Contabilitatea de Trezorerie. Intocmirea, Prezentarea Si Analiza Situatiei Fluxurilor de Trezorerie

1. DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND FLUXURILE DE TREZORERIE

Importanța temei și motivația de cercetare – considerații generale cu privire la fluxurile de trezorerie

Tema aleasa presupune o problematica ce trebuie dezbatuta atat in mod teoretic, cat si practic. Motivul pentru care am ales aceasta tema derivă din dorința de documentare în legatură cu acest subiect, deoarece este unul extrem de important, atât la nivelul Uniunii Europene, al tuturor statelor membre, implicit și al României, cât si la nivel mondial, deoarece informațiile privind fluxurile de trezorerie ale entității raportoare în decursul unei perioade ajută utilizatorii să evalueze capacitatea entității de a genera viitoare intrări nete de numerar.

Situatiile privind fluxurile de trezorerie s-au impus ca instrument de masurare a performantei firmei relativ recent – in ultimii 20-30 ani. În România, situația fluxurilor de trezorerie este considerată componentă a situațiilor financiare anuale în conformitate cu prevederile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice Nr. 1802/2014.

Intrucat bilanțul contabil și contul de profit și pierdere sunt limitate în reflectarea informațiilor privind fluxurile de trezorerie, a fost nevoie sa se publice o situație financiara care să vina in completarea imaginii poziției și performanței financiare a unei entitati pentru a devenii cat mai mult posibil conforma cu realitatea. Această situație financiară este situația fluxurilor de trezorerie.

In abordarea problematicii trezoreriei trebuie plecat de la definirea conceptului aferent. Pentru un nespecialist, trezoreria este asociata deseori cu „banii din casă”. Din prisma contabilitatii, a gestiunii financiare si analiza economico-financiare conceptual de trezorerie are o definitie mai cuprinzatoare.

Datorita importanței majore pe care trezoreria o detine pentru o organizație, instituțiile de normalizare contabilă au încercat să-i formuleze o definiție prin normele emise, astfel, IAS 7 Fluxuri de trezorerie defineste fluxurile de trezorerie ca intrari sau iesiri de numerar si echivalente de numerar. Cadrul general pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare din cadrul cărora face parte și „situația fluxurilor de trezorerie“ arata că obiectivul acestor situatii este acela de a furniza informații despre poziția economice, performanța și modificarea poziției financiare a întreprinderii folositoare utilizatorilor în luarea deciziilor economice.

Din punctul de vedere al utilizatorilor situatiilor financiare, beneficiile oferite de fluxurile de trezorerie sunt multiple. Utilizatorii situațiilor financiare sunt reprezentati de investitori actuali și potențiali, angajatii, creditorii, furnizorii și clienții, guvernul și instituțiile acestuia, precum și publicul.

In practica, cercetarea fluxurilor de trezorerie are o foarte mare importanta deoarece ajuta la stabilirea echilibrului financiar dintre plati si incasari si stimuleaza entitatea sa “degaje” bani, adica sa obtina capital suplimentar fata de cel investit.

Importanta intocmirii situatiei fluxurilor de trezorerie pentru utilizatorii informatiei contabile:

pot sa evalueze modificarile in activul net al entitatii;

pot sa evalueze modificarile in structura entitatii;

pot sa evalueze capacitatea entitatii de a-si influenta valoarea;

pot depista momentul de aparitie a fluxurilor de trezorerie;

permit utilizatorilor sa compare valoarea actualizata a fluxurilor de numerar viitoare ale diferitelor entitati;

În cadrul situației fluxurilor de trezorerie, potrivit normelor contabile internationale, reglementarilor nationale si teoriei contabile , acestea se grupeaza în trei categorii de activitati, fiecare fiind evaluate printr-o metoda, conform fig. nr. 1:

Clasificarea fluxurilor pe activitati si metode

Sursa: Analiza proprie

Fig. nr. 1

Analiza fluxului de trezorerie din activitatea de exploatare releva atitudinea entitatii de a genera flux de trezorerie din operatiunile sale, altele decat cele specifice activitatile de investitii si finantare. Prin aceasta activitate se determina performanta entitatii prin degajarea la acest nivel de lichiditati importante sau se descopera insuficienta entitatii/ absenta lichiditatilor prin prisma operatiunilor de trezorerie.

Analiza fluxului de trezorerie din activitatea de investire duce la aprofundarea efortului de investitii al entitatii atat la nivel intern de dezvoltare (achizitia de imobilizari corporale si necorporale), cat si la nivel extern (achizitia de imobilizari financiare).

Analiza fluxurilor de trezorerie din activitati financiare ne arata la ce tipuri de finantari externe a apelat entitatea (imprumuturi sau cresteri de capital) in cazul in care fluxul obtinut din activitatea de exploatare nu este sufficient pentru a acoperi operatiunile de investire. Aici se pot identifica sumele pe care entitatea le are de rambursat, precum si marimea dividendelor distribuite.

Suma algebrica a celor trei fluxuri reprezinta variatia trezoreriei. Aceasta suma trebuie sa se coreleze cu indictorul determinat prin tabloul de finantare, precum si cu diferenta dintre disponibilitatile banesti existente la inceputul anului in raport cu cele existente la finele aceluiasi an.

Din cele spuse mai sus putem deduce ca analiza fluxurilor de trezorerie pe tipuri de activități este importanta pentru ca ajuta la corelarea rezultatului (profit sau pierdere) cu numerarul disponibil, ofera imaginea separata a activităților care implică numerar de celelalte, evalueaza potentialului entitatii de a-și plati toate obligatiile si ajuta la conturarea unui cash-flow strategic.

Informatiile prezentate de situatia fluxurilor de trezorerie permit stabilirea capacitatii unei entitati de a genera numerar si echivalente de numerar. De asemenea, maresc gradul de comparabilitate al raportarii rezultatelor din exploatare intre diferitele entitati. Indicatorii care intra in alcatuirea trezoreriei sunt analitici si vizeaza fluxuri monetare, fapt pentru care provizioanele si amortizarile nu pot fi luate in calcul, la fel si veniturile si cheltuielile care nu implica miscari de trezorerie.

Intocmirea situatiei fluxurilor de trezorerie elimina posibilitatea utilizarii mai multor trate contabile pentru tranzactii sau evenimente similare, realizandu-se astfel comparabilitatea rezultatelor din exploatare intre diferite intreprinderi din acelasi sector de activitate. Situatia fluxurilor de trezorerie este necesara utilizatorilor informatiilor contabile pentru a lua decizii economice, pentru a evalua corect si concret capacitatea intreprinderii de a genera numerar sau echivalente de numerar. Prin analiza fluxurilor de trezorerie descoperim capacitatea intreprinderii de a-si plati angajatii, furnizorii, creditorii si de a remunera capitalul.

Tabloul fluxurilor de trezorerie incasari si plati in cursul perioadei si arata care este sursa lichiditatilor si cum au fost ele cheltuite, explicand motivul variatiei lor.

Rolul tabloului fluxurilor de trezorerie se constituie prin:

Ofera o imagine relevanta a performantei entitatii raportata pe perioade mari de timp;

Ajuta in nivelul decizional al entitatii;

Evaluaeaza capcitatea entitatii de a plati actionarilor dividende, de a rambursa imprumuturi si de a plati dobanzile acestora, de a efectua plati la temen;

Ofera posibilitatea previzionarii fluxurilor de trezorerie viitoare;

Prezinta relatia dintre fluxurile de trezorerie si rezultatul net al entitatii;

Importanta trezoreriei unei întreprinderi se observa din faptul ca ocupă locul central în cadrul sistemului informațional economic , deoarece toate operațiunile aferente ciclurilor de finanțare, investiții și exploatare se exprimă valoric, prin încasări și plăți (figura de mai jos):

Fig. nr. 2 Locul trezoreriei în cadrul activității economice

Sursa:

Trezoreria – mijloc de reflectare a sănătății financiare a întreprinderii

După cum se observă in schema de mai sus, trezoreria entitatii face legătura între cele trei activități și ajuta la reglarea fluxurilor în cadrul relației fundamentale: bani – marfă – bani.

Toate cele prezentate mai sus mi-au stârnit curiozitatea și interesul si m-au determinat să aleg această temă pentru a realiza acest proiect, iar acest lucru impune pregatire si documentare într –un mod cât mai serios cu privire la situatia fluxurilor de trezorerie.

Prezentarea acestor situatii trebuie sa respecte regulile si normele contabile, de aceea, in continuare, vom face referire la reglementarile si standardele in domeniu impuse spre respectare acestor situatii financiare.

2. Reglementări și standarde în domeniu

În ultima perioada, sistemul contabil românesc a fost supus unui proces continuu de schimbări care doreste să îmbunătățească, sa simplifice și să mărească acuratețea si relevanta operațiunilor contabile prin imbinarea reglementărilor contabile românești cu cele ale Uniunii Europene.

Necesitatea de conformitate este impusă de globalizarea economiilor naționale, accesul rapid al României pe piețele de capital internaționale; transparența și simplificarea raportărilor financiare.

Toate situatiile financiare sunt supuse unor reglementari si standarde in domeniu obligatorii. Aceste reglementari pot fi raportate atat la nivel national, cum ar fi ordinele ministrilor cu privire la prevederile contabile, cat si international prin standarde si tratate autorizate.

Entitatile care intocmesc situatii financiare conforme cu regulamentul de aplicare a Legii Contabiliatii nu sunt supuse elaborarii unui tablou al fluxurilor de trezorerie. Contrar, entitatile care intocmesc situatii financiare conform standardului IAS 7 au obligatia de a intocmi tabloul fluxurilor de trezorerie, regasindu-se annual in componenta situatiilor financiare.

2.1. Situația fluxurilor de trezorerie – prin prisma reglementărilor nationale

Principalele reglementari nationale care vizeaza situatia fluxurilor de trezorerie sunt:

ORDIN Nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;

ORDIN   Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate;

Folosind aceasta baza de informare, voi trata intr-o metoda comparativa acest subiect.

Ordin Nr. 3055/2009 VS. OMFP 1802/2014

Principalele asemanari dintre cele doua reglementari nationale:

Entitatea trebuie sa prezinte situația fluxurilor de trezorerie pentru fiecare perioadă pentru care sunt intocmite situațiile financiare anuale, fiind parte integrata din acestea.

Situația fluxurilor de trezorerie trebuie să raporteze fluxurile de trezorerie ale entității in acea perioada pe activități de exploatare, de investiție și de finanțare.

Activitatea de exploatare este considerata a fi activitatea principala care produce venit entității, dar și alte activități care nu sunt activități de investiții sau de finanțare.

Activitatea de investiție se realizeaza prin achiziționarea și cedarea de active imobilizate și alte investiții care nu sunt incluse în echivalentele de numerar.

Activitatea de finanțare este o activitate care are drept rezultat modificarea valorii și structurii capitalului propriu și a împrumuturilor entității.

Fluxurile generate din dobânzi și dividende încasate sau plătite se clasifică într-o manieră consecventă de la o perioadă la alta, ca fiind generat fie de activități de exploatare, investiție sau finanțare.

Ordin Nr. 3055/2009 prezent separat informatii legate de metodele prin care fluxurile de trezorerie sunt evidentiate, astfel:

Metoda directa de evaluare a fluxurilor de trezorerie

Sursa: Ordin Nr. 3055/2009 – Tabel nr. 1

Metoda indirecta de evaluare a fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare

Sursa: Ordin Nr. 3055/2009 – Tabel nr. 2

La o analiza mai profunda observam adaosul informational pe care Ordin Nr. 1802/2014 il aduce cu privire la situatia fluxurilor de trezorerie, cat si o clasificare a elementelor care fac parte din fiecare activitate de trezorerie.

O singură tranzacție poate include fluxuri de trezorerie din toate cele trei activitati.

Câștigurile și pierderile provenite din variația cursurilor de schimb valutar nu sunt considerate fluxuri de trezorerie. Această  valoare este prezentată separat de fluxurile de trezorerie si include diferențele aparute dacă  respectivele fluxuri de trezorerie ar fi fost raportate la cursul valutar de la sfârșitul perioadei.

Fluxurile de trezorerie din rezultatul controlului asupra filialelor sau altor întreprinderi trebuie sa fie prezentate separat și clasificate ca activități de investiții.

Fluxurile de trezorerie rezultate din impozitul pe profit trebuie prezentate separat  și clasificate ca activitati de exploatare, cu excepția situației în care pot fi identificate cu activitățile de finanțare și de investiții.

Impozitele plătite sunt clasificate ca fluxuri de trezorerie din activități de exploatare. Totuși, atunci când e posibila identificarea fluxului generat de o alta activitate, acesta va fi clasificat în mod corespunzător drept activitate de investiții sau de finanțare. Atunci când fluxurile de trezorerie din impozite sunt regasite in mai multe clase de activități, se prezintă valoarea totală a impozitelor plătite.

Tabel nr. 3 Enumerarea elementelor activitatilor fluxurilor de trezorerie

Sursa: Ordin Nr. 1802/2014

2.2. Fluxurile de trezorerie – în lumina reglementărilor internationale

Baza pentru analiza reglementarilor si standardelor internationale cu privire la situatiile fluxurilor de trezorerie este standardul internațional de contabilitate IAS 7 „Tabloul fluxurilor de trezorerie” care furnizeaza informatii in legatura cu istoricul variatiilor de numerar si echivalente de numerar ale unei entitati economice cu ajutor datelor oferite de situatia fluxurilor de trezorerie, reusind sa clasifice fluxurile de trezorerie din timpul perioadei pe activitati specifice.

Formatul tabloului fluxurilor de trezorerie din prisma contabilitatii americane are la baza Standardul FAS 95, din 1987, modificat apoi prin standardul FAS 102. IAS 7 din 1994 a urmat pentru majoritatea regulilor din standardele americane, fiind norma internationala corespondenta.

Scopul normei IAS 7 este acela de a prezenta si de a publica politicile aplicabile la intocmirea tabloului fluxurilor de trezorerie, care au ca obiectiv:

Acoperirea tuturor nevoilor de utilizare a situatiilor financiare ale entitatii. Deciziile economice luate de utilizatorii de informatii impun recunoasterea scadentelor si concretizarea elementelor de trezorerie;

Furnizarea de informatii utilizatorilor ca o baza de evaluare a potentialului intreprinderii de a genera lichiditati si echivalente de lichiditati;

3. Fluxurile de trezorerie în literatura de specialitate – publicații actuale și relevante

In literatura de specialitate acest subiect a primit diverse abordari, multi fiind autorii care au dezbatut aceasta tema. Alături de bilanț și contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de numerar reprezinta o componentă de bază în graficul situațiilor financiare anuale ale unei companii. Deși este tradusă sub sintagma ca tablou de finanțare, tablou de utilizari si resurse, tablou de trezorerie sau tabloul fluxurilor, aceaste denumiri nu sunt cele mai potrivite, deoarece este “vorba de un raport de proces și nu de stare”.  Cu toate acestea, toate cele enumerate mai sus au un punct comun: se refera la o sitatie a fluxurilor.

Unii autori pornesc chiar de la problematica definitiei in cercetarea temei, considerand ca trezoreria este “diferenta dintre activele cu lichiditate imediata si datoriile cu exigibilitate imediata”, altfel spus, este trezoreria neta. Conform definitiei putem realiza o clasificare a elementelor trezoreriei in doua categorii:

Activele cu lichiditate imediata sunt reprezentate de numerar (disponibilitati, acreditive, valori de incasat), precum si echivalentele de numerar (investitiile financiare pe termen scurt);

Datoriile cu exigibilitate imediata sunt acele obligatii de plata cu scadente reduse cum ar fi creditele bancare pe termen scurt si creditele de trezorerie.

Alti autori au concluzionat ca, potrivit Standardului IAS 7, numerarul este alcatuit din disponibilitățile bănești și depozitele la vedere, în timp ce echivalentele numerarului sunt reprezentate de plasamentele pe termen scurt cu o lichiditate mare, care pot fi transformate în sume cunoscute și cu un ris de schimbare a valorii neglijabil. Echivalente de numerar sunt deținute de catre entitate pentru a face față angajamentelor de trezorerie pe termen scurt decât in alte scopuri. Un plasament poate fi considerat ca echivalent de trezorerie doar dacă are o scadență mai mică sau egală cu trei luni, începând cu data de achiziție. Fluxurile de trezorerie nu includ mișcările între componentele trezoreriei constituite din numerar sau echivalente de numerar, intrucat aceste elemente fac parte din gestiunea numerarului, nu din activitatile generate de fluxurile de trezorerie.

Alti cercetatori (Barrry J.Epstein și Eva K. Jermakowicz, 2008) in domeniul contabilitatii sunt de parere ca „unul dintre motivele pentru cei care întocmeau situațiile financiare nu au îmbrățișat conceptul fluxului de numerar a fost acela că profesia contabilă a avut multă vreme o aversiune față de măsurarea performanței operaționale pe baza contabilității de casă.  Acest motiv era legat de respectarea conceptului contabilității de angajament, care presupune recunoașterea veniturilor și a cheltuielilor atunci când apar și care privește raportarea fluxurilor de numerar ca pe o portiță către contabilitatea de casă”.

De-alungul timpului, tema fluxurilor de trezorerie a fost dezbatuta de multi autori ceea ce a condus la identificarea unor tendinte de generalizare la nivelul acestui subiect. Astfel, aceste cercetari identifica urmatoarele tendinte:

Procesul intens de normalizare derulat la niveul multor state a impus ca situatiile fluxurilor de trezorerie sa fie raportate la Standardele Internaționale de Contabilitate. Astfel, utilizarea fluxurilor de trezorerie la nivelul entitatii a castigat o importanta majora, avand un grad de solicitare la fel de mare precum bilantul contabil sau contul de profit si pierdere.

S-a constatat o extindere a ariei de aplicabilitate a fluxurilor de trezorerie si in domeniul analizei economico-financiare, ceea ce a condus la identificarea unor noi indicatori de masurare a performantei entitatii la nivel economic. Acest lucru se datoreaza existentei in timp real a informatiilor privitoare la fluxurile de trezorerie.

In economia actuala, utilizarea banilor electronici a inregistrat o extindere majora la nivelul comertului virtual ceea ce duce la aparitia unui concept nou de flux de trezorerie numit e-flux de trezorerie ceea ce va influenta considerabil organizarea contabilitatii fluxurilor de trezorerie.

Privind din alt punct de vedere, in literatura de specialitate se relizeaza o clasificare a fluxurilor de trezorerie folosind criteriul patrimonial si cel functional ca baza de grupare. (Țugui 2002 ) :

Tabel nr. 3 Gruparea fluxurilor de trezorerie dupa criteriul patrimonial si functional

Sursa: Tugui 2002

Un alt studiu ne aduce la cunostinta faptul ca trezoreria poate fi abordata din doua puncte de vedere, si anume:

Fig. nr. 3 Trezoreria – abordare organizatorica si structurala

Sursa: Paraschivescu 2005

4. Recunoașterea și evaluarea elementelor, tranzacțiilor și

evenimentelor privind trezoreria entității

In continuare, mentinand aceasi structura in conformitate cu standardele si reglementarile aplicabile situatiilor fluxurilor de trezorerie, vom prezenta aspect referitoare la recunoasterea si evaluarea componentelor trezoreriei.

Recunoașterea elementelor

Pentru recunoasterea numerarului se va face apel la criteriile generale de recunoastere a activelor, fiind un activ de natura financiara. Atfel, elemetul intrat in intreprindere trebuie sa degaje o probabilitate ridicata de a genera beneficii economice viitoare si acel element sa poata fi evaluat la un cost sau o valoare credibila. Numerarul, fiind analizat la incasare indeplineste concomitent ambele conditii. Pentru prima conditie, numerarul in sine reprezinta un avantaj al intreprinderii, nepunand in dubiu generarea beneficiilor economice viitoare. Cel de-al doilea criteriu este si el satisfacut in mod cert intrucat numerarul are o valoare nominala atestata in documente justificative de incasari.

Intr-un mod similar, acelorasi criterii de recunoastere se supun si investitiile pe termen scurt in actiuni si obligatiuni. La o privire mai atenta se constata ca exista certitudinea constituirii unui flux de incasari catre entitate la o valorare mai mica sau mai mare decat cea care a fost investita.

In aceeasi situatie se afla si alte investitii pe termen scurt, cum ar fi instrumentele financiare derivate detinute pentru tranzactionare, pastrate pana la scadenta sau disponibile pentru vanzare. Exista porbabilitatea de a genera fluxuri de incasari in urma tranzactionarii lor pe piata bursiera si, deasemenea, marimea incasarilor poate fi evaluata la o valoare care difera de valoare de investitie initiala.

Datoriile financiare sunt recunoscute dupa regulile generale de recunoastere a datoriilor: probabilitatea iesirii din entitate a beneficiilor viitoare asociat unui element, iar acel element sa aiba o valoare sau un cost care sa poata fi evaluat intr-un mod cat mai credibil. Raportandu-ne la datoriile financiare din component situatiilor fluxurilor de trezorerie, cu precadere la obtinerea creditele bancare, observam ca cele doua conditii sunt indeplinite concomitent: este certa iesirea beneficiilor economice din entitate intrucat avem obligatia de a restitui suma imprumutata si, deasemenea, marimea creditului este evaluate credibil, fiind scrisa in contractele bancare.

Principiile și regulile de evaluare a elementelor de trezorerie (investiții pe termen scurt, valori de încasat, credite pe termen scurt, casa)

Disponibilitatile, creditele pe termen scurt in lei si alte valori sunt evaluate in toate momentele la valoarea lor de intrare (valoarea nominala), pe cand disponibilitatile si creditele in valuta se evalueaza in lei la cursul de schimb al zilei in care au loc operatiunile speciifice de intrare, iesire, inventariere si bilant. In cazul in care exita diferente de curs valutar intre data constituirii disponibilitatilor si creditelor bancare pe termen scurt si data de inchidere a lunilor exercitiului financiar acestea se includ ca venituri financiare/cheltuieli financiare in cadrul contului de profit si pierdere.

Evaluarea initiala a investitiilor pe termen scurt se va face initial la costul de achizitie (pretul de cumparare). Cheltuielile suplimentare aferente cumpararii sunt incluse in cheltuielile exercitiului, insa se recomanda includerea lor in costul de achizitie, conform IAS 7 „Tabloul fluxurilor de trezorerie”.

Ulterior evaluarii initiale, la bilant si inventar, investitiile pe termen scurt in valori mobiliare se supun regulilor generale de evaluare, si anume:

Evaluarea are loc la valoarea de cotizatie din ultima zi de tranzactionare, pentru elementele tranzactionate pe o piata reglementata;

Evaluarea are loc la costul istoric, excluzand eventualele ajustarile pentru pierderea de valoare, in cazul elementelor netranzactionate;

La iesirea din entitate, evaluarea are loc, ca regula, la valoarea contabila de intrare ( costul de achizitie). Exceptie fac titlurile de plasament care se evalueaza la iesirea din entitate asemanator stocurilor utilizand ca metode de evaluare: FIFO, LIFO, CMP. Acest lucru este posibili deoarece titlurile de plasament sunt achizitionate de la diferite intreprinderi la date si costuri diferite.

Tratamente contabile privind trezoreria. Raportarea fluxurilor de trezorerie din activități de exploatare, investiții și finanțare

5.1. Politici contabile privind elementele de trezorerie.

5.2. Metoda indirectă versus metoda directă în determinarea și prezentarea situației fluxurilor de trezorerie din exploatare

La întocmirea situatiei fluxurilor de numerar IAS 7 „Tabloul fluxurilor de trezorerie”. adopta utilizarea a doua metode – directa si indirecta.

Metoda directa:

Se aplica tututor fluxurilor de trezorerie generate de cale trei activitati si sunt prezentate sursele majore care genereaza plati si încasari brute în numerar. Nu sunt acceptate compensarile intre fluxurile de trezorerie negative si cele pozitive si pezentarea unei valori nete. Pentru a culege informatiile ce trebuie prezentate pe baza metodei directe, este nevoie sa se obtina întâi informatiile care se supun aplicarii metodei indirecte.

Metoda indirecta:

Se aplica doar fluxurilor de trezorerie generate de activitatea de exploatare. Informatiile pentru care se aplica metoda indirecta nu sunt furnizate direct de sistemul contabil, ci este nevoie de calcule extracontabile, apeland lalogica de organizarea contabilitatii sin perspectiva intocmirii bilantului si contului de profit si pierdere. Pornind de la rezultatul situatiilor financiare, profitul sau pierderea neta sunt ajustate cu efectele tranzactiilor ce nu degaja numerar, angajamentele de plati, amanarile, elementele de venituri si cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investitii sau finantari, încasari în numerar din exploatare trecute sau viitoare, si venituri si cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investitii sau finantari.

Ambele metode vor avea ca rezultat aceleasi cifre, insa metoda directa este sugerata de IAS 7 deoarece aduce un plus de informatii despre entitate. Totusi, în practica metoda indirecta este rar folosita deoarece aplicarea ei este dificila si solicita timp comparativ cu metoda directa.

Spre deosebire de metoda directa care vizeaza determinarea fiecarui flux brut de trezorerie, metoda indirecta urmareste doar calculul fluxului net din activitatea de exploatare. Altfel spus, prin aplicarea metodei indirecteutilizatorii de informatie nu vor mai avea acces la fluxurile de trezorerie particulare, ci doar la fluxurile de trezorerie generate de activitatea de exploatare.

Desi IAS 7 incurajeaza intocmirea situatiilor fluxurilor de trezorerie prin metoda directa deoarece ofera un orizont informational folositor pentru estimarea fluxurilor de trezorerie viitoare (informatii care nu sunt disponibile prin aplicarea metodei indirecte), in practica, cele mai multe firme opteaza pentru utilizarea metodei indirecte pentru constituirea situatiilor fluxurilor de trezorerie. Explicatiile pentru care se intampla acest lucru:

Ofera o mai mare discretie prin ascunderea unor informatii privind fluxurile de incasari si plati aferente activitatii de exploatare, care ar duce la constituirea unei imagini nefavorabile cu privire la managementul firmei, aceste informatii putand fi mascate prin integrrea lor in bilant si in contul de profit si pierdere;

Ofera o usurinta de utilizare mai mare metoda indirecta decat cea directa. Metoda directa impune un efort pentru reorganizarea sistemului informational contabil in cazul aplicarii unei logici directe, la fel si in cazul aplicarii logicii reziduale deoarece trebuie determinat fiecare flux de trezorerie din activitatea de exploatare;

5.3. Raportarea fluxurilor de trezorerie din activitățile de investiții și finanțare

Raportarea fluxurilor de trezorerie din activitatile de investitii si finantare se va face separat pentru clasele principale de incasari si plati brute in numerar, cu exceptia in care fluxurile de numerar sunt raportate pe o baza neta. In acest mod se pot urmari politicile entitatii cu privire la investitii si sursele de finantare, precum si efectele acestor politici care se rasfrang asupra numerarului. Acestea sunt aspectele fundamentale si esentiale din punctul de vedere al utilizatorului de informatii care poate lua decizii economice fundamentale.

Raportarea fluxurilor de numerar se poate face pe o baza:

Bruta – cand incasarile si platile care au aceeasi natura sunt prezentate separat (fluxurile din investitii si finantare – recomandarea standardului);

Neta – cand incasarile si platile care au aceeasi natura sunt compensate si este raportat in Situatia fluxurilor de numerar doar rezultatul lor (fluxurile din exploatare – conform standardului);

Standardul sugereaza ca pentru anumite categorii de fluxuri sunt suficiente sumele nete, desi cele brute sunt mai relevante. In acest context este vorba despre elementele care nu au o mare importanta in luarea deciziilor economice, si anume:

Fluxurile care reflecta prioritar activitatea clientului, nu pe cea a entitatii;

Fluxurile care nu impun o raportare in detaliu conform principiului pragului de semnificatie;

Fluxurile de numerar care pot fi raportate pe o baza neta provenite din fiecare activitate:

Incasarile si platile in numerar pentru obtinerea si rambursarea creditelor cu scadenta fixa;

Incasarile si platile in numerar efectuate in numele clientului, atunci cand fluxul de numerar reflecta mai degraba activitatile clientului decat pe cele ale entitatii:

Acceptarea si rambursarea depozitelor la vedere in cadrul unei banci;

Fondurile detinute pentru client de catre o societate de investitii;

Chiriile incasate in numele proprietarului si platile aferente;

Incasarile si platile in numerar pentru elementele care au rulaj rapid, cu sume mari si termen de scadenta scurt:

Avansuri facute pentru rambursarea valorilor clientilor care folosesc carti de credit;

Avansuri facute pentru achizitia si cedarea de investitii;

Avansuri facute pentru imprumuturi pe termen scurt (scadenta<3 luni);

Plasarea si retragerea depozitelor de la institutii financiare;

Imprumuturile catre clienti, avansurile acordate in numerar, precum si rambursarea lor;

5.4. Cazuri particulare: fluxuri de trezorerie în valută, dobânzi și dividende, impozit pe profit

Fluxurile de trezorerie din tranzactiile efectuate in valuta se vor inregistra in moneda uneia dintre entitati prin aplicarea cursului de schimb la data fluxului de trezorerie pentru determinarea valorii celeilalte monede.

Fluxurile de trezorerie exprimate in valuta sunt raporate in conformitate cu regulile impuse de IAS 21 “Efectele variatiei cursurilor de schimb valutar”. Conform acestui Standard, pentru conversia tranzactiilor in valuta ale unei filiale din strainatate se poate folosi, pentru o scurta perioada, media ponderata a cursului de schimb. Cu toate acestea, IAS 21 interzice folosirea cursului de schimb de la data intocmirii bilantului la convertirea fluxurilor de trezorerie ale unei filiale din strainatate.

Profitul sau pierderea provenite din variatia cursurilor de schimb nu reprezinta fluxuri de trezorerie. Totusi, diferentele din variatia cursurilor sunt raportate in situatia fluxurilor de trezorerie, separat, pentru a regla numerarul si echivalentele de numerar la inceputul si sfarsitul perioadei.

Exemplu: S-a inregistrat factura privind vanzarea de produse finite pentru 2.000 USD la cursul de 4 RON/USD. Ulterior se incaseaza creanta la cursul de 4,2 RON/USD.

Se presupune ca soldurile initiale ale conturilor afectate de aceasta tranzactie au fost nule, neavand loc alte miscari in conturi in cursul perioadei. De asemenea, in contul de profit si pierdere nu s-au inregistrat decat veniturile din aceasta vanzare.

8.000 411 “Clienti” = 701 “Venituri din vanzarea produselor finite” 8.000

(nu se mai inregistreaza descarcarea din gestiune)

8.400 5124 “Conturi la = % 8.400

banci in valuta” 411 “Clienti” 8.000

765 “Venituri din diferente 400

de curs valutar”

Fluxurile de trezorerie din dobanzi si dividende incasate sau platite vor fi, deasemenea, prezentate separat. Fiecare dintre elementele enumerate anterior vor fi clasificate in fiecare dintre cele trei activitati.

Suma totala a dobanzilor platite in cursul unei perioade se prezinta in situatia fluxului de numerar, indiferent daca a fost capitalizata conform IAS 23 Costurile indatorarii sau recunoscuta drept cheltuiala in contul de profit si pierdere.

Nu exista o clasificare oficiala a dobanzilor si dividendelor platite si incasate, insa se poate realiza o clasificare din prisma anumitor factori. Astfel, dobanda platita, dividendele si dobanda incasata pot fi considerate ca fiind fluxuri de trezorerie din exploatare deoarece intra in determinarea profitului sau a pierderii. Pe de alta parte, dobanda platita, dividendele si dobanda incasata se pot incadra concomitent in categoria fluxurilor de trezorerie din finantare, respectiv investitii, intrucat constituie costuri ale atragerii finantarii sau rentabilitatii investitorilor.

In mod individual, dividendele platite se pot incadra in categoria fluxurilor de trezorerie din activitatea de exploatare deoarece aduce utilizatorului informatii legate de capacitatea entitatii de a-si plati obligatiile contractuale.

Exemplu:

In general, fluxurile de trezorerie provenite din impozitul pe profit sunt considerate fluxuri din activitati de exploatare. Exceptie fac situatiile in care impozitul pe profit este specific activitatilor de investitii si finantare. De asemenea, aceste situatii vor fi prezentate separat.

Adesea, fluxurile de trezorerie aferente impozitelor pe profit sunt, de cele mai multe ori, imposibil de alocat si pot aparea intr-o perioada diferita de cea a fluxurilor de trezorerie corespunzatoare tranzactiei de baza. Atunci cand fluxurile de trezorerie corespund mai multor clase de activitati se prezinta valoarea totala a impozitului.

In concluzie, identificarea platilor anuale aferente impozitului pe profit cu activitatea de exploatare, de investitie sau de finantare care le-au generat este de cele mai multe ori imposibila sau nu este conform cu principiul eficientei obtinerii informatiei contabile. Acesta este motivul pentru care platile privind impozitul pe profit sunt clasificate in mod global ca fiind fluxuri din activitatea de exploatare.

In cazul in care aceste plati au fost evidentiate distinct ca fiind generate de activitati de finantare si investitii, suma totala a platilor privind impozitul pe profit trebuie sa fie mentionata ca o nota in situatiile financiare.

Exemple:

6. Analize și interpretări financiare (influente asupra situatiilor financiare: pozitia financiara, performanta, politici contabile, modificarea capitalurilor proprii, situatia fluxurilor de trezorerie –– toate cu calcule si interpretari pe baza unor situatii financiare reale sau rezultate ca efect din tranzactiile anterioare)

II. CONTRIBUȚII PERSONALE

Analiza fluxurilor de trezorerie la firmele din ramura …. cotate la bursa.