 „Alte valori” se înregistrează:

– valoarea bonurilor valorice, a timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și odihnă, tichetelor și biletelor de călătorie și a altor valori consumate (301, 428, 604, 624, 625, 626).

Soldul contului reprezintă alte valori existente.

CAPITOLUL 5. CONTABILITATEA ALTOR OPERAȚII DE TREZORERIE

5.1. Contabilitatea acreditivelor

Acreditivul reprezintă o formă de decontare care asigură furnizorului garanția încasării contravalorii livrărilor și prestațiilor prin separarea disponibilităților bănești aferente în conturi distincte din care, pe măsura livrărilor, se vor face decontările.

Evidența acreditivelor deschise la bănci pentru efectuarea de plăți în favoarea terților se realizează cu ajutorul contului 541 „Acreditive”.

Se dezvoltă în două conturi sintetice de gradul doi:

5411 „Acreditive în lei”

5412 „Acreditive în devize”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența acreditivelor deschise în bănci pentru efectuarea de plăți în favoarea terților.

Contul 541 „Acreditive” este un cont de activ.

În debitul contului 541 „Acreditive” se înregistrează:

– valoarea acreditivelor deschise la dispoziția terților (581);

– diferențele favorabile de curs valutar, aferente soldului la încheierea exercițiului financiar privind acreditivele deschise în valută (765).

În creditul contului 541 „Acreditive” se înregistrează:

– sumele plătite terților sau virate în conturile de disponibilități ca urmare a încetării valabilității acreditivului (401, 404, 581);

– diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente operațiunilor efectuate în valută în cursul exercițiului sau soldului privind acreditivele deschise în valută, la încheierea exercițiului financiar sau la lichidarea acestora (665).

Soldul contului reprezintă valoarea acreditivelor deschise la bănci, existente.

5.2. Contabilitatea avansurilor de trezorerie

Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziția administratorilor sau altor persoane cu avizul conducerii, în vederea efectuării unor plăți. Asemenea plăți se pot efectua pentru: aprovizionări de bunuri, prestări de servicii, cheltuieli de deplasări, detașări, delegații, servicii poștale, taxe de telecomunicații, cheltuieli de reclamă publicitate, protocol și alte taxe mărunte care privesc activitatea curentă a unității.

Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul contului 542 „Avansuri de trezorerie”.

Contul 542 „Avansuri de trezorerie” este un cont de activ.

În debitul contului 542 „Avansuri de trezorerie” se înregistrează:

– avansurile de trezorerie acordate (531);

– diferențele favorabile de curs valutar aferente avansurilor de trezorerie în valută, la încheierea exercițiului financiar (765).

În creditul contului 542 „Avansuri de trezorerie” se înregistrează:

– avansurile de trezorerie justificate prin achiziția de stocuri (301 la 303, 331 la 346, 361, 371, 381, 401);

– diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente avansurilor de trezorerie în valută, la lichidarea acestora sau la încheierea exercițiului financiar (665).

Soldul contului reprezintă sumele acordate ca avansuri de trezorerie, nedecontate.

5.3. Contabilitatea viramentelor interne

Transferul disponibilităților bănești între conturile bancare și caseria unităților patrimoniale poartă denumirea de viramente interne. Întrucât această operațiune are în vedere două conturi de trezorerie determinând greutăți în operarea în mai multe registre, deoarece documentele primare sunt aceleași, s-a introdus un cont ajutător care dă posibilitatea ca dintr-o formulă contabilă să se elaboreze două formule prin folosirea unui cont ajutător. Acest cont este 581 „Viramente interne”.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența viramentelor de disponibilități între conturile de trezorerie.

Contul 581 „Viramente interne” este un cont de activ.

În debitul contului 581 „Viramente interne” se înregistrează:

– sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie (512, 531, 541, 542).

În creditul contului 581 „Viramente interne” se înregistrează:

– sumele intrate într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie (512, 531, 541, 542).

De regulă nu prezintă sold.

5.4. Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea conturilor de trezorerie

Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea conturilor de trezorerie se ține cu ajutorul conturilor din grupa 59 „Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie” și anume:

591 „Provizioane pentru deprecierea investițiilor financiare la societăți din cadrul grupului”

592 „Provizioane pentru deprecierea acțiunilor proprii”

593 „Provizioane pentru deprecierea acțiunilor”

595 „Provizioane pentru deprecierea obligațiunilor emise și răscumpărate”

596 „Provizioane pentru deprecierea obligațiunilor”

598 „Provizioane pentru deprecierea altor investiții financiare și creanțe asimilate”.

Cu ajutorul conturilor din această grupă se ține evidența constituirii provizioanelor pentru deprecierea investițiilor financiare la societăți din cadrul grupului, acțiunilor proprii, acțiunilor, obligațiunilor emise și răscumpărate, obligațiunilor și altor investiții financiare și creanțe asimilate, precum și a suplimentării, diminuării sau anulării acestora, potrivit legii.

Conturile din această grupă sunt conturi de pasiv.

În creditul conturilor din grupa 59 „Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie” se înregistrează:

– valoarea provizioanelor pentru deprecierea conturilor de trezorerie, constituite sau suplimentate, potrivit legii, pe feluri de provizioane (686).

În debitul conturilor din grupa 59 „Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie” se înregistrează:

– sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor pentru deprecierea conturilor de trezorerie (786).

Soldul conturilor reprezintă valoarea provizioanelor constituite pentru deprecierile constante, existente la sfârșitul perioadei.

CAPITOLUL 6. STUDIU DE CAZ

6.1. Prezentarea întreprinderii

S.C. „CONFTIM” SA are ca obiect de activitate producerea și comercializarea de pălării de lână și păr de iepure, berete militare și civile, confecții și pălării pe suport termoplast.

S.C. „CONFTIM” SA a fost fondată în 1896 ca primă fabrică de pălării din această zonă a Europei. Este amplasată în centrul municipiului Timișoara, pe malul drept al râului Bega, în apropierea Gării de Nord a orașului. La început profilul de fabricație al fabricii a fost:

– cloșuri și pălării de lână

– cloșuri și pălării din păr de iepure

În anul 1952, printr-un program de investiții, se asimilează fabricarea beretelor civile și militare, fiind unicul producător din România. În anul 1972, datorită unei noi linii tehnologice, s-a extins gama produselor. Acum, S.C. „CONFTIM” SA produce pălării din țesături pe suport termoplast. Ulterior au fost asimilate și alte produse astfel că, în prezent, profilul de fabricație este următorul:

– cloșuri și pălării din lână

– cloșuri și pălării din păr de iepure

– berete civile și militare

– pălării pe suport termoplast

– pălării și șepci din țesături tip lână și bumbac.

Fabrica are sursă proprie de energie termică și electrică, ceea ce-i permite o funcționare sigură și echilibrată.

Fabrica dispune de un personal calificat, cu studii superioare de specialitate, de maiștri și muncitori cu înaltă experiență.

Metodele de producție perfecționate permit oferirea celor mai bune condiții de preț și calitate.

6.2. Contabilitatea trezoreriei la S.C. „CONFTIM” SA

La S.C. „CONFTIM” SA contabilitatea trezoreriei este ținută cu ajutorul următoarelor conturi:

contul 5121 „Conturi la bănci în lei”

contul 5124 „Conturi la bănci în devize”

contul 5311 „Casa în lei”

contul 5328 „Alte valori”

contul 542 „Avansuri în regie”

contul 581 „Viramente interne”

Pe luna decembrie a anului 2003, în contabilitatea S.C. „CONFTIM” SA, s-au înregistrat următoarele operații economice:

Tabel 1

Registru jurnal

Înregistrările în contabilitate s-au efectuat pe baza datelor din balanța sintetică de verificare a conturilor și din centralizatorul notelor contabile cu casa și banca care sunt prezentate în Anexa 1.

6.3. Principalii indicatori de echilibru financiar

Echilibrul financiar global se apreciază cu ajutorul indicatorului: trezoreria netă (TN). Trezoreria netă reprezintă disponibilitățile bănești care rămân la nivelul întreprinderii dup ce toate nevoile de finanțare au fost acoperite.

Trezoreria se poate determina pe baza a două relații:

– ca diferență între fondul de rulment și necesarul de fond de rulment

TN = FR – NFR

– ca diferență între disponibilitățile bănești (inclusiv plasamente) și împrumuturile pe termen scurt (creditele curente + soldul creditor al băncii)

TN = Db – Îts

Pentru analiza trezoreriei se utilizează datele prezentate în bilanțul următor:

Tabel 2

Bilanț financiar

– mii lei –

Pe baza datelor din bilanțul financiar, „Tabelul 2” se calculează principalii indicatori de echilibru financiar:

Tabel 3

Indicatori de echilibru financiar

mii lei –

Din „Tabelul 3” se poate observa că, în cei doi ani, fondul de rulment este pozitiv deci, înseamnă că întreprinderea se găsește în stare de echilibru financiar pe termen lung și, în plus, se constată un excedent de surse permanente față de nevoile permanente de 202.918 mii lei, respectiv 262.134 mii lei, excedent ce poate fi utilizat pentru finanțarea procesului de exploatare.

Referitor la necesarul de fond de rulment, se constată că acesta este pozitiv, ceea ce semnifică un dezechilibru financiar curent. El semnifică un surplus de nevoi temporare (active ciclice) în raport cu resursele temporare (pasive ciclice) posibil de mobilizat. În plus, necesarul de fond de rulment înregistrează o tendință de creștere în anul 2003 față de anul 2002, dar acest surplus de nevoi ciclice poate fi finanțat din surse permanente.

Din analiza trezoreriei se observă că aceasta este mai mare decât zero, ceea ce înseamnă că fondul de rulment este suficient pentru a asigura finanțarea stabilă a ciclului de exploatare. Se observă, de asemenea, că trezoreria netă înregistrează o tendință de creștere în anul curent față de anul precedent.

În această situație putem afirma că întreprinderea se află în stare de echilibru financiar global și sunt create premise ca ea să desfășoare o activitate profitabilă.

6.4. Analiza cash flow-ului

Cash flow-ul măsoară ansamblul fluxurilor de numerar degajate la nivel de întreprindere într-o anumită perioadă de timp.

Cash flow-ul total degajat pe parcursul unui exercițiu financiar are trei componente principale:

cash flow-ul din activitatea operațională

cash flow-ul din activitatea investițională

cash flow-ul din activitatea de finanțare

Cash flow-ul din activitatea operațională măsoară fluxurile de numerar generate de ansamblul activităților derulate în întreprindere pe parcursul unui exercițiu financiar.

Activitatea operațională a unei întreprinderi include atât operațiunile curente pe care aceasta le derulează pe parcursul unui exercițiu financiar (operațiuni aferente exploatării, operațiuni financiare), cât și operațiuni extraordinare care au loc în aceeași perioadă. Aceasta face ca fluxul de numerar generat strict de activitatea de exploatare să difere de fluxurile de numerar degajate de activitatea operațională.

Există două metode consacrate pentru determinarea cash flow-ului operațional:

metoda indirectă

metoda directă

Principalul avantaj pe care îl prezintă metoda indirectă constă în faptul că evidențiază o reconciliere a diferențelor dintre profitul net contabil și cash flow-ul operațional. Astfel, dacă rezultatul net este util în analiza profitabilității globale a întreprinderii, cash flow-ul operațional ne arată în ce măsură respectivul rezultat net are acoperire în numerar și, prin urmare, care este disponibilitatea acestuia de a fi utilizat pe destinațiile stabilite de proprietari. Un alt avantaj al metodei indirecte este dat de caracterul mai puțin complex al acesteia comparativ cu metoda directă, fapt ce determină costuri mai reduse de implementare.

Metoda directă evidențiază totalitatea fluxurilor de intrări și ieșiri de numerar pe care le generează activitatea operațională a unei întreprinderi pe parcursul unui exercițiu financiar.

Metoda directă permite o mai bună evaluare a motivelor care au determinat creșterea sau scăderea acumulărilor de numerar, de la o perioadă la alta. Astfel, dacă în cazul metodei indirecte nu știm care este cauza creșterii sau scăderii profitului net, în cazul metodei directe, putem să ne dăm seama dacă această modificare este determinată de creșterea sau scăderea veniturilor (pe tipuri de venituri) sau de creșterea sau scăderea cheltuielilor (pe elemente de cheltuieli).

Analiza cash flow-ului se face pe baza datelor din bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, prezentate în Anexa 2.

Tabel 4

Metodologia diferențiată de determinare a cash flow-ului

Se observă că în perioada analizată s-a înregistrat o scădere a creanțelor în valoare de 504.751 mii lei, reprezentând sume pe care întreprinderea le-a încasat. Acest lucru poate fi interpretat ca o „intrare” de numerar.

Stocurile au înregistrat o scădere de valoare de 490.392 mii lei față de anul precedent, situație ce relevă faptul că întreprinderea și-a gestionat mai bine stocurile, antrenându-le cu succes în procesul de exploatare. În acest mod au fost „eliberate” resurse care erau blocate în acele stocuri.

Datoriile de exploatare au scăzut de la o perioadă la alta cu 1.046.077 mii lei, aceasta reprezentând o „ieșire” de numerar pentru plata acestora.

Din analiza cash flow-ului se mai poate observa că fluxul de numerar din activitatea de investiții este egal cu zero, ceea ce înseamnă că întreprinderea nu a efectuat investiții în această perioadă.

Activitatea de finanțare a generat un flux negativ de lichidități de (20.487), datorită faptului că întreprinderea a plătit dividendele cuvenite acționarilor. Acest deficit de resurse bănești trebuie acoperit pe seama intrărilor de numerar din activitatea operațională.

Deci, rezultă un nivel al cash flow-ului total de 8.282 mii lei care are ca și cheie de verificare următoarea relație:

CFT = Tn1 – Tn0 = 23.998 – 15.716 = 8.282 mii lei

CAPITOLUL 7. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma analizei trezoreriei și a cash flow-ului prezentată în capitolul anterior, se pot trage următoarele concluzii:

întreprinderea se află în stare de echilibru financiar pe termen lung, adică ea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat sau „rulat” pentru reînnoirea activelor circulante. Altfel spus, întreprinderea dispune de o marjă de securitate sau de siguranță financiară care îi permite să facă față nevoilor de finanțare ale exploatării atunci când sursele ciclice sunt insuficiente.

întreprinderea se află în stare de dezechilibru financiar pe termen scurt, datorită faptului că nevoile ciclice sunt mai mari decât sursele ciclice, dar acest surplus de nevoi ciclice este finanțat din surse permanente, deci la nivel de întreprindere avem echilibru financiar global.

în perioada analizată, trezoreria întreprinderii este pozitivă, ceea ce denotă faptul că fondul de rulment a fost suficient pentru a asigura finanțarea ciclului de exploatare. În anul curent, trezoreria înregistrează o tendință de creștere față de anul precedent.

excedentul de finanțare se regăsește sub forma disponibilităților bănești proprii din conturile bancare și din casă.

din analiza cash flow-ului se poate constata că activitatea operațională este singura activitate aducătoare de venit a întreprinderii, deoarece a generat un flux net de numerar de 28.769 mii lei, care i-a permis plata dividendelor cuvenite acționarilor în valoare de 20.487 mii lei, rezultând un nivel al cash flow-ului total de 8.282 mii lei.

Deci, putem concluziona că întreprinderea se găsește într-o situație favorabilă, care se caracterizează prin autonomie financiară pe termen scurt și echilibru financiar.

Propunerile referitoare la activitatea desfășurată de întreprindere sunt prezentat în cele ce urmează:

gestionarea eficientă a stocurilor la fel de bine ca și în perioada analizată

stabilirea nivelului mediu al creditului comercial acordat de întreprindere clienților săi să se facă în strânsă corelație cu nivelul mediu al creditului comercial acordat de terți întreprinderii, cu alte cuvinte, întreprinderea să beneficieze de un decalaj favorabil între durata de încasare a creanțelor și durata de achitare a obligațiilor față de furnizori pentru a nu fi nevoită să apeleze la resurse financiare externe care pe termen scurt pot deveni foarte costisitoare mai ales atunci când nevoia de finanțare este acută

extinderea creditului comercial acordat de întreprindere clienților săi să vizeze creșterea sau menținerea vânzărilor

menținerea pe termen lung a unei trezorerii nete pozitive dar, nu cu valori prea ridicate deoarece poate semnifica o slabă gestionare a acestor resurse financiare care sunt ținute la vedere în conturile de la bancă ale întreprinderii

investirea disponibilităților bănești din conturile bancare prin efectuarea de plasamente pe piața de capital, care pot să-i aducă întreprinderii câștiguri pe termen scurt (în cazul unei trezorerii nete pozitive cu valori prea ridicate)

menținerea echilibrului financiar, deoarece creează condiții pentru derularea unei activități profitabile și pentru creșterea valorii întreprinderii prin reinvestirea profitului.

ANEXA 1

SC CONFTIM SA

CENTRALIZATOR NOTE CONTABILE CASA

01/12/03 – 31/12/03

Pag. 1

SC CONFTIM SA

CENTRALIZATOR NOTE CONTABILE BANCĂ

01/12/03 – 31/12/03

Pag. 1

BALANȚA DE VERIFICARE SINTETICĂ – DECEMBRIE 2003

ANEXA 2

JUDEȚUL 35 FORMA DE PROPRIETATE 35

Județul Timiș Societate pe acțiuni

UNITATEA SC CONFTIM SA ACTIVITATEA PREPONDERENTĂ

ADRESA Loc. TIMIȘOARA (denumire clasa CAEN)

Str. Nicolae Titulescu 5 Fabricare articole îmbrăcăminte

Bl. Ap. Sc.

TELEFON 245796 COD CLASA CAEN 132

NUMĂR DIN REGISTRUL COD FISCAL/COD UNIC

COMERȚULUI J35/1236/1993 DE ÎNREGISTRARE R 1142845

BILANȚ

La data de 31/12/2003

Pagina 1

Formularul: 10

– mii lei –

CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

La data de 31/12/2003

Formularul: 20

– mii lei –

DATE INFORMATIVE

Formularul: 30

– mii lei –

– mii lei –

SITUAȚIA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Formularul: 40

– mii lei –

– mii lei –

– mii lei –

REPARTIZAREA PROFITULUI

Formularul: 50 – mii lei –

SITUAȚIA STOCURILOR ȘI A PRODUCȚIEI ÎN CURS DE EXECUȚIE

Formularul: 60

– mii lei –

SITUAȚIA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR

Formularul: 70

– mii lei –

– mii lei –

SITUAȚIA ALTOR PROVIZIOANE

Formularul: 80 – mii lei –

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

Numele și prenumele Numele și prenumele

Semnătura și ștampila unității Semnătura

BIBLIOGRAFIE

Cotleț D, Megan O. – Teoria și practica bilanțului, Editura Cargo, 2002.

Epuran M., Cotleț D., Ineovan F., Pereș I. – Contabilitate financiară vol. II, Editura de Vest, Timișoara, 1998.

Ineovan F., Cotleț D., Hațegan C., Mateș D., Iosif A., Negruț C. – Contabilitate financiară, Editura Mirton, Timișoara, 2003.

Mateș D. – Contabilitatea financiară a unităților patrimoniale, Editura Ivan Krasko, 2000.

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 94 din 29 ianuarie 2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a 4-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene.

Standardul Internețional de Contabilitate nr. 7 – Situația fluxurilor de trezorerie, Editura Economică, 2001.