Contabilitatea Financiara, Sursa de Informatii Pentru Contabilitatea de Gestiune

Contabilitatea financiară sursă de informații pentru contabilitatea de gestiune

Cuprins

Cap. I Contabilitatea financiară versus contabilitatea de gestiune

1.1 Obiective, importanță și rolul contabilității financiare.

1.2 Obiective, importanță și rolul contabilității de gestiune.

Cap. II Sistemul informațional contabil

2.1 Aspecte introductive privind sistemul informațional.

2.2 Organizarea sistemului informațional al contabilității financiare.

2.5.1 Documentele justificative

2.5.2 Registrele contabile

2.5.3 Situațiile financiare anuale

2.3 Organizarea sistemului informațional al contabilității de gestiune

2.3.1 Conturile utilizate în contabilitatea de gestiune

Cap. III Studiu de caz privind valorificarea informațiilor furnizate de contabilitatea financiară pentru contabilitatea de gestiune și procesul managerial

3.1 Prezentarea societății SC GLASS IMPEX SRL

3.2 Evoluția principalilor indicatori economico-financiari la SC GLASS IMPEX SRL

3.3. Privire practica asupra modului de valorificare a informatiilor furnizate de contabilitatea financiara in contabilitatea de gestiune

Cap. IV Concluzii și propuneri

Bibliografie

INTRODUCERE

Scopul acestei lucrări este de a înțelege interdependența dintre cele două contabilității (financiară și de gestiune) care împart același sistem informațional dar se concentrează pe obiective diferite.

Cap. I Contabilitatea financiară versus

contabilitatea de gestiune

1.1. Obiective, importanță și rolul contabilității financiare

Obiectivul principal în formarea și utilizarea contabilității financiare, este acela de: „furnizare a informațiilor sintetice privind poziția financiară, a performanțelor și modificărilor poziției financiare. Informația contabilă, pe lângă o utilizare internă de către management, este destinată și utilizatorilor externi: investitorii de capital, bancherii, angajații, furnizorii, clienții, guvernul și instituțiile sale, precum și publicul.” Tranzacțiile economice derulate pe parcursul unui exercițiu financiar sunt înregistrate, centralizate și prelucrate în diferite registre de contabilitate, pe baza cărora se va întocmi balanța de verficare și se va determina rezultatul perioadei. Informațiile destinate publicului larg sunt prezentate în raportările financiare.

În funcție de destinatarii acestor informații, există interese diferite față de entitate:

– investitorii (actuali și potențiali) vor fi interesați de profitul entității și de capacitatea acesteia de a plăti dividendele;

– băncile se vor axa pe analizarea capacității entității de a rambursa creditul și de a plăti dobânda datorată la timp;

– furnizorii vor urmări capacitate entității de a-și onora/plăti datoriile, de a menține, a majora sau sista livrările, și de a-și perfecta contractele economice cu partenerii comerciale;

– clienții vor fi interesați de capacitatea entității de a-și respecta obligațiile contractuale, prin menținerea, suplimentarea contractelor sau rezilirea acestora;

– salariații vor urmări stabilitatea locului de muncă, a nivelului de salarizare și de avantajele pe care le pot primi, sub formă de stimulări și cointeresare materială;

– statul va fi interesat de situația financiară a întreprinderii prin administrația fiscală pentru evaluarea bazei impozabile și statistica națională pentru întocmirea statisticilor naționale;

– managerii vor urmări informațiile contabile esențiale în luarea deciziilor.

Importanța contabilității financiare este dată de modul de organizare al acesteia, ea fiind standardizată, având la bază reglementări și principii contabile cu ajutorul cărora, se formează un limbaj universal al datelor informative, prin utilizarea unui plan de conturi general, prin definirea unor principii generale unanim acceptate și pe o serie de reglementări, care formează sistemul contabil. Datele obținute din prelucrarea informațiilor sunt orientate spre trecut, acestea fiind întocmite la intervale de timp bine stabilite, oferind o viziune a întreprinderii în ansamblul său. Modul de organizare și aplicare al contabilității, se face prin norme legislative, instituite de către Ministerul Finanțelor și Economiei, fiind obligatorii pentru toate unitățile patrimoniale. Conform capitolului II – „Dispozitii și principii generale” din OMEF 1802; „Pentru ca informațiile financiare să fie utile, ele trebuie să fie relevante și să reprezinte exact ceea ce își propun să reprezinte. Utilitatea informațiilor financiare este amplificată dacă acestea sunt comparabile, verificabile, oportune șiinteligibile.” Prin reglementările emise de către organele administrative, se formează un sistem contabil cuprins într-un cadrul general care are caracter unitar pentru toți agenții economici care își desfășoară activitatea în România. Pentru alinierea României la majoritatea țărilor Europei continentale în ceea ce privește normalizarea contabilă, sistemul contabil românesc trebuie să adopte instrumente legislativ sub formă de norme contabile armonizate de tipul Planului Contabil General. Un astfel de plan presupune adoptarea unui ansamblu de norme care pot”cuprinde în general următoarele elemene:

– dispoziții generale referitoare la normalizarea contabilității;

– terminologia contabilă;

– planul de conturi general;

– reguli de funcționare ale conturilor;

– metode de evaluare și determinare a rezultatelor întreprinderii;

– metodele registrelor contabile și a documentelor de sinteză;

– modele de organizare a contabilității analitice, etc.”

Rolul principal al contabilității financiare este acela, de a înregistra toate fluxurile economice derulate de către o entitate prin cumularea acestor operații sub formăde rapoarte financiare. O definiție a contabilității financiare în ceea ce privește rolul acesteia, este dată de profesorul universitar Horia Cristea: ”contabilitatea financiară colectează și tratează informațiile de bază pentru a furniza, pe baza unui limbaj universal, informații agregate cu privire la sinceritatea și fidelitatea situației patrimoniului, situației financiare și a rezultatelor exercițiului și determinarea unor indicatori de gestiune pentru diferiți utilizatori externi interesați în aprecierea globală a activității.”

Obiective, importanță și rolul contabilității de gestiune

Principalele obiective ale contabilității interne de gestiune sunt: „reflectarea tuturor operațiilor de colectare și repartizare a cheltuielilor pe destinații, respectiv pe produse, lucrări, servicii, comenzi, faze de fabricație, activități, secții, decontarea producției obținute, precum și calculul costului de producție al produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate”. Contabilitatea internă vizează subdiviziunile organizatorice, din cadrul unei entități economice (ateliere, secții) și categoriile de produse împreună cu procesele de fabricație ale acestora sau diferitele sevicii și lucrări executate, în funcție de destinația cheltuielilor. Prin controlul exercitat asupra costurilor și al eficienței utilizării resurselor disponibile, se determină rentabilitatea economică a produselor, a serviciilor și a lucrărilor executate. Pe baza datelor obținute, managerii entității, își fundamentează deciziile de coordonare și de control asupra activității interne din cadrul companiei și remediază eventuali factori perturbatori, care pot provoca probleme sau dificultăți, în activitatea curentă a companiei. Activitatea contabilității interne se concentrează asupra furnizării de informații destinate managerilor entități. Aceste informații vor sta la baza fundamentării deciziilor, legate de:

– corectarea abaterilor de la parametrii obiectivi;

– optimizarea funcției de producție;

– strategii și tactici în domeniul investițiilor;

– strategii de personal: calificare, reprofilare, disponibilizare, angajare etc.;

– menținerea și dezvoltarea capitalului firmei;

– asigurarea principiului prudenței și al continuității activității prin metodele de evaluare, utilizarea provizioanelor și ajustărilor, sistemele de amortizare;

– strategia recuperării creanțelor;

– creșterea gradului de solvabilitate și autonomie financiară;

– strategia rambursării datoriilor;

– strategii de alegere a partenerilor comerciali optimi;

– ameliorarea imaginii entității prin creșterea calității produselor, respectarea riguroasă a clauzelor contractuale încheiate cu partenerii comerciali, reclamă și publicitate, creșterea fondului comercial.

Organizarea contabilității interne rămâne la latitudinea fiecărei entități, nefiind constrânsă de alte elemente, de normalizare sau standardizare precum în contabilitatea financiară. Caracterul facultativ al contabilității de gestiune, constă în libertatea de a alege modul de organizare al acesteia, în funcție de domeniul de activitate și de necesitățile proprii, ale entității vizate.

Contabilitatea de gestiune prezintă o importanță deosebită, prin prisma faptului că aceasta se concentrează pe obținerea de informații cruciale, detaliate, în orice moment sau ori de câte ori este nevoie. Scopul este acela de a întocmi documente de sinteză, pentru a veni în sprijinul conducerii atunci când, manageri sunt puși în postura de a lua decizii delicate cu privire la coordonarea și controlul activităților efectuate de entitatea în cauză. Proiecțiile sunt orientate în majoritatea cazurilor spre viitor. Informațiile culese cu ajutorul contabilității interne sunt sintetizate și înscrise într-un raport de prezentare. În cadrul companiilor industriale există două tipuri de rapoarte informative, cele care conțin date financiare și cele care conțin date nefinanciare. Rapoartele nefinanciare, cuprind acele aspecte legate de unitățile de măsură fizice (ore, tone, metri, diferite rapoarte: pe comenzi, pe faze etc.) care se adresează îndeosebi celor cu studii tehnice, inginerilor. Conținutul acestor rapoarte depinde de solicitantul informațiilor, de departamentul vizat sau segmentul analizat și de obiectivele raportului în cauză.

Rolul contabilității de gestiune, conform definiției date de către Sorin Briciu, este acela de: „a furniza managerului acele elemente strict necesare care să-l facă să înțeleagă fenomenele și procesele care au loc în entitate, să-i furnizeze informații operative pe baza cărora poate lua decizii pertinente, să poată prevedea repercusiunile deciziilor luate și, în același timp, să aibă pârghiile pentru efectuarea unui control permanent și eficient.” Managerii pot anticipa situațiile neplăcute, într-un timp cât mai util, având în vedere anumiți factori de natură internă sau externă, care pot exercita presiuni asupra activității întreprinderii. Pe baza informațiilor colectate se vor elabora tactici și strategii menite să îmbunătățească anumite aspecte tehnico-economice, să controleze modul de utilizare al resurselor, acționând într-un mod cât mai direct asupra cauzei. Informațiile furnizate managerilor de către contabilitea internă au caracter confidențial, pentru a-și proteja interesele proprii față de concurență.

Cap. II Sistemul informațional contabil

2.1 Aspecte introductive privind sistemul informațional

Sistemul informațional este format din totalitatea elementelor utilizate, în cadrul unei companii, pentru a controla și utiliza datele colectate, prelucrate, stocate și distribuite utilizatorilor de informații, prin prezentarea obiectivului țintit. O altă definiție a sistemului informațional contabil este descrisă ca fiind un cumul: „de metode și proceduri destinate colectării, procesării, stocării și distribuirii informațiilor care vor sta la baza conceperii planurilor, a adoptării deciziilor, a coordonării și a controlului.” Prin sistemul informațional se asigură prezentarea fidelă a realității, formând un punct de plecare prin care sistemul, contribuie la atingerea obiectivelor stabilite. Informațiile necesare elaborării deciziilor strategice și economice sunt culese, prelucrate și sunt transmise mai departe pentru îndeplinirea scopurilor și a obiectivelor fixate, de asemnea sunt analizate distorsiunile apărute și cauzele apariției acestora.

Aceste activități de culegere, stocare, prelucrare și transmitere a informațiilor trebuie să se desfășoare într-un mod, cât mai eficient și eficace din punct de vedere al resurselor (informaționale și umane), utilizate pentru atingerea țelului.

Un sistem informațional, poate fi compus din următoarele elemente:

– date;

– informațiile economice;

– circuitul informațional;

– fluxul informațional.

Datele și informațiile sunt componentele primare ale sistemului informațional, elemente interdependente. Datele sunt o descriere cifrică sau letrică a acțiunilor, faptelor, proceselor sau a diferitelor fenomene, care implică entitatea în sine sau a diferitelor legături cu exteriorul, în timp ce informațiile economice, se rezumă la cele folosite în procesele economice ale entității precum informațiile contabile, comerciale, financiare etc. O persoană care deține mai multe informații în cadrul unei organizații și are capacitatea de a le gestiona eficient, posedă o influență semnificativă asupra entității. Informațiile sunt utile dacă „au valoare și generează eficiență la un nivel care depinde de complexitatea și caracterul concurențial al mediului implicat.”

Drumul parcurs de o informație sau mai multe informații între emițător și beneficiarul de informații, poartă denumirea de circuit informațional. Fluxul informațional este cantitatea de informații care este transmisă între emițător și destinatar prin circuitul informațional, având anumite caracteristici precum: viteza de deplasare, fiabilitatea, costul, etc.

Sistemul informațional contabil, are la bază informația contabilă care este „o informație economică specifică, prelucrată prin metode, procedee și instrumente proprii a datelor din contabilitate. Ea este reală, precisă, completă, operativă, reprezentând tabloul de bord, suportul deciziilor economice, financiare și gestionare luate de manageri. Contabilitatea oferă informații complexe privind valoarea activelor, datoriilor, creanțelor, capitalurilor proprii, informații privind costurile produselor, lucrărilor executate, a cheltuielilor, veniturilor și a rezultatelor financiare (profit sau pierdere).”

2.2 Organizarea sistemului informațional al contabilității financiare

Sistemul informațional al contabilității financiare are o influență majoră din partea organele administrative ale statului, care emit reglementări stabilite prin lege, cu privire la modul de organizare și conducere al unităților patrimoniale prin furnizarea de informații necesare completării situațiilor financiare care vizează cu precădere relațiile cu utilizatorii externi: asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, organele administrative, băncile și alte persoane fizice sau juridice. În România, organul administrativ abilitat cu funcția de instituire a normelor unitare și obligatorii în domeniul contabilității financiare, este Ministerul Economiei și Finanțelor. Acesta dispune de mijloacele necesare implementării acestor reglementări, inclusiv instrumentele de control. Procesul prin care organele abilitate, emit norme și reguli cu caracter unitar poartă denumirea de normalizare contabilă. Întregul proces presupune, definirea clară a obiectivelor, a cadrului informațional, a circuitului informațional, documentele utilizate și a modul prin care acestea sunt întocmite și prelucrate. Normalizarea contabilă se axează pe o serie de aspecte, printre care putem enumera:

”- norme unitare privind organizarea și conducerea contabilității financiare de către toate unitățile economice și sociale folosită ca principal instrument de cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului și al rezultatelor obținute, precum și ca sursă de informații în relațiile acestora cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane fizice sau juridice;

– obiectivele ce revin contabilității financiare ca sursă de informații necesare stabilirii patrimoniului, execuției bugetului și întocmirii bilanțului;

– modelele registrelor de contabilitate necesare înregistrării operațiunilor patrimoniale, utilizate de către unitățile cu personalitate juridică, precum și de către persoanele fizice care desfășoară activități economice;

– norme generale cu privire la efectuarea inventarierii patrimoniului, care au ca scop principal stabilirea situației reale a tuturor elementelor patrimoniale ale fiecărei unități;

– elaborarea unui cadru general al planului de conturi pentru toate ramurile și activitățile din economia națională precum și normele de utilizare a acestora;

– elaborarea unor scheme de tip unitar pentru întocmirea și prezentarea bilanțului, contului de profit și pierdere, anexei și raportului de gestiune;

– utilizarea, în întregul sistem al contabilității financiare, a unor documente tipizate potrivit unui nomenclator cu caracter unitar și obligatar.”

Contabilitatea financiară este orientată către exterior, prin divulgarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și performanța financiară. Documentele de raportare financiară prin care anumite informații generale sunt făcute publice, poartă denumirea de situații financiare anuale și sunt întocmite în funcție de criteriile stabilite de către sunt aplicate de către Ministerul Economiei și Finanțelor. Aceste criterii pot viza: cifra de afaceri, totalul activelor și numărul de salariați. OMEF 1802/2014 face precizări cu privire la categoriile de entități raportoare, conform articolului 9, pct. 2, acestea sunt grupate în trei categorii: microentități; entități mici; entități mijlocii și mari.

În cadrul fiecărei categorii există fixate anumite limite de încadrare în funcție de criteriile stabilite. În cazul microentităților, acestea ”sunt entitățile care, la data bilanțului, nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:

a) totalul activelor: 350.000 EUR;

b) cifra de afaceri netă: 700.000 EUR;

c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 10.”

Pentru enitățile mici, ordinul precizează următoarele criterii: ”sunt entitățile care, la data bilanțului, nu se încadrează în categoria microentităților și care nu depășesc limitele a cel puțin două dintre următoarele trei criterii:

a) totalul activelor: 4.000.000 EUR;

b) cifra de afaceri netă: 8.000.000 EUR;

c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.”

În cazul entităților mijlocii și mari, încadrarea acestora, se face prin depășirea a cel puțin două limite dintre cele 3 criterii stabilite:

”a) totalul activelor: 4.000.000 EUR;

b) cifra de afaceri netă: 8.000.000 EUR;

c) numărul mediu de salariați în cursul exercițiului financiar: 50.”

Conținutul raportărilor financiare diferă de la caz la caz, în funcție de reglementările în vigoare și de nevoia acestora de furniza informații corecte, concrete și fidele în funcție de complexitatea activităților desfășurate de către entitate. Acestea se pot grupa după 3 criterii, în funcție de entitatea raportoare:

– microentitățile care întocmesc contul prescurtat de profit și pierdere, trebuie să prezinte separat: cifra de afaceri netă, alte venituri, costul materiilor prime și al consumabilelor, cheltuielile cu personalul, ajustările de valoare, alte cheltuieli, impozitele, profitul sau pierderea;

– entitățile mici care întocmesc situațiile financiare simplificate: bilanțul prescurtat, contul de profit și pierdere, notele explicative la situațiile financiare anuale;

– și entitățile mijlocii și mari care întocmesc situațiile financiare anuale, care cuprind: bilanțul, contul de profit și pierdere, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situațiile financiare anuale.

În spatele întocmirii acestor situații financiare, există un întreg proces prin care tranzacțiile economice derulate de către o entitate, sunt înscrise în diferite documente (factură, bon de consum, chitanță, etc.) pe baza cărora se vor înregistra, prelucra și stoca în contabilitatea financiară și se vor distribui mai departe, utilizatorilor de informații sub formă centralizată și globală, situația patrimonială și performanța financiară. În cadrul sistemului informațional al contabilității financiare, documentele utilizate în evidența contabilă se împart în 3 categorii:

– documente justificative (de evidență primară);

– registre contabile (de evidență contabilă);

– situații financiare (de evidență sintetică și de raportare).

2.5.1 Documentele justificative

Documentele justificative sau de evidență primară sunt utilizate în consemnarea operațiilor economice în contabilitate. Dintre aceste documente putem enumera: factura, avizul, bonul de consum, ordinul de plată, cecul, procesul verbal de recepție, etc. Conform OMEF nr. 3512/2008 art. A”Norme generale”, punctele 1 și 2 privind documentele financiar-contabile, a normelor metodologice de întocmire și utilizare a acestor documente se precizează ”Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată, consemnează operațiunile economico-financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative pe baza cărora se fac înregistrări în contabilitate (jurnale, fișe și alte documente, după caz). Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:

– denumirea documentului;

– denumirea/numele și prenumele și, după caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmește documentul;

– numărul documentului și data întocmirii acestuia;

– menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiară (când este cazul);

– conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;

– datele cantitative și valorice aferente operațiunii economic-financiare efectuate, după caz;

– numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiunile respective, după caz;

– alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.”

Calitatea de document justificativ poate fi îndeplinită atunci când aceasta întrunește toate condițiile impuse de normele legale în vigoare, în ceea ce privește furnizarea de informații. În funcție de natura operației și sunt întocmite diferite documente, dintre care putem enumera:

-Factura;

– Avizul de însoțire;

– Procesul verbal de recepție;

– Nota de recepție și constatare diferență;

– Bonul de predare/transfer/restituire;

– Bonul de consum;

– Chitanța;

– Statul de plată;

– Lista de avans chenzinal;

– Nota de contabilitate;

– Ordinul de plată;

– Biletul la ordin, Cecul și alte documente.

Factura este documentul întocmit de furnizor atunci când se recunoaște decontarea/obligația de plată aferentă bunurilor vândute, serviciilor prestate și lucrărilor executate. Forma facturii este reglementată de Codul fiscal prin normele metodologice existente, și trebuie să conțină anumite elemente esențiale care să ofere autenticitate și legalitate, informațiilor cuprinse în document, dintre aceste elemente cele mai importante sunt: numărul facturii, data emiterii facturii, data livrării bunurilor sau serviciilor prestate, denumirea furnizorului, adresa și codul de înregistrare al acestuia în scopuri de TVA sau codul de identificare fiscală al persoanei impozabile care a efectuat livrarea bunurilor sau a prestat serviciile, denumirea cumpărătorului de bunuri sau de servicii, adresa, codul de identificare fiscală sau codul de înregistrare al acestuia în scopuri de TVA, denumirea bunurilor livrate și cantitatea, denumirea serviciilor prestate, baza de impozitare a bunurilor și a serviciilor, ori a diferitelor reduceri comerciale sau financiare, cota de taxă aplicată și suma colectată din taxă, exprimate în lei.

Avizul de însoțire a mărfii este întocmit în momentul în care marfa, bunul sau produsul este livrat, fiind un document care însoțește marfa pe parcursul transportului. Acesta conține aproximativ aceleași elemente informaționale, precum cele incluse în factură, diferența fiind legată de lipsa valorii impozabile și a cotei de TVA de pe aviz. În cazul în care marfa este livrată unui client, acest aviz va sta la baza întocmirii unei facturi aferente bunurilor livrate, și dacă marfa transportată va face obiectul unui transfer între două gestiuni dispersate teritorial, avizul va fi documentul de însoțire pe perioada transportului. Chiar și în cazul în care anumite materiale sunt trimise la terți, pentru prelucrare sau depozitare, se întocmește avizul de însoțire a mărfii.

Procesul verbal de recepție este un document contabil care consemnează stadiul în care se află mijloacele fixe achiziționate. Acesta este emis de către entitatea în cauză, și în funcție de intervalul de timp în care mijloacele fixe sunt recepționate, se întocmesc 3 exemplare:

– Procesul verbal de recepție, este întocmit pentru mijloacele fixe care nu necesită montaj și probe tehnice, și este pus în funcțiune la data achiziționării;

– Procesul verbal de recepție provizorie, este întocmit atât pentru mijloacele fixe cât și pentru construcțiile sau clădirile speciale care necesită doar montaj, acestea fiind considerate în funcțiune la momentul terminării montajului și al execuției construcției;

– Procesul verbal de punere în funcțiune, este întocmit în momentul în care mijloacele fixe (instalații și utilaje) au fost montate și supuse probelor tehnologice.

Nota de recepție și constatare diferențe este documentul justificativ care atestă recepția bunurilor aprovizionate și este întocmit la locul de depozitare, pentru încărcarea în gestiune a materialelor sau mărfurilor aprovizionate.

Bonul de predare/restituire/transfer este întocmit în momentul în care produsele, valorile materiale sunt încărcate în gestiune, la magazie din secțiile de producție, atelier sau cele auxiliare, de asemenea în același mod sunt predate materialele refolosibile și semifabricatele. În funcție de natura operației:

– Bonul de predare se întocmește în momentul în care, se încarcă în gestiune produsele finite/ semifabricatele și materialele refolosibile;

– Bonul de restituire este utilizat în cazul în care materialele nefolosite (materiale consumabile și semifabricatele) sunt returnate gestiunii aferente;

– Bonul de transfer reprezintă documentul contabil care însoțește valorile materiale transferate de la o gestiune la alta, în cadrul aceleași unități.

Bonul de consum este documentul utilizat în momentul lansării în producție a materiilor prime și a materialelor consumabile din magazie în consum. În funcție de specificul activității există alte 2 tipuri de documente:

– Bonul de consum (colectiv) este întocmit pe formulare separate pentru materiale din cadrul aceluiași cont de materiale consumabile, loc de depozitare și loc de consum.

– Fișa limită de consum este întocmită în momentul în care este lansat produsul (comanda) sau lucrarea, de către compartimentul de planificare (tehnic) sau de lansare, prin programul de producție și cel de consumuri normate.

Chitanța reprezintă documentul contabil care justifică depunerea în numerar a unei sume la casieria unității. Atunci când sumele înscrise pe chitanță, sunt aferente unor livrări de bunuri sau prestări de servicii scutite (fără drept de deducere), conform prevederilor legale din Codul fiscal, formularul de chitanță este documentul, care stă la baza înregistrării veniturilor în contabilitate. De asemnea există chitanța pentru operațiuni în valută utilizată pentru plățile și încasările efectuate, în numerar.

Statul de plată se întocmește lunar pentru calculul salariilor, al contribuțiilor și al altor sume datorate, în baza unor documente de evidență a timpului de muncă prestat, a documentelor de centralizare a remunerațiilor individuale pentru muncitorii salarizați în acord, precum și alte documente privind reținerile legale, concediile de odihnă, certificatele medicale, listele de avans chenzinal.

Listă de avans chenzinal se întocmește pentru calculul avansurilor chenzinale, în fiecare lună, pe baza documentelor de evidență a muncii, a timpului efectiv lucrat și a certificatelor medicale prezentate.

Bonul de mișcare al mijloacelor fixe este documentul justificativ întocmit pentru a însoții mijloacele fixe pe durata tranportului între 2 locuri de folosință ale unității, gestiunea predătoare și secția sau subunitatea primitoare.

Procesul verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale este întocmit odată cu constatarea îndeplinirii condițiilor necesare, pentru a fi scoase din funcțiune mijloacele fixe și pentru scoaterea din uz a obiectelor de inventar, date în folosință. De asemenea reprezintă documentul de predare la magazie a pieselor, componente, ansamblelor, subansamblelor și a materialelor rezultate din scoaterea efectivă din funcțiune sau din uz a mijloacelor fixe și a bunurilor materiale propuse pentru declasare.

Lista de inventariere este întocmită pentru inventarierea bunurilor aflate în gestiunile unității prin care se stabilesc plusurile sau lipsurile de bunuri precum activele imobilizate, stocurile materiale și alte valori precum elementele de trezorerie. Aceasta se întocmește la final de an, sau ori de câte ori este necesar și legea o impune.

Procesul verbal de plăți este documentul justificativ care se întocmește pentru sumele predate de casierul unității mandatarului plătitor, în vederea efectuării în numerar plata salariilor și a altor drepturi neachitate;

Efectele comerciale (cecul, biletul la ordin, cambia) sunt utilizate atât ca instrumente de credit cât și ca instrumente de plată. Acestea sunt reglementate în România prin Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, modificată prin Legea nr. 83/1994 și Legea nr. 59/1934 asupra cecului modificată prin Legea nr. 84/1994.

2.5.2 Registrele contabile

Documentele de evidență primară sunt prelucrate și centralizate în diferite registre contabile în funcție de cerințele în vigoare pentru a fi utilizate la obținerea de informații necesare lucrărilor de închidere și de întocmire a situațiilor financiare. Operațiile de prelucrare ”constă în:

– sortarea documentelor pe operații (documente de aprovizionare, de livrare, de bancă, de casă etc.)

– exprimarea în etalon valoric a mărimii operațiilor economico-financiare, dacă este cazul;

– cumularea mai multor documente justificative și obținerea pe această cale a documentelor centralizatoare;

– verificarea documentelor: de formă, cifrică și de fond.”

Operațiile economice sunt evidențiate în contabilitate prin utilizarea unui plan general de conturi, emis de către de Ministerul Economiei și Finanțelor prin clasificarea acestora după natura lor. Consemnarea acestor operații se face în baza analizei și contării documentelor justificative, în mod cronologic și sistematic în registrele utilizate în evidența contabilă în funcție de ordinea efectuării acestora, în timp. Conform prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată, registrele contabile obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare. Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel întocmite încât să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate. Documentele contabile care servesc la prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în contabilitate a operațiunilor consemnate în documentele justificative, conform OMEF 3512/2008 trebuie să conțină anumite elemente cum ar fii: tipul, numărul și data emiterii documentului justificativ, sumele corespunzătoare operațiunilor efectuate, conturile contabile, sintetice și analitice, debitoare și creditoare, semnăturile pentru întocmire și verificare.

Registrele contabile sunt utilizate în concordanță cu destinația acestora, fiind prezentate în mod ordonat și astfel completate încât să permită în orice moment identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.

Registrul jurnal este documentul contabil obligatoriu, utilizat în consemnarea operațiilor economico-financiare, în funcție de momentul efectuării lor în timp. Unitățile pot opta pentru jurnale auxiliare în cazul în care operațiunilor se desfășurate au aceeși natura, și sunt realizate în cadrul aceluiași loc de activitate. Jurnalele auxiliare utilizate pe feluri de operațiuni pot fi:

– jurnal privind operațiunile de casă și bancă;

– jurnal privind decontările cu furnizorii;

– situația încasării-achitării facturilor;

– jurnal privind consumurile și alte ieșiri de stocuri;

– jurnal privind salariile și contribuția pentru asigurări sociale, protecția socială a șomerilor și asigurările de sănătate;

– jurnal privind operațiuni diverse.

Înregistrarea operațiunilor economico-financiare în registrul jurnal, presupune preluarea unor elemente cu privire la: ”felul, numărul și data documentului justificativ, explicații privind operațiunile respective și conturile sintetice debitoare și creditoare în care s-au înregistrat sumele corespunzătoare operațiunilor efectuate.”

Registrul inventar este un document contabil obligatoriu, în care sunt înregistrate toate elementele de activ și de pasiv, acestea fiind grupate în funcție de natura lor de către entitatea. Registrul inventar se întocmește odată cu:

– înființarea unității;

– închiderea exercițiului financiar (anual);

– ocazia fuziunii, divizării sau a încetării activității desfășurate;

– alte situații prevăzute de legea în vigoare.

Completarea registrului jurnal se face pe baza inventarierii faptice, a fiecărui cont de activ și de pasiv prin listele de inventariere sau de alte documente justificative utilizate la sfârșitul exercițiului financiar. Cu ajutorul registrului jurnal și al balanței de verificare, sunt întocmite raportările financiare, prin înscrierea în bilanț și a contului de profit și pierdere a valorilor existente.

Registrul Cartea – mare este documentul contabil obligatoriu utilizat în care se înregistrate lunar și sistematic prin gruparea conturilor, mișcarea și existența tuturor elementelor de activ și de pasiv, la un moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză și sistematizare și conține simbolul contului debitor și al conturilor creditoare corespondente, rulajul debitor și creditor, precum și soldul contului. Registrul Cartea mare poate îmbrăca diverse forme:

– cartea mare șah;

– cartea mare centralizatoare;

– fișele de cont pentru operații diverse.

Acest registru se completează lunar pe baza documentelor justificative sau prin preluarea sumelor din coloanele de conturi din jurnale și conține cate o filă pentru fiecare cont utilizat de entitate. Pe baza registrului cartea mare, se întocmește balanța de verificare.

În funcție de modul de înregistrare al operațiunilor economice în contabilitate avem diferite forme de contabilitate care formează sistemul registrelor, al formularelor și cel al documentelor contabile corelate între acestea, prin consemnarea tranzacțiilor efectuate în mod cronologic și sistematic. Acest sistem al registrelor cuprinde: ”principalele forme de înregistrare în contabilitate a operațiunilor economico-financiare în cazul unităților care conduc contabilitatea în partidă dublă: „pe jurnale”, „maestru-șah” și forma combinată „maestru-șah cu jurnale.”

Forma de înregistrare ”pe jurnale” utilizează următoarele registre:

a). Registrul Jurnal;

b). Registrul inventar;

c). Cartea mare;

d). Jurnalele auxiliare;

– jurnal privind operațiunile de casă și bancă;

– jurnal privind decontările cu furnizorii;

– situația încasării-achitării facturilor;

– jurnal privind consumurile și alte ieșiri de stocuri;

– jurnal privind salariile și contribuția pentru asigurări sociale, protecția socială a șomerilor și asigurările de sănătate;

– jurnal privind operațiuni diverse;

e) Balanța de verificare.

În cadrul formei ”maestru șah” de înregistrare, se utilizează următoarele forme de registre:

– Registrul-jurnal;

– Registrul-inventar;

– Cartea mare;

– Balanța de verificare.

Cea de-a treia formă ”maestru șah pe jurnale” este o combinație între ”maestru șah” și forma de înregistrare ”pe jurnale”, deoarece utilizează jurnalele auxiliare.

Planul Contabil general

Înregistrarea în evidența contabilă, a operațiilor financiare desfășurate în cadrul unei entități necesită o urmărire continuă a elementelor patrimoniale. Pentru reflectarea operațiilor economice în contabilitate se utilizează contul. Cu ajutorul acestuia sunt înregistrate modificările (creșterile și descreșterile) mijloacelor și surselor din cursul perioadei de gestiune. Pentru a înțelege mai ușor aceste operațiuni, profesorul Niculae Feleagă descrie acest proces ca fiind totalitatea: ”termenilor utilizați cel mai frecvent în realizarea acestei funcții:

Faptă: Eveniment care are consecințe pentru întreprindere. O faptă este general sursa sau cauza variațiilor activului, pasivului sau capitalurilor proprii. Faptele pot să fie clasificate în două categorii: fapte interne și fapte externe.

Operație: Faptă externă care presupune transferul sau schimbul unei valori între două entități.

Cont: Tablou care arată incidența operațiilor și altor fapte asupra unui element de activ, de pasiv sau de capitaluri proprii. Contabilitatea unei întreprinderi trebuie să asigure ținerea unui cont distinct pentru fiecare element de activ, de pasiv, de capitaluri propri, de venituri și de cheltuieli.”

Operațiile prelucrate și stocate în registrele contabile sunt cumulate în conturi. Fiecare cont utilizat este deschis pentru a reflecta anumite părți ale activului patrimonial, a elementelor de datorii și capitaluri proprii. Aceste operațiuni presupun o dublă înregistrare simultană și concomitentă în debitul unui cont și respectiv creditul altui cont, cu aceeași sumă. Conform următoarei definiții: ”evidențierea pe documentele primare a conturilor corespondente, sub formă de formulă contabilă, în care urmează a se realiza înregistrarea operațiunilor economico-financiare, se numește contare”. Aceste conturi sunt centralizate la sfârșitul perioadei de gestiune, în balanța de verificare, pentru a verifica corectitudinea înregistrărilor în contabilitate a operațiunilor, pentru controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică.

Conturile cuprinse în primele cinci clase (1-5), evidențiază acele operații economico-financiare care afectează modificările patrimoniale, și prin calculul soldurilor lor, elementele de activ și de pasiv furnizează informații pentru completarea bilanțului.

Conturile din clasa 6 și 7 sunt utilizate pentru înregistrarea cheltuielilor și veniturilor efectuate. Acestea sunt transpuse în contul de profit și pierdere pentru a măsura performanța entității. Clasa 8 ”Conturi speciale” este formată din conturi extrabilanțiere, prin care se ține evidența drepturilor și obligațiilor .

În conformitate cu OMEF 1802/2014 cu privire la funcțiuneaconturile, ”la reflectarea în contabilitate a operațiunilor economice derulate se are în vedere conținutul economic al acestora, cu respectarea principiilor, bazelor, regulilor și politicilor contabile permise de reglementarea contabilă aplicabilă.”

Balanța de verificare este un document contabil utilizat pentru a verifica corectitudinea înregistrării operațiunilor efectuate și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, de asemenea este principalul instrument pe baza căruia se elaborează situațiile financiare. Aceasta se încheie anual, la finele exercițiului financiar, după caz la termenele prevăzute de întocmire a raportărilor financiare sau ori de câte ori se consideră necesar.

2.5.3 Situațiile financiare anuale

Situațiile financiare anuale, sunt întocmite periodic conform reglementărilor în vigoare, pe baza documentele de evidență contabilă care vor furniza informațiile necesare, elaborării raportărilor financiare. Aceste reglementări vizează conform OMEF 1802/2014 ”formatul și conținutul situațiilor financiare anuale, principiile contabile și regulile de recunoaștere, evaluare, scoatere din evidență și prezentare a elementelor în situațiile financiare anuale individuale, regulile de întocmire, aprobare, auditare/verificare, potrivit legii, și publicare a situațiilor financiare anuale, Planul general de conturi, precum și conținutul și funcțiunea conturilor contabile. În funcție de necesitatea utilizării situațiilor financiare, acestea au ca obiective ”informarea asupa:

– situației financiare a întreprinderii și, în mod special, asupra resurselor economice pe care ea le controlează;

– obligațiilor și efectelor tranzacțiilor, evenimentelor și circumstanțelor susceptibile să modifice resursele și obligațiile;

– performanței financiare a întreprinderii;

– manierei în care întreprinderea a obținut și utilizat lichiditățile, în contextul activităților de exploatare, de finanțare și de investire, precum și prin intermediul altor factori care afectează lichiditatea și solvabilitatea;

– gradului și manierei în care conducătorii au realizat obiectivele care le-au fost fixate în cadrul mandatului social;

– gradului de conformitate al întreprinderii cu legile, reglementările și cu alte dispoziții contractuale.”

De asemenea elementele prezentate în raportările financiare, atât situațiile financiare individuale cât și situațiile financiare consolidate, sunt evaluate și recunoscute cu ajutorul principiilor generale, menite să asigure o imagine fidelă asupra entității în ceea ce privește poziția financiară, performanța, modificarea capitalului propriu și modificările fluxurilor de trezorerie al acesteia. Principiile generale utilizate conform OMEF 1802/2014, care servesc la determinarea valorii elementelor recunoscute în contabilitate și prezentate în situațiile financiare sunt:

– principiul continuității activității;

– principiul prudenței;

– principiul permanenței metodelor;

– principiul contabilității de angajamente;

– principiul intangibilității;

– principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii;

– principiul necompensării;

– principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție;

– principiul pragului de semnificație.

Bilanțul este un instrument contabil foarte important în procesul conducerii, deoareceeste utilizat pentru a fundamenta deciziile cu privire la alocarea, finanțarea, utilizarea și recuperarea fondurilor, cât și pentru a organiza controlul asupra realizării obiectivelor stabilite, precum și pentru a stabilii drepturile și obligațiile și provenite din activitatea de administrare și dezvoltare a patrimoniului.

Acesta conține „informații despre situația financiară a întreprinderii și, în special, referitoare la resursele economice pe care ea le controlează, la datorii și efectele tranzacțiilor, evenimentelor și circumstanțelor susceptibile să modifice resursele și datoriile.”

Bilanțul contabil mai poate fi definit ca un document de sinteză, unul dintre cele mai importante, prin care se asigură centralizarea și generalizarea tuturor datelor agenților economici și instituțiilor publice, într-o formă unitară și sintetică, care să permită o privire de ansamblu, o analiză în detaliu și un control al activității desfășurate și al rezultatelor obținute la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune.

Prin posibilitățile sale de informare, bilanțul este un instrument foarte important în procesul de fundamentare a deciziilor adoptate de către conducerea entităților în vederea administrării activității curente, de asemenea a celei de perspectivă, și de efectuare a activității de control privind modul de realizare a obiectivelor de natură economică și financiară.

Contul de profit și pierdere este utilizat pentru a calcula rezultatul exercițiului și pentru a comunica informația privind profitul sau pierderea obținută. Este elaborat sub forma unui tabel centralizator privind mărimea veniturilor și a cheltuielilor, clasificate în funcție de anumite criterii. Aceste criterii pot fii legate de natura sau destinața cheltuielilor și a veniturilor. Contul de profit și pierdere cuprinde următoarele elemente: cifra de afaceri netă, veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, precum și rezultatul exercițiului (profit sau pierdere).

În ceea ce privește veniturile se includ atat sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse. Activitățile curente sunt activitățile desfășurate de o entitate, ce fac parte din obiectul său de activitate, precum și activitățile secundare acestora. Veniturile realizate din activitatea curentă pot avea denumiri diferite: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii, subvenții, dobânzi, sau dividende.

Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

– venituri din exploatare;

– venituri financiare.

Cheltuielile unei entități reprezintă valorile plătite sau de plată pentru diferite operațiunii, cum ar fi:

– consumurile de stocuri și servicii prestate, de care beneficiază o entitate;

– cheltuieli cu personalul;

– executarea anumitor obligații legale sau contractuale etc.

În cheltuielile exercițiului financiar se pot cuprinde, de asemenea, amortizările, provizioanele, și ajustările pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor. Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:

a) cheltuieli de exploatare, pot cuprinde:

– cheltuieli privind stocurile de materii prime și materiale consumabile, obiectele de inventar consumate, materialele nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor, contravaloarea energiei și a apei consumate, valoarea activelor biologice de natura stocurilor, costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

– cheltuieli ocazionate de serviciile executate de terți; (cele legate întreținere și reparații, redevențe, locații de gestiune precum și chirii, prime de asigurare, studii și cercetări și cele legate de pregătirea personalului;

– cheltuielile cu serviciile executate de terți (colaboratori);

– comisioane și onorarii;

– cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate;

– transportul de bunuri și personal;

– deplasări, detașări și transferări;

– cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele;

– cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);

– alte cheltuieli de exploatare (cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător, aferente perioadei;

– pierderi din creanțe și debitori diverși;

– despăgubiri, amenzi și penalități;

– donații, sponsorizări și alte cheltuieli similare;

– cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital;

– creanțe prescrise potrivit legii;

b) cheltuieli financiare, formate din:

– pierderi din creanțe legate de participații;

– cheltuieli privind investițiile financiare cedate;

– diferențele nefavorabile de curs valutar;

– dobânzile privind exercițiul financiar în curs;

– sconturile acordate clienților;

– pierderi din creanțe de natură financiară și altele.

Cheltuielile cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, in functie de natura lor.

Situația fluxurilor de trezorerie este un document contabil care reflectă fluxurile de numerar din cursul perioadei, clasificate în funcție de ciclurile de activitate ale entității: exploatare, investiții și finanțare. Fluxurile de trezorerie reprezintă intrările sau ieșirile de numerar și echivalente de numerar. Numerarul este format din „disponibilitățile banești și depozitele la vedere, și în echivalentele de numerar se includ investițiile financiare pe termen scurt și extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în sume de numerar și al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.” În cadrul activităților de exploatere sunt realizate principalele venituri provenite din activitate de producție a entității, precum și alte activități carenu sunt cuprinse în activitățile de investiții sau cele de finanțare. Activitățile de investiții constă în achiziția și vânzarea sau cedarea de active imobilizate precum și de alte investiții care nu fac parte din echivalentele de numerar. În ceea ce privește activitățile de finanțare, acestea sunt activități care au drept scop modificări ale dimensiunii capitalurilor proprii și ale împrumuturilor entității.

Fluxurile de trezorerie care provin din activitatea de exploatare sunt: încasările de numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii, încasările de numerar provenite din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri, plățile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii, plățile în numerar efectuate către și în numele angajaților, plăți în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit.

Fluxuri de trezorerie provenite din activitatea de investiții sunt: plățile în numerar pentru achiziția de imobilizări corporale, necorporale și alte active imobilizate. În aceste plăți se includ și costurile de dezvoltare capitalizate și la construcția, în regie proprie, a imobilizărilor corporale, încasările denumerar din vânzarea imobilizărilorcorporale, necorporale și a activelor imobilizate, plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capitaluri proprii sau de datorii ale altor entități și de interese în asocierile în participație (altele decât intrumentele de plasament sau tranzacționare), încasările de numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entități si din vânzarea de interese în asocierile în participație (altele decât intrumentele de plasament sau tranzacționare), avansurile acordate în numerar și împrumuturile acordate altor terți, încasările în numerar provenite din rambursarea avansurilor și a împrumuturilor acordate altor terți.

Fluxurile de trezorerie provenite din activitatea de finanțare sunt: încasările de numerar provenite din emisiunea de noi acțiuni sau alte instrumente de capitaluri proprii, plățile în numerar efectuate pentru a dobândi sau răscumpăra acțiunile entității, către acționari, încăsările de numerar provenite din emisiunea de titluri de creanță, împrumuturi, efecte comerciale, obligațiuni, ipoteci și alte împrumuturi pe termen scurt sau lung, rambursări în numerar a sumelor împrumutate, plăți în numerar efectuate de locatar pentru diminuarea datoriei existente aferente unui contract de leasing financiar.

Situația modificărilor capitalului propriu reflectă modificările survenite capitalurilor proprii ale unei entități, delimitate între începutul și finalul perioadei de raportare, reflectând creșterea sau diminuarea capitalului în timpul perioadei. Modificările din timpul unei perioade a capitalurilor proprii, reflectă valoarea totală a veniturilor și a cheltuielilor, inclusiv cele legate de câștigurile sau pierderile generate pe parcursul unei perioade de activitatea entității. Conform următoarei definiții, această situație financiară „pune în evidență profitul net sau pierderea netă a perioadei pentru care se întocmește, fiecare element de venit și cheltuială, câștig sau pierdere care este recunoscut direct în capitalul propriu și totalul acestor elemente, precum și efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile și corecția erorilor fundamentale.”

Notele explicative sunt documente contabile care au rolul de a oferi informații suplimentare, în legătură cu elementele prezentate în structurile bilanțului și a contului de profit și pierdere, politicile contabile și alte detalii esențiale. Acestea trebuie să conțină:

– informații despre reglementările contabile în vigoare care au stat la baza întocmirii situațiilor financiare anuale și despre politicile contabile adoptate;

– informații suplimentare care nu sunt reflectate în bilanț, contul de profit și pierdere și, de asemenea și în cazul situațiilor modificărilor capitalurilor proprii și/sau situațiilor fluxurilor de numerar, detalii importante care pot oferi o mai bună înțelegere asupra datelor prezentate.

„Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de cât ori este necesar, pentru buna lor înțelegere:

– denumirea entității care face raportarea;

– faptul ca situațiile financiare anuale sunt proprii acesteia, și nu grupului;

– data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare anuale;

– moneda în care sunt întocmite situațiile financiare anuale;

– exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, lei).”

Notele explicative trebuie să ofere informații suplimentare față de cele cerute de prezentele reglementări, în funcție de necesitatea clarificării anumitor aspecte legate de:

– alegerea politicilor contabile, în care sunt incluse: bazele de evaluare selectate, aplicate diferitelor elemente, conformitatea politicilor contabile utilizate, cu principiile contabile în vigoare și orice alte modificări semnificative ale politicilor contabile selectate;

– în cazul în care imobilizările corporale sunt evaluate la valori reevaluate, se întocmește un tabel care să reflecte următoarele elemente: evoluția rezervei din reevaluare în cursul exercițiului financiar, cu explicarea tratamentului fiscal alelementelor cuprinse și valoarea contabilăsau de intrare care ar fi fost recunoscută în bilanțdacă nu ar fi existat reevaluarea;

– în momentul în care instrumentele financiare sunt evaluate la valoarea justă: sunt prezentate ipoteze semnificative cu privire la modele și tehnicilor de evaluare utilizate,de asemenea sunt prezentate pe categorii de instrumente financiare, valoarea justă, modificările de valoare incluse direct în contul de profit și pierdere, precum și modificările incluse în rezervele de valoare justă și se vor oferi detalii despre condițiile semnificative care pot modifica valoarea, calendarul și certitudinea încasării de fluxuri viitoare de numerar într-un tabel care să prezinte toate mișcările recunoscute direct în capitalurile proprii, în cursul exercițiului financiar;

Suma totală a oricăror angajamente financiare, garanții sau active și datorii contingente neincluse în bilanț, indicând natura și forma oricărei garanții reale care a fost acordată și separat de acestea, sunt prezentate orice angajamente privind pensiile și entitățile afiliate sau asociate;

Valoarea avansurilor și creditelor acordate membrilor organelor de administrație, organelor de conducere și de supraveghere,cu prezentarea ratelor dobânzii, a principalelor condiții și a oricăror sume restituite, amortizate sau la care s-a renunțat, precum și a angajamentelor asumate în numele acestora sub forma garanțiilor de orice fel, cu indicarea totalului pe fiecare categorie;

Cuantumul și natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o mărime sau o incidența exceptională;

Sumele datorate de către entitate care devin exigibile după operioadă mai mare de cinci ani, precum și valoarea totală adatoriilor entității acoperite cu garanții reale depuse de aceasta,cu indicarea naturii și formei garanțiilor;

Numărul mediu de angajați în cursul exercițiului financiar.

2.3 Organizarea sistemului informațional al contabilității de gestiune

Necesitatea organizării unui sistem informațional contabil de gestiune derivă din nevoia utilizatorilor interni, mai precis a managerilor de a controla, coordona activitatea desfășurată prin accesul la informații de natură economică care să vină în ajutorul/suportul planificărilor, în rezolvarea problemelor, și a deciziilor emise. Informațiile utilizate de către contabilitatea de gestiune în general provin din contabilitatea financiară, acestea au aceeași bază documentară unică. În funcție de obiectul de activitate realizat de către entitate, ”contabilitatea de gestiune asigură, în principal:

a) înregistrarea operațiilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinații, respectiv pe activități, centre de profit, după caz;

b) calculul costului de achiziție, de producție, de prelucrare al bunurilor intrate, obținute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producției în curs de execuție, imobilizărilor în curs etc., din unitățile producție, comerciale, prestatoare de servicii, financiare și alte domenii de activitate;

c) furnizarea de informații:

– legate de costul de produselor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice cu activități de producție, lucrări și prestări de servicii;

– privind costul produselor vândute pentru persoanele juridice care desfășoara activități de comerț;

– necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor manageriale privind conducerea activității interne;

– alte informații impuse de realizarea unui management performant.”

Informațiile oferite de către contabilitatea de gestiune, au caracter confidențial și vizează în special gestiunea internă a entității, destinația consumului de resurse, metodele de calcul ale costurilor, performanțele realizate de structurile entității până la nivelul sectoarelor și obiectelor de calculație. Poziționarea sistemului informațional economic (al unei afaceri) în cadrul contabilității de gestiune, presupune, dezvoltarea mai multor planuri prin care aceasta să-și adune, colecteze informațiile necesare din alte sisteme preponderent externe, cu privire la investiții, la vânzări, informații legate de gestionarea unor riscuri, informații elgate de aprovizionări și alte aspecte de natură economică. De asemenea contabilitatea de gestiune dispune de propriile instrumente, de prelucrare și prezentare a informațiilor sub diferite forme, cum ar fi:

– informațiile privind planurile pe termen mediu și lung;

– studii economice punctuale;

– statistici extracontabile, care privesc de regulă operațiile curente;

– contabilitatea financiară și analizele financiare;

– contabilitatea de gestiune;

– tablouri de bord;

– sistemul de bugete al întreprinderii.

2.3.1 Conturile utilizate în contabilitatea de gestiune

Organizarea contabilității de gestiune este decisă de către management-ul entității, în funcție de nevoile specifice, prin utilizarea de conturi specifice sau prin dezvoltarea conturilor sintetice din contabilitatea financiară în conturi analitice pe gestiune. Utilizarea conturilor contabile trebuie să permită stocarea și accesarea informațiilor într-un mod facil și flexibil, astfel încât să permită o urmărire în detaliu.

Contabilitatea de gestiune dispune de o clasă separată de conturi, din cadrul planului general de conturi: clasa 9 ”conturi de gestiune”. Circuitul conturilor din această clasă ”se constituie într-un sistem autonom, în sensul că aceste conturi nu întră în corespondență cu conturile din celelalte clase.” Acestea conturi sunt împărțite în trei grupe, în funcție rolul îndeplinit:

– 90 ”Decontări interne”;

– 92 ”Conturi de calculație”;

– 93 ”Costul producției.”

Grupa 90 ”Decontări interne” cuprinde următoarele conturi:

901 – ”Decontări interne privind cheltuielile”

902 – ”Decontări interne privind producția obținută”

903 – ”Decontări interne privind diferențele de preț (cost)”

În aceste conturi sunt reflectate operațiunile de colectare a cheltuielilor și obținerea produselor.

Grupa 92 ”Conturi de calculație” este formată din următoarele conturi:

921 – ”Cheltuieli ale activității de bază”

922 – ”Cheltuieli ale activității auxiliare”

923 – ”Chetuielie indirecte de producție”

924 – ”Cheltuieli generale de administrație”

925 – ”Cheltuieli de desfacere”

Grupa 92 de conturi preia în evidență cheltuielile de exploatare în funcție de destinația acestora.

Grupa 93 ”Costul producției”

931 – ”Costul producției obținute”

933 – ”Costul producției în curs de execuție”

Această grupă de conturi îndeplinește rolul de tranzit al informației contabile, pentru a evidenția producția finită și producția în curs de execuție.

Clasa 9 de ”Conturi de gestiune”, oferă posibilitatea înregistrării următoarelor operațiunii specifice:

”- preluarea din contabilitatea financiară a cheltuielilor ce urmează a fi încorporate în costuri;

– înregistrarea, urmărirea și controlul cheltuielilor bugetare în structurile, cheltuieli directe pe produse, lucrări și servicii și cheltuieli indirecte pe secții, ateliere etc.;

– înregistrarea, urmărirea și controlul producției fabricate în decursulu perioadei de gestiune la prețul de înregistrare (costuri prestabilite);

– determinarea, înregistrarea, urmărirea și controlul producției în curs de execuție la sfârșitul perioadei gestiune;

– stabilirea, înregistrarea, urmărirea și controlul diferențelor dintre costurile efective ale producției și prețurile de înregistrare (costurile prestabilite) ale acesteia.”

Conturile de gestiune au o caracteristică proprie, deoarece la sfârșitul perioadei, acestea nu apar în în situațiile financiare, fiindcă informațiile și datele utilizate și obținute de contabilitatea de gestiune sunt preluate din contabilitatea financiară.

2.3.2. Instrumente de măsurare și control de gestiune

Tablou de bord este un instrument de măsurare și informare a managerilor care se concentrează pe evoluția activităților, din cadrul entității. Tabloul de bord este instrumentul menit să surprindă cele mai relevante informații, necesare managerilor. Cu ajutorul acestuia se realizează o informare continuă și intensă, a conducătorilor, asupra modului în care evoluează fenomenele specifice activităților conduse. Tabloul de bord se prezintă, sub forma unui sistem de indicatori, în mărimi absolute și relative, utilizat pentru a analiza, controla și regla activităților desfășurate de entitate. Acesta selectează, organizează, consolidează și oferă o imagine de ansamblu asupra principalelor elemente informaționale necesare unui manager pentru a asigura, în mod operațional, desfășurarea activităților, cu traiectoria stabilită prin programul de activitate.

Prin intermediul tabloului de bord sunt stabilite obiectivele, sunt monitorizate și confirmate realizările față de previziuni. De asemenea, sunt prezentate într-o formă clară și promptă, incidentele care pot provoca abateri, în atingerea obiectivelor stabilite. Utilizarea tabloului de bord pune la dispoziția managerilor, posibilitatea de a-și îndrepta toate acțiunile asupra unor domenii de activitate și de a fixa, pentru acestea, obiective încredințate unor centre de responsabilitate. ”Tabloul de bord poate fi considerat un răspuns la insuficiența contabilității generale pentru fundamentarea deciziilor curente de gestiune luate de manageri. Într-o manieră generală, el se compune dintr-un ansamblu de indicatori, mai puțin numeroși, care dau responsabililor de gestiune o informație semnificativă în pilotajul lor.” Tabloul de bord trebuie să evidențieze punctele slabe ale entității, evoluția activităților în raport cu obiectivele fixate și, în final, să remedieze deficiențele și să îmbunătățească performanțele acesteia.

Conceperea tabloului de bord, presupune respectarea următoarelor principii:

”- coerența;

– pertinența;

– frecvența;

– eficiența;

– și standardizare.”

Tabloul poate fi definit ca fiind un tabel sau un grafic format dintr-o grupare de termeni, de simboluri și de numere, dispuse în șiruri și coloane. Pe tabloul de bord sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și pilotării unui vehicul. În plan economic, tabloul de bord este format dintr-o serie de indicatori și informații esențiale, care permit o vedere de ansamblu, asupra abaterilor ivite și permit luarea de decizii în vederea orientării gestiunii, pentru a atinge obiectivele propuse prin planificare. Tabloul de bord poate fi descris ca un sistem de informare, menit să furnizeze date în mod permanent și rapid, furnizând informații necesare controlului entității pe termen scurt și să faciliteze exercitarea responsabilităților.

În funcție de volumul și structura informațiilor culese și prezentate avem de-a face cu diverse tablouri de bord:

– tablourile de bord restrânse, se utilizează atunci când volumul de informații, este mic și culegerea și transmiterea acestora implică eforturi reduse;

– tablourile de bord complexe, sunt destinate unei informări mai ample, deoarece necesită o analiză mai amănunțită a fenomenelor și proceselor în desfășurare,și e nevoie de un efort mai ridicat din partea managementului, să urmărească și să participe la formarea acestui tablou.

Utilizat ca instrument de pilotaj, acesta conține următoarele caracteristici:

„- este destinat fiecărui responsabil operațional;

– conține un număr relativ redus de indicatori (10 până la 25 de indicatori, maxim);

– informațiile nu sunt numai de natură financiară, fiind prezentați și indicatori în etalon natural sau de calitate;

– se obține rapid, existând posibilitatea identificării originii informației;

– este ușor de înțeles și simplu de interpretat, indicatorii fiind prezentați într-o manieră vizuală, cu ajutorul tabelelor, graficelor, în valori absolute și rate.”

Unul dintre dezavantajele majore ale sistemelor informaționale contabile tradiționale este non-localizarea responsabilităților. Decupajul tablourilor de bord trebuie să respecte decupajul responsabilităților și a liniilor ierarhice. Pentru ansamblul entității, cartografia tabelelor de bord trebuie sa se muleze pe structura de autoritate reprezentată piramidal în care fiecare responsabil aparține de fapt celor două echipe:

– primește o delegare de putere la nivel ierarhic superior și trebuie, periodic, să dea socoteală;

– delegă la nivel inferior o parte din puterea sa.

Aceasta structură obligă fiecare nivel de responsabilitate la trei tipuri de comunicare:

– comunicare descrescătoare, când un nivel trasează o delegare de putere, cu obiectivele negociate, nivelului inferior;

– comunicare transversală între responsabilii situați pe același nivel ierarhic;

– comunicare crescătoare, când un nivel răspunde de obiectivele primite.

Rețeaua tabloului de bord are un mecanism cu următoarele caracteristici:

– fiecare responsabil are tabloul său de bord;

– fiecare tabloul de bord are o linie totalizatoare a rezultatelor care trebuie să figureze în tabloul de bord al nivelului ierarhic superior;

– fiecare tablou de bord de un același nivel ierarhic trebuie sa aibă o aceeași structură pentru a permite admiterea datelor;

– introducerea datelor în tabloul de bord trebuie să respecte linia ierahică.

Balance scorecard este un instrument integrator de control care ”furnizează o reprezentare operațională a performanței globale a firmei, permițând totodată ghidarea și evaluarea strategiei.”

Este un raport structurat al managementului de performanță, utilizat de către manageri printr-un sistem propriu, automatizat de prelucrare a datelor, cu scopul de a monitoriza gradul de atingere al obiectivelor stabilite, prin personalul abilitat în controlul activităților desfășurate de către entitate. Elementul distinct al balanței scorecard este dat de utilizarea unui mix de date atât financiare cât și non-financiare, care asigură vizionarea unui raport la obiect. Acest raport nu se utilizează ca înlocuitor pentru rapoartele financiare, deoarece se prezintă sub forma unui rezumat menit a fi înțeles, prin oferirea de informații relevante.

Este organizat cu ajutorul a patru axe:

– perspectiva financiară;

– perspectiva clienți;

– creștere și dezvoltare;

– procese interne.

Balanța Scorecard este destinată în special conducătorilor entității sau managerului domeniului de activitate strategică. Aceasta înglobează „în același produs indicatori generați de patru perspective diferite, aceasta trebuie să constituie un mijloc privilegiat pentru a permite un pilotaj global al performanței. În acest sens, se apropie mult ca finalitate și ca principii care duc la elaborarea sa de tabloul de bord francez.”

Obiectivele cheie stabilite la nivelul celor patru perspective sunt interconectate prin relații cauzale. Prin intermediul unei hărți strategice se poate vizualiza modul în care se realizează o conectare între activele intangibile și strategia entității pentru crearea de valoare.

În practică se întâlnesc două tipuri de balanță scorecard:

– balanță scorecard pentru controlul managerial. Scopul acestui tip este de a ajuta managerii să monitorizeze, să controleze și supervizeze diverse procese în vederea atingerii performanței scontate. Setul de indicatori vor fi în concordanță cu cele patru dimensiuni.

– balanța scorecard pentru controlul strategic. Acest tip ajută managerii să stabilească obiectivele strategice și să monitorizeze procesele în vederea realizării obiectivelor. Setul informațional alertează managerii despre intervențiile ce se impun pentru a asigura atingerea obiectivelor propuse.

Cu ajutorul balanței scorecard „sunt menținuți indicatori financiar contabili, însă se prezintă și indicatori privind clienții, privind calitatea, privind eficiența internă a întreprinderii și capacitatea acesteia de creștere pe termen lung.”

Prin conținutul informațional, balanța scorecard este orientată către acțiune și anticipare, fiind rezultatul unui proces de selecție a datelor, astfel încât informațiile furnizate conducerii să nu fie prea încărcate de detalii. Echilibrul este considerat principiul de bază prin care se caracterizează o balanță scorecard. Măsurarea performanței necesită în primul rând stabilirea unor obiective, pentru fiecare dintre aceste patru perspective și ulterior stabilirea indicatorilor specifici utilizați pentru monitorizarea acestor obiectivi. Cele patru perspective trebuie avute în vedere simultan pentru atingerea performanței și reușitei pe termen lung. Dezechilibrul este sesizat atunci când un domeniu este mai mult sau mai puțin accentuat. Prin balanța scorecard managerii se concentrează în special asupra obiectivelor pe termen lung, atenția este concentrată spre viitor conducând astfel spre schimbare organizațională.

BSC este un model complex de performanță, legăturile de cauzalitate dintre obiectivele de performanță fiind în mod clar explicitate prin intermediul hărților strategice. Din acest punct de vedere BSC se diferențiază în mod evident de Tabloul de bord care apare în cele mai multe cazuri ca o listă de indicatori lipsiți de intrecondiționalitate.

Principalele elemente pe care trebuie să le includă o balanță scorecard sunt:

– principalele fapte ale perioadei;

– indicatorii macroeconomici;

– indicatorii principali ai entității;

– să asigure comparabilitatea cu aceeași perioadă a anului precedent;

– să asigure istoricul anului curent (lună de lună);

– să arate trendul indicatorilor;

– să fie relevantă pentru specificul fabricii;

– să fie simplă și inteligibilă;

– să fie flexibilă și ameliorabilă.

Controlul bugetar este o procedură a contabilității de gestiune, prin care se compară situația reală cu rezultate previzionate, stabilite de către conducerea unei entități. Misiunea de control bugetar se concretizează în ”identificarea și explicarea abaterilor de la prevederile bugetelor”. Bugetul este o expresie a cantității planurilor de acțiuneși un instrument, care ajută la coordonarea și implementarea obiectivelor previzionate. Înscrierea în bugete a datelor rezultate în urma previziunilor constituie bugetarea.

Acesta trebuie realizat suficient de des, pentru a lua măsuri de corecție în timp util și descentralizat, astfel încât deciziile și responsabilitățile să fie luate la același nivel ierarhic. Controlul bugetar trebuie efectuat lunar și să vizeze două obiective:

– controlul execuției bugetelor;

– reajustarea previziunilor bugetare și corectarea acestora.

Controlul bugetar presupune o monitorizare a activității de gestiune prin compararea în permanență, a rezultatelor obținute cu prevederile bugetare, în scopul descoperirii disfuncționalităților, analizarea abaterilor favorabile și nefavorabile și transmiterea informațiilor managementului în vederea adoptării deciziilor.

Organizarea controlului bugetar ridică anumite probleme, cum ar fi:

”- stabilirea răspunderilor privind realizarea prevederilor din fiecare buget;

– organizarea sistemului de urmărire a realizării bugetelor și a abaterilor dintre realizările efective și cele din buget;

– analiza cauzelor ce au determinat abaterile, stabilirea răspunderilor și luarea deciziilor pentru apropierea realizărilor de previziuni sau a modifica după caz previziunile dacă realitatea o impune;

– selectarea abaterilor semnificative din totalul abaterilor, adoptându-se conducerea prin excepție a centrelor de responsabilitate.

În domeniul costurilor de producție care constituie o importantă secțiune a contabilității de gestiune, pentru ca bugetul să fie funcțional în gestiunea și controlul unităților, este necesară adoptarea în calculație a metodei costurilor standar sau normate. Aceasta întrucât bugetul constituie un instrument de planificare și control al cheltuielilor și al veniturilor pe centre de gestiune stabilind responsabilitatea fiecărui centru, iar calculația costurilor standard sau a costurilor normate are ca obiect antecalculația și alocarea resurselor pe purtători de costuri (produse, lucrări, servicii) care le vor genera. De aceea, atât bugetul de venituri și cheltuieli cât și calculația costurilor standard sau a costurilor normate asigură controlul intern de gestiune prin intermediul abaterilor dintre realizări și previziuni, generând o relație strânsă între controlul bugetar și sistemul conturilor. Realizând controlul gestiunii prin compararea nivelului prețului de revenire cu cel previzionat și cu prețul de vânzare, contabilitatea de gestiune furnizează informații în vederea luării de reducere a costurilor și creștere a profitului.

”Un sistem contabil de control bugetar prezintă următoarele caracteristici:

– este o sinteză periodică, deoarece valorile efective se cunosc după corecțiile de zi cu zi;

– are o periodicitate relativ redusă, dacă ținem cont de faptul că raportarea contabilă este cel mai frecvent lunară;

– este orientat către trecut fiind comparat cu nivelul bugetat;

– este exprimat într-un limbaj financiar.”

Reporting-ul este un instrument al contabilității de gestiune exprimat în cifre, prin care se raportează marja obținută de către un centru de responsabilitate și prin consolidările interne sunt corelate cu rezultatele obținute în contabilitatea financiară. Reporting-ul se bazează pe un sistem de contabilitate managerial adoptat la structura organizației, în așa fel încât fiecare manager să vizualizeze numai aspectele de care este responsabil.

Acesta se concretizează pe ”trei concepte și anume:

– structura ogranizație. În momentul de față multe întreprinderi, indiferent de mărime consideră mai eficientă o descentralizare care ar duce la luarea deciziilor de către specialiști (marketing, finanțe, producție, resurse umane) la un nivel adecvat. Motivul, un manager general nu poate dispune de toate informațiile, în mod regulat pentru a lua decizii optime.

– fixarea obiectivelor. Fiecărui manager pentru o anumită perioadă i se fixează obiective, și va lua decizii pentru a le atinge. Reporting-ul va măsura gradul de realizare a obiectivelor pentru perioada prevăzută.

– controlabilitate (principii). Fiecare responsabil poate fi controlat numai pentru acele cheltuieli și venituri care se află în aria sa de răspundere.

De proveniență americană, reporting-ul în prezent, este des întâlnit în companiile mari ca instrument de monitorizare și raportarea a performanței. Numeroase studii arată că, în general raportarea se face pe un formular standard și că informațiile se transmit zilnic, săptămânal sau lunar, în grafic cu politica managerială a entității.

Reporting-ul se axează doar pe indicatorii financiari în special pe controlul bugetar, calculul și analiza abaterilor. Prin conținutul informațional al acestui instrument sunt furnizateconducerii informații în detaliu.

Reporting-ul cuprinde două elemente în componența sa, ”una contabilă și alta de gestiune

– componenta contabilă se referă la comparea realizărilor cu previziunile, astfel încât să fie identificate și analizate abaterile;

– componența gestionară se refera la identificarea cauzelor care au generat abateri și la definirea măsurilor corective, care, după evaluarea, vor fi transmise conducerii general împreună cu alte documente.”

Acest instrument face parte din sistemul de informare al direcției generale, și trebuie să cuprindă toate informațiile care să ofere accesul managerilor în supravegherea obiectivelor strategice și pentru a măsura performanța structurilor care fac parte din entitate.

Cap. III Studiu de caz privind valorificarea informațiilor furnizate de contabilitatea financiară pentru contabilitatea de gestiune și procesul managerial

3.1 Prezentarea societății

SC GLASS IMPEX SRL este una dintre cele mai importante companii din domeniul tâmplăriei PVC și aluminiu de pe teritoriul României. Și-a început activitatea în anul 2005, impunându-se pe piața orădeană și nu numai, prin inovație și perseverență. Timp de 9 ani, și-a dezvoltat o linie modernă de fabricație pentru a face față cerințelor tot mai ridicate ale clienților. Necesitatea echipării cu astfel de tehnologii derivă din nevoia de operativitate. Cu un număr mediu de 141 de angajați în anul 2014, societatea GLASS IMPEX și-a îndreptat atenția spre timpul de execuție, flexibilitate și adaptabilitate. Societatea deține o unitate de producție care se întinde pe un teren de 13.500 m2 , 2 unități de desfacere în Oradea pentru preluarea comenzilor și o capacitate de producție de peste 700 ferestre pe zi. GLASS IMPEX a realizat o cifră de afaceri de aproximativ 60 de milioane de lei, a obținut un profit de 3 milioane de lei. Deși, piața tâmplăriei PVC a suferit o prăbușire puternică în timpul crizei economice, foarte multe societăți printre care și GLASS IMPEX au beneficiat de o creștere subsanțială a cifrei de afaceri, pe fondul creșterii exporturilor.

Procesul de producție al GLASS IMPEX pornește din departamentul de proiectare, care se ocupă de preluarea comenzile în funcție de specificațiile dorite de către client. Acestea sunt introduse într-un computer în care se analizează cererea, se optimizează la maxim procedeul de producție prin obținerea costurilor ferestrei sau uși și timpul de execuție al acestora. Proiectul este transmis direct către linia de producție, fiecare utilaj primind de la computerul central informații despre proiectul de tâmplărie împreună cu toate specificațiile necesare perfect optimizate. Procesul efectiv de producție începe odată cu verificarea, identificarea și debitarea profilelor din PVC. Acestea vor devenii ramele viitoarelor ferestre cu sticlă termopan. Profilele cu lungimea de 6 metri, sunt așezate pe centrul de debitare. Centrul de debitare are o mare capacitate de încărcare și este complet coordonat și acționat de către un computer propriu, care a primit informațiile inițiale de la departamentul de proiectare. Computerul ghidează automat ferestrele circulante, de mare capacitate să taie profilele la dimensiuni exacte și unghiul de debitare dorit. Fiecărui element al ferestrei i se atribuie o etichetă cu informațiile de identificare pe cod de bare. După etichetare, profilele sunt pregătite pentru a fi trimise la următoarea fază de producție. Frezarea și armarea profilelor presupune pregătirea acestora pentru inserturile de feronerie și apoi echiparea cu armături metalice. Fiecare profil este scanat pentru ca utilajul să știe unde să facă frezările prin care se vor introduce balamalele, mecanismele sau alte sisteme de închidere/deschidere. Pregătirea armăturilor se face cu utilaje de debitare de mare capacitate. Armăturile feronizate se introduc în profile și se armează prin intermediul elementelor de fixare. Profilele debitate, frezate și armate sunt pregătite pentru sudare. Sudarea este unul dintre cele mai importante procedeee în procesul de producție al ferestrelor PVC. Aceste procedeu complet tehnologizat, garantează siguranța și durabilitatea unei ferestre cu toate calitățile de anduranță și de izolatori termici și fonici ai acesteia. Cele 4 profile, care formează ferestra sunt așezate în utilajul de sudare. Computerul ghidează cele 4 elemente ale ferestrei pentru o îmbinare exactă și o sudare perfectă. Odată ghidate cele 4 elemente, capetele acestora sunt încălzite până la 255° Celsius. După încălzire, urmează sudarea efectivă, complet computerizată. În urma sudării locale a profilelor și ca urmare a presiunii exercitate asupra acestora, execedentul de PVC rezultat din aceasta, trebuie perfect îndepărtat din cele mai ascunse colțuri ale profilelor de PVC. Îndepărtarea excedentului rezultat în urma sudării se face în cadrul procesului de debavurare. Utilajul de debavurare, ia automat cele 4 colțuri ale ferestrei și le curăță, lăsând îmbinările perfecte realizând automat toate operațiile necesare în acest sens. Montarea fenoreriei se pregătește de finalizarea procesului de producție. Acum se montează toate elementele necesare acționării unei ferestre: balamale, mecanisme, colțare și alte elemente specifice tipului de deshidere și acționare dorit. Odată feroneria montată, urmează pregătirea baghetelor care au rolul de a fixa vitrajele. Aparatul de măsură a lungimii baghetelor este și acesta în legătură directă cu un compuer alocat utilajului care v-a crea bagheta perfectă ca dimensiuni și unghiuri de îmbinare.

Prin utilzarea celor mai moderne tehnologii disponibile pe piață, produsule obținute de către GLASS IMPEX sunt realizate în condiții de maxima eficiență. Utilizarea de echipamente tehnologice performante și organizarea eficientă a fluxului de producție încă de la aprovizionare și până la livrarea produsului finit reprezintă un avantaj competițional foarte important.

Obiectivele companiei sunt:

– dezvoltarea durabilă a companiei bazată pe principii sănătoase;

– satisfacerea permanentă a cerințelor clienților și educarea nevoilor din domeniu;

– preocuparea permanentă pentru protecția mediului;

– promovarea celor mai moderne tehnologii în domeniul eficienței energetice;

– asigurarea unui cadru de dezvoltare atât plan local cât și pe plan național pentru partenerii companiei.

3.2 Evoluția principalilor indicatori economico-financiari la SC GLASS IMPEX SRL:

Tabel nr. 1.1 Principalii indicatori economico-financiari

Sursa: Prelucrat de către autor.

Societatea GLASS IMPEX în anul 2014 a obținut un rezulat net mai mare față de anul 2013, un plus de 2.769.057 milioane lei în creștere cu 527,74 % față de perioada anterioară, marcând o evoluție surprinzătoare. În ceea ce privește activele totale acestea au înregistrat de asemenea o creștere într-o pondere mai mică în valoare de 2.001.397 milioane lei față de anul 2013, cu 3,84 % puncte procentuale. Cifra de afaceri a înregistrat o creștere procentuală de 14,68 % față de perioada anterioară, în valoare de 7.652.217 milioane lei.

Fig. 1.1 Graficul evoluției principalilor indicatori economico-financiari

Sursa: Prelucrat de către autor.

3.2.1 Analiza ratelor de structură a activului:

Tabel 1.2 Ratele de structură ale activului

Sursa: Prelucrat de către autor.

a) Rata activelor imobilizate = * 100

RAI2013= 55,52 % RAI2014=65,70 %

Interpretare: Rata activelor imobilizate la entitatea analizată, înregistrează valori medii, cu tendințe favorabile de creștere de 10,23 % în anul 2014 față de anul 2015, în urma unor investiții în construcția de noi unități de producție și investițiile realizate în achiziția de echipamente și utilaje noi, menite a suplimenta producția.

Fig 1.2 Evoluția activelor imobilizate

Sursa: Prelucrat de către autor.

b) Rata activelor circulante= * 100

RAC2013= 31,17 % RAC2014= 33,81 %

Interpretare: Acest indicator reprezintă ponderea activelor circulante în totalul activelor, și rata acestuia manifestă o tendință de creștere a activelor circulante, determinată de creșterea stocurilor la 33,81% în anul 2014, față de 31,17 % în anul 2013.

Fig. 1.3 Evoluția activelor circulante

Sursa: Prelucrat de către autor.

3.2.2 Analiza ratelor de structură a pasivului:

Tabel 1.3 Ratele de structură ale pasivului

Sursa: prelucrat de către autor.

a) Rata stabilității financiare= *100

RSF2013= 19,57 % RSF2014= 22,72 %

Interpretare: Rata stabilității financiare analizată în cadrul entității SC GLASS IMPEX, se situează sub nivelul recomandat de 50 %, în cazul firmelor producătoare. Se manifestă o tendință favorabilă de creștere în anul 2014 la 12.281.083 milioane de lei față de anul 2013 la valoarea de 10.188.482 milioane lei, o creștere fondată pe majorarea profitului net obținut și scăderea datoriilor pe termen lung.

Fig. 1.4 Evoluția capitalului permanent

Sursa: prelucrat de către autor.

b) Rata autonomiei financiare globale=*100

RAFG2013= 9,00 % RAFG2014= 14,76 %

Interpretare: Rata autonomiei financiare globale prezintă o tendință favorabilă de creștere, în anul 2014 față de anul anterior de 5,76 %, fondată pe seama profitului net obținut în valaore de 3.293.759. Entitatea analizată se află sub pragul minim de 30 % impus de majoritatea băncilor, și prezintă incertitudini în ceea ce privește garantarea viitoarele finanțări.

Fig. 1.5 Evoluția capitalului propriu

Sursa: prelucrat de către autor.

b) Rata de îndatorare globală=*100

Rîg2013=91,00 % Rîg2014=85,24 %

Interpretare: Indicatorul rata de îndatorare globală măsoară autonomia financiară. În cazul entității analizate ponderea datoriilor totale în patrimoniul acesteia este de 85,24% în anul 2014, în scădere față de anul 2013. Acesta se află peste pragul maxim de 55 %, reprezentând o autonomie financiară redusă.

Fig. 1.6 Evoluția ratei de îndatorare globală

Sursa: prelucrat de către autor.

1) Numărul mediu de angajați: IN=*100

N2013= 130 de angajați N2014= 145 de angajați

∆N=N2014-N2013 =145-130=15 angajați

IN=*100 =10,34 %

Interpretare: Indicatorul absolut al numărului mediu de angajați, în anul 2014 a înregistrat o creștere de 15 salariați în anul 2014, luna decembrie, în timp ce indicatorul relativ a crescut cu 10,34 % în anul 2014 față de anul 2013.

Fig. 1.7 Evoluția numărului mediu de angajați

Sursa: prelucrat de către autor.

2) Fondul de salarii: IFS=*100

FS2013=1.526.988 FS2014=1.673.006

∆FS=FS2014-FS2013 = 146.018

IFS=*100 = 8,72%

Interpretare: Indicatorul absolut al fondului de salarii a înregistrat o creștere de 146.018 mii lei, datorită creșterii numărului mediu de angajați și indicatorul fondului de salarii în mărime relativă de asemenea a crescut cu 8,72% puncte procentuale în anul 2014.

Fig. 1.8 Evoluția fondului de salarii

Sursa: prelucrat de către autor.

3) Durata de rotație a stocurilor: DSt=*360

DSt2013=*360 = 66,48 de zile DSt2014=*360= 83,77 de zile

Interpretare: Durata de rotație a stocurilor înregistrează valori în creștere de la 66,48 zile în anul 2013 la 83,77 zile în anul 2014. În cazul entității GLASS IMPEX se poate observa o tendință de acumulare a stocurilor.

Fig. 1.9 Evoluția duratei de rotație a stocurilor

Sursa: prelucrat de către autor.

4) Durata de încasare a creanțelor: DCr=*360

DCr2013=*360 = 34,82 zile DCr2014=*360 = 19,27 zile

Interpretare: Entitatea GLASS IMPEX înregistrează valori în scădere a duratei de încasare a creanțelor de la 34,82 de zile în anul 2013 la 19,27 de zile în anul 2014, având un aspect favorabil pentru aceasta.

Fig. 2.0 Evoluția duratei de încasare a creanțelor

Sursa: prelucrat de către autor.

5) Durata de achitare a furnizorilor:DFz=*360

DFz=*360 = 137,19 zile DFz=*360 = 49,33 zile

Interpretare: Indicatorul durata de achitare a furnizorilor înregistrează o tendință puternică de scădere, în anul 2013 durata de achitare fiind 137,19 zile în timp ce în anul 2014 durata de achitare a furnizorilor a scăzut la 49,33 zile.

Fig. 2.1 Evoluția duratei de achitare a furnizorilor

Sursa: prelucrat de către autor.

4) Rata lichidității generale: RLg=

RLg2013= = 0,34 RLg2014= = 0,40

Interpretare: În perioada analizată entitatea a înregistrat o rată a lichidității generale subunitară, fiind un aspect nefavorabil deoarece reflectă incapacitatea acesteia de a-și onora datoriile scadente pe termen scurt doar din activele circulante deținute.

Fig. 2.1 Evoluția ratei lichidității generale

Sursa: prelucrat de către autor.

5) Rata rentabilității financiare: Rf=*100

Rf2013=*100 = 11,20 % Rf2014=*100 = 41,29 %

Interpretare: Rata rentabilității financiare a înregistrat în anul 2013 valoarea de 11.20 % și în anul 2014 o valoare de 41,29 %, mainfestând o tendință favorabilă de creștere.

Fig. 2.2 Evoluția ratei rentabilității financiare

Sursa: prelucrat de către autor.

3.3. Privire practica asupra modului de valorificare a informatiilor furnizate de contabilitatea financiara in contabilitatea de gestiune

SC GLASS IMPEX SRL lansează în producție, în cursul lunii noiembrie și decembrie a anului 2014, două comenzi C1 și C2 pentru o instituție de învățământ ( 30 de geamuri termopan 2.20×1.50) și pentru o societate comercială (24 de geamuri termopan 1.70×1.10), realizate în cadrul unei linii de fabricație.

În prima lună:

1). Se achiziționează materii prime de la SC ROTO ROMÂNIA SRL: 30 bucăți de sticlă termopan float low-e 2.20×1.50 pentru comanda 1 în valoare de 8.775 lei + TVA, și sticlă termopan float low-e 1.70×1.10 pentru comanda 2, 24 de bucăți în valoare de 8.286+ TVA, acestea se achită prin virament bancar. Datoria față de furnizor se achită prin virament bancar.

2). Se achiziționează materiale consumabile de la SC GEPLAST SRL, conform facturii:

– balamale 4HC, 216 de bucăți în valoare de 5.292 lei+TVA;

– mâner PVC 700-2 alb, 60 de bucăți în valoare de 870 lei+TVA;

– mâner PVC 700-2 vișiniu, 60 de bucăți în valoare de 780 lei+TVA;

– mecanisme de închidere/deschidere RT4584, 432 de bucăți în valoare de 6.609,6 lei+TVA;

– șuruburi montaj feronerie 30mmx60mm, 1296 de bucăți în valoare de 972 lei+TVA;

– șuruburi montaj autoforante 30mmx40mm, 2484 de bucăți în valoare de 1.242 lei+TVA

Se emite un bilet la ordin pentru plata furnizorului.

3). Se dau în consum materiile prime și materialele din depozit conform comenzii numărul 1:

– sticlă termopan float low-e 1.00×0.62, 30 de bucăți în valoare de 8.775 lei;

– toc clasa A TP-6101A de 2.10×1.50m, 15 de bucăți în valoare de 2.181,75 lei;

– ramă PVC din profil armat, de culoare albă 1,05×0,67m, 30 de bucăți în valoare de 2.617,5 lei;

– balamale 4HC, 60 de bucăți în valoare de 1.470 lei;

– mâner PVC 700-2 alb, 30 de bucăți în valoare de 870 lei;

– mecanisme de închidere/deschidere RT4584, 120 de bucăți în valoare de 1.836 lei;

– șuruburi montaj feronerie 30mmx60mm, 360 de bucăți în valoare de 270 lei;

– șuruburi montaj autoforante 30mmx40mm, 690 de bucăți în valoare de 345 lei;

Comanda numărul 2:

– sticlă termopan float low-e 1,05×0,66, 24 de bucăți în valoare de 8.286 lei;

– toc clasa B TP-6102B de 2.40×1.70m, 12 de bucăți în valoare de 2.090,4 lei;

– ramă PVC din profil armat, de culoare vișinie 1,10×0,71m, 24 de bucăți în valoare de 2.218,80 lei;

– balamale 4HC, 48 de bucăți în valoare de 1.176 lei;

– mâner PVC 700-2 vișiniu, 30 de bucăți în valoare de 390 lei;

– mecanisme de închidere/deschidere RT4584, 96 de bucăți în valoare de 1.468,8 lei;

– șuruburi montaj feronerie 30mmx60mm, 288 de bucăți în valoare de 216 lei;

– șuruburi montaj autoforante 30mmx40mm, 552 de bucăți în valoare de 276 lei;

4). Se înregistrează salariile cuvenite personalului, în sumă de 16.000 de lei, din care:

– salarii directe 8.000 – pentru comanda 1: 4.500 lei;

– pentru comanda 2: 3.500 lei;

– salarii indirecte pentru secția de producție 2.500 de lei;

– salarii pentru personalul auxiliar: 1.500 de lei;

– salarii pentru personalul din administrație 4.000 de lei.

5). Se înregistrează contribuțiile sociale: CAS 20,8 %, CASS 5,2 %, Contribuția la fondul de șomaj 0,5 %, Fondul de îndemnizații și concedii 0,85 %, Fondul pentru garantarea creațelor salariale 0,25 % și Fondul de risc 0,15 %.

6). Se achită prin virament bancar factura la energie, emisă de Electrica Furnizare Transilvania Nord, în valoare de 2.019 de lei + TVA. Conform contoarelor, cheltuielile cu energia sunt:

– pentru activitatea de bază 1.509 lei;

– pentru activitatea auxiliară 348 lei;

– pentru sectorul administrativ 162 lei.

7). Se dau în consum piese de schimb în valoare de 665 de lei pentru efectuare unor reparații la utilajele din cadrul secției auxiliare. Manopera terților privind efectuarea reparațiilor se facturează la costul de 370 de lei + TVA.

8). Se achită virament bancar factura de telefon pentru către RCS&RDS, în valoare de 777,48 lei +TVA.

9). Se dau în folosință materiale de natura obiectelor de inventar în valoarea de 1.405 lei, repartizate astfel:

– pentru secțiile de producție 850 de lei;

– pentru secția auxiliară 185 de lei;

– pentru sectorul administrativ 370 de lei.

10). Se înregistrează cheltuielile de amortizare: echipament de debavurare 3.451 de lei din secțiile de producție, mijloace de transport 745 de lei din secția de producție și 407 lei pentru mobilierul din secția administrativă.

11). Obținere produse finite comanda 1: 15 bucăți geam termopan GSI700 la prețul de 2.450 de lei și comanda 2: 12 bucăți geam termopan GSI600 la prețul de 2.150 lei.

12). Se decontează cheltuielile secției auxiliare astfel:

– 80 % asupra secției de producție;

– 20 % asupra sectorul administrativ.

13). Se decontează cheltuielile de producție și cheltuielile administrative asupra celor 2 comenzi, pe baza coeficientul de repartizare, prin baza de repartizare a cheltuielilor directe pe cele 2 comenzi.

14). Să se calculeze și să se înregistreze costul efectiv al producției finite, să se determine diferențele dintre costul prestabilit și costul efectiv, și să se deconteze cheltuielile aferente produselor finite obținute.

În luna a 2-a:

1). Se achiziționează materii prime de la SC ROTO ROMÂNIA SRL: 30 bucăți de sticlă termopan float low-e 2.20×1.50 pentru comanda 1 în valoare de 8.257,50 lei + TVA, și sticlă termopan float low-e 1.70×1.10 pentru comanda 2, 24 de bucăți în valoare de 7.926+ TVA, acestea se achită prin virament bancar. Datoria față de furnizor se achită prin virament bancar.

2). Se achiziționează materiale consumabile de la SC GEPLAST SRL, conform facturii:

– balamale 4HC, 216 de bucăți în valoare de 2430 lei+TVA;

– mâner PVC 700-2 alb, 60 de bucăți în valoare de 193,50 lei+TVA;

– mâner PVC 700-2 vișiniu, 60 de bucăți în valoare de 420 lei+TVA;

– mecanisme de închidere/deschidere RT4584, 432 de bucăți în valoare de 3931,2 lei+TVA;

– șuruburi montaj feronerie 30mmx60mm, 1296 de bucăți în valoare de 550,80 lei+TVA;

– șuruburi montaj autoforante 30mmx40mm, 2484 de bucăți în valoare de 683,10 lei+TVA.

3). Se dau în consum materiile prime și materialele din depozit comenzii numărul 1:

– sticlă termopan float low-e 1.00×0.62, 30 de bucăți în valoare de 8257,50 lei;

– toc clasa A TP-6101A de 2.10×1.50m, 15 de bucăți în valoare de 1875,75 lei;

– ramă PVC din profil armat, de culoare albă 1,05×0,67m, 30 de bucăți în valoare de 2254,5 lei;

– balamale 4HC, 60 de bucăți în valoare de 1350 lei;

– mâner PVC 700-2 alb, 30 de bucăți în valoare de 193,5 lei;

– mecanisme de închidere/deschidere RT4584, 120 de bucăți în valoare de 2814 lei;

– șuruburi montaj feronerie 30mmx60mm, 360 de bucăți în valoare de 306 lei;

– șuruburi montaj autoforante 30mmx40mm, 690 de bucăți în valoare de 379,5 lei;

Comanda numărul 2:

– sticlă termopan float low-e 1,05×0,66, 24 de bucăți în valoare de 7926 lei;

– toc clasa B TP-6102B de 2.40×1.70m, 12 de bucăți în valoare de 1983 lei;

– ramă PVC din profil armat, de culoare vișinie 1,10×0,71m, 24 de bucăți în valoare de 1590 lei;

– balamale 4HC, 48 de bucăți în valoare de 1080 lei;

– mâner PVC 700-2 vișiniu, 30 de bucăți în valoare de 420 lei;

– mecanisme de închidere/deschidere RT4584, 96 de bucăți în valoare de 1727,2 lei;

– șuruburi montaj feronerie 30mmx60mm, 288 de bucăți în valoare de 244,8 lei;

– șuruburi montaj autoforante 30mmx40mm, 552 de bucăți în valoare de 303,6 lei;

4). Se înregistrează salariile cuvenite personalului, în sumă de 17.000 de lei, din care:

– salarii directe 8.500 – pentru comanda 1: 4.500 lei.

– pentru comanda 2: 4.000 lei.

– salarii indirecte pentru secția de producție 3.000 de lei.

– salarii pentru personalul auxiliar: 2.500 de lei.

– salarii pentru personalul din administrație 3.000 de lei.

5). Se înregistrează contribuțiile sociale: CAS 15,8 %, CASS 5,2 %, Contribuția la fondul de șomaj 0,5 %, Fondul de îndemnizații și concedii 0,85 %, Fondul pentru garantarea creațelor salariale 0,25 % și Fondul de risc 0,15 %.

6). Se înregistrează factura la energie emisă de Electrica Furnizare Transilvania Nord, în valoare de 1.812 de lei + TVA. Conform contoarelor, cheltuielile cu energia sunt:

– pentru activitatea de bază 1.053 lei;

– pentru activitatea auxiliară 417 lei;

– pentru sectorul administrativ 342 lei.

7). Se înregistrează cheltuielile de amortizare: echipament de debavurare 3.451 de lei din secțiile de producție, mijloace de transport 745 de lei din secția de producție și 407 lei pentru mobilierul din secția administrativă.

8). Se înregistrează cheltuielile ocazionate cu serviciile de contabilitate emise de SC ANIDA CONSULT SRL, în valoare de 1.200 de lei+TVA.

9). Se eliberează din depozite materiale de natura obiectelor de inventar în valoare de 1.750 lei, care se repartizează astfel:

– pentru secția administrativă 1.075 lei;

– pentru secția auxiliară 675 lei.

10). Se achită virament bancar factura de telefon pentru către RCS&RDS, în valoare de 594 lei +TVA.

11). Se obțin produse finite pentru comanda 1: 15 bucăți geam termopan GSI700 la prețul de 2.205 și comanda 2: 12 bucăți geam termopan GSI600 la prețul de 2.510.

10). Se decontează cheltuielile secției auxiliare astfel:

– 60 % asupra secției de producție;

– 40 % asupra sectorul administrativ.

12). Se decontează cheltuielile de producție asupra celor 2 comenzi, pe baza coeficientului unic de repartizare, luându-se ca bază de repartizare salariile directe pe cele 2 comenzi.

13). Din totalul cheltuielilor administrative se consideră că 20 % nu influențează producția, și se suportă direct din rezultat, în timp ce restul de 80 % se repartizează asupra celor două comenzi pe baza coeficientului de repartizare, luându-se ca bază de repartizare salariile directe pe cele două comenzi.

14). Să se calculeze și să se înregistreze costul efectiv al producției finite, să se determine diferențele dintre costul prestabilit și costul efectiv, și să se deconteze cheltuielile aferente produselor finite obținute.

Luna noiembrie, 2014

1) În data de ….12.2014, se achiziționează materii prime de la SC ROTO ROMÂNIA SRL, în valoare de 17.061 lei + TVA.

CF:

Conform Facturii nr…. și a Notei de intrare- recepție nr…..

2) În data de …12.2014 se achiziționează materiale auxiliare de la SC GEPLAST SRL, în valoare de 9504,7 lei+TVA.

CF:

Conform Facturii nr…. și a Notei de intrare- recepție nr…..

3) În data de …12.2014, se dau în consum materii prime și auxiliare în valoare de 33834,75 lei.

CF:

Conform Bonului de consum colectiv nr…..

CG:

4) În data de …12.2014, se înregistrează cheltuielile cu salariile datorate angajaților în sumă de 16.000 lei.

CF:

Conform Statului de plată nr…..

CG:

5) În data de …12.2014, se înregistrează contribuțiile datorate de către angajator, în valoare de 4.440 lei.

CF:

Conform Statului de plată nr…..

CG:

6) În data de ….12.2014, se achită factura la energie către Electrica Furnizare Transilvania Nord, în valoare de 2019 lei+TVA.

CF:

Conform facturii nr…. și a ordinului de plată nr…..

CG:

7) În data de ….12.2014, se dau în consum piese de schimb în valoare de 665 lei, și se înregistrează factura pentru cheltuielile cu manopera reparațiilor efectuate în valoare de 370 lei+TVA.

CF:

Conform Bonului de consum nr……

Conform Facturii nr……

CG:

8) În data de ….12.2014, se achită cheltuielile efectuate cu serviciile de telefonie către RCS&RDS, în valoare de 777,48 lei+TVA.

CF:

Conform Facturii nr…..

CG:

9) În data de ….12.2014, se eliberează din depozit materiale de natura obiectelor de inventar, în valoare de 1.405 lei.

CF:

Conform Fișei de magazie a materialelor de natura obiectelor de inventar nr…..

CG:

10) În data de …12.2014 , se înregistrează cheltuielile cu amortizarea: echipament de debavurare 3.451 lei, mijloace de transport 745 lei și 407 lei pentru mobilier.

CF:

Conform Notei contabile nr…..

CG:

11) În data de …12.2014, se obțin produse finite pentru comanda 1, 15 bucăți la costul prestabilit de 2.450 lei și pentru comanda 2, 12 bucăți la costul prestabilit de 2.150 lei.

Conform Bonului de predare nr……

CG:

12) Se decontează cheltuielile secției auxiliare.

R922=4.229,95

CG:

13) Se decontează cheltuielile indirecte de producție și cheltuielile administrative.

R923=12.387,15

R924=7.672,33

Coef 923= = 1,5484 Coef 924= = 0,9590

C1= 1,5484 x 4.500 = 6.967,77 C1= 0,9590 x 4.500 = 4.315,69

C2= 12.387,15 – 6.967,77 = 5.419,38 C2= 7.672,33 – 4.315,69 = 3.356,64

CG:

14) Se calculează costul efectiv al produselor finite.

R921 c1= 34.744,96

R921 c2= 29.369,27

CG:

15) În data de ..12.2014, se înregistrează diferența de preț dintre costul efectiv și costul prestabilit în valoare de 1564,23 lei.

Conform Notei contabile nr…..

CG:

16) Se decontează cheltuielile aferente producției obținute.

R901= 64114,23

CG:

Luna decembrie, 2014:

1) În data de ….12.2014 se achiziționează materii prime de la SC ROTO ROMÂNIA SRL în sumă de 16.183,5 lei + TVA.

CF:

Conform Facturii nr…. și a Notei de recepție și constatare diferențe nr….

2) În data de …12.2014 se achiziționează materiale auxiliare de la SC GEPLAST SRL, în valoare de 8.208,6 lei + TVA.

CF:

Conform Facturii nr…. și a Notei de recepție și constatare diferențe nr….

3) În data de ….12.2014 se eliberează din depozit materii prime și materiale auxiliare în valoare de 32.095,85 lei.

CF:

Conform Bonului de consum colectiv nr…..

CG:

4) În data de ……12.2014 se înregistrează salariile cuvenite angajaților în sumă de 17.000 lei.

CF:

Conform Statului de plată nr……

CG:

5) În data de …..12.2014, sunt înregistrate în contabilitate, contribuțiile datorate de către angajator: CAS 15,8 %, CASS 5,2 %, Contribuția la fondul de șomaj 0,5 %, Fondul de îndemnizații și concedii 0,85 %, Fondul pentru garantarea creațelor salariale 0,25 % și Fondul de risc 0,15 %.

CF:

Conform Statului de plată nr……

CG:

6) În data de ….12.2014 se înregistrază factura primită de la Electrica Furnizare Transilvania Nord, în valoare de 1812+TVA.

CF:

Conform Facturii nr…….

CG:

7) În data de …12.2014 se înregistrează cheltuielile cu amortizarea imobilizărilor: echipament de debavurare 3.451 de lei din secțiile de producție, mijloace de transport 745 de lei din secția de producție și 407 lei pentru mobilierul din secția administrativă.

CF:

Conform Notei contabile nr…….

CG:

8) În data de ….12.2014, se înregistrează factura pentru serviciile de contabilitate prestată de către ANIDA CONSULT SRL, în valoare de 1.200 lei + TVA.

CF:

Conform Facturii nr…….

CG:

9) În data de ….12.2014, sunt eliberate din depozit materiale de natura obiectelor de inventar, în sumă de 1750 lei.

CF:

Conform Fișei de magazie a materialelor de natura obiectelor de inventar nr……..

CG:

10) În data de ….12.2014, achită factura pentru serviciile de telefonie către RDS&RCS, prin virament bancar în valoare de 594 lei + TVA.

CF:

Conform Facturii nr….

CG:

11) În data de …..12.2014, se obțin produse finite 15 bucăți la costul prestabilit de 2205 lei și 12 bucăți la costul de 2.410 lei.

CF:

Conform Bonului de predare nr……

CG:

12) Se decontează cheltuielile activității auxiliare.

CG:

R922= 4.230,75 lei.

R923 (40 %) = 4230,75 * 40 % = 1.692,30 lei.

R924 (60 %) = 4230,75 * 60 % = 2.538,45 lei.

13) Se decontează cheltuielile de producție indirecte.

CG:

R923 = 10.953,80 lei.

Coeficient 923= = 1,2887

921 c1 = 4.500 * 1,2887 = 5.799,07 lei.

921 c2 = 10.953,80 – 5.799,07 = 5.154,73 lei.

14) Se decontează cheltuielie generale de administrație.

CG:

R924 = 9.438,95 lei.

R901 (20 %) = 9.438,95 * 20 % = 1.887,79 lei.

9.438,95 * 80 % = 7.551,16

Coeficient 924= = 0,8884

921 c1 = 4.500 * 0,8884 = 3.997,67

921 c2 = 7.551,16 – 3.997,67 = 3.553,49

15) Se decontează cheltuielile directe.

CG:

R921 c1 = 31.503,99

R921 c2 = 29.530,07

16) În data de …. 12.2014, se înregistrează diferențele de preț aferente produselor finite obținute, în valoare de -2.160,94 lei.

CF:

Conform Notei contabile nr……

CG:

17) Se decontează cheltuielile aferente producției obținute.

CG:

R901 = 62.034,06

Tabel 1.4 Exemplificarea cheltuielilor legate de obținerea produselor finite

Sursa: prelucrat de către autor.

Tabel 1.5 Ponderea cheltuielilor în totalul costurilor

Sursa: prelucrat de către autor.

Interpretare:

În perioada analizată, costurile legate de execuția produselor finite au scăzut în luna decembrie a anului 2014 cu 4,80 % față de perioada precedentă, reprezentând un beneficiu pentru societatea GLASS IMPEX. Această scădere a fost influențată de doi factori importanți, dintre aceștia fiind: modificarea cotei contribuțiilor angajatorului la asigurările sociale de la 20,8 % la 15,8 %, și scăderea costului de aprovizionare al materiilor prime și al materialelor procurate de la furnizori, în perioada sezonului rece. Cheltuielile privind materiile prime și cele privind materialele auxiliare au înregistrat scăderi de 5,14 % (10,24%) în luna decembrie, față de luna noiembrie a anului 2014, scădere determinată de ieftinirea materialelor de construcții pe perioada anotimpului rece. În ceea ce privește cheltuielile salariale, acestea au crescut cu 6,25 % în luna decembrie față de luna noiembrie, ca urmare a majorării fondului de salarii și efectuarea de noi angajări, în secția de producție. Cheltuielile privind contribuția unității la asigurările sociale au înregistrat în luna decembrie o scădere de 19,29 % față de luna noiembrie, determinată de modificarea cotei procentuale la 15,8 %, având o influență pozitivă nu doar asupra contribuției efective prin diminuarea cheltuielilor, ci și prin posibilitatea creării de noi locuri de muncă și implicit dezvoltarea liniei de producție.

Contribuția unității la fondul de șomaj și contribuția unității la asigurările sociale de sănătate au înregistrat creșteri de 6,25 % în luna decembrie față de perioada precedentă, determinată de creșterea salariilor datorate angajaților în valoare de 1.000 de lei. Celelalte costuri legate de energie, servicii efectuate de către terți, amortizarea și-au păstrat ponderea în totalul costurilor de fabricație.

Tabel 1.6 Costul produselor finite

Sursa: prelucrat de către autor.

Interpretare:

Costul efectiv al produsului din comanda 1, a înregistrat o scădere de 10,33 % în luna decembrie față de luna noiembrie a anului 2014, având o influența favorabilă asupra costului de producție. Scăderea costului a fost determinată de ieftinirea materiilor prime și a materialelor auxiliare, de reducerea contribuției la asigurările sociale și s-au redus costurile indirecte de producție. În schimb, pentru produsul din comanda 2, costul efectiv a înregistrat o creștere ușoară de 0,55 % față de perioada anterioară, determinată de creșterea salariilor directe și de majorarea cheltuielilor indirecte de producție.

Cap. IV Concluzii și propuneri

Societatea GLASS IMPEX,