Contabilitatea Financiara a Veniturilor Si Cheltuielilor Contul de Profit Si Pierdere
INTRODUCERE
Contabilitatea din România este organizatã în manierã dualistã ceea ce presupune existența a douã paliere: contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune.
Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al societății privit în totalitatea și structuralitatea sa. Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de informații sintetice privind poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare ale entitãților economice. Informația contabilă este destinată utilizatorilor externi reprezentați de: investitorii de capital, bancheri, angajați, furnizori, clienți, guvern și instituțiile sale, publicul.
Activitatea economică a societății DANPROFESSIN S.R.L. se desfășoară pe baza unui program concretizat sub aspect financiar în bugete de venituri și cheltuieli. Această lucrare prezintă plecând de la documente fundamentale, anumite operațiuni privind organizarea și urmărirea activității societății: aprovizionare, prestarea de servicii, determinarea și repartizarea rezultatului obținut, cu accent pe recunoaștere veniturilor și cheltuielilor.
Obiectivul acestei lucrări este de a prezenta informații referitoare la contabilitatea veniturilor și cheltuielilor și de a problematiza întocmirea și analiza Contului de Profit și Pierdere la societatea DANPROFESSIN S.R.L.
Pentru atingerea acestui deziderat am structurat lucrarea în patru capitole:
– Cap I: Aspecte teoretice privind contabilitatea veniturilor și cheltuielilor, este o sintezã a principalelor aspecte care definesc contabilitatea veniturilor și a cheltuielilor;
– Cap II: Prezentarea societății DANPROFESSIN S.R.L;
– Cap III: Studiu de caz prin care ne propunem sã analizãm modul de contabilizare a principalelor evenimente și tranzacții economice care au avut loc la nivelul societății DANPROFESSIN S.R.L și care au incidențã asupra rezultatului. Mai mult, în cadrul acestui capitol vom aborda practica întocmirii contului de profit și pierdere și vom analiza performanțele societãții.
– Cap IV: Concluziile studiului.
Cap. 1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA VENITURILOR ȘI A CHELTUIELILOR
1.1. Definiția și recunoașterea veniturilor și a cheltuielilor
Orice activitate pe care o desfășoară agenții economici necesită, în mod obiectiv, anumite consumuri de muncă vie și materializată, care poartă denumirea generală de cheltuieli. Ele reprezintă sumele sau valorile plătite pentru: consumurile, lucrările executate și serviciile prestate de care beneficiază unitatea patrimonială, cheltuieli cu personalul, executarea unor obligații legale sau contractuale, cheltuieli financiare și cheltuieli extraordinare.
Efectuarea cheltuielilor și generarea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane. Astfel, în cazul cheltuielilor se delimitează patru momente:
Angajarea cheltuielilor – intervine în momentul cumpărării de bunuri stocabile și nestocabile, lucrări, utilități, servicii destinate producției, când apare obligația de plată către furnizori;
Consumul – reprezintă utilizarea electivă a resurselor în scopul satisfacerii nevoilor productive sau neproductive;
Plățile – înseamnă achitarea unei sume de hani ca echivalent al bunurilor și serviciilor primite. Există anumite plăți care reprezintă un transfer fără echivalent, cum ar fi: plata impozitului pe profit sau venit, plata amenzilor și penalităților;
Imputarea – reprezintă etapa în care cheltuielile sunt decontate adică sunt suportate din veniturile realizate, obținându-se astfel rezultatul exercițiului.
În procesul de creare a veniturilor se delimitează patru momente:
Producția – este etapa realizării bunurilor și serviciilor în cadrul obiectului principal de activitatea al unei întreprinderi;
Facturarea sau vânzarea pe credit – reprezintă transferul dreptului de proprietate de la furnizor la client;
Încasarea – este etapa în care bunurile și serviciile vândute se transformă în bani.
Încorporarea – este momentul în care veniturile absorb cheltuielile în vederea obținerii rezultatului.
Conform referențialului IAS/IFRS definiția cheltuielilor este urmãtoarea: cheltuielile reprezintã diminuări ale beneficiilor economice, pe parcursul perioadei curente, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor ori creșteri ale datoriilor și care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari. Pierderile reprezintã acele elemente care corespund definiției cheltuielilor și care pot apãrea sau nu pe parcursul desfãșurãrii activitãților curente ale entității. Pierderile reprezintã diminuãri ale beneficiilor economice și, din acest punct de vedere, nu diferã ca naturã de alte tipuri de cheltuieli. În categoria pierderilor sunt incluse, de exemplu, cele rezultate din cedarea activelor imobilizate. Recunoașterea acestor cheltuieli trebuie efectuată în baza principiilor concordanței și periodicității concomitent cu recunoașterea veniturilor din prestarea serviciilor.
Veniturile reprezintã creșteri de beneficii economice în cursul perioadei, atunci când acest flux se materializează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât creșterile datorate
contribuțiilor din partea participanților la capitalul propriu.
Veniturile, în accepțiunea datã de Cadrul general IAS – constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei curente sub formã de intrãri sau de creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor care se concretizeazã în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuțiile acționarilor. Contabilitatea veniturilor întreprinderii este condiționată de natura tranzacțiilor care le generează: vânzarea bunurilor, prestarea serviciilor, utilizarea activelor întreprinderii de către terți, decontarea datoriilor cu termenul de prescripție expirat, înregistrarea rezultatelor inventarierii, reflectarea diferențelor de curs și de sumă favorabile, producerea evenimentelor extraordinare.
Evaluarea veniturilor se realizeazã la "valoarea justă a mijloacelor de plată primite sau a creanțelor de încasat". În practică venitul este, de regulă, dimensionat la valoarea nominalã a creanțelor de încasat sau a sumelor încasate. De asemenea, reducerile comerciale de preț (rabat, remiză, discount) sunt, de regulă, deduse din valoarea veniturilor recunoscute.
De regulă, valoarea nominalã a creanțelor asociate veniturilor nu diferă de valoarea justă, deoarece perioada de încasare este relativ scurtă. În situațiile particulare în care valoarea creanțelor de încasat în viitor este mai mare decât valoarea nominală datorită depășirii termenelor normale de plată atunci se va determina valoarea justă a creanțelor de încasat.
Atunci când sunt schimbate bunuri similare ca natură și valoare, nu se recunoaște niciun venit aferent schimbului. Însă dacă se schimbă bunuri diferite, atunci va fi recunoscut un venit, egal cu valoarea justă a bunului primit, ajustată cu bunurile plătite/primite. Dacă valoarea justă a bunurilor primite nu poate fi determinată în mod corespunzător, atunci venitul este recunoscut la valoarea justă a bunului cedat, ajustată cu sumele primite/plătite în numerar.
1.2. Clasificarea veniturilor și a cheltuielilor din perspectiva contabilitãții financiare
Cheltuielile, ca de altfel și veniturile, se delimitează, inclusiv în contul de profit și pierdere, în funcție de natura lor, în sensul activității care le generează în trei categorii și anume: cheltuieli și venituri de exploatare, cheltuieli și venituri financiare și cheltuieli și venituri extraordinare. În cadrul fiecăreia din primele două categorii semnificative de cheltuieli, se face diferențierea în funcție de natura resurselor utilizate.
În categoria de cheltuieli privind consumurile stocate și nestocate sunt delimitate: cheltuielile privind materiile prime, materialele consumabile, energia și apa, precum și mărfurile, ambalajele, din gupa 60 „Cheltuieli privind stocurile”, în toate cazurile se folosește metoda inventarului permanent.
Cheltuielile ocazionate de lucrările și serviciile executate de terți sunt grupate în două categorii:
a) cheltuieli privind lucrările și serviciile ocazionate direct de desfășurarea activității, în ansamblu, a întreprinderii cum sunt: lucrările de întreținere și reparațiile; redevențele; locațiile de gestiune și chiriile; primele de asigurare; studiile și cercetările. Toate aceste cheltuieli se înregistrează în conturile din grupa 61 „Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți”.
b) cheltuieli privind lucrările și serviciile legate direct de activitățile de ansamblu, desfășurate de entitate cum sunt: colaborările cu terții; comisioanele și onorariile; protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; poștă și telecomunicații; alte servicii executate de terți. Aceste cheltuieli sunt înregistrate la conturile reunite în grupa 62 „Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”.
63 „Cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate”
a) impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sau altor organisme publice sub formă de: prorata din TVA deductibilă devenită nedeductibilă; TVA colectată aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor la inventar peste normele legale, precum și cea aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, alte impozite si taxe.
b) datorii și vărsăminte de efectuat la alte organisme publice, destinate fondurilor speciale, sub formă de contribuții la: fondul special pentru sănătate fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea drumurilor publice.
64 „Cheltuieli cu personalul” sunt contabilizate cheltuielile cu salariile personalului, cheltuielile privind contribuția entității la bugetul statului, bugetul fondurilor speciale.
În grupa 65 „Alte cheltuieli de exploatare” se înregistrează cheltuielile ocazionate de pierderile din creanțe suportate de entitate, pierderile din lichidarea dobânzilor și creanțelor, valoarea debitelor prescrise sau a debitorilor insolvabili, scoși din evidență, valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate sau plătite, valoarea donațiilor și subvențiilor și sponsorizările acordate.
Contabilitatea cheltuielilor financiare cuprinde toate cheltuielile privind pierderile din creanțe legate de participații, pierderile din vânzarea investițiilor financiare pe termen scurt, diferențele de curs valutar din operațiile curente și disponibilitățile în devize la închiderea exercițiului financiar; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite și altor datorii privind exercițiul în curs, sconturile acordate clienților, alte cheltuieli financiare. Toate operațiile privind cheltuielile financiare sunt înregistrate prin conturile din grupa 66 „Cheltuieli financiare”. În categoria cheltuielilor financiare sunt cuprinse urmãtoarele categorii de cheltuieli:
Cheltuieli cu dobânzile se recunosc prin folosirea simultană a două tehnici, cea a cheltuielilor de plată și respectiv a cheltuielilor plătite în cursul exercițiului.
Cheltuielile privind sconturile acordate: cheltuielile privind sconturile acordate în cadrul relațiilor de decontare cu clienții, în cazul în care decontarea lor se face înainte de scadențã.
Pierderile privind investițiile financiare cedate: cheltuielile privind titlurile de plasament cedate reprezintă diferența nefavorabilă între prețul de cesiune (vânzarea) și valoarea contabilă de intrare (prețul de cumpărare) al valorilor mobiliare de plasament.
Cheltuieli privind diferențele de curs valutar cuprind: diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în devize ale întreprinderii. Cumpărarea sau vânzarea unui bun în monedă străină este înregistrată la un anumit cuitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, alte impozite si taxe.
b) datorii și vărsăminte de efectuat la alte organisme publice, destinate fondurilor speciale, sub formă de contribuții la: fondul special pentru sănătate fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea drumurilor publice.
64 „Cheltuieli cu personalul” sunt contabilizate cheltuielile cu salariile personalului, cheltuielile privind contribuția entității la bugetul statului, bugetul fondurilor speciale.
În grupa 65 „Alte cheltuieli de exploatare” se înregistrează cheltuielile ocazionate de pierderile din creanțe suportate de entitate, pierderile din lichidarea dobânzilor și creanțelor, valoarea debitelor prescrise sau a debitorilor insolvabili, scoși din evidență, valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate sau plătite, valoarea donațiilor și subvențiilor și sponsorizările acordate.
Contabilitatea cheltuielilor financiare cuprinde toate cheltuielile privind pierderile din creanțe legate de participații, pierderile din vânzarea investițiilor financiare pe termen scurt, diferențele de curs valutar din operațiile curente și disponibilitățile în devize la închiderea exercițiului financiar; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite și altor datorii privind exercițiul în curs, sconturile acordate clienților, alte cheltuieli financiare. Toate operațiile privind cheltuielile financiare sunt înregistrate prin conturile din grupa 66 „Cheltuieli financiare”. În categoria cheltuielilor financiare sunt cuprinse urmãtoarele categorii de cheltuieli:
Cheltuieli cu dobânzile se recunosc prin folosirea simultană a două tehnici, cea a cheltuielilor de plată și respectiv a cheltuielilor plătite în cursul exercițiului.
Cheltuielile privind sconturile acordate: cheltuielile privind sconturile acordate în cadrul relațiilor de decontare cu clienții, în cazul în care decontarea lor se face înainte de scadențã.
Pierderile privind investițiile financiare cedate: cheltuielile privind titlurile de plasament cedate reprezintă diferența nefavorabilă între prețul de cesiune (vânzarea) și valoarea contabilă de intrare (prețul de cumpărare) al valorilor mobiliare de plasament.
Cheltuieli privind diferențele de curs valutar cuprind: diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în devize ale întreprinderii. Cumpărarea sau vânzarea unui bun în monedă străină este înregistrată la un anumit curs de schimb care poate fi cursul din ziua negocierii, cursul din ziua acceptării comenzii, cursul de la data transferului dreptului de proprietate, cursul de la data facturării sau cursul din ziua contabilizării facturii.
Alte cheltuieli financiare: cuprind toate tipurile de cheltuieli financiare, altele decât cele înregistrate în celelalte conturi din această grupă.
67 „Cheltuielile extraordinare” sunt acelea care apar ca urmare a evenimentelor extraordinare, cum sunt: calamitățile naturale și exproprierile unor active. Se poate pune în discuție dacă o entitate care se află într-o zonă supusă frecvent calamităților naturale (de exemplu, lângă albia unui râu cu risc de inundații în fiecare primăvară) poate considera valoarea pierderilor de stocuri și de producție în curs de execuție în categoria cheltuielilor extraordinare.
68 „Cheltuielile cu amortizările și provizioanele” sunt grupate, în funcție de natura lor, pe activitățile care le ocazionează, de exploatare și financiară, și cuprind: cheltuielile ce privesc
amortizarea imobilizărilor necorporale și corporale, provizioanele și deprecierea imobilizărilor corporale, necorporale și financiare, activelor circulante de natura stocurilor și celor financiare, creanțelor și investițiilor pe termen scurt.
69 „Cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite” reprezintă sumele de această natură datorate bugetului statului, de către toate entitățile economice, inclusiv microântreprinderi.
Contabilitatea financiarã reflectã veniturile în raport cu natura lor economicã, prin gruparea acestora în venituri din exploatare, venituri financiare și venituri extraordinare.
Pentru stabilirea rezultatului exercițiului, la venituri se adaugă și variația stocurilor ( pe sold ), producția de imobilizări și, de asemenea, cele din cedarea activelor.
Veniturile extraordinare sunt veniturile rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri.
Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.
Veniturile din prestarea serviciilor cuprind fluxurile de avantaje economice aferente serviciilor executate terților. Acestea se recomandă să fie recunoscute în baza criteriilor, care sunt prevăzute în reglementările contabile internaționale.
În contabilitate, veniturile se înregistrează pe categorii de venituri, dupã natura lor. Veniturile din exploatare cuprind venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrãrilor executate și serviciilor prestate; venituri din variția stocurilor reprezentând variția în plus sau în minus dintre valoarea la cost de poducție efectiv a stocurilor de produse și producție în curs de la sfârșitul perioadei și valoarea pentru stocurile inițiale ale produselor și producției neluând în calcul ajustările pentru depreciere constituite. Contul Variația stocurilor se înscrie, alături de celelalte venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).
În categoria veniturilor din exploatare se înscriu și: veniturile din producția de imobilizări, reprezentând cheltuielile efectuate de unitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale și necorporale; venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor precum și alte subvenții (finanțarea activității de cercetare și alte finanțări) de care beneficiază unitatea; alte venituri din exploatarea curentă cuprinzând veniturile din creanțe recuperate și alte venituri de exploatare, precum și cele din cedarea imobilizărilor, din despăgubiri, din penalități, din donații.
Venituri din exploatare sunt veniturile din vânzările de bunuri se înregistrează în contabilitate în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către clienți. Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite urmãtoarele condiții: persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor; persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi fãcut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor; veniturile și respectiv cheltuielile ocazionate de tranzacție pot fi cuantificate.
Veniturile din prestarea de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora. Atunci când rezultatul unei tranzacții ce implică prestarea de servicii poate fi estimat în mod rezonabil, venitul asociat tranzacției trebuie să fie recunoscut în funcție de stadiul de execuție a contractului la data închiderii bilanțului. Rezultatul unei tranzacții poate fi estimat în mod rezonabil atunci când este satisfăcutã următoarea condiție: suma veniturilor poate fi estimată în mod rezonabil.
Veniturile financiare cuprind: venituri din imobilizări financiare; câștiguri din investiții financiare pe termen scurt cedate; venituri din creanțe imobilizate; venituri din investiții financiare; venituri din diferențe de curs valutar; venituri din dobânzi; venituri din stocuri obținute; alte venituri financiare.
Veniturile din dobânzi trebuie recunoscute periodic, în mod proporțional pe baza randamentului efectiv al activului. Randamentul efectiv al unui activ este rata dobânzii necesară pentru actualizarea fluxurilor viitoarelor intrări de numerar, așteptate pe durata de viață a activului pentru a egala valoarea contabilă inițială a acestuia.
Veniturile extraordinare, așa cum sugerează și denumirea lor, reprezintă operații cu caracter de excepție, neavând legătură directă cu activitățile, curente ale unității, de exploatare și financiară. Legătura cu aceste activități este numai indirectă, în sensul că rezolvă anumite operațiuni din cadrul întreprinderii care nu se încadrează în sfera de cuprindere a acestora. Ele provin din subvenții pentru evenimente extraordinare și altele similare.
Pentru organizarea contabilității veniturilor extraordinare se utilizează contul existent în cadrul unei grupe distincte, cu aceeași denumire și simbolul 77, și anume: 771 "Venituri din subvenții pentru evenimente extraordinare și altele similare".
Veniturile din reluarea provizioanelor se evidențiază distinct, în funcție de natura acestora. Diminuarea sau anularea provizioaneleor și ajustărilor constituite se efectuează prin înregistrarea lor la venituri în cazul în care nu se mai justifică menținerea lor.
1.3. Cheltuielile – elemente componente ale costului de producție
Costul de producție cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate în procesul de producție și se calculeazã între stocajul de materii prime, materialul și stocajul de produse finite. Complexitatea calculației lui depinde de complexitatea procesului tehnologic și de natura produselor care apar în cursul fazelor (etapelor) de fabricație – materiale recuperabile, rebuturile producție neterminate, semifabricate – a cãror valoare influențeazã costul produselor de baza – produsele finite. Costul de producție al produsului finit este constituit din:
– cheltuieli directe de producție care: costul de achiziție aferent materiilor prime și materialelor directe eliberate din stoc pentru consumul productiv, costul cu manopera directã și alte costuri directe (amortizarea unui echipament specific etc.);
– cota cheltuielilor indirecte de producție cuprind: costurile comune sectoarelor productive (energie, combustibil, reparații și întreținere, amortizare, salariile personalului indirect productiv etc.), cotã repartizatã rațional în costul producției.
Modul de contabilizare a cheltuielilor, specifice contabilitãții de gestiune nu este suficient reglementat sub aspect normativ. Cheltuielile aferente serviciilor prestate cuprind costul vânzărilor și cheltuielile comerciale. Costul vânzărilor este recunoscut drept cheltuieli în baza conceptului contabilității de angajamente și a principiilor concordanței și periodicității concomitent cu veniturile din comercializarea bunurilor corespunzătoare. Recunoașterea cheltuielilor comerciale se recomandă să fie realizată, în funcție de momentul efectuării acestora. Evaluarea costului vânzărilor este condiționată, în principal, de metoda de evaluare curentă a bunurilor și de unitățile de măsură utilizate la procurarea și vânzarea bunurilor.
Din perspectiva contabilitații de gestiune, cheltuielile sunt grupate în:
– Cheltuieli încorporabile,
– Cheltuieli neâncorporabile,
– Cheltuieli supletive.
Cheltuielile încorporabile reprezintă cheltuielile înregistrate în contabilitatea financiară și încorporate în costuri. În funcție de nivelul lor de încorporare se disting :
a) cheltuieli integral încorporabile – care se includ în costuri cu o sumã identicã celei înregistrate în contabilitatea financiară.
b) cheltuielile calculate sunt cheltuieli încorporate în costuri pentru un total diferit de cel care figurează în contabilitatea financiară. Existã trei tipuri de cheltuieli calculate: cheltuielile de folosință care se substituie cheltuielilor cu amortizările din contabilitatea financiară; cheltuielile preliminare („etalate”) sunt cheltuielile incorporate în costuri ce se substituie provizioanelor înregistrate în contabilitatea financiară constituite pentru reparații capitale și alte provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciții; cheltuielile anticipate („abonate”) permit integrarea în costuri a cheltuielilor din contabilitatea financiară, dupã o periodicitate diferită de cea a apariției și contabilizării lor.
Cheltuieli neâncorporabile sunt cheltuieli excluse din calcul costului de producție pentru că îmbracã un caracter excepțional și ar îngreuna astfel comparațiile în timp. Dintre acestea fac parte următoarele: amortizarea cheltuielilor de constituire, cheltuieli excepționale (provizioane pentru creșteri de prețuri, fluctuații de curs valutar, investiții în străinătate, etc.) care figurează în contabilitate din motive mai mult fiscale decât economice, cheltuieli care nu au un caracter curent, obișnuit, normal, referitoare la proivizioanele pentru litigii și alte riscuri, cheltuieli privind impozitul pe profit.
Cheltuielile supletive sunt acele cheltuieli de care ținem cont în contabilitatea analitică, însă ele nu figurează în contabilitatea generală. Existã doar douã exemple: remunerarea întreprinzãtorului individual (managerul) și remunerarea capitalurilor proprii. Pot fi reținute ca și cheltuieli supletive urmãtoarele: remunerația convențională a capitalurilor proprii, remunerarea întreprinzatorului individual. Cheltuielile supletive corespund consumurilor de resurse pentru care contabilitatea financiară nu le recunoaște statutul de cheltuieli și care totuși reprezintă remunerarea factorilor ce concură la buna funcționare a întreprinderii.
1.4. Modele pentru întocmirea Contului de profit și pierdere
Obiectivul Standardului Internațional de Contabilitate IAS l Prezentarea situțiilor financiare, este de a stabili baza pentru prezentarea situațiilor financiare cu scop general, pentru a asigura comparabilitatea, atât cu situațiile financiare ale întreprinderii pentru perioadele precedente, cât și cu situațiile financiare ale altor întreprinderi. Pentru a realiza acest obiectiv, acest Standard prevede considerente generale pentru prezentarea situațiilor financiare, recomandări pentru structura acestora și cerințe minime pentru conținutul situațiilor financiare.
Contul de profit și pierdere este o componentă a situațiilor financiare anuale. În România, obligativitatea întocmirii acestuia revine, în conformitate cu Reglementările contabile aprobate prin O.M.F.P. nr. 1752/2005, intrate în vigoare la data de 1 ianuarie 2006, societăților comerciale, societăților/companiilor naționale, regiilor autonome, institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, societăților cooperatiste și celorlalte persoane juridice care, în baza legilor speciale de organizare, funcționează pe principiile societăților comerciale, precum și subunităților fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparțin persoanelor enumerate, cu sediul sau domiciliul în România, și sediilor permanente din România care aparțin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate. Acest document de sinteză cuprinde veniturile și cheltuielile exercițiului, grupate după natura lor, pe activitățile de exploatare, financiară și extraordinară, precum și rezultatul exercițiului: profit sau pierdere. Alături de venituri, cheltuielile sunt elemente legate în mod direct de măsurarea performanței întreprinderii, și formează structurile contului de profit și pierdere.
Conform IAS 1, contul de profit și pierdere trebuie să includă, cel puțin, elemente-rânduri care să prezinte următoarele valori:
veniturile;
rezultatele activitățile exploatare;
costurile de finanțare;
partea din profituri și pierderi aferentă întreprinderilor asociate și în participare contabilizată prin metoda punerii in echivalență;
cheltuielile cu impozitul pe profit;
profitul sau pierderea din activități curente;
elementele extraordinare;
interesul minoritar ;
profitul net sau pierderea netă a perioadei.
Întreprinderile trebuie să prezinte, fie în contul de profit și pierdere, fie in notele la situațiile financiare, o analiză a cheltuielilor utilizând o clasificare bazată fie pe natura cheltuielilor, fie pe funcția lor în cadrul întreprinderii.
Elementele de cheltuieli sunt în continuare subclasificate pentru a evidenția sfera componentelor rezultatelor financiare care pot diferi în ceea ce privește stabilitatea, potențialul de câștig sau pierdere. Aceste informații sunt furnizate într-unul din două moduri posibile.
A. Prima metodă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după natura cheltuielilor. Cheltuielile sunt cumulate în contul de profit și pierdere conform naturii lor (de exemplu amortizarea, achizițiile de materii prime, cheltuielile cu transportul, salariile, cheltuielile de publicitate) și nu sunt realocate pe diferitele funcții din cadrul întreprinderii.
B. Cea de-a doua metodă de analiză este cunoscută ca metoda clasificării după destinația cheltuielilor sau a „costului vânzărilor" și clasifică cheltuielile după funcția lor ca parte a costului vânzărilor, distribuției sau activităților administrative. Această prezentare oferă deseori informații mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea cheltuielilor după natură, dar alocarea costurilor pe funcții poate fi arbitrară și implică în mod considerabil raționamentul profesional.
1.5. Tipologia rezultatelor în contabilitate
Din punct de vedere contabil, viața entității economice este împărțită în perioade de timp succesive, numite exerciții. Necesitatea acestei decupări subiective și, în fond, artificiale este dată de periodicitatea cu care trebuie să se întocmească rapoarte contabile (situații financiare de sinteză), să se realizeze anumite operațiuni de punere de acord a situației reale a patrimoniului cu ceea ce se reflectă în evidențele scriptice. Principiul independentei exercițiilor ne obligă să delimităm corect în timp veniturile și cheltuielile, astfel încât în determinarea rezultatului unei perioade de gestiune să se ia în calcul doar veniturile și cheltuielile care îi aparțin. Mai concret, eforturile (cheltuielile) trebuie puse mereu față în față cu efectele (veniturile) pe care le-au generat, așa încât rezultatul unei perioade să fie cât mai semnificativ.
Aplicarea principiului are ca rezultat următoareale consecințe: practicarea unei contabilități de angajamente, care implică înregistrarea veniturilor în momentul vânzării bunurilor, executării lucrărilor și prestării serviciilor și al cheltuielilor în momentul primirii acestora.
Potrivit art.19 alin 1 din Legea Contabilității 82/1991 republicatã, rezultatele se determină lunar, cumulat de la începutul anului. În acest sens, conturile de cheltuieli și conturile de venituri în care se înregistrează, în funcție de natura lor, veniturile respectiv cheltuielile se închid provizoriu prin contu de rezultate 121. Rezultatul definitiv al exercițiului se stabilește anual și reprezintă soldul final al contului 121, profit sau pierdere.
Rezultatul brut al exercițiului este de fapt diferența între veniturile totale și cheltuielile totale. El se mai poate exprima și sub forma sumei dintre rezultatul curent al exercițiului și rezultatul extraordinar.
Pentru determinarea impozitului pe profit se face trecerea de la rezultatului brut (contabil) la rezultatul fiscal = rezultatul brut + cheltuielile nedeductibile fiscal – deducerile fiscale.
Rezultatul net al exercițiului este soldul contului 121 “Profit sau pierdere” – cont bifuncțional. Soldul final creditor reprezintã profit de repartizat, respectiv sume care se distribuie potrivit destinațiilor legale, iar în cazul în care este sold final debitor reprezintã pierderea perioadei.
Cheltuieli nedeductibile sunt:
a) cheltuielile cu impozitul pe profit datorat;
b) dobânzile/majorãrile de întârziere, amenzile, confiscãrile și penalitãțile de întârziere;
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsã din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare;
d) cheltuielile cu taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor acordate salariaților sub forma unor avantaje în natura, dacã valoarea acestora nu a fost impozitatã prin reținere la sursã;
e) cheltuielile realizate în favoarea acționarilor sau asociaților;
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bazã un document justificativ;
g) cheltuielile determinate de diferențele nefavorabile de valoare a titlurilor de participare, precum și diferențele nefavorabile de valoare aferente obligațiunilor emise pe termen lung, cu excepția celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;
h) cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;
i) cheltuielile cu primele de asigurare plãtite de angajator, în numele angajatului;
j) cheltuielile cu serviciile de management, consultanțã, asistențã sau alte prestãri de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestãrii acestora în scopul activitãților desfãșurate și pentru care nu sunt încheiate contracte;
k) pierderile înregistrate la scoaterea din evidențã a creanțelor incerte sau în litigiu, neâncasate, pentru partea neacoperitã de provizion;
l) cheltuielile de sponsorizare și/sau mecenat și cheltuielile privind bursele private dacã depãșesc limita a 30/0 din cifra de afaceri dar care nu depãșesc mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat;
m) cheltuielile reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe, în cazul în care, ca urmare a efectuãrii unei reevaluãri, se înregistreazã o descreștere a valorii acestora.
Exemple de venituri neimpozabile la calculul profitului impozabil:
a) dividendele primite de la o persoanã juridica românã;
b) diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare;
c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
d) veniturile neimpozabile, prevãzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative.
– Bibliografie – Cap 1
1 Călin Oprea, Cârștea Gh. „Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor”, Editura Genicod, Bucuresti 2002;
2 C. Staicu, „Contabilitate financiară”, Editura CECCAR, București 2002;
3 Contabilitatea întreprinderii, Îndrumari practice acualizat și completat prin reglementările contabile prevãzute de Directivele Europene IV a și a VII aprobate de O.M.F.P. nr. 1752/2005;
4 M.Ristea, „Contabilitatea financiară a întreprinderii”, Editura Universitară, București 2004.
*** Art. 21, alin. 4 din Codul Fiscal;
*** Art. 20 din Codul Fiscal;
*** IAS 1, Prezentarea situațiilor financiare;
*** Legea 82/1991 republicatã;
Cap. 2 PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETÃȚII DANPROFESSION SRL
2.1. Profilul de activitate al societãții
S.C. DANPROFESSION S.R.L a luat ființã în anul 2006 în urma hotãrârii judecãtorești din data de 19.05.2006 fiind înregistratã la Registrul Comerțului cu numarul J08/1205/2006, cu un capital social în valoare de 200 RON. Încã de la început s-a declarat ca societate comercialã plãtitoare de TVA, având Codul de Identitate Fiscalã RO18687986 din data de 19.05.2006.
S.C. DANPROFESSION S.R.L este persoanã juridicã de naționaliatate românã și a hotãrât, în caliatate de asociat unic, înființarea unei societãți comerciale române, cu sediul în România, Județul Brașov. Sediul social al societãții este la adresa: B-dul Griviței Nr 65 Bl 47 Sc A. Ap 8. Societatea își desfãșoarã activitatea în conformitate cu legile române și cu prevederile din contractul și statutul societãții. Forma de proprietate a societãții este: 35 – Societãși comerciale cu rãspundere limitatã cu începere de la data înregistrãrii în Registrul Comerțului.
O viziune asupra calității…
Pentru că gândim imposibilul și îl facem posibil. Cu o consultanță specializată noi inducem acest mod de gândire și clienților noștri. Tehnologiile utilizate de noi sunt întotdeauna cele mai noi și performante, iar acestea vor oferi întotdeauna un avantaj competitiv. Prin continua perfecționare a echipei noastre de specialiști urmărim să fim tot timpul în pas cu ultimele designuri și idei. Ceea ce intenționăm să implementăm pentru clienții noștri este proiectat, realizat și testat de noi înainte.
S.C. DANPROFESSION S.R.L este o firmă tânără, în plin proces de dezvoltare, având ca activitate principalã conform cod CAEN: 4329 „alte lucrãri de instalații pentru construcții”; servicii de montaj, instalare și punere în funcțiune și service pentru echipamente standard sau speciale.
Danprofession oferă servicii de consultanță și planificare a proiectelor pentru decorarea cu accesorii pentu clãdiri și magazine. Firma oferă o largă varietate de servicii multimedia variind de la prezentări clasice și lucrãri creative până la design și consultanță de înaltă specialitate. Satisfacția clienților este întotdeauna cea mai mare prioritate a firmei. Încă de la început s-a pus întotdeauna preț pe calitate și competență, fapt care a convins multe companii mari să apeleze la servicile oferite de aceastã firmã. Danprofession își stabilește și încheie contracte cu diferite firme (clienși). Marile corporații și firmele puternice reprezintă piața țintă. Firma oferã servicii de cel mai înalt grad calitativ în montarea armãturilor.
Principalii clienți care au apelat la serviciile aestei firme sunt: Metro, Selgros, Baumax și lanțuri de Mall-uri.
În funcție de timpul de livrare, costul de aprovizionare și calitatea produselor oferite Danprofession a selectat furnizorii care satisfac cerințele și necesitãțile societãții, astfel principalii furnizori sunt: Petrom, BauMax, Practiker, dar și locații precum hoteluri, pensiuni din diverse localitãți.
Strategia de dezvoltare a societății se elaborează ținând cont de tendințele și posibilitățile de dezvoltare; se are în vedere mai ales analiza sectorului de activitate și a contextului economic actual al economiei românești. Obiectivele strategic stabilite sunt realiste, principalul obiectiv urmărit de societate îl reprezintă extinderea piețelor (a portofoliului de clienți), prin realizarea de servicii care sã corespundă cerințelor calitative ale partenerilor de afaceri, de asemenea se urmărește reducerea tarifelor prestate prin punerea în aplicare a unui plan de finalizare a investițiilor realizate pânã în prezent.
2.2. Structura organizatoricã și functionalã
Structura organizatorică stabiliște pe linie orizontalã autoritatea din cadrul firmei, (organigrama). Astfel, o activitate poate fi demarată doar dacă persoana în cauză are acordul persoanelor autorizate. Alături de autoritate este des întâlnită noțiunea de delegare de autoritate, care se explică prin aceea că organul de conducere, având în subordine diverse activități de importanță diferită, deleagă o anumită persoană pentru a se ocupa de o anumită problemă. Activitățile specifice din cadrul birourilor sunt desfășurate de către personal, iar deciziile strategice sunt luate de catre administratorul firmei.
Scopul este de a asigura realizarea montajelor, dar pentru aceasta sunt necesare informațiile primite de la clienți care sunt prelucrate întâi de departamentul de conducere apoi are loc stabilirea cerințelor ce trebuie îndeplinite și punerea lor în aplicație, urmate de obținerea rezultatului final. Această “diagramă” de flux a datelor este bine structurată și nu produce întârzieri în adoptarea deciziilor sau începerea lucrãrilor.
Motivațiile alegerii acestui tip de structură organizatorică este dată de avantajele, punctele forte ale acestei structuri:
permite centralizarea controlului strategic al rezultatelor;
este bine adoptată problematicii formelor;
permite realizarea unor legături strânse cu strategia prin descompunerea activităților „cheie” în departamente funcționale;
este eficientă acolo unde activitățile /scopurile sunt de rutină și cu grad mare de rentabilitate.
Pentru a evidenția cele de mai sus, prezentãm în cele ce urmeazã o diagrama de flux a documentelor conform fig.1.
Fig.1. Fluxul documentelor
2.3. Întocmirea documentelor și a registrelor contabile
Atunci când rezultatul unei tranzacții ce implică prestarea de servicii poate fi estimat în mod rezonabil, venitul asociat tranzacției trebuie să fie recunoscut în funcție de stadiul de execuție a contractului la data închiderii bilanțului.
Documentele care stau la baza înregistrãrilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizeazã toate informațiile prevãzute de normele legale în vigoare. Documentele justificative cuprind:
– denumirea documentului;
– denumirea și sediul unitãții care întocmeste documentul;
– numãrul documentului și data întocmirii acestuia;
– date cantitative și valorice aferente operațiunii efectuate;
– numele și prenumele, precum și semnãturile persoanelor care rãspund de efectuarea operațiunii economico-financiare;
– alte operațiuni care sã asigure consemnarea completã a operațiunilor.
Documentele justificative pe care le-am întâlnit cel mai des sunt facturile primite de la furnizori sau facturile emise dar și ordine de platã și foi de vãrsãmânt.
Documentele contabile – jurnale, fișe etc – se întocmesc de o unitate prestatoare de servicii de informatica pe baza documentelor justificative. Elementele prin care se distinge un document contabil sunt: – felul, numãrul și data documentului justificativ;
– sumele corespunzãtoare operațiunilor efectuate;
– conturile sintetice și analitice debitoare și creditoare;
– semnãturile pentru întocmire și verificare.
Formele de înregistrare în contabilitate reprezintã sistemul de registre, formulare și documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologicã și sistematicã în contabilitate a operațiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exercițiului financiar.
În cadrul societãții, pe parcursul fiecãrei luni se înregistreazã în Registrul-jurnal (cod 14-1-1) toate documentele justificative în ordine cronologicã cum ar fi încasarea unei facturi sau achitarea ei prin completarea datei la care am notat în registru, felul și numãrul documentului, felul operațiunii, simbolul conturilor și sumele debitoare și creditoare. Cartea mare (cod 14-1-2) este registrul contabil în care asigurã cunoașterea existenței și mișcarii tuturor elementelor de activ și de pasiv, la un moment dat. Cartea mare stă la baza întocmirii balanței de verificare în care se completeazã înregistrarea operațiilor (în evidența sistematicã), rulajele lunare și soldul final (debitor sau creditor) pentru fiecare cont sintetic. Balanța de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactitãții înregistrãrilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sinteticã și cea analiticã, precum și principalul instrument pe baza cãruia se întocmesc situțiile financiare. Balanța de verificare este redatã sub forma unui tabel în care se introduc: denumirea conturilor, sumele perioadei precedente debitoare și creditoare, rulajele debitoare sau creditoare aferente perioadei în care se întocmește balanța de verificare precum și soldurile finale debitoare și creditoare ale conturilor.
2.4. Aplicație informaticã pentru determinarea cheltuielilor salariale
Lucrãrile sunt concepute, proiectate și montate folosind un proces de dezvoltare sistematic în care specialiștii se folosesc de cerințele unei organizații. Astfel, o parte importantă a acestui proces este cunoscută sub denumirea de analiza si proiectarea lucrãrilor.
Aplicarea metodei sistemice în instalarea accesorilor generează un proces în mai mulți pași sau ciclic. Iată care sunt pașii principali ai unei astfel de lucrãri:
1. investigarea;
2. analiza;
3. proiectarea;
4. instalarea;
5. repararearea.
Obiectivele aplicației
Aplicația are drept scop obținerea de informații privind calcularea impozitului pe salarii suportat de angajații întreprinderii pe o lună. Obiectivele constau în calculul și determinarea impozitului pe salarii, programul oferind date despre modul de determinare a impozitului pe salarii.
Datele de intrare se introduc printr-o interfață accesibilă, iar informațiile dorite se primesc sub formă de rapoarte, a căror formă poate fi modificată corespunzător cerințelor.
Intrãrile aplicației
Datele de intrare se introduc de către utilizator în tabele, care sunt concepute astfel încât să minimalizeze numărul de introduceri. Datele se preiau din următoarele documentele: contractul individual de muncă și din condica de prezență.
Pentru obținerea situațiilor prezentate mai sus sunt necesare intrãrile informaționale grupate în următoarele tabele din cadrul bazei de date:
Tab.1. Datele de intrare pentru aplicația de calcul a impozitului pe salarii
Ieșirile aplicației
În vederea obținerii unor informații utile procesului de realizare a statului de platã, se realizează prelucrarea datelor cu ajutorul calculatorului electronic și gruparea acestora în următoarele liste de ieșire, prezentate în tabelul 2:
Tab. 2 Stat de platã
Schema generalã a aplicației
Fig. 2. Schema generalã a aplicației
2.5. Diagnosticul financiar patrimonial
Diagnosticul financiar este prima fază a ciclului fundamental al gestiunii financiare. Rezultatele prezintă interes atât pentru conducătorii întreprinderii, cât și pentru partenerii externi ai acesteia. Obiectivele diagnosticului financiar se referă la determinarea nivelului rentabilității și al riscurilor și la evaluarea modului în care întreprinderea răspunde constrângerilor impuse de mediul economico-financiar în care activează, punând în evidență punctele tari și punctele slabe. Astfel, managerii, acționarii și potențialii investitori sunt interesați mai ales de performanțele firmei, în timp ce băncile, furnizorii și alți creditori sunt interesați în primul rând de evaluarea expunerii la riscuri, deci de echilibrul financiar al întreprinderii.
Analiza-diagnostic se efectuează pe baza documentelor contabile de sinteză (situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii – bilanț, rezultatele financiare – contul de rezultate și anexele) și a altor informații privind evoluția prețurilor și a cursurilor bursiere. Bilanțul reflectă situația patrimonială a întreprinderii la sfârșitul exercițiului. Pe baza datelor din bilanțul financiar prezentate în tabelul 3 se determinã ratele de structurã patrimonialã și stabilitatea financiara a întreprinderii.
Tab. 3. Bilanț prescurtat
Rata activelor imobilizate=Ai/AT mãsoarã gradul de investire a capitalului fix. Nivelul ei este scãzut datoritã ponderii mici a datoriilor tehnice, echipamente, utilaje și instalații. Rata activelor imobilizate crește în 2008 la 16% fațã de 2% în 2006 datoritã achiziționãrii de imobilizãri corporale.
Rata activelor circulante = Ac/AT exprimã ponderea în totalul activului a capitalului circulant.
Ca urmare a creșterii ponderii disponibilitãțiilor bãnești în anul 2007 fațã de 2006 și o creștere a ponderii creanțelor se înregistreazã o ușoarã creștere a ratei activelor circulante în 2007 fațã de 2006.
Rata activelor circulante scade în 2008 fațã de 2007 cu 15%, datoritã scãderii ponderii creanțelor.
Rata creanțelor = Cr/AT creanțele au scãzut permanent de la 97% la 22% în 2008 fațã de 2006, cu influențã pozitivã asupra gradului de lichiditate datoritã creșterii desfacerilor societãții.
Rata disponibilităților = Dp/AT este influențatã de raportul dintre durata medie de încasare a creanțelor și durata medie de achitare a obligațiilor, care este favorabilã. Nivelul acestor rate crește în 2008 fațã de 2006 cu 62 de puncte procentuale.
Ratele de structurã ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin punerea în evidențã a unor aspecte privind stabilitatea și autonomia financiarã a acesteia.
Tab. 4. Rate de structurã ale pasivului
Fig. 3. Ratele de structurã
Rata stabilitãții financiare reflectã legãtura dintre capitalul permanent de care unitatea dispune în mod stabil (cel puțin un an) și patrimoniul total. Nivelul ratei în perioada analizatã înregistrează o îmbunatãțire ca urmare a creșterii capitalului permanent și a contractãrii unui împrumut pe termen lung.
Rata autonomiei financiare globale aratã gradul de independență financiarã a societatii. Se considerã cã existența unui capitalul propriu de cel puțin 1/3 din pasivul total constituie o premisã esențialã pentru autonomia financiarã a societatii. În anul 2006 rata autonomiei financiare globale are un nivel foarte scãzut fațã de valoarea optimã de 33% și scade în anii 2007 și 2008 datoritã contractãrii împrumutului pe termen lung.
Rata autonomiei financiare la termen aratã gradul de independențã financiarã al unitãții pe termen lung. Nivelul acestei rate este nul în primii doi anii din perioada analizatã dar crește panã la 20.18% în anul 2008 datoritã contractãrii împrumutului pe termen lung.
Rata de îndatorare globalã reflectã ponderea tuturor datoriilor pe care le are unitatea în pasivul total al acesteia. Nivelul ratei înregistează o tendință de scãdere în anul 2007 fațã de 2006 cu 14.5% și o cereștere în anul urmãtor datoritã contractãrii împrumutului pe termen lung.
Rata creanțelor de trezorerie reprezentã gradul de acoperire a necesitãțiilor de finantare a activitãții de exploatare cu surse externe de finanțare. Creșterea nivelului acestei rate cu 19.17% în anul 2008 fațã de 2007 se datoreazã scãderii necesarului de fond de rulment și menținerea relativ constantã a datoriilor pe termen scurt.
În urma analizei efectuate pe baza bilanțului financiar S.C. Danprofession S.R.L. pune în evidențã urmãtoarele puncte tari:
– Structura activelor corespunde obiectului de activitate al societãții;
– Existența unei marje de siguranțã financiarã determinatã de un surplus de surse permanente;
– Structura financiara corespunzatoare;
– Nivel bun al ratelor de lichiditate curentã și rapidã;
– Solvabilitate patrimoniala ridicatã;
– Poziția societãții într-o zonã favorabilã privind riscul de faliment.
– Bibliografie – Cap 2
Contractul S.C. DANPROFESSION S.R.L;
*** OMFP 1850/2004 privind Registrele și formularele financiar contabile.
Cap. 3 STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA VENITURILOR ȘI A CHELTUIELILOR LA SOCIETATEA DANPROFESSION S.R.L.
3.1. Studiu de caz specificã entitãții pe parcursul lunii Iunie 2008
În cursul în cursul lunii Iunie 2008 la societatea Danprofession S.R.L. au avut loc urmãtoarele operații:
1. La data de 02. 06. 2008 s-au achiziționat materiale de la METAL TRADING SRL în valoare de 66.00 lei, conform facturii nr. 1474, TVA inclus
% = 401.01 66
„ Furnizori ”
3028 55.46
„ Alte materiale consumabile ”
4426 10.54
„ TVA deductibil ”
A doua zi se dau în consum
6028 = 3028 55.46
„ Cheltuieli privind alte „ Alte materiale consumabile ”
materiale consumabile ”
2. În aceași zi se plãtește factura numãrul 1474 în numerar
401.01 = 5311 66
„ Furnizori ” „ Casa în lei ”
3. În data de 02. 06. 2008 s-au prestat servicii în valoare de 1400 lei fãrã TVA. Documentul justificativ este factura numãrul 04377196
411 = % 1666
„ Clienți ”
704 1400
„ Venituri din lucrãri executate
și servicii prestate ”
4427 266
„ TVA colectat ”
4. Societatea achiziționeazã o canapea de la SC GLASS DESIGN SRL prin factura numãrul 06326055 din data de 03. 06. 2008 în valoare de 797.48, TVA 151.52
% = 401.08 949
„ Furnizori ”
303 797.48
„ Materiale de natura obiectelor de inventar”
151.5
„ TVA deductibil ”
Se dã canapeaua în folosințã
603 = 303 797.48
„ Cheltuieli privind materiale „ Materiale de natura
de natura obiectelor de inventar” obiectelor de inventar”
5. Se achitã cu bon fiscal numãrul 836/03. 06. 2008, factura nr. 06326055 cu numerar
401.08 = 5311 949
„ Furnizori ” „ Casa în lei ”
6. Se încheie factura numãrul 9271 din data de 05. 06. 2008 al SC FIPA SRL pentru achiziția de materiale în valoare de 595 lei cu TVA 19%
% = 401.02 595
„ Furnizori ”
3028 500
„ Alte materiale consumabile ”
95
„ TVA deductibil ”
Apoi se dau în consum
6028 = 3028 500
„ Cheltuieli privind alte „ Alte materiale consumabile ”
materiale consumabile ”
7. Se achitã cu bon fiscal numãrul 1/05. 06. 2008, factura nr. 9271
401.02 = 5311 595
„ Furnizori ” „ Casa în lei ”
8. Se achiziționeazã materiale consumabile de la SC GRUVIO SRL Nr. Facturii 0000005292 în data de 06. 06. 2008 la preț de 63.50 inclusiv TVA 19%
% = 401.03 63.50
„ Furnizori ”
3028 53.36
„ Alte materiale consumabile ”
10.14
„ TVA deductibil ”
Se dau în consum
6028 = 3028 53.36
„ Cheltuieli privind alte „ Alte materiale consumabile ”
materiale consumabile ”
9. În aceași zi se plãtește factura numãrul 0000005292 plata se face în numerar
401.03 = 5311 63.50
„ Furnizori ” „ Casa în lei ”
10. În data de 07.06.2007 s-au înregistrat cheltuieli cu deplasãri în valoare de 32,50 lei
625 = 5311 32,50
„ Cheltuieli cu deplasãri ” „ Casa în lei ”
11. Societatea achiziționeazã materiale consumabile în valoare de 45 lei de la SC M.M. SRL cu factura numãrul 736 din data de 07. 06. 2008, TVA 19%
% = 401.04 45
„ Furnizori ”
3028 37.82
„ Alte materiale consumabile ”
7.18
„TVA deductibil ”
Se dau în folosințã 6028 = 3028 37.82
„ Cheltuieli privind alte „ Alte materiale consumabile ”
materiale consumabile ”
12. În aceași zi se plãtește factura numãrul 736 plata se face în numerar
401.04 = 5311 45
„ Furnizori ” „ Casa în lei ”
13. În data de 08.06.2007 s-au înregistrat cheltuieli cu serviciile bancare în valoare de 3 lei
627 = 5121 3
„ Cheltuieli cu serviciile bancare ” „ Conturi la bãnci în lei ”
14. La data de 10. 06. 2008 se efectueazã lucrãri de montaj clientului Metro conform facturii 04377197 în valoare de 1535 lei, TVA 19%
411 = % 1826.65
„ Clienți ”
704 1535
„ Venituri din lucrãri executate
și servicii prestate ”
4427 291.65
„ TVA colectat ”
15. În data de 20. 06. 2008 se cumpãrã materiale de la SC ACCELERAȚIA SRL, conform facturii nr. 100029 în valoare de 40 lei, TVA 19%
% = 401.05 40
„ Furnizori ”
3028 33.62
„ Alte materiale consumabile ”
6.38
„ TVA deductibil ”
și 6028 = 3028 33.62
„ Cheltuieli privind alte „ Alte materiale consumabile ”
materiale consumabile ”
16. În aceași zi se plãtește factura numãrul 100029 prin caserie
401.05 = 5311 40
„ Furnizori ” „ Casa în lei ”
17. Datoritã efectuãrii unei deplasãri se înregistreazã o cheltuialã în valoare de 600 lei reprezentând cazare în data de 21. 06. 2008 la RORO TRADING SRL, nr. facturii 3367981, neplãtitoare de TVA
625 = 401.06 600
„ Cheltuieli cu deplasãri ” „ Furnizori ”
18. Se înregistreazã plata contravalorii cazãrii în numerar
401.06 = 5311 600
„ Furnizori ” „ Casa în lei ”
19. Societatea se aprovizioneazã cu materiale de la furnizorul BAUMAX ROMÂNIA SRL pe baza facturii numãrul 02350056249 în data de 23. 06. 2008 în valoare de 121.99 lei, inclusiv TVA % = 401.07 121.99
„ Furnizori ”
3028 102.51
„ Alte materiale consumabile ”
19.48
„ TVA deductibil ”
Se dau în folosințã 6028 = 3028 102.51
„ Cheltuieli privind alte „ Alte materiale consumabile ”
materiale consumabile ”
20. În aceași zi se plãtește factura numãrul 02350056249 plata se face în numerar din casa
401.07 = 5311 121.99
„ Furnizori ” „ Casa în lei ”
21. Se întocmește de cãtre S.C. DANPROFESSION S.R.L la data de 23. 06. 2008 factura numãrul 04377198 pentru prestarea de servicii în valoarea de 3820 lei, TVA 19%
411 = % 4545.80
„ Clienți ”
704 3820
„ Venituri din lucrãri executate
și servicii prestate ”
4427 725.80
„ TVA colectat ”
22. În data de 25.06.2007 s-au înregistrat cheltuieli din diferențe de curs valutar în valoare de 146,25 lei
665 = 411 146,25
„ Cheltuieli din diferențe de curs valutar ” „ Clienți ”
23. Se factureaza prestarea de servicii pentru montaj cu factura numãrul 04377199 în data de 26. 06. 2008, contravaloarea montajului fiind de 450.00 lei, TVA
411 = % 536
„ Clienți ”
704 450
„ Venituri din lucrãri executate
și servicii prestate ”
4427 86
„ TVA colectat ”
24. În data de 27.06.2007 s-au înregistrat cheltuieli cu utilități sediu în valoare de 136,96 lei
6588 = 5311 136,96
„ Alte cheltuieli de exploatare ” „ Casa în lei ”
25. În data de 30.06.2007 s-au înregistrat venituri din dobinzi în valoare de 4 Ron
5121 = 766 4
„ Conturi la bãnci în lei ” „ Venituri din dobânzi ”
26. Pe parcursul lunii se folosește combustibil în valoare de 276.74 lei în baza bonurilor fiscale 70/21. 06. 2008 și 46/18. 06. 2008 TVA inclus
% = 5311 276.74
„ Casa în lei ”
232.55
„ Cheltuieli privind combustibilul ”
44.19
„ TVA deductibil ”
27. Se înregistreazã cheltuielile cu salariile aferente aferente lunii Iunie în valoare de 788.00 lei și se efectueazã plata acestora
641 = 421 1288
„ Cheltuieli cu salariile personalului ” „ Personal – salarii datorate ”
28. Se înregistreazã venituri din subvenții de exploatare pentru plata personalului
445 = 7414 250
„ Subvenții” „ Venituri din subvenții ”
29. Se înregistreazã contribuțile unitãții la ajutorul de șomaj
6452 = 4371 13
„ Contribuția unitãții pentru „ Contribuția unitãții la
ajutorul de șomaj ” fondul de șomaj ”
30. Se înregistreazã contribuția societãții la CASS
6453 = 4313 82
„ Contribuția angajatorului „ Contribuția angajatorului
pentru CASS ” pentru CASS ”
31. Înregistrarea cheltuielilor cu alte impozite și taxe
635 = 447 14
„ Cheltuieli cu alte impozite și taxe ” „ Fondurispeciale ”
32. Se înregistreazã reținerile salariale dupã cum urmeazã :
– contribuția angajatului la asigurãrile sociale
– contribuția angajatului la asigurãrile sociale de sãnãtate
– contribuția angajatului la fondul de șomaj
– impozitul pe salarii
421 = % 320
„ Personal – salarii datorate ”
4312 123
„ Contribuția personalului la CAS ”
4314 84
„ Contribuția angajați;or la CASS ”
4372 7
„ Contribuția personalului la fondul de șomaj ” 444 106
„ Impozit pe venit de natura salariilor ”
33. Se plãtesc salariale prin caseria societãții
421 = 5311 968
„ Personal – salarii datorate ” „ Casa în lei ”
34. Se regularizeazã conturile de TVA.
4427 = 4426 344.44
„ TVA colectat ” „ TVA deductibil”
4427 = 4423 1024.51
„ TVA colectat ” „ TVA de platã ”
35. Se închid conturile de venituri
% = 121 7460.5
„ Profit și pierdere ”
704 7205
„ Venituri din lucrãri executate
și servicii prestate ”
7414 250
„ Venituri din subvenții ”
766 5.5
„ Venituri din dobânzi ”
36. Se închid conturile de cheltuieli
121 = % 4128.5
„ Profit și pierdere ”
6028 782.76
„ Cheltuieli privind alte materiale consumabile ”
603 797.48
„ Cheltuieli privind materiale
de natura obiectelor de inventar”
6022 232.55
„ Cheltuieli privind combustibilul ”
625 632.5
„ Cheltuieli cu deplasãri ”
627 3
„ Cheltuieli cu serviciile bancare ”
641 1288
„ Cheltuieli cu salariile personalului ”
635 14
„ Cheltuieli cu alte impozite și taxe ”
6452 13
„ Contibuția unitãții pentru ajutorul de șomaj ”
6453 82
„ Contribuția angajatorului pentru CASS ”
6588 136.96
„ Alte cheltuieli de exploatare ”
665 146.25
„ Cheltuieli din diferențe de curs valutar ”
37. Determinarea rezultatului contabil în perioada 01. 01. 2008 – 30. 06. 2008
44647.92 – 22812.95 + 1950 = 23784.97
38. Calculul și înregistrarea impozitului pe profit și se închide contul 691
23784.97 * 16% = 3805.60
39. La impozitul pe profit se scade impozitul pe profit contabilizat iar rezultatul este impozitul pe profit de înregistrat
3805.60 – 1628.00 = 2178.00
40. Înregistrarea impozitului pe profit și închiderea contului de cheltuieli cu impozitul pe profit
691 = 441 2178.00
„ Cheltuieli cu impozitul „ Impozit pe profit ”
pe profit ”
121 = 691 2178.00
„ Profit șsi pierdere ” „ Cheltuieli cu impozitul
pe profit ”
41. Determinarea rezultatului net al exercițiului
23784.97 – 3805.60 = 19979.37
S.C. DANPROFESSION S.R.L. își desfãșoarã activitatea în domeniul. Calitatea serviciilor au impus societatea în fața concurenței, gama de servicii fiind corespunzătoare unor înalte standarde de calitate, adresându-se unei clientele mai pretențioase, amplasarea firmei în acest sens fiind chiar în locul potrivit.
Din monografia contabilã întocmitã se poate observa că unitatea înregistrează profit deși are doar doi angajați. Numãrul redus de salariați necesitã cheltuieli mai reduse ceea ce determinã ca profitul sã fie mai mare. Colaborarea cu mai multe firme aduc venituri substanțiale care nu sunt depãșite de cheltuielile necesare funcționãrii optime a societãții.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea contabilitãții 82/1991 rezultatele se determină lunar, cumulate de la începutul anului. Pentru obținerea rezultatul exercițiului financiar am închis conturile de venituri și cheltuieli prin contul 121. Profitul impozabil stabilit potrivit prevederilor legale se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului. În baza înregistrãrilor prezentate mai sus, impozitul datorat pentru luna în Iunie este în valoare de 3805.60 lei. Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, pânã la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor. Dupã înregistrarea impozitului pe profit am determinat rezultatul net al exercițiului care se va distribui în conformitate cu prevederile legale.
3.2. Analiza cheltuielilor salariale. Analiza factorială a fondului de salarii
Schema factorilor de influență se prezintă astfel:
unde: NfFS, Nfsv, Nfsf – rata cheltuielilor cu salariile
(totale,variabile și fixe) la 1000 lei CA;
Ns – numărul de salariați;
Wa – productivitata medie anuală;
gi – structura salariaților, respectiv a cifrei de
afaceri;
nfsvi – rata cheltuielilor cu salariile pe struct luată în calcul.
Pentru anul 2008 față de anul 2007, vom realiza analiza fondului de salarii pornind de la următoarele date:
Tab. 5. Indicatorii de eficiențã a utilizãrii factorilor umani
Variația absolută a fondului de salarii:
7313 – 14952 = -7639 Lei
Modificarea fondului total de salarii, prin scãderea acestuia cu 7639 lei în 2008 față de 2007, poate fi explicată prin acțiunea următorilor factori:
1. Influența cifrei de afaceri:
Lei
1.1. Influența numărului de salariați asupra modelului:
= Lei
Influența productivității medii anuale:
Lei
2. Rata medie a cheltuielilor cu salariile:
Lei
2.1. Influența ratei medii a cheltuielilor cu salariile variabile:
= Lei
2.2. Influența ratei medii a fondului de salarii fix:
= Lei
Referitor la situația cheltuielilor totale cu salariile se pot face următoarele comentarii:
pentru anul 2008 față de anul 2007 se observă o scãdere a cheltuielilor salariale cu 7639 lei, este în principiu o evoluție favorabilã justificatã în funcție de sensul și mãrimea influențelor descrise mai jos și mai ales în funcție de corelația optimã a indicatorilor de volum cu cei de productivitate:
creștere a cifrei de afaceri în anul 2008 față de anul 2007 cu 30832 lei induce prin influențã directã o creștere justificatã a consumului de resurse pentru atingerea noului prag de volum, deci o creștere a cheltuielilor salariale cu 4069.8 lei;
scãderea numărului de salariați cu o persoana în 2008 față de 2007 atrage o scãdere corespunzãtoare a cheltuielilor salariale de 7475 lei;
în același timp, consemnãm cea mai ridicatã influențã nefavorabilã la nivelul productivitãții medii, unde pe fondul creșterii acesteia cu 87461 lei/salariat în anul 2008 fațã de 2007 determinã o creștere justificatã a cheltuielilor salariale cu 11544.9 lei;
scãderea nivelului mediu a cheltuielilor salariale cu 81.2 lei fond salarial la 1000 lei cifrã de afaceri induce o scãdere corespunzãtoare a cheltuielilor salariale toale cu 11700.1 lei
scãderea componentei variabile cu 8.1 lei fond salarial la 1000 lei cifrã de afaceri determinã o scãdere a fondului salarial cu 1167.1 lei;
scãderea componentei fixe cu 73.1 lei fond salarial la 1000 lei cifrã de afaceri induce o economie la nivelul fondului salarial cu 10533 lei.
Prin urmare, constatãm cã în intervalul analizat sporul salarial se gãsește într-o corelație rentabilã cu indicii de productivitate și volum.
3.3. Analiza și diagnosticul firmei pe baza contului de profit și pierdere
Contul de profit și pierdere permite stabilirea unor indicatori prin calculul în cascadă, cunoscuți sub denumirea de solduri intermediare de gestiune.
Caracterizând comportamentul de performanță al firmei, soldurile intermediare de gestiune sunt necesare în procesul de analiză, sprijinind concluzii edificatoare cu privire la evoluția rezultatelor perioadei analizate și orientând corespunzător procesul de adoptare a deciziilor la nivelul firmei. Ele se prezintă sub forma unor marje de acumulare, care pun în evidență etapele formării rezultatului exercițiului, pe baza elementelor de venituri și cheltuieli aferente fiecărei categorii de activitate.
Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare. De aceea, indicatorii tabloului soldurilor intermediare de gestiune mai sunt codificați și prin denumirea de marje de acumulare.
Tab. 6. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (S.I.G.)
Atunci când se analizează sursele de venituri ale unei firme este important să se plece de la modul de operare al firmei, dacă aceasta operează pe o singură sau pe mai multe piețe, deoarece, fiecare piață poate avea o evoluție proprie, distinctă și specifică, cu influențe asupra rezultatelor obținute de firmă.
Analiza dinamicii și structurii cifrei de afaceri urmărește evoluția acesteia pe total componente față de perioada precedentă, precum și modificările intervenite în structura cifrei de afaceri. Conform tabloului S.I.G. se poate observa o creștere a cifrei de afaceri pe parcursul celor 3 ani, această creștere se poate datora faptului că mai mulți clienți au apelat la serviciile firmei sau aceiași clienți au avut nevoie mai mare de serviciile ei.
Fig. 4. Evoluția cifrei de afaceri
Producția exercițiului reflectă volumul total al activității industriale, producătoare de bunuri sau prestatoare de servicii, desfășurate în cadrul unei firme pe parcursul unui exercițiu financiar. Acest indicator cuprinde valoarea serviciilor prestate de firmă pentru a fi vândute, stocate sau folosite pentru nevoile proprii. În vechea prezentare a contului de profit și pierdere se face distincția clară între producția exercițiului și cifra de afaceri. În noua prezentare a contului de profit și pierdere, conform OMFP 94/2001, producția exercițiului nu mai apare ca sold intermediar de gestiune, ea fiind parțial inclusă în cifra de afaceri netă. Ca indicator sintetic, producția exercițiului nu reflectă corect realitatea financiară a firmei. Producția exercițiului crește în 2008 față de 2006 cu 55 455 lei.
Fig. 5. Evoluția producției exercițiului
Valoarea adăugată reprezintă creșterea de valoare care se obține din activitatea tehnico – productivă. Exprimând aportul firmei în lanțul de creare al valorii, acest indicator permite aprecierea structurii și metodelor de producție/distribuție, prin intermediul gradului de integrarea în propriul sector de activitate.
Cu ajutorul valorii adăugate pot fi construiți o serie de indicatori necesari pentru caracterizarea eficienței resurselor angajate, iar în sens fiscal reprezintă baza principalului impozit indirect taxa pe valoare adăugată. Ritmul de creștere al valoarii adaugate a crescut seminificativ în anul 2007 față de anul 2006 cu 48.8 puncte procentuale iar în anul 2008 ritmul de creștere este mai scãzut ajungând la 22.63 %. Pe toatã perioada analizatã valoarea adãugatã a crescut cu 56 630 lei.
Ritmul de creștere al VA = ( VA1 – VA0) / VA0 * 100
Ritmul de creștere al VA’07 – 06 = (102 163 – 68 657 ) / 68 657 * 100 = 48.80
Ritmul de creștere al VA’08 – 07 = (125 287 – 102 163 ) / 102 163 * 100 = 22.63
Fig. 6. Evoluția valorii adăugate
Excedentul brut din exploatare este un sold intermediar de gestiune cu semnificație în termeni de profitabilitate și reflectă contribuția exploatării la formarea rezultatelor. Rezultatul brut al exploatării este o rezultantă a fluxului potențial de disponibilități aferent ciclului de exploatare. Excedentul brut din exploatare constituie baza de calcul a capacității de autofinanțare și de determinare a fluxurilor de trezorerie.
Excedentul brut din exploatare intră în componența unor rate de analiză, calculate astfel:
rata marjei brute a exploatării, Rmb = EBE / CA
Rmb’06 = 38 925 / 88 635= 0.44
Rmb’07 = 64 615 / 113 258 = 0.57
Rmb’08 = 97 878 / 144 090 = 0.68
Creșterea ratei marjei brute a exploatãri în fiecare an este datoratã creșterii mai ridicate a excedentului brut din exploatare decât creșterii cifrei de afaceri.
rata cheltuielilor financiare, RCF = Ch financiare / EBE
Rcf’06 = 0 / 38 925 = 0.00
Rcf’07 = 0 / 64 615 = 0.00
Rcf’08 = 149 / 97 878 = 0.0015
Rata cheltuielilor financiare este nulã în primi doi ani deoarece nu au fost înregistrate cheltuieli financiare, iar în anul 2008 rata cheltuielilor financiare este foarte micã datoritã valorii foarte mari a excedentului brut din exploatare.
rata capitalului imobilizat, RKI = EBE / AI
Rki’06 = 38 925 / 984 = 39.56
Rki’07 = 64 615 / 1 000 = 64.62
Rki’08 = 97 878 / 35 027 = 2.79
Rata capitalului imobilizat crește în 2007 fațã de 2006 cu 25 de puncte procentuale, iar în 2008 fațã de 2007 scade datoritã creșterii foarte mari a activelor imobilizate fațã de creșterea excedentului brut din exploatare.
Excedentul brut din exploatare al societății analizate dovedește faptul că acesta poate să își mențină potențialul productiv, și totodată, poate să onoreze obligațiile fiscale, deoarece surplusul monetar potențial derivat din activitatea de exploatare a societății este în creștere. Indicatorul a atins nivelul maxim în anul 2008, respectiv 97 878 lei. Majorarea în anul 2007 a ajustãrilor de valoare are un efect negativ asupra rezultatului din exploatare dar care este diminuat de înregistrarea veniturilor din exploatare. Creșterea anualã are implicații favorabile asupra performanței societãții analizate.
Fig. 7. Evoluția excedentului brut din exploatare
Rezultatul din exploatare (profit sau pierdere) exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, obținută prin deducerea din veniturile exploatării, încasabile și calculate, a tuturor cheltuielilor aferente. Rezultatul din exploatare înregistrează o creștere în 2007 cu 24 706 față de anul 2006 și în 2008 cu 33 297 față de anul 2007. Acest lucru se datorează pe de o parte faptului că excedentul brut din exploatare este în creștere și în 2007 și în 2008, dar și faptului că alte cheltuieli de exploatare scad.
Fig. 8. Evoluția rezultatului din exploatare
Rezultatul curent exprimă mărimea absolută a rentabilității financiare cu care vor fi remunerați acționarii pentru capitalurile subscrise. Pe baza rezultatului curent se poate construi rata marjei nete care este una dintre formele de expresie a ratei rentabilității comerciale.
Rmn = Rc / CA *100
Rmn’06 = 38 925 / 88 635 * 100 = 43.92
Rmn’07 = 63 631 / 113 258 *100 = 56.18
Rmn’08 = 97 070 / 144 090 *100 = 64.37
Rata merjei nete crește de la an la an cu 12%, respectiv cu 8%, deoarece ritmul de creștere a rezultatului curent este mai ridicat fațã de ritmul de creștere a cifrei de afaceri.
Rezultatul curent este într-o creștere continuã, în 2007 crește față de 2006 cu 24 706 lei, iar în 2008 față de 2007 cu 33 439 lei. Aceste rezultate sunt posibile, deoarece veniturile financiare cresc, iar cheltuielile financiare sunt nesemnificative, acest lucru contribuind la creșterea rezultatului curent.
Fig. 9. Evoluția rezultatului curent
Rezultatul brut al exercițiului este egal cu rezultatul curent pe parcursul celor trei ani deoarece nu s-au înregistrat venituri extraordinare și nici cheltuieli extraordinare.
Rezultatul net al exercițiului a crescut în anul 2007 fațã de 2006 cu 20 602 lei, iar profitul anului 2008 a ajuns la suma de 80 990 lei.
Din rezultatele analizate mai sus, se poate desprinde concluzia că, S.C. DANPOFESSION S.R.L. este solvabilă, nefiind supusă falimentului.
În urma analizei efectuate mai sus, conducerea unității ar avea următoarele obiective principale: atragerea unui numãr mai mare de clienți, încasarea creanțelor clienți în perioade optime astfel încât să fie asigurate disponibilitățile necesare desfășurării activității curente, deoarece acestea implicã un risc financiar și, totodată, un risc de faliment.
3.4. Calculul și semnificația capacității de autofinanțare
Rezultatul contabil înglobează veniturile și cheltuielile monetare și pe cele calculate și astfel aceasta nu caracterizează potențialul de lichidități al activității. Fluxul de lichidități efectiv sau potențial, generat de ansamblul operațiunilor de gestiune și care rămân la dispoziția firmei este în general cunoscut sub denumirea de surplus monetar. Acest concept este asimilat mai multor termeni cum ar fi: cash flow, capacitate de autofinanțare, marja brută de autofinanțare.
Capacitatea de autofinanțare reprezintă un indicator monetar privind rezultatul exercițiului care rezultă din confruntarea veniturilor monetare cu cheltuielile monetare, inclusiv impozit pe profit. Capacitatea de autofinanțare este un surplus monetar net, determinarea acestui indicator se face după deducerea impozitului pe profit și global este degajat de întreaga activitate a firmei.
Capacitatea de autofinanțare se determină cu ajutorul unei relații bilanțiere:
CAF = Venituri monetare – Cheltuieli monetare
Pe baza excedentului brut al exploatării se determină capacitatea de autofinanțare a exercișiului:
CAF ex = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli din exploatare + Venituri Financiare – Cheltuieli financiare – impozit pe profit
CAF ex’06 = 38 925 + 0 – 21 852 + 0 – 0 – 6 228 = 10 845
CAF ex’07 = 64 615 + 0 – 22 596 + 4 – 0 – 10 336 = 31 687
CAF ex’08 = 97 878 + 1 360 – 20 096 + 7 – 149 – 15 938 = 63 062
Analiza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate se construiesc de manieră generală prin raportarea unui indicator de rezultat fie la un flux de activitate, fie la un stoc. Obținem astfel o varietate de rate ale rentabilității, în funcție de efortul evidențiat la numitorul fracției.
Considerăm că este esențial pentru analist sã-și construiască un sistem de rate operațional, care prin structură și conținutul factorilor implicați să constituie un instrument util, adaptabil condițiilor concrete întâlnite și, în același timp, performant.
Ratele de rentabilitate cel mai frecvent întâlnite în analiză sunt:
rata rentabilității comerciale
rata rentabilității economice
rata rentabilității resurselor consumate
rata rentabilității financiare
Calitatea gestiunii unei întreprinderi este validată prin aprecierea produselor sau serviciilor pe piață, situație evidențiată prin cifra de afaceri. Raportul dintre rezultatul obținut și cifra de afaceri reprezintă rata rentabilității comerciale.
1. Rata rentabilității comerciale RRC = RBE / CA*100
RRC’06 = 38 925 / 88 635 * 100 = 43.92
RRC’07 = 63 635 / 113 258 *100 = 59.19
RRC’08 = 96 928 / 144 090 *100 = 67.27
Creșterea ratei rentabilității se datorează în principal creșterii a profitului. Astfel acesta crește în anul 2007 cu 24 710 lei, iar în anul 2008 față de 2007 cu 33 293 lei. Profitul a crescut atât de mult datorită faptului că au crescut veniturile financiare și cele de exploatare.
Fig. 10. Evoluția ratei de rentabilitate comerciale
Aprecierea ratei rentabilității economice comerciale presupune luarea în considerare a indicatorilor de profit. O rată des utilizată pentru a reflecta profitabilitatea întreprinderilor ce activează în țări ce practică sistemul contabil francez este marja brută a exploatării, calculată ca raport între excedentul brut al exploatării și cifra de afaceri:
Marja brutã a exploatãrii MBE = EBE / CA *100
MBE’06 = 38 925 / 88 635 *100 = 43.92
MBE’07= 64 615 / 113 258 *100 = 57.05
MBE’08= 97 878 / 144 090 *100 = 67.93
Fig. 11. Evoluția marjei brute a exploatării
2. Rata rentabilității economice
Raportul dintre rezultatul obținut și active reprezintă rata rentabilității economice. Această rată măsoară gradul de rentabilitate a întregului capital investit, materializat în activele întreprinderi.
Rec = RE / AT * 100
Rec’06 = 38 925 / 48 843 *100 = 79.69
Rec’07 = 63 631 / 105 206 *100 = 60.48
Rec’08 = 97070 / 217085 *100 = 44.72
Rata rentabilității economice prezintă o scădere bruscă în cei trei ani, datorită faptului că totalul activelor crește într-o mãsurã mai mare decât rezultatul exercițiului.
Fig. 12. Evoluția ratei rentabilității economice
3. Rata rentabilității resurselor consumate Rrrc
Evidențierea consumurilor de resurse se realizează în conturile de cheltuieli. Eficiența acestor consumuri se poate aprecia în raport cu rezultatele obținute, pe baza ratei rentabilității resurselor consumate. Asupra acestei rate de rentabilitate, costurile exercită o dublă acțiune, influențând diferit mărimea numărătorului și numitorului. Această rată se poate calcula global la nivelul întreprinderii și pe componente specifice structurii cheltuielilor și scopului urmărit. Principalele rate de rentabilitate a resurselor consumate sunt:
a) Rata globalã a rrc = RBE / Cheltuieli totale *100
Rgrrc’06 = 38 925 / 49 710 *100 = 78.30
Rgrrc’07 = 63 635 / 49 627 *100 = 128.23
Rgrrc’08 = 96 928 / 48 529 *100 = 199.73
Creșterea foarte bruscă a ratei globale a rentabilității resurselor consumate este o urmare a faptului că cheltuielile au înregistrat o scãdere iar rezultatul o creștere foarte mare.
Fig. 13. Evoluția ratei globale a rentabilității resurselor consumate
b) Rrrc aferente exploatãrii = RE / Cheltuieli de exploatare *100
Rrrce’06 = 38 925 / 49 710 *100 = 78.30
Rrrce’07 = 63 631 / 49 627 *100 = 128.22
Rrrce’08 = 97 070 / 48 380 *100 = 200.64
Rata rentabilității resurselor consumate aferente exploatării înregistrează o creștere mare în anul 2008 față de 2007 cu 72%, deoarece cheltuielile de exploatare au scãzut iar rezultatul din exploatare a crescut semnificativ.
Fig. 14. Evoluția ratei rentabilității resurselor consumate aferente exploatãrii
4. Rata rentabilității financiare
Rata rentabilității financiare permite aprecierea investițiilor de capital ale acționarilor și oportunitatea menținerii acestora, calculându–se ca raport între rezultatul net al exercițiului financiar (RNE) și capitalul propriu (KPR):
Rrf = RNE / KPR *100
Rrf’06 = 32 697 / 48 843 *100 = 66.94
Rrf’07 = 53 299 / 105 206 *100 = 50.66
Rrf’08 = 80 990 / 217 085 *100 = 37.31
Rata rentabilității financiare este într-o scădere foarte mare deoarece rezultatul net a înregistrat o creștere foarte micã, iar capitalurile proprii au crescut semnificativ.
Fig. 15. Evoluția ratei rentabilității financiare
3.5. Analiza echilibrului financiar
Echilibrul financiar reflectă respectarea la nivelul societatii a principiilor de finanțare consacrate în literatura de specialitate.
Aprecierea echilibrului financiar se realizează prin intermediul indicatorilor de echilibru fond de rulment (FR), necesarul de fond de rulment (NFR) și trezoreria netă (TN).
Tab. 7. Nivelul indicatorilor de echilibru
Kper = Kpr + Dtml
FR = Kper – AI
NFR=St+Cr-DTS
TN=FR-NFR
Fig. 16. Indicatorii de echilibru
Fondul de rulment (FR) este partea din capitalul permanent care depãșește valoarea imobilizãrilor nete și este destinatã finanțării activelor circulante. Pe întreaga perioadã analizatã fondul de rulment este pozitiv și înregistreaza o creștere continuã, ca urmare a faptului ca societatea a contractat credite pe termen mediu și lung.
Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintã partea din activele circulante ce trebuie finanțate din surse stabile permanente. Nivelul indicatorului cunoaște o tendință de creștere la nivelul anului 2007 ca urmare a creșterii substanțiale a creanțelor iar în 2008 necesarul de fond de rulment scade datoritã creșterii datoriilor pe termen scurt.
Trezoreria netã (TN) reprezintã diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment. În perioada analizată indicatorul înregistrează o creștere foarte mare în 2008 fațã de 2006 determinatã de creșterea semnificativã a fondului de rulment.
Nevoile de finanțare ale ciclului de exploatare sunt suportate din datoriile de exploatare și o parte a resurselor stabile situație care corespunde principiului gestiunii financiare potrivit cãruia la necesitãți permanente se alocã surse permanente, care reflectã echilibrul financiar al societãții.
Echilibrul financiar este susținut pe seama subvențiilor pentru investiții, a împrumutului pe termen lung si a autofinanțãrii.
– Bibliografie – Cap 3
1. Capotă A., Drumea C., Hodârnău D., Lixăndroiu D., Lixăndroiu R., Maican C., Surdu M., Trifan A. „Ghid pentru licență”, Editura Infomarket, Brașov 2004;
2. M.Petcu, „Analiza economico financiară a întreprinderii”, Editura Economică, București 2002.
Cap. 4 CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În această lucrarea s-a avut în vedere prezentarea informațiilor referitoare la contabilitatea cheltuielilor și veniturilor din prestări de servicii la modalitățile de întocmire a situațiilor financiare, analiza economica financiară a cheltuielilor salariale, diagrama de flux a mișcării documentelor și a datelor în cadrul S.C. DANPROFESSION SRL. Se știe că, contul de profit și pierdere ocupă un loc din ce în ce mai important în situația financiară chiar primordial aș spune, pentru că fără acest element al situației financiare care măsoară performanțele activității întreprinderii. Dat fiind importanța și specificul lor deosebit, veniturile și cheltuielile, fac în ultimele două decenii, obiectul special de studiu al unei subramuri de bază a contabiliatății – contabilitatea cheltuielilor și a veniturilor, capitol de care m- am ocupat în această lucrare. Acestea sunt definite prin optica conceptuală a profitului determinată ca diferență între venituri și cheltuieli deoarece constituie criteriul de apreciere a performanțelor întreprinderii.
Poziția financiară a întreprinderii este definită de resursele economice pe care le controlează, de structura financiară a activelor, datoriilor și capitalului propriu, de lichiditatea și solvabilitatea valorilor economice și de capacitatea sa de a se adapta la schimbările mediului în care își desfășoară activitatea.
Contabilitatea financiară descrie circuitul patrimonial al întreprinderii luat în totalitatea și structuralitatea sa. Obiectivul său principal îl constituie furnizarea de informații sintetice privind poziția financiară, performanțele și modificările poziției financiare. Informația contabilă, pe lângă o utilizare internă de către management, este destinată utilizatorilor externi definiți de: investitorii de capital, bancherii, angajații, furnizorii, clienții, guvernul și instituțiile sale, precum și publicul.
Atunci când se analizează sursele de venituri ale unei firme este important să se plece de la modul de operare al firmei, dacă aceasta operează pe o singură sau pe mai multe piețe, deoarece, fiecare piață poate avea o evoluție proprie, distinctă și specifică, cu influențe asupra rezultatelor obținute de firmă.
Veniturile în acceptiunea datã de Cadrul General al IAS – constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formã de intrãri sau de creșteri ale activelor ori descreșteri ale datoriilor care se concretizeazã în creșteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuții ale acționarilor. Contabilitatea veniturilor întreprinderii este condiționată de natura tranzacțiilor care le generează: vânzarea bunurilor, prestarea serviciilor, utilizarea activelor întreprinderii de către terți, decontarea datoriilor cu termenul de prescripție expirat, înregistrarea rezultatelor inventarierii, reflectarea diferențelor de curs și de sumă favorabile, producerea evenimentelor extraordinare, calcularea impozitului pe profit.
Deși constatăm o extindere a activității comerciale pe întreaga perioadă supusă analizei, cu un ritm de creștere mai pronunțat în 2008. Politica comercială aplicată este una conjuncturală, cu rolul principal de extindere a cotei de piață prin atragerea de noi clienți și dinamizarea afacerilor.
La nivelul perioadei analizate, are loc o creștere a datoriilor entității, mult mai pronunțată pentru anul 2008, datorată în principal creșterii datoriilor comerciale. Aspectul trebuie corelat cu evoluția capitalurilor entității și respectiv cu indicatorii de structură corespunzători, pentru a pune în evidență aspecte mult mai pertinente legate de evoluția gradului de îndatorare.
Entitatea analizată beneficiază pe toată perioada analizată de o majorare a surselor proprii de finanțare cu efecte favorabile asupra întăririi capacității de autofinanțare și asupra ameliorării indicatorilor de îndatorare, în special pentru anul 2007.
Comparativ cu evoluția datoriilor, constatăm că în anul 2007 ritmul de creștere al capitalurilor este superior ritmului de creștere al datoriilor cu efecte favorabile aspra indicatorilor de îndatorare.
În anul 2008 ritmul de creștere al modificării datoriilor devansează ritmul de creștere al capitalurilor cu efecte nefavorabile aspra indicatorilor de îndatorare.
Din analiza ratelor generale de structură ale actelor deducem că, pe perioada analizată, entitatea își orientează politicile mai mult spre activitatea curentă (de exploatare) și mai puțin spre activități investiționale.
Din analiza ratelor interne ale activelor circulante deducem că gradul de lichiditate al activelor circulante crește pe perioada 2006-2008 pe fondul diminuării ponderii elementelor de active circulante mai puțin lichide (stocurile) și a creșterii ponderii elementelor cu o lichiditate mai accentuată (creanțele). Aspectul este unul favorabil pe termen scurt, reflectând o extindere a activității comerciale pe fondul aplicării unor politici de credit mai relaxate. Se impune însă ca pe termen lung, să se procedeze la o revizuire a politicii comerciale a entității pentru a nu genera lipsuri de lichidități cu efecte finale în planul riscului de insolvabilitate.
Factori cu influență pozitivă (ce au determinat creșterea rezultatului brut al exercițiului):
Creșterea cifrei de afaceri nete cu aproape 1/4 din valoarea realizată în anul precedent La rândul său aceasta a fost influențată pozitiv de:
Creșterea producției exercițiului față de anul anterior cu 27,78 %;
Creșterea foarte accentuată a veniturilor din exploatare care a depășit creșterea cheltuielilor din exploatare.
Alte venituri din exploatare cresc datorită virării subvențiilor pentru investiții primite în 2008.
Cheltuielile cu personalul scad datorită scăderii semnificative a volumului salariilor angajaților ca urmare a diminuării numărului de angajați.
Alte venituri din exploatare cresc cu 1360 față de anul 2007.
Alte cheltuieli din exploatare scad cu 15 % șn ultimul an analizat.
Factori cu influență negativă (ce au determinat diminuarea rezultatului brut al exercițiului):
Alte cheltuieli din exploatare cresc în 2007 cu 103.4%
Cheltuielile cu ajustările pentru deprecierea valorii imobilizărilor corporale si necorporale cresc datorită unui volum de creștere al deprecierii care depășește semnificativ volumul reluărilor (sau anulărilor) de depreciere
Ajustările privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli cresc în 2008 cu 220 % adică datorită constituirii de astfel de provizioanele în anul 2008.
Cheltuielile cu materii prime și materiale cresc cu 400% .
Cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate cresc semnificativ în 2007, cu aproape 1/2 datorită aplicării unor măsuri de relaxare fiscală reflectate în cota de impozitare diminuată, la nivelul politicii locale de impunere a bunurilor deținute de entitățile economice.
Pe fondul unei diminuări generale ale ratelor de rentabilitate economică și financiară, per ansamblu încrederea pe care o generează societatea analizată în ochii investitorilor deși este una semnificativă, aceasta se diminuează în mod sistematic de la un an la altul.
Puncte forte: – Crește profitul net al exercițiului;
– Crește capacitatea de autofinanțare;
– Crește cifra de afaceri;
– Crește producția exercițiului;
– Crește valoarea adăugată, se accentuează ritmul de creștere de la un an la altul;
– Activitatea de exploatare furnizează peste 93 % din veniturile totale, în creștere pe toată perioada analizată;
– Ponderea cheltuielilor totale în veniturile totale scade;
– Valori foarte bune ale indicatorilor de solvabilitate si lichiditate;
– Situație favorabilă a echilibrului financiar al societății.
Puncte slabe:
– Impozitul pe profit crește într-un ritm mult mai accentuat decât creșterea rezultatului brut
– Cresc cheltuielile materiale în 2008;
– Cresc ajustările privind provizioanele pentru riscuri și cheltuieli în 2008;
– Nivel scazut al rentabilitatii economice și financiare;
– Exista intarzieri privind incasarea creantelor;
– Activitatea financiară restrânsă mai ales în 2006.
Propuneri pentru îmbunătățirea activității:
ridicarea pregătirii profesionale a personalului și perfecționarea profesionalã a conducerii societății, în sensul alinierii în permanențã la legislația în vigoare și la normele europene în domeniu;
creșterea gradului de participare a echipei de conducere la rentabilizarea activității societății;
creșterea calității relației dintre conducere și personalul angajat;
deschiderea de noi puncte de lucru, sã se urmărească acoperirea zonei din estul țării, în special Portul Constanța și frontiera de est întrucât odată cu intrarea României în Comunitatea Europeana se va acorda o importanta mai mare calității serviciilor prestate în acea zona;
lărgirea pieței și a segmentelor de piața deținute de societate;
îmbunătățirea sistemului informațional al societății;
dezvoltarea unor activități anexe în complexul multifuncțional
Diminuarea cheltuielilor de exploatare fie prin reducerea cheltuielilor cu materiile prime și materiale consumabile, fie prin mărirea prețului la transport;
Se recomandă reducerea cheltuielilor financiare prin reducerea volumului creditelor și orientarea către surse proprii de finanțare;
Creșterea Cifrei de afaceri prin contractarea de noi parteneri în vederea efectuării de servicilor externe.
Creșterea prețului unitar de vânzare la produsele cu o calitate superioară confirmată și absorbită de piață;
Organizarea gestiunii calității produselor prin dotarea cu aparatură de măsură și control adecvată;
Aprovizionarea cu materii prime și materiale de o calitate superioară.
Bibliografie generalã
1 Capotă A., Drumea C., Hodârnău D., Lixăndroiu D., Lixăndroiu R., Maican C., Surdu M., Trifan A. „Ghid pentru licență”, Editura Infomarket, Brașov 2004;
2 Călin Oprea, Cârstea Gh. „Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor”, Editura Genicod, Bucuresti 2002;
3 C. Staicu, „Contabilitate financiară”, Editura CECCAR, București 2002;
4 Contabilitatea întreprinderii, Îndrumari practice acualizat și completat prin reglementările contabile prevãzute de Directivele Europene IV a și a VII aprobate de O.M.F.P. nr. 1752/2005;
5 Contractul S.C. DANPROFESSION S.R.L;
6 M.Petcu „Analiza economico financiară a întreprinderii”, Editura Economică, București 2002;
7 M.Ristea, „Contabilitatea financiară a întreprinderii”, Editura Universitară, București 2004;
*** OMFP 1850/2004 privind Registrele și formularele financiar contabile;
*** Art. 21, alin. 4 din Codul Fiscal;
*** Art. 20 din Codul Fiscal;
*** IAS 1, Prezentarea situațiilor financiare;
*** Legea 82/1991 republicatã.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Financiara a Veniturilor Si Cheltuielilor Contul de Profit Si Pierdere (ID: 132251)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.