Contabilitatea Decontarilor Prin Conturile Curente Si a Celor In Numerar. Studiu Caz Sc

Cuprins

Introducere

Lumea afacerilor, pe care contabilitatea o consiliază constant, este un univers al valorilor aflate în continuă mișcare și transformare. Resursele economice controlate de către întreprindere au devenit semnificativ mai scumpe. Actuala criză financiară globală ne vorbește despre vulnerabilitatea piețelor financiare și, în egală măsură, despre necesitatea promovării unui comportament economic rațional. În aceste condiții, sistemul de norme, standarde și reglementări contabile se află și ele într-o continuă schimbare. Dincolo de aceste observații, un fapt trebuie remarcat: o anumită valență a contabilității a pătruns discret și ireversibil în viața noastră. Devenim contabili chiar dacă, explicit, nu o recunoaștem. Altfel spus, nu putem trăi fără contabilitate.

Pentru a învăța contabilitate este necesar să fim convinși de necesitatea acesteia. Există riscul de a crede că ținerea contabilității reprezintă doar o obligație stabilită de lege. Într-adevăr, legea impune ca o serie întreagă de organizații să țină contabilitate. Dar nevoia de evidențe, de ordine a apărut cu mult înainte ca ea să fie consacrată prin lege. Indiferent dacă norma juridică îl obligă sau nu, întreprinzătorul are interes să știe care-i sunt veniturile și cheltuielile, ce încasări și ce plăți a efectuat, de ce bani dispune în contul la bancă, ce datorii și ce creanțe are și care sunt scadențele acestora, cât de uzate sunt mijloacele fixe, care este totalul averii de care dispune etc. Toate aceste informații – și încă multe altele – vin îndeosebi din contabilitate.

Informația contabilă, în particular (informația economică, pe un plan mai general) este actualmente un element indispensabil al progresului, mai ales în contextual globalizării economiei și afacerilor. Procesele manageriale au devenit activități complexe în care cunoașterea și informarea sunt esențiale pentru fundamentarea pe baze realiste ale tacticilor și strategiilor decizionale. Cea mai mare parte dintre informațiile utilizate în procesele de conducere modernă au sorginte natura contabilă. Iată de ce administrarea și conducerea unei afaceri, indiferent de întinderea sa, este de neconceput fără contabilitate, fără o informație de calitate și obținută în timp util. Ordonată și bazată pe o logică ce nu de puține ori s-a dovedit apropiată de cea a matematicii, știința contabilității și-a pus întotdeauna amprenta asupra tuturor activităților desfășurate de omenire, începând cu perioada antică, continuând în prezent și prelungindu-se în perioadele viitoare. A ști contabilitate nu înseamnă totul. A iubi contabilitatea nu este suficient. Pentru a înțelege adevărul mesaj al cifrelor, trebuie să știm și să iubim contabilitatea.

Capitolul 1 – Considerații generale privind trezoreria

Ciclul de exploatare și investițiile întreprinderilor necesită resurse de finanțare, care arareori pot fi asigurate numai pe seama capitalurilor proprii. Acestea sunt frecvent completate prin resurse împrumutate, dintre care unele sunt rambursabile într-un termen mai îndelungat, iar unele sunt exigibile pe termen scurt. De asemenea, operațiile de exploatare și cele de investiții (uneori și cele de finanțare) generează creanțe ale unității față de terți, care se vor încasa într-o perioadă mai scurtă ori mai îndelungată. Indiferent de natura operațiilor care le cauzează și de scadența decontării creanțelor și datoriilor, încasările și plățile tranzitează obligatoriu trezoreria unității.

1.1. Delimitări și structuri privind activitatea de trezorerie

Continuitatea și eficiența activității desfășurate de o unitate depind într-o măsură considerabilă de raporturile stabilite între încasări și plăți. Este cunoscut faptul că majoritatea falimentelor înregistrate de întreprinderi nu s-au datorat neapărat lipsei sau unei conduceri defectuoase, ci gestiunii necorespunzătoare a trezoreriei. Practicarea contabilității de angajamente conduce la apariția unor decalaje între momentul înregistrării cheltuielilor și veniturilor și cel al decontării lor. Consecința o reprezintă apariția diferențelor între valoarea rezultatului cu care se încheie exercițiul financiar și mărimea trezoreriei unității. Din acest motiv, trezoreria și gestiunea științifică a acesteia condiționează decisiv viabilitatea și echilibrul financiar al unei firme.

Deși trezoreria este considerată componenta fundamentală în gestiunea financiară a întreprinderii, nu există un consens în ceea ce privește conceptul și elementele care o compun. În decursul timpului noțiunea de trezorerie a căpătat mai multe expresii:

una restrânsă, care pune semnul egalității între trezorerie și disponibilități;

alta extinsă, care include pe lângă disponibilități și titlurile de plasament transformabile în lichidități;

o a treia, apropiată conceptului de trezorerie netă, ia în considerare diferența dintre disponibilități și creditele bancare pe termen scurt (indiferent dacă acestea sunt primite direct în contul curent sau prin cont separat de împrumutat);

o a patra extinde conținutul conceptului de trezorerie netă, adăugând la suma disponibilităților valoarea titlurilor de plasament, iar creditele bancare pe termen scurt efectele scontate nescadente și creanțele cedate (reflectate în conturi de angajamente în afara bilanțului);

în limbajul curent, trezoreria este percepută ca totalitatea mijloacelor de plată disponibile la nivelul unei entități pentru a face față plăților scadente.

Entitățile economice efectuează operații de încasări și plăți în vederea încasării creanțelor unității, respective pentru stingerea datoriilor scadente. În vederea efectuării acestor operații, sunt folosite activele de trezorerie.

Sub aspect etimologic, conceptul de trezorerie își are originea în termenul latinesc „thesaurus” care poate fi tradus prin „cantitate mare de bani, bijuterii, pietre scumpe sau alte obiecte de preț, strânse și păstrate la loc sigur” sau „loc unde se păstrează obiectele de preț”.

În aceste context trezoreria reprezintă activitatea în cadrul căreia se cuprind tranzacțiile și evenimentele prin care se gestionează instrumentele financiare pe termen scurt (titluri de plasament, respectiv investițiile financiare pe termen scurt), valorile de încasat, disponibilitățile bănești aflate în conturi la societățile bancare, disponibilitățile bănești aflate în casieria societăților comerciale, creditele bancare pe termen scurt, disponibilități bănești separate sub formă de acreditive la societățile bancare și alte valori de trezorerie.

Într-o accepțiune generală, trezoreria ar putea fi definită ca totalitatea operațiunilor financiare desfășurate de un agent economic pentru atragerea disponibilităților necesare și utilizarea lor în vederea realizării propriului obiect de activitate.

Principalele componente ale trezoreriei întreprinderii din țara noastră sunt: investiții pe termen scurt, conturi la bănci, casa, acreditive, viramente interne și ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie.

Conturile la bănci cuprind:

valorile de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bănci;

disponibilitățile în lei și în valută;

cecurile entității;

creditele bancare pe termen scurt;

dobânzi aferente disponibilităților și creditelor acordate de bănci în conturile curente.

Operațiile de încasări și plăți se efectuează în strânsă corelație cu decontarea drepturilor de creanță și decontarea obligațiilor agenților economici.

Mijloacele bănești sunt constituite din bani lichizi păstrați în casieria unității, bani în cont păstrați în bănci sau din alte mijloace bănești (carnete de cecuri, acreditive, efecte comerciale, alte valori etc.). În funcție de moneda în care se formează disponibilitățile bănești, putem avea bani în moneda națională (lei) și bani în valută, care se urmăresc distinct în contabilitate.

1.2. Particularitățile evaluării operațiunilor de trezorerie

Elementele de trezorerie sunt supuse acelorași reguli de evaluare pentru celelalte componente ale gestiunii pe care le întâlnim, deși prezintă și unele particularități asupra cărora vom insista în cele ce urmează:

1. La data intrării în entitate, investițiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziție, prin care se înțelege prețul de cumpărare, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor. Nu se includ în costul de achiziție a investițiilor eventualele cheltuieli accesorii ocazionate de cumpărare (comisioane și cheltuieli similare), acestea fiind înregistrate direct pe cheltuielile perioadei în care intervine achiziția.

Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României.

2. Evaluarea cu ocazia inventarierii se stabilește valoarea actuală a elementelor inventariate, valoare care va constitui baza informațională folosită în următorul moment al evaluării.

3. La încheierea exercițiului financiar, diferențele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităților în valută și a altor valori de trezorerie, cum sunt titluri de stat în valută, acreditive și depozite pe termen scurt în valută, la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

4. La ieșirea din gestiune a elementelor de trezorerie se evaluează, de regulă, la valoarea de intrare. Investițiilor pe termen scurt pot fi însă evaluate și după una din metodele utilizate la evaluarea de ieșire a stocurilor: FIFO, CMP, LIFO.

Fluxurile de trezorerie ce rezultă din impozitele pe beneficii trebuiesc prezentate separate și trebuiesc plasate ca și fluxuri referitoare la activitățile de exploatare pentru ca aceste fluxuri să poată fi identificate ca fluxuri provenind din activități de finanțare și investiții.

1.3. Situația fluxurilor de numerar potrivit IAS 7

Informațiile referitoare la fluxurile de trezorerie ale unei entități sunt utile utilizatorilor de situații financiare, punându-le la dispoziție o bază pentru evaluarea capacității entității de a genera numerar și echivalent de numerar, și a nevoilor sale de a utiliza acele fluxuri de trezorerie. Deciziile economice luate de către utilizatori impun o evaluare a capacității unei entități de a genera numerar și echivalente de numerar, precum și a momentului și siguranței concretizării acestora.

Trezoreria este considerată un indicator principal pentru analiza financiară, deoarece oferă informații privind variația valorilor elementelor de trezorerie între începutul și sfârșitul unei perioade, dar și structura acestei variații generată de specificul tranzacțiilor desfășurate de întreprindere. O întreprindere care generează în mod constant o trezorerie semnificativă este în același timp solvabilă, rentabilă și aptă să-și asigure dezvoltarea. Din acest motiv, obiectivul unei situații a variației trezoreriei este de a furniza informații despre capacitatea întreprinderii de a genera lichidități și despre utilizarea pe care întreprinderea le-a dat-o acestora în cursul exercițiului încheiat.

Informațiile istorice privind fluxurile monetare stau la baza previziunilor de fluxuri de trezorerie viitoare, creându-se astfel premisele pentru estimarea valorii întreprinderii. De asemenea, această Situație permite să se evalueze capacitatea întreprinderii de a degaja lichidități, să se determine necesarul de lichidități, să se prevadă scadențele și riscul încasărilor viitoare. Având la dispoziție o Situație a fluxurilor de numerar, utilizatorii pot să evalueze schimbările activului net al unei întreprinderi în structura sa financiară și capacitatea de adaptare la diferite conjuncturi și oportunități, să elaboreze modele pentru aprecierea diferitelor întreprinderi. Nu trebuie exclus nici faptul că Situația fluxurilor de trezorerie aduce mult dorita conciliere între rezultatul contabil și trezorerie. Din acest motiv, IASB obligă toate societățile care raportează în conformita care raportează în conformitate cu IFRS să întocmească o asemenea Situație. Spre deosebire, US GAAP permite ca unele societăți de investiții să nu întocmească o asemenea situație.

Pe lângă informațiile oferite de bilanț și contul de profit și pierdere, utilizatorii de informații financiar-contabile au nevoie și de informații referitoare la obținerea unei imagini asupra dinamicii structurii financiare, iar o contabilitate de angajamente impune determinarea fluxurilor de trezorerie.

În Statele Unite, evaluarea și prezentarea fluxului de trezorerie din activitatea de exploatare au fost semnificativ modificate prin introducerea normei SFAS 95 în 1987. Norma internațională IAS 7 „Situația fluxurilor de numerar” revizuită în 1992 este în conformitate cu norma americană. Aceste norme contabile prezintă reguli precise de calcul a fluxului de trezorerie. Fluxul de trezorerie din exploatare este calculat în aceeași manieră și nu contează metoda utilizată de întreprindere pentru conversia în monedă străină sau de metoda utilizată pentru combinările de întreprindere. În plus, numai activitățile având un impact direct asupra fluxurilor de trezorerie sunt prezentate în cadrul situațiilor financiare. În consecință, mai multe activități care afectează activul și pasivul (capitalizarea contractelor de leasing financiar) nu apar în cadrul situațiilor financiare în măsura în care ele nu au nici un efect asupra trezoreriei.

Practic, situația fluxului de trezorerie este mai mult decât o simplă conciliere între contul de rezultate și variațiile bilanțului. În același timp, pentru țările care nu adoptă norma SFAS 95 sau norma internațională IAS 7, fluxul de trezorerie din exploatare deține o cotă estimativă. Se consideră că noul flux de trezorerie din exploatare prezentat de norma SFAS 95 prezintă un conținut informațional peste fluxul de trezorerie estimat plecând de la contul de rezultate și bilanț. În Elveția, de exemplu, nici o regulă precisă nu este propusă în materie de evaluare și prezentare a fluxului de trezorerie. Mai multe întreprinderi utilizează noțiunea de fond de rulment. Pentru Franța, până de curând tabloul de finanțare nu era obligatoriu chiar dacă mare parte din marile întreprinderi îl publicau. După revizuirea din 1999, Consiliul Național al Contabilității recomandă pentru conturile sociale un model de tablou al angajaților și al resurselor care se poate baza atât pe noțiunea de fond de rulment cât și pe noțiunea de trezorerie. După 2000, grupurile franceze trebuiau să prezinte un tablou al fluxurilor de trezorerie pentru conturile consolidate. În cadrul reformei contabile din România, situațiile financiare se îmbogățesc cu două documente noi: „Situația fluxurilor de numerar” și „Situația modificării capitalurilor proprii” care prin informațiile furnizate pot să crească relevanța informațională a raportării financiare. Informațiile contabile furnizate de fluxurile de trezorerie ale unei societăți prezintă importanță pentru utilizatorii situațiilor financiare căci le pune la dispoziție o bază de evaluare a capacității entității economice de a genera numerar și echivalent de numerar. Împreună cu celelalte componente ale situațiilor financiare, Situația fluxurilor de trezorerie permite utilizatorilor să determine modificările în activele nete ale societății, să stabilească structura financiară a acesteia, să evalueze capacitatea întreprinderii de a se adapta la anumite circumstanțe și oportunități. De asemenea, pe baza informațiilor din fluxurile de trezorerie se poate calcula valoarea actualizată a fluxurilor de trezorerie viitoare, se mărește gradul de comparabilitate al rezultatelor din exploatare între entitățile economice.

IASB a elaborat standardul IAS 7 „Situațiile fluxurilor de numerar” care stabilește cerințele referitoare la prezentarea situațiilor fluxurilor de trezorerie, precum și informațiile pe care trebuie să le cuprindă.

O dată cu armonizarea sistemului contabil românesc la referențialul contabil european și internațional, tabloul fluxurilor de trezorerie apare ca o componentă distinctă a situațiilor financiare anuale ale întreprinderii. Acest document pune în evidență evoluția situației financiare, reflectând măsura în care diferitele activități ale întreprinderii (exploatare, finanțare și investiții) degajă fluxuri de trezorerie.

IAS 7 „Situațiile fluxurilor de numerar” este norma internațională care răspunde cerințelor acordului de convergență încheiat în 2002 între Consiliul Standardelor Internaționale de Contabilitate (IASB) și Consiliul Standardelor de Contabilitate Financiară (FASB) căci elimină efectele utilizării unor tratamente contabile alternative pentru aceleași tranzacții și evenimente.

Pentru asigurarea transparenței necesare, o întreprindere trebuie să informeze terții asupra politicii sale în materie de cvasilichidități. Cvasilichiditățile sunt considerate: bonurile de tezaur, hârtiile comerciale și fondurile pieței monetare.

Situația fluxurilor de numerar – sau modificarea poziției financiare – furnizează informații privind capacitatea întreprinderilor de a genera numerar și echivalente de numerar.

Acest document a devenit obligatoriu, mai întâi în perimetrul piețelor internaționale de capital și apoi în cadrul Standardelor Internaționale de Contabilitate.

De asemenea, tot mai multe întreprinderi multinaționale europene elaborează și raportează tabloul fluxurilor de numerar în cadrul situațiilor financiare.

IAS 7 nu precizează care este modelul agregat de prezentare a situației fluxurilor de numerar (fiecare întreprindere își elaborează acest document în funcție de natura activității, nevoile de informare etc).

Conform IAS 7 „Situația fluxurilor de trezorerie”, numerarul cuprinde disponibilitățile bănești și depozitele la vedere, iar echivalentele de numerar sunt investițiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, ușor convertibile în sume cunoscute de numerar, având un risc de schimbare a valorii insignifiant.

Institutul Standardelor Contabile Internaționale, IASC, prin norma internațională IAS 7 „Situația fluxurilor de numerar”, precizează că „obiectivul situației fluxurilor de trezorerie este de a solicita informații, care trebuie prezentate, referitoare la istoricul mișcării de numerar și de echivalente de numerar, ale unei întreprinderi, prin intermediul situației fluxurilor de numerar, care clasifică fluxurile de numerar, în timpul perioadei, pe activități de exploatare, investiție și finanțare”.

Situația fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar, inclusiv echivalentele de numerar grupate în funcție de natura activităților, astfel:

activități de exploatare sunt principalele activități producătoare de venit ale entităților, precum și alte activități care nu sunt activități de investiție sau finanțare;

activitățile de investiție constau în achiziționarea și cedarea de active imobilizate și de alte investiții care nu sunt incluse în echivalentele de numerar;

activitățile de finanțare sunt activități care au ca efect modificări ale dimensiunii și compoziției capitalurilor proprii și datoriilor entității.

1.Fluxurile de trezorerie generate de activitățile de exploatare – sunt consecința principalelor activități generatoare de venituri ale întreprinderii, acestea rezultând din tranzacții ce concură la formarea rezultatului net. De astfel, IAS 7 definește activitățile de exploatare ca fiind „ principalele activități generatoare de venituri și orice alte activități, cu excepția celor definite ca fiind activități de investiții sau finanțare”. După cum se poate observa, IAS 7 oferă o definiție ce conferă precizări de ordin general. Tocmai de aceea, în continuare, standardul continuă cu o listă de exemple ce pot fi încadrate în activitatea de exploatare și anume: intrările de numerar din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii; intrările de numerar provenite din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri; plățile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri și prestatorii de servicii; plățile în numerar efectuate către și în numele angajaților; încasările și plățile în numerar ale unei societăți de asigurare pentru prime și daune, anuități și alte beneficii din polițele de asigurare; plățile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepția cazului în care ele pot fi identificate în mod specific cu activitățile de investiție și finanțare; și încasările și plățile în numerar provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau tranzacționare.

Anumite tranzacții, cum ar fi vânzarea unei instalații de producție pot da naștere unui câștig sau unei pierderi, care este inclus(ă) în determinarea profitului sau a pierderii. Cu toate acestea, fluxurile de trezorerie aferente acestor tranzacții sunt fluxuri de trezorerie provenite din activități de investiție.

O entitate poate deține valori mobiliare și titluri de credit pentru scopuri de tranzacționare sau plasament, caz în care acestea sunt similare stocurilor de mărfuri achiziționate special pentru a fi revândute. Prin urmare, standardul IAS 7 mai specifică, fluxurile de trezorerie generate de cumpărarea și vânzarea titlurilor de tranzacționare și plasament sunt clasificate drept activități de exploatare. În mod similar, avansurile de numerar și creditele acordate de instituțiile financiare sunt, de obicei, clasificate drept activități de exploatare, din moment ce se referă la principala activitate producătoare de venit a respectivei entități.

2. Fluxuri de trezorerie generate de activitățile de investiții – conform IAS 7, activitățile de investiții sunt acele activități referitoare la achiziționarea și înstrăinarea de active pe termen lung, precum și alte investiții ce nu sunt incluse în echivalentele de numerar.

In categoria fluxurilor de numerar provenite din activitățile de investiții, IAS 7, în paragraful 16, menționează: plățile în numerar pentru achiziționarea de imobilizări corporale, necorporale, și alte active imobilizate. Aceste plăți le includ și pe acelea care se referă la costurile de dezvoltare capitalizate și la construcția, în regie proprie, a imobilizărilor corporale; încasările în numerar din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale, și alte active imobilizate; plățile în numerar pentru achiziția de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entități și de interese în asocierile în participație (altele decât plățile pentru aceste instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament și de tranzacționare); încasările în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri proprii sau de datorie ale altor entități și de interese în asocierile în participație (altele decât încasările pentru acele instrumente considerate a fi echivalente de numerar sau acelea păstrate în scopuri de plasament și de tranzacționare); avansurile în numerar și împrumuturile acordate altor părți (altele decât avansurile și împrumuturile acordate de o instituție financiară); încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate de către alte părți (altele decât avansurile și împrumuturile unei instituții financiare); plățile în numerar aferente contractelor futures, forward, de opțiuni sau swap, în afara cazului când acestea sunt deținute în scopuri de plasament sau de tranzacționare sau când plățile sunt clasificate ca fiind activități de finanțare; și încasările în numerar aferente contractelor futures, forward, de opțiuni sau swap, în afara cazului când acestea sunt deținute în scopuri de plasament sau de tranzacționare sau când încasările sunt clasificate ca fiind activități de finanțare.

Fluxurile referitoare la activitățile de investiții indică în ce măsură plățile au fost efectuate pentru achiziția de active destinate să genereze venituri și fluxuri de trezorerie viitoare.

3. Fluxurile de trezorerie generate de activitățile de finanțare – conform IAS 7, activitățile de finanțare sunt acele activități care antrenează schimbări în mărimea și structura capitalurilor proprii și capitalurilor împrumutate ale unei întreprinderi.

În general, finanțarea unei întreprinderi poate fi de două feluri: o finanțare internă, provenind din partea acționarilor întreprinderii și o finanțare externă, provenind din partea unor instituții financiare și de credit. Fluxurile de numerar provenite din activitatea de finanțare internă determină variația capitalurilor proprii, pe când cele provenite din activitatea de finanțare externă determină modificarea nivelului datoriilor financiare ale întreprinderii. În sinteză, activitățile de finanțare cuprind: obținerea sau restituirea resurselor de finanțare de la sau către proprietari și obținerea de resurse de la creditori și restituirea sumelor împrumutate sau alte modalități de achitare a obligațiilor.

În detaliu, IAS 7 paragraful 17 prevede că mișcările de trezorerie generate de activitățile de finanțare se referă la: încasările în numerar din emisiunea de acțiuni sau alte instrumente de capitaluri proprii; plățile în numerar efectuate către proprietari pentru a achiziționa sau răscumpăra acțiunile entității; încasările în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanță, a împrumuturilor, obligațiunilor, ipotecilor și a altor împrumuturi pe termen scurt sau lung; rambursările în numerar ale unor sume împrumutate; și plățile în numerar efectuate de locatar pentru reducerea obligațiilor aferente unui contract de leasing financiar.

De menționat este faptul că o companie va derula operațiuni de investiții și de finanțare nemonetare, care implică active imobilizate, datorii pe termen lung sau capitaluri proprii, și care pot consta în înlocuirea unui activ imobilizat cu o datorie pe termen lung sau achitarea unei datorii prin emisiunea de acțiuni. Cu toate acestea, datorită faptului că unul din obiectivele situației fluxurilor de trezorerie constă în reflectarea activităților de finanțare și de investiții, iar operațiunile de acest tip vor afecta fluxurile viitoare de lichidități, IASC a hotărât că ele trebuie „relevate altundeva în cadrul situațiilor financiare”, nespecificând expres unde, dar precizând cum: „într-un mod care furnizează toate informațiile relevante despre aceste activități de investiție și de finanțare”. FASB a hotărât ca aceste activități să fie reflectate distinct în cadrul situației fluxurilor de trezorerie, astfel încât utilizatorul raportului să poată vedea clar activitățile de investiții și de finanțare ale companiei.

Capitolul 2 – Prezentarea S.C. Home Construct S.R.L. Bacău

S.C. Home Construct S.R.L. Bacău este persoană juridică română, având forma juridică de societate cu răspundere limitată. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu propriul statut.

2.1. Profilul și caracteristicile societății

S.C. Home Construct S.R.L. a luat ființă în anul 2004, mai precis, în luna iunie. Ca orice început, a fost foarte greu. Nici unul dintre cei doi asociați nu aveau cunoștințe economice avansate, dar avantajul a fost faptul că pe piața din România erau puține societăți care comercializau un astfel de produs. Odată înființată firma, cei doi au început să caute oferta cea mai bună a distribuitorilor zonali. Se poate spune că S.C. Home Construct S.R.L. era un redistribuitor. Cu pași mici, dar repezi, clienții au început să se înmulțească și în scurt timp o mașina proprie de transport marfă a devenit necesară. Astfel, într-un timp relativ scurt parcul auto s-a mărit, în prezent societatea dispunând de patru mașini mici, un camion de tonaj mare și unul de tonaj mic. Deși desfășurarea unei astfel de activități nu necesită neapărat un sediu luxos, ci doar un spațiu de depozitare a mărfii, cei doi asociați au decis extinderea spațiului de lucru, și astfel în câteva luni, noul sediu va fi gata.

Totuși, în scurta sa existență, S.C. Home Construct S.R.L. a trecut și prin momente grele. În ciuda acestor momente, dar și a multor altor piedici, societatea a mers mai departe și a știut să învețe din propriile ei greșeli. Astăzi este o societate puternică și profitabilă, cu o cifra de afaceri de invidiat, primul mare distribuitor de acoperișuri din țiglă metalică marca ROVA. Această colaborare cu SC Rova România a început încă din anul 2004, pe vremea când Home Construct era la început. În luna august a anului în cauza, Rova a deschis prima sa fabrica în România și era în căutare de distribuitori. Așa a început colaborarea dintre cele doua firme, colaborare care este fructuoasă și în prezent.

S.C. Home Construct este o societate cu răspundere limitată din Bacău ce își are sediul în Calea Romanului, numărul 79. Societatea este înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J04/1140/2004, iar codul de identificare fiscală este RO 16541223. Persoana de contact este Chetraru Dragoș – administrator, dar care în același timp este și unul dintre asociați. Numărul de telefon la care acesta poate fi găsit este 0744.216.319.

Obiectul principal de activitate al S.C. Home Construct S.R.L. este « comerțul cu amănuntul în magazine specializate al altor produse », cod CAEN 5248. Produsele comercializate constau în componente ale acoperișurilor din țiglă metalică, la care se adaugă elementele sistemului de drenaj. În afară de aceasta activitate principală, societatea mai desfășoară și alte activități secundare, precum prestarea serviciilor de manoperă-montaj, dar și transporturi de mărfuri.

Societatea utilizează metoda inventarului permanent care constă în utilizarea conturilor de stocuri în care se înregistrează cronologic toate operațiile de intrare și ieșire a bunurilor. Folosirea acestei metode permite cunoașterea în permanență, pe baza informațiilor oferite de contabilitatea sintetică, a stocului scriptic existent la un moment dat.

Părțile sociale au fost, de la bun început, divizate în mod egal între Chetraru Dragoș și Smerea Sandu, acest lucru determinând forma de proprietate, anume privată. Cei doi asociați au împărțit atât beneficiile cât și responsabilitățile ce revin ca urmare a desfășurării de raporturi comerciale.

2.2. Structura organizatorică și funcțională

S.C. Home Construct S.R.L. Bacău este o societate care se ocupă cu activitatea de construcții și montaj pentru locuințe, școli, spitale, sedii de bănci, unități de alimentație publică, biserici etc.

Modul de organizare ( vezi anexa nr.1) al societății comerciale Home Construct S.R.L. este specific firmelor în domeniul construcțiilor astfel:

directorul general are în subordine contabilul șef, secretara și inginerul, având putere de decizie și răspundere fermă;

contabilul-șef răspunde de personalul din domeniul financiar-contabil și administrativ, acesta are drept de răspundere fermă și decizie delegată;

inginerul-șef are în subordine muncitorii calificați și necalificați, având drept de răspundere fermă și decizie delegată;

Cei doi asociați ai firmei decid asupra activității acesteia și asigură politica ei economică și comercială.

În cadrul S.C. Home Construct S.R.L. se regăsesc funcțiile de bază ale unei întreprinderi: funcția de producție, funcția financiar-contabilă și funcția de personal.

Funcția financiar-contabilă asigură reflectarea în contabilitate a operațiunilor economice ce au loc în cursul unui exercițiu financiar, stabilirea rezultatelor exercițiului desfășurat, realizarea repartizării, verificarea documentelor ce stau la baza înregistrărilor, elaborarea situațiilor financiare anuale, calculul salariilor datorate personalului societății, calculul indicatorilor economico-financiari.

Funcția de personal cuprinde activitățile de realizare a obiectivelor din domeniul asigurării și dezvoltării personalului necesar. În cadrul acestei funcții se stabilesc responsabilitățile și sarcinile fiecărui angajat care sunt specificate în fișa postului. Principalele activități cuprinse în cadrul acestei funcțiuni se refera la planificarea, recrutarea, formarea, perfecționarea, motivarea, promovarea, retribuirea și protecția personalului.

Funcția de producție cuprinde ansamblul activităților desfășurate cu scopul achiziționării produselor destinate vânzării și prestării de servicii.

2.3. Organizarea compartimentului financiar-contabil

La S.C. Home Construct S.R.L. contabilitatea este organizată și ținută conform prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 454 din 18.06.2008, într-un compartiment distinct condus de către contabilul-șef.

Conform legislației contabile în vigoare contabilitatea se ține obligatoriu în limba română și în monedă națională. Legea contabilității nr.82/1991 specifică faptul că fiecare entitate economică (instituție publică, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial, precum și persoanele fizice care desfășoară activități producătoare de venituri) este obligată să își organizeze contabilitatea proprie conform prezentei legi. Conform articolului 2 contabilitatea, ca instrument principal de cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului și al rezultatelor obținute, trebuie să asigure: înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

În sensul celor prezentate mai sus, în cadrul S.C. Home Construct S.R.L. Bacău, evidența contabilă este efectuată de compartimentul financiar-contabil. În cadrul compartimentului se asigură întocmirea documentelor justificative privind operațiunile patrimoniale și ținerea corectă la zi a contabilității, întocmirea declarațiilor cu caracter fiscal, organizarea și conducerea gestiunilor de imobilizări, stocuri și disponibilități bănești, stabilindu-se proceduri distincte pentru fiecare din acestea, organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului, precum și valorificarea rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a documentelor contabile de sinteză (situațiilor financiare), publicarea și depunerea la termen a acestora, asigurarea procedurilor de control asupra operațiunilor patrimoniale efectuate, păstrarea documentelor justificative a registrelor și a conturilor anuale.

La nivelul S.C. Home Construct S.R.L. evidența contabilă se ține în lei și se întocmește anual bilanțul și contul de profit și pierdere. Tot în cadrul acestui departament se asigură și evidența diverselor plăți efectuate, evidența decontărilor cu diverși furnizori de materiale de construcții.

2.4. Dinamica principalilor indicatori economico-financiari

Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari conform Notei explicative nr. 9 la Situațiile financiare anuale se prezintă ca în tabelul nr. 2.1.

Tabelul nr.2.1. – Calculul indicatorilor economico-financiari din Nota 9

Interpretarea rezultatelor:

indicatorul lichidității curente subunitar și descrescător în 2007 față de 2006, cu 17,39%, este expresia unui fond de rulment negativ și a dezechilibrului financiar pe termen scurt ce caracterizează întreprinderea; trendul său descrescător se explică prin scăderea activelor circulante cu 6,5% și a creșterii datoriilor curente cu 13,46%; scăderea ratei lichidității generale în 2008 față de 2007, cu 21,05%, se datorează creșterii datoriilor curente cu 37,86%, față de creșterea activelor circulante, cu doar 7,89%; pentru că majorarea activelor circulante s-a produs cu precădere pe seama creșterii disponibilităților bănești cu 117,71%, în timp ce stocurile s-au redus cu 31,34%, iar datoriile către furnizori au cunoscut o creștere se constată că scăderea raportului în această situație reprezintă un semnal pozitiv pentru gestiunea financiară a întreprinderii;

indicatorul lichidității imediate (test acid) înregistrează o scădere în 2007 față de 2006 de 56,7% pentru că activele realizabile și disponibile s-au diminuat cu 51,48%, neputând finanța datoriile curente în creștere cu 11,98, deși în 2008 acest indicator a înregistrat o tendință crescătoare cu 19,05% ceea ce rezultă situația nefavorabilă de lichiditate a întreprinderii;

rata îndatorării la termen înregistrează o tendință descrescătoare, diminuându-se în 2007 față de 2006 cu 82,79 %, și cu 52,38% în 2008 față de 2007; această tendință se datorează reducerii datoriilor ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an cu 81,74% în 2007 și cu 50,44% în 2008; valorile ratei sunt mult inferioare limitei 0,5 indicată de literatura de specialitate, ceea ce arată că întreprinderea dispune de capacitate de îndatorare la termen;

indicatorul privind acoperirea dobânzilor are la numărătorul său profitul înaintea plății dobânzii și a impozitului pe profit, numit și rezultat economic (rezultatul din exploatare plus venituri financiare), iar la numitor, cheltuielile cu dobânzile; deoarece întreprinderea a înregistrat în toți acești ani pierdere, ea nu poate suporta plata dobânzilor din rezultatul economic;

creșterea vitezei de rotație a stocurilor în perioada 2006-2008 (cu 0,03 rotații în 2007 și respectiv, cu 0,6 rotații în 2008), are consecințe pozitive asupra lichidității întreprinderii; acest fapt a fost posibil datorită creșterii cifrei de afaceri (9,78% și, respectiv, 96,97%) într-un ritm mai rapid față de creșterea stocului mediu (6,93% și, respectiv, 27,65%). În paralel, se constată diminuarea duratei în care stocurile sunt transformate din formă materială în formă bănească prin intermediul cifrei de afaceri, cu 3,27% (9 zile) în 2007 și cu 37,24% (98 zile) în 2008;

viteza de rotație a activelor imobilizate și a activelor totale în cifra de afaceri a cunoscut o descreștere în anul 2007 față de anul 2006, indicând reducerea intensității utilizării activelor, adică în exercițiul financiar 2007, acestea participă de mai puține ori (0,24 și 0,18) la realizarea cifrei de afaceri, decât în exercițiul 2006 (0,31 și 0,19); în anul 2008 viteza de rotație a activelor a cunoscut o creștere cu 125% și, respectiv, 114,29%, indicând sporirea intensității utilizării activelor, adică în exercițiul financiar 2008 acestea participă de mai multe ori (0,49 și 0,34) la realizarea cifrei de afaceri decât în exercițiul 2007.

Capitolul 3 – Contabilitatea operațiunilor privind decontările curente și a celor în numerar

Contabilitatea trezoreriei asigură evidența existenței și mișcării acțiunilor deținute la entitățile afiliate, altor investiții pe termen scurt, disponibilităților în conturi la bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt și altor valori de trezorerie.

Disponibilitățile bănești sunt constituite din bani în numerar, în lei sau valută, păstrați la casieria unității, precum și din disponibilitățile bănești, în lei sau valută, păstrate în conturi la bănci. Mijloacele bănești se obțin în principal în urma operațiunilor de încasări a unor drepturi de creanță provenite din vânzarea produselor, mărfurilor, din prestări de servicii și executări de lucrări, din vânzarea unor titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni), precum și din alte operațiuni. Mijloacele de trezorerie obținute pe această cale sunt utilizate pentru efectuarea plăților pentru achiziționarea de materiale, mărfuri, de alte bunuri necesare întreprinderii, pentru plata salariilor, a impozitelor și taxelor față de buget, pentru rambursarea creditelor primite de la bănci, pentru cumpărarea de acțiuni și obligațiuni și altele.

Ținând seama de importanța mijloacelor bănești, organizarea rațională a evidenței lor constituie un obiectiv primordial al contabilității în acest domeniu. Acest obiectiv constă în asigurarea echilibrului financiar permanent și a unei eficiențe raționale a întregii activități printr-un complex de activități și instrumente de lucru. Din acest obiectiv primordial derivă obiectivele contabilității trezoreriei, cum sunt:

asigurarea informațiilor corecte și în timp util;

gestionarea rațională a valorilor materiale și bănești;

utilizarea pe destinațiile stabilite a mijloacelor bănești și a fondurilor constituite;

decontarea la timp și integral a drepturilor și obligațiilor întreprinderii;

determinarea corectă a rezultatelor financiare.

De mare importanță în organizarea contabilității trezoreriei este și cunoașterea structurii mijloacelor bănești, având în vedere locul unde se găsesc, destinația pe care o au, modul de prezentare.

Funcțiunea conturilor aferente operațiunilor privind decontările curente și a celor în numerar sunt preluate din capitolul VII al OMFP nr.1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, modificat și completat prin OMEF nr.2374/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 25/14.01.2008.

3.1.Purtători primari de informații utilizați pentru evidența operațiunilor privind decontările prin conturile curente și a celor în numerar

Operațiunile de încasări și plăți care au loc între persoanele juridice sau între persoanele fizice și juridice se împart, în funcție de modalitatea de efectuare, în operațiuni de încasări și plăți în numerar și operațiuni de încasări și plăți fără numerar.

Primele au loc prin casieria unității, iar cele din a doua categorie se realizează prin conturile deschise la societățile bancare, fără să implice utilizarea numerarului. Aceste operațiuni se consemnează în documente pentru operațiunile de încasări și plăți în numerar și fără numerar.

Pentru operațiunile de încasări și plăți în numerar se întocmesc următoarele documente:

Chitanța se întocmește cu ocazia încasării în numerar a sumelor datorate de terți;

Chitanța pentru operații în valută document justificativ de înregistrare în registrul de casă (în valută) și în contabilitate care servește pentru depunerea unei sume în valută, în numerar, la casieria unității;

Împuternicirea este documentul prin care se autorizează o persoană membră a familiei sau încadrată în muncă la aceeași unitate pentru a încasa drepturi bănești de la casieria întreprinderii, când titularul nu se poate prezenta pentru a încasa suma ce i se cuvine;

Proces-verbal de plăți se folosește ca document justificativ pentru sumele predate de casierul unității mandatarilor (casierilor plătitori), în vederea plății salariilor sau altor drepturi salariale;

Dispoziția de plată-încasare către casierie document justificativ de înregistrare în registrul de casă și în contabilitate, în cazul plăților în numerar efectuate fără alt document justificativ, în vederea achitării în numerar a unor sume, potrivit dispozițiilor legale, inclusiv a avansurilor aprobate pentru cheltuieli de deplasare, precum și a diferenței de încasat de către titularul de avans în cazul justificării unor sume mai mari decât avansul primit, procurate de materiale, etc.;

Plățile făcute către salariați se justifică pe baza statului de salarii;

Borderoul documentelor achitate cu cecuri de decontare este utilizat ca document justificativ (împreună cu documentele anexe) a sumelor achitate cu cecuri de decontare;

Foaia de vărsământ se întocmește în cazul depunerii la bancă a numerarului din casieria unității;

Factura este documentul care se întocmește cu ocazia livrării bunurilor economice, a lucrărilor executate și a serviciilor prestate pe baza căruia se întocmesc instrumentele de plată;

Registru de casă servește ca document centralizator în care se înregistrează zilnic încasările și plățile în numerar efectuate de casieria întreprinderii pe baza actelor justificative. Pe baza lui se stabilește soldul de casă la finele fiecărei zile;

Registru de casă în valută servește ca document de înregistrare operativă a încasărilor și plăților în valută (numerar sau cecuri de călătorie), pe baza actelor justificative anexate. Pe baza lui se stabilește soldul de casă la sfârșitul fiecărei zile.

Pentru operațiunile de încasări și plăți fără numerar se întocmesc următoarele documente:

Cambia îndeplinește dublă funcție, aceea de instrument de plată și aceea de titlu de credit prin care o persoană, (trăgătorul – cel care întocmește cambia) ordonă altei persoane (tras) să plătească unei terțe persoane (beneficiar) o sumă de bani determinată la o dată fixă. Plata se face la ordinul trăgătorului sau al beneficiarului, după caz;

Biletul la ordin este un instrument de plată prin care emitentul își ia angajamentul de a plăti la o anumită dată, beneficiarului sau, la ordinul beneficiarului, celui care este în posesia instrumentului, o sumă determinată de bani;

Ordinul de plată este instrumentul de plată pe care emitentul îl depune la banca sa dându-i dispoziție acesteia să plătească unui furnizor sau creditor o anumită sumă de bani. Pentru a se putea efectua plata este necesar ca în contul de la bancă să existe lichidități suficiente. Contul curent al emitentului se creditează, iar banii sunt virați beneficiarului;

Cecul este un instrument de plată folosit de titularii de conturi bancare. La utilizarea lui participă trei persoane și anume: trăgătorul, trasul și beneficiarul. Trăgătorul este societatea care întocmește cecul, îl depune la banca unde are deschis contul de disponibilități și îi dă ordin acesteia, în calitatea sa de tras, să plătească suma înscrisă în cec unei terțe persoane (beneficiarul) sau chiar trăgătorului, situație în care el devine beneficiar. Banca (trasul) efectuează plata numai în momentul prezentării cecului, termenul de prezentare fiind de 8 zile, în cazul în care cecul este plătibil în localitatea în care este emis sau de 15 zile, în situația în care cecul este plătibil în alte localități;

Cardul instrument modern de plată care permite achitarea obligațiilor fără a apela la numerar. Cardurile cunosc o diversitate de forme și tipuri.

3.2. Decontările prin conturile bancare

Activitatea desfășurată de entitățile economice generează relații de decontare cu terții, care se concretizează în operații de încasări și plăți. Din punct de vedere practic, decontările cu terții se pot realiza prin casieria unității (cu numerar) sau prin conturile bancare (prin virament sau scriptic). Operațiile de încasări și plăți fără numerar dețin ponderea cea mai însemnată în cadrul decontărilor cu terții. Prin conturile bancare se desfășoară o gamă diversă de operațiuni, referitoare la: valorile de încasat, disponibilitățile în lei și în valută, creditele bancare pe termen scurt, respectiv dobânzile aferente disponibilităților aflate în conturi și creditelor primite.

3.2.1. Contabilitatea valorilor de încasat

Contabilitatea valorilor de încasat se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul I 511 „Valori de încasat” care se desfășoară pe următoarele conturi sintetice de gradul II: 5112 „Cecuri de încasat”, 5113 „Efecte de încasat”, 5114 „Efecte remise spre scontare”.

Contul 5112 „Cecuri de încasat” după conținutul economic, este un cont de active circulante bănești, iar după funcția contabilă, este un cont de activ, care ține evidența cecurilor primite de la clienți și depuse la bancă spre încasare.

În debit, se înregistrează valoarea cecurilor primite de la clienți și depuse la bancă spre încasare (4111).

În credit, se înregistrează valoarea cecurilor încasate (5121).

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea cecurilor neîncasate.

S.C. Home Construct S.R.L. efectuează pentru S.C. Egreta S.R.L. lucrări de reparații în valoare de 2.000 lei plus T.V.A. Decontarea facturii se face pe baza unui cec emis de către S.C. Egreta S.R.L.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 1

Contul 5113 „Efecte de încasat” după conținutul economic, este un cont de active circulante bănești, iar după funcția contabilă, este un cont de activ, care ține evidența efectelor comerciale primite de la clienți și depuse la bancă spre încasare la scadență.

În debit, se înregistrează valoarea efectelor comerciale primite de la clienți și depuse la bancă spre încasare (413).

În credit, se înregistrează valoarea efectelor comerciale încasate.

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea efectelor comerciale neîncasate.

S.C. Home Construct S.R.L. livrează materiale de construcții în valoare de 3.500 lei plus T.V.A., pe bază de factură. Furnizorul acceptă ca decontarea să se facă pe baza unui bilet la ordin întocmit de către client. După primirea efectului comercial, furnizorul îl depune la bancă și se încasează la scadență.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 2

Contul 5114 „Efecte remise spre scontare” după conținutul economic, este un cont de active circulante bănești, iar după funcția contabilă, este un cont de activ, care ține evidența efectelor comerciale depuse la bancă pentru a fi încasate înainte de scadență (scontate).

În debit, se înregistrează valoarea efectelor comerciale remise spre scontare (413).

În credit, se înregistrează: valoarea efectelor comerciale încasate înainte de scadență (5121) și valoarea sconturilor acordate (667).

Soldul debitor al contului reprezintă valoarea efectelor comerciale încasate.

Dacă entitatea optează pentru scontarea biletului la ordin contra unei taxe de scont în sumă de 65 lei, s-ar efectua următoarele înregistrări aferente scontării:

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 3

3.2.2. Contabilitatea decontărilor prin conturile curente și a dobânzilor aferente

Cea mai mare parte din disponibilitățile unei entități nu sunt păstrate la sediul acestora (în casieria unității), ci în conturi curente deschise la bănci. Mai mult, majoritatea operațiunilor de încasări și plăți se derulează prin intermediul conturilor bancare. Banca Națională a României, prin reglementările specifice, impune unităților derularea prin bancă a operațiilor de decontare peste o anumită sumă și limitarea numerarului păstrat în casierie. Deși contestate adeseori, aceste reglementări au la bază rațiuni practice: securitatea numerarului pe timpul păstrării, securitatea numerarului pe timpul transportului și decontării, reducerea cheltuielilor ocazionate de decontare (mai ales atunci când sediile plătitorului și ale beneficiarului sunt situate în localități diferite), reducerea masei monetare aflată în circulație și, de ce nu, un mai bun control al provenienței și destinației banilor. Operațiile de decontare prin virament constau în transferarea unei sume din contul plătitorului (debitorului) deschis la bancă în contul beneficiarului (creditorului), deschis la aceeași bancă sau la alta. Regula generală este că plățile se efectuează în limita lichidităților existente. Băncile pot accepta să efectueze plăți și peste nivelul disponibilităților, în limita unui plafon, situație în care unitatea beneficiară primește un credit de trezorerie (credit în cont descoperit sau credit în contul curent).

Disponibilitățile aflate în conturile bancare se înregistrează în contabilitate cu ajutorul contului sintetic de gradul I de activ 512 „Conturi curente la bănci” care se detaliază pe trei conturi sintetice de gradul II: 5121 „Conturi la bănci în lei”; 5124 „Conturi la bănci în valută”; 5125 „Sume în curs de decontare”.

Conturile 5121 „Conturi la bănci în lei” și 5124 „Conturi la bănci în valută”. După conținutul economic, sunt conturi de active circulante bănești, iar după funcția contabilă, sunt conturi de activ, care ține evidența disponibilităților în lei și în valută existente în conturile bancare ale entității, precum și a încasărilor și plăților efectuate prin aceste conturi.

În debit, se înregistrează: sumele depuse sau virate în cont din alte conturi de trezorerie (581), subvențiile pentru investiții sau de exploatare încasate (131, 445, 741), creditele bancare pe termen lung sau scurt încasate (162, 519), sumele încasate de la societăți legate prin participații, din cadrul grupului sau afara grupului (166, 451, 453), sumele încasate reprezentând alte împrumuturi și datorii asimilate (167), creanțele imobilizate și dobânzile aferente încasate (267, 763), sumele încasate de la clienți și debitori diverși (411, 413, 461), sumele recuperate din debite ale personalului (4282), TVA de recuperat încasată de la buget (4424), sume restituite de la buget, reprezentând impozite și taxe plătite în plus (446, 447, 448), sumele depuse în cont de către asociați (4551), sumele depuse în cont ca aport în numerar la capitalul social (456), sumele primite ca rezultat al operațiilor în participație (458), sumele încasate și necuvenite (462 sau 473), veniturile încasate în avans (472), sumele încasate de la subunități sau de la unitate (481, 482), valoarea investițiilor pe termen scurt cedate (501 la 508, 7642), valoarea cecurilor și a efectelor comerciale încasate (5112, 5113, 5114), venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii (706), alte venituri din exploatare încasate (758), dividendele încasate pentru participațiile la capitalul altor societăți comerciale (761, 762), venituri din dobânzi încasate (766), diferențe favorabile de curs valutar aferente disponibilităților în valută stabilite la închiderea exercițiului financiar și decontarea operațiilor în valută (765), valoarea sconturilor încasate (767), veniturile extraordinare (771).

În credit, se înregistrează: sumele ridicate din cont și virate în alte conturi ale trezoreriei (581), împrumuturile din emisiuni de obligațiuni rambursate (161), creditele bancare pe termen lung și scurt rambursate (162, 519), alte împrumuturi și datorii asimilate rambursate sau achitate (167), sumele restituite societăților care dețin titluri de participare entității sau ale altor societăți comerciale din cadrul grupului sau legate prin interese de participare (166, 451, 453), valoarea de achiziție a investițiilor financiare cumpărate (261 la 265, 501 la 508), vărsămintele efectuate pentru titlurile imobilizate și investițiile financiare pe termen scurt (269, 509), sumele achitate privind operațiile în participație (458), dobânzile achitate (168, 518, 666), avansurile acordate furnizorilor de imobilizări (232, 234), valoarea împrumuturilor acordate pe termen lung (267), plățile efectuate către furnizori și creditori diverși (401 la 408, 462), plățile efectuate către personalul entității (421 la 426), reținerile din salarii achitate terților (427), C.A.S. și fondul de șomaj achitat ( 431, 438, 437), impozitele, taxele și vărsămintele asimilate achitate (441, 4423, 4426, 444, 446, 447, 448), sumele achitate acționarilor sau asociațiilor (455, 456), dividendele achitate asociaților sau acționarilor (457), restituirea sumelor în curs de clarificare (462 sau 473), sumele plătite de către unitate sau de către subunități (481, 482), plățile efectuate în avans (471), valoarea serviciilor bancare plătite (627), diferențele nefavorabile de curs valutar aferente disponibilităților în valută stabilite la închiderea exercițiului financiar și la decontarea operațiilor în valută (665), valoarea sconturilor achitate (667).

Soldul debitor al conturilor reprezintă disponibilitățile în lei sau în valută ale entității aflate în conturile bancare.

Se ridică de la bancă suma de 8.000 lei, în vederea achitării salariilor. Comisionul reținut de bancă pentru această operațiune este de 3%.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 4

*Calculul comisionului reținut de bancă: 8.000 lei × 3% = 240 lei

Contul 5125 „Sume în curs de decontare”. După conținutul economic, este un cont de active circulante bănești. Iar după funcția contabilă, este un cont de activ care ține evidența sumelor aflate în curs de decontare.

În debit, se înregistrează: sumele virate la bănci sau prin mandat poștal, dar neapărute în extrasele de cont (4111), consemnarea de sume în conturi distincte la bănci pentru licitarea de valută (581).

În credit, se înregistrează: sumele apărute în extrasele de cont ale băncii destinatare (5121, 5124), sumele în valută virate în contul de disponibil în valută (581), sumele în lei neutilizate, virate în contul de disponibil în lei (581), comisionul aferent operațiunilor bancare (627).

Soldul debitor al contului reprezintă sume aflate în curs de decontare.

Se virează suma de 2.500 lei, pentru cumpărarea de valută (500 euro, la cursul de 4,3 lei/euro), comisionul aferent: 25 lei, suma rămasă se virează în contul curent, la sfârșitul lunii, cursul de schimb este de 4,2 lei/euro.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 5

*Calculul diferențelor nefavorabile de curs valutar la sfârșitul lunii: 500 euro × 0,1 lei = 50lei

Contul 518 „Dobânzi”

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența dobânzilor datorate, precum și a dobânzilor de încasat, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, respectiv disponibilităților aflate în conturile curente. Dobânzile datorate și cele de încasat, aferente exercițiului în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare, respectiv venituri financiare.

Contul sintetic de gradul I 518 „Dobânzi” este un cont bifuncțional și se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II: 5186 „ Dobânzi de plătit”, 5187 „Dobânzi de încasat”.

În debit, se înregistrează: dobânzile de încasat aferente disponibilităților aflate în conturile curente (766), dobânzile plătite, aferente împrumuturilor primite (5121).

În credit, se înregistrează: dobânzile datorate, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente (666), dobânzile încasate aferente disponibilităților aflate în conturile curente (5121).

Soldul debitor reprezintă dobânzile de primit, iar soldul creditor, dobânzile de plătit.

S.C. Home Construct S.R.L. are în contul bancar suma de 300.000 lei. În ultima lună nu s-a realizat nici o tranzacție prin contul bancar. Dobânda anuală pe care o acordă banca pentru disponibilitățile la vedere este de 12%. La sfârșitul lunii, pe extrasul de cont pe care îl primește întreprinderea va apare o dobândă cuvenită pentru o lună și încasată de 12% de 300.000 lei × 12% /12 luni, adică 3.000 lei. Concomitent se înregistrează dobânda de plătit băncii aferente creditelor precum și plata acesteia în sumă de 2.000 lei.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 6

3.2.3.Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt

Societățile comerciale care nu dispun de suficiente disponibilități pentru a-și desfășura în mod normal activitatea apelează la societățile bancare cărora le solicită credite pe termen scurt (sub un an). Asemenea credite se pot acorda în lei sau în valută. Când sunt acordate în valută, la rambursarea lor pot să apară diferențe de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, în funcție de evoluția cursului valutar comparativ cu data contractării creditelor.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența creditelor acordate de bănci pe termen scurt. Contul sintetic de gradul I 519 „Credite bancare pe termen scurt” este un cont de pasiv.

În credit, se înregistrează: creditele bancare pe termen scurt, acordate de bancă pentru nevoi temporare, prin conturile bancare distincte, inclusiv dobânzile datorate (5121, 666).

În debit, se înregistrează: creditele bancare pe termen scurt restituite, inclusiv dobânzile plătite (5121).

Soldul contului reprezintă creditele bancare pe termen scurt nerestituite.

Se înregistrează în contabilitatea firmei dobânda aferentă creditului bancar pe termen scurt precum și plata acesteia în sumă de 3.355 lei. Valoarea creditului este de 230.000 lei, dobânda anuală este de 17,5%.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 7

*Calculul dobânzii aferentă creditelor bancare pe termen scurt: lei

3.3. Contabilitatea operațiunilor de încasări și plăți în numerar și a altor valori

Încasările și plățile în numerar dețin o pondere mai redusă în totalul decontărilor, comparativ cu cele fără numerar. Încasările pot proveni din vânzarea produselor proprii sau mărfurilor, din care lichidarea unor debitori, din ridicări de numerar de la bancă, din aport de capital etc. Plățile se efectuează pentru achitarea drepturilor de personal, pentru avansuri spre decontare, pentru cumpărări de bunuri, pentru depuneri de numerar la bancă și altele.

Sumele în numerar, în lei și în valută de care dispune o entitate sunt păstrate în casieria unității și se gestionează distinct, cu respectarea prevederilor legale. Toate operațiunile de casă se înscriu în Registru de casă de către casier, care constituie evidența operativă pentru asemenea mișcări de valori. Mai pot fi păstrate în casieria unității și alte valori (timbre fiscale și poștale, bilete de tratament, tichete de călătorie etc.), care se asimilează decontărilor în numerar.

Disponibilitățile bănești aflate în casieria întreprinderii, precum și mișcarea acestora pe baza încasărilor și plăților în numerar se evidențiază în contabilitate prin contul 531 „Casa”.

Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sintetizate astfel:

încasări: stingerea de creanțe monetare, încasări de venituri și câștiguri;

plăți: stingerea de datorii monetare, achitarea cheltuielilor și pierderilor;

transferuri bănești (viramente interne) dinspre casierie spre celelalte conturi de trezorerie și invers.

3.3.1.Contabilitatea decontărilor în numerar

Contabilitatea decontărilor în numerar se realizează cu contul sintetic de gradul I 531 „Casa” care se desfășoară pe două conturi sintetice de gradul II: 5311 „Casa în lei”, 5314 „Casa în valută”.

După conținutul economic sunt conturi de active circulante bănești, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ, care țin evidența numerarului în lei și în valută existent la casieria unității, precum și a încasărilor și plăților efectuate în numerar.

În debit, se înregistrează: sumele ridicate de la bănci (581), sumele încasate de la clienți (411), sumele încasate reprezentând decontări între entități afiliate și decontări privind interese de participare (451, 453), sumele încasate de la acționari/asociați și din operații în participație (455, 458), sumele încasate reprezentând aport la capitalul social (456), debite încasate de la salariați și debitori diverși (428, 461), sumele încasate de la creditori diverși (462), sumele încasate reprezentând venituri anticipate (472), sumele încasate și necuvenite unității (473), sumele virate unității de către subunități (în contabilitatea unității) sau subunităților, de către unitate (în contabilitatea subunităților) (481, 482), sumele restituite în numerar reprezentând avansuri de trezorerie neutilizate (542), sumele încasate din servicii prestate, vânzarea mărfurilor și alte activități (704, 707, 708), sumele încasate din studii, redevențe, locații de gestiune și chirii (705, 706), sumele încasate din despăgubiri și alte venituri din exploatare (758), diferențele favorabile de curs valutar aferente operațiunilor efectuate în valută sau disponibilităților în valută la încheierea exercițiului financiar (765).

În credit, se înregistrează: depunerile de numerar la bănci (581), costul de achiziție al investițiilor financiare cumpărate în numerar (261, 263, 265, 267, 269, 501, 505, 506, 508, 509), plățile efectuate către furnizori (401, 404), sumele achitate personalului (421, 423, 424, 425, 426, 428), plăți ocazionate de înființarea sau dezvoltarea entității (201), sumele achitate colaboratorilor (401), plățile efectuate reprezentând sume transferate între unitate și subunități (481, 482), sumele achitate reprezentând cheltuielile cu redevențele, chiriile, primele de asigurări, comisioanele, onorariile, protocol, deplasări, detașări, transferări, taxe poștale și taxe de telecomunicații, sume achitate pentru alte servicii executate de terți (612, 613, 622 la 626, 628), plățile efectuate reprezentând alte cheltuieli de exploatare (658), sumele achitate terților reprezentând rețineri sau popriri din remunerații (427), sumele achitate reprezentând decontări între entitățile afiliate și decontări privind interese de participare (451, 453), sumele plătite din operații în participație (458), sumele restituite asociaților/acționarilor (455, 456), dividendele plătite acționarilor/asociaților (457), sumele achitate creditorilor diverși (462), sumele plătite anticipat (471), sumele încasate și necuvenite unității (473), plățile efectuate reprezentând sume transferate între unitate și subunități, precum și între subunități (481, 482), cheltuieli legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii, atunci când nu sunt îndeplinite condițiile pentru recunoașterea lor ca imobilizări necorporale (149), alte cheltuieli legate de răscumpărarea instrumentelor de capitaluri proprii (149), plățile în numerar reprezentând alte valori achiziționate (532), avansurile de trezorerie acordate (542), diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente disponibilităților în valută la încheierea exercițiului financiar sau operațiunilor în valută efectuate în cursul exercițiului (665).

Soldul debitor al conturilor reprezintă numerarul în lei sau în valută aflat la casieria unității.

Încasarea în numerar a unei creanțe externe în valoare de 1.000 euro la cursul de 4,3 lei/euro. În momentul când s-a emis factura cursul este de 4,2 lei/euro, concomitent se plătește în numerar un furnizor de materiale de construcții în sumă de 2.380 lei. În aceiași zi se încasează din vânzarea de mărfuri suma de 12.971 lei, din care TVA 2.071 lei. Banii din vânzarea de mărfuri încasați se depun la bancă.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 8

3.3.2. Contabilitatea altor valori păstrate în casierie

În casieriile entităților se pot păstra și alte valori și anume: timbre poștale și fiscale, bilete de tratament și odihnă, tichete de călătorie, bonuri de combustibil, tichete de masă etc.

Contabilitatea altor valori păstrate în casierie se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul I 532 „Alte valori”, care se dezvoltă pe următoarele conturi sintetice de gradul II: 5321 „Timbre fiscale și poștale”, 5322 „Bilete de tratament și odihnă”, 5323 „Tichete și bilete de călătorie”, 5328 „Alte valori”.

După conținutul economic sunt conturi de active circulante bănești, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ, care țin evidența altor valori de trezorerie, precum: timbre fiscale, timbre poștale, bonuri valorice de combustibil, bilete de călătorie, tichete de masă etc.

În debit, se înregistrează: valoarea bonurilor valorice, a timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și odihnă, tichetelor de masă și a altor valori, achiziționate (401, 531, 542).

În credit, se înregistrează valoarea bonurilor valorice, a timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și de odihnă, tichetelor și biletelor de călătorie și a altor valori, consumate (302, 428, 624, 625, 626), valoarea tichetelor de masă acordate salariaților (642).

Soldul debitor al contului reprezintă alte valori existente.

Se achiziționează în numerar timbre poștale în valoare de 10 lei, care ulterior, se utilizează pentru trimiterea corespondenței, bonuri de combustibil în valoare de 1.000 lei plus T.V.A., care se utilizează pentru cumpărarea de combustibil, care ulterior se dau în consum, bilete de tratament în valoare de 2.000 lei și tichete de masă în sumă de 1.000 lei plus T.V.A., biletele și tichetele se acordă salariaților.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 9

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 10

3.4. Contabilitatea acreditivelor și avansurilor de trezorerie

Decontările cu terții pot fi intermediate și de acreditive sau avansuri de trezorerie. Asemenea modalități de efectuare a plăților sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor din grupa 54 „Acreditive”.

3.4.1. Reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind acreditivele

Acreditivul reprezintă forma de decontare prin care plățile se efectuează pe măsura livrării bunurilor, efectuării lucrărilor sau prestării serviciilor, dintr-o sumă rezervată din disponibilitățile bănești ale plătitorului, care este pusă la dispoziția terților la unitatea bancară unde aceștia își au deschis contul. Contul care evidențiază acreditivele deschise este contul sintetic de gradul I 541 „Acreditive” care se dezvoltă pe două conturi sintetice de gradul II astfel: 5411 „Acreditive în lei” și 5412 „Acreditive în valută”

După conținutul economic sunt conturi de active circulante bănești, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ, care țin evidența acreditivelor în lei sau în valută deschise la bănci pentru efectuarea plăților în favoarea terților.

În debit, se înregistrează: valoarea acreditivelor deschise la dispoziția terților (581), diferențele favorabile de curs valutar, aferente soldului la închiderea exercițiului financiar, privind acreditivele deschise în valută (765).

În credit, se înregistrează: sumele plătite terților sau virate în conturile de disponibilități ca urmare a încetării valabilității acreditivului (401, 404, 581), diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente operațiunilor efectuate în valută în cursul exercițiului sau soldului privind acreditivele deschise în valută, la încheierea exercițiului financiar sau la lichidarea acestora (665).

Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea acreditivelor deschise în bănci, existente.

Entitatea deschide un acreditiv în sumă de 2.000 lei, din care se fac plăți către furnizori în valoare de 1.800 lei. Acreditivul neutilizat se virează în contul de disponibil.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 11

3.4.2.Contabilitatea avansurilor de trezorerie

Avansurile de trezorerie sunt sume puse la dispoziția administratorilor sau altor salariați din unitate în vederea aprovizionării cu materiale, efectuării unor cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate, a unor cheltuieli de transport, deplasări, detașări, servicii de poștă și telecomunicații s.a.. Avansurile de trezorerie se pot acorda în lei sau în valută. În cazul în care se acordă în valută, la decontarea lor pot să apară diferențe de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, care se înregistrează în contabilitate.

Contabilitatea avansurilor de trezorerie se realizează cu ajutorul contului sintetic de gradul I 542 „Avansuri de trezorerie”. După conținutul economic este un cont de active circulante bănești, iar după funcția contabilă este un cont de activ, care ține evidența avansurilor de trezorerie.

În debit, se înregistrează: avansurile de trezorerie acordate (531), diferențele favorabile de curs valutar aferente avansurilor de trezorerie în valută, la încheierea exercițiului financiar (765).

În credit, se înregistrează: avansurile de trezorerie justificate prin achiziția de stocuri, inclusiv diferențele de preț nefavorabile, aferente (301 la 303, 308, 361, 368, 371, 381, 388, 401), cheltuieli reprezentând valoarea materialelor nestocate, consumurilor de energie și apă, întreținere și reparații, primele de asigurare, studii și cercetare executate de terți, comisioane și onorarii, protocol, reclamă și publicitate, transport de bunuri, deplasări, poștale și telecomunicații, alte servicii executate de terți (602 la 605, 611 la 614, 622 la 626, 628), sume reprezentând avansuri nejustificate (428), sumele reprezentând avansuri de trezorerie, nedecontate până la data bilanțului (461), sume restituite în numerar reprezentând avansuri de trezorerie neutilizate (531), sume utilizate pentru achitarea altor valori (532), diferențele nefavorabile de curs valutar, aferente avansurilor de trezorerie în valută, la încheierea exercițiului financiar sau la lichidarea acestora (665).

Soldul debitor al contului reprezintă sumele acordate ca avansuri de trezorerie, nedecontate.

Se acordă un avans de trezorerie unui salariat în sumă de 300 lei, din care se achită materiale consumabile în sumă de 200 lei plus T.V.A.. Avansul neutilizat se restituie casieriei.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 12

3.5. Contabilitatea viramentelor interne

Există anumite operații care reprezintă transferuri de mijloace bănești dintr-un cont în altul de trezorerie și anume:

între conturile bancare deschise la aceeași bancă sau la bănci diferite;

între conturile bancare și casieria entității.

Întrucât aceeași operație se evidențiază în mai multe registre (registru de casă, extrase de cont), există riscul unor înregistrări duble sau omiterea înregistrării operației respective. Pentru evitarea acestor riscuri, se poate utiliza contul de tranzit 581 „Viramente interne”, care dă posibilitatea ca dintr-o singură formulă contabilă să se construiască două formule contabile prin intercalcularea acestui cont ajutător.

Contabilitatea viramentelor interne se ține cu ajutorul contului sintetic de gradul I 581 „Viramente interne”. După conținutul economic, este un cont de tranzit a mijloacelor bănești, iar după funcția contabilă, este un cont de activ, care ține evidența viramentelor de disponibilități între conturile de trezorerie.

În debit, se înregistrează: sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie (512, 531, 541).

În credit, se înregistrează: sumele intrate într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie (512, 531, 541).

Soldul contului este, de regulă, zero.

Se înregistrează ridicarea de la bancă a sumei de 200 lei și depunerea ei la casierie.

Registrul-Jurnal

Nr. pagină 13

Concluzii

Prezenta lucrare intitulată „Contabilitatea operațiunilor privind decontările prin conturile curente și a celor în numerar” este structurată pe trei capitole și prezintă o abordare teoretică și aplicativă a acestei categorii de active.

Primul capitol, intitulat Considerații generale privind trezoreria ne face cunoștință cu noțiunea de trezorerie corelată cu IAS 7 „Situația fluxurilor de numerar”, precum și cu structura acesteia. Prezentarea conceptului, a obiectivelor, structurii trezoreriei și a particularităților evaluării operațiunilor de trezorerie reprezintă o structură optimă pentru a cuprinde elementele cele mai importante. Alinierea la Standardele Internaționale de Contabilitate și Directivele Comunității Economice Europene aduce o serie de modificări organizatorice în compartimentul contabil în cadrul tuturor unităților patrimoniale din țara noastră.

Cel de-al doilea capitol, intitulat Prezentarea S.C. Home Construct S.R.L. Bacău, prezintă o scurtă descriere a S.C. Home Construct S.R.L, profilul și caracteristicile societății, structura organizatorică și funcțională, organizarea compartimentului financiar-contabil, precum și dinamica principalilor indicatori economico-financiari, exemple de calcul și analiză conform Notei explicative nr. 9 la Situațiile financiare anuale, surprinzând astfel informațiile esențiale care ar trebui să fie cunoscute atunci când se vorbește despre un participant la viața economică ca persoană juridică.

Entitatea analizată în prezenta lucrare are ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul în magazine specializate al altor produse, precum și executarea de lucrări și prestarea de servicii.

Analiza sistemului contabil în firma analizată se bazează pe datele oferite de aceasta puse față în față cu reglementările legislative în vigoare, norme interne sau stabilite de organisme specializate. Având în vedere schimbarea continuă a sistemului contabil la nivel național, a regulilor și legislației contabile, un punct principal luat în considerare în această încercare de a delimita punctele tari și slabe ale unității îl reprezintă surprinderea modului în care această actualizare se face corect din punct de vedere legal și adaptat structurii și obiectului de activitate al firmei.

S.C. Home Construct S.R.L. se confruntă cu un dezechilibru financiar și un fond de rulment net negativ (insuficiența activului circulant care trebuie să acopere datoriile curente) care se mențin în întreprindere în ultimii 3 ani, rezultatul exercițiilor financiare în această perioadă încheindu-se cu pierdere. Această situație este rezultatul creșterii cheltuielilor, ocazionate de îndeplinirea obiectivului de activitate, și a datoriilor către furnizori, care nu pot fi achitate în timp util, din următoarele motive: sume neîncasate de la clienți la scadență; contracte de sub antrepriză încheiate cu firmele din domeniu care generează comisioane și duc la obținerea unui profit scăzut; garanții de bună execuție ce se încasează la aproximativ un an de la terminarea lucrării; costurile mari generate de cheltuielile de transport și diurnă realizate cu personalul care trebuie să se deplaseze în alte localități; lipsa contractelor (deoarece firmele de construcții în extrasezon își diminuează din activitate). Pentru a se redresa, pentru înregistrarea de profit, este nevoie de o schimbare la nivelul întreprinderii. Aplicare unei strategii de management, orientată spre promovarea societății pentru atragerea de noi clienți care vor solicita serviciile oferite de firmă, inițierea unei campanii de publicitate cu scopul de a se face mai cunoscută pe piața din Bacău, ar putea fi o modalitate de înregistrare a unor venituri superioare.

În capitolul 3, intitulat Contabilitatea operațiunilor privind decontările curente și a celor în numerar, ne-am oprit asupra unor probleme privind documentele justificative precum și la clasificarea principalelor instrumente cu care lucrează contabilii: conturile. Pentru exemplificarea noțiunilor teoretice prezentate, am arătat cum se înregistrează în contabilitate principalele operațiuni privind decontările prin conturile curente și a celor în numerar. Efectuarea analizei contabile asupra fiecărei operațiuni permite înțelegerea logică a funcționării conturilor.

La elaborarea întregii lucrări, am avut în vedere Standarde Internaționale de Raportare Financiară (IAS 7 „Situația fluxurilor de numerar”), Legea contabilității nr. 82/1991 și, în mod special OMFP nr. 1752 din 17.11.2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, modificat și completat prin OMEF nr. 2374/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 25 din 14.01.2008, precum și OMEF nr. 3512/2008, privind Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 bis/ 23.12.1008.

În urma analizelor efectuate la societatea S.C Home Construct S.R.L. Bacău, putem afirma că aceasta desfășoară o activitate importantă pentru economia românească, numărându-se printre firmele care au reușit să se adapteze treptat la condițiile impuse de mediul economic pe parcursul procesului de tranziție la economia de piață și, mai nou, la condițiile și schimbările impuse de Uniunea Europeană.

Bibliografie

Cărți:

Budugan, D., Georgescu, I., Bazele contabilității, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003.

Bodea, Gh., Pântea, I., P., Contabilitate financiară românească conformă cu Directivele Europene” ediția a II-a, Editura Intelcredo, Deva, 2007.

Bojian, O., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2004.

Bunget, C.O., Contabilitatea românească între reformă și convergență, Editura Economică, București, 2005.

Caloian, F., Bazele contabilității, Editura C.H.Beck, București, 2008.

Cernușa, L., Politici contabilitate de întreprindere, Editor Tribuna Economică, București, 2006.

Chirică, L., Curs complet de contabilitate și fiscalitate, Editura Economică, București, 1999.

Crețoiu, Gh., Bucur, I., Contabilitate. Fundamente și noul cadru juridic, Editura C.H.Beck, București, 2007.

Diaconu, Gh., Contabilitate internațională, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2006.

Dumitrean, E., Contabilitate financiară, Editura Sedcom Libris, Iași, 2008.

Duțescu, A., Politici contabile de întreprindere, Editura CECCAR, București, 2003.

Epuran, M., Băbăiță, V., Imbrescu, C., Teoria contabilității, Editura Economică, București, 2004.

Feleagă, N., Ionașcu, I., Tratat de contabilitate financiară Volumul I, Editura Economică, București, 1998.

Feleagă, N., Malciuc, L., Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București, 2002.

Firescu, V., Dumitru, M., Contabilitate aprofundată aplicată, Editor Tribuna Economică, București, 2008.

Georgescu, I., Elemente de contabilitate aplicate în societățile comerciale și instituțiile publice, Editura Sedcom Libris, Iași, 2004.

Gilberto-Chițu, A., Contabilitatea Micro și Macroeconomică, Editura CECCAR, București, 2003.

Horomnea, E., Fundamente științifice ale contabilității. Doctrină. Concepte. Lexicon, Editura Tipo Moldova, Iași, 2008.

Horomnea, E., Tratat de contabilitate, Volumul al II-lea, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003.

Horomnea, E.(coordonator), Tabără, N., Budugan, D., Georgescu, I., Bețianu, L., Bazele contabilității. concepte. modele. aplicații, Editura Sedcom Libris, Iași, 2008.

Ionescu, C., Informarea financiară în contextul internaționalizării contabilității, Editura Economică, București, 2003.

Iordache, E., Blăjianu, A. E., Legislația contabilă la zi, Editura Irecson, București, 2008.

Istrate, C., Introducere în contabilitate, Editura Polirom, Iași, 2002.

Lungu, C.I., Teorie și practici contabile privind întocmirea și prezentarea situațiilor financiare, Editura CECCAR, București, 2007.

Mironiuc, M., Analiză economico-financiară Performanță · Poziție financiară · Risc, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2009.

Munteanu, V., Contabilitatea financiară a întreprinderilor armonizată cu Directivele contabile europene și Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Lumina Lex, București, 2003.

Nicolae, T., Contabilitate financiară, Editura Ex Ponto, Constanța, 2003.

Pântea, P.I., Pop, A., Contabilitate financiară a întreprinderii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004.

Pârvuțoiu, I., Contabilitate financiară, Editura Sitech, Craiova, 2008.

Petrescu, S., Analiză economico-financiară, Editura „Universității Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2009.

Ristea, M., Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2005.

Ristea, M., Dumitru, C.G., Prudență în tratamentele contabile, Tribuna Economică, București, 2008.

Sălceanu, A., Bazele contabilității, Editura Economică, București, 2004.

Toma, M., Inițiere în evaluarea întreprinderilor, Ediția a II-a, CECCAR, București, 2007.

Toma, C., Dumitrean, E., Berheci, I., Haliga, I., Contabilitate financiară, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2006.

Scorțescu, Gh., Dumitrean, E., Toma, C., Berheci, I., Mardiros, D.N., Haliga, I., Contabilitate financiară I, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2004.

Legislație:

*** Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 454 din 18.06.2008.

*** OMFP nr. 1752 din 17.11.2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, modificat și completat prin OMEF nr. 2374/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 25 din 14.01.2008.

*** OMEF nr. 3512/2008, privind Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 bis/ 23.12.1008.

Site-uri:

http://www.mfinante.ro/ accesat la data de 25.02.2009.

http://www.legis.ro/ accesat la data de 24.02.2009.

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_contabilitatii.php accesat la data de 11.05.2009.

Preambul

Motto:

,, Contabilitatea este una din cele mai sublime creații ale spiritului omenesc

pe care fiecare bun gospodar ar trebui s-o folosească în gospodăria sa.”

(F. Gheote)

Cele mai multe întreprinderi funcționează într-un mediu economic în care schimbările, imprevizibilul și incertitudinea reprezintă singurele certitudini. În acest mediu, printre principalele provocări care stau în fața unei organizații sunt acelea de a studia efectele tranzacțiilor economice asupra situației economice și financiare, precum și asupra performanței entității, în scopul de a informa utilizatorii interni sau externi. Prin limbajul său, prin sistemul propriu de concepte și proceduri, contabilitatea este singura disciplină care poate reflecta stările de fapt din realitate prin ,,cuvântul către lume”- contul, pe baza unor reprezentări sticte, chiar dacă, citându-l pe Searle, ,,caracteristicile realității sociale sunt construite în opozitie cu realitatea fizică”.