. Contabilitatea Decontarilor In Numerar Si Prin Conturi (s.c. Xyz S.a., Bistrita)
CAPITOLUL I
PREZENTAREA GENERALA A INTREPRINDERII S.C. ROMBAT S.A.
PREZENTAREA INTREPRINDERII INDUSTRIALE S.C. “ROMBAT” S.A. BISTRITA
S.C. “ROMBAT” S.A. Bistrița este amplasată în municipiul Bistrița, strada Drumul Catății nr. 6 județul Bistrița- Năsăud și are în profil producerea de acumulatoare electrice acide cu plăci de plumb pentru pornire autovehicule și pentru tracțiune electrică.
Societatea a fost pusă în funcțiune în anul 1980 ca unitate industrială nouă. In profil erau prevăzute: acumulatoare electrice auto și industriale.
Până în anul 1990 fabrica de acumulatoare a fost parte componentă a întreprinderii de produse electrotehnice Bistrița. După despărțire s-a numit Intreprinderea de Acumulatoare Bistrița.
In baza legii 15/1990 s-a înființat societatea comercială ROMBAT SA Bistrița prin H.G. 1296/13 dec. 1990, prin desființarea Intreprinderii de Acumulatoare Bistrița.
Dotarea inițială a fost facută cu utilaje importante de la firmele: Globe Union (SUA) și Bielamatik (Germania), precum și utilaje din tară de la Electrotimiș.
S-a înființat prin preluarea activului și pasivului Intreprinderii de Acumulatoare Bistrița care s-a desființat.
La acea dată statul era acționar unic reprezentant prin AGA, compusă de trei membrii. AGA sprijină activitatea Consiliului de Administrație, al Societății Comerciale ROMBAT S.A. Bistrița (compus din 5 membrii) din care face parte și directorul comercial al unității.
S.C. ROMBAT S.A. a ajuns la forma de organizare finală în care funcționează la această dată în anul 1996 când a devenit firmă cu capital privat, din acel an având o evoluție constant ascendentă.
Capitalul social este fixat la suma de 13.801.775.000 lei, împarțit în 552.071 acțiuni nominative în valoare nominală de 25.000 lei fiecare, capital în întregime subscris și vărsat.
Capitalul social este împarțit între următorii acționari:
asociația PAS ROMBAT: 62,17% din acțiuni;
662 persoane fizice: 37,83% din acțiuni.
1.2. CARACTERIZAREA SOCIETATII COMERCIALE
1.2.1. SCOPUL SI OBIECTUL DE ACTIVITATE AL SOCIETATII
Scopul societății este producerea și comercializarea produselor care fac obiectul de activitate al societății comerciale.
1.2.2. OBIECTUL DE ACTIVITATE
Obiectul de activitate al societății este:
execuția și comercializarea de acumulatoare;
activități de import – export;
transport intern și internațional; servicii de intermediere prin bursă;
fabricarea și comercializarea de piese injectate din mase plastice;
servicii de intermediere prin bursă;
activități de proiectare, cercetare și service în domeniu;
lucrări de întreținere și reparare a utilajelor și instalațiilor;
comercializarea cu ridicata și amănuntul a tuturor produselor rezultate din obiectul de activitate, precum și de produse și nealimentare, prin rețea proprie pentru terți și prin terți.
Pentru producerea și comercializarea produselor care fac obiectul de activitate al societății, aceasta se împarte în sectoare.
Sectoarele care compun activitatea de bază a S.C.:
Secția confecționat plăci, cu componentele:
atelier turnare gratere și accesorii;
atelier fabricare oxid de plumb;
atelier fabricare pastă;
atelier umplere buzunare;
atelier formare plăci;
atelier formare acumulatoare (în bloc);
atelier spălare, uscare și finisare plăci;
atelier confecționare buzunare.
Secția montaj acumulatoare, cu compartimentele:
atelier întreținere utilaje.
Sectoarele auxiliare care deservesc activitatea de bază:
corp deservire auxiliare: fabricare electrolit, tratare ape uzate, acide;
stație de compresoare;
depozit de carburanți.
In procesul de fabricație se degajă o serie de noxe cum ar fi: praful de plumb și acidul sulfuric (sub formă lichidă sau aerosoli).
Alături de ROMBAT S.A. în tară mai există un producator important de baterii și acesta este ACUMULATORUL S.A.
In țară mai sunt și câteva firme particulare (ex. TUROMA SRL București) care ambalează acumulatoare auto cu subansamble componente de la terți. Capacitățile lor sunt foarte mici, de neluat în considerație.
Prețurile practicate la produsele acestor firme sunt cca.20% mai mari decât al celor 2 societăți amintite mai sus.
Pe piața internă se mai vând și acumulatoare auto importate. Prețurile de desfacere a acestor produse sunt cel puțin 40% superioare produselor indigene.
Prețurile bateriilor în USD au scăzut față de anii precedenți, având cel mai scăzut preț pe piața românească la calitate similară cu a produselor străine de marcă.
1.3. PIATA AGENTULUI ECONOMIC
1.3.1. PIATA INTERNA (contracte încheiate, relații tradiționale, segmentele de piață vizate).
Desfacerea acumulatoarelor se face pe bază de contracte încheiate cu principalii utilizatori sau cu unități comerciale precum și prin vânzarea cu amănuntul la magazinele proprii din municipiul Bistrița.
Cumpărătorii principali (tradiționali):
SNCFR
ROMAN SA
DACIA SA PITESTI
ROMTELECOM
RATL BISTRITA-NASAUD
ARO SA CAMPULUNG
RENEL
TRACTORUL SA
DACIA SERVICE
UNIO SA SATU-MARE
REGIILE MINIERE
RODAE AUTOMOBILE
Segmentele de piață vizate sunt: în special agricultura, transporturi, construcția de automobile, tractoare, comerțul cu ridicata și amănuntul.
Prețul bateriilor în USD a scăzut față de anii precedenți, având cel mai jos preț pe piața românească la calitate similară cu a produselor străine, de marcă. S-a asigurat un service bun, publicitate și facilități contractuale care să-i încurajeze pe clienții noștrii. Toate acestea ne-au ajutat să vindem 600 Mwh, cu 13% mai mult ca în 1997 și să ocupăm 56% din piața de baterii auto.
1.3.2. PIATA EXTERNA
Societatea realizează un volum de vânzări la export de 10% din total vânzări.
Producția 1998…..600 Mwh
10% x 600 Mwh…..60 Mwh
Pentru realizarea acestui obiectiv ROMBAT SA și-a îndreptat atenția către Europa de Est (Rusia, Ucraina, Moldova, Belarus), dar și către piețe din țări cum ar fi: Finlanda, Ungaria și Italia, adaptându-și prețurile sale la prețurile acestor piețe. In momentul de față, prețul bateriilor pe piața mondială fiind destul de redus.
Acest procent de 10% ce reprezintă exportul din total vânzări s-a realizat în condițiile în care societatea a pierdut o mare parte din piața de export prin pierderea pieței rusești, după colapsul economic ce a avut loc în Rusia, anul trecut.
1.4. STRUCTURA ORGANIZATORICA A SOCIETATII “ROMBAT” S.A. BISTRITA
Adunarea generală a acționarilor este organul de conducere al societății, care decide asupra activității acestuia și asigură politica ei economică și comercială. Adunările generale sunt ordinare și extraordinare.
Adunarea generală a acționarilor se convoacă de președintele consiliului de administrație sau de vicepreședinte, pe baza împuternicirii date de președinte.
Adunările generale ordinare au loc cel puțin o dată pe an, la două luni de la încheierea exercițiului economici-financiar, pentru examinarea bilanțului și a contului de profit și pierdere pe anul precedent și pentru stabilirea programului de activitate și bugetului pe anul în curs.
Adunările generale extraordinare se convoacă la cererea acționarilor, reprezentând cel putin 1/3 din capitalul social la cererea comisiei de cenzori, precum și în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu cel mult 10%, timp de doi ani consecutiv, cu excepția primilor doi ani de la înfiintarea societății.
Reprezentanții acționarilor exercită dreptul de vot în adunarea generală, proporțional cu pachetul de acțiuni pe care îl reprezintă. Printr-un pachet de acțiuni se întelege un număr de 5000 acțiuni.
Pentru validarea deliberărilor adunării ordinare este necesară prezența acționarilor care să reprezinte cel puțin ½ din capitalul social, iar hotarârilesă fie luate de acționari ce dețin majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare.
Societatea este administrată de către Consiliul de Administrație compus din 5 administratori aleși de Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) pe noi perioade de 4 ani. Administratorii pot avea calitatea de acționari.
Președintele, vicepreședintele, membrii CA, directorul general, răspund individual sau solidar, după caz, față de societate, pentru prejudiciile rezultate din infracțiuni sau abateri de la dispozițiile legale pentru abaterile de la statut sau greșeli în administrarea societății. In astfel de situații ei vor fi revocați prin Hotărârea AGA.
Consiliul de Administrație are următoarele atribuții:
Aprobă structura organizatorică a societății și numărul de posturi, precum și normativul de constituire a compartimentelor funcționale și de producție;
Hotărăște cu privire la contractarea de credite bancare pe termen lung și pentru nevoi curente, dar pentru valori reprezentând nu mai mult de 25% din capitalul social și cu privire la acordarea de garanții;
Hotărăște cu privire la gajarea creditelor cu bunuri ale societății până la limita valorică stipulată la lit. b, plus dobânda aferentă;
Aprobă încheierea, modificarea sau încetarea contractelor comerciale și civile pentru valori mai mari de 500 mil. lei;
Elaborează programul de activități al societății pe exercițiul următor;
Supune spre aprobare AGA bilanțul și contul de profit și pierdere pe anul precedent, precum și proiectul de buget pe anul în curs;
Negociază și aprobă contractul colectiv de muncă.
Președintele CA îndeplinește și funcția de director general, în care calitate asigură conducerea curentă a acțiunilor societății, în limitele atribuțiilor sale.
Directorul general reprezintă societatea în relațiile cu terții în limita atribuțiilor generale și a componentelor generale acordate de CA.
Atribuțiile directorului general:
angajează și concediază personalul;
stabilește salariile personalului;
aprobă operațiunile de încasări și plăți pentru contractele comeciale și civile;
stabilește politica comercială a societății.
Directorul general are în subordinea sa un număr de trei directori: director de marketing, director tehnic și director economic.
Directorul de marketing răspunde de activitatea biroului de marketing, biroului de import-export, desfacere și atelierul de recuperare deșeuri.
Directorul tehnic asigură bunul mers al unor ateliere și sectii de producție.
Directorul economic conduce compartimentul administrativ, biroul financiar-contabil și are în subordine cabinetul medical. Pe lângă aceste compartimente are în subordine și ferma agricolă deținută de societate.
In afara acestor compartimente și sectoare există și altele direct subordonate directorului general al societății.
Biroul financiar-contabilitate are obligația de a ține evidența contabilă în lei, va întocmi bilanțul și contul de profit și pierdere.
Satisfacția clienților
Pe baza bilanțului aprobat de AGA se stabilește beneficiul societății. Beneficiul impozabil se stabilește în condițiile legii. Din beneficiul societății s-au constituit fonduri destinate modernizării, cercetării și dezvoltării de produse noi. Tot din profit s-a stabilit fondul de rezerve care va fi cel mult 5% din totalul beneficiului prevăzut în bilanțul anului.
In tot ce s-a realizat în anul 2002 s-a căutat să se creeze valoare pentru acționarii noștri, pentru clienții noștri și pentru angajații noștri.
Anul 1998 a fost primul an în care am adoptat o strategie de producție și desfacere diferită. Această schimbare a constat în faptul că am produs pe stoc în primul semestru când cererea este mai redusă și am avut cantități suficiente pentru cererile clienților noștri în semestrul II.
A fost primul an când am dat satisfacție clienților noștri prin a le da cât au cerut, în lunile de toamnă.
Calitatea bateriilor s-a îmbunătățit, reducându-se reclamațiile în termenul de garanție care a fost mărit până la 18 luni, pentru bateriile de automobile.
Angajații societății
Angajații sunt capitalul unei societăți. Ei sunt cei care gestionează toate celelalte capitaluri, de aceea ei sunt foarte importanți. Societatea este conștientă de importanța unui personal bine instruit și motivat care să participe la realizarea c Generală a Acționarilor (AGA) pe noi perioade de 4 ani. Administratorii pot avea calitatea de acționari.
Președintele, vicepreședintele, membrii CA, directorul general, răspund individual sau solidar, după caz, față de societate, pentru prejudiciile rezultate din infracțiuni sau abateri de la dispozițiile legale pentru abaterile de la statut sau greșeli în administrarea societății. In astfel de situații ei vor fi revocați prin Hotărârea AGA.
Consiliul de Administrație are următoarele atribuții:
Aprobă structura organizatorică a societății și numărul de posturi, precum și normativul de constituire a compartimentelor funcționale și de producție;
Hotărăște cu privire la contractarea de credite bancare pe termen lung și pentru nevoi curente, dar pentru valori reprezentând nu mai mult de 25% din capitalul social și cu privire la acordarea de garanții;
Hotărăște cu privire la gajarea creditelor cu bunuri ale societății până la limita valorică stipulată la lit. b, plus dobânda aferentă;
Aprobă încheierea, modificarea sau încetarea contractelor comerciale și civile pentru valori mai mari de 500 mil. lei;
Elaborează programul de activități al societății pe exercițiul următor;
Supune spre aprobare AGA bilanțul și contul de profit și pierdere pe anul precedent, precum și proiectul de buget pe anul în curs;
Negociază și aprobă contractul colectiv de muncă.
Președintele CA îndeplinește și funcția de director general, în care calitate asigură conducerea curentă a acțiunilor societății, în limitele atribuțiilor sale.
Directorul general reprezintă societatea în relațiile cu terții în limita atribuțiilor generale și a componentelor generale acordate de CA.
Atribuțiile directorului general:
angajează și concediază personalul;
stabilește salariile personalului;
aprobă operațiunile de încasări și plăți pentru contractele comeciale și civile;
stabilește politica comercială a societății.
Directorul general are în subordinea sa un număr de trei directori: director de marketing, director tehnic și director economic.
Directorul de marketing răspunde de activitatea biroului de marketing, biroului de import-export, desfacere și atelierul de recuperare deșeuri.
Directorul tehnic asigură bunul mers al unor ateliere și sectii de producție.
Directorul economic conduce compartimentul administrativ, biroul financiar-contabil și are în subordine cabinetul medical. Pe lângă aceste compartimente are în subordine și ferma agricolă deținută de societate.
In afara acestor compartimente și sectoare există și altele direct subordonate directorului general al societății.
Biroul financiar-contabilitate are obligația de a ține evidența contabilă în lei, va întocmi bilanțul și contul de profit și pierdere.
Satisfacția clienților
Pe baza bilanțului aprobat de AGA se stabilește beneficiul societății. Beneficiul impozabil se stabilește în condițiile legii. Din beneficiul societății s-au constituit fonduri destinate modernizării, cercetării și dezvoltării de produse noi. Tot din profit s-a stabilit fondul de rezerve care va fi cel mult 5% din totalul beneficiului prevăzut în bilanțul anului.
In tot ce s-a realizat în anul 2002 s-a căutat să se creeze valoare pentru acționarii noștri, pentru clienții noștri și pentru angajații noștri.
Anul 1998 a fost primul an în care am adoptat o strategie de producție și desfacere diferită. Această schimbare a constat în faptul că am produs pe stoc în primul semestru când cererea este mai redusă și am avut cantități suficiente pentru cererile clienților noștri în semestrul II.
A fost primul an când am dat satisfacție clienților noștri prin a le da cât au cerut, în lunile de toamnă.
Calitatea bateriilor s-a îmbunătățit, reducându-se reclamațiile în termenul de garanție care a fost mărit până la 18 luni, pentru bateriile de automobile.
Angajații societății
Angajații sunt capitalul unei societăți. Ei sunt cei care gestionează toate celelalte capitaluri, de aceea ei sunt foarte importanți. Societatea este conștientă de importanța unui personal bine instruit și motivat care să participe la realizarea cu succes a obiectivelor firmei.
Productivitatea muncii
Pentru aceasta s-a preocupat de instruirea prin cursuri,pe teme de tehnologie, calitate, protecția mediului, protecția muncii, care s-a extins în anul 2002 cu cursuri de marketing și protecția mediului.
S-au facut investiții în a avea vestiare și anexe sociale civilizate, echipamente de lucru și protecție bune, îmbunătățirea organizării, toate pentru a avea un climat de lucru motivator.
Conducerea este conștientă și actionează și pentru îmbunătățirea comunicării între conducere și angajați.
De asemenea colaborează cu o firma consultantă (pe fonduri PHARE), pentru evaluarea posturilor și a personalului. Spera ca aceste evaluări să îi ajute să aprecieze valoarea și să stimileze pe cei ce produc valoarea.
O contribuție la îmbunatățirea cominicării și la aprecierea performanțelor diferitelor compartimente și persoane, o va avea și noul soft ORACLE la a cărui imlementare se lucrează din anul 1999.
Dezvoltare firmei
Actualele rezultate se datorează printre altele și unui efort investițional susținut, în ultimii 7 ani, peste 4,5 milioane USD.
In anul 2002 s-au investit 9,67 milioane lei.
Majoritatea investițiilor au fost în echipamente de producție, care au contribuit la creșterea calității, a productivității și la reducerea costurilor.
Pe langă acestea s-a investit în spații interioare, și în amenajarea parțială (instalații de încălzire, canal) a activului Centru de Vânzări.
Nu s-a găsit încă o utilizare eficientă a activului de mai sus amintit. Suntem în căutarea unei activități de producție, dacă va fi posibil.
Toate investițiile s-au facut din resurse proprii. Pe viitor vom păstra același ritm al investițiilor, alocând cel puțin 50% din profitul net pentru dezvoltare.
Suntem în tratative cu firma Teraplast Bistrița pentru fondarea unei societăți pentru fabricarea pereților sandwich.
Protecția mediului
Politica de protecție a mediului vizează protecția comunității bistrițene de eventuale emisii de noxe, conformarea cu cerințele legale și nu în ultimul rând creșterea valorii firmei.
Această politică este susținută cu eforturi multiple, dintre care aș menționa efortul investițional în utilaje specifice pentru protecția mediului și efortul de a introduce un management după ISO 14001. După aprecierile specialiștilor am parcurs deja mai mult de jumătate din drumul de implementare și certificare a unui asemenea management.
Satisfacția acționarilor
Scopul final al activităților societății este de a produce profit de care să se bucure acționarii, care sunt investitorii noștri.
Profitul brut realizat în anul 2002 este 30.554.478 mii lei, iar cel net de 20.945.677 mii lei.
Rata profitului brut este de 19,3% iar cea a profitului net de 13,2%.
Apreciez că ratele de mai sus sunt foarte bune.
Va fi greu să se păstreze acest nivel, în condițiile în care prețul bateriilor în USD a scăzut și se confruntă cu decapitalizări mari, în cursul unui an.
Acest profit a permis să se investească în cursul anului 2002 peste 9 miliarde lei, bani care au contribuit la creșterea valorii fabricii, la creșterea capitalurilor acționarilor. Valoarea capitalurilor proprii la finele anului 2002 era de 40.290.232 mii lei față de 29.745.925 mii lei în anul precedent.
In ceea ce privește repartizarea profitului avem:
Din total profit net: 20.945.677 mii lei
pentru fond de rezervă 583.358 mii lei;
surse proprii de finanțare 11.231.160 mii lei;
dividende 9.131.159 mii lei.
S-a propus realizarea unei sume mai mari de 50% din profit la surse proprii de finanțare, pentru a putea aloca o parte din acesta și pentru refacerea (cel puțin parțială) a capitalului de lucru.
1.5. INDICATORII ECONOMICO-FINANCIARI LA S.C. ROMBAT S.A. STABILITI LA RESTRUCTURARE
Acești indicatori stau la baza restructurarii firmei în forma sa actuală, în anul 2001. Unii indicatori sunt de evaluare iar alții privesc angajamentele inițiale de dezvoltare a patrimoniului firmei și activității sale economici-financiare în perioada 2001 și 2002.
INDICATORI DE LICHIDITATE
1) Lichiditate generală (2001) 165.375.724 = 2.23
73.954.498
(2002) 217.833.557 = 1.40
155.564.640
Acest indicator reflectă posibilitatea activelor circulante curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plăți exigibile. Se consideră o lichiditate globală favorabilă când indicele este supraunitar. Se observă că lichiditatea generală a scăzut în anul 2002 față de 2001. Se apreciază o lichiditate mai puțin bună.
2) Lichiditate imediată (2001) 165.375.724 – 54.333.234 = 1.50
73.954.498
(2002) 217.833.557 – 53.086.898 = 1.05
155.564.640
Trebuie să tindă și ea spre o mărime unitară. Dacă societatea este obligată
să-și achite datoriile pe termen scurt în acel moment, trebuie să dispună de lichidități care să acopere întreaga datorie. Cea mai bună valoare s-a obținut în anul 2001.
Rata solvabilității generale = nu avem datorii pe termen lung nici în exercițiul N-1 nici în exercițiul N.
Acest indicator măsoară marja de credit a întreprinderii, securitatea de care se bucură creditorii, dacă întreprinderea are posibilitatea, are mijloace din care
sa-și onoreze obligațiile curente.
INDICATORI DE ECHILIBRU FINANCIAR
Rata autonomiei financiare (2001) 236.422.856 = 0.79
298.627.829
(2002) 143.837.957 = 0.61
235.225.729
Acesta măsoară independența sau dependența întreprinderii față de bănci. Sensul favorabil de evoluție este crescător. O autonomie foarte mare (peste 0.8) indică însă nefolosirea sursei bancare de finanțare. Indicatorul este utilizat și de către bănci în aprecierea oportunității acordării creditului.
Rata de finanțare a stocurilor (2001) 235.225.729 = 4.32
54.333.234
(2002) 217.769.613 = 4.10
53.086.898
Exprimă gradul în care stocurile sunt finanțate din fondul de rulment, respectiv din resursele permanente rămase după finanțarea investițiilor în imobilizări are valoarea cea mai mare în anul 2001, când stocurile înregistrează cea mai mică valoare, iar fondul de rulment cea mai mare valoare. Pe ansamblu valorile sunt satisfăcătoare.
Rata datoriilor (2001) 165.342.270 = 0.70
235.259.183
(2002) 217.769.613 = 0.72
298.691.773
Reflectă gradul de îndatorare, limita până la care societatea este finanțată din alte surse decât cele proprii. Cu cât indicatorul este mai aproape de 0 este mai bine. In perioada analizată, cel mai bun rezultat s-a obținut în anul 2001.
Rata capitalului propriu (2001) 143.837.957 = 2.05
față de activele imobilizate 69.883.459
(2002) 236.422.856 = 2.92
80.858.216
Rata de rotație a obligațiilor (2001) 482.937.857 = 2.92
165.342.270
(2002) 567.045.244 = 2.60
217.769.613
Indicatorul care are valoarea cea mai apropiată de 0 este de preferat, astfel, în anul 2002 s-a obținut cea mai bună valoare.
INDICATORI DE GESTIUNE
Rotația activelor circulante (2001) 482.937.857 = 2.92
165.375.724
(2002) 567.045.244 = 2.60
217.833.557
Rotația activului total (2001) 482.937.857 = 2.05
235.259.183
(2002) 567.045.244 = 1.89
298.691.773
Rotația activelor marchează starea lor de lichiditate și se pot exprima în număr de circuite sau număr de zile. O bună gestiune financiară constă în apropierea duratei creditului acordat clienților de cea obținută de la furnizori.
INDICATORI DE RENTABILITATE
Rata rentabilității economice (2001) 88.904.516 = 0.37
235.225.729
(2002) 125.925.025 = 0.42
298.627.829
Exprimă capacitatea societății de a produce profit din activitatea de bază și măsoară eficiența mijloacelor materiale și financiare alocate. Ea trebuie să fie superioară ratei inflației. In anul 2002 întreprinderea a obținut profit mai mare decât în anul 2001.
2) Rata rentabilității financiare (2001) 72.424.508 = 0.50
143.837.957
(2002) 92.584.899 = 0.39
236.422.856
Exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a produce profit.
Rata rentabilității resurselor (2001) 72.424.508 = 0.17
consumate 405.959.147
(2001) 92.584.899 = 0.20
448.540.433
Exprimă eficiența activității, a consumurilor pentru obținerea profitului. Se poate constata că rentabilitatea oscilează, dar are un sens favorabil crescător cu valori bune în anul 2002.
INDICATORI AI FONDULUI DE RULMENT
Fondul de rulment total
235.259.183 – 69.883.459 = 165.375.724
(2001) 298.691.773 – 80.858.216 = 217.833.557
Fondul de rulment propriu
(2001) 143.837.957 – 69.883.459 = 73.954.498
236.422.856 – 80.858.216 = 155.564.640
Necesar fond de rulment
(2001) 54.333.234 + 106.059.845 – 73.954.498 = 86.438.581
(2002) 53.086.898 + 129.660.107 – 236.422.856 = – 53.675.851
Fond de rulment net global
235.225.729 – 69.883.459 = 165.342.270
298.627.829 – 80.858.216 = 217.769.613
Există două reguli principale ale finanțării:
nevoile permanente se vor acoperi din alocări permanente (capitaluri permanente) și îndeosebi din capitaluri proprii;
Fondul de rulment FR = surse permanente – alocări permanente
nevoile ciclice (temporare) se vor acoperi din surse ciclice (temporare)
Necesarul de fond de rulment NFR = nevoi ciclice – surse ciclice.
In cazul în care rămâne un “surplus” din sursele permanente, după acoperirea investițiilor în imobilizări vorbim de un fond de rulment. El este un mijloc de finanțare dar și un indicator de lichiditate. Exprimă condițiile echilibrului financiar pe termen scurt care rezultă din confruntarea dintre lichiditatea activelor pe termen scurt și exigibilitatea pasivelor pe termen scurt.
FR <0 semnifică că o parte din resursele ciclice au fost absorbite pentru finanțarea unor necesități permanente, ceea ce duce la cresterea gradului de insecuritate al întreprinderilor, deoarece va interveni obligația rambursării sau achitării datoriilor pe termen scurt înainte ca imobilizările intrate în patrimoniu să degaje un surplus de capacitate de autofinanțare sub forma profitului și amortizării
FR >0 este un surplus ce va fi rulat pentru finanțarea activelor circulante.
Necesarul de fond de rulment reprezintă nevoia de resurse, cât din nevoile ciclice nu sunt acoperite cu sursele ciclice. El pune în evidență aspectele calitative ale ciclului de exploatare, capacitatea acestuia de a-si echilibra nevoile ciclice din surse ciclice de capital. Partea rămasă neacoperită financiar trebuie să fie mai mică sau egală cu FR.
Trezoreia netă
165.342.270 – 86.438.581 = 78.903689
217.769.613 – 53.675.851 = 164.093.762
Trezoreria netă este dată de surplusul FR față de NFR T = FR – NFR.
T = Disponibilități bănești – Credite de trezorerie
T > 0 un surplus bănesc și care trebuie plasat rentabil;
T < 0 “gol de trezorerie”, lipsa de finanțare a circuitului .
Se observă că FR, NFR și T au o evoluție ascendentă în anul 2002 față de anul 2001.
Fond de rulment crește în anul 2002 fața de 2001 ajungând să fie aproape dublu.
Necesarul de fond de rulment dispare în anul 2002.
Trezoreria netă are o evoluție crescătoare, disponibilitățile cresc, unitatea neavând angajate datorii în credite de trezorerie pe termen scurt.
CAPITOLUL II
CONTABILITATEA DECONTARILOR IN NUMERAR SI IN CONTURI LA BANCI
2.1. CARACTERIZAREA GENERALA A TREZORERIEI
Prin trezorerie se înțelege ansamblul operațiilor bănești și financiare pe care le efectuează o unitate patrimonială în scopul asigurării mijloacelor bănești necesare desfășurării normale a activității sale. Noțiunea de trezorerie cuprinde toate mijloacele de care o unitate dispune pentru a face față plăților cum sunt: numerarul aflat în caseria unității și prin disponibilitățile aflate în conturi la bănci atăt în lei cât și în valută.
Fluxurile de trezorerie (de lichidități, cash-flow-uri) reprezintă suma fluxurilor de lichidități degajate într-o anumită perioadă și se calculează ca și diferența între încasările și plățile perioadei. Ele trebuie să reprezinte pentru orice manager, o stiința permanentă în vederea adoptării unei strategii financiare, care să mențină firma în afaceri.
O componentă importantă a analizei situației patrimoniale o constituie cercetarea fluxului de disponibilități deoarece, în practica economică se consideră că orice activitate trebuie să “degaje” bani , să rezulte un surplus de capital față de cel investit în afacere. O societate comercială poate fi rentabilă, poate obține profit, dar să nu fie solvabilă din cauza lipsei de lichidități ca urmare a decalajului dintre încasările și plățile pe care le face în cadrul ciclului financiar.
Pentru a reflecta în contabilitate activele bănești, se folosește clasa a 5-a “Conturi de trezorerie”.
2.2. ORGANIZAREA SISTEMELULUI INFORMATIONAL AL TREZORERIEI
La organizarea sistemului informațional al trezoreriei și al operațiilor de trezorerie trebuie avute în vedere, îndeosebi, documentele primare utilizate, evidența operativă a unor elemente patrimoniale, contabilitatea analitică, dar mai ales cea sintetica a acestora.
Informațiile ce vizează fluxurile de trezorerie ale unei întreprinderi sunt folositoare utilizatorilor situațiilor financiare pentru că oferă acestora o bază de evaluare a capacității întreprinderii de a genera elemente de trezorerie, cât și nevoile de utilizare a acestora de către întreprindere.
Documentele primare sunt specifice elementelor de trezorerie si operațiilor efectuate:
Pentru încasările și plățile în numerar se folosesc:
cecuri de numerar
chitanțe
dispoziții de încasare-plata în numerar
liste de plată
Pentru operațiile de încasări și plăți fără numerar se utilizează:
ordine de plată
dispoziții de plată
cecuri cu sau fară limită de sumă
facturi fiscale
Pentru alte operații de trezorerie se pot folosi:
extrase de cont
contracte de credit
note contabile ale băncilor
facturi fiscale
2.3. CONTABILITATEA DECONTARILOR PRIN CONTURILE DE LA BANCI
Decontările prin conturile de la bănci sunt cunoscute sub denumirea de decontări fără numerar. Ele dețin ponderea cea mai mare în cazul decontărilor între agenții economici. In acest scop, unitățiile economice își păstrează disponibilitățile bănești la bănci și își deschid la ele conturi de decontare sau conturi curente.
Decontările fără numerar reprezintă operațiile bancare prin care plățile și încasările se fac prin trecerea (virarea) unei sume din contul debitorului deschis la o bancă în contul creditorului deschis la aceeași bancă sau la o altă bancă. Orice
sumă platită din contul debitorului se face, cu unele excepții, numai cu consimțământul acestuia.
Contabilitatea operațiilor efectuate prin conturi bancare, deci a decontărilor fără numerar, se realizează cu ajutorul contului 512 “Conturi curente la bănci”.
2.3.1. CONTURI DE DISPONIBILITATI PASTRATE LA BANCI IN LEI
Disponibilitațile în lei ale agenților economici sunt păstrate la bancă în conturi deschise pe numele lor. Din ele se vor face plăți în lei, către alte persoane juridice care au, la rândul lor, deschise conturi la bănci, ori se va putea ridica numerar pentru nevoile agentului economic spre a face plăți prin caseria lui.
Toate operațiile efectuate prin conturi de la bănci sunt consemnate de bancă în “extrasul de cont” al acesteia, unde se înscriu încasările, plățile și soldul final. Acesta împreună cu anexele sale, stau la baza înregistrărilor din contabilitatea agentului economic.
Decontările fără numerar utilizează instrumente și mijloace de plată emise pe suport de hârtie, magnetic sau electronic.
Caracteristicile decontărilor fără numerar sunt:
natura lor dublă, determinată de un transfer de fonduri propriu-zis și de un flux de mesaje între părți, conținând instrucțiunile de plată;
diferența în timp între momentul inițierii și cel al finalizării plății;
existența unuia sau mai multor intermediari (bănci) în procesarea acestui tip de plăți.
Fluxurile contabile ale decontărilor fără numerar pot fi sistematizate astfel:
încasări: stingeri de creanțe monetare, încasări de venituri și câștiguri;
plăți: stingeri de datorii monetare, achitarea cheltuielilor și pierderilor;
transferuri bănești (viramente interne) între diferite conturi de trezorerie.
In anumite cazuri, de regulă la sfârșitul exercițiului, se impune înregistrarea în contabilitate a unor sume în curs de decontare. Sunt considerate sume în curs de decontare:
sume depuse la bancă, dar neînregistrate în extrasul de cont;
sume virate de către terți, dar neapărute în extrasul de cont;
sume achitate prin mandat poștal de către terți, dar neajunse la bancă;
sume consemnate în conturi separate la bănci pentru procurări de valută.
Inscrierea unei sume în debitul contului de disponibilități din contabilitatea agentului economic semnifică o creștere de mijloace bănești ale acestuia. In extrasul de cont al băncii apare în creditul extrasului de cont, având semnificația de creștere a obligațiilor băncii fată de agentul economic.
O înscriere a unei sume în creditul contului de disponibilități a agenților economici reprezintă o diminuare a acestora, care se înscrie în debitul extrasului de cont, având semnificația de diminuare a obligațiilor băncii față de agentul economic.
Operațiile din conturile de disponibilități păstrate la bănci în lei sunt evidențiate cu ajutorul contului 5121 “ Conturi la bănci în lei”.
2.3.2. CONTURI DE DISPONIBILITATI PASTRATE LA BANCI IN DEVIZE
Agenții economici care dispun de devize le pot păstra la bănci în conturi deschise pe fiecare monedă străină. Unitățile bancare vor reflecta existențele și mișcările de valute străine atât în moneda străina respectivă cât și în lei.
Relația dintre valutele străine și leii românești se face la cursurile valutare ale zilei astfel:
intrările de valută în contul bancar se transformă în lei la cursul zilei în care are loc operația bancară;
plata datoriilor în devize se face prin transformarea valutei respective în lei la cursul zilei în care are loc operația. Deoarece la intrarea valutei în cont au putut exista alte cursuri ale valutei decât cele existente la data plații, pot apărea:
diferențe de curs valutar favorabil în cazul scăderii cursului valutar ele reprezintă venituri financiare;
diferențe de curs valutar nefavorabil în cazul creșterii cursului valutar, ele reprezintă cheltuieli financiare.
la închiderea exercițiului, disponibilitățile în devize se evaluează la cursul de schimb în vigoare la acea dată, diferențele de curs rezultate s-au înregistrat în contabilitate ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz, până în anul 1998. Din 1999, asemenea diferențe vor fi considerate diferențe de conversie de activ (nefavorabile) sau de pasiv (favorabile).
Operațiile din aceste conturi la bănci în devize sunt reflectate în contabilitate de contul 5124 “ Conturi la bănci în devize”:
Incasări prin contul la bancă în devize, cu diferențe de curs favorabile:
Incasări prin contul la bancă în devize, cu diferențe de curs nefavorabile:
Plați prin contul la bancă în devize, cu diferențe de curs favorabile:
Plăți prin contul la bancă în devize, cu diferențe de curs nefavorabile:
2.3.3. CONTURI CURENTE LA BANCI
Evidența disponibilităților în lei și devize aflate în conturi la bănci, a carnetelor de cecuri cu limită de sumă precum și mișcarea acestora se ține cu ajutorul contului 512 “Conturi curente la bănci”.
2.3.3.1. Conturi curente la bănci în lei
Aceste conturi curente pot îndeplini două funcții:
cont de disponibilități păstrate la bancă, atunci când unitatea dispune de asemenea active bănești pe care și le păstrează la bancă;
cont de credite bancare pe termen scurt, acordate în baza unor linii de creditare care au un plafon maxim admisibil și care se acordă numai pe măsura efectuării unor plăți pentru agentul economic sau ridicării de numerar de la bancă de către acesta..
Aceste funcții nu pot fi îndeplinite decât alternativ. De obicei un cont curent reflectă credite acordate de bancă.
In general, o unitate economică poate avea deschise conturi pentru disponibil în lei, la mai multe unitați bancare.
Toate operațiile efectuate prin conturile curente la bănci, sunt înscrise de bancă în Extrasul de cont. Este emis de fiecare bancă și cuprinde: data emiterii, soldul inițial, încasări și plăți efectuate și soldul final.
La un moment dat, soldul contului de disponibil confirmat de bancă prin extrasul de cont trebuie sa fie egal cu cel din contabilitatea unitații. In caz de diferențe se face un “punctaj” între datele din extrasul de cont și cele din evidențele unitații. Evidența conturilor curente se ține cu ajutorul contului 5121 “Conturi la bănci în lei”, astfel:
Primirea creditului:
2) Achitarea dobânzii și rambursarea creditului:
3) Achitarea unei dobânzi restante și rambursarea unei rate restante:
2.3.3.2. Conturi curente la bănci în devize
Aceste conturi curente la bănci în devize sunt:
disponibilități bănești în devize dacă agentul economic dispune de devize pe care le păstrează la bancă;
credite bancare acordate în devize când agentul economic beneficiază de asemenea credite în valută în limita unui plafon de creditare aprobat anterior.
Operațiunile bancare în devize se contabilizează atât în devize cât și în lei la cursul zilei sau la un curs fix. La sfarșitul exercițiului financiar, disponibilitățile în devize existente în conturile la banci se evaluează la cursul de schimb oficial din
ultima zi. Diferențele de curs valutar se înregistrează ca și venituri sau cheltuieli financiare.
Primirea creditului în valută:
2) Achitarea dobânzii:
3) Rambursarera ratei cu diferență de curs nefavorabilă:
4) Rambursarera ratei cu diferență de curs favorabilă:
2.3.4. INSTRUMENTE DE DECONTARE A OPERATIILOR DE VANZARE-CUMPARARE, EXECUTARE DE LUCRARI SI SERVICII
2.3.4.1. Efectul de comerț în relațiile de plăți
Este un titlu de credit prin care se constată obligația unui debitor de a da sau de a face ceva unui creditor la o dată numită scadență.
Cele mai cunoscute efecte de comert sunt: cecul, cambia, biletul la ordin, trata, mandatul, warantul.
Operațiile se evidențiază cu ajutorul contului 403 “Efecte de plătit”:
Emiterea efectelor de plătit:
Plata la scadență a datoriei:
2.3.4.1.1. CECUL
La noi în țară, a fost și este utilizat în prezent numai în relațiile de încasări și plăți valutare, ca urmare a unor exporturi sau prestări de servicii efectuate și menționate ca atare la capitolul condiții de plată în contractele încheiate cu partenerii.
Cecul este un instrument de plată și de credit utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzator în aceste conturi. Acesta pune în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul și beneficiarul. Instrumentul este creat de trăgător care în baza unui disponibil constituit la o societate bancară dă un ordin necondiționat de plata acestuia, care se află în poziția de tras, să plătească, la prezentare o sumă determinată unei terțe persoane sau însuși trăgătorului emitent aflat în poziția de beneficiar. Beneficiarul, după primirea cecului, îi girează în favoarea băncii sale, care îl va încasa iar suma în valută, sporandu-și disponibilitățile.
Carnetele de cecuri cu limită de sumă- sunt instrumente de decontare care asigură rezervarea unor sume de bani, la dispoziția furnizorilor necesare efectuării plății produselor și servciilor facturate de aceștia. Sumele respective se virează în conturi distincte din conturile de disponibilități ale cumpărătorilor și se înscriu ca limită maximă de plăți pe un carnet de cec cu limită de sumă.
2.3.4.1.2. CAMBIA
Este un titlu de credit negociabil si instrument de plată care constată obligația asumată de debitor de a plati la vedere sau la o scadența fixată beneficiarului sau la ordinul acestuia o sumă de bani determinată.
Cambia este un ordin scris, necondiționat dat de o persoană numită “trăgător” unei alte persoane numit “tras” de a plăti la vedere sau la termenul înscris pe cambie o sumă de bani unei terțe persoane denumită beneficiar.
2.3.4.1.3. BILETUL LA ORDIN
Este un titlu de credit prin care o persoană fizică sau juridică în calitate de
debitor se obligă expres și necondiționat să plătească într-un anumit loc și la o dată precis stabilită o sumă de bani datorată.
Parțile participante la biletul la ordin sunt:
subscriptorul sau emitentul cel care se obligă și efectuează plata și care este în situația de cumpărător debitor, beneficiar al unei prestații de servicii deja executate dar încă neachitate.
beneficiarul care este deținătorul efectului de comerț și e în postura de vânzător, creditor, cel care efectuează prestări de servicii.
2.3.4.1.4. TRATA
Este o forma a cambiei utilizată mai ales în decontările internaționale. Reprezintă un ordin scris, necondiționat, emis de trăgător (creditor) asupra trasului (debitor) de a plăti la vedere (prezentare) sau la un anumit termen o sumă de bani unei alte persoane (beneficiarul).
2.3.4.1.5. MANDATUL
Este o împuternicire scrisă dată de un mandant unei alte persoane (mandator) pentru a o reprezenta în anumite operații sau să lucreze în interesul sau potrivit indicațiilor date.
O formă frecvent folosită a mandatului este mandatul poștal, care servește la expedierea unei sume de bani către o persoană prin intermediul unui oficiu poștal, în schimbul unei taxe poștale.
2.3.4.1.6. WARANTUL
Este o variantă a biletului la ordin, un titlu de proprietate asupra mărfurilor, eliberat de depozitele în care acestea sunt păstrate. La vânzarea acestor mărfuri, cumpărătorul achită contravaloarea lor și dobândește warantul.
Posesia legală a warantului echivalează cu titlul de proprietate asupra mărfurilor respective.
2.3.4.2. Acreditivele
Acreditivul este o modalitate de decontare de regulă impusă de furnizor, care asigură acestuia mijloacele bănești pe măsura livrării unor bunuri sau prestări de servicii.
Acreditivul reprezintă disponibilitățile banești ale cumpărătorului virate într-un cont distinct la dispoziția furnizorului și destinate achitării obligațiilor față de acesta, pe măsura livrării de mărfuri, executării de lucrări sau prestării de servicii. El poate fi alimentat și din credite bancare pe termen scurt, dacă cumpărătorul nu dispune de lichiditați proprii.
Deschiderea acreditivului trebuie comunicată băncii furnizorului prin intermediul băncii cumpărătorului, odată cu condițiile în care el se realizează.
Pentru încasarea sumelor prevăzute în acreditiv, furnizorul trebuie să prezinte băncii de care aparține documentele din care să rezulte îndeplinirea condițiilor din acreditiv pentru livrarea bunurilor și prestarea serviciilor.
Acreditivele pot fi deschise la bancă în lei sau în devize. Deoarece în cazul acreditivelor deschise în devize intervin active bănești în valute străine, acestora li se aplică aceleași cerințe privind evidența lor cât și aceleași reguli privind relația dintre leii românești și unitațile monetare străine ca și disponibilităților bănești păstrate în devize în băncile cumpărătorilor.
Principalele etape privind derularea decontărilor pe bază de acreditive sunt:
încheierea unui contract comercial prin care partenerii au convenit decontarea pe bază de acreditiv;
deschiderea acreditivului în lei sau în valută pe baza ordinului dat de către client băncii sale;
livrarea bunurilor, concomitentcu întocmirea documentelor aferente;
utilizarea efectivă a acreditivului;
intrarea în posesia bunurilor pe baza documentelor prezentate de către client.
Acreditivele sunt prezentate în contabilitate de contul 541 “Acreditive”:
Deschiderea acreditivului:
Achitarea datoriilor față de furnizori din acreditivul deschis:
Retragerea acreditivului neutilizat:
Deschiderea acreditivului în devize:
Plata furnizorului extern:
Inregistrarea diferențelor de curs valutar pentru acreditivul în devize:
2.3.4.3. Valorile de încasat
Prin valori de încasat se înțeleg acele hârtii de valoare, cunoscute și sub denumirea de efecte de comerț, aflate în posesia beneficiarului lor pentru a fi încasate, adică transformate în disponibilități bănești.
In acestă categorie se cuprind cecurile de încasat, efectele comerciale de încasat și efectele comerciale remise spre scontare. Contabilitatea lor se realizează cu ajutorul contului 511 “Valori de încasat”.
2.3.4.3.1. CECURILE DE INCASAT
Cecurile de încasat, cu sau fară limită de sumă se folosesc destul de frecvent de unii furnizori de bunuri si servicii. Ele se primesc de la cumpărătorii de asemenea bunuri și servicii și se depun la banca unde furnizorul își are deschis contul bancar pentru ca acesta să intre în posesia contravalorii acestor livrări. Evidența cecurilor de încasat se ține cu ajutorul contului 5112 “Cecuri de încasat”.
1) Primirea cecului și depunerea lui la bancă:
2) Incasarea cecului
Incasarea cecului prin conturi bancare deschise în valută:
2.3.4.3.2. EFECTELE DE INCASAT
Efectele comerciale ajunse în portofoliul furnizorului se depun de către acesta la bancă pentru a fi încasate la scadenta stabilită. Până la încasarea acestora, furnizorul le înregistrează într-un cont distinct. Operațiile privind efectele de încasat se înregistrează în contul 5113 “Efecte de încasat”.
Acceptarea efectului de comerț:
Depunerea la bancă a efectului de comerț:
Incasarea la scadență:
Incasarea la scadență în devize:
2.3.4.3.3. EFECTELE REMISE SPRE SCONTARE
In situația în care posesorul efectului de comerț care poate fi furnizorul de bunuri și servicii, are nevoie de bani înaintea termenului de scadență, el poate depune efectul de comerț la o bancă specializată pentru scontare.
In urma scontării, unitatea este creditată de bancă la valoarea efectului de comerț mai puțin dobânda (taxa scontului) socotita din momentul scontării până la scadență.
Creditul bancar se lichidează la scadența efectului comercial, când banca încasează de la debitor suma înscrisă în el.
Dobânda se consideră o cheltuială financiară privind sconturile acordate.Contabilitatea efectelor remise spre scontare se ține cu ajutorul contului 5114 “Efecte remise spre scontare”.
Primirea efectelor comerciale mai puțin taxa de scont, depuse spre scontare:
Incasarea sumelor în lei din efectele remise spre scontare:
Incasarea sumelor în devize din efectele remise spre scontare.
2.4. CONTABILITATEA DECONTARILOR NUMERARULUI DIN CASERIE
Unele decontări mărunte pot fi efectuate de către agenții economici în numerar, fie în lei sau în valută. In condiții normale, aceste operații au o pondere redusă în totalul decontărilor, întrucât sumele mari de numerar necesită spații mari
de depozitare și prezintă riscuri în manevrare (distrugere fizică, pierdere, furt). Atunci când se folosește numerarul, plata se face individual, imediat și fără intermediere. Incasările și plățile în numerar se fac prin caseria unității, cu respectarea reglementărilor privind decontările în numerar. In caseria unitatii mai pot fi păstrate și alte valori asimilate decontarilor în numerar.Potrivit normelor, soldul de la caserie nu poate depăși suma de 20 milioane lei, iar plafonul de plăți zilnice este de 30 milioane lei.
Fluxurile contabile ale decontărilor în numerar pot fi sistematizate astfel:
încasări: stingeri de creanțe monetare, încasări de venituri și câștiguri;
plăți: stingeri de datorii monetare, achitarea cheltuielilor și pierderilor;
transferuri bănești (viramente interne) dinspre caserie spre celelalte conturi de trezorerie sau invers.
2.4.1. DECONTARILE IN NUMERAR IN LEI
Operațiile de încasări și plăți în lei au o pondere mai redusă în totalul decontărilor. Incasările în lei pot să provină din vânzarea de produse din producție proprie, din vânzări de mărfuri, lichidarea unor debitori, ridicări de numerar de la bancă, aport de capital. Plățile în lei se pot face pentru achitarea drepturilor salariale, plata ajutoarelor materiale din fondul asigurărilor sociale, avansuri spre decontare, cumpărări de bunuri, depuneri de numerar la bancă.
Asemenea operații se fac prin caseria unității prin respectarea prevederilor legale regulamentul nr2/1991
Toate operațiile de casă se înscriu de către casier în “Registrul de casă” care constituie evidența operativă pentru asemenea operații.
Potrivit acestui regulament, unitățile pot păstra în caserie numerar în limita plafonului de casă, stabilit de comun acord cu unitatea bancară.
Ca documente folosite în operațiile de casă în lei, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate, întalnim:
cecul de numerar – folosit la ridicarea sumelor de la bancă. Trebuie să fie semnat de persoanele împuternicite să dispună plăți din conturile deschise la bancă.
chitanța – se emite la fiecare încasare în lei cu excepția ridicărilor de numerar pentru care se folosește cecul de numerar.
chitanța fiscală – care se emite pentru vânzările cu plata în numerar pentru care se datorează TVA și nu se mai întocmeste factură.
foaie de varsamânt – cu chitanța servește pentru depunerea sumelor în lei din caserie la bancă.
dispoziție de plată încasare – utilizată fie pentru plăți în lei din caserie, fie pentru încasări în lei, când nu există alte documente justificative de plăți și încasări. Când este utilizată ca dispoziție de încasare, pentru sumele încasate, casierul trebuie să emită chitanța.
Unele plăți se fac direct pe baza documentelor justificative întocmite anterior de diferite compartimente ale unității (state de salarii, liste de avans chenzinal, ordin de deplasare) fără să se mai întocmească alte documente de plată.
Contabilitatea decontarilor in numerarul in lei se ține cu ajutorul contului 5311 “Casa în lei”.
Achitarea unor cheltuieli privind transportul unor bunuri:
Cumpărarea timbrelor poștale:
Achiziționarea bonurilor de combustibil:
Achizitionarea biletelor de tratament:
2.4.2. DECONTARI IN NUMERAR IN VALUTA
Agenții economici pot efectua, în limitele prevăzute de legislația în vigoare, încăsări și plăți prin caserie în valută.
Evidența operativă a numerarului în devize se ține cu ajutorul “Registrul de casă” care va avea coloane atât pentru încasări, plăți, sold în lei, cât și pentru asemenea operații în devize. Pentru fiecare fel de valută se conduce câte un registru de casă.
Relațiile dintre valutele străine și leii românești ca și diferențele de curs valutar ce apar în timpul și la sfârșitul exercițiului financiar, se calculează și se regularizează la fel ca cele privind disponibilitățile în valută păstrate în conturi la bănci.
Pentru înregistrarea operațiilor de încasări și plăți în devize se pot folosi una din metodele:
metoda înregistrării operațiilor la cursul pieței sau zilei;
metoda înregistrării operațiilor la un curs fix.
La sfârșitul exercițiului financiar, pentru ambele metode, soldul este evaluat la cursul oficial, iar diferența este înregistrată după caz, la conturile de cheltuieli sau venituri din diferențe de curs valutar.
2.4.3. ALTE VALORI PASTRATE IN CASERIILE UNITATII
In caseriile unitaților economice se mai pot păstra și alte valori, categorie în care sunt incluse: timbre fiscale și poștale, bilete de tratament și odihnă, tichetele
și biletele de călătorie și alte valori. Operațiile sunt similare cu cele de la decontări în numerar în lei.
2.4.4. AVANSURILE DE TREZORERIE
Sunt sume puse la dispoziția administratorilor sau altor salariați din unitate, în vederea efectuării unor plăți în favoarea întreprinderii cum sunt:
aprovizionări de materiale și alte bunuri de valori mici;
efectuarea de plăti în cadrul unor acțiuni de protocol, reclamă și publicitate;
cheltuieli de transport, deplasări, detașări;
servicii poștale și taxe de telecomunicații.
Avansurile de trezorerie pot fi acordate în lei și devize. In cazul avansurilor în devize, la decontarea lor pot să apară diferențe favorabile sau nefavorabile de curs valutar.
Evidența avansurilor de trezorerie se ține cu ajutorul contului 542 “Avansuri de trezorerie”.
Inregistrarea sumelor acordate în lei ca avansuri de trezorerie:
Inregistrarea sumelor acordate în devize ca avansuri de trezorerie:
CAPITOLUL III
SITUATIA FLUXURILOR DE NUMERAR SAU MODIFICAREA POZITIEI FINANCIARE
3.1. PREZENTAREA FLUXURILOR DE NUMERAR
O componentă importantă a analizei situației patrimoniale, o constituie cercetarea fluxului de disponibilități deoarece, în practica economică se consideră ca orice activitate trebuie să “degaje” bani, să rezulte un surplus de capital fată de cel investit în afaceri. O societate comercială poate să fie rentabilă, să obtină profit, dar să nu fie solvabilă, din cauza lipsei de lichiditați ca urmare a decalajului dintre încasările și plățile pe care le face în cadrul ciclului financiar.
Utilizatorii informațiilor contabile nu se mulțumesc numai cu informațiile pe care le furnizează bilanțul și contul de profit și pierdere, deoarece pentru ca pe de o parte interesează și evoluția poziției financiare fată de situația de la începutul anului iar, pe de altă parte, pentru ca utilizarea contabilitații de angajamente generează dimensiunea performanțelor întreprinderii.
Situația fluxurilor de numerar furnizează informații utile despre capacitatea întreprinderilor de a genera numerar și echivalente de numerar și utilizarea corespunzătoare a fluxurilor de numerar.
In România, conceptul de cash-flow se regăsește în legislația financiară, în anexa II/3 la Normele pentru aplicarea O.G.R. 13/1995, aprobate prin H.G. 172/1995 unde este reprezentată structura tabloului fluxului de numerar (cash-flow), flux care se descompune astfel:
disponibilul la începutul perioadei;
profit net (pierdere);
rezerve și provizioane;
creșteri de capital;
împrumuturi pe termen mediu și lung;
creșteri de active fixe;
creșteri de active financiare;
variația capitalului de lucru;
disponibil la sfarșitul perioadei.
Termenul de cash-flow, de origine anglo-saxonă, este definit de către analiștii români prin:
flux de disponibilități care degajă un surplus de capital față de cel investit în afaceri;
flux de încasări al unei investiții;
excedent de trezorerie;
flux monetar net,
metoda de actualizare a veniturilor viitoare;
flux de disponibilități nete;
surplus de numerar;
flux de lichidități;
flux de trezorerie.
In opinia analiștilor străini, prin cash-flow se înțelege:
diferența dintre încasări și plăți;
venitul net împreună cu amortizarea;
proces investițional generator de fonduri suplimentare;
momente ale evaluării contabile;
problema centrală a supraviețuirii unei companii;
stare financiară care opune sursele cu utilizările banilor;
ciclu continuu de transformare a banilor;
flux de bani lichizi.
Din aceste două mari grupe de opinii se desprind următoarele concluzii:
în primul rând cash-flow-ul este un proces investițional continuu
într-o afacere, care are ca țintă obținerea unui surplus monetar;
în al doilea rând, cash-flow-ul este o stare financiară a firmei care reflectă atât formarea resurselor bănești, cât și utilizarea lor;
în al treilea rând, prin cash-flow se evaluează câștigurile monetare pe care le poate obține un întreprinzător dintr-o afacere.
In abordarea fluxurilor de trezorerie trebuie analizate următoarele aspecte:
Circuitul fondurilor bănești:
Fluxul de lichidități se regăsește sub forma unui circuit permanent de transformare a banilor. Astfel, orice afacere începe cu o sumă de bani. Achizițiile de bunuri și servicii împreună cu procesul productiv propriuzis transformă disponibilitățițe bănești în stocuri.
La rândul ei, fiecare vânzare transformă stocurile în creanțe, care , prin încasare devin numerar. Dacă acest sistem funcționează normal, procesul se repetă continuu. Resursele financiare ale unei firme pot fi amplificate atât prin aport de capital și împrumuturi externe cât și prin autofinanțare.
Sursele și destinațiile fondurilor bănești:
Activitatea unei firme se structurează pe ele trei componente ale sale: de exploatare, de investiții și financiară.
Fluxurile de trezorerie sunt componente ale circuitului fondurilor, evidențiind de pe o parte sursele de constituire ale fondurilor bănești și anume: capitalul social, creditele bancare, dobânzile bancare la depozitele constituite, încasările din vânzări de produse finite, active fixe, acțiuni și obligațiuni, dividendele primite de la terți, iar pe de altă parte destinația fondurilor pentru finanțarea cheltuielilor productive, de investiții productive și investiții financiare, rambursarea creditelor, achitarea dobânzilor, impozitelor și taxelor și a dividendelor către terți.
Construcția fluxurilor de trezorerie se face prin reconstituirea mișcărilor monetare ale perioadei pe baza bilanțului contabil, a contului de profit și pierdere și a anexelor la bilanț. Analiza fluxurilor de trezorerie include analiza rezultatelor, a utilizării resurselor și a variației trezoreriei. Se obțin astfel informații privind solvabilitatea întreprinderii ca legătură periodică între încasări și plăți.
In ultimii 10 ani s-a simțit nevoia includerii în situațiile financiare a unui document care să prezinte gradul în care diferitele activitați ale întreprinderii degajă fluxuri de numerar, respectiv excedente sau deficite de numerar.
Situația fluxurilor de numerar, a apărut prima dată în cadrul piețelor internaționale de capital (burse de valori) ca un document obligatoriu de raportare, și pe urmă a fost preluată de către Standardele Internaționale de Contabilitate.
Directiva a IV-a a Uniunii Europene nu prevede raportarea unui astfel de document, tot mai multe întreprinderi multinaționale europene elaborează și raportează această situație în cadrul situațiilor financiare.
Odată cu demararea programului de armonizare contabilă, situația fluxurilor de numerar devine document obligatoriu de raportare. Noua reglementare, OMF 94/2001, aduce o serie de clasificări, stabilind și modalitațile de prezentare.
Acest document are o importanța foarte mare, astfel încât IASC a elaborat un Standard separat IAS 7 “Situația fluxurilor de numerar” care intră în vigoare din anul 1997. Pe parcurs ea este modificată și revizuită iar ultima variantă este cea aparută în anul 1994.
Importanța fluxurilor de numerar rezultă cel puțin din următoarele motive:
cash-flow-ul atunci când este utilizat împreună cu celelalte situații financiare, permite utilizatorilor să evalueze schimbările activului net al firmei;
cash-flow-ul permite utilizatorilor să evalueze structura financiară, lichiditatea și solvabilitatea firmei;
cash-flow-ul permite evaluarea capacității unei firme de a modifica valorile și scadențarul fluxurilor de trezorerie pentru a se adapta schimbărilor de circumstanțe și oportunități;
cash-flow-ul permite unei firme să construiască modele performante de analiză a valorii prezente pentru simularea cash-flow-ului viitor;
cash-flow-ul permite comparabilitatea dintre firmea rezultatelor din exploatare deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile diferite pentru aceleași tranzacții și evenimente;
cash-flow-ul este un indicator al valorii, momentul apariției și siguranței viitoarelor cash-flow-uri;
cash-flow-ul este folositor în vederea exactității vechiilor evaluări în vederea evidențierii cu aceleași metode a cash-flow-ului viitor;
cash-flow-ul este utilizat și pentru analiza corelațiilor dintre rentabilitate și fluxurile de trezorerie nete, cât și efectul schimbărilor de prețuri.
Aceste informații cuprinse în situația fluxurilor de numerar, aduc unele avantaje:
permit evaluarea variației activului net al societații;
evaluarea structurii financiare(inclusiv gradul de lichiditate și solvabilitate);
determinarea capacitații de a influența valoarea și momentul apariției fluxurilor de numerar;
crește comparabilitatea raportării rezultatelor de exploatare;
evaluarea istoricului fluxurilor de numerar și posibilitatea generării de previziuni.
Situația fluxurilor de numerar trebuie detaliată pe cele trei tipuri de activitați: de exploatare, de investiție și de finanțare. Astfel apar următoarele fluxuri de numerar:
fluxuri de numerar din activitatea de exploatare;
fluxuri de numerar din activitatea de investiții;
fluxuri de numarar din activitatea de finanțare.
3.2. METODE DE INTOCMIRE SI PREZENTARE A SITUATIEI FLUXURILOR DE NUMERAR
S-au delimitat două metode de întocmire și prezentare a situației fluxurilor de numerar:metoda directă și metoda indirectă.
3.2.1. METODA DIRECTA
Metoda directă prezintă încasările și plățile aferente exercițiului financiar respectiv, clasificările pe cele trei tipuri de activități (de exploatare, de investiții și de finanțare). Numerarul cuprinde disponibilități la vedere. Echivalentele de numerar sunt plasamente pe termen scurt, convertibile ușor în mărime determinată de lichidități.
Scopul deținerii echivalentelor de numerar este de a face față angajamentelor de trezorerie pe termen scurt. O investiție poate fi considerată echivalent de numerar dacă are o scadență sub 3 luni de la data achiziției.
Imprumuturile bancare sunt considerate a fi activități de finanțare. Cu toate acestea, descoperirile de cont (overdraft) sunt incluse în categoria numerarului și a echivalentului de numerar.
Intreprinderile sunt îndrumate să folosească această metodă, deoarece informațiile care se obțin sunt folosite la estimarea fluxurilor viitoare de numerar.
Informațiile pot fi obținute din înregistrări contabile sau din ajustarea vânzărilor, costului acestora și a altor elemente din contul de profit și pierdere.
3.2.2. METODA INDIRECTA
Metoda indirectă diferă de cea directă doar în privința informațiilor privind fluxurile de numerar din exploatare: profitul din exploatare înainte de impozitare și elemente extraordinare este ajustat cu acele cheltuieli și venituri nemonetare, cu variația necesarului de fond de rulment și elemente de cheltuieli și venituri care sunt luate în considerare la determinarea fluxurilor de numerar din activitațile de investiții și de finanțare.
Deși pare a fi mai complicată decât cea directă, metoda indirectă este preferată de producători deoarece poate fi obținuta ușor, prin preluarea unor informații prezentate deja în contul de profit și pierdere și în bilanț.
3.3. CLASIFICAREA FLUXURILOR DE NUMERAR
3.3.1. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
Acestea reprezintă un indicator cheie al generării de numerar pentru alte activități, cum ar fi rambursarea împrumuturilor, menținerea capacitații de funcționare a întreprinderii, pentru a plăti dividendele și a face noi investiții, fără a recurge la surse externe de finanțare. Pe baza acestor informații se vor putea elabora previziuni legate de viitoarele fluxuri de numerar din exploatare.
Fluxurile de trezorerie din exploatare cuprind două segmente, de încasări și plăți:
încasări din vânzarea bunurilor și prestări de servicii;
încasări din redevențe, onorarii, comisioane și alte venituri;
plăți privind furnizorii și salariații;
plăți sau resturi de impozite pe profit care nu pot fi identificate pe activități de investiții sau de finanțare;
încasări sau plăți ale unei societăți de asigurare pentru prime și despăgubiri, anuități și alte beneficii din polițe de asigurare.
3.3.2. FLUXURI DE NUMERAR DIN INVESTITII
Acestea arată masura în care cheltuielile efectuate au generat resurse care vor produce venituri în viitor, precum și măsura în care întreprinderea își asigură perenitatea și creșterea. Ele se referă la:
plăți efectuate pentru achiziționarea de active corporale și necorporale pe termen lung, precum și efectuate în regie proprie;
încasări din vânzarea de terenuri, clădiri, instalații, echipamente și active necorporale achiziționate anterior pe termen lung;
plăți pentru achiziția de titluri de participație și de titluri de creanță;
avansuri în numerar și împrumuturi efectuate către alte părți;
plățile în numerar pentru contractele futures, forward și contractele de opțiuni ;
încasările în numerar din contracte futures, forward și contracte de opțiuni.
3.3.3. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITATI DE FINANTARE
Acestea permit estimarea cererii viitoare de fluxuri de numerar din partea finanțatorilor întreprinderii și se referă la primiri sau rambursări de credite, încasări din emisiuni de titluri, plăti pentru răscumpararea titlurilor emise, încasări și plăți din contracte de leasing.
Prevederile OMF 94/2001 și ale IAS 7 precizează următoarele lucruri:
numerarul cuprinde disponibilitațile bănești și depozitele la vedere. Putem spune despre un cont bancar că este un element de numerar sau echivalente de numerar, pentru care întreprinderea va trebui să inștiințeze banca cu cel puțin 90 de zile înaintea efectuării de plați peste disponibilul existent.
echivalentele de numerar sunt investiții financiare pe termen scurt, cu un grad de lichiditate foarte ridicat care sunt ușor convertibile în numerar. Acestea sunt deținute pentru a face fată plăților și nu neapărat pentru investiții. Scadența
acestora ar putea fi mai mică sau cel mult egală cu trei luni de la data achiziției (IAS7);
modelele de prezentare incluse in OMF 94/2001 sunt orientative,întreprinderile au posibilitatea să-și construiască propriul sistem de prezentare și să aleagă metoda preferată;
OMF 94/2001 nu specifică nimic de fluxurile de numerar rezultate din evenimente extraordinare, IAS 7 le include la activități de exploatare;
fluxurile de numerar provenit din impozitul pe profit vor fi prezentate separat și clasificate în cadrul activităților de exploatare (OMF 94/2001), și IAS 7 recomandă aceeași prezentare, cu excepția situației în care ele pot fi modificate în mod specific cu activitațile de finanțare și investiție;
fluxurile de numerar din dobânzi și dividende se vor prezenta separat, în cadrul următoarelor activități: exploatare, investiții și financiare (IAS 7);
relația prin care se obține fluxul de numerar din exploatare, prin metoda indirectă, este:
FNE = PE +/- CN sau VN – NFRN +/- A
unde FNE este fluxul de numerar din exploatare, PE- profit din exploatare, CN sau VN reprezintă cheltuielile nemonetare sau veniturile nemonetare, NFRN – necesarul de fond de rulment net și A înseamnă alte ajustări;
toate fluxurile de numerar trebuie prezentate la valoarea brută, dar sunt și excepții, respectiv fluxuri de numerar raportate pe o bază netă, cum ar fi, plățile și încasările în numele clientului când se referă la activitațile clientului (acceptarea și rambursarea depozitelor la vedere la bănci, fonduri deținute de clienți la o societate de investiții, chirii încasate în numele și plătite proprietarilor de terenuri și clădiri) sau plătite și încasările pentru elemente cu rulaj rapid, sume mari, scadența scurtă;
fluxurile de numerar provenite din tranzacții efectuate în valută, inclusiv cele referitoare la o sucursală din străinătate, trebuie înregistrate în moneda de raportare a întreprinderii, prin aplicarea cursului de schimb la data fluxului de numerar (conform IAS 21 “efectele variației cursurilor de schimb valutar”), în acest sens se poate folosi un curs mediu ponderat al perioadei, nu și cel de la data bilanțului, pentru sucursalele din străinătate (IAS 7).
3.4. STADIUL NORMARII, ARMONIZARII SI NORMALIZARII CONTABILE IN ROMANIA
Perioada 1999-2000 cu o prelungire până în 2006, se identifică ca perioada “marii deschideri” a contabilității românești, în care normele sau standardele internaționale de contabilitate editate de asociații profesionale internaționale sau de organismele C.E.E. sub forma unor directive, devine parte a sistemului contabil românesc. Din punct de vedere legislativ, acest proces obiectiv de compatibilitate completă a contabilitații românești s-a realizat până acum în doi pași:
primul pas constă în Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 403/22.04.1999 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, aplicat asupra situațiilor financiare a anului 1999 de un eșantion de 12 societați comerciale cotate la Bursa de Valori București.
Al doilea pas constă în Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 94/29.01.2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a C.E.E. și cu Standardele Internaționale de Contabilitate care îl abrogă pe cel precedent, dar care se bazează în mare parte pe acesta. Actuala reglementare se aplică începând cu situațiile financiare ale anului 2000 de un număr mare de întreprinderi: societați comerciale cotate la B.V.B., unele regii autonome, companii și societați naționale, alte întreprinderi de interes național precum și unele categorii specifice de societați ce operează pe piața de capital.
Incepând cu execițiul financiar 2006 rămân înafara reglementărilor O.M.F. nr. 94/29.01.2001 numai întreprinderile care potrivit legislației în vigoare la această dată, se vor încadra în categoria societaților mici și mijlocii. Aceste întreprinderi vor aplica prevederile Legii 82/1991 republicată și ale regulamentului de aplicare a acesteia.
Procesul de armonizare contabilă prevăzut prin aceste acte normative are în vedere urmatoarele domenii:
completarea fundalului juridic care reglementează contabilitatea românească;
reevaluarea și reconsiderarea ariei terminologice utilizată în cadrul contabilitații;
noua arhitectură a situațiilor financiare;
formularea unei noi judecăți de valoare asupra informației furnizată de documentele de sinteză contabilă.
In ceea ce privește structura de ansamblu a documentelor de sinteză contabilă, denumite de acum sugestiv “Situații financiare”, acestea au o nouă structură, care oferă informații mult mai detaliate cu privire la modul de degajare a trezoreriei din principalele activități ale întreprinderii și cauzele variației acesteia, cu privire la acțiunile și obligațiunile întreprinderii dar mai ales privind analiza rezultatuluidin exploatare și a principalilor indicatori economico-financiari. Astfel, structura acestora în noul format cuprinde:
bilanț
cont de profit și pierdere
situația modificărilor capitalului propriu
situația fluxurilor de trezorerie
politici contabile și note explicative.
Se observă apariția unei componente noi în cadrul situațiilor financiare, adică “Situația fluxurilor de trezorerie” care se întocmește potrivit unuia din modelele prevăzute de I.A.S. și exemplificate în OMF 94/29.01.2001.
3.5. PREZENTAREA SI DESCRIEREA INSTRUMENTELOR FINANCIARE
Odată cu creșterea volatilității prețurilor pe piețele de capital, a apărut și nevoia investitorilor de a se proteja împotriva consecințelor nefavorabile, prin utilizarea de modalitați noi și eficiente de reducere a riscului. Abolirea ratelor fixe de schimb între dolar și celelalte valute a condus la creșterea riscului de conversie pentru toți participanții de pe piață.
Astfel, în cadrul piețelor de capital au apărut o serie de produse financiare noi, care au cunoscut o mare popularitate, datorită avantajelor pe care le oferă investitorilor. Contractele “futures” și “opțiunile” precum și tranzacțiile pe bază de indici bursieri reprezintă produse obișnuite pe piețele financiare actuale. Aceste noi produse se bazează pe instrumente financiare tradiționale, iar în literatura de specialitate sunt denumite și instrumente financiare derivate.
IASC a trebuit să țină pasul cu aceste modificări, astfel au fost elaborate două standarde care detaliază aspectele de interes contabil și financiar cu privire la instrumentele financiare: IAS 32 “Instrumente financiare: prezentare și descriere” și IAS 39 “Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare”. Ultimul Standard, IAS 39 a intrat în vigoare începând cu 1 ianuarie 2001 și completează prevederile IAS 32 în chestiuni despre recunoașterea și evaluarea instrumentelor financiare și acoperirea riscurilor financiare.
Aceste două standarde tratează atât investițiile în instrumente financiare proprii cât și cele emise de alte societați.
Instrumentele financiare sunt reprezentate de orice contract ce generează simultan un activ financiar pentru o întreprindere și o datorie financiară. Contractele de marfă care dau dreptul de a fi reglate în numerar sau alt instrument financiar vor fi contabilizate ca și instrumente financiare, cu excepția situațiilor în care au fost destinate aprovizionării, vânzării și consumului estimat al unei întreprinderi, iar reglarea se face la vânzare.
3.5.1. CLASIFICAREA INSTRUMENTELOR FINANCIARE
3.5.1.1. Clasificarea instrumentelor financiare în primare și derivate
Instrumentele financiare primare sunt: titluri de creanță de debit sau participație (acțiuni sau obligațiuni).
Instrumentele financiare derivate sunt formate din titluri de transfer al riscului între cele două părti, pe baza schimbului unui instrument financiar (contracte de opțiuni, contracte futures, forward, swap).
Instrumentul derivat este un instrument financiar a cărui valoare se modifică în funcție de variațiile unei rate specifice a dobânzii, prețul titlurilor, a mărfurilor, ratei de schimb valutar sau altui element variabil similar și care se decontează la o dată stabilită în viitor.
Instrumentul financiar trebuie diferențiat de contractul de bază și considerat ca un instrument derivat dacă sunt îndeplinite condițiile următoare:
valoarea se modifică în funcție de variațiile unei rate specificate a dobânzii, prețul titlurilor, prețul la mărfurile ratei de schimb valutar, indicelui prețurilor sau indicelui de credit sau unui element similar;
necesită o investiție netă inițiala sau o investiție netă inițiala de valoare mică în comparație cu alte tipuri de contracte ce au o reacție similară la modificările condițiilor de piață;
se decontează la o dată stabilită în viitor.
Dacă un instrument financiar e distinct, contractul de bază trebuie și el contabilizat:
conform acestui standard, IAS 32 dacă este un instrument financiar;
în concordanță cu alte Standarde Internaționale de Contabilitate corespunzătoare, dacă nu este un instrument financiar.
3.5.1.2. Clasificarea instrumentelor financiare în active financiare și datorii financiare
Activele financiare sunt acele active care reprezintă:
un drept contractual de a încasa numerar sau orice alte active financiare de la o altă întreprindere;
un drept contractual de a schimba instrumentele financiare cu o altă întreprindere în condiții potențial favorabile;
un instrument de capital propriu al altei întreprinderi.
Nu sunt considerate active financiare: terenuri, clădiri, instalații și echipamente, active în locație, active necorporale, stocuri, cheltuieli în avans.
Datoriile financiare reprezintă obligațiile contractuale:
de a vărsa numerar sau alt activ financiar altei întreprinderi;
de a schimba instrumentele financiare cu altă întreprindere, în condițiile care sunt potențial favorabile.
O datorie financiară va fi înregistrată și în cazul unei datorii contractuale care va fi achitată printr-un activ financiar sau valori mobiliare.
O întreprindere poate avea o obligație contractuală pe care o poate stinge fie prin plată cu active financiare, fie prin plată sub forma propriilor titluri de proprietate.
Instrumentele de capital propriu reprezintă participația reziduală în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor obligațiilor sale. Acestea sunt acțiuni ordinare sau preferențiale ce reprezintă partea din capitalurile proprii ale societății care revine acționarilor.
In accepțiunea IAS capitalurile proprii reprezintă diferența dintre activele totale și datoriile totale în bilanțul întreprinderii.
Atunci când un instrument financiar nu generează obligația livrării unui alt activ financiar , numerar sau schimb cu un alt instrument financiar reprezintă element de capitaluri proprii cum ar fi acțiunile.
Activele și datoriile monetare sunt acele active și datorii ce urmează a fi încasate sau plătite în sume de bani determinate sau determinabile.
3.5.1.3. Clasificarea instrumentelor financiare după scopul deținerii
Conform IAS 39 există și o altă clasificare a instrumentelor financiare în funcție de scopul deținerii și utilizării de întreprinderi sau de politica de investiții a acesteia. Astfel, activele sau datoriile financiare pot fi:
instrumente financiare deținute în scopul tranzacționării și sunt acelea care au fost achiziționate sau produse cu scopul de a genera profit. Activele și datoriile financiare derivate sunt considerate a fi păstrate pentru tranzacționare, dacă nu sunt instrumente de acoperire a riscului;
investițiile păstrate până la scadență sunt active financiare cu plăți fixe sau determinabile și scadența fixă, pe care o îintreprindere are intenția formării și posibilitatea de a le păstra până la scadența, altele decât împrumuturile și creanțele întreprinderii;
împrumuturile și creanțele create de întreprindere care sunt active financiare create deîntreprindere cu scopul de a furniza bani, mărfuri sau servicii;
unui debitor, altele decât cele a căror intentie este de a fi vândute imediat sau în termen scurt;
active financiare disponibile pentru vânzare, acestea sunt:
împrumuturi și creanțe generate de întreprindere;
investițiile reținute până la maturitate;
active financiare deținute pentru tranzacționare.
3.6. RECUNOASTEREA SI EVALUAREA INSTRUMENTELOR FINANCIARE
Costul amortizat al unui activ sau datorie financiară reprezintă valoarea la care activul financiar sau datoria financiară a fost evaluată la momentul recunoașterii inițiale minus rambursările de capital, + sau – amortizarea cumulată a diferențelor dintre valoarea inițială și valoarea la scadență și – orice trecere pe cheltuieli;
Metoda dobânzii efective este o metodă de calculare a amortizării utilizând rata efectivă a dobânzii aplicată unui activ sau datorie financiară. Rata efectivă a dobânzii este rata la care se ajustează exact fluxul preconizat a plăților de numerar viitoare, la valoarea curentă de înregistrare a activului sau pasivului financiar.
Valoarea actualizată = rata dobânzii x fluxurile viitoare de numerar de la data raportării până la data reevaluării.
Costurile de tranzacționare sunt costuri incrementale ce sunt direct atribuibile achiziționării sau ieșirii unui activ sau datorie financiară.
Un angajament ferm înseamnă o convenție obligatorie de a schimba o cantitate specificată de resurse la un preț specificat și la o dată viitoare specificată.
Anularea recunoașterii este operațiunea de scoatere a unui activ sau datorie financiară din bilanțul întreprinderii.
Instrumente de acoperire împotriva riscurilor înseamnă un instrument derivat desemnat sau un alt activ financiar sau datorie financiară a carui valoare justă sau fluxuri de numerar se preconizează să compenseze modificările valorii juste sau a fluxurilor de numerar.
Instrumente financiare derivate – primele care au apărut la bursa de mărfuri din Chicago prin anii `30 sunt contractele “forward” și “futures”.
3.6.1. RECUNOASTEREA INITIALA A UNUI INSTRUMENT FINANCIAR
O întreprindere trebuie să recunoască un activ financiar sau o datorie financiară în bilanț numai atunci când aceasta devine parte la prevederile contractuale ale instrumentului.
O întreprindere recunoaște în bilanțul său toate drepturile și obligațiile contractuale rezultând din instrumente derivate ca active sau datorii.
Activele sau datoriile ce vor apărea , ca urmare a unui angajament sau contract de a cumpăra bunuri și servicii, nu sunt recunoscute decât atunci când cel puțin una din parțile participante la contract va acționa conform obligațiilor contractuale.
Un caz aparte îl constituie contractele “forward” care presupun recunoașterea activelor și datoriilor implicate încă de la data angajamentului. In situația unor contracte “futures” nu sunt recunoscute activele și datoriile la data angajamentului deoarece întreprinderea nu este încă parte la contract.
Recunoașterea unei achiziționări normale a activelor financiare trebuie să se facă în funcție de data tranzacției sau la data decontării. Orice modificare a valorii juste a activului între data încheierii contractului și data decontării va fi îinregistrată după aceeași metodă ca și cea utilizată la recunoașterea activului.
Metoda folosită trebuie aplicată pentru fiecare din cele patru categorii de active financiare:
păstrate în vederea tranzacționarii;
păstrate până la data scadenței;
create în întreprindere;
disponibile pentru vânzare.
Daca activul a fost înregistrat la cost, modificarea de valoare între data achiziționării și data decontării nu este recunoscută:
dacă activul va fi recunoscut, indiferent de categoria de încadrare:
pentru investiții păstrate până la scadență:
pentru activele deținute pentru tranzacționare;
3.6.2. ANULAREA RECUNOASTERII UNUI INSTRUMENT FINANCIAR
3.6.2.1. Anularea recunoașterii unui activ financiar
O întreprindere trebuie să anuleze recunoașterea unui activ financiar sau o componentă a sa atunci când întreprinderea pierde controlul drepturilor contractuale ce se referă la acel activ. Acest control se poate pierde atunci când aceasta realizează drepturile asupra beneficiilor specificate în contract, drepturile expiră iar întreprinderea renunță la aceste drepturi.
3.6.2.2. Anularea recunoașterii unui activ/datorie nouă
Acesta se referă la situațiile în care o întreprindere transferă controlul unui întreg activ financiar dar crează un nou activ financiar. Astfel:
trebuie să recunoască un caștig sau pierdere rezultate din tranzacție pe baza diferenței dintre încasări și valoarea contabilă a activului vândut + valoarea justă a oricărei noi obligațiuni financiare – valoarea justă a oricărui nou activ financiar +/- orice ajustare;
înregistrarea cedării creanțelor și a titlurilor drept garanție;
înregistrarea primirii creanțelor și a titlurilor drept garanție.
3.6.2.3. Anularea recunoașterii unei datorii financiare
Aceasta presupune scoaterea din bilanțul unei întreprinderi a unei datorii financiare numai atunci când aceasta este stinsă, adică atunci când obligația specificată în contract este anulată, descărcată sau expirată.
3.6.3. EVALUAREA INSTRUMENTELOR FINANCIARE
Evaluarea inițială se face atunci când un activ financiar sau o datorie financiară este inițial recunoscută și trebuie evaluat costul său. Costurile de tranzacționare sunt incluse în evaluarea inițială a tuturor activelor sau datoriilor financiare.
Evaluarea ulterioară a activului financiar se face după recunoașterea inițială, prin evaluarea activelor financiare la valoarea lor justă.
Următoarele categorii de active financiare sunt evaluate diferit (la valoarea nominală):
împrumuturi și creanțe create de întreprindere și care nu sunt păstrate în scopul tranzacționării;
investiții păstrate până la scadența;
toate activele financiare ce nu au un preț cotat pe o piață financiară și a căror valoare justă nu poate fi evaluată credibil.
Nu sunt recunoscute ca active financiare păstrate până la scadență următoarele:
vânzări efectuate suficient de aproape de data scadenței
sau de data de exercitare a opțiunii de vânzare;
vânzări efectuate după ce întreprinderea a încasat deja principalul tuturor activelor financiare prin plăți sau plăți în avans eșalonate;
vânzări efectuate datorită unui eveniment izolat ce nu poate fi controlat de către întreprindere, care este irepetabil și care nu a putut fi anticipat de către întreprindere.
O întreprindere nu prezintă capacitatea de a păstra până la scadență o investiție într-un activ financiar cu scadența fixă, dacă sunt îndeplinite oricare din următoarele condiții:
nu are resurse financiare disponibile pentru a continua finanțarea investiției până la maturitate;
este subiect al unei restricții legale existente sau ce ar putea împiedica intenția de a păstra activul financiar până la scadență.
Evaluarea ulterioară a obligațiilor financiare se realizează după recunoașterea inițială . După această recunoaștere inițială, întreprinderea trebuie sa evalueze datoriile pentru tranzacționare și instrumentele derivate ce sunt datorii la valoarea justă.
Valoarea justă a unui instrument financiar poate fi evaluată credibil, dacă:
probabilitațile diferitelor estimări din cadrul intervalului pot fi rezonabil evaluate și utilizate în estimarea valorii juste;
estimări rezonabile ale valorii juste ce nu sunt semnificative pentru instrumentul respectiv.
Tehnicile de evaluare trebuie să încorporeze ipotezele pe care participanții pe piață le vor utiliza asupra ratei plăților anticipate, a ratelor pierderilor din credite, ratelor dobânzii și discountului.
CAPITOLUL IV
TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE
Tabloul Fluxurilor de Trezorerie este situația ce permite urmărirea și interpretarea evoluției poziției financiare a întreprinderii. Este singurul care permite prezentarea provenienței resurselor întreprinderii și utilizarea lor.
Tabloul Fluxurilor de Trezorerie este un document de sinteză de sine stătător care explică variația trezoreriei așa cum contul de profit și pierdere explică formarea rezultatului.
Tabloul Fluxurilor de Trezorerie caracterizează situația financiară a agentului economic sub aspectul solvabilității și a riscului de faliment.
Tabloul Fluxurilor de Trezorerie s-a dezvoltat ca teorie și ca practică în ultimul deceniu, crescând ca și importanță, impunându-se în fața tablourilor bazate pe fluxuri de fonduri, datorită neajunsurilor acestora din urmă și a schimbării conjuncturii economice care a făcut mai complexe cererile utilizatorilor situațiilor financiare, mai ales ale analiștilor financiari.
In vederea determinării Tabloului Fluxurilor de Trezorerie la S.C. ROMBAT S.A., tablou întocmit conform OMFP nr. 306/2002, prezentăm principalele rezultate financiare:
Modalitatea de evidențiere a fluxurilor de numerar la S.C. ROMBAT S.A. BISTRITA este prezentată în Tabloul Fluxurilor de Trezorerie din activitatea de exploatare, astfel:
TABLOUL FLUXURILOR DE TREZORERIE PE ANUL 2002
CAPITOLUL V
CONCLUZII SI PROPUNERI
CONCLUZII:
Un aspect important și cu adânci implicații în funcționarea unei economii naționaleși a componentelorsale, unitățile economice, este cadrul economico-legislativ existent și modificarea acestuia determinată de legiuitor. Din punct de vedere legislativ există în principal două probleme esențiale de care se lovesc societățile comerciale:
existența unor regelementări în unele cazuri neclare sau care lasă locul unor înterpretări;
apariția unor modificări fiscale relativ dese care afectează respectarea unui plan de afaceri pe termen lung.
Aceste modificări s-au datorat și faptului că se căutau modalități de corectare a unor dificultăți sau inechități economice, prin dispariția cărora se așteaptă o legislație mai puțin schimbătoare.
Din punct de vedere economic etapa de tranziție pe care o parcurge economia națională cu dificultățile sale: inflație, șomaj, deficit bugetar, blocaj financiar, afectează direct sau indirect activitatea tuturor unităților economice din România.
In prezenta lucrare am detaliat și analizat contabilitatea decontărilor în numerar și în conturi la bănci la S.C. ROMBAT S.A., analiza activității și urmărirea modului de organizare și conducere a contabilității acesteia.
Intreprinderea s-a inființat în anul 1990 si are ca principal obiect de activitate producerea de acumulatoare electrice, acide cu plăci de plumb pentru pornire autovehicule și pentru tracțiune electrică.
Este o societate comercială cu capital privat având o evoluție constant ascendentă.
Conform Directivei a IV-a Europene, S.C, ROMBAT S.A. este considerată o întreprindere mare, iar conform cifrei de afaceri și numărului de angajați nu este considerată o microintreprindere.
Respectă Legea Contabilității nr. 82/91, Regulamentul de aplicare al acestuia, Planul de conturi general și Normele de utilizare a acestuia.
Este o societate plătitoare de impozit pe profit si de TVA.
Departamentul de conducere efectuează analize riguroase de rentabilitate și caută soluții pentru creșterea eficienței.
Toate investițiile la S.C. ROMBAT S.A. s-au făcut din resurse proprii alocându-se cel puțin 50% din profitul net pentru dezvoltare. Majoritatea investițiilor au fost în echipamente de protecție care au contribuit la creșterea calității, a productivității și la reducerea costurilor.
A avut o evoluție ascendentă de la valoarea capitalurilor în anul 2001 de 29.745.925 mii lei până la 40.290.232 mii lei în anul 2002.
Pentru toate autovehiculele aparținând firmei s-au încheiat asigurări pentru toate riscurile.
Firma are în dotare sisteme de calcul moderne și performante. Beneficiază de un sistem de programe informatice bine pus la punct și care ajută personalul departamentului financiar-contabil în conducerea evidenței contabile și întocmirea jurnalelor și situațiilor contabile.
Aplicarea normelor metodologice privind organizarea contabilității revine biroului financiar-contabil.
O societate care încheie exercițiul financiar cu profit, nu are întotdeauna o trezorerie pozitivă (disponibilități în casă și la bancă), datorită decalajului între înregistrarea în contabilitatea financiară a veniturilor și a cheltuielilor, precum și a decalajului între scadența încasărilor și plăților. Acest decalaj poate fi hotărâtor pentru soarta financiară a societății comerciale, indiferent de forma de organizare a societății și de forma de organizare a societății și de forma de contabilitate aplicată.
La societatea comercială S.C. ROMBAT S.A., operațiunile de încasări și plăți se efectuează cu respectarea regulamentului operațiunilor de casă, a regulamentelor emise de Banca Națională a României.
Societatea nu are contractate împrumuturi pe termen lung, doar credite pe termen scurt pentru achiziționarea de mijloace fixe. Pentru aceste finanțări
societatea este plătitoare de dobânzi, care au efecte negative asupra rezultatului financiar.
Societatea promovează politica de asigurare permanentă a lichidităților necesare, prin accelerarea vitezei de încasare a facturilor, creșterea volumului de vânzări.
Societatea face plăți și încasări în numerar și în conturi la bănci, folosind ca instrumente de decontare: cecul, cambia, biletul la ordin, trata, mandatul și warantul.
La S.C. ROMBAT S.A. evidența avansului de trezorerie se ține pe calculator, astfel se pot urmări în permanență avansurile acordate salariaților, justificarea acestora și neacordarea unui alt avans fără justificarea celui anterior.
PROPUNERI:
Mărirea vitezei de rotație a stocurilor ;
Efectuarea de studii de piață pentru a afla opinia cumpărătorilor legate de produsele distribuite de S.C. ROMBAT S.A. și cele cerute de piață;
Contractarea unor noi furnizori și încheierea de contracte de distribuție a unor produse cu viteza de rotație a stocurilor cât mai mare;
Diversificarea activității desfășurate;
Deschiderea mai multor filiale în țară și în străinătate.
BIBLIOGRAFIE
1. Bătrâncea I. “Analiza financiară pe bază de bilanț”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000;
2. Oprean I. “ Bazele contabilității, logica înregistrărilor contabile”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002;
3. Oprean I. “ Control și audit financiar contabil” Ed. Intelcredo, Deva, 2002;
4. Pântea I.P. “ Managementul contabilității românești”, Ed. Intelcredo, Deva, 1999;
5. Pântea I.P. “ Contabilitatea practică – stidii de caz și teste grilă”, Ed. Intelcredo, Deva, 2002;
6. Pântea I.P. “ Contabilitatea românească armonizată cu Directivele Contabile Europene”, Ed. Intelcredo, Deva, 2003;
7. Pop A. “ Contabilitatea financiară românească”, Ed. Intelcredo, Deva, 2002;
8. Duțescu A. “ Ghid pentru înțelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate”, Ed. CECCAR, București, 2002;
9. Matiș D. “ Bazele contabilității”, Ed. Intelcredo, Deva, 1995;
10. Deaconu A. “Bilanțul contabil – metode de analiză”, Ed. Intelcredo, Deva, 2000;
11. Deaconu A. “Diagnosticul și evaluarea întreprinderii”, Ed. Intelcredo, Deva, 2000;
12. Feleagă N. “Sisteme contabile comparate”, vol.II, Ed.economică, București, 2000;
13. Feleagă N. “Politici și opțiuni contabile”, 2002;
14. Hada T. “Finanțele agenților economici din România”, Ed. Intelcredo, Deva, 1999;
15. Ministerul Finanțelor Publice – “Reglementări contabile pentru agenții economici”, Ed. Economică, 2002;
16. O.M.F.P. nr. 306/2002 privind “Reglementările contabile simplificate, armonizate cu Directivele Europene”;
17. Legea contabilității 82/1991 (republicată în M.O. nr. 20/2000) modificată și adoptată prin O.G. nr.61/2001;
18. H.G. nr.704/1993 “regulamentul privind aplicarea legii contabilității”
19. O.M.F.P. nr.94/2001 privind Reglementările Contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu Standardele Internaționale de Contabilitate;
20. O.M.F. nr. 403/1999 privind armonizarea legislației contabile cu Directivele Europene și asimilarea Standardelor Internaționale de Contabilitate.
21. O.G. 15/1996 privind întărirea disciplinelor financiare și valutare;
22. O.G. 26/1997 , aprobată prin Legea nr. 88/1998, privind întărirea disciplinei financiare și evitarea evaziunii fiscale.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Contabilitatea Decontarilor In Numerar Si Prin Conturi (s.c. Xyz S.a., Bistrita) (ID: 131774)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.