Contabilitatea Creantelor Si Datoriilor Comerciale
CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I CONSIDERAȚII PRIVIND CREANȚELE ȘI DATORIILE 4
1.1. Definiții privind creanțele și datoriile comerciale 5
1.2. Clasificarea datoriilor comerciale 7
1.3. Probleme generale privind creanțele comerciale 8
1.4. Probleme generale privind datoriile entității 10
CAPITOLUL II CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE 14
2.1. Contabilitatea operațiilor privind decontările cu furnizorii 14
2.2. Contabilitatea operațiilor privind decontările cu clienții 18
2.3. Contabilitatea operațiilor privind decontările cu debitorii și creditorii diverși 21
2.4. Contabilitatea operațiilor privind efectele comerciale 25
2.4.1. Contabilitatea efectelor comerciale 25
2.4.2. Operații privind reînnoirea efectelor comerciale 28
2.4.3. Operații privind efectele neplătite 29
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR LA SC. ASG WIND TRANSPORT 30
3.1. Prezentarea generală a societății S.C. ASG Wind Transport 31
3.2. Organigrama societății ASG Wind Transport 33
3.3. Studiu de caz la S.C. ASG Wind Transport 33
CONCLUZII 33
BIBLIOGRAFIE 34
INTRODUCERE
CAPITOLUL I CONSIDERAȚII PRIVIND CREANȚELE ȘI DATORIILE
1.1. Definiții privind creanțele și datoriile comerciale
Pentru realizarea obiectului lor de activitate, entitățile intră în relații cu diferite persoane fizice și juridice, care în contabilitate se numesc terți. (ex. furnizori, clienți, salariați, asociați, bugetul statului, diverși creditori și debitori). Aceste relații se reflectă în contabilitate sub forma datoriilor și creanțelor, a căror durată nu depășește, de regulă, un an.
Contabilitatea relațiilor cu terții asigură evidențierea drepturilor (creanțelor) și a obligațiilor (datoriilor) întreprinderii cu clienții, furnizorii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entitățile afiliate și cele legate prin interese de participare, asociații/acționarii, debitorii și creditorii diverși.
În contabilitatea creanțelor și datoriilor se reflectă operațiile patrimoniale referitoare la livrările reciproce de bunuri între clienți și furnizori, a lucrărilor executate și serviciilor prestate, precum și a altor operațiuni efectuate în baza contractelor încheiate cu aceștia, sau ca efect al legilor.
DATORIILE- reprezintă surse externe (străine) de finanțare, puse la dispoziția entității de către creditori. Creditorul reprezintă persoana care a avansat o valoare economică și urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestație. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul plății lor.
Datoriile comerciale se creează în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionări de bunuri materiale, lucrări și servicii primite. Ele se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor și efectelor de plată.
CREANȚELE- sunt drepturi cuvenite creditorilor de a pretinde de la debitori anumite sume de bani, bunuri sau servicii. Debitorul este persoana care a primit o valoare economică și urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestație. Creanțele se reflectă în contabilitate din momentul creării dreptului față de terți până în momentul încasării lor.
Standardul Internațional de Contabilitate IAS 39 Instrumente financiare: recunoaștere și evaluare definește creanțele întreprinderii ca fiind activele financiare create de întreprindere prin furnizare de bunuri sau prestare de servicii direct unui debitor, altele decât cele ce sunt inițiate cu intenția de a fi vândute imediat sau în termen scurt, care trebuie clasificate ca reținute pentru tranzacționare.
Standardul Internațional de Contabilitate IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare clasifică o datorie ca datorie curentă atunci când: (1) se așteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau (2) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca fiind datorii pe termen lung.
Creanțele și datoriile entităților economice se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală înscrisă pe documente. Creanțele și datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât in lei, la cursul de schimb existent la data efectuării operațiunilor, cât și în valută. Diferențele de curs valutar dintre data înregistrării creanțelor și datoriilor și data decontării acestora se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
De regulă, contabilitatea angajamentelor și creanțelor se va derula în două etape: înregistrarea creanței și încasarea acesteia.
În tabelul de mai jos este redată o caracterizare sintetică a conturilor, în care se înregistrează datoriile și creanțele față de terți:
1.2. Clasificarea datoriilor comerciale
Operațiile comerciale presupun legătura dintre două entități economice:
furnizorul – care, în calitate de vânzător, pune la dispoziția terților bunuri sau servicii contra cost, pe baza unei înțelegeri prealabile;
clientul – care, în calitate de cumpărător, achiziționează contra cost bunuri sau servicii.
Clientul înregistrează în contabilitate datoriile față de furnizori pentru bunurile sau serviciile achiziționate, dar și creanțe pentru avansurile acordate furnizorilor.
Furnizorul înregistrează în contabilitate creanțele față de client pentru bunurile și serviciile livrate, dar și datorii pentru avansurile primite de la clienți.
Contabilitatea analitică a furnizorilor și clienților se ține pe categorii (interni și externi) pe termene de decontare, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. Principalul document de evidență operativă și analitică a clienților și furnizorilor este „Situația încasării-achitării facturilor”.
În funcție de momentul decontării, vânzările – cumpărările de bunuri și servicii se pot clasifica astfel:
Vânzări-cumpărări cu decontarea imediată in numerar;
Vânzări-cumpărări pe credit comercial (clasic sau cambial), când decontarea se va face ulterior.
Creditul comercial clasic este amânarea la plată acordată de către furnizor clientului, când decontarea se face ulterior, folosind instrumente clasice (ordin de plată, cec, chitanță)
Creditul comercial cambial este un credit prevăzut într-un efect comercial (bilet la ordin și cambie), în care se consemnează, printre altele, suma de plată, scadența și banca la care se va face decontarea.
În funcție de destinația bunurilor și serviciilor comercializate, respectiv prestate, se disting creanțe, respectiv datorii, care provin din vânzări-cumpărări de:
Stocuri și servicii
Imobilizări
Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate. De asemenea, se înregistrează distinct în contabilitate datoriile și creanțele aferente livrărilor de bunuri și servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârșitul lunii.
Datoriile și creanțele se pot grupa astfel:
Datorii și creanțe comerciale față de furnizori și clienți;
Datorii și creanțe față de salariați;
Datorii și creanțe față de bugetul de asigurări sociale;
Datorii și creanțe față de bugetul statului;
Datorii și creanțe față de asociați;
Datorii și creanțe față de diverși creditori, respectiv, debitori.
1.3. Probleme generale privind creanțele comerciale
Creanțele reprezintă, în general, drepturi ale unor persoane denumite creditori, de a pretinde de la alte persoane denumite debitori, de a le restitui ceva-contravaloarea unor bunuri, lucrări sau servicii.
Evaluarea creanțelor se face în momentul intrării lor în patrimoniu, adică în momentul apariției lor din punct de vedere juridic, a livrării bunurilor, lucrărilor și serviciilor, a acordării unor sume de către terți, care se face la valoarea nominală înscrisă în documente, și în momentul inventarului la sfârșitul exercițiului financiar, când se pot constata următoarele situații:
Creșterea valorii nominale, în cazul indexărilor, de care trebuie să se țină seama dacă au fost stipulate în contractele dintre cumpărători și vânzători, și care vor genera un venit.
Diminuarea valorii nominale, care va duce la constituirea unei pierderi și la constituirea unui provizion pentru deprecierea creanțelor.
Creanțele pe termen scurt reprezintă active curente ale întreprinderii rezultate în urma tranzacțiilor cu persoane juridice sau fizice, relații în urma cărora întreprinderea a livrat un bun, a prestat un serviciu sau a executat o lucrare și pentru care trebuie să primească un echivalent valoric sau o contraprestație, într-o perioada de timp de până la un an.
Creanțele sunt recunoscute doar atunci când întreprinderea devine parte a unui contract și, ca urmare, are dreptul legal de a primi numerar sau echivalente de numerar
Conturile de creanțe- Creanțele sunt evidențiate în contabilitate cu ajutorul conturilor sintetice din clasa 4 – Conturi de terți delimitate pe grupe, sau în cadrul unei grupe.Exemplu:
Clienți și conturi asimilate
Personal și conturi asimilate
Asigurări sociale, protecție socială și conturi asimilate
Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate
Funcția economică
Conturile de creanțe furnizează informații privind existența și mișcarea valorilor în curs de decontare ale întreprinderii față de terți (creanțe comerciale,creanțe în cadrul grupului,creanțe salariale,creanțe sociale,creanțe fiscale și creanțe diverse)
Funcția contabilă a conturilor de creanțe este de activ (A).
Se debitează cu constituirea creanțelor din:
Vânzări de bunuri, executări de lucrări sau prestări de servicii;
Avansul acordat furnizorilor de bunuri, lucrări sau servicii;
Avansul acordat salariaților;
Drepturile întreprinderii față de bugetul de stat;
Drepturile asupra acționarilor din subscrierea capitalului social;
Drepturile față de terțe persoane fizice sau juridice care au adus pagube întreprinderii;
Alte constituiri.
Se creditează cu decontarea creanțelor prin:
Încasarea contravalorii bunurilor,lucrărilor sau serviciilor vândute;
Diminuarea creanței față de personal prin reținerile din salarii;
Anularea creanței față de furnizori prin apariția datoriei;
Alte decontări sau anulări.
Soldul final este debitor și reflectă:
Creanțele față de terți ale unei întreprinderi la un moment dat.
După funcția contabilă, contul Clienți este un cont de activ, iar după conținutul economic este cont de active circulante de natura creanțelor. Se debitează cu drepturile față de client pentru livrarea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor evaluate la nivelul prețului de vânzare la care se adaugă și taxa pe valoare adăugată aferentă. Se creditează în momentul încasării contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor vândute prin debitul conturilor de mijloace bănești sau de efecte comerciale sau, în cazul în care clientul prezintă risc de neîncasare, prin trecerea acestuia din categoria clienților cerți (obișnuiți) în categoria clienților incerți.
Tot în categoria creanțelor comerciale intră și efectele comerciale. Acestea sunt titluri de credit de forma cambiei, biletului la ordin sau cecului care circulă între întreprinderi și atestă angajamentul debitorului de a efectua o plată, la o dată ulterioară, numită scadență, înscrisă pe efect. Diferența între cambie și bilet la ordin este în legătură cu persoana care are inițiativa emiterii efectului comercial. În cazul cambiei, creditorul (trăgătorul) dă un ordin debitorului (trasul) de a efectua o plată către creditor sau un terț desemnat de creditor. În cazul biletului la ordin, debitorul emite efectul comercial, angajându-se că va efectua plata la scadență. Tot în categoria creanțelor comerciale poate fi inclus și contul Furnizori-debitori, cont de activ care înregistrează avansurile acordate de întreprindere furnizorilor săi. Aceste avansuri constituie creanțe din momentul acordării lor și până în momentul apariției documentelor justificative ce atestă transferul dreptului de proprietate al bunului, lucrării sau serviciului. Se debitează cu avansul acordat furnizorilor de bunuri, lucrări sau servicii, prin creditul conturilor de mijloace bănești și se creditează în momentul apariției datoriei față de furnizori. Soldul contului este debitor și reprezintă avansurile acordate.
1.4. Probleme generale privind datoriile entității
Datoriile reprezintă obligații actuale ale întreprinderii ce decurg din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice (Cadrul general pentru întocmirea situațiilor financiare)
Evaluarea datoriilor se face în mod curent în momentul creării obligațiilor față de terți, la valoarea nominală de rambursare consemnată în documente, și evaluarea la întocmirea bilanțului, când se face comparația între valoarea curentă și cea actuală și se pot constata creșteri sau micșorări de valoare.
Creșterea de valoare a unui element de datorie considerată definitivă și care trebuie considerată ca atare, se evidențiază ca o creștere a datoriei suportate de întreprindere, respectiv ca o cheltuială, sau ca o datorie considerată nedefinitivă și se evidențiază ca un provizion pentru riscuri și cheltuieli.
Micșorarea valorii unui element de datorie considerată definitivă se evidențiază ca o reducere de datorie, respectiv ca un venit, sau este considerată nedefinitivă și atunci nu se înregistrează, menținându-se în contabilitate la valoarea de înregistrare.
Evaluarea datoriilor este în corelație cu evaluarea activelor, cheltuielilor,veniturilor și se bazează pe valoarea istorică rezultată din contractul care atestă crearea datoriilor.
Conturile de datorii – Datoriile sunt evidențiate în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 4-Conturi de terți (datorii curente) și în clasa 1 – Conturi de capitaluri (datorii pe termen lung) delimitate pe grupe, sau în cadrul unei grupe. Exemplu:
Furnizori și conturi asimilate
Personal și conturi asimilate
Asigurări sociale,protecție socială și conturi asimilate
Bugetul statului,fonduri speciale și conturi asimilate
Împrumuturi și datorii asimilate
Funcția economică
Conturile de datorii furnizează informații privind existența și mișcarea obligațiilor întreprinderii față de terți (datorii comerciale, datorii în cadrul grupului, datorii salariale, datorii fiscale și datorii diverse) pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestație sau un echivalent valoric.
Funcția contabilă a conturilor de datorii este de pasiv (P)
Se creditează cu constituirea datoriilor din:
Achiziții de bunuri, lucrări sau servicii;
Avansul acordat de clienți;
Drepturile cuvenite salariaților conform contractelor;
Drepturile cuvenite acționarilor pentru rambursări de capital social;
Drepturi sociale și fiscale;
Contractarea de împrumuturi din emisiuni de obligațiuni, a creditelor bancare pe termen lung și a altor datorii asimilate;
Constituirea și majorarea provizioanelor;
Alte constituiri.
Se debitează la decontarea datoriilor:
Plata contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor achiziționate;
Diminuarea datoriilor salariale cu reținerile din salarii pentru: avansurile acordate, impozitul pe salarii, asigurări sociale, fondul de șomaj, fondul de sănătate, alte rețineri de forma ratelor,chiriilor;
Plata salariilor, datoriilor sociale și fiscale;
Rambursarea împrumuturilor și a altor datorii asimilate;
Micșorarea sau anularea provizioanelor;
Alte decontări
Soldul final este creditor și reflectă:
Datoriile întreprinderii față de terți existente la un moment dat.
Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările și serviciile achiziționate de întreprindere, ca exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparații la bunurile de folosință îndelungată, servicii telefonice, poștale etc. Evidența acestor datorii se ține cu ajutorul contului Furnizori, care este un cont de pasiv, de datorii comerciale pe termen scurt. Se creditează cu valoarea nominal a datoriei întreprinderii față de furnizori, valoare ce cuprinde costul de achiziție al bunului, lucrării sau serviciului la care se adaugă TVA aferentă. Se debitează cu decontarea contravalorii bunurilor, lucrărilor și serviciilor. Soldul contului este creditor și reflectă valoarea bunurilor, lucrărilor și serviciilor nedecontate. Contul Furnizori se dezvoltă în analitice pe fiecare furnizor.
Pentru reflectarea achiziției de active imobilizate se utilizează contul Furnizori de imobilizări, care funcționează similar contului Furnizori. Datoriile pentru efectele comerciale se constituie în situația în care întreprinderea achită o datorie față de furnizori printr-un bilet la ordin sau cec, până la achitarea efectului la scadență. Conturile utilizate pentru reflectarea acestor datorii sunt: Efecte de plătit și Efecte de plătit pentru imobilizări.
CAPITOLUL II CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
2.1. Contabilitatea operațiilor privind decontările cu furnizorii
Datoriile comerciale create în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri materiale, lucrări și servicii se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de plătit și avansurilor acordate furnizorilor.
În raport cu obiectul și sensul operațiilor de decontare se efectuează următoarele tipuri de înregistrări:
a) Aprovizionarea cu stocuri de la furnizori pe baza facturii și notei de recepție și constatare de diferențe
Metoda inventarului permanent
Metoda inventarului intermitent
În ambele cazuri înregistrarea se face la prețul de cumpărare plus cheltuielile de transport – aprovizionare (pentru stocuri), alte cheltuieli accesorii și TVA plătită.
b) Lucrările și serviciile primite de la furnizori, pe baza facturii se înregistrează
Înregistrările se fac
la prețul de facturare (conturile de cheltuieli) și TVA plătită.
c) În cazul în care pentru lucrările și serviciile recepționate până la închiderea exercițiului nu s-au primit facturile la valoarea estimată, se face înregistrarea
La deschiderea exercițiului următor, înregistrarea se stornează în negru, urmând a se efectua înregistrarea la valoarea înscrisă în factură.
Dacă valoarea facturii a fost mai mică decât valoarea estimată, diferența la cost de achiziție s-ar fi înregistrat pe creditul conturilor 60 și 61 ”Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți”.
d) Achitarea furnizorilor prin conturile de la bancă, pe baza de cecuri bancare
e) Decontarea datoriilor față de furnizori pe bază de efecte comerciale
f) În situația în care decontarea este mijlocită de avansurile acordate furnizorilor se fac înregistrările
iar la decontare se face înregistrarea
Contul 401 ”Furnizori”
După conținutul economic este un cont de datorii pe termen scurt, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv utilizat de către clienți, care ține evidența datoriilor față de furnizori pentru achiziționări de bunuri și servicii.
În CREDIT se înregistrează:
Valoarea stocurilor achiziționate de la terți (301, 302, 303, 341, 346, 361, 371, 381) și diferențele de preț aferente, în cazul în care evidența acestora se ține la preț standard (308, 348, 368, 388);
Valoarea materialelor nestocate achiziționate și consumul de energie și apă, incluse direct pe cheltuieli (604, 605);
Valoarea lucrărilor executate și a serviciilor prestate de către terți (611 la 626, 628, 471);
Valoarea materialelor achiziționate și incluse direct pe cheltuieli, în cazul utilizării inventarului intermitent (601. 602, 607, 608);
TVA înscrisă în facturile furnizorilor (4426);
Valoarea timbrelor fiscale și poștae, biletelor de tratament și călătorie și a altor valori achiziționate (532);
Valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate terților (6581);
Valoarea facturilor primite, în cazul în care au fost evidențiate anterior ca facturi nesosite (408);
Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restiruire primite de la furnizori (409);
Diferențele nefavorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută, stabilite la închiderea exercițiului financiar (665);
Diferențele nefavorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea acestora, la închiderea exercițiului (668):
Valoarea avansurilor facturate (409).
În DEBIT se înregistrează:
Plățile efectuate către furnizori (5121, 5124, 5311, 5314, 541, 5411, 5412);
Plățile fectuate cărte furnizori din credite bancare (1621 la 1627);
Valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (403);
Regularizarea avansurilor acordate anterior furnizorilor (409);
Diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută, stabilite la achitarea acestora sau la închiderea exercițiului financiar (765);
Diferențele favorabile aferente datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, rezultate din evaluarea la închiderea exercițiului financiar sau cu ocazia decontării acestora (768);
Valoarea ambalajelor care circulă în sistem restituire predate furnizorilor (409);
Reținerea impozitului pe veniturile din salarii și a fondului de asigurări de sănătate din sumele datorate colaboratorilor (5121, 5124, 5311, 5314);
Sconturile primite de la furnizori (767);
Valoarea produselor cuvenite entităților prestatoare ca plată în natură, potrivit prevederilor contractuale (345);
Datorii aferente exercițiilor financiare anterioare, prescrise sau anulate (1174);
Datoriile prescrise sau anulate, aferente exercițiului curent (7588);
Valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării (609).
SOLDUL creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor la un moment dat
2.2. Contabilitatea operațiilor privind decontările cu clienții
Toți debitorii unității sub forma creanțelor comerciale legate de vînzarea de bunuri, lucrări sau servicii proprii ciclului de exploatare al întreprinderii sunt delimitați prin structura de ”Clienți și valori asimilate”. În cadrul acestora, clienții reprezintă creanțele față de terți determinate de vânzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor și serviciilor care fac obiectul activității întreprinderii. În cadrul acestei forme de vânzare decontarea dinrte intreprindere și client intervine ulterior.
În contabilitate sunt delimitate și evidențiate, ca o structură distinctă, toate creanțele sub forma clienților incerți și în litigii. Clienții devin incerți în cazul în care creanțele nu s-au încasat la termenul fixat și există condiții care determină lipsa de încredere în solvabilitatea acestor parteneri comerciali se află în situația de lichidare, succesiune, etc.). Clienții sunt litigioși în situația în care s-a deschis o acțiune juridică pentru decontarea creanțelor. De asemenea, se mai utilizează și notiunea de creanțe dubioase în cazul clienților incerți care pot deveni irecuperabili.
Din categoria creanțelor asupra clienților fac parte și cele determinate de produsele, lucrările și serviciile vândute, dar nefacturate.
Tipurile de înregistrări mai semnificative privind decontările cu clienții sunt următoarele:
vânzarea pe credit comercial a produselor finite, semifabricatelor, produselor reziduale și mărfurilor, precum și facturarea lucrărilor executate și serviciilor prestate, la prețurile de vânzare, plus TVA colectată.
b) acceptarea la plată a efectelor comerciale de încasat
c) remiterea către bancă, spre încasare a efectelor comerciale
d) încasarea prin intermediul băncii a efectelor comerciale remise:
e) decontarea avansurilor primite de la clienți
Avansurile primite de la clienți
Încasarea clientului cu reținerea avansului
f) înregistrarea clienților incerți sau în litigiu
g) scoaterea din patrimoniu a clienților insolvabili
h) reactivarea clienților scoși din evidență
Contul 4111 ”Clienți”
După conținutul economic este un cont de creanțe comerciale, iar după funcția contabilă este un cont de active utilizat de către furnizori, care ține evidența creanțelor față de clienți pentru vânzări de bunuri, lucrări sau servicii.
În DEBIT se înregistrează:
Valoarea la preț de vânzare a bunurilor livrate, lucrărilor executate și serviciilor prestate clienților, precum și TVA aferentă(701 la 708, 4427);
Valoarea facturilor întocmite, evidențiate anterior ca facturi de întocmit (418);
Creanța reprezentând ratele aferente leasingului financiar (267);
Dobânda cuvenită locatorului pentru ratele de leasing financiar (766);
Diferențele favorabile de curs valutar aferente creanțelor în valută la închiderea exercițiului financiar (765);
Diferențele favorabile aferente creanțelor în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, la încheierea exercițiului financiar (768);
Rezultatul favorabil provenit din corectarea erorilor contabile aferente exercițiilor financiare anterioare (1174);
Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire facturate clienților (419);
Valoarea despăgubirilor, amenzilor și penalităților datorate de terți (7581);
Valoarea creanțelor reactivate (754, 4427);
Valoarea avansurilor facturate clienților (419, 4427);
Veniturile înregistrate în avans sau de realizat (472).
În CREDIT se înregistrează:
Valoarea creanțelor încasate de la clienți (512, 531);
Valoarea cecurilor și efectelor comerciale depuse la bancă pentru încasare (5113, 413);
Valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restiruire primite de la clienți (419);
Valoarea garanțiilor reținute de terți (267);
Diferențele nefavorabile de curs valutar aferente creanțelor în valută stabilite la decontare și la închiderea exercițiului financiar (665);
Diferențele nefavorabile aferente creanțelor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, la încheierea exercițiului financiar sau cu ocazia decontării acestora (668);
Regularizarea avansurilor primite de la clienți (419);
Creanțele devenite incerte (4118);
Sconturile acordate clienților (667);
Valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării (709).
SOLDUL debitor al contului reprezintă creanțele față de clienți.
2.3. Contabilitatea operațiilor privind decontările cu debitorii și creditorii diverși
Prin structura de activ privind debitorii diverși sunt delimitate creanțele curente privind debitele provenite din pagubele materiale, amenzile și penalitățile pretinse, stabilite în baza unor hotărâri ale instanțelor judecătorești, precum și alte creanțe care prin natura lor nu sunt delimitate prin conturi de creanțe comerciale, salariale, sociale, fiscale sau în cadrul grupului și cu asociații. Potrivit acestui criteriu nu se înregistrează în aceste conturi debitele din avansuri spre decontare acordate salariaților și din distribuiri de uniforme și echipamente de lucru. – Avansurile acordate se înregistrează în debitul contului 542 ”Avansuri de trezorerie” iar debitele din distribuiri de uniforme și echipamente de lucru în debitul contului 428 ”Alte datorii și creanțe” în legătură cu personalul”
Tipurile principale de înregistrări privind operațiile determinate de decontări cu debitorii diverși sunt:
a) Valoarea bunurilor și a producției în curs de execuție constatate lipsă sau deteriorate imputate terților
b) Valoarea despăgubirilor și a penalităților datorate de terți
c) Investiții financiare pe termen scurt în afara grupului cedate
d) Creanțe din concesiuni, chirii, locații de gestiune, licențe și alte drepturi similare
e) Debitori prescriși și debitori insolvabili scoși din evidență
f) Valoarea debitelor reactivate
g) Dobânzi datorate de către debitori diverși
h) Diferențe favorabile de curs valutar rezultate în urma raportării creanțelor la cursul de la închiderea exercițiului financiar
i) Valoarea debitelor încasate
j) Diferențe nefavorabile de curs valutar rezultate în urma raportării creanțelor la cursul de la închiderea exercițiului financiar
În categoria creditorilor diverși se includ datoriile față de terți pe bază de titluri executorii și cele privind redevențele, locațiile de gestiune și chiriile, cele privind achiziționarea valorilor mobiliare de plasament apelate (nominalizate), precum și diferențele favorabile și nefavorabile de curs valutar evidențiate cu ocazia lichidării creditorilor.
Tipurile de înregistrări mai semnificative privind decontările cu creditorii diverși sunt următoarele:
a) Datorii privind achiziționarea investițiilor financiare pe termen scurt apelate
b) Datorii față de terți pe baza titlurilor executorii
c) Decontarea datoriilor față de creditori
d) Sume încasate și necuvenite
e) Sume datorate terților reprezentând despăgubiri și penalități
f) Diferențe nefavorabile de curs valutar din evaluare sau la închiderea exercițiului
g) Datorii prescrise sau anulate
h) Diferențe favorabile de curs valutar
2.4. Contabilitatea operațiilor privind efectele comerciale
2.4.1. Contabilitatea efectelor comerciale
Efectele comerciale reprezintă titluri de valoare, negociabile pe termen scurt sau imediat, care atestă, după caz, datorii – creanțe în cadrul relațiilor comerciale cu furnizorii și clienții. Ele circulă sub diferite denumiri generice cum ar fi: înscrisuri, polițe, cambii, instrumente de plată și de credit. Fiind negociabile pot fi cedate, vândute ori transmise.
Discutate din punct de vedere financiar efectele comerciale pot fi tratate ca instrumente de obligare a datoriilor – creanțelor și ca instrumente de decontare.
În calitatea de instrumente de mobilizare, a creanțelor efectele comerciale reprezintă o modalitate de transformare a datoriilor – creanțelor în valori negociabile sub forma titlurilor de valoare disponibile pentru activitatea de trezorerie. Analizate ca instrumente de decontare efectele comerciale sunt folosite pentru plata datoriilor față de terți sau încasarea creanțelor.
Vânzările pe credit presupun un decalaj între momentul livrării (facturării) și data plății. Aceste decalaje între livrare și plată dintre partenerii comerciali reprezintă
credit comercial .În această formă, creditul comercial prezintă anumite limite între care și pericolul de a transfera de la o întreprindere la alta dificultățile de trezorerie, și în caz de criză economică, provocarea de reacții în lanț de insolvabilitate. De aceea, în derularea tranzacțiilor comerciale, furnizorii caută anumite garanții recurgând, cel mai adesea, la utilizarea efectelor comerciale.
Efectele de comerț ( sau efectele comerciale ) sunt titluri de valoare negociabile, decontabile la vedere/pe termen scurt, care atestă datorii/creanțe în cadrul relațiilor cu furnizorii/clienții. Circulă sub diverse denumiri: înscrisuri, polițe, cambii, instrumente de plată și de credit. Fiind negociabile pot fi: – cedate,
– vând ute ,
– girate.
În contabilitate, crearea efectelor comerciale generează înregistrările:
a) în contabilitatea trăgătorului (beneficiarului)
b) în contabilitatea trasului (plătitorului)
Decontarea efectelor comerciale
a) în cazul în care au fost încasate – plătite în mod direct, fără intervenția băncilor
În contabilitatea trăgătorului
În contabilitatea trasului
b) în cazul în care decontarea se efectuează prin intermediul băncilor sau a altor instituții financiare, se plătește un comision pentru serviciul bancar efectuat
În contabilitatea trăgătorului
În contabilitatea trasului
Efectele comerciale circulă prin andosări (girări). Aceste operații nu vizează decât beneficiarii succesivi de efecte și nu clienții (trașii), cu exceptia cazului când are loc anularea efectelor.
Pentru tras sau subscriptor, pentru datoria înscrisă în creditul contului 403 ”Efecte de plătit” andosările nu determină nicio înregistrare înainte de plata la scadență sau anularea efectului.
Pentru trăgător, beneficiar inițial, andosările determină următoarele înregistrări:
a) Andosările la ordinul terților: creanțele asupra clientului sub forma efectelor comerciale sunt folosite pentru decontarea datoriilor față de furnizor, din ordinul acestuia.
În contabilitatea vechiului beneficiar
În contabilitatea noului beneficiar
În situația în care există diferențe mari între mărimea datoriei față de furnizor și cea a efectului andosat, respectiv diferențele între termenele de decontare sunt mari, părțile pot conveni asupra unei rate a dobânzii.
b) Efectele sunt remise la scontare
Bancherul care scontează cumpără imediat efectele remitentului și plătește disponibilitățile cuvenite, calculate pe baza relației:
Valoarea scontată = valoarea nominală – agio
Agio = scontul + comisionul variabil admisibil scontului (comisionul de andos)
Pentru remitent, agio-ul constituie o cheltuială financiară, fără a fi supusă TVA.
Pentru efectele remise la scontare se pot utiliza și conturile 5113 ”Efecte de încasat” și 5114 ”Efecte remise spre scontare” în toate cazurile în care între momentul depunerii spre încasare sau remiterii la scontare și până la încasarea efectivă consemnată în extrasul de cont intervine un anumit număr de zile.
Dacă efectele remise la încasare sunt scontate înainte de termen intră în rol contul 5114 ”Efecte spre scontare”.
2.4.2. Operații privind reînnoirea efectelor comerciale
În decontarea efectelor comerciale pot interveni unele scurt-circuite determinate de dificultățile de trezorerie ale plătitorilor (nu au capacitate de plată). Pentru a depăși această situație, trasul (clientul) are posibilitatea să ceară anularea și înlocuirea efectului inițial printr-un efect nou, cu o scadență mai îndepărtată, să ceară amânarea termenului de decontare al efectului existent sau într-o formă tacită nu cere reportarea scadenței care, în fapt, devine operabilă.
În cazul reînnoirii efectelor comerciale de primit, în contabilitate intervin următoarele operații:
a) efectul comercial este în posesia trăgătorului, anularea depinde de bunăvoința trăgătorului.
b) efectul comercial nu se mai află în posesia trăgătorului și trebuie reclamat pentru a fi recuperat de la andosit ( bancherul care a scontat efectul sau a primit efectul la încasare sau un terț oarecare).
c) trăgătorul acordă trasului un avans de fonduri
O asemenea situație intervine în cazul în care trăgătorul nu reclamă efectul la bancă din motive de evitare a propriei discreditări sau nu este posibilă restituirea de către bancher (efect rescontat la o altă bancă, iminența scadenței, etc.). Pentru a depăși situația, trăgătorul acordă trasului un avans bănesc necesar plății efectului și creează un nou efect a cărui valoare nominală este egală cu mărimea avansului majorat cu cheltuielile diverse și dobânzile penalizatoare.
2.4.3. Operații privind efectele neplătite
a) efectul este prezentat la încasare de către trăgător.
În contabilitatea trăgătorului se anulează mobilizarea creanței
În contabilitatea trasului nu se operează nicio înregistrare.
b) efectul este prezentat la încasare de către un terț andosit.
În contabilitatea trasului nu se operează nicio înregistrare, datoria figurează în contul 403 ”Efecte de plătit”, până la decontarea sa.
În contabilitatea trăgătorului, pentru valoarea nominală a efectului și cheltuielile datorate băncii
În contabilitatea andositului (banca)
Dacă efectul ar fi fost remis la încasare de către furnizor și contabilizat de acesta în contul 5113 ”Efecte de încasat”, în contabilitatea furnizorului s-ar fi făcut înregistrarea:
CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR LA SC. ASG WIND TRANSPORT
3.1. Prezentarea generală a societății S.C. ASG Wind Transport
ASG Wind Transport este o companie privată cu o experiență de peste 11 ani în domeniul transportului internațional și logisticii, membră a World Cargo Alliance, cea mai mare rețea de case de expediții independente, cu peste 5500 de birouri în 190 de state din cele 196 ale lumii, oferă o gamă completă de transporturi, formalități vamale, logistică sau distribuție.
Cu o cifră de afaceri anuală de 4.5 milioane USD, și o echipă formată din peste 50 de persoane, atât în birourile din România cât și din Bulgaria, ASG WIND asigură procesul logistic pentru un portofoliu important de clienți, printre care : British American Tobacco, Makita, Italsofa, Delphi, Autoliv, Valeo.
Printre serviciile oferite de ASG Wind Transport se află:
Transportul aerian
Transportul maritim
Transportul rutier
Transportul feroviar
Formalități de vămuire
Depozitarea și distribuția mărfurilor
Transportul aerian
Departamentul de transport aerian oferă servicii de consolidare peste tot în lume, având încheiate contracte cu toate companiile aeriene importante . ASG Wind Transport oferă soluții pentru produsele supradimensionate, excesiv de grele, periculoase sau perisabile.
Se realizează colectarea sau consolidarea rutieră atunci când un vas comercial nu este disponibil, pentru a se realiza cel mai bun raport cost/timp posibil.
Transportul maritim
ASG Wind Transport oferă servicii NVOCC (Non-vessel-operating Common Carrier), și de asemenea consolidarea containerului, încheie contracte VIP cu liniile maritime de transport, asigură controlul complet al manipulării și urmărirea de la origine până la destinația finală și întocmește documentația necesară.
Transportul rutier
Transportul rutier se realizează cu servicii de consolidare din/către majoritatea țărilor europene. ASG Wind Transport oferă soluții de top pentru transporturi cargo normale, periculoase sau refrigerate, folosind camioanele proprii sau cele ale subcontractorilor calificați.
Vămuire, depozitare, distribuție
ASG Wind Transport deține licență de comisionare vamață în București/Otopeni, portul Constanța și Sofia. Se ocupă de asemeni de plata taxelor și impozitelor, în numele clienților, din contul propriu direct către birourile vamale.
Îndeplinește formalitățile de import și export temporar și administrarea în condiții de siguranță a mărfii, într-un depozit de peste 3000 de metri pătrați, cu personal calificat, echipamente adecvate și supraveghere video permanentă.
Acreditări și beneficii aduse clienților
ASG Wind Transport a obținut acreditarea de Operator Economic Autorizat (AEO) în 2013, fiind una dintre puținele companii de acest gen care să dețină acest standard în România. Compania beneficiază de o asigurare globală Freight Services Risk and Liability Insurance cu o limită de USD 500,000 per incident, astfel încât poate acoperi orice daună survenită din cauze de forță majoră.
Spre deosebire de majoritatea concurenților, oferă mai mult decât „standardul” serviciilor de import / export și formalități vamale, adaptează și individualizează serviciile în funcție de cerințele clienților.
3.2. Organigrama societății ASG Wind Transport
3.3. Studiu de caz la S.C. ASG Wind Transport
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Antoniu, N. și alții, Finanțele întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1993;
Feleagă, N., Ionașcu, I., Tratat de contabilitate, vol II, Editura Economică, 1998;
Feleagă, N, Ionașcu, I., Contabilitate financiară, Editura Economică, vol. III, 1993;
Niculae Feleaga – Sisteme contabile comparate, vol. 2, Editura Economica, București, 2006;
Niculae Feleagă – Contabilitate aprofundată, Editura Economică, 1996;
Niculae Feleagă – Sisteme contabile comparate, Ediția a II-a, vol. II, Norme contabile internaționale, Editura Economică, București, 1999;
Lepădatu Gheorghe, Marius Dumitru Paraschivescu, Florin Radu, Lucian Pătrașcu, Contabilitatea activității de comerț exterior, Editura Pro Universitaria, 2009;
Lepădatu Gheorghe, Contabilitate Ro/Note de curs 2009/REI, Editura Pro Universitaria, 2009;
Lepădatu Gheorghe, Margina Oleg, Tilea Doina Maria, Contabilitate generală, Editura Pro Universitaria, 2009;
Halpern, P., Weston, J.F.., Brigham, E.F. – Finanțe manageriale, Editura Economică, București, 1998;
Hoarau, C. – L’analyse du risque de faillite par les flux financiares: bilan et perspectives, 1993;
Ristea, M., Noul sistem contabil al agenților economici din România, ediția II-a, Editura CECCAR, 1993;
Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Mărgăritar, 2003;
Ristea,M., Dima, M., Contabilitatea societăților comerciale, Editura Universitară, 2003;
Tilea Doina Maria, Contabilitate, Editura Universitară, București, 2014;
Tilea Doina Maria, Contabilitate comerțului exterior, Editura Universitară, București, 2014;
Țugui, I. – Fluxurile de trezorerie și transpunerea lor contabilă, – Teză de doctorat, Iași, 2001;
Țugui, I. – Contabilitatea fluxurilor de trezorerie, Editura Economică, 2002;
Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale în Monitorul Oficial nr. 98/1990;
IASC, Standardele internaționale de contabilitate 2000, Editura Economică 2000, București, 2000;
Tribuna economică nr. 7/95: Popescu, N. – Trezoreria întreprinderii, București, 2010;
=== 3579522235fac3a415c0a9a8eedccf8667003dc0_438857_1 ===
CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
Introducere
Contabilitatea financiară are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu mediul ei extern, pentru determinarea periodică și sistematică a situației patrimoniale și financiare, cât și a rezultatelor operațiilor efectuate.
Informațiile din contabilitatea generală se fac publice și ele sunt pentru nevoi de ordin economic, financiar, juridic și fiscal.
Informațiile utilizate sunt pentru luarea de decizii de către management,ele sunt furnizate în mare parte de către contabilitatea managerială, contabilitatea financiară oferă și produce informații pentru gestiunea curentă a clienților și a furnizorilor și pentru fundamentarea deciziilor de investiții, de finanțare.
Contabilitatea financiară reprezintă deci un sistem de colectare a informațiilor economice, un instrument de analiză și sinteză, și care realizează un control asupra eficienței economice ale organizațiilor economice.
Toate operațiunile economice trebuiesc descrise în documentele primare și apoi înregistrate în contabilitate, pentru a face dovada înfăptuirii lor și pentru a determina rezultatul activității profit sau pierdere. Prin urmare, contabilitatea deține în cadrul întreprinderii un rol fundamental, ea furnizând atât utilizatorilor interni cât și celor externi informațiile necesare privind activitatea desfășurată și rezultatul acesteia. contabilitatea tuturor întreprindrilor se întocmește ținând seama de principiile contabilității.
Principiul continuității activității, presupune că întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativă a acesteia. dacă conducerea întreprinderii are cunoștință de unele evenimente ce pot conduce al oprirea activității, acestea trebuie menționate în notele explicative care se întocmesc odată cu bilanțul contabil. acest aspect prezintă importanță, deoarece la sfârșitul fiecărui an evaluarea patrimoniului prin bilanț se face la valoarea actuală.
Principiul permanenței metodelor, presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea stocurilor, calculul amortizării imobilizărilor, înregistrarea elementelor patrimoniale și rezultatelor, în scopul de a asigura compatibilitatea în timp a informațiilor contabile
Principiul prudenței, presupune ca valoarea fiecărui element patrimonial să fie determinată având în vedere toate pierderile posibile și deprecierile ce s-ar putea produce. prin urmare, evaluarea patrimoniului trebuie făcută cu precauție, pentru a nu denatura rezultatul financiar, astfel: la închiderea exercițiului financiar se înscrie în bilanț doar profitul realizat și nu cel probabil; trebuie să se țină seama de deprecierea activelor care se înregistrează pe seama provizioanelor de depreciere dacă este reversibilă, sau pe seama amortizării dacă este ireversibilă.
Principiul independenței exercițiului, presupune luarea în considerare a tuturor veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a ține seama de data încasării sumelor sau efectuării plăților. cu alte cuvinte, trebuie separate veniturile și cheltuielile în avans, care se referă la exercițiul următor și care ar denatura rezultatul exercițiului încheiat.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv, presupune ca, în vederea stabilirii valorii totale a unei poziții din bilanț, să se determine separat valoarea fiecărui element individual de activ sau de pasiv, care intră în componența valorii totale.
Principiul intangibilității, presupune ca bilanțul de deschidere al unui exercițiu să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.
Principiul necompensării. presupune că valorile elementelor de activ nu pot fi compensate cu valorile elementelor de pasiv și nici veniturile cu cheltuielile.
Principiul prevalenței economicului asupra juridicului, presupune ca informațiile prezentate în situațiile financiare să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.
Principiul pragului de semnificație, conform acestuia, orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare. elementele cu valori nesemnificative, dar care au aceeași natură sau funcție, trebuie însumate.
Importanța temei de cercetare. Nu există societate comercială, entitate cu activitate economică care să nu aibă creanțe sau datorii. În vederea realizării obiectului de activitate orice entitate juridică intră în relații cu mediul socio-economic. Pentru a putea să-și asigure existențele de bunuri economice precum activele imobilizate, activelor circulante sau a altor bunuri necesare desfășurării propriei activități, acestea intră în relații de colaborare cu diferite persoane fizice ți juridice. În procesul de aprovizionare cu aceste bunuri își crează datorii iar prin vânzarea la rândul ei de bunuri produse sau de mărfuri și servicii prestate, își crează creanțele întreprinderii.
Structura acestei lucrări:
Capitolul 1- Considerații generale privind creanțele și datoriile descrie:
Creanțele și datoriile comerciale, noțiuni teoretice,
Clasificarea creanțelor și datoriilor,
Particularități privind creanțele și datoriile societății,
Reguli de decontare a datoriilor și creanțelor în numerar,
Evaluarea datoriilor și creanțelor,
Capitolul 2 Aspecte privind contabilizarea creanțelor și datoriilor cu:
Contabilitatea creanțelor,
Contabilitatea datoriilor,
Prezentarea datoriilor și creanțelor în situațiile financiare anuale,
Capitolul 3 studiu de caz privind contabilitatea creanțelor și datoriilor la S.C. .. cuprinde:
Prezentarea generală a societății SC Sembraz SA Sibiu
Particularități privind contabilitatea creanțelor la SC Sembraz SA Sibiu
Particularități privind contabilitatea datoriilor la SC Sembraz SA Sibiu
Analiza datoriilor și creanțelor la SC SC Sembraz SA Sibiu (viteza de rotatie, grad de indatorare, creante/datorii restante….
CAPITOLUL 1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CREANȚELE ȘI DATORIILE
Relațiile economice și comerciale ale unităților patrimoniale cu alți terți reprezențați prin alte persoane fizice sau juridice conduc la creanțe și datorii. Cea mai mare parte a datoriilor și creanțelor agențiilor economici sunt legate de activitatea principală a lor, de activitatea de exploatare.
Creanțele sau datoriile întreprinderii față de clienții și/sau furnizorii ei își au izvorul în acceptul unei comenzi ferme a clientului către producător sau vânzător (furnizor) având la bază un document juridic denumit contract semnat de ambele părți. Acestea devin certe în momentul transferului de proprietate a bunurilor și/sau serviciilor prestate și lucrărilor executate. Acest transfer de proprietate se produce în momentul transmiterii obiectului contractului comercial, în momentul facturării lor.
1.1.Creanțele și datoriile comerciale, noțiuni teoretice
Entitățile economice își desfășoară activitatea într-un anumit context economic și comercial, al unui sistem de relații de decontare cu clienții, furnizorii, cu salariații, și implicit cu organismele de protecție socială, cu bugetul statului și alte organisme publice și cu alte persoane fizice și /sau juridice din țară sau din afara țării.
Aceste relații de tip comercial generează apariția creanțelor pentru furnizori și apariția datoriilor corespunzătoare clenților firmelor respective; de regulă termenele de decontare este o perioadă de timp mai mică de un an.
Creanțele entității reprezintă drepturile generate de existența unui decalaj între momentul livrării de bunuri economice sau servicii prestate și lucrări executate și momentul primirii a unui echivalent valoric sau a unei contraprestații pe măsură, numit momentul decontării.
Întreprinderile care au beneficiat de bunuri și/sau servicii și lucrări executate se numesc clienți (debitori).
Datoriile sunt obligații ale entității, surse străine atrase de la anumiți creditori. Existența lor se produce datorită decalajului de timp dintre momentul primirii unor bunuri economice și/ sau servicii prestate sau lucrări executate și cel al livrării unui echivalent valoric sau a unei contraprestații pe măsură.
Întreprinderile care au livrat bunurile și/ sau serviciile prestate și lucrările executate se numesc furnizori (creditori).
Evaluarea creanțelor și datoriilor adică a sumelor de încasat și a sumelor de plătit se face în momentul apariției lor în întreprindere, la valoarea lor nominală, consemnată în documentele de evidență contabilă.
Creanțele și datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în moneda națională, în lei, la cursul de schimb existent la data efectuării operațiilor care le-au generat. Apariția diferențelor favorabile sau nefavorabile de curs valutar datorate cursurilor de schimb ale devizelor care sunt diferite la data înregistrării lor față de data încasării creanțelor sau plății datoriilor, sunt consemnate în contabilitate ca venituri sau cheltuiel din schimb valutar.
Documentele justificative aferente creanțelor și datoriilor comerciale sunt reprezentate de facturi, avize de însoțire a mărfurilor livrate, ordine de plată, cecuri, bilete la ordin, cambii, chitanțe, bonuri fiscale.
1.2. Clasificarea creanțelor și datoriilor
După perioada de timp la care se referă creanțele și datoriile se împart în:
Creanțe și datorii pe termen scurt cu perioadă de decontare mai mică de un an; acestea sunt generate de desfășurarea ativității de exploatare atât datoriile cât și creanțele generate de veniturile din exploatare, creanțe comerciale, creanțe din gestiunea titlurilor de plasament și alte titluri de valori reprezentând componente ale trezoreriei; creanțe și datorii din cadrul grupului cu asociații numite creanțe din afara grupului de exploatare,
Creanțe și datorii pe termen mediu cu perioadă de decontare unu – cinci ani; imobilizările financiare se pot încadra la ceastă categorie,
Creanțe și datorii pe termen lung cu perioadă de decontare mai mare de cinci ani; imobilizările financiare se pot încadra la ceastă categorie, credite bancare pe termen lung, lesingul financiar și operațional.
Datoriile și creanțele din cumpărări, vânzări pe credit pot fi clasificate ținând seama de anumite criterii precum:
Natura activelor cumpărate sau vândute pe credit ca datoriile și creanțele provenind din cumpărări, vânzări de bunuri și servicii; datorii și creanțe provenind din achiziționarea sau vânzarea de imobilizări.
Natura creditelor obținute la cumpărare, vânzare, și de documentele de decontare și pot fi datorii și creanțe din cumpărări, respectiv vânzări pentru creanțe pe credit comercial, datorii din cumpărări și creanțe din vânzări, pe credit cambial acordate pentru achiziționarea de bunuri, servicii, imobilizări; sau achiziționarea sau vânzarea prin acordarea de avansuri, acreditive.
Scadența datoriilor și a creanțelor din vânzări de bunuri , servicii și lucrări executate care au un termen stabilit pe baza documentelor ca factura și/ sau consemnate în contractele comerciale sau datorii și creanțe neexigibile la un anumit termen, scadență.
După sfera lor de aplicare datoriile provenite din cumpărări și creanțele provenite din livrări pot fii:
Interne, în interiorul țării;
Externe, în afara țării în Uniunea Europeană;
Externe în afara Uniunii Europeane;
După natura lor și modul de plată sau încasare se pot clasifica astfel datoriile provenite din cumpărări și creanțele provenite din livrări pot fii:
Comerciale către furnizori și creditori; clienți și debitori; decontate numerar
Comerciale către furnizori și creditori; clienți și debitori; decontate prin virament bancar (op) a se vedea Anexa1
Comerciale către furnizori și creditori; clienți și debitori; decontate prin efecte comerciale( cambie, bilet la ordin , cec) a se vedea Anexa1
Către salariați ca remunerația pentru munca prestată;
Către bugetul statului și alte organisme locale și naționale ca impozite și taxe, contribuțiile sociale aferente salariilor, tva-ul de plată; respectiv creanțe și datorii sociale și creanțe și datorii fiscale.
1.3. Particularități privind creanțele și datoriile societății
Operațiile de decontare ce se creează față de furnizori sau clienți provin din aprovizionări sau vânzări.
În ceea ce privește mărimea propriu zisă a datoriilor față de furnizori, pentru cumpărările și plățile efectuate se evidențiează faptul că nu întodeauna prețul negociat este cel de pe factură, pentru că intervin anumite reduceri de preț care efectuează anumite diminuări de valoare la furnizor deci o diminuare a creanței de încasat, și pentru client este o diminuare a datoriei de plătit.
Tipuri de reduceri întâlnite în creditul comercial valabile atât pentru datoriile cât și pentru creanțele întreprinderii economice:
Rabaturile sunt reduceri comerciale, procentuale de prețuri acordate de către furnizori clienților consemnate în facturile de vânzare ale furnizorilor, aceste reduceri se dau pentru mici defecte nesemnificative, lichidări de stoc;
Remizele sunt reduceri comerciale procentuale de prețuri acordate de către furnizori clienților săi, consemnate în facturile de vânzare ale furnizorilor, fie pentru o cantitate considerată mare de către furnizor, peste o anumită limită minimă numită de altfel remiza de cantitate sau așa numita remiză pentru revânzare care șină cont de poziția preferențială a unui client din totalul clientelei întreprinderii economice;
Risturnurile sunt reduceri comerciale procentuale de prețuri, acordate după o anumită anumită de timp. Ele se acordă de către furnizori clienților săi pentru cumpărările repetate pe care aceștia le-au efectuat și care depășesc o anumită valoare într-un anumit interval de timp de regulă un an. Acestea se consemnează de către furnizori în facturi distincte emise cu acest scop fiind necesar evidențierea lor în contabilitate pentru a diminua datoriile cliențiilor față de furnizori.
Sconturile de decontare reprezintă reduceri procentuale de prețuri pe care furnizorii le acordă clienților săi și le înscriu distinct într-o factură în cazul în care își plătesc datoriile înaine de scadențastabilită prin contracte. Acestea sunt cheltuieli financiare pentru furnizor, respectiv venituri financiare pentru client.
1.4. Reguli de decontare a datoriilor și creanțelor în numerar
Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor entității economice în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții personalul, asigurărilor sociale, organismele statului și locale, bugetul statului, debitorii și creditorii diverși. În contabilitatea furnizorilor și clienților se înregistrează operațiunile privind cumpărările, livrările de mărfuri, produse, servicii, și alte operațiuni similare efectuate pe bază de documente justificative. La scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise entitățile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora, adică sunt necesare existente de confirmări de solduri, dovezi că societățile sunt în faliment, insolvabilitate, sau chiar radiate.
În cazul decontărilor în numerar a creanțelor și datoriilor au existat în mod continuu regulamente și legi care reglementează plafonul încasărilor și plăților în numerar. Ultima lege dată în acest domeniu este Legea 70/2015 modificată în 2016 prin ordonanță de urgență. Cu ocazia aprobării acestei legi a fost abrogată OUG nr 15/1996 privind întărirea disciplinei financiare. Legea 70/2015 se adresează persoanelor juridice, persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale, întreprinderilor familiale, liber profesioniștilor, persoanelor fizice care desfășoară activități în mod independent, socieri sau alte entități cu sau fără personalitate juridică. Toate aceste persone se obligă conform legii acesteia să deconteze creanțele și datoriile entității în anumite plafoane și reguli stabilite de lege pentru încasările și plățile în numerar.
Legea prevedea inițial: Aceste categorii de persoane pot efectua încasări de la alte persoane din categoria celor menționate anterior într-un plafon de 5000 lei/zi, plafon ce se ridică la suma de 10.000 lei în cazul unităților de tip cash& cary. Ele pot face și plăți plafonate la 5000 lei/ beneficiar dar nu mai mult de 10.000 lei, acelați plafon pentru societățile cash&cary. Se pot acorda avansuri de trezorerie în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei pentru fiecare beneficiar de avans, fără a depăși plafoanele zilnice. Încasările și plățile fragmentate în numerar pentru facturi mai mari de 5.000 lei sau de 10.000 lei dacă sunt ale magazinelor cash & cary sunt interzise de această lege. Decontarea se va face prin instrumente bancare pentru valori mai mari ale facturilor. Încasările în numerar de la persoane fizice sunt limitate la un plafon zilnic de 10.000lei către o persoană dar fac excepție contractele de vânzare cumpărare cu plata în rate. Plățile în numerar deci decontarea datoriilor sunt limitate la un plafon de 10.000lei, adică se referă și la plățile de dividende, restituiri de împrumuturi, plăți de cesiune de creanță sau alte drepuri similare.
Se pot efectua cu numerar, fără să intre sub incidența legii:
Depunerea de numerar în conturile deschise la instituțiile de credit
Plata diurnei, indemnizașia și cazarea în cazul deplasării,
Plata cheltuielilor de deplasare
Plata impozitelor și taxelor, amenzi, penalități către organismele statului,
Plata datoriilor salariale,
Depunerea de numerar în bancomate,
Depunerea unor sume către instituții ce efectuează servicii de plată autorizate.
Plafonele acestea se aplică și la persoanele care au mai mule casierii și se aplică pe fiecare casierie.
În cazul returilor de bunuri și servicii pentru facturi stornate, sumele restituite către beneficiari se pot face cu numerar într-un plafon de 5.000 lei respetiv 10.000 lei iar diferența prin instrumente bancare. În cazul returnării de bunuri către persoane fizice sau neprestări de servicii către persoane fizice, restituirea sumelor poate fi făcută în numerar în limita a 10.000 lei. Dar în cazul în care persoana fizică declară că nu deține cont bancar, restituirea se face integral în numerar îndiferent de nivelul sumei de restituit. Operațiunile de încasări și plăți în numerar între persoane fizice când nu se utilizează sistemul bancar ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor,asupra prestărilor de servicii precum și cele reprezentând acordarea și restituirea de îmrumuturi între persoane fizice se pot efectua în limita unui plafon zilnic de 50.000 lei fiecare tranzacție. Se interzic deci decontarea în numerar a creanțelor și datoriilor fragmentate pentru tranzacții mai mari de 50.000lei amenda contravențională fiind de 10% din suma încasată sau plătită peste plafonul reglementat. Acordarea unor avantaje clienților ce plătesc cu numerar sau acordarea de către bănci a unor sume mai mari decît plafoanele ori fragmentarea solicitărilor de numerar se sancționează cu amendă între 3.000 lei și 4.500 lei. Competența să aplice sancțiunile legii revin organelor Ministerului Finanțelor Publice și ale ANAF.
OUG nr 32/2016 care modifică legea amintită mai sus prevede că orice entitate persoană fizică sau juridică va putea retrage din contul bancar o sumă mai mare de 10.000 lei pe zi atât timp cât plata în numerar fa fi efectuată către o persoană fizică și va reprezenta contravaloarea unor bunuri și servicii, dividende, cesiuni de creanțe. Actul normativ menționat stabilește că organizatorii de nunți și botezuri vor avea posibilitatea să solicite Fiscului, prin intermediul cererii, depășirea plafonului de încasări în numerar de la persoanele fizice.
1.5. Evaluarea datoriilor și creanțelor
În scopul prezentării în situațiile financiare anuale creanțele se evaluează la valoarea probabilă de încasat iar creanțele și datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în lei și în valută. În conformitate cu prevederile Legii contabilității nr 82/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare orice opreațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei, într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ. Evaluarea creanțelor și datoriilor se realizează la valorea lor nominală, valoarea efectivă la data apariției lor, la intrarea lor în contabilitate. La inventarierea creanțelor și datoriilor pot să fie diferite față de valoarea lor nominală. La apariția unor datorii probabile se constituie provizioane pentru riscuri și cheltuieli. Pentru creanțele și datoriile în devize există unele particularități, acestea se înregistrează în lei ți în valută, pentru lei se folosețte cursul de schimb al valutei în vigoare la data realizării operațiilor. Fluctuația cursului de schimb determină apariția de cheltuieli sau venituri din schimb valutar corespunzătoare diferențelor de curs favorabile sau nefavorabile. Datoriile și creanțele în devize se inventariează și evaluează la închiderea exercițiului financiar la cursul de referință al Băncii Naționale a României din ultima zi a anului, a exercițiului financiar.
CAPITOLUL 2 ASPECTE PRIVIND CONTABILIZAREA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR
Contabilitatea se organizează conform legislației în vigoare:
Legea contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 2016; OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014-Partea I-pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent Ministerul Finanțelor Publice publicat în Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014. OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitlurilor proprii; OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune; OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice, publicat în Monitorul Oficial nr 910 din 9 decembrie 2015; Legea contabilității nr 31/1990, privind societățiile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent Monitorul Oficial nr688 din 10 septembrie 2015.
2.1. Contabilitatea creanțelor
Creanțele comerciale sunt rezultatul vânzărilor de bunuri, produse, mărfuri sau servicii, executarea diverselor lucrări către terți, evidențiate în contabilitate prin conturile de clienți și conturi asimilate. Pentru înregistrarea creanțelor se folosesc conturile din clasa 4 ” Conturi de terți ,, cu :
Gr 41. Clienți și conturi asimilate
411. Clienți
4111 Clienți (A)
4118 Clienți incerți sau în litigiu (A)
413 Efecte de primit de la clienți (A)
418 Clienți facturi de întocmit (A)
419 Clienți creditori (P)
Conturile din această grupă sunt conturi de activ mai puțin 419 clienții creditori, ele încep să funcționeze prin debitare cu existențele de activ și intrările de activ și se creditează cu iețirile de activ prezentînd un sold final debitor, sau sold egal zero care devine sold inițial debitor în perioada următoare.
Contul 4111” Clienți,, este deci un cont de activ care ține evidența decontărilor cu clienții pentru produsele semifabricatele, materiale, mărfuri, lucrări și servicii executate pe bază de facturi; se debitează cu valoarea la preț de vânzare a bunurilor livrate și serviciilor prestate, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă și se creditează cu sumele încasate de la clienți; soldul contului este debitor și reprezintă sumele datorate de către clienți.
4118 Clienți incerți sau în litigiu (A). Acest cont ține evidența clienților încerți, rău platnici, aflați în litigiu; fiind un cont de activ începe să funcționeze prin debitare cu valoarea bunurilor livrate, prestărilor efectuate sau a lucrărilor executate clienților care se dovedesc ulterior că sunt rău platnici, dubioși sau în litigiu. Se creditează cu sumele încasate de la clienți incerți sau în litigiu sau cu sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidența clienților incerți inclusiv tva-ul aferent iar soldul rămas la sfârșitul perioadei de gestiune este un sold debitor care indică totalitatea sumelor datorate de clienții incerți sau în litigiu.
413 Efecte de primit de la clienți (A). Ține evidența drepturilor de creanță stabilită pe bază de efecte comerciale, este un cont de activ deci începe să funcționeze prin debitare cu sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate și se creditează cu valoarea efectelor comerciale primite de la clienți iar soldul final debitor la sfârșitul unei perioade de gestiune, sfârșitul exercițiului indică valoarea efectelor comerciale de primit.
Contul 418 ” Clienți, facturi de întocmit(A),, evidențiează livrările de bunuri, prestările de servicii și lucrări executate inclusiv taxa pe valoarea adăgată corespunzătoare pentru care nu au fost întocmite facturi, este un cont de activ și se debitează cu valoarea livrărilor către clienți aferente exercițiului financiar, pentru care nu s-au întocmit facturi și se creditează cu valoarea facturilor către clienți. Alte conturi implicate tva ul aferent 4427 (4428), diferențele de curs valutar după caz. În credit se înregistrează diferențele de curs valutar constatate cu ocazia facturării. Soldul contului este debitor fiind un cont de activ și reprezintă valoarea bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate fără facturi întocmite.
419 Clienți creditori (P). Este singurul cont din grupă care are funcție de pasiv și exprimă obligațiile entității economice față de clienții ei pentru avansurile încasate de la aceștia.
Avansurile se vor lichida pe măsura decontăriilor pe seama facturărilor livrărilor de bunuri și sau de servicii și lucrări executate, urmând a se încasa doar diferențele dintre factura totală și avansul primit.
Se creditează cu sumele încasate de la clienți ca avansuri ptr bunuri ce se vor livra și /sau servicii prestate și lucrări executate soldul contului este creditor și reprezintă totalitatea sumelor ce se datorează clienților la un moment dat.
2.2. Contabilitatea datoriilor
Organizarea contabilității operațiilor de decontare cu furnizorii respectiv cele ce marchează datoriilor comerciale, se realizează cu ajutorul conturilor sintetice care aprțin Grupei 40 ” Furnizori și conturi asimilate,, din cadrul ” Planului de conturi general,,:
401 Furnizori (P)
403 Efecte de plătit(P)
404 Furnizorii de imobilizări(P)
405 Efecte de plătit pentru imobilizări(P)
408 Furnizori facturi nesosite(P)
409 Furnizori debitori(A)
Conturile de obligații față de furnizori au anumite trăsături comune:
Au funcție contabilă de pasiv mai puțin contul 409 Furnizori debitori care are funcție contabilă de activși are conținut economic de creanțe;
Reflectă în credit costul de achiziție sau prețul prestabilit aferent achiziționări efectuate cu titlu oneros sau valoarea acceptată a cambiilor sau a biletelor la ordin;
Oglindesc în debit plățile directe efectuate către furnizori sau pe cele indirecte realizate la scadență pe bază de efecte comerciale;
Sunt conturi de bilanț și pot prezenta solduri creditoare, care se referă la datoriile nedecontate sau la valoarea efectelor de plătit;
Suma soldurilor finale creditoare existente la sfârșitul anului se înscrie în pasivul bilanțului în grupa de datorii;
Evidența analitică se organizează pe datorii de obligații, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică, iar apoi furnizorii se pot grupa în furnizori interni și externi dacă este cazul și mai departe se pot grupa pe scadențe, termene de plată: scurt de până la un an, mediu cuprins între 1-5 ani și lung peste 5 ani.
Contul 401 Furnizori are funcție contabilă de pasiv.
În creditul 401 Furnizori:
Se înregistrează prețul de cumpărare facturat de către furnizori, pentru achiziționarea de active circulante, aflându-se în corespondență cu conturile corespunzătoare achizițiilor, 301 Materii prime, 302 Materiale consumabile,371 Mărfuri, 381 Ambalaje, 308 Diferențe de preț la materii prime și materiale, 378 Diferențe de preț la mărfuri, 388 Diferențe de preț la ambalaje; diferențele de curs valutar 665 Cheltuieli din diferențe de curs valutar; valoarea materialelor aprovzionate și incluse în cheltuieli, consumul de energie și apă, valoarea ambalajelor care circulă în regim de restituire, valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terți, și altele, prin debitul contului 604 Cheltuieli privind materialele nestocate, 605 Cheltuieli privind energia și apa, 409 Furnizori – debitori, și respectiv 611 Cheltuieli de întreținere și reparații, 628 alte cheltuieli cu serviciile legate de terți; de asemenea se face și înregistrarea tva-ului aferent(4426 tva colectată, sau 4428 Tva neexigibilă).
În debitul contului 401 Furnizori
Se înregistrează:
Diminuarea datoriilor față de furnizori ca urmare a plății efectuate sau a biletelor la ordin ori a cambiilor subscrise și acceptate, prin creditul conturilor de trezorerie, de credite bancare pe termen lung și mediu și respectiv contul 403 – Efecte de plătit; diferențele favorabile de curs valutar prin creditul contului 765 -Venituri din diferențe de curs valutar, sconturilor financiare 767 – Venituri din sconturi obținute; diminuarea datoriilor față de furnizori cu avansurile acordate anterior, cu valoarea ambalajelor returnate furnizorilor,
Soldul contului este creditor și indică totalul datoriilor față de furnizori.
Contul 404 – Furnizori de imobilizări este un cont de pasiv și funcționează similar cu contul descris anterior cu mențiunea că se referă la conturile de evidenșă a imobilizărilor corporale, necorporale facturate de furnizorii acestora. Conturile ci care intră în corespondență sunt 201- Cheltuieli de constituire , 2111 – Terenuri, 212 -Construcții și altele; se înregistrează în creditul contului și diferențele de curs valutar 665 Cheltuieli din diferențe de curs valutar, de asemenea se face și înregistrarea tva-ului aferent (4426 tva colectată, sau 4428 Tva neexigibilă).
În debitul contului se înregistrează:
Decontările datoriilor față de furnizori, prin creditul conturilor care indică forma de plată, cum sunt cele de trezorerie, credite bancare, sau efecte de plătit, diferențele de curs valutar evidențiate de contul de venituri de curs valutar, veniturile financiare din sconturi acordate.
Soldul contului este creditor și indică totalul datoriilor față de furnizori.
Conturile 403- Efecte de plătit și 405 Efecte de plătit pentru imobilizări asigură urmărirea decontărilor obligațiilor de plată prin intermediul efectelor comerciale precum cambia, biletul la ordin. Se evidențiează valoarea acceptată de către furnizor prin debitul conturilor de furnizori(401;404), în creditul conturilor de mai sus 403, 405 , tot în credit diferențele de curs valutar ce sunt reprezentate prin cheltuieli;
În debitul conturilor 403,405 se înregistrează plățile ce se vor efectua către furnizori, la scadența efectelor comerciale prin creditul contului ce conturi curente la bănci, diferențele favorabile de curs valutar reprezentate de veniturile de curs valutar.
Soldul conturilor 403,405 este un sold creditor și evidențiează valoarea totală a efectelor comerciale decontate furnizorilor.
Contul 408 Furnizori facturi nesosite are ca și celelalte conturi descrise anterior funcție de pasiv și în creditul contului se înregistrează valoarea bunurilor aprovizionate, serviciilor prestate și lucrărilor executate înclusiv tv-ul aferent, valori pentru care nu s-au primit facturi, prin debitul conturilor corespunzătoare de valori materiale, cheltuieli cu terții;diferențele nefavorabile de curs valutar reprezentate de contul de cheltuieli din curs valutar.
În debitul contului 408 – Furnizori facturi nesosite, se înregistrează valoarea facturilor sositeprin creditul contului 401- Furnizori, diferențele favorabile de curs valutar evidențiate de contul 765 Venituri din diferențe de curs valutar.
Soldul contului 408 – Furnizori – facturi nesosite, este creditor și reprezintă toate facturile pe care unitatea nu le primește de la furnizori.
Contul 409 Furnizori-debitori, are funcție contabilă de activ.
În debitul contului se înregistrează avansurile acordate prin creditul conturilor de disponibilități bănești.
În credit se înregistrează avansurile regularizate ca urmare a primirii bunurilor, serviciilor și lucrările executate, în corespondență cu debitul contului 401-Furnizori.
Soldul contului 409 Furnizori-debitori este un sold debitor ți reprezintă avansurile acordate și neregularizate deci sunt acele avansuri rămase pentru care nu s-au primit bunurile și serviciile corespunzătoare.
Organizarea contabilității datoriilor față de salariați. Datoriile salariale și sociale – reprezintă salariile pe care întreprinderea le datorează angajaților în schimbul activității prestate și cotele aferente salariilor pe care întreprinderea le plătește la Bugetul Asigurărilor Sociale.
Fiecare angajat semnează un contract individual de muncă în care este prevăzut salariul de bază negociat pentru postul pe care-l ocupă (nu mai mic decât salariul minim pe economie, în prezent de 1450 lei de la 1 februarie 2017).
Lunar el realizează un salariu mai mare sau mai mic decât cel negociat, în funcție de forma de salarizare aplicată (în regie = pentru timpul lucrat, în acord = în funcție de gradul de îndeplinire a normelor de muncă, în cote procentuale = procent din volumul vânzărilor).
La salariul realizat, se adaugă o serie de îndemnizații și sporuri precum: indemnizații de conducere, spor de vechime, spor de noapte, spor de toxicitate.
Rezultă venitul brut realizat de angajat.
Conturile utilizate:
42. Personal și conturi asimilate
421. Personal – salarii datorate (P)
423. Personal – ajutoare materiale datorate (P)
424. Prime reprezentând participarea personalului la profit*13) (P)
425. Avansuri acordate personalului (A)
426. Drepturi de personal neridicate (P)
427. Rețineri din salarii datorate terților (P)
428. Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul
4281. Alte datorii în legătură cu personalul (P)
4282. Alte creanțe în legătură cu personalul (A)
Organizarea contabilității datoriilor față de bugetul statului privind obligațiile sociale. Toate datoriile aferente salariilor (reținerile angajaților + cotele unităților) se virează la Bugetul Asigurărilor Sociale, cu excepția impozitului pe venit care se virează la bugetul statului și a altor rețineri care se virează la instituțiile respective de exemplu garanțiile materiale se virează la CEC. Documentul de evidență contabilă este este statul de plată, iar pentru plata contribuțiile sociale ordinul de plată sau foaia de vărsământ către trezoreria statului.
Din venitul brut al fiecărui salariat se scad următoarele:
contribuția angajatului la asigurările sociale
contribuția angajatului la Fondul de șomaj
contribuția angajatului la Fondul asigurărilor de sănătate;
impozitul pe venitul din salarii, 16% din venitul impozabil.
Venitul impozabil se obține scăzând din venitul brut primele trei contribuții, deducerea personală de bază, cheltuielile profesionale și o serie de deduceri suplimentare dacă angajatul are în întreținere soț/soție, copii sau persoane cu handicap:
avansul plătit la data chenzinei 1;
alte rețineri: rate locuință, imputații, garanții materiale, chirii, popriri .
Restul de plată reprezintă datoria rămasă de achitat angajaților la data realizării lichidării salariului lunar.
Dacă însumăm la nivel de întreprindere veniturile brute ale tuturor angajaților, obținem fondul de salarii brut. Asupra acestui fond se calculează o serie de cote care constituie datorii ale întreprinderii față de Bugetul Asigurărilor Sociale:
CAS (contribuția unității la asigurările sociale)
contribuția unității la Fondul asigurărilor de sănătate
contribuția unității la Fondul de șomaj
contribuția unității la Fondul de risc și boală
contribuția unității la Fondul pentru concedii medicale
contribuția unității la Fondul pentru garantarea creanțelor salariale
Conturile utilizate:
43. Asigurări sociale, protecția socială și conturi asimilate
431. Asigurări sociale
4311. Contribuția unității la asigurările sociale (P)
4312. Contribuția personalului la asigurările sociale (P)
4313. Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4314. Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate (P)
437. Ajutor de șomaj
4371. Contribuția unității la fondul de șomaj (P)
4372. Contribuția personalului la fondul de șomaj (P)
438. Alte datorii și creanțe sociale
4381. Alte datorii sociale (P)
4382. Alte creanțe sociale (A)
Conturile funcționează similar cu cele prezentate anterior.
Organizarea contabilității datoriilor fiscal-rețineri fiscale către bugetul statului. Datorii fiscale reprezintă impozitele și taxele datorate de întreprindere la bugetul statului: impozit pe venitul din salarii, impozit pe profit, impozit pe dividende; taxe vamale; accize; TVA.
Conturile folosite:
44. Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate
441. Impozitul pe profit/venit
4411. Impozitul pe profit (P)
4418. Impozitul pe venit (P)
442. Taxa pe valoarea adăugată
4423. TVA de plată (P)
4424. TVA de recuperat (A)
4426. TVA deductibilă (A)
4427. TVA colectată (P)
4428. TVA neexigibilă (A/P)
444. Impozitul pe venituri de natura salariilor (P)
Fiind conturi din clasa 4 funcționează similar cu cele prezentate anterior.
2.3. Prezentarea datoriilor și creanțelor în situațiile financiare anuale
Situațiile financiare anuale sunt formate din:
Bilanțul – cod 10, Cont de profit și pierdere -cod 20; note explicative la situațiile financiare anuale, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situațiile financiare anuale, aceste documente vor fi însoțite de formularul, Date informative- cod 30 și de formularul -Situația activelor imobilizate- cod 40.
Structura bilanțului – principalii indicatori sunt: active imobilizate, active circulante, investiții pe termen scurt , casa și conturi la bănci, cheltuieli în avans, datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an, provizioane,venituri în avans, capital și rezerve, prime de capital, rezerve și reevaluare, rezerve, profitul reportat, profitul brut și net al exercițiului sau pierdere, totalitatea capitalurilor proprii. Cu ajutorul bilanțului contabil se realizează principala trăsătură a metodei contabilității care este dubla reprezentare a averii.
Bilanțul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice și sursele de finanțare a acestora. Bilanțul se prezintă sub formă de tabel format din două părți: partea stângă denumită activ, care reflectă bunurile economice și partea dreaptă denumită pasiv, care reflectă sursele de finanțare a bunurilor economice reflectate în activ.
Contabilitatea furnizorilor se ține pe fiecare persoană fizică sau juridică, în contabilitatea analitică furnizorii se grupează în furnizori interni și externi, iar în cadrul acestora, pe termene de plată. Evaluarea datoriilor în situațiile financiare anuale se face la valoarea lor probabilă de plată. Evaluarea la bilanț a datoriilor exprimate în valută și acelor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.
La data întocmirii situațiilor financiare, creanțele și datoriile aferente în valută se evaluează la cursul publicat de Banca Națională a României, valabil pentru data întocmirii situațiilor financiare, respectiv pentru ultima zi a exercițiului financiar.
Creanțele și datoriile aferente fondurilor nerambursabile primite de la Comunitatea Europeană se evaluează la cursul publicat de Banca Centrală Europeană, valabil pentru ultima zi a lunii în care se întocmesc situațiile financiare
Creanțele includ: creanțe comerciale, care sunt datorate de clienți pentru bunurile vândute, lucrările executate sau serviciile prestate în cursul normal al activității, vânzările de bunuri, executările de lucrări și prestările de servicii, efectuate pe baza efectelor comerciale de încasat, sume datorate de directori, acționări, angajați sau companii afíliate. Creanțele se evidențiează în baza contabilității de angajamente, conform prevederilor legale sau contractuale
Evaluarea creanțelor la data bilanțului, se efectuează prin scăderea din evidență a creanțelor cu termene de încasare prescrise se efectuează numai după ce au fost întreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora. Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate sub 1 an. În situațiile financiare anuale, creanțele se evaluează și se prezintă la valoarea probabilă de încasat.
Atunci când se estimează că o creanță un se va încasa integral, se înregistrează ajustări pentru depreciere la nivelul sumei care un se mai poate recupera. Evaluarea la bilanț a creanțelor exprimate în valută și a celor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutare comunicat de BNR, valabil la data încheierii exercițiului financiar.
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR LA SC SEMBRAZ SA SIBIU
3.1. Prezentarea generală a societății SC Sembraz SA Sibiu
Societatea functionează ca societate pe acțiuni conform Legii 31/1990 republicată, cu modificările și completarile ulterioare, având drept activitate de bază fabricarea de mașini și utilaje pentru agricultură.
Obiectul de activitate este prevazut în Actul constitutiv al societății, și potrivit clasificării CAEN, activitatea principală este „Fabricarea mașinilor și utilajelor pentru agricultura și exploatări forestiere, conform cod CAEN 2830.
SC Sembraz SA Sibiu este societate pe acțiuni deținută public conform Legii numărul 297/2004 privind piața de capital.
În calitate de Administrator unic, în cadrul ședintelor ținute la sediul societății cu persoane responsabile pentru buna desfașurare a activității: director general, director economic, consilier juridic, cadre tehnice și economice de specialitate, auditor intern, au analizat și discutat problemele privind gestionarea societății conform mandatului acordat de acționari.
În urma acestor ședințe, s-au emis decizii care au fost puse în practica de conducerea executivă a societății, astfel :
Aprobarea programului de activitate al societății pentru fiecare trimestru;
Eficientizarea activității de produțtie și de închiriere și fructificarea optima a disponibilităților bănești;
Dimensionarea activității de producție și alocarea de resurse în așa fel încât activitatea sa fie rentabilă;
Activitatea societății să fie derulată în așa fel încît să nu se înregistreze locuri înguste în funcționare ;
Intensificarea eforturilor de contractare de noi clienți pentru activitatea de producție, care rămâne principala activitate a societății;
Urmărirea derularii etapelor pentru tranzacționarea acțiunilor pe piața AERO – Sistemul alternativ de tranzacȘionare ATS;
Actualizarea procedurilor de lucru privind activitatea de control financiar preventiv și activitatea de control intern și aprobarea Regulamentului de guvernanță corporatistă;
Actualizarea politicilor contabile ale societății și stabilirea circuitului documentelor;
Verificarea lunară a încadrării în Bugetul de Venituri și Cheltuielișsi stabilirea de măsuri pentru stricta corelare între activitatea de producție și salariile acordate;
Acțiunile societății sunt nominative, ordinare, dematerializate, indivizibile și se tranzacționează pe piața de capital Sistem Alternativ ATS, simbol SEBZ, începând cu data de 05.06.2016. Administratorul unic nu deține acțiuni la societate iar directorul general deține un numar de 49 acțiuni.
Prezentarea activelor societații. Întregul patrimoniu al SC SEMBRAZ SA Sibiu se afla în Sibiu, str. Henri Coanda nr.12., suprafața terenurilor este de 21.233 m2. Activele societății sunt în principal Hala de fabricație, Pavilionul tehnic și social,
Din analiza Bugetului de Venituri și Cheltuieli, 2015-2016 se constată urmatoarele:
Cifra de afaceri a fost realizată în procent de 127,00 % față de buget și în procent de 134,42 % față de anul precedent; Veniturile totale prognozate pentru anul 2016 au fost sensibil superioare celor din anul 2015; Întreaga producție realizată de societate se executa pe comenzi ocazionale, atat pentru piata inerna, cat si pentru export;
Veniturile din exploatare au fost realizate în procent de 107,95 % față de 2015 și în procent de 112,03 % fața de buget; Analizând producția pe sortimente s-a constatat ca depașirea a fost generată de sortimentul -producție pentru export-și – reparații și prestații diverse;
Continuând activitatea de amenajare a spațiilor disponibile, în anul 2016 am reuțit sa majoram suprafașa închiriată la 5.010 mp la 31.12.2016, implicit crescând și veniturile din redevențe locații de gestiune și chirii, în anul 2015 înregistrându-se venituri cu 63.571 lei în plus față de 2015;
În afara împrumutului acordat SC Organe de Asamblare SA Brașov, disponibilitățile bănești le valorifica constituind depozite bancare la BRD și Banca Feroviara, dar in anul 2016 au scăzut continuu dobânzile bancare, odata cu scaderea dobanzii de referința a BNR;
Cheltuielile de exploatare realizate în procent de 111,91 % față de prevederile bugetului , fiind inferioare procentului de realizare a veniturilor cu 1,2 %, au generat un profit din exploatare de 22.110 lei;
Au fost depașite și cheltuielile cu personalul cu suma de 19.343 lei datorită majorării salariului minim pe economie începând cu luna iulie 2016;
Cheltuielile financiare in suma de 6.651 lei reprezintî diferența de curs la schimbarea valutei în lei, avînd în vedere ca la schimb cursul practicat de bănci este mult sub cursul BNR;
Pentru corelarea cheltuielilor cu veniturile realizate, s-au luat măsuri continue de reducere a costurilor, astfel:
Cheltuielile cu materiile prime sunt corelate cu structura producției și ponderea acestora în prețul de producție al produselor;
Depașirea cheltuielilor cu materii prime a fost generaă numai de structura producției, executănd produse înn care ponderea cheltuielilor materiale a fost semnificativă;
Depașirea cheltuielilor cu utilitățile a fost influențată de structura producției, în special energie electrică;
Economia la cheltuieli cu reclama și publicitatea a fost generată de stocul de pliante și cataloage existent din anul 2015.
La rezultatul brut in suma de 70.189 lei s-a aplicat cota de impozit de 16 %, conform Codului fiscal ramând un rezultat net al exercitiului de 60.222 lei.
Analizând situația posturilor din bilanț, comparativ 2016 cu 2015, se constată urmatoarele:
ACTIV
Imobilizările corporale în anul 2016 au crescut cu valoarea investițiilor de 29.829 lei, concretizată în modernizarea clădirilor existente. Imobilizarile corporale au fost diminuate cu suma de 34.919 lei reprezentând amortizarea cuprinsă pe costurile anului 2016;
Stocurile înregistreaza o diminuare cu 200.101 lei, rezultată în urma scăderii soldului producției în curs cu suma de 25.942 lei și a stocului de produse finite cu suma de 171.821 lei;
Stocul de materiale a înregistrat o diminuare cu 2.338 lei datorită repunerii în circuitul economic a materiilor prime fară mișcare și cu mișcare lentă;
Creanțele societății au înregistrat o creștere cu suma de 15.206 lei, societatea acceptând plata facturilor și la 60 și 90 zile;
Disponibilitățile societății au crescut cu suma 250.807 lei, societatea având un depozit de 70.000 euro și un depozit de 200.000 lei la Banca Feroviara.
PASIV
Datoriile societății au crescut cu suma de 601 lei reprezentând creșterea altor datorii (TVA de plată);
Capitalul social al societății nu a înregistrat modificări , ramânând la același nivel ca la 31.12.2015, adică 1.978.442,50 lei.
Rezervele din reevaluare au scazut cu surplusul din reevaluare care a fost trecut la rezerve;
Rezervele legale au crescut cu rezerva legala de 5 % din profitul aferent anului 2016;
Pierderea raportată s-a diminuat cu suma de 14.222 lei, ce reprezintă profitul net al anului 2015, conform hotararii AGA de acoperire a pierderilor din anii precedenți.
Profitul net al anului 2016 este în sumă de 60.222 lei;
Patrimoniul societatii a crescut în cursul anului 2016 cu suma de 60.823 lei.
CONCLUZII, PROPUNERI
Creanțele unei societăți comerciale :
Activele circulante în decontare sunt reprezentate prin creanțele întreprinderii, respectiv sumele pe care întreprinderea le are de încasat de la clienți în schimbul bunurilor vândute acestora.
Creanțele se înregistrează pe baza facturilor pe care întreprinderea le emite față de client, cu ocazia vânzării de bunuri și servicii.
Creanțele pot fi și în devize, atunci când exportăm bunuri și servicii unui client din altă țară. În acest caz se înregistrează fluctuațiile de curs valutar dintre momentul vânzării bunurilor și cel al încasării creanței.
Creanțele sunt în concluzie active circulante în decontare de natura: creanțelor comerciale (ață de clienți, a creanțelor față de acționari/asociați, a creanțelor fiscale precum TVA de recuperat de la bugetul statului, alte impozite și taxe de recuperat.
Datoriile unei societăți comerciale pot fi:
Capitalurile străine împrumutate sunt surse împrumutate de întreprindere de la alte firme sau bănci, în vederea completării surselor proprii insuficiente.
Au caracter rambursabil la termen (mediu – între 2 și 5 ani și lung peste 5 ani) și sunt purtătoare de dobândă. Pentru întreprinderea care beneficiază de împrumut, dobânda plătită reprezintă o cheltuială.
Cuprind următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligațiuni, credite bancare pe termen mediu și lung, datorii ce privesc imobilizările financiare și alte împrumuturi asimilate.
Împrumuturile din emisiuni de obligațiuni (credite obligatare). Se derulează pe bază de contract între două societăți pe acțiuni – una numită emitent, iar cealaltă obligatar. Au la bază obligațiunea ca hârtie de valoare ce conferă posesorului său calitatea de creditor asupra unei sume și dreptul de a obține dobândă. În scopul obținerii împrumutului, emitentul emite un număr de obligațiuni având o valoare nominală Vn . Emitentul vinde obligațiunile către obligatar, încasând împrumutul în schimbul acestora.Pe durata contractului, lunar și anual, el plătește obligatarului prin cont o dobândă calculată ca procent din valoarea nominală a împrumutului. La scadență emitentul restituie împrumutul și primește înapoi obligațiunile, operațiune numită răscumpărarea și anularea obligațiunilor.
Creditele bancare pe termen mediu și lung. Sunt împrumuturi primite de la bănci, în baza unor contracte de creditare și a unor garanții materiale.
Datoriile ce privesc imobilizările financiare. Sunt împrumuturi primite de la alte firme, la care întreprinderea deține titluri imobilizate, acțiuni pe termen lung.
Anual ea achită firmei respective dobânda, iar la scadență, restituie împrumutul din contul bancar.
Datoriile pe termen scurt sunt surse curente, care asigură finanțare din datorii în curs de decontare, având un grad de exigibilitate ridicat.
Cuprind: datorii comerciale, datorii salariale, datorii sociale, datorii fiscale, datorii față de acționari/asociați, datorii financiare etc.
Datoriile comerciale – se înregistrează față de furnizori, cu ocazia cumpărării de bunuri și servicii, reprezentând contravaloarea acestora.
Datoriile salariale și sociale – reprezintă salariile pe care întreprinderea le datorează angajaților în schimbul activității prestate și cotele aferente salariilor pe care întreprinderea le plătește la Bugetul Asigurărilor Sociale.
Datorii fiscale – reprezintă impozitele și taxele datorate de întreprindere la bugetul statului: impozit pe venitul din salarii, impozit pe profit, impozit pe dividende; taxe vamale; accize; TVA .
Impozitul pe profit – se calculează aplicând cota legală de 16% asupra profitului impozabil realizat de întreprindere (în cazul întreprinderilor mari).
Impozitul pe dividende se calculează în cotă de 10% asupra dividendelor brute ce se cuvin acționarilor.
Accizele (taxele de consumație) se calculează în procente diferențiate asupra
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) se calculează în cota de 19% asupra cumpărărilor și vânzărilor de bunuri și servicii.
Datoriile față de acționari sau asociați – reprezintă dividendele pe care întreprinderea le datorează acestora. Datoriile față de acționari se pot înregistra și atunci când acționarul acordă întreprinderii un împrumut rambursabil la termen și purtător de dobândă.
Datoriile financiare reprezintă creditele bancare cu termen de rambursare sub un an, purtătoare de dobândă.
PROPUNERI:
Susținerea unor soluții de accelerare a vitezei de rotatie a activelor circulante ;
1.Căile de accelerare a vitezei de rotație în faza aprovizionării, această fază care are un rol foarte important în desfășurarea normală, ritmică a producției, astfel că sunt necesare decizii și acțiuni care să asigure eliminarea perioadelor de inactivitate din cauza insuficienăei aprovizionării.
2.Alimentarea la timp, complexă și completă, a producției presupune desfășurarea fară întrerupere a procesului de aprovizionare și existența unui stoc permanent de materii și materiale, ceea ce reprezintă o premisă pentru creșterea producției și productivității muncii, reducerea costurilor și accelerarea vitezei de rotație.
3.Perfectionarea aprovizionării care poate avea loc prin creșterea operativitășii, adaptarea promptă la condițiile noi de pe piață, înlaturarea circulației greoaie a materiilor prime și a materialelor.
4.Selectarea furnizorilor dupa anumite criterii, încheierea la timp și respectarea contractelor, transformarea contractelor în instrumente de fundamentare a programelor de producție.
=== 3579522235fac3a415c0a9a8eedccf8667003dc0_438858_1 ===
CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR COMERCIALE
Introducere
Contabilitatea financiară are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu mediul ei extern, pentru determinarea periodică și sistematică a situației patrimoniale și financiare, cât și a rezultatelor operațiilor efectuate.
Informațiile din contabilitatea generală se fac publice și ele sunt pentru nevoi de ordin economic, financiar, juridic și fiscal.
Informațiile utilizate sunt pentru luarea de decizii de către management,ele sunt furnizate în mare parte de către contabilitatea managerială, contabilitatea financiară oferă și produce informații pentru gestiunea curentă a clienților și a furnizorilor și pentru fundamentarea deciziilor de investiții, de finanțare.
Contabilitatea financiară reprezintă deci un sistem de colectare a informațiilor economice, un instrument de analiză și sinteză, și care realizează un control asupra eficienței economice ale organizațiilor economice.
Toate operațiunile economice trebuiesc descrise în documentele primare și apoi înregistrate în contabilitate, pentru a face dovada înfăptuirii lor și pentru a determina rezultatul activității profit sau pierdere. Prin urmare, contabilitatea deține în cadrul întreprinderii un rol fundamental, ea furnizând atât utilizatorilor interni cât și celor externi informațiile necesare privind activitatea desfășurată și rezultatul acesteia. contabilitatea tuturor întreprindrilor se întocmește ținând seama de principiile contabilității.
Principiul continuității activității, presupune că întreprinderea își continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activității sau fără reducerea semnificativă a acesteia. dacă conducerea întreprinderii are cunoștință de unele evenimente ce pot conduce al oprirea activității, acestea trebuie menționate în notele explicative care se întocmesc odată cu bilanțul contabil. acest aspect prezintă importanță, deoarece la sfârșitul fiecărui an evaluarea patrimoniului prin bilanț se face la valoarea actuală.
Principiul permanenței metodelor, presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea stocurilor, calculul amortizării imobilizărilor, înregistrarea elementelor patrimoniale și rezultatelor, în scopul de a asigura compatibilitatea în timp a informațiilor contabile
Principiul prudenței, presupune ca valoarea fiecărui element patrimonial să fie determinată având în vedere toate pierderile posibile și deprecierile ce s-ar putea produce. prin urmare, evaluarea patrimoniului trebuie făcută cu precauție, pentru a nu denatura rezultatul financiar, astfel: la închiderea exercițiului financiar se înscrie în bilanț doar profitul realizat și nu cel probabil; trebuie să se țină seama de deprecierea activelor care se înregistrează pe seama provizioanelor de depreciere dacă este reversibilă, sau pe seama amortizării dacă este ireversibilă.
Principiul independenței exercițiului, presupune luarea în considerare a tuturor veniturilor și cheltuielilor corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea, fără a ține seama de data încasării sumelor sau efectuării plăților. cu alte cuvinte, trebuie separate veniturile și cheltuielile în avans, care se referă la exercițiul următor și care ar denatura rezultatul exercițiului încheiat.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv, presupune ca, în vederea stabilirii valorii totale a unei poziții din bilanț, să se determine separat valoarea fiecărui element individual de activ sau de pasiv, care intră în componența valorii totale.
Principiul intangibilității, presupune ca bilanțul de deschidere al unui exercițiu să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului precedent.
Principiul necompensării. presupune că valorile elementelor de activ nu pot fi compensate cu valorile elementelor de pasiv și nici veniturile cu cheltuielile.
Principiul prevalenței economicului asupra juridicului, presupune ca informațiile prezentate în situațiile financiare să reflecte realitatea economică a evenimentelor și tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.
Principiul pragului de semnificație, conform acestuia, orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare. elementele cu valori nesemnificative, dar care au aceeași natură sau funcție, trebuie însumate.
Importanța temei de cercetare. Nu există societate comercială, entitate cu activitate economică care să nu aibă creanțe sau datorii. În vederea realizării obiectului de activitate orice entitate juridică intră în relații cu mediul socio-economic. Pentru a putea să-și asigure existențele de bunuri economice precum activele imobilizate, activelor circulante sau a altor bunuri necesare desfășurării propriei activități, acestea intră în relații de colaborare cu diferite persoane fizice ți juridice. În procesul de aprovizionare cu aceste bunuri își crează datorii iar prin vânzarea la rândul ei de bunuri produse sau de mărfuri și servicii prestate, își crează creanțele întreprinderii.
Structura acestei lucrări:
Capitolul 1- Considerații generale privind creanțele și datoriile descrie:
Creanțele și datoriile comerciale, noțiuni teoretice,
Clasificarea creanțelor și datoriilor,
Particularități privind creanțele și datoriile societății,
Reguli de decontare a datoriilor și creanțelor în numerar,
Evaluarea datoriilor și creanțelor,
Capitolul 2 Aspecte privind contabilizarea creanțelor și datoriilor cu:
Contabilitatea creanțelor,
Contabilitatea datoriilor,
Prezentarea datoriilor și creanțelor în situațiile financiare anuale,
Capitolul 3 studiu de caz privind contabilitatea creanțelor și datoriilor la S.C. .. cuprinde:
Prezentarea generală a societății SC Sembraz SA Sibiu
Particularități privind contabilitatea creanțelor la SC Sembraz SA Sibiu
Particularități privind contabilitatea datoriilor la SC Sembraz SA Sibiu
Analiza datoriilor și creanțelor la SC SC Sembraz SA Sibiu (viteza de rotatie, grad de indatorare, creante/datorii restante….
CAPITOLUL 1 CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CREANȚELE ȘI DATORIILE
Relațiile economice și comerciale ale unităților patrimoniale cu alți terți reprezențați prin alte persoane fizice sau juridice conduc la creanțe și datorii. Cea mai mare parte a datoriilor și creanțelor agențiilor economici sunt legate de activitatea principală a lor, de activitatea de exploatare.
Creanțele sau datoriile întreprinderii față de clienții și/sau furnizorii ei își au izvorul în acceptul unei comenzi ferme a clientului către producător sau vânzător furnizor, având la bază un document juridic denumit contract semnat de ambele părți. Acestea devin certe în momentul transferului de proprietate a bunurilor și/sau serviciilor prestate și lucrărilor executate. Acest transfer de proprietate se produce în momentul transmiterii obiectului contractului comercial, în momentul facturării lor.
”Creanța reprezintă dreptul firmei denumită creditor, de a primi la un anumit termen (scadență) o sumă de bani sau alte bunuri și valori, de la diverse persoane juridice sau fizice, denumite generic debitori. Datoria reprezintă obligația exprimată în bani sau în diverse alte bunuri sau valori pe care firma le are față de terțe persoane fizice sau juridice, fie în baza unor contracte încheiate, fie în baza unor prevederi legale.,,
1.1.Creanțele și datoriile comerciale, noțiuni teoretice
Entitățile economice își desfășoară activitatea într-un anumit context economic și comercial, al unui sistem de relații de decontare cu clienții, furnizorii, cu salariații, și implicit cu organismele de protecție socială, cu bugetul statului și alte organisme publice și cu alte persoane fizice și /sau juridice din țară sau din afara țării.
Aceste relații de tip comercial generează apariția creanțelor pentru furnizori și apariția datoriilor corespunzătoare clenților firmelor respective; de regulă termenele de decontare este o perioadă de timp mai mică de un an.
Creanțele entității reprezintă drepturile generate de existența unui decalaj între momentul livrării de bunuri economice sau servicii prestate și lucrări executate și momentul primirii a unui echivalent valoric sau a unei contraprestații pe măsură, numit momentul decontării.
Întreprinderile care au beneficiat de bunuri și/sau servicii și lucrări executate se numesc clienți, debitori.
Datoriile sunt obligații ale entității, surse străine atrase de la anumiți creditori. Existența lor se produce datorită decalajului de timp dintre momentul primirii unor bunuri economice și/ sau servicii prestate sau lucrări executate și cel al livrării unui echivalent valoric sau a unei contraprestații pe măsură.
Întreprinderile care au livrat bunurile și/ sau serviciile prestate și lucrările executate se numesc furnizori, creditori.
Evaluarea creanțelor și datoriilor adică a sumelor de încasat și a sumelor de plătit se face în momentul apariției lor în întreprindere, la valoarea lor nominală, consemnată în documentele de evidență contabilă.
Creanțele și datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în moneda națională, în lei, la cursul de schimb existent la data efectuării operațiilor care le-au generat. Apariția diferențelor favorabile sau nefavorabile de curs valutar datorate cursurilor de schimb ale devizelor care sunt diferite la data înregistrării lor față de data încasării creanțelor sau plății datoriilor, sunt consemnate în contabilitate ca venituri sau cheltuiel din schimb valutar.
Documentele justificative aferente creanțelor și datoriilor comerciale sunt reprezentate de facturi, avize de însoțire a mărfurilor livrate, ordine de plată, cecuri, bilete la ordin, cambii, chitanțe, bonuri fiscale.
1.2. Clasificarea creanțelor și datoriilor
După perioada de timp la care se referă creanțele și datoriile se împart în:
Creanțe și datorii pe termen scurt cu perioadă de decontare mai mică de un an; acestea sunt generate de desfășurarea ativității de exploatare atât datoriile cât și creanțele generate de veniturile din exploatare, creanțe comerciale, creanțe din gestiunea titlurilor de plasament și alte titluri de valori reprezentând componente ale trezoreriei; creanțe și datorii din cadrul grupului cu asociații numite creanțe din afara grupului de exploatare,
Creanțe și datorii pe termen mediu cu perioadă de decontare unu – cinci ani; imobilizările financiare se pot încadra la ceastă categorie,
Creanțe și datorii pe termen lung cu perioadă de decontare mai mare de cinci ani; imobilizările financiare se pot încadra la ceastă categorie, credite bancare pe termen lung, lesingul financiar și operațional.
Datoriile și creanțele din cumpărări, vânzări pe credit pot fi clasificate ținând seama de anumite criterii precum:
Natura activelor cumpărate sau vândute pe credit ca datoriile și creanțele provenind din cumpărări, vânzări de bunuri și servicii; datorii și creanțe provenind din achiziționarea sau vânzarea de imobilizări.
Natura creditelor obținute la cumpărare, vânzare, și de documentele de decontare și pot fi datorii și creanțe din cumpărări, respectiv vânzări pentru creanțe pe credit comercial, datorii din cumpărări și creanțe din vânzări, pe credit cambial acordate pentru achiziționarea de bunuri, servicii, imobilizări; sau achiziționarea sau vânzarea prin acordarea de avansuri, acreditive.
Scadența datoriilor și a creanțelor din vânzări de bunuri , servicii și lucrări executate care au un termen stabilit pe baza documentelor ca factura și/ sau consemnate în contractele comerciale sau datorii și creanțe neexigibile la un anumit termen, scadență.
După sfera lor de aplicare datoriile provenite din cumpărări și creanțele provenite din livrări pot fii:
Interne, în interiorul țării;
Externe, în afara țării în Uniunea Europeană;
Externe în afara Uniunii Europeane;
După natura lor și modul de plată sau încasare se pot clasifica astfel datoriile provenite din cumpărări și creanțele provenite din livrări pot fii:
Comerciale către furnizori și creditori; clienți și debitori; decontate numerar
Comerciale către furnizori și creditori; clienți și debitori; decontate prin virament bancar (op) a se vedea Anexa1
Comerciale către furnizori și creditori; clienți și debitori; decontate prin efecte comerciale( cambie, bilet la ordin , cec) a se vedea Anexa 1
Către salariați ca remunerația pentru munca prestată;
Către bugetul statului și alte organisme locale și naționale ca impozite și taxe, contribuțiile sociale aferente salariilor, tva-ul de plată; respectiv creanțe și datorii sociale și creanțe și datorii fiscale.
1.3. Particularități privind creanțele și datoriile societății
Operațiile de decontare ce se creează față de furnizori sau clienți provin din aprovizionări sau vânzări.
În ceea ce privește mărimea propriu zisă a datoriilor față de furnizori, pentru cumpărările și plățile efectuate se evidențiează faptul că nu întodeauna prețul negociat este cel de pe factură, pentru că intervin anumite reduceri de preț care efectuează anumite diminuări de valoare la furnizor deci o diminuare a creanței de încasat, și pentru client este o diminuare a datoriei de plătit.
Tipuri de reduceri întâlnite în creditul comercial valabile atât pentru datoriile cât și pentru creanțele întreprinderii economice:
Rabaturile sunt reduceri comerciale, procentuale de prețuri acordate de către furnizori clienților consemnate în facturile de vânzare ale furnizorilor, aceste reduceri se dau pentru mici defecte, nesemnificative, lichidări de stoc;
Remizele sunt reduceri comerciale procentuale de prețuri acordate de către furnizori clienților săi, consemnate în facturile de vânzare ale furnizorilor, fie pentru o cantitate considerată mare de către furnizor, peste o anumită limită minimă numită de altfel remiza de cantitate sau așa numita remiză pentru revânzare care șină cont de poziția preferențială a unui client din totalul clientelei întreprinderii economice;
Risturnurile sunt reduceri comerciale procentuale de prețuri, acordate după o anumită anumită de timp. Ele se acordă de către furnizori clienților săi pentru cumpărările repetate pe care aceștia le-au efectuat și care depășesc o anumită valoare într-un anumit interval de timp de regulă un an. Acestea se consemnează de către furnizori în facturi distincte emise cu acest scop fiind necesar evidențierea lor în contabilitate pentru a diminua datoriile cliențiilor față de furnizori.
Sconturile de decontare reprezintă reduceri procentuale de prețuri pe care furnizorii le acordă clienților săi și le înscriu distinct într-o factură în cazul în care își plătesc datoriile înaine de scadențastabilită prin contracte. Acestea sunt cheltuieli financiare pentru furnizor, respectiv venituri financiare pentru client.
1.4. Reguli de decontare a datoriilor și creanțelor în numerar
Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor entității economice în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții personalul, asigurărilor sociale, organismele statului și locale, bugetul statului, debitorii și creditorii diverși. În contabilitatea furnizorilor și clienților se înregistrează operațiunile privind cumpărările, livrările de mărfuri, produse, servicii, și alte operațiuni similare efectuate pe bază de documente justificative. La scăderea din evidență a creanțelor și datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise entitățile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora, adică sunt necesare existente de confirmări de solduri, dovezi că societățile sunt în faliment, insolvabilitate, sau chiar radiate.
În cazul decontărilor în numerar a creanțelor și datoriilor au existat în mod continuu regulamente și legi care reglementează plafonul încasărilor și plăților în numerar. Ultima lege dată în acest domeniu este Legea 70/2015 modificată în 2016 prin ordonanță de urgență. Cu ocazia aprobării acestei legi a fost abrogată OUG nr 15/1996 privind întărirea disciplinei financiare. Legea 70/2015 se adresează persoanelor juridice, persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale, întreprinderilor familiale, liber profesioniștilor, persoanelor fizice care desfășoară activități în mod independent, socieri sau alte entități cu sau fără personalitate juridică. Toate aceste persone se obligă conform legii acesteia să deconteze creanțele și datoriile entității în anumite plafoane și reguli stabilite de lege pentru încasările și plățile în numerar.
Legea prevedea inițial: Aceste categorii de persoane pot efectua încasări de la alte persoane din categoria celor menționate anterior într-un plafon de 5000 lei/zi, plafon ce se ridică la suma de 10.000 lei în cazul unităților de tip cash& cary. Ele pot face și plăți plafonate la 5000 lei/ beneficiar dar nu mai mult de 10.000 lei, acelați plafon pentru societățile cash&cary. Se pot acorda avansuri de trezorerie în limita unui plafon zilnic de 5.000 lei pentru fiecare beneficiar de avans, fără a depăși plafoanele zilnice. Încasările și plățile fragmentate în numerar pentru facturi mai mari de 5.000 lei sau de 10.000 lei dacă sunt ale magazinelor cash & cary sunt interzise de această lege. Decontarea se va face prin instrumente bancare pentru valori mai mari ale facturilor. Încasările în numerar de la persoane fizice sunt limitate la un plafon zilnic de 10.000lei către o persoană dar fac excepție contractele de vânzare cumpărare cu plata în rate. Plățile în numerar deci decontarea datoriilor sunt limitate la un plafon de 10.000lei, adică se referă și la plățile de dividende, restituiri de împrumuturi, plăți de cesiune de creanță sau alte drepuri similare.
Se pot efectua cu numerar, fără să intre sub incidența legii:
Depunerea de numerar în conturile deschise la instituțiile de credit
Plata diurnei, indemnizașia și cazarea în cazul deplasării,
Plata cheltuielilor de deplasare
Plata impozitelor și taxelor, amenzi, penalități către organismele statului,
Plata datoriilor salariale,
Depunerea de numerar în bancomate,
Depunerea unor sume către instituții ce efectuează servicii de plată autorizate.
Plafonele acestea se aplică și la persoanele care au mai mule casierii și se aplică pe fiecare casierie.
În cazul returilor de bunuri și servicii pentru facturi stornate, sumele restituite către beneficiari se pot face cu numerar într-un plafon de 5.000 lei respetiv 10.000 lei iar diferența prin instrumente bancare. În cazul returnării de bunuri către persoane fizice sau neprestări de servicii către persoane fizice, restituirea sumelor poate fi făcută în numerar în limita a 10.000 lei. Dar în cazul în care persoana fizică declară că nu deține cont bancar, restituirea se face integral în numerar îndiferent de nivelul sumei de restituit. Operațiunile de încasări și plăți în numerar între persoane fizice când nu se utilizează sistemul bancar ce au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor,asupra prestărilor de servicii precum și cele reprezentând acordarea și restituirea de îmrumuturi între persoane fizice se pot efectua în limita unui plafon zilnic de 50.000 lei fiecare tranzacție. Se interzic deci decontarea în numerar a creanțelor și datoriilor fragmentate pentru tranzacții mai mari de 50.000lei amenda contravențională fiind de 10% din suma încasată sau plătită peste plafonul reglementat. Acordarea unor avantaje clienților ce plătesc cu numerar sau acordarea de către bănci a unor sume mai mari decît plafoanele ori fragmentarea solicitărilor de numerar se sancționează cu amendă între 3.000 lei și 4.500 lei. Competența să aplice sancțiunile legii revin organelor Ministerului Finanțelor Publice și ale ANAF.
OUG nr 32/2016 care modifică legea amintită mai sus prevede că orice entitate persoană fizică sau juridică va putea retrage din contul bancar o sumă mai mare de 10.000 lei pe zi atât timp cât plata în numerar fa fi efectuată către o persoană fizică și va reprezenta contravaloarea unor bunuri și servicii, dividende, cesiuni de creanțe. Actul normativ menționat stabilește că organizatorii de nunți și botezuri vor avea posibilitatea să solicite Fiscului, prin intermediul cererii, depășirea plafonului de încasări în numerar de la persoanele fizice.
1.5. Evaluarea datoriilor și creanțelor
În scopul prezentării în situațiile financiare anuale creanțele se evaluează la valoarea probabilă de încasat iar creanțele și datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în lei și în valută. În conformitate cu prevederile Legii contabilității nr 82/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare orice opreațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei, într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ. Evaluarea creanțelor și datoriilor se realizează la valorea lor nominală, valoarea efectivă la data apariției lor, la intrarea lor în contabilitate. La inventarierea creanțelor și datoriilor pot să fie diferite față de valoarea lor nominală. La apariția unor datorii probabile se constituie provizioane pentru riscuri și cheltuieli. Pentru creanțele și datoriile în devize există unele particularități, acestea se înregistrează în lei ți în valută, pentru lei se folosețte cursul de schimb al valutei în vigoare la data realizării operațiilor. Fluctuația cursului de schimb determină apariția de cheltuieli sau venituri din schimb valutar corespunzătoare diferențelor de curs favorabile sau nefavorabile. Datoriile și creanțele în devize se inventariează și evaluează la închiderea exercițiului financiar la cursul de referință al Băncii Naționale a României din ultima zi a anului, a exercițiului financiar.
CAPITOLUL 2 ASPECTE PRIVIND CONTABILIZAREA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR
Contabilitatea se organizează conform legislației în vigoare:
Legea contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, 2016; OMFP nr 1802 din 29 decembrie 2014-Partea I-pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent Ministerul Finanțelor Publice publicat în Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014. OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitlurilor proprii; OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune; OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice, publicat în Monitorul Oficial nr 910 din 9 decembrie 2015; Legea contabilității nr 31/1990, privind societățiile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2016, emitent Monitorul Oficial nr688 din 10 septembrie 2015.
2.1. Contabilitatea creanțelor
Creanțele comerciale sunt rezultatul vânzărilor de bunuri, produse, mărfuri sau servicii, executarea diverselor lucrări către terți, evidențiate în contabilitate prin conturile de clienți și conturi asimilate. Pentru înregistrarea creanțelor se folosesc conturile din clasa 4 ” Conturi de terți ,, cu :
Gr 41. Clienți și conturi asimilate
411. Clienți
4111 Clienți (A)
4118 Clienți incerți sau în litigiu (A)
413 Efecte de primit de la clienți (A)
418 Clienți facturi de întocmit (A)
419 Clienți creditori (P)
Conturile din această grupă sunt conturi de activ mai puțin 419 clienții creditori, ele încep să funcționeze prin debitare cu existențele de activ și intrările de activ și se creditează cu iețirile de activ prezentînd un sold final debitor, sau sold egal zero care devine sold inițial debitor în perioada următoare.
Contul 4111” Clienți,, este deci un cont de activ care ține evidența decontărilor cu clienții pentru produsele semifabricatele, materiale, mărfuri, lucrări și servicii executate pe bază de facturi; se debitează cu valoarea la preț de vânzare a bunurilor livrate și serviciilor prestate, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă și se creditează cu sumele încasate de la clienți; soldul contului este debitor și reprezintă sumele datorate de către clienți.
4118 Clienți incerți sau în litigiu (A). Acest cont ține evidența clienților încerți, rău platnici, aflați în litigiu; fiind un cont de activ începe să funcționeze prin debitare cu valoarea bunurilor livrate, prestărilor efectuate sau a lucrărilor executate clienților care se dovedesc ulterior că sunt rău platnici, dubioși sau în litigiu. Se creditează cu sumele încasate de la clienți incerți sau în litigiu sau cu sumele trecute pe pierderi cu prilejul scăderii din evidența clienților incerți inclusiv tva-ul aferent iar soldul rămas la sfârșitul perioadei de gestiune este un sold debitor care indică totalitatea sumelor datorate de clienții incerți sau în litigiu.
413 Efecte de primit de la clienți (A). Ține evidența drepturilor de creanță stabilită pe bază de efecte comerciale, este un cont de activ deci începe să funcționeze prin debitare cu sumele datorate de clienți reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate și se creditează cu valoarea efectelor comerciale primite de la clienți iar soldul final debitor la sfârșitul unei perioade de gestiune, sfârșitul exercițiului indică valoarea efectelor comerciale de primit.
Contul 418 ” Clienți, facturi de întocmit(A),, evidențiează livrările de bunuri, prestările de servicii și lucrări executate inclusiv taxa pe valoarea adăgată corespunzătoare pentru care nu au fost întocmite facturi, este un cont de activ și se debitează cu valoarea livrărilor către clienți aferente exercițiului financiar, pentru care nu s-au întocmit facturi și se creditează cu valoarea facturilor către clienți. Alte conturi implicate tva ul aferent 4427 (4428), diferențele de curs valutar după caz. În credit se înregistrează diferențele de curs valutar constatate cu ocazia facturării. Soldul contului este debitor fiind un cont de activ și reprezintă valoarea bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate fără facturi întocmite.
419 Clienți creditori (P). Este singurul cont din grupă care are funcție de pasiv și exprimă obligațiile entității economice față de clienții ei pentru avansurile încasate de la aceștia.
Avansurile se vor lichida pe măsura decontăriilor pe seama facturărilor livrărilor de bunuri și sau de servicii și lucrări executate, urmând a se încasa doar diferențele dintre factura totală și avansul primit.
Se creditează cu sumele încasate de la clienți ca avansuri ptr bunuri ce se vor livra și /sau servicii prestate și lucrări executate soldul contului este creditor și reprezintă totalitatea sumelor ce se datorează clienților la un moment dat.
2.2. Contabilitatea datoriilor
Organizarea contabilității operațiilor de decontare cu furnizorii respectiv cele ce marchează datoriilor comerciale, se realizează cu ajutorul conturilor sintetice care aprțin Grupei 40 ” Furnizori și conturi asimilate,, din cadrul ” Planului de conturi general,,:
401 Furnizori (P)
403 Efecte de plătit(P)
404 Furnizorii de imobilizări(P)
405 Efecte de plătit pentru imobilizări(P)
408 Furnizori facturi nesosite(P)
409 Furnizori debitori(A)
Conturile de obligații față de furnizori au anumite trăsături comune:
Au funcție contabilă de pasiv mai puțin contul 409 Furnizori debitori care are funcție contabilă de activși are conținut economic de creanțe;
Reflectă în credit costul de achiziție sau prețul prestabilit aferent achiziționări efectuate cu titlu oneros sau valoarea acceptată a cambiilor sau a biletelor la ordin;
Oglindesc în debit plățile directe efectuate către furnizori sau pe cele indirecte realizate la scadență pe bază de efecte comerciale;
Sunt conturi de bilanț și pot prezenta solduri creditoare, care se referă la datoriile nedecontate sau la valoarea efectelor de plătit;
Suma soldurilor finale creditoare existente la sfârșitul anului se înscrie în pasivul bilanțului în grupa de datorii;
Evidența analitică se organizează pe datorii de obligații, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică, iar apoi furnizorii se pot grupa în furnizori interni și externi dacă este cazul și mai departe se pot grupa pe scadențe, termene de plată: scurt de până la un an, mediu cuprins între 1-5 ani și lung peste 5 ani.
Contul 401 Furnizori are funcție contabilă de pasiv.
În creditul 401 Furnizori:
Se înregistrează prețul de cumpărare facturat de către furnizori, pentru achiziționarea de active circulante, aflându-se în corespondență cu conturile corespunzătoare achizițiilor, 301 Materii prime, 302 Materiale consumabile,371 Mărfuri, 381 Ambalaje, 308 Diferențe de preț la materii prime și materiale, 378 Diferențe de preț la mărfuri, 388 Diferențe de preț la ambalaje; diferențele de curs valutar 665 Cheltuieli din diferențe de curs valutar; valoarea materialelor aprovzionate și incluse în cheltuieli, consumul de energie și apă, valoarea ambalajelor care circulă în regim de restituire, valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terți, și altele, prin debitul contului 604 Cheltuieli privind materialele nestocate, 605 Cheltuieli privind energia și apa, 409 Furnizori – debitori, și respectiv 611 Cheltuieli de întreținere și reparații, 628 alte cheltuieli cu serviciile legate de terți; de asemenea se face și înregistrarea tva-ului aferent(4426 tva colectată, sau 4428 Tva neexigibilă).
În debitul contului 401 Furnizori
Se înregistrează:
Diminuarea datoriilor față de furnizori ca urmare a plății efectuate sau a biletelor la ordin ori a cambiilor subscrise și acceptate, prin creditul conturilor de trezorerie, de credite bancare pe termen lung și mediu și respectiv contul 403 – Efecte de plătit; diferențele favorabile de curs valutar prin creditul contului 765 -Venituri din diferențe de curs valutar, sconturilor financiare 767 – Venituri din sconturi obținute; diminuarea datoriilor față de furnizori cu avansurile acordate anterior, cu valoarea ambalajelor returnate furnizorilor,
Soldul contului este creditor și indică totalul datoriilor față de furnizori.
Contul 404 – Furnizori de imobilizări este un cont de pasiv și funcționează similar cu contul descris anterior cu mențiunea că se referă la conturile de evidenșă a imobilizărilor corporale, necorporale facturate de furnizorii acestora. Conturile ci care intră în corespondență sunt 201- Cheltuieli de constituire , 2111 – Terenuri, 212 -Construcții și altele; se înregistrează în creditul contului și diferențele de curs valutar 665 Cheltuieli din diferențe de curs valutar, de asemenea se face și înregistrarea tva-ului aferent (4426 tva colectată, sau 4428 Tva neexigibilă).
În debitul contului se înregistrează:
Decontările datoriilor față de furnizori, prin creditul conturilor care indică forma de plată, cum sunt cele de trezorerie, credite bancare, sau efecte de plătit, diferențele de curs valutar evidențiate de contul de venituri de curs valutar, veniturile financiare din sconturi acordate.
Soldul contului este creditor și indică totalul datoriilor față de furnizori.
Conturile 403- Efecte de plătit și 405 Efecte de plătit pentru imobilizări asigură urmărirea decontărilor obligațiilor de plată prin intermediul efectelor comerciale precum cambia, biletul la ordin. Se evidențiează valoarea acceptată de către furnizor prin debitul conturilor de furnizori(401;404), în creditul conturilor de mai sus 403, 405 , tot în credit diferențele de curs valutar ce sunt reprezentate prin cheltuieli;
În debitul conturilor 403,405 se înregistrează plățile ce se vor efectua către furnizori, la scadența efectelor comerciale prin creditul contului ce conturi curente la bănci, diferențele favorabile de curs valutar reprezentate de veniturile de curs valutar.
Soldul conturilor 403,405 este un sold creditor și evidențiează valoarea totală a efectelor comerciale decontate furnizorilor.
Contul 408 Furnizori facturi nesosite are ca și celelalte conturi descrise anterior funcție de pasiv și în creditul contului se înregistrează valoarea bunurilor aprovizionate, serviciilor prestate și lucrărilor executate înclusiv tv-ul aferent, valori pentru care nu s-au primit facturi, prin debitul conturilor corespunzătoare de valori materiale, cheltuieli cu terții;diferențele nefavorabile de curs valutar reprezentate de contul de cheltuieli din curs valutar.
În debitul contului 408 – Furnizori facturi nesosite, se înregistrează valoarea facturilor sositeprin creditul contului 401- Furnizori, diferențele favorabile de curs valutar evidențiate de contul 765 Venituri din diferențe de curs valutar.
Soldul contului 408 – Furnizori – facturi nesosite, este creditor și reprezintă toate facturile pe care unitatea nu le primește de la furnizori.
Contul 409 Furnizori-debitori, are funcție contabilă de activ.
În debitul contului se înregistrează avansurile acordate prin creditul conturilor de disponibilități bănești.
În credit se înregistrează avansurile regularizate ca urmare a primirii bunurilor, serviciilor și lucrările executate, în corespondență cu debitul contului 401-Furnizori.
Soldul contului 409 Furnizori-debitori este un sold debitor ți reprezintă avansurile acordate și neregularizate deci sunt acele avansuri rămase pentru care nu s-au primit bunurile și serviciile corespunzătoare.
Organizarea contabilității datoriilor față de salariați. Datoriile salariale și sociale – reprezintă salariile pe care întreprinderea le datorează angajaților în schimbul activității prestate și cotele aferente salariilor pe care întreprinderea le plătește la Bugetul Asigurărilor Sociale.
Fiecare angajat semnează un contract individual de muncă în care este prevăzut salariul de bază negociat pentru postul pe care-l ocupă (nu mai mic decât salariul minim pe economie, în prezent de 1450 lei de la 1 februarie 2017).
Lunar el realizează un salariu mai mare sau mai mic decât cel negociat, în funcție de forma de salarizare aplicată (în regie = pentru timpul lucrat, în acord = în funcție de gradul de îndeplinire a normelor de muncă, în cote procentuale = procent din volumul vânzărilor).
La salariul realizat, se adaugă o serie de îndemnizații și sporuri precum: indemnizații de conducere, spor de vechime, spor de noapte, spor de toxicitate.
Rezultă venitul brut realizat de angajat.
Conturile utilizate:
42. Personal și conturi asimilate
421. Personal – salarii datorate (P)
423. Personal – ajutoare materiale datorate (P)
424. Prime reprezentând participarea personalului la profit*13) (P)
425. Avansuri acordate personalului (A)
426. Drepturi de personal neridicate (P)
427. Rețineri din salarii datorate terților (P)
428. Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul
4281. Alte datorii în legătură cu personalul (P)
4282. Alte creanțe în legătură cu personalul (A)
Organizarea contabilității datoriilor față de bugetul statului privind obligațiile sociale. Toate datoriile aferente salariilor (reținerile angajaților + cotele unităților) se virează la Bugetul Asigurărilor Sociale, cu excepția impozitului pe venit care se virează la bugetul statului și a altor rețineri care se virează la instituțiile respective de exemplu garanțiile materiale se virează la CEC. Documentul de evidență contabilă este este statul de plată, iar pentru plata contribuțiile sociale ordinul de plată sau foaia de vărsământ către trezoreria statului.
Din venitul brut al fiecărui salariat se scad următoarele:
contribuția angajatului la asigurările sociale
contribuția angajatului la Fondul de șomaj
contribuția angajatului la Fondul asigurărilor de sănătate;
impozitul pe venitul din salarii, 16% din venitul impozabil.
Venitul impozabil se obține scăzând din venitul brut primele trei contribuții, deducerea personală de bază, cheltuielile profesionale și o serie de deduceri suplimentare dacă angajatul are în întreținere soț/soție, copii sau persoane cu handicap:
avansul plătit la data chenzinei 1;
alte rețineri: rate locuință, imputații, garanții materiale, chirii, popriri .
Restul de plată reprezintă datoria rămasă de achitat angajaților la data realizării lichidării salariului lunar.
Dacă însumăm la nivel de întreprindere veniturile brute ale tuturor angajaților, obținem fondul de salarii brut. Asupra acestui fond se calculează o serie de cote care constituie datorii ale întreprinderii față de Bugetul Asigurărilor Sociale:
CAS (contribuția unității la asigurările sociale)
contribuția unității la Fondul asigurărilor de sănătate
contribuția unității la Fondul de șomaj
contribuția unității la Fondul de risc și boală
contribuția unității la Fondul pentru concedii medicale
contribuția unității la Fondul pentru garantarea creanțelor salariale
Conturile utilizate:
43. Asigurări sociale, protecția socială și conturi asimilate
431. Asigurări sociale
4311. Contribuția unității la asigurările sociale (P)
4312. Contribuția personalului la asigurările sociale (P)
4313. Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate (P)
4314. Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate (P)
437. Ajutor de șomaj
4371. Contribuția unității la fondul de șomaj (P)
4372. Contribuția personalului la fondul de șomaj (P)
438. Alte datorii și creanțe sociale
4381. Alte datorii sociale (P)
4382. Alte creanțe sociale (A)
Conturile funcționează similar cu cele prezentate anterior.
Organizarea contabilității datoriilor fiscal-rețineri fiscale către bugetul statului. Datorii fiscale – reprezintă impozitele și taxele datorate de întreprindere la bugetul statului: impozit pe venitul din salarii, impozit pe profit, impozit pe dividende; taxe vamale; accize; TVA.
Conturile folosite:
44. Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate
441. Impozitul pe profit/venit
4411. Impozitul pe profit (P)
4418. Impozitul pe venit (P)
442. Taxa pe valoarea adăugată
4423. TVA de plată (P)
4424. TVA de recuperat (A)
4426. TVA deductibilă (A)
4427. TVA colectată (P)
4428. TVA neexigibilă (A/P)
444. Impozitul pe venituri de natura salariilor (P)
Fiind conturi din clasa 4 funcționează similar cu cele prezentate anterior.
2.3. Prezentarea datoriilor și creanțelor în situațiile financiare anuale
Situațiile financiare anuale sunt formate din:
Bilanțul – cod 10, Cont de profit și pierdere -cod 20; note explicative la situațiile financiare anuale, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, notele explicative la situațiile financiare anuale, aceste documente vor fi însoțite de formularul, Date informative- cod 30 și de formularul -Situația activelor imobilizate- cod 40.
Structura bilanțului – principalii indicatori sunt: active imobilizate, active circulante, investiții pe termen scurt , casa și conturi la bănci, cheltuieli în avans, datorii: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an, provizioane,venituri în avans, capital și rezerve, prime de capital, rezerve și reevaluare, rezerve, profitul reportat, profitul brut și net al exercițiului sau pierdere, totalitatea capitalurilor proprii. Cu ajutorul bilanțului contabil se realizează principala trăsătură a metodei contabilității care este dubla reprezentare a averii.
Bilanțul contabil reflectă în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre bunurile economice și sursele de finanțare a acestora. Bilanțul se prezintă sub formă de tabel format din două părți: partea stângă denumită activ, care reflectă bunurile economice și partea dreaptă denumită pasiv, care reflectă sursele de finanțare a bunurilor economice reflectate în activ.
Contabilitatea furnizorilor se ține pe fiecare persoană fizică sau juridică, în contabilitatea analitică furnizorii se grupează în furnizori interni și externi, iar în cadrul acestora, pe termene de plată. Evaluarea datoriilor în situațiile financiare anuale se face la valoarea lor probabilă de plată. Evaluarea la bilanț a datoriilor exprimate în valută și acelor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.
La data întocmirii situațiilor financiare, creanțele și datoriile aferente în valută se evaluează la cursul publicat de Banca Națională a României, valabil pentru data întocmirii situațiilor financiare, respectiv pentru ultima zi a exercițiului financiar.
Creanțele și datoriile aferente fondurilor nerambursabile primite de la Comunitatea Europeană se evaluează la cursul publicat de Banca Centrală Europeană, valabil pentru ultima zi a lunii în care se întocmesc situațiile financiare
Creanțele includ: creanțe comerciale, care sunt datorate de clienți pentru bunurile vândute, lucrările executate sau serviciile prestate în cursul normal al activității, vânzările de bunuri, executările de lucrări și prestările de servicii, efectuate pe baza efectelor comerciale de încasat, sume datorate de directori, acționări, angajați sau companii afíliate. Creanțele se evidențiează în baza contabilității de angajamente, conform prevederilor legale sau contractuale
Evaluarea creanțelor la data bilanțului, se efectuează prin scăderea din evidență a creanțelor cu termene de încasare prescrise se efectuează numai după ce au fost întreprinse toate demersurile legale pentru decontarea acestora. Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate sub 1 an. În situațiile financiare anuale, creanțele se evaluează și se prezintă la valoarea probabilă de încasat.
Atunci când se estimează că o creanță un se va încasa integral, se înregistrează ajustări pentru depreciere la nivelul sumei care un se mai poate recupera. Evaluarea la bilanț a creanțelor exprimate în valută și a celor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutare comunicat de BNR, valabil la data încheierii exercițiului financiar.
În bilanț sunt trecute creanțele și datoriile sunt prezentate în formularul 010-Bilanț, în cadrul ACTIVELOR:ACTIVE CIRCULANTE:
2.CREANȚE –adică sumele care urmează să fie încasate după o periodă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element (411+413+418+425+431+437+4282+4382+441+4092+4424….+4662)
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN
AN (ct.161+162+166+167+168-169+269+401+403+404+405+408+419+421+423
+424+426+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***+444***+446***+447***+4481+451***+453*** …+519)
G. DATORII:SUMELE CARE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA MAI MARE DE UN AN (ct.161+162+166+167+168-169+269+401+403+404+405+408+419+421+423
+424+426+427+4281+431***+437***+4381+441***+4423+4428***+444***+446***+447***+4481+451***+453*** …….+519)
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA CREANȚELOR ȘI DATORIILOR LA SC SEMBRAZ SA SIBIU
3.1. Prezentarea generală a societății SC Sembraz SA Sibiu
SC Sembraz SA Sibiu este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu sub numărul J32/207/1991, având cod unic de înregistrare RO790619.
Societatea functionează ca societate pe acțiuni conform Legii 31/1990 republicată, cu modificările și completarile ulterioare, având drept activitate de bază fabricarea de mașini și utilaje pentru agricultură.
Obiectul de activitate este prevazut în Actul constitutiv al societății, și potrivit clasificării CAEN, activitatea principală este „Fabricarea mașinilor și utilajelor pentru agricultura și exploatări forestiere, conform cod CAEN 2830.
SC Sembraz SA Sibiu este societate pe acțiuni deținută public conform Legii numărul 297/2004 privind piața de capital.
De la înregistrarea la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în anul 1997, acțiunile societății s-au tranzacționat pe piața de capital la Bursa de Valori București, piața RASDAQ, la categoria a-III-a, având simbolul SEBZ, pană în data de 05.06.2016.
AGEA din data de 27.01.2016 a hotărât ca acțiunile societății să fie listate pe sistemul alternativ de tranzacționare administrat de Bursa de Valori București.
Este o societate de interes public, situatiile financiare sunt întocmite conform Legii contabilitatii nr.82/1991, a Ordinului MEFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor Contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare consolidate și Ordinului MFP 4160/31.12.2016 privind principalele aspecte legate de întocmirea situațiilor financiare anuale și a raportarilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitățile teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice .
Auditarea situațiilor financiare conform Hotararii AGA pentru anul 2016 se efectuează de Auditorul Financiar Tudor Constantin – membru CAFR.
Conducerea societații. În anul 2016 administrarea societății a fost asigurată de Dl. Stan Iulian în calitate de Administrator unic în baza contractului de administrare pentru o perioada de 4 ani, respectiv 01.07.2014 – 30.06.2018.
Conducerea executiva a fost asigurata de dl. Francu Constantin îndeplinind funcția de director în baza contractului de mandat pentru o perioadă de 2 ani, 01.07.2015 – 30.06.2017.
În calitate de Administrator unic, în cadrul ședintelor ținute la sediul societății cu persoane responsabile pentru buna desfașurare a activității: director general, director economic, consilier juridic, cadre tehnice și economice de specialitate, auditor intern, au analizat și discutat problemele privind gestionarea societății conform mandatului acordat de acționari.
În urma acestor ședințe, s-au emis decizii care au fost puse în practica de conducerea executivă a societății, astfel :
Aprobarea programului de activitate al societății pentru fiecare trimestru;
Eficientizarea activității de produțtie și de închiriere și fructificarea optima a disponibilităților bănești;
Dimensionarea activității de producție și alocarea de resurse în așa fel încât activitatea sa fie rentabilă;
Activitatea societății să fie derulată în așa fel încît să nu se înregistreze locuri înguste în funcționare ;
Intensificarea eforturilor de contractare de noi clienți pentru activitatea de producție, care rămâne principala activitate a societății;
Urmărirea derularii etapelor pentru tranzacționarea acțiunilor pe piața AERO – Sistemul alternativ de tranzacȘionare ATS;
Actualizarea procedurilor de lucru privind activitatea de control financiar preventiv și activitatea de control intern și aprobarea Regulamentului de guvernanță corporatistă;
Actualizarea politicilor contabile ale societății și stabilirea circuitului documentelor;
Verificarea lunară a încadrării în Bugetul de Venituri și Cheltuielișsi stabilirea de măsuri pentru stricta corelare între activitatea de producție și salariile acordate;
Capitalul social și structura acționariatului. Capitalul social subscris și vărsat la 31.12.2016 se prezinta astfel:
Tabelul 3.1. Capitalul social
Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu, raport administrator
Structura sintetică a capitalului social la 31.12.2016 comunicată de societatea de registru Depozitarul Central Bucuresti , se prezintă astfel:
Tabelul 3.2. Structura acționariatului
Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu, raport administrator
Figura 3.1. Structura acționariatului
Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu, raport administrator
Acțiunile societății sunt nominative, ordinare, dematerializate, indivizibile și se tranzacționează pe piața de capital Sistem Alternativ ATS, simbol SEBZ, începând cu data de 05.06.2016. Administratorul unic nu deține acțiuni la societate iar directorul general deține un numar de 49 acțiuni.
Prezentarea activelor societații. Întregul patrimoniu al SC SEMBRAZ SA Sibiu se afla în Sibiu, str. Henri Coanda nr.12., suprafața terenurilor este de 21.233 m2. Activele societății sunt în principal Hala de fabricație, Pavilionul tehnic și social, Depozitul mecanizat și alte constructii anexe necesare desfășurării normale a activității de producție.
Hala de productie este împarțită în 4 numere topografice, cu urmatoarele suprafețe:
Hala montaj = 4.024 m2;
Atelier sculărie = 955 m2;
Atelier = 1.189 m2;
Atelier = 619 m2;
Atelier = 512 m2.
Societatea a reușit sectorizarea fiecarui atelier cu contoare pentru energie electrica și gaz metan.
3.2. Particularități privind contabilitatea creanțelor la SC Sembraz SA
Monografie contabilă privind contabilitatea creanțelor la SC Sembraz SA:
Înregistrarea vânzărilor către clienți și Tva-ul aferent, lei:
Înregistrarea facturării bunurilor livrate cu notă de livrare sau aviz de expediție- lei-:
Înregistrarea diferențelor de curs valutar, creanțelor reactivate, valoarea ambalajelor în regim de restituire facturate clienților, lei :
Valoarea ambalajelor care circulă în regim de restituire, lei:
Contravaloarea efectelor comerciale acceptate și preluate în contul livrărilor sau prestărilor făcute, lei:
Sume datorate de clienții rău platnici sau în litigiu, în cazul constatării la sfârșitul perioadei de gestiune, că anumite creanțe nu se pot recupera parțial sau total se vor transfera din 4111 clienți în contul 41118 ”Clienți incerți sau în litigiu,, inclusiv tva-ul aferent, lei:
Contravaloarea avansurilor primite pentru bunuri și servicii, ambalaje în regim de restituire, lei:
Diferențele nefavorabile de curs valutar, lei:
Cheltuieli privind sconturile acordate, lei:
Contravaloarea creanțelor, diferențele de curs valutar:
Sumele recuperate încasate numerar sau prin virament bancar, diferențe de curs valutar aferente, creanțe nerecuperabile, lei:
Concomitent cu constatarea caracterului incert al creanței aplicând principiul prudenței se constituie un provizion pentru deprecierea creanțelor cu ajutorul contulu 491”Ajustări pentru deprecierea creanțelor -clienți (P),, care este un cont de pasiv, lei:
Acceptarea efectelor comerciale, diferențe de curs valutar dacă există, lei:
Efectele comerciale primite de la clienți, avalizarea cambiilor și a biletelor la ordin și diferențele de curs valutar dacă este cazul, lei:
Sumele de bani primite de la clienți ca avansuri, lei:
3.3. Particularități privind contabilitatea datoriilor la SC Sembraz SA Sibiu
Monografie contabilă pentru înregistrarea datoriilor la SC Sembraz SA
Achiziționarea de materii prime, lei:
3.4. Analiza datoriilor și creanțelor la SC Sembraz SA Sibiu
Rezultatele economico – financiare activitatea financiar – contabilă Execuția Bugetului de Venituri și Cheltuieli. Execuția Bugetului de Venituri și Cheltuieli pentru anul 2016 precum și raportarea realizărilor la prevederile bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de acționari pentru 2016 și la realizarile anului 2015 sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul 3.3.Execuția Bugetului de Venituri și Cheltuieli
Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu, raport administrator
Din analiza Bugetului de Venituri și Cheltuieli, se constată urmatoarele:
Cifra de afaceri a fost realizată în procent de 127,00 % față de buget și în procent de 134,42 % față de anul precedent; Veniturile totale prognozate pentru anul 2016 au fost sensibil superioare celor din anul 2015; Întreaga producție realizată de societate se executa pe comenzi ocazionale, atat pentru piata inerna, cat si pentru export;
Veniturile din exploatare au fost realizate în procent de 107,95 % față de 2015 și în procent de 112,03 % fața de buget; Analizând producția pe sortimente s-a constatat ca depașirea a fost generată de sortimentul -producție pentru export-și – reparații și prestații diverse;
Continuând activitatea de amenajare a spațiilor disponibile, în anul 2016 am reuțit sa majoram suprafașa închiriată la 5.010 mp la 31.12.2016, implicit crescând și veniturile din redevențe locații de gestiune și chirii, în anul 2015 înregistrându-se venituri cu 63.571 lei în plus față de 2015;
În afara împrumutului acordat SC Organe de Asamblare SA Brașov, disponibilitățile bănești le valorifica constituind depozite bancare la BRD și Banca Feroviara, dar in anul 2016 au scăzut continuu dobânzile bancare, odata cu scaderea dobanzii de referința a BNR;
Cheltuielile de exploatare realizate în procent de 111,91 % față de prevederile bugetului , fiind inferioare procentului de realizare a veniturilor cu 1,2 %, au generat un profit din exploatare de 22.110 lei;
Au fost depașite și cheltuielile cu personalul cu suma de 19.343 lei datorită majorării salariului minim pe economie începând cu luna iulie 2016;
Cheltuielile financiare in suma de 6.651 lei reprezintî diferența de curs la schimbarea valutei în lei, avînd în vedere ca la schimb cursul practicat de bănci este mult sub cursul BNR;
Pentru corelarea cheltuielilor cu veniturile realizate, s-au luat măsuri continue de reducere a costurilor, astfel:
Cheltuielile cu materiile prime sunt corelate cu structura producției și ponderea acestora în prețul de producție al produselor;
Depașirea cheltuielilor cu materii prime a fost generaă numai de structura producției, executănd produse înn care ponderea cheltuielilor materiale a fost semnificativă;
Depașirea cheltuielilor cu utilitățile a fost influențată de structura producției, în special energie electrică;
Economia la cheltuieli cu reclama și publicitatea a fost generată de stocul de pliante și cataloage existent din anul 2015.
La rezultatul brut in suma de 70.189 lei s-a aplicat cota de impozit de 16 %, conform Codului fiscal ramând un rezultat net al exercitiului de 60.222 lei.
Bilanțul contabil la 31.12.2016.
Societatea a întocmit situațiile financiare aferente anului 2016 conform Ordinului MFP nr. 1082/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situțtiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate și Ordinului MFP 123/04.02.2016 privind principalele aspecte legate de întocmirea situațiilor financiare anuale și a a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la unitatile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.
În tabelul de mai jos prezentăm principalele elemente de bilanț, comparativ 2016 cu 2015:
Tabelul 3.4. Principalele elemente de bilanț 2015-2016
Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu, raport administrator
Analizând situația posturilor din bilanț, comparativ 2016 cu 2015, se constată urmatoarele:
ACTIV
Imobilizările corporale în anul 2016 au crescut cu valoarea investițiilor de 29.829 lei, concretizată în modernizarea clădirilor existente. Imobilizarile corporale au fost diminuate cu suma de 34.919 lei reprezentând amortizarea cuprinsă pe costurile anului 2016;
Stocurile înregistreaza o diminuare cu 200.101 lei, rezultată în urma scăderii soldului producției în curs cu suma de 25.942 lei și a stocului de produse finite cu suma de 171.821 lei;
Stocul de materiale a înregistrat o diminuare cu 2.338 lei datorită repunerii în circuitul economic a materiilor prime fară mișcare și cu mișcare lentă;
Creanțele societății au înregistrat o creștere cu suma de 15.206 lei, societatea acceptând plata facturilor și la 60 și 90 zile;
Disponibilitățile societății au crescut cu suma 250.807 lei, societatea având un depozit de 70.000 euro și un depozit de 200.000 lei la Banca Feroviara.
PASIV
Datoriile societății au crescut cu suma de 601 lei reprezentând creșterea altor datorii (TVA de plată);
Capitalul social al societății nu a înregistrat modificări , ramânând la același nivel ca la 31.12.2015, adică 1.978.442,50 lei.
Rezervele din reevaluare au scazut cu surplusul din reevaluare care a fost trecut la rezerve;
Rezervele legale au crescut cu rezerva legala de 5 % din profitul aferent anului 2016;
Pierderea raportată s-a diminuat cu suma de 14.222 lei, ce reprezintă profitul net al anului 2015, conform hotararii AGA de acoperire a pierderilor din anii precedenți.
Profitul net al anului 2016 este în sumă de 60.222 lei;
Patrimoniul societatii a crescut în cursul anului 2016 cu suma de 60.823 lei.
Situația principalilor indicatori de eficiență:
Tabelul 3.5.Indicatori de lichiditate
Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu,
Figura 3.2. Indicatori de lichiditate
Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu
Indicatori de risc :
Societatea nu inregistreaza la 31.12.2016 credite bancare.
Indicatori de activitate :
Tabelul 3.6. Indicatori de activitate
Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu
Figura 3.3. Indicatori de activitate
Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu
Indicatori de rentabilitate:
Tabelul 3.7. Indicatori de rentabilitate
Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu
Figura 3.3. Indicatori de rentabilitate Sursa: autor pe baza situațiilor financiare SC Sembraz SA Sibiu
CONCLUZII, PROPUNERI
Contabilitatea financiară are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu mediul ei extern, pentru determinarea periodică și sistematică a situației patrimoniale și financiare, cât și a rezultatelor operațiilor efectuate. Informațiile divulgate de contabilitatea generală se fac publice și ele satisfac nevoi de ordin economic, financiar, juridic și fiscal.
Deși informațiile utilizate pentru luarea deciziilor de către manageri sunt furnizate în cea mai mare parte de contabilitatea manageriala, contabilitatea financiară produce și ea informații pentru gestiunea curentă a clienților și furnizorilor și pentru fundamentarea deciziei de investiție și finanțare.
Contabilitatea financiară nu reprezintă numai un sistem de colectare a informațiilor, ci și un instrument de analiză și sinteză, realizând astfel un control al eficienței economice.
În plan intern, contabilitatea financiară este instrumentul de informare cu privire la gestionarea financiară a patrimoniului întreprinderii, iar în plan extern, ea se constituie ca un instrument care permite informarea terților despre rezultatele financiare ale întreprinderii.
Creanțele unei societăți comerciale :
Activele circulante în decontare sunt reprezentate prin creanțele întreprinderii, respectiv sumele pe care întreprinderea le are de încasat de la clienți în schimbul bunurilor vândute acestora.
Creanțele se înregistrează pe baza facturilor pe care întreprinderea le emite față de client, cu ocazia vânzării de bunuri și servicii.
Creanțele pot fi și în devize, atunci când exportăm bunuri și servicii unui client din altă țară. În acest caz se înregistrează fluctuațiile de curs valutar dintre momentul vânzării bunurilor și cel al încasării creanței.
Creanțele sunt în concluzie active circulante în decontare de natura: creanțelor comerciale (ață de clienți, a creanțelor față de acționari/asociați, a creanțelor fiscale precum TVA de recuperat de la bugetul statului, alte impozite și taxe de recuperat.
Datoriile unei societăți comerciale pot fi:
Capitalurile străine împrumutate sunt surse împrumutate de întreprindere de la alte firme sau bănci, în vederea completării surselor proprii insuficiente.
Au caracter rambursabil la termen (mediu – între 2 și 5 ani și lung peste 5 ani) și sunt purtătoare de dobândă. Pentru întreprinderea care beneficiază de împrumut, dobânda plătită reprezintă o cheltuială.
Cuprind următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligațiuni, credite bancare pe termen mediu și lung, datorii ce privesc imobilizările financiare și alte împrumuturi asimilate.
Împrumuturile din emisiuni de obligațiuni (credite obligatare). Se derulează pe bază de contract între două societăți pe acțiuni – una numită emitent, iar cealaltă obligatar. Au la bază obligațiunea ca hârtie de valoare ce conferă posesorului său calitatea de creditor asupra unei sume și dreptul de a obține dobândă. În scopul obținerii împrumutului, emitentul emite un număr de obligațiuni având o valoare nominală Vn . Emitentul vinde obligațiunile către obligatar, încasând împrumutul în schimbul acestora.Pe durata contractului, lunar și anual, el plătește obligatarului prin cont o dobândă calculată ca procent din valoarea nominală a împrumutului. La scadență emitentul restituie împrumutul și primește înapoi obligațiunile, operațiune numită răscumpărarea și anularea obligațiunilor.
Creditele bancare pe termen mediu și lung. Sunt împrumuturi primite de la bănci, în baza unor contracte de creditare și a unor garanții materiale.
Datoriile ce privesc imobilizările financiare. Sunt împrumuturi primite de la alte firme, la care întreprinderea deține titluri imobilizate, acțiuni pe termen lung.
Anual ea achită firmei respective dobânda, iar la scadență, restituie împrumutul din contul bancar.
Datoriile pe termen scurt sunt surse curente, care asigură finanțare din datorii în curs de decontare, având un grad de exigibilitate ridicat.
Cuprind: datorii comerciale, datorii salariale, datorii sociale, datorii fiscale, datorii față de acționari/asociați, datorii financiare etc.
Datoriile comerciale – se înregistrează față de furnizori, cu ocazia cumpărării de bunuri și servicii, reprezentând contravaloarea acestora.
Datoriile salariale și sociale – reprezintă salariile pe care întreprinderea le datorează angajaților în schimbul activității prestate și cotele aferente salariilor pe care întreprinderea le plătește la Bugetul Asigurărilor Sociale.
Datorii fiscale – reprezintă impozitele și taxele datorate de întreprindere la bugetul statului: impozit pe venitul din salarii, impozit pe profit, impozit pe dividende; taxe vamale; accize; TVA .
Impozitul pe profit – se calculează aplicând cota legală de 16% asupra profitului impozabil realizat de întreprindere (în cazul întreprinderilor mari).
Impozitul pe dividende se calculează în cotă de 10% asupra dividendelor brute ce se cuvin acționarilor.
Accizele (taxele de consumație) se calculează în procente diferențiate asupra
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) se calculează în cota de 19% asupra cumpărărilor și vânzărilor de bunuri și servicii.
Datoriile față de acționari sau asociați – reprezintă dividendele pe care întreprinderea le datorează acestora. Datoriile față de acționari se pot înregistra și atunci când acționarul acordă întreprinderii un împrumut rambursabil la termen și purtător de dobândă.
Datoriile financiare reprezintă creditele bancare cu termen de rambursare sub un an, purtătoare de dobândă.
Concluzii asupa studiului practic:
Conducerea societății din studiul nostru de caz, stabilește politicile contabile pentru operațiunile financiar contabile, și prin intermediul acestora își fundamentează deciziile. Politicile contabile au fost elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare anuale, a unor informații: relevante credibile.
Modificarea politicilor contabile este permisă doar dacă este cerută de lege sau are ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile entității.
Societatea trebuie să menționeze în notele explicative orice modificări ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii să poată aprecia dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod adecvat, efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei și tendință reală a rezultatelor activității societății. Principiile contabile conform IAS, societatea aplică princiipiile contabilității conform prevederilor legale în vigoare:
Principiul continuității activității.
Principiul permanenței metodelor.
Principiul prudenței.
Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv
Principiul necompensării.
Principiul prevalenței economicului asupra juridicului.
Principiul pragului de semnificație.
Contabilitatea financiară este reglementată prin norme unice pe țară și are drept scop reflectarea patrimoniului întreprinderii și calcul rezultatului activității într-o formă sintetică, globală.
Societatea SC Sembraz SA Sibiu are organizată contabilitatea conform legislației în vigoare, conform:
Legii contabilității nr 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea I – pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și Situațiile financiare anuale consolidate emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014;
OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,
OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,
OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015;
Legea nr 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2017 emitent: Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.
Contabilitatea se ține în limba română și în moneda națională iar contabilitatea operațiunilor în valută șe ține atît în valută cât și în lei. Situațiile financiare anuale individuale se întocmesc în limba romănă cât și în moneda națională. Utilizatorii situațiilor financiare întocmite în conformitate cu politici contabile, include investitorii actuali și potențiali, personalul angajat,creditorii, furnizorii ,clienții, instituțiile statului și alte autorități, precum și publicul, aceștia utilizează situațiile financiare întocmite pentru necesitățiile lor, în funcție de de părțile interesate, necesitățile de informații pot include următorele: investitorii au nevoie de informații pentru a decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să vândă instrumente de capital, acționarii sunt interesați de informații care le permit să evalueze capacitatea societății comerciale, de a plăti dividente, angajații sunt interesați de informațiile care le permit să evalueze capacitatea societății comerciale de a oferi remunerații, pensii și alte beneficii de pensionare precum și oportunități profesionale, creditorii sunt interesați de informațiile care le permit să determine dacă împrumuturile acordate vor fii rambursate la timp ca și plata dobânzilor pentru acestea; furnizorii și alți creditori sunt interesați de informațiile din situațiile financiare.
Concluzii analiza indicatori economici societate studiată SC Sembraz SA Sibiu:
Analizând situația posturilor din bilanț, comparativ 2016 cu 2015, se constată urmatoarele:
Imobilizările corporale în anul 2016 au crescut cu valoarea investițiilor de 29.829 lei, concretizată în modernizarea clădirilor existente. Imobilizarile corporale au fost diminuate cu suma de 34.919 lei reprezentând amortizarea cuprinsă pe costurile anului 2016;
Stocurile înregistreaza o diminuare cu 200.101 lei, rezultată în urma scăderii soldului producției în curs cu suma de 25.942 lei și a stocului de produse finite cu suma de 171.821 lei;
Stocul de materiale a înregistrat o diminuare cu 2.338 lei datorită repunerii în circuitul economic a materiilor prime fară mișcare și cu mișcare lentă;
Creanțele societății au înregistrat o creștere cu suma de 15.206 lei, societatea acceptând plata facturilor și la 60 și 90 zile;
Disponibilitățile societății au crescut cu suma 250.807 lei, societatea având un depozit de 70.000 euro și un depozit de 200.000 lei la Banca Feroviara.
Datoriile societății au crescut cu suma de 601 lei reprezentând creșterea altor datorii TVA de plată;
Capitalul social al societății nu a înregistrat modificări , ramânând la același nivel ca la 31.12.2015, adică 1.978.442,50 lei.
Rezervele din reevaluare au scazut cu surplusul din reevaluare care a fost trecut la rezerve;
Rezervele legale au crescut cu rezerva legala de 5 % din profitul aferent anului 2016;
Pierderea raportată s-a diminuat cu suma de 14.222 lei, ce reprezintă profitul net al anului 2015, conform hotararii AGA de acoperire a pierderilor din anii precedenți.
Profitul net al anului 2016 este în sumă de 60.222 lei;
Patrimoniul societăți a crescut în cursul anului 2016 cu suma de 60.823 lei.
PROPUNERI:
Susținerea unor soluții de accelerare a vitezei de rotatie a activelor circulante ;
1.Căile de accelerare a vitezei de rotație în faza aprovizionării, această fază care are un rol foarte important în desfășurarea normală, ritmică a producției, astfel că sunt necesare decizii și acțiuni care să asigure eliminarea perioadelor de inactivitate din cauza insuficienăei aprovizionării.
2.Alimentarea la timp, complexă și completă, a producției presupune desfășurarea fară întrerupere a procesului de aprovizionare și existența unui stoc permanent de materii și materiale, ceea ce reprezintă o premisă pentru creșterea producției și productivității muncii, reducerea costurilor și accelerarea vitezei de rotație.
3.Perfectionarea aprovizionării care poate avea loc prin creșterea operativitășii, adaptarea promptă la condițiile noi de pe piață, înlaturarea circulației greoaie a materiilor prime și a materialelor.
4.Selectarea furnizorilor dupa anumite criterii, încheierea la timp și respectarea contractelor, transformarea contractelor în instrumente de fundamentare a programelor de producție.
5.Folosirea eficientă a activelor circulante care presupune înlaturarea supradimensionării și subdimensionarii stocurilor de materii și materiale, a programelor de aprovizionare, reducerea consumurilor specifice și a pierderilor în timpul transporturilor, manipulării și depozitarii, a cheltuielilor de transport-aprovizionare, extinderea calculelor de optimizare a stocurilor.
.
ANEXA 1 -Instrumente de decontare
BILET LA ORDIN
Sursa Bancpost Sa
CAMBIA
Sursa Bancpost Sa
Cecul numerar
Este emis de către compartimentul financiar – contabil, într-un singur exemplar și servește pentru ridicarea numerarului din cont în scopul efectuării diverselor plăți prin casierie (salarii, furnizori etc.)
Circulă: la departamentul financiar – contabil care îl emite; la unitatea bancară unde are întreprinderea contul deschis;
Cecul este plătibil numai la vedere.
Macheta cecului numerar se prezintă astfel:
Ordinul de plată
Ordinul de plată este un instrument emis de către plătitor pentru a achita diverse datorii față de terți dând dispoziție băncii unde are contul deschis să plătească sumele înscrise pe formularul întocmit în trei exemplare.
Circulă: la plătitor care îl emite pentru achitarea datoriilor salariale; la unitatea bancară unde are întreprinderea deschis contul; la banca beneficiarului care va pune suma respectivă la dispoziția clientului său.
Pe drumul parcurs de OP de la plătitor la beneficiar se pot interpune mai multe societăți bancare, acestea efectuând succesiv operațiuni de recepție, autentificare, acceptare si executare a OP.
Se arhivează:la întreprinderea plătitoare; la beneficiar.
Macheta ordinului de plată de trezorerie se prezintă astfel:
Bibliografie
1.Balteș N, Contabilitate financiară – Demers teoretic și pragmatic din perspectiva integrării economiei românești în spațiul euroatlantic –Ediția a III-a revizuită și completată, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu 2001
2.Feleagă N.,Feleagă L,-Contabilitate Financiară-Editura Economică vol 1, 2, -2007
3.Mateș Dumitru – Contabilitate financiară-Ed. Mirton-Timișoara -2009
4.Pantea I. , Bodea G. – Contabilitatea financiara a intreprinderii, Ed.Intelcredo ,Deva, 20125.Ristea M. -Contabilitate financiara, Ed.Economica, Bucuresti, 2010
6.Ristea M., Dumitru C. G., Ioanas C. -Contabilitatea societăților comerciale, vol. I și vol. II, Editura Universitară, București 2009.
7.Ghid pentru intelegerea și aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate Editura CECCAR-2004
8.Ministerul Finanțelor Publice – Reglementări contabile pentru agenți economici, Ed. Economică, București, 2012
9.Standarde Internaționale de Contabilitate IAS și interpretările lor la1 ianuarie 2007-Editura Ceccar- Bucuresti 2007
10.Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată 2016
11.Legea nr 31/1990, privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
12.Legea 227/2015 privind Codul Fiscal, actualizat în 2017 emitent: Monitorul Oficial nr. 688 din 10 septembrie 2015.
13.OMFP nr. 2634/2015 privind documentele financiar-contabile a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 910 din 9 decembrie 2015
14.OMFP nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ partea1-pentru aprobarea reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 963 din 30 decembrie 2014
15.OMFP 2861/2009 pentru aprobarea normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii,
16.OMFP 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune,
17.OMFP 2634/2015 din 5 noiembrie 2015 privind documentele financiar contabile emitent: Ministerul Finanțelor Publice publicat în: Monitorul Oficial nr. 910 din 9 decembrie 2015;
18.www.bancpost.ro
19. www.sembraz.ro
20. www ceccar.ro-politici contabile
21.http://nou.anevar.ro/sites/default/files/page-files/anexa_h72_politici_contabile_anevar.pdf-accesat 15-01-2017
22. http://biblioteca-digitala-online.blogspot.com/2013/01/conceptul-de-bilant.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Creantelor Si Datoriilor Comerciale (ID: 112514)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.