. Contabilitatea Contributilor la Asigurarile Sociale
CUPRINS
Pagina
Capitolul 1. Prezentare generală a societății comerciale PROD-COM SA –––––––––––––––––––––––––––––-3
Capitolul 2. Protecția socială , contribuția la asigurările sociale , contribuția la fondul de șomaj : prezentare generală –––––––-8
2.1. Protecția socială –––––––––––––––––––––8
2.2.Contribuția la asigurările sociale și contribuția la fondul de șomaj în contabilitatea din România –––––––––––––––––––-13
2.3. Contribuțiile și protecția socială pe plan internațional.–––––-23
Capitolul 3 Calculul și contabilitatea contribuțiilor la asigurările sociale și fondul de șomaj.–––––––––––––––––––32
3.1. Calculul și contabilitatea contribuțiilor în România.––––––-32
3.2. Calculul și contabilitatea contribuțiilor conform standardelor internaționale- considerații generale.–––––––––––––––-38
3.3. Calculul și contabilitatea contribuțiilor , practic , la SC PROD-COM SA.––––––––––––––––––––––––––––-40
Capitolul 4. Controlul contribuțiilor la asigurările sociale și fondul de șomaj.–––––––––––––––––––––––––––-43
4.1. Controlul contribuțiilor în România.––––––––––––43
4.1.1. Controlul financiar – prezentare generală.––––––––43
4.1.2. Metodologia de exercitare a controlului financiar.–––––48
4.1.3. Controlul contribuțiilor la asigurările sociale de stat și fondul de șomaj .––––––––––––––––––––––––––52
4.1.4.Plata contribuțiilor. Majorări de întârziere.––––––––58
4.1.5.Executarea silită.––––––––––––––––––60
4.2. Controlul contribuțiilor , practic , la SC PROD-COM SA.–––62
Concluzii și sugestii de îmbunătățire a modului de prelevare a contribuțiilor la asigurările sociale și fondul de șomaj.––––––67
BIBLIOGRAFIE.––––––––––––––––––––––-69
ANEXE ––––––––––––––––––––––––––-72
Capitolul 1
PREZENTARE GENERALĂ A SOCIETĂȚII COMERCIALE PROD-COM SA
Societatea comercială PROD-COM SA. își are sediul în România , în municipiul Râmnicul Vâlcea , Strada Principală numărul 111. SC PROD-COM SA este persoană juridică având formă juridică de societate pe acțiuni. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu statutul societății.
Scopul societății este producerea , execuția și comercializarea produselor și serviciilor din domeniul de activitate al societății comerciale. Obiectul de activitate al societății îl constituie producția și comercializarea produselor proprii și procurate de la alte unități industriale , agricole , alimentare și nealimentare din domeniile:
materiale de construcții , prestări în construcții;
confecții metalice , prelucrări mecanice , service auto;
confecții textile , tricotaje , încălțăminte , echipamente de protecție , artizanat;
alimentație publică;
turnătorie feroase și neferoase ;
poliestări cu fibră de sticlă , detergenți lichizi și solizi;
activitate de transport mărfuri și persoane.
Structura organizatorică a firmei.
Structura organizatoricã a SC PROD-COM SA este de tip piramidal , având urmãtoarele nivele ierarhice:
conducerea societății;
conducerea executivă;
module de producție.
Conducerea societății se asigură de Adunarea Generală a Acționarilor sau Consiliul Împuterniciților Statului pe perioada de tranziție și de Consiliul de Administrație , având calitatea de decizie asupra organizării și a activității societății, precum și asupra politicii economice și comerciale a acesteia.
Conducerea executivă a societății se compune din:
Direcția Generală;
Direcția Management și Marketing;
Direcția Resurse Umane și Relații de Muncă;
Direcția Producție;
Direcția Tehnică și de Calitate;
Direcția Comercială;
Direcția Economică.
Modulele de producție sunt entități organizate autonom la nivel de divizie sau sucursală având la conducere un director de sucursală ajutat , după caz , de un director adjunct și un contabil șef. În competența diviziei sau sucursalei se pot organiza compartimente funcționale , precum și filiale care au constituite colective specializate pe profilul de activitate al societății.
Organizarea SC PROD-COM SA
Societatea pe acțiuni e administrată de Consiliul de Administrație compus din 15 administratori aleși de Adunarea Generală a Acționarilor pentru o perioadă de 4 ani cu posibilitatea de a fi aleși pe noi perioade de 4 ani; membrii consiliului nu au calitatea de acționari. Numărul de administratori este stabilit în raport cu volumul și specificul societății comerciale.
Alegerea administratorilor se va face dintre persoanele desemnate de acționari. Când se crează un loc de vacant în Consiliul de Administrație , Adunarea Generală a Acționarilor va alege ca nou administrator o persoană indicată de același acționar care l-a desemnat pe predecesorul său. Perioada pentru care a fost ales noul administrator pentru a ocupa locul vacant va fi egală cu perioada rămasă până la expirarea mandatului predecesorului său.
Până la transmiterea acțiunilor din proprietatea statului către terțe persoane Consiliul de Administrație va fi numit de către Consiliul Împuterniciților Statului cu acordul ministerului de resort.
Consiliul de administrație e condus de un președinte. Componența Consiliului de Administrație și desemnarea membrilor acestuia se stabilesc de Adunarea Generală a Acționarilor. Consiliul de Administrație se întrunește la sediul societății , ori de câte ori este necesar la convocarea președintelui său a 1/3 din membrii săi. Consiliul este prezidat de președinte , iar în lipsa sa de unul din vicepreședinți desemnat de acesta. Președintele numește un secretar , fie din membrii consiliului fie din afara acestuia.
Pentru valabilitatea deciziilor este necesară prezența a cel puțin jumătate din membrii Consiliului de Administrație , iar deciziile se iau cu majoritate absolută a membrilor prezenți. Dezbaterile Consiliului de Administrație au loc , conform ordinii de zi stabilite , pe baza proiectului comunicat de președinte cu cel puțin 15 zile înainte. Aceasta se consemnează în procesul verbal al ședinței care se înscrie într-un registru sigilat și parafat de președintele Consiliului de Administrație. Procesul verbal se semnează de persoana care a prezidat ședința și de secretar.
În relațiile cu terții societatea e reprezentată de către președintele Consiliului de Administrație pe baza și în limitele împuternicirii date de Adunarea Generală a Acționarilor sau în lipsa lui de către unul din vicepreședinți desemnat de consiliu. Cel care reprezintă societatea semnează credite care o angajează față de terți.
Membrii Consiliului de Administrație vor putea exercita orice activitate ce e
legată de administrația societății în interesul acesteia și în limitele drepturilor care li se conferă.
Activitatea societății.
Exercițiul financiar începe de la 1 Ianuarie și se încheie la 31 Decembrie al fiecărui an.
Personalul de conducere al societății și cenzorii sunt aleși de Adunarea Generală a Acționarilor. Restul personalului este angajat de Consiliul de Administrație sau de directorul general. Nivelul salariilor se stabilește și poate fi modificat de Adunarea Generală în funcție de studii și munca efectuată și prestată în condițiile legii. Drepturile și obligațiile personalului sunt stabilite de Consiliul de Administrație sau de directorul general.
Societatea ține evidența contabilă în lei , și întocmește anual bilanțul și contul de “Profit și pierdere” conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor. Bilanțul și contul de “Profit și pierdere” vor fi publicate în Monitorul Oficial conform legii.
bbbggg SC PROD-COM SA va putea fi dizolvată în următoarele situații:
imposibilitatea realizării obiectivului social;
hotărârea Adunării Generale a Acționarilor;
falimentul societății;
pierderea unei jumătăți din capitalul social după ce s-a consumat fondul de rezervă , dacă Adunarea Generală a Acționarilor nu decide completarea capitalului sau reducerea lui la suma rămasă;
în orice altă situație pe baza hotărârii Adunării Generale a Acționarilor luată în unanimitate.
În caz de dizolvare societatea va fi lichidată.
Modul de organizare a activității Financiar-Contabile
Activitatea economică se desfășoară pe baza programului de activitate concretizat , sub aspect financiar în bugetul de venituri și cheltuieli. Pe baza acelor documente fundamentale se rezolvă problema privind organizarea și urmărirea activității desfășurate : aprovizionare , comercializare , gestiunea personalului , finanțarea și alocarea fondurilor , formarea beneficiilor și repartizarea lor.
Forma de contabilitate folosită este contabilitatea pe jurnale care asigură înregistrarea operațiilor economice în mod cronologic și sistematic , direct din documentele primare și centralizatoare în jurnal , care constituie instrumentul de bază în această formă de înregistrare contabilă . Prezintă avantajul că înregistrarea operațiilor se face unilateral , adică o singură dată în creditul conturilor , în corespondență cu conturile debitoare.
Formularistica de lucru utilizată este formată din: jurnale , registru-jurnal , situații auxiliare , fișe de cont analitice , balanțe de verificare , bilanțul contabil , registrul-inventar.
CAPITOLUL 2
PROTECȚIA SOCIALĂ, CONTRIBUȚIA LA ASIGURĂRILE SOCIALE , CONTRIBUȚIA LA FONDUL DE ȘOMAJ – PREZENTARE GENERALĂ
2.1. PROTECȚIA SOCIALĂ.
Trecerea la economia de piață este însoțită de numeroase probleme sociale , a căror soluționare favorabilă și echitabilă implică luarea de măsuri legislative de protecție socială. Așa se explică faptul că o componentă esențială a reformei economico-sociale în România o constituie reforma asigurărilor sociale.
În practica și doctrina fiscală modernă se analizează toate contribuțiile ce se plătesc pentru a se asigura securitatea socială , în toate formele sale , inclusiv contribuțiile pentru protecția socială a șomerilor.
Sistemul de securitate socială din țara noastră este complex. El cuprinde programe de securitate socială de stat și programe de securitate socială ale unor organizații autonome , precum și fondurile private.
Principalele fonduri de securitate socială sunt:
Fondul securității sociale de stat . Este constituit , în principal , din contribuția la asigurările sociale și utilizat pentru pensii , indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă și alte astfel de drepturi. Acest fond se cuprinde în bugetul asigurărilor sociale de stat.;
Fondul pentru plata ajutorului de șomaj și a alocației de sprijin. Este format din contribuția celui ce angajează , angajaților , membrilor cooperatori și o subvenție de completare de la bugetul de stat .Acest fond se folosește pentru plata de ajutoare de șomaj și alocații de sprijin;
Fondul pentru pensia suplimentară. Este constituit din contribuția salariaților în cotă de 5%;
Fondul pentru plata pensiilor și a altor drepturi de securitate socială a agricultorilor. Este constituit prin contribuția persoanelor asigurate , a agenților economici și din alte surse;
Fonduri private de pensii. Primul astfel de fond l-a constituit Fondul privat de acumulare și pensii SAFI.
Contribuțiile, , direct din documentele primare și centralizatoare în jurnal , care constituie instrumentul de bază în această formă de înregistrare contabilă . Prezintă avantajul că înregistrarea operațiilor se face unilateral , adică o singură dată în creditul conturilor , în corespondență cu conturile debitoare.
Formularistica de lucru utilizată este formată din: jurnale , registru-jurnal , situații auxiliare , fișe de cont analitice , balanțe de verificare , bilanțul contabil , registrul-inventar.
CAPITOLUL 2
PROTECȚIA SOCIALĂ, CONTRIBUȚIA LA ASIGURĂRILE SOCIALE , CONTRIBUȚIA LA FONDUL DE ȘOMAJ – PREZENTARE GENERALĂ
2.1. PROTECȚIA SOCIALĂ.
Trecerea la economia de piață este însoțită de numeroase probleme sociale , a căror soluționare favorabilă și echitabilă implică luarea de măsuri legislative de protecție socială. Așa se explică faptul că o componentă esențială a reformei economico-sociale în România o constituie reforma asigurărilor sociale.
În practica și doctrina fiscală modernă se analizează toate contribuțiile ce se plătesc pentru a se asigura securitatea socială , în toate formele sale , inclusiv contribuțiile pentru protecția socială a șomerilor.
Sistemul de securitate socială din țara noastră este complex. El cuprinde programe de securitate socială de stat și programe de securitate socială ale unor organizații autonome , precum și fondurile private.
Principalele fonduri de securitate socială sunt:
Fondul securității sociale de stat . Este constituit , în principal , din contribuția la asigurările sociale și utilizat pentru pensii , indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă și alte astfel de drepturi. Acest fond se cuprinde în bugetul asigurărilor sociale de stat.;
Fondul pentru plata ajutorului de șomaj și a alocației de sprijin. Este format din contribuția celui ce angajează , angajaților , membrilor cooperatori și o subvenție de completare de la bugetul de stat .Acest fond se folosește pentru plata de ajutoare de șomaj și alocații de sprijin;
Fondul pentru pensia suplimentară. Este constituit din contribuția salariaților în cotă de 5%;
Fondul pentru plata pensiilor și a altor drepturi de securitate socială a agricultorilor. Este constituit prin contribuția persoanelor asigurate , a agenților economici și din alte surse;
Fonduri private de pensii. Primul astfel de fond l-a constituit Fondul privat de acumulare și pensii SAFI.
Contribuțiile, alături de impozite și taxe, subvenții , împrumuturile de stat și cheltuieli guvernamentale constituie componente tot mai importante ale vieții economice și sociale. Prin intermediul lor se acumulează și repartizează resursele financiare la dispoziția statului , dar ele reprezintă , totodată , și instrumente de gestiune macroeconomică și de asigurare a echilibrelor general economice și financiare.
În general , programele de protecție socială sunt finanțate pe principiul repartiției/compensării între generații “ pay-as-you-go “ din resurse obținute din contribuții , impozite și taxe.
Direcția principală a transferului realizat prin protecția socială este de la populație economică activă la populație inactivă din cauze determinate, de la persoane cu venituri mai mari la cele cu venituri scăzute. Prin acest transfer , protecția socială joacă un rol activ în ansamblul mecanismului economic. De altfel, finanțarea protecției sociale este condiționată de resursele de care dispune economia la un moment dat.
În societatea modernă , protecția socială se identifică cu dreptul impersonal fundamental la solidaritate socială al cetățenilor unui stat , drept obiectiv determinat după reguli universale , cunoscute. Deci , protecția socială este un drept fundamental al tuturor membrilor societății la solidaritate socială , mutualitatea fiind forma de manifestare morală a acestui tip de solidaritate.
Protecția socială este , de fapt , un atu pentru orice economie , un factor al omogenității , armonizării și coeziunii sociale. Ea poate îndeplini un rol pozitiv în cadrul societății numai în condițiile în care este reală , efectivă, eficientă, adică numai dacă asigură un standard minim de educație, de sănătate, de venituri etc., categoriilor de populație ale căror resurse individuale sunt insuficiente.
Asigurarea unui standard minim de educație , de sănătate , de venituri etc., categoriilor de populație defavorizate , vulnerabile sau dependente în cadrul protecției sociale , presupune respectarea anumitor cerințe , cum sunt :
persoanelor active să li se asigure un standard de viață mai ridicat decât persoanelor inactive;
standardele de viață atât ale persoanelor care lucrează cât și ale celor care nu lucrează să nu determine imobilismul forței de muncă;
costurile sociale necesare asigurării protecției sociale să fie corelate cu posibilitățile (mijloacele) reale existente în cadrul fiecărei economii naționale;
protecția socială să fie adaptată permanent la schimbările care se produc în societate , la noile riscuri generate de modificările mediului socio-economic etc.
În prezent , țările lumii oferă soluții foarte diferite acestei probleme cu caracter general , pentru că instituțiile-organismele sociale care guvernează , gestionează, garantează sau asigură protecția socială a cetățenilor unui stat se deosebesc între ele , în funcție de :
competența sau responsabilitatea fiecărui stat protector în parte în acest domeniu;
principiile , exigențele și regimul solidarității naționale din cadrul fiecărei țări;
nivelul resurselor sau posibilităților economice de care dispune fiecare stat protector în parte ;
modalitățile concrete de organizare și de funcționare a instituțiilor sau organismelor sociale specializate sau profilate pe activități destinate asigurării înfăptuirii protecției sociale;
felul și nivelul prestațiilor în cadrul protecției sociale persoanelor dependente;
modul de constituire a surselor necesare asigurării protecției sociale și tehnicile de finanțare utilizate în acest scop.
În țara noastră , sursele de formare a fondurilor necesare asigurării protecției sociale sunt : agenții economici privați , salariații și statul.
Protecția socială se fundamentează pe următoarele principii :
Conceperea politicii de protecție socială în funcție de obiectivul global al creșterii calității vieții ; în acest sens se urmărește orientarea măsurilor de protecție socială spre crearea condițiilor ce asigură îmbunătațirea calității vieții și stabilirea priorităților imediate și de perspectivă.
Multiplicarea resurselor economice , prin luarea în considerare , pe lângă bugetul statului și a altor resurse disponibile existente la nivelul localităților , societăților comerciale , etc.
identificarea și utilizarea resurselor neeconomice de creștere a calității vieții cum sunt natura , mediul uman interpersonal , organizarea personală , umanizarea muncii , cultura , instruirea , caracterul dinamic al politicilor sociale, permanenta lor perfectabilitate pe măsura identificării și disponibilizării de noi resurse.
Stabilirea unor metode democtatice de decizie și control pentru a contracara utilizarea demagogică , cu efecte destabilizatoare a politicii siciale.
Utilizarea la toate nivelurile de organizare socială a unei multitudini de forme de activitate și metode de intervenție , care să îmbine programele naționale cu activitățile colective de la nivel local și cu ale societăților comerciale , precum și cu cele de la nivel individual , care să ducă la ameliorarea și soluționarea unor probleme sociale și să stimuleze o atitudine activă de autosusținere.
Intervenția activă prin mijloace economico-financiare și reglementarea legislativă pentru orientarea producției spre creșterea calității vieții.
De asemenea și asigurările sociale au la bază unele principii. Acestea sunt:
Cuprinderea în asigurările sociale a întregului personal din regiile autonome , societățile comerciale , întreprinderile private , a cooperatorilor , asociaților , țăranilor cu gospodărie individuală , a avocaților , a slujitorilor cultelor , a tuturor pensionariilor și a membrilor lor de familie.
Cetățenii sunt ocrotiți în toate cazurile și pentru toată perioada de pierdere a capacităților de muncă , iar mamele se bucură de ocrotirea socială deosebită în caz de sarcină.
Personalul din regiile autonome , societățile comerciale , cooperatorii și pensionarii , sunt scutiți de plata contribuției pentru asigurările sociale.
Cetățenii sunt ocrotiți prin asigurările sociale potrivit sistemului de salarizare sau , după caz , în concordanță cu venitul realizat.
Pensiile de asigurări sociale sunt scutite de orice impozite și taxe. Pensiile de asigurări sociale , precum și actele procedurale pentru dobândirea lor nu sunt impozabile și nici taxabile.
Imprescriptibilitatea dreptului la pensie și indemnizații de asigurări sociale este un principiu expres prevăzut de legislația noastră de asigurări sociale. Personalul salariat , membrii cooperatori și ceilalți cetățeni , care îndeplinesc condițiile legale au dreptul să ceară oricând stabilirea dreptului la pensie , indemnizație .
Pensiile și indemnizațiile de asigurări sociale nu pot fi cedate nici total , nici parțial , fiind un drept personal ce nu poate face obiectivul vreunei tranzacții, având menirea să asigure condiții decente de viață persoanei căreia i-a fost conferit.
Rolul asigurărilor sociale rezultă din principiile ce stau la baza lor, precum și din modul cum se folosesc fondurile bănești respective.
Asigurările sociale stimulează reproducția socială , contribuind la progresul economiei naționale și la dezvoltarea acțiunilor social-culturale. Acestea urmăresc totodată , o mai bună igienă și securitate a muncii pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea sănătății oamenilor , având drept urmare menținerea capacității de muncă a personalului muncitor și folosirea acestuia în mod corespunzător.
2.2. CONTRIBUȚIA LA ASIGURĂRILE SOCIALE ȘI CONTRIBUȚIA LA FONDUL DE ȘOMAJ ÎN CONTABILITATEA DIN ROMÂNIA.
Contribuția la asigurările sociale . Principala sursă de alimentare a bugetului asigurărilor sociale de stat o reprezintă vărsămintele efectuate de persoanele juridice și fizice care folosesc salariați , sub forma contribuției la asigurările sociale. Aceste vărsăminte se suportă din fondurile de producție sau din cheltuielile de circulație ale agenților economici , iar în cazul instituțiilor publice din fondurile prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli.
Contribuția la asigurările sociale se datorează de către persoanele juridice (cum sunt : regiile autonome , societățile comerciale , instituții publice , etc.) , de asociațiile familiale , persoanele fizice autorizate să desfășoare activități independente și alte persoane fizice , care utilizează muncă salariată. În consecință,
în sistemul legislativ din țara noastră , salariații nu sunt subiecți de impunere pentru această contribuție. Contribuția la asigurările sociale de stat se datorează și pentru premiile plătite salariaților din fondul de salarii.
În cadrul măsurilor de reformă ale sistemului de asigurări sociale și de pensii se propune realizarea unui sistem unificat de pensii publice , integrând toate sistemele independente în prezent , inclusiv sistemul de asigurări sociale și pensii pentru agricultori , precum și sistemele pensiilor suplimentare.
De asemenea , prin reforma asigurărilor sociale se propune , din punct de vedere financiar , împărțirea contribuției la asigurările sociale între agentul economic și salariat , cu nivele diferite , în funcție de grupele de muncă , fără afectarea nivelului net al salariului individual , analiza modului de contribuire a persoanelor ce lucrează pe cont propriu ( întreprinzători particulari ) , inclusiv toate categoriile de populație activă ( inclusiv agricultori ) . În această perspectivă vom avea două categorii de subiecți ai impunerii : pe de o parte cel ce angajează , iar pe de altă parte , salariatul.
În practica din alte state , soluția cea mai frecventă o reprezintă împărțirea contribuției între patron și salariat , mai ales în țările membre ale Uniunii Europene.
Până la efectuarea reformei asigurărilor sociale , persoanele juridice și fizice ce aparțin sectoarelor de activitate cu sisteme proprii de asigurări sociale varsă contribuția respectivă la casele sociale de care aparțin.
Contribuția la asigurările sociale se determină prin aplicarea cotei de impunere asupra câștigului brut total realizat de salariații subiecților impunerii . Inițial s-a practicat o cotă proporțională unică. S-a observat însă o creștere foarte mare a numărului pensionarilor încadrați în grupele I și II de muncă în ultimii ani , care beneficiază de reducerea cu până la 10 ani a vârstei normale de pensionare . De asemenea , pentru drepturile de asigurări sociale acordate persoanelor încadrate în locuri de muncă din grupele I și II, inclusiv de procente mai mari la calculul pensiilor , nu se plătește o contribuție la asigurările sociale mai mare , deficitul fiind subvenționat în realitate din încasările provenite de la salariații din grupa a III-a. În aceste condiții s-a introdus sistemul cotelor proporționale de determinare a contribuției la asigurările sociale de stat diferențiate pe grupe de muncă în funcție de implicațiile economico-financiare pe care le generează drepturile salariaților încadrați în grupele respective.
Cotele de impunere diferențiate pe grupe de muncă sunt :
40% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa I de muncă ;
35% asupra câștigului brut realizat de salariații încadrați în grupa a II-a de muncă;
30% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați încadrați în grupa a III-a de muncă;
15% asupra salariului brut primit , dar nu mai puțin decât salariul minim brut pe țară , în cazul personalului casnic angajat de persoane fizice pentru îngrijirea persoanelor în vârstă , a handicapaților și a copiilor.
Din cotele prezentate se deduce contribuția de 2% pentru compensarea creșterii prețurilor la medicamente care se virează lunar Ministerului Sănătății.
Nu se cuprind în baza impozabilă următoarele venituri:
Drepturile plătite asiguranților potrivit legii din fondul asigurărilor sociale de stat și din fondurile proprii ale persoanelor juridice la care salariatul își desfășoară activitatea ;
Drepturile plătite în cazul desfacerii contractelor de muncă , respectiv cele aferente muncii prestate în perioada preavizului de concediere;
Drepturile de autor rezultate din colaborări externe ;
Sumele ce se acordă salariaților din profitul net de către societățile comerciale și regiile autonome;
Indemnizațiile primite de împuterniciții mandatați de Ministerul Finanțelor și ministerelor de resort , reprezentanți ai intereselor capitalului de stat , de membrii consiliului de administrație și de cenzori;
Indemnizațiile primite de membrii consiliului de administrație și cenzori;
Indemnizațiile de delegare și detașare și indemnizațiile acordate personalului transferat în condițiile legii;
Indemnizațiile pentru personalul care cumulează mai multe funcții;
Drepturile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe baza contractelor civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă , reglementate , ca atare , prin legislația muncii.
Calcularea și plata către bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției se face lunar. Termenele de plată a contribuției la asigurările sociale de stat sunt:
Odată cu lichidarea drepturilor de salarii pe luna expirată, de către persoanele juridice, dar nu mai târziu de data de 20 a lunii în curs;
Până la 20 de zile de la expirarea lunii calendaristice , de către persoanele fizice care folosesc personal salariat.
În cazul în care persoanele juridice sau fizice care folosesc personal salariat au plătit , potrivit dispozițiilor legale , direct salariaților lor unele drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege , altele decât cele care se suportă din fondurile proprii , acestea vor depune în contul asigurărilor sociale de stat numai diferența dintre sumele reprezentând contribuția datorată și drepturile de asigurări sociale ce trebuie plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat .
Persoanele fizice care au angajat personal casnic sunt obligate să depună integral comtribuția pentru asigurările sociale la CEC , de unde aceasta se virează apoi în contul asigurărilor sociale deschis la Trezoreria Finanțelor Publice.
Persoanele juridice beneficiază de o reducere cu 7% a sumei datorate la contribuția la asigurările sociale , dacă efectuează plata acesteia la termenul scadent sau în cel mult trei zile lucrătoare de la data acestuia.
Neplata contribuțiilor datorate în termen de trei zile lucrătoare de la scadența obligațiilor generează majorări de întârziere , astfel :
10% din suma datorată , dacă achitarea ei se face în 30 de zile de la acest termen;
15% din suma datorată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună , dacă plata nu se face în primele 30 de zile de la acest termen .
Sumele reprezentând majorări de întârziere se fac venit la bugetul asigurărilor sociale de stat .
2) Contribuția pentru pensia suplimentară.
Această contribuție s-a aplicat pentru prima dată în anul 1967.Ea are la bază principiul mutualității între persoanele asigurate. Acest tip de pensie se constituie exclusiv pe baze mutuale și reglementarea sa în legislație are drept scop mărirea veniturilor din pensie.
Dreptul la pensie este reglementat doar în sistemul asigurărilor sociale de stat. Din punct de vedere al naturii juridice , pensia suplimentară face parte din așa numitul sistem complementar de pensii , respectiv din acea categorie de drepturi de asigurări sociale care au la bază contribuția exclusivă a persoanei asigurate.
Într-o anumită măsură , legislația românească se abate de la regulile care cârmuiesc regimul juridic al pensiilor mutuale intrucât contribuția la pensia suplimentară are caracter obligatoriu.
Contribuția pentru pensia suplimentară se datorează de către toți salariații cuprinși în sistemul asigurărilor sociale , pentru sume încasate drept salarii de bază , la care se adaugă:
Sporul de vechime în muncă;
Sporul pentru lucrul în subteran , precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;
Indemnizația de zbor;
Sporul pentru condițiile grele de muncă;
Sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
Sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare ;
Alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă.
Contribuția pentru pensia suplimentară este stabilită la cota de 5% care se aplică asupra bazei impozabile , determinată în condițiile prezentate mai sus.
Contribuția pentru pensia suplimentară se calculează și se reține de la persoanele juridice care utilizează personal salariat. Contribuția este datorată pentru întreaga perioadă care constituie vechime în muncă , inclusiv în perioadele în care salariații se află în incapacitate temporară de muncă sau în concediu pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de un an și primesc indemnizații de asigurări sociale.
Contribuția este datorată și de persoanele care cumulează pensia cu salariul pe bază de contract de muncă. Pentru persoanele ce cumulează mai multe funcții , contribuția se calculează și se reține la funcția de bază.
Contribuția pentru pensia suplimentară nu se reține:
persoanelor care prestează servicii sau execută lucrări pe bază de contracte civile sau efectuează alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate ca atare , prin legislația muncii;
de la salariați , pe perioadele nelucrate și consemnate ca atare în carnetul de muncă , perioade care prin urmare nu constituie vechime în muncă utilă la pensie.
Fondurile pentru pensia suplimentară constituite din contribuția plătită de persoanele cuprinse în sistemul asigurărilor sociale de stat se gestionează de Ministerul Muncii și Protecției Sociale , autorizat să ia măsuri pentru protejarea și valorificarea sumelor temporar disponibile , păstrându-se în conturi la bănci sau la CEC.
Persoanele care au contribuit , în condițiile legii , la constituirea fondului pentru pensia suplimentară beneficiază de această pensie de la data încetării activităților ca urmare a pensionării.
Cuantumul pensiei suplimentare se determină în procente din salariul folosit potrivit legii la calcularea pensiei de asigurări sociale , după anii de contribuție, astfel :
Persoanele care au contribuit la fondul pentru pensia suplimentară pe o perioadă de până la 5 ani , li se restituie la data pensionării , suma cu care au contribuit , la care se adaugă o dobândă de 3%.
În cazul în care o persoană a plătit contribuția pentru pensia suplimentară la mai multe sectoare cu sisteme proprii de asigurări sociale și pensii , se iau în considerare toți anii de contribuție. În acest caz , sectorul care plătește pensia de asigurări sociale plătește și pensia suplimentară.
Decontarea contribuției societății la asigurările sociale și a contribuției personalului pentru pensia suplimentară se face odată cu lichidarea drepturilor de salarii pe luna expirată.
3) Contribuțiile pentru fondul de ajutor de șomaj și alocația de sprijin.
Condițiile economico-sociale apărute după Revoluția din Decembrie 1989 și trecerea treptată la democratizarea activității sociale au impus reglementarea protecției sociale a șomerilor și reintegrarea lor profesională. Această reglementare prevede condițiile în care se dobândește calitatea de șomer , limitele în care se acordă ajutorul de șomaj și alocația de sprijin , constituirea și utilizarea fondului necesar pentru plata ajutorului de șomaj și a alocației de sprijin , inclusiv contribuțiile care reprezintă surse de formare a fondului respectiv.
În practica și doctrina fiscală modernă se analizează toate contribuțiile ce se plătesc pentru a asigura securitatea socială , în toate formele sale , inclusiv contribuția pentru protecția socială a șomerilor.
Contribuția pentru constituirea fondului necesar pentru plata ajutorului de șomaj și a alocației de sprijin se datorează de următorii subiecți:
persoanele fizice și juridice române și străine cu sediul în România care angajează personal român. Aceste persoane datorează contribuția pentru întreg personalul salariat;
salariații persoanelor fizice și juridice române și străine cu sediul în România au obligația personală de a plăti contribuția pentru fondul respectiv;
persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală și asociațiile familiale , care își desfășoară activitatea în temeiul Decretului lege numărul 54/1990 și altor reglementări legale în materie , datorează o contribuție din veniturile realizate;
membrii cooperației au și ei obligația de a contribui la formarea fondului de șomaj.
Fondul necesar pentru plata ajutorului de șomaj se constituie din următoarele surse :
o cotă de 5% aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar , în valuare brută , de persoanele fizice și juridice române și străine , cu sediul în România , care angajează personal român , precum și din veniturile declarate în contractele de asigurări sociale de către persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală și asociațiile familiale care își desfășoară activitatea în conformitate cu Decretul lege numărul 54/1990;
o contribuție de 1% din salariul de bază lunar de încadrare brut , plătită de salariații persoanelor fizice și juridice române și străine cu sediul în România;
o contribuție de 1% din venitul lunar în valuare brută , obținut din munca prestată de către membrii cooperației;
o subvenție de la bugetul de stat pentru completarea fondului în caz că sursele de la punctele a) , b) și c) nu acoperă plățile datorate.
Cota de 5% se aplică asupra tuturor sumelor care se includ în fondul de salarii realizat lunar în valuare brută. În fondul de salarii se includ următoarele elemente:
salariile de bază;
sporurile și adaosurile la salariul de bază;
salariul de merit;
salariile de bază pentru persoanele încadrate prin cumul , inclusiv pentru pensionarii care cumulează pensia cu salariul;
sumele realizate prin plata cu ora , gărzi , indemnizații;
drepturile ce se acordă personalului de specialitate trimis în străinătate , în deplasare , pentru acțiuni științifice , culturale , artistice , sportive;
stimulentele și premiile de orice fel care se plătesc din fondul de salarii , indemnizațiile pentru concediul de odihnă;
indemnizațiile pentru perioadele de incapacitate temporară de muncă suportate de unități;
plățile făcute salariaților zilieri sau temporari;
indemnizațiile plătite personalului ce lucrează pe bază de contracte de prestări servicii sau convenții civile ( colaborări ) dacă sunt suportate din fondul de salarii;
salariile fixe sau indemnizațiile plătite administratorilor , cenzorilor , împuterniciților statului;
alte sume.
Persoanele fizice care prestează o activitate în mod independent și membrii asociațiilor familiale autorizate potrivit Decretului lege numărul 54/1990 , precum și celelalte persoane care au încheiat contracte de asigurare socială de stat , contribuie la constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj cu o cotă de 5% aplicată asupra veniturilor lunare stabilite în contractele de asigurare socială pe baza venitului anual al asiguratului și clasei de contribuție .
Contribuția de 1% se reține , după caz , din :
salariul de bază lunar de încadrare brut înscris în cartea de muncă , în cazul salariaților încadrați în baza unui contract de muncă;
veniturile lunare brute realizate din munca prestată în cazul salariaților din cooperație.
Salariul de bază avut în vedere la aplicarea contribuției de 1% este salariul de bază lunar brut , în care potrivit legii sau , după caz , contractului colectiv de muncă , se includ și sporurile și indemnizațiile care fac parte din salariul de bază.
Contribuția de 1% din salariul de bază brut plătit salariaților și , respectiv , din totalul veniturilor lunare în valuare brută din munca prestată obținute de membrii cooperatori se reține pe toată durata în care persoanele în cauză încasează veniturile respective.
Camera de muncă , corpul de control șomaj și alte persoane împuternicite din cadrul direcțiilor teritoriale de muncă și protecție socială , vor asigura determinarea și încasarea corectă a contribuțiilor de 5% , respectiv 1% , pentru constituirea fondului pentru plata ajutorului de șomaj.
Fondul necesar pentru plata ajutorului de șomaj , a ajutorului de integrare profesională și a alocației de sprijin se păstrează într-un cont al Ministerului Muncii și Protecției Sociale deschis la Banca Națională a României , este gestionat de aceasta și este purtător de dobândă.
Sumele neconsumate într-o perioadă se reportează în perioada imediat următoare , fără a exista obligația de a fi vărsate la bugetul de stat.
Pentru nevărsarea la termen a contribuțiilor prevăzute se aplică o majorare de 0,25% pentru fiecare zi de întârziere , dar nu mai mult decât totalul sumelor datorate. Sumele reprezentând majorările de întârziere sunt sursă de constituire a fondului pentru plata ajutorului de șomaj , a ajutorului de integrare profesională și a alocației de sprijin.
În cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate , precum și a majorărilor de întârziere , potrivit legii , direcțiile teritoriale ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale pot dispune poprirea sumelor respective din conturile agenților economici , prin introducerea de dispoziții de încasare , care constituie titluri executorii , pe care organele bancare sunt obligate a le executa fără acceptul debitorilor. În cazul lipsei disponibilităților bănești în conturile bancare , lichidarea creanțelor se face prin aplicarea procedurii de executare silită , în condițiile legii.
2.3. CONTRIBUȚIILE ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ PE PLAN INTERNAȚIONAL.
În toate țările dezvoltate s-au constituit progresiv sisteme de asigurare și de protecție numite “ sociale “ , destinate să protejeze în totalitate sau în parte populația împotriva riscurilor legate de sănătate , de viața curentă , de locul de muncă . Pentru a se dezvolta aceste sisteme au urmat adesea căi originale , administrative , asociative sau mutualiste , distincte de cele clasice ale finanțelor publice.
Cea mai mare parte a cheltuielilor cu caracter social fac obiectul unei finanțări particulare și sunt administrate de organisme autonome care au , în multe cazuri , statutul de organisme de drept privat.
Se poate spune că majoritatea cheltuielilor și veniturilor acestor organisme nu fac parte din finanțele publice , ci se aseamănă finanțelor private , dar nu este așa. De fapt , resursele acestor organisme sociale au caracterul de resurse publice deoarece sunt constituite din prelevări obligatorii , iar cheltuielile lor constituie sarcini publice , ele fiind supuse unui control din partea statului. Totodată , veniturile și cheltuielile organismelor sociale se regăsesc într-un document -bugetul statului , alături de bugetul central și bugetele colectivităților locale.
Necesitatea organizării asigurărilor și protecției sociale în majoritatea statelor a apărut odată cu dezvoltarea forțelor de producție , determinate , în primul rând , de creearea și dezvoltarea industriei. Pe măsura trecerii timpului , în special în țările occidentale cu economie de piață , resursele mobilizate și utilizate de instituțiile specializate în domeniul protecției sociale sporesc din ce în ce mai mult și de aceea sistemul protecției sociale ocupă un loc din ce în ce mai important în cadrul economiei.
În structura chieltuielilor publice totale , cheltuielile destinate protecției sociale au crescut cel mai repede , reprezentând , în prezent , mai mult de jumătate din totalul cheltuielilor publice în țările europene cu economie de piață. Ca și în cazul cheltuielilor publice totale , ritmul de creștere a cheltuielilor cu protecția socială , corectat cu efectele inflației , a fost mai scăzut în ultimii ani. În același timp , partea cheltuielilor pentru protecția socială în Produsul Intern Brut a continuat să crească și acesta este principalul factor care a determinat creșterea continuă a ponderii chieluielilor publice în Produsul Intern Brut.
Așa cum rezultă din tabelul de mai jos , prin intermediul protecției sociale se utilizează sume considerabile care oscilează în jurul a 25% din Produsul Intern Brut . Ar fi greșit ca în această situație să se considere că protecția socială este o sarcină care apasă asupra economiei . Protecția socială reprezintă doar un ansamblu de mecanisme de redistribuire a veniturilor de la cei sănătoși către cei bolnavi , de la cei aflați în perioada vieții active către pensionari , de la persoanele având un loc de muncă către șomeri , de la familiile fără copii către familiile cu copii și , într-o anumită măsură , de la cei bogați către săraci. Aceste mecanisme contribuie adesea în perioada de criză , la susținerea activității economice și la menținerea unei anumite coeziuni sociale . Dar , nu este nici o îndoială că într-un context economic marcat de o concurență internațională din ce în ce mai puternică, creșterea cheltuielilor cu protecția socială este adesea dificil de suportat.
Între anii 1970 și 1989 , ponderea cheltuielilor pentru protecția socială în Produsul Intern Brut (în %), în câteva țări europene, a fost următoarea :
Protecția socială ca un ansamblu de mecanisme de prevedere colectivă are rolul să acopere obligațiile (sarcinile) indiviziilor sau familiilor lor , în cazul apariției sau existenței anumitor riscuri . Aceste mecanisme pot să fie de origine legală , convențională sau contractuală. Pentru a fi luate în considerare în cadrul protecției sociale , ele trebuie să îndeplinească următoarele trei condiții
Această acoperire socială nu trebuie să aibă la bază o contraprestație echivalentă și simultană din partea beneficiarului , ceea ce conduce la a exclude toate elementele având un caracter de remunerare a muncii , în particular salariile în natură și concediile plătite;
Acoperirea socială trebuie să fie condiționată de realizarea unor riscuri care sunt de natură să lezeze nivelul de viață al indivizilor sau al familiilor lor; ea se concretizează în plăți carese fac în favoarea indivizilor sau a familiilor în următoarele situații:
boală;
invaliditate și infirmitate ;
accidente de muncă și boli profesionale ;
bătrânețe ( pensia de bătrânețe) ;
supraviețuire ( indemnizații de decese și de funeralii , pensii , indemnizații și alte prestații în favoarea supraviețuitorilor cu calitate de susținător legal al unei persoane decedate ) ;
maternitate ;
inadaptare profesională ( acoperirea costurilor care implică căutarea și adaptarea la o nouă muncă și vărsăminte pentru compensarea pierderii de salariu dată de absența locului de muncă ) ;
șomaj ;
diverse ajutoare pentru persoane în general sărace .
Acoperirea socială trebuie să rezulte dintr-un sistem de prevedere colectiv și organizat , ceea ce implică excluderea inițiativelor individuale ale familiilor pentru nevoile lor ( cum sunt subscrierile la contractele de asigurare de viață sau de economie în vederea pensiei ) , la fel ca și ajutoarele directe între indivizi sau familii . Adeziunea la un regim voluntar de securitate socială sau mutuală face parte din prevederea colectivă. Aceasta semnifică faptul că nu există o legătură directă , la nivel individual , între riscul acoperit și participarea beneficiarului la finanțarea protecției sociale.
Protecția socială constituie , de fapt , un seviciu colectiv , corespunzător nevoilor a căror satisfacere ar putea fi lăsată la inițiativa indivizilor și ar putea fi satisfăcute prin diverse formule de economie individuală sau de asigurări funcționând potrivit mecanismelor pieței. Dar puterile publice apreciază că este vorba de un seviciu indispensabil , a cărui furnizare nu trebuie lăsată pe seama inițiativei private. Ele se consideră tutori ai indivizilor și ai familiilor impunându-le mecanisme de solidaritate bazate pe o redistribuire a veniturilor.
Apectul redistributiv al protecției sociale merită să fie subliniat pentru că au fost și păreri care au considerat protecția socială ca un ansamblu de instituții “ devoratoare de bogății “ , atunci când aceasta prezintă protecția socială ca un ansamblu de procese de redistribuire a veniturilor : de ls cei sănătoși către cei bolnavi sau handicapați , de la cei activi către pensionari , de la persoanele având un loc de muncă către șomeri , de la familiile fără copii către familiile cu sarcini familiale deosebite și într-o anumită măsură de la cei bogați către cei săraci. Această redistribuire a veniturilor vizează , potrivit faimoasei expresii a lui W. Beveridge , “ să punem omul la adăpostul nevoilor “ , pe de o parte , să vină în ajutorul celor lipsiți de mijloace proprii de trai iar , pe de altă parte , să se procedeze în așa fel încât nivelul de viață să nu fie așa de afectat de eventualitatea unei boli , a invalidității , a bătrâneții , șomajului sau a îngreunării sarcinilor familiale.
Sistemele de protecție socială din țările occidentale cu economie de piață pot fi departajate pe trei niveluri : primele două sunt de ordin conceptual , iar al treilea privește formele de organizare.
O primă separare , opune sistemele de scuritate (asigurare) socială , în care fiecare este susceptibil de a da și de a primi rând pe rând , și sistemele de asistență socială , în care colectivitatea acordă ajutorul său unei minorități lipsită de resurse. Securitatea socială implică o redistribuire financiară presupunând , pe de o parte , o prelevare , iar pe de altă parte , o repartiție a fondurilor prelevate. Ea este puțin asemănătoare cu asigurările sociale de stat din România , dar prezintă unele particularități. Suma cotizațiilor nu este proporțională cu probabilitatea și gravitatea riscului împotriva căruia individul s-a asigurat , ci e determinată în funcție venit ; obligația e stabilită în funcție de toate cotizațiile aceluiași regim. Cât despre prestațiile la care aceste cotizații dau dreptul , unele sunt independente de venit (pentru boală , prestații familiale) iar altele din contră sunt proporționale cu venitul (pensii , indemnizații zilnice în caz de boală , de șomaj ) . În acest ultim caz ele au rolul de a înlocui o încetare a activității temporare sau definitive. În opoziție completă cu logica asigurării (securității) sociale , asistență socială intră în joc când este recunoscută existența unei nevoi și este garantat fiecărui individ un nivel sanitar și social minim , ținând cont , dacă este cazul de mărimea resurselor sale și fără ca să fi fost plătite cotizațiile în prealabil. Finanțarea este asigurată prin credite bugetare de la stat și de la colectivităților locale.
A doua separare se impune în interiorul aceluiași sistem de securitate socială, între conceptul de solidaritate profesională potrivit căruia individul nu are alte drepturi bănești decât acelea pe care le primește pentru munca sa și conceptul de solidaritate națională care nu face nici o referință la o activitate exersată . În logica solidarității profesionale , riscul esențial rezida în pierderea de venit sau în diminuarea nivelului de viață . În consecință , prestațiile și cotizațiile sunt proporționale cu venitul. În antuteză cu această concepție , solidaritatea națională , recunoaște dreptul la securitatea socială fiecăruia din membrii comunității naționale , activi sau nu , care sunt sau nu plătitori ai unei cotizații. Prestația este deci uniforma și finanțarea este asigurată prin impozit.
Solidaritățile profesionale sunt organizate în conformitate cu două modalități distincte. Pe de o parte , ele pot să se înscrie într-un cadru general , cel mai larg posibil , forma extremă fiind reprezentată de un regim unic. Principiul proporționalității prestațiilor cu venitul , inerent logicii profesionale este menținut , dar el tinde să se aplice ansamblului populației active , salariate sau nu. Pe de altă parte , solidaritățile profesionale pot să exerseze decât într-un cadru particular și omogen , acela al unei categorii socioprofesionale , al unei ramuri de activitate sau al unei întreprinderi.
Aceste situații nu sunt întâlnite însă în stare pură. Sistemele au evoluat înglobând , sub presiunea diverșilor factori , elemente aparținând unor logici conttradictorii. Fără a se exclude , logicile opuse s-au atras. Acolo unde mecanismele protecției sunt strict profesionale și se înscriu într-un cadru îngust ca acela al întreprinderii , necesitatea de a acorda asistența categoriilor defavorizate , lăsate în afara sistemului , este de acum mai puternică .
De altfel , la anumite sectoare ale protecției sociale corespund logici specifice care pot să fie distincte de logica dominantă. Astfel , în timp ce prestațiile de sănătate , constau , în majoritatea cazurilor , din restituiri de sume de bani pentru îngrijiri medicale și , într-o mai mică măsură , din venituri de înlocuire , costul îngrijirilor medicale depinde nu de situația profesională , ci de boală , deci de existența unei nevoi care este numită de solidaritate națională , de asistență socială. Din contra , pensia reprezentând o amânare a veniturilor legată de exercitarea unei activități , are un fundament profesional însemnat.
Sistemele naționale de protecție socială nu sunt sisteme pure. Ele se pot grupa în două mari categorii . Pe de o parte , întâlnim țările europene în care predomină sistemul de securitate socială formând ele însele o grupă eterogenă în care protecția socială s-a dezvoltat într-un cadru național sau profesional. Pe de altă parte , există Statele Unite ale Americii care reprezintă cazul extrem al unei protecții asigurate prin regimurile de întreprindere la care se juxtapun programe de asistență socială. În același timp , sistemul japonez are unele caracteristici comune cu cele din țările europene , dar este mai apropiat de acela al Statelor Unite ale Americii.
Securitatea socială europeană își are fundamentele fie în solidaritatea națională , cum e cazul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord , fie în solidaritatea profesională , cum este cazul Franței și Germaniei.
Sistemul britanic care întâlnește și în cea mai mare parte a țărilor Commonwealth-ului și în Europa de Nord , se bazează pe axioma că riscurile sociale nu se divizează și nu sunt independente unele de altele , ceea ce implică în consecință , un răspuns global în sensul că rolul statului în gestionarea și finanțarea sistemului este preponderent. Toate aceste țări au pus în funcțiune un serviciu național de sănătate , finanțat de către stat și care asigură îngrijire medicală la toată populația .
Principiul universalității care ghidează aceste sisteme răspunde aceluia de uniformitate al cotizațiilor și prestațiilor. Prestațiile se situează cel mai adesea la un nivel minimal , așa încât a trebuit să se atenueze insuficiența prin prestații proporționale cu venitul.
În Olanda , se întâlnește un sistem de solidaritate națională care cuprinde toată populația , dar numai pentru anumite riscuri ( bătrânețe , supraviețuire , protecție familială , riscuri mari în materie de sănătate ) . În paralel , salariații beneficiază de o acoperire mai largă pentru șomaj și incapacitate de muncă.
Alte regimuri europene de securitate socială se caracterizează prin cotizații și prestații proporționale venitului cu o excepție comună tuturor țărilor : peste tot , prestațiile familiale sunt acordate tuturor indivizilor , activi sau nu , căci ele sunt considerate ca indemnizații compensatorii legate de prezența copiilor și raportul cu exercitarea unei activități profesionale este mai puțin strâns.
Sistemul german de protecție socială se caracterizează prin acoperirea a patru mari riscuri : boală , bătrânețe , accidente de muncă , șomaj – gestionate fiecare de instituții separate . Statul nu intervine decât în situații extreme pentru a susține unele regimuri defavorizate .
Sistemul belgian comportă două regimuri generale : unul pentru salariați și altul pentru independenți. Ele sunt gestionate de instituții diferite și drepturile acordate independenților sunt inferioare celor acordate salariaților.
Sistemul protecției sociale în Statele Unite ale Americii are la bază alte caracteristici . Intervenția sistemului public al securității sociale este mult mai limitată în compensație cu numărul beneficiarilor față de riscurile acoperite – bătrânețe , handicapați fizici , boală , șomaj . Aceste restricții , dar mai ales nivelul scăzut al prestațiilor , au consolidat rolul regimurilor private complementare de pensie și de acoperire pentru boală , sprijinite pe acordurile sau planurile negociate în cadrul întreprinderii . Formele de asistență socială , joacă însă un rol major în Statele Unite ale Americii , reprezentând un sfert din cheltuielile publice sociale comparativ cu Europa , unde nu depășesc 5%.
Capitolul 3
CALCULUL ȘI CONTABILITATEA CONTRIBUȚIILOR LA ASIGURĂRILE SOCIALE ȘI FONDUL DE ȘOMAJ.
3.1. CALCULUL ȘI CONTABILITATEA CONTRIBUȚIEI LA ASIGURĂRILE SOCIALE ȘI A CONTRIBUȚIEI LA FONDUL DE ȘOMAJ ÎN ROMÂNIA.
Conform prevederilor Decretului numărul 389/1972 , Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor, au elaborat unele precizări de natură a circumstanția modul de stabilire și calculare a contribuției de asigurări sociale.
Potrivit acestor prevederi contribuția la asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați , indiferent de durata contractului de muncă (pe durată determinată sau nedeterminată), de forma de salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează (societate comercială cu capital de stat , privat sau mixt).
Pentru a evidenția în contabilitate contribuțiile datorate bugetului și asigurărilor sociale de stat au fost create conturi speciale în clasa IV a planului de conturi . Aceste conturi sunt în grupa 43 “ ASIGURĂRI SOCIALE , PROTECȚIA SOCIALĂ ȘI CONTURI ASIMILATE “. Această grupă cuprinde obligațiile sociale pe care le are întreprinderea de achitat și reținerile din salariile personalului angajat cu carte de muncă , pe durată nelimitată .Din această grupă fac parte conturile:
= Contul 431 “ASIGURĂRI SOCIALE “ .Acesta este dezvoltat în două subconturi de gradul II :
4311 “CONTRIBUȚIA UNITĂȚII LA ASIGURĂRILE SOCIALE “
4312 “CONTRIBUȚIA PERSONALULUI PENTRU PENSIA
SUPLIMENTARĂ“.
Contul 431 este un cont de pasiv. Cu ajutorul acestuia se ține evidența decontărilor privind contribuția unității la asigurările sociale , precum și conribuția personalului pentru pensia suplimentară. În creditul contului se înregistrează :
Contribuția unității la asigurările sociale;
Contribuția personalului pentru pensia suplimentară.
În debitul contului se înregistrează :
Sumele virate asigurărilor sociale ;
Sumele datorate personalului , ce se suportă din asigurările sociale;
Sumele datorate fondului special de sănătate.
Soldul contului reprezintă sumele datorate asigurărilor sociale.
= Contul 437 “ AJUTOR DE ȘOMAJ “. Cuprinde două subconturi de gradul II:
4371 “ CONTRIBUȚIA UNITĂȚII LA FONDUL DE ȘOMAJ “
4372 “ CONTRIBUȚIA PERSONALULUI LA FONDUL DE ȘOMAJ “
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor privind ajutorul de șomaj , datorat de unitate , precum și de salariați potrivit legii . Contul 437 este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se înregistrează:
Sumele datorate de unitate pentru constituirea fondului de șomaj;
Sumele datorate de către personal pentru constituirea fondului de șomaj.
În debitul contului 437 se înregistrează :
Sumele virate reprezentând contribuția unității și a personalului pentru constituirea fondului de șomaj;
Sumele acordate salariaților , potrivit legii , din fondul de ajutor de șomaj.
Soldul contului reprezintă sumele datorate de unitate de unitate și de salariați pentru constituirea fondului de șomaj.
= Contul 438 “ ALTE DATORII ȘI CREANȚE SOCIALE “. Cuprinde două subconturi de gradul II :
4381 „ ALTE DATORII SOCIALE “
4382 „ALTE CREANȚE SOCIALE “
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența datoriilor de achitat sau a creanțelor de încasat în contul asigurărilor sociale aferente exercițiului financiar în curs , precum și plata acestora. Contul 438 este un cont bifuncțional. În creditul contului se înregistrează sumele reprezentând ajutoare materiale achitate în plus personalului. În debitul contului se înregistrează :
Sumele datorate personalului sub formă de ajutoare;
Sumele virate asigurărilor sociale reflectate ca alte datorii și creanțe sociale .
Soldul creditor al contului reprezintă sumele datorate bugetului asigurărilor sociale , iar soldul debitor reprezintă sumele ce urmează a se încasa de la bugetul asigurărilor sociale.
Pentru a evidenția cheltuielile privind asigurările și protecția socială se folosește contul 645 “ CHELTUIELI PRIVIND ASIGURĂRILE ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ “. Acest cont cuprinde trei subconturi de gradul II:
6451 “ CHELTUIELI PRIVIND CONTRIBUȚIA UNITĂȚII LA ASIGURĂRILE SOCIALE “
6452 “ CHELTUIELI PRIVIND CONTRIBUȚIA UNITĂȚII PENTRU AJUTORUL DE ȘOMAJ “
6458 “ ALTE CHELTUIELI PRIVIND ASIGURĂRILE ȘI PROTECȚIA SOCIALĂ “
Contul 645 este un cont de activ. În debitul acestui cont se inregistrează :
Sumele acordate personalului , potrivit legii , pentru protecția socială;
Contribuția unității la asigurările sociale ;
Contribuția unității la constituirea fondului pentru ajutorul de șomaj.
În contabilitate operațiile care generează obligații sociale sunt reflectate astfel:
constituirea obligației de plată pentru asigurări sociale:
6451 = 4311
“ Cheltuieli privind “ Contribuția unității
contribuția unității la asigurări sociale”
la asigurările sociale”
virarea obligației de plată :
4311 = 5121
“ Contribuția unității “ Conturi la bănci
la asigurări sociale “ în lei “
constituirea obligației de plată privind pensia suplimentară :
421 = 4312
“ Personal-remunerații “ Contribuția personalului
datorate “ la pensia suplimentară “
achitarea obligației de plată , prin ordin de plată , în același timp cu ridicarea salariilor :
4312 = 5121
constituirea obligației de plată a unității pentru fondul de șomaj :
6452 = 4371
“ Cheltuieli privind “ Contribuția unității
contribuția unității la fondul de șomaj “
pentru fondul de șomaj “
stingerea obligației fiscale :
4371 = 5121
“ Contribuția unității “ Cont la bănci
la fondul de șomaj ” în lei “
constituirea obligației de plată a salariaților pentru fondul de șomaj :
421 = 4372
“Personal-remunerații “ Contribuția personalului
datorate “ la fondul de șomaj “
stingerea obligației fiscale privind fondul de șomaj :
4372 = 5121
“ Contribuția personalului “ Cont la bănci
la fondul de șomaj “ în lei “
sau
5311
“Casa în lei “
înregistrarea sumelor încasate de la buget reprezentând alocații pentru copii în măsura în care sunt gestionate de agenți economici :
5121 = 438
“ Cont la bănci “ Alte datorii și
în lei “ creanțe sociale”
înregistrarea sumelor datorate personalului ce se suportă din asigurările sociale :
431 = 423
“ Asigurări sociale “ “ Personal-ajutoare
materiale datorate“
înregistrarea ajutoarelor materiale achitate în plus personalului :
423 = 438
“ Personal-ajutoare “ Alte datorii și
materiale datorate “ creanțe sociale“
În cazul în care agenții economici virează contribuția pentru asigurările sociale de stat la termenele stabilite beneficiază de anumite reduceri. Aceste reduceri se înregistrează în contabilitate astfel :
431 = 758
“Asigurări sociale“ “Alte venituri din
exploatare“
sumele reprezentând reducerile devenind venituri pentru agentul economic respectiv.
3.2. CALCULUL ȘI CONTABILITATEA CONTRIBUȚIILOR CONFORM STANDARDELOR INTERNAȚIONALE – CONSIDERAȚII GENERALE.
Nivelul contribuțiilor la fondul de asigurări sociale de stat este deosebit de important , conferindu-i acestuia garanția independenței financiare , solvabilitate și echilibru.
Profesorul Klaus Macksheidt de la Universitatea din Koln , într-un studiu consacrat securității sociale internaționale , afirma că bugetul asigurărilor sociale dovedește o mare autonomie când 2/3 din el este constituit din contribuabili.
Preluarea contribuției de la lucrător , patron și uneori stat , ca și nivelul stabilit de participare pentru fiecare în parte , diferă de la o țară la alta în funcție de sistemul de securitate socială adoptat , ca și de o serie de alți factori , cum ar fi nivelul de dezvoltare economică și socială , maturitatea sistemului , etc. Așa cum în economia de piață trebuie să domine eforrtul individual , în sistemul social efortul colectiv acoperă nevoile individuale.
Cotizațiile pot fi uniforme și fixe sau legate de salarii. Ele pot fi percepute de la contribuabili ca o singură cotizație , pentru acoperirea mai multor riscuri ( Ungaria , Anglia , Grecia , Turcia ) sau separat , pentru fiecare risc în parte ( Danemarca , Suedia , Germania , Austria , Belgia , Elveția ).
Contribuția la fondul de pensii , în majoritatea țărilor dezvoltate este împărțite în procente egale între patron și asigurat statul participând cu subvenții sau lipsind cu desăvârșire la acest capitol , ca în cazul Franței . Cote ridicate de 9% , 10% , chiar până la 12% pentru pensii se remarcă în țările cu o dezvoltare economică puternică cum sunt : Suedia , Germania , Austria al căror Produs Național Brut pe locuitor se cifrează la cote destul de înalte.
Potrivit normelor internaționale înregistrările legate de contribuția la fondul de pensie sunt următoarele :
contabilizarea cheltuielilor cu cotizațiile la fondul de pensie aferente unui exercițiu :
Costuri implicate de = Cheltuieli de
pensionare plătit
vărsarea cotizațiilor la fondul de pensie :
Cheltuieli de = Conturi la
plătit bănci
3.3. CALCULUL ȘI CONTABILITATEA CONTRIBUȚIILOR LA ASIGURĂRILE SOCIALE ȘI FONDUL DE ȘOMAJ LA SOCIETATEA COMERCIALĂ PROD-COM SA.
1.Calculul și contabilitatea contribuției la asigurările sociale de stat
Contribuția la asigurările sociale de stat se calculează aplicând cota de 30% asupra fondului total de salarii care cuprinde :
salariile pentru timpul lucrat;
indemnizațiile pentru concediul de odihnă;
primele plătite din fondul de salarii.
Conform statului de plată a salariilor pe luna martie 2001 vom avea:
Fond total de salarii = 95938430 + 14250000 + 1800000 = 111988430 lei
Contribuția la asigurările sociale de stat va fi:
111988430 * 30% = 3359652900 lei
Înregistrarea în contabilitate a contribuției la asigurările sociale de stat este următoarea :
6451 = 4311 3359653
“ Cheltuieli privind “ Contribuția unității la
contribuția unității la asigurările sociale “
asigurările sociale “
2.Calculul și contabilitatea contribuției pentru pensia suplimentară.
Contribuția pentru pensia suplimentară se determină aplicând cota de 5% fondului total de salarii negociate. Conform statului de plată a salariilor pe luna martie 2001 acesta este de 19593000 lei. Contribuția pentru pensia suplimentară va fi :
19593000 * 5% = 979650 lei
Înregistrarea în contabilitate a contribuției pentru pensia suplimentară se face în felul următor :
421 = 4312 979650
“ Personal-remunerații “ Contribuția personalului
datorate “ pentru pensia suplimentară“
3.Calculul și contabilitatea contribuției la fondul de șomaj.
3.1.Contribuția salariaților la fondul de șomaj. Aceasta se calculează aplicând cota de 1% fondului total de salarii negociate. Conform statului de plată a salariilor pe luna martie 2001 acesta este de 19593000 lei. Contribuția personalului la fondul de șomaj va fi:
19593000 * 1% = 195930 lei
Înregistrarea în contabilitate a contribuției va fi urmatoarea :
421 = 4372 195930
“ Personal-remunerații “ Contribuția personalului
datorate “ la fondul de șomaj “
3.2.Contribuția unității la fondul de șomaj. Aceasta se calculează aplicând cota de 5% asupra fondului total de salarii brute. Acesta este format din fondul total de salarii la care se adaugă indemnizațiile pentru concediul medical. Conform statului de plată a salariilor acesta va fi :
111988430 + 14181270 = 126169700 lei
Contribuția se va calcula astfel :
129169700 * 5% = 6458485 lei
Înregistrarea în contabilitate va fi :
6452 = 4371 6458485
“ Cheltuieli privind “ Contribuția unității
contribuția unității la la fondul de șomaj “
ajutorul de șomaj “
La sfârșitul lunii martie 2001 s-a efectuat plata contribuțiilor. Înregistrarea în contabilitate a acestei operațiuni este următoarea :
% = 5121 47460820
“ Conturi la bănci în lei “
3359653
“Contribuțiiunității la asigurările sociale”
4312 979650
“ Contribuția personalului pentru pensia suplimentară “
6458485
„Contribuția unității la fondul de șomaj “
4372 195930
“ Contribuția personalului la fondul de șomaj “
Capitolul 4
CONTROLUL CONTRIBUȚIILOR LA ASIGURĂRILE SOCIALE ȘI FONDUL DE ȘOMAJ.
4.1. CONTROLUL CONTRIBUȚIILOR ÎN ROMÂNIA.
4.1.1.Controlul financiar – prezentare generală
Caracterul complex al controlului determină necesitatea programării și organizării lui . Procedând astfel se asigură ordine în activitatea de control, se rezolvă în toată compexitatea problematica pusă în fața organelor de control , iar pe această bază se asigură eficiența necesară activității de control.
A programa activitatea de control înseamnă “ a decide “ în vederea îndrumării compartimentului de control financiar intern într-o anumită direcție de “a stabili” prin documente , anumite obiective și termenele de realizare , de “ a preciza “ sarcinile concrete ce revin organelor de control, de “ a controla “ modul cum sunt duse la îndeplinire sarcinile trasate și “ a stabili “ măsurile necesare realizării lor, pentru a răspunde acestor cerințe. Activitatea controlului financiar intern trebuie astfel planificată , încât pe toate treptele ierarhice și la toate nivelurile aceste “ obiective “ de control să fie cuprinse în totalitate și reflectate în documentele de programare a activității de control financiar intern. În acest fel, programarea muncii de control va constitui o mobilizare activă a întregului potențial profesional al organelor de control în vederea realizării sarcinilor ce-i revin pe linia apărării integrității patrimoniului și a sporirii eficienței activității unității.
Documentele de programare a activității de control , care pot fi anuale, trimestriale, lunare etc., trebuie să fie bine fundamentate pe cunoașterea realităților din raza de activitate a compartimentelor de control financiar intern , precum și a legislației generale și speciale care guvernează sectorul respectiv de activitate.
Pentru ca activitatea ce control să fie eficientă , încă din momentul programării este necesar ca l elaborarea programului să ia parte însăși conducerea unităților , care pe baza portofoliului de informații pe care îl deține și a rezultatelor dezbaterii problematicii , cu cei interesați , să orienteze controlul cu prioritate spre problemele esențiale din viața unităților. Programul de control trebuie să constituie pilonul coordonator al muncii de control , făcând ca aceasta să se desfășoare în mod organizat evitându-se paralelismul și suprapunerile , asigurându-se folosirea cu maximă eficiență a forței de muncă de care dispune aparatul de control respectiv.
La întocmirea documentelor de programare a activității de control financiar intern (de gestiune) trebuie să se țină seama , pe de o parte de structura și conținutul acesteia , de obiectivele și indicațiile stipulate în legi , regulamente , norme metodologice etc. , iar pe de altă parte de unele elemente indispensabile activității de control . Dintre aceste elemente , cele mai importante sunt :
Sarcinile de bază ale aparatului de control;
Sarcinile cu caracter operativ de informare date de conducătorul unității;
Numărul organelor de control proprii , prin care se duce la îndeplinirea sarcinilor legale de control;
Obiectivele acțiunilor de control;
Felul controlului documentar ;
Perioada de gestiune controlată anterior;
Perioada de gestiune ce urmează a se controla ;
Durata controlului ;
Timpul când urmează a se efectua controlul.
Controlul poate să-și atingă scopul urmărit , numai cu condiția ca el să fie organizat pe întregul parcurs , începând de la unitatea ce dispune controlul și terminând cu remedierea deficiențelor semnalate în acte de control. Organizarea activității de control însumează un tot unitar ce își găsește expresia în cadrul informării și documentării , pregătirii și organizării, perfectării actelor de control , precum și valorificarea rezultatelor controlului. Complexul acestor activități ce se desfășoară pe parcursul mai multor etape ale procesului de muncă , impun organelor de control cunoașterea temeinică a acestor etape , pentru că ele dau posibilitatea organizării mai raționale a muncii , a adâncirii problemelor , precum și obținerea unor rezultate corespunzătoare la terminarea controlului .
Etapele procesului de muncă din cadrul controlului pot fi grupate astfel :
Informarea , documentarea , pregătirea și organizarea activității de control. În această primă etapă , care începe cu informarea și se termină cu organizarea activității de control și cu întocmirea programului de lucru al organelor de control , se conturează principalele deficiențe ale unității de controlat și totodată problemele esențiale spre care trebuie să se îndrepte controlul.
Controlul propriu-zis al activității economico-financiare din unitate. În această etapă , organele de control , pe baza planului de lucru și a sarcinilor speciale primite de la unitatea care a dispus controlul , își desfășoară activitatea propriu-zisă de control , în vederea stabilirii concluziilor asupra mersului activității economico-financiară a unității controlate pe perioada supusă controlului . Organele de control , în raport de obiectivele urmărite și felul controlului , cercetează documentele și evidențele care oglindesc operațiunile economico-financiare care au avut loc în perioada controlată , în diferitele sectoare ale unității.
Gruparea , sistematizarea și definitivarea constatărilor făcute , în vederea intocmirii procesului-verbal. Această etapă se coroborează cu etapa
2), în sensul că procesul-verbal se va face pe parcurs , pe măsura desfășurării controlului și definitivării constatărilor.
Definitivarea materialului rezultat în urma discutării și însușirii constatărilor menționate în procesul-verbal de către conducerea unității controlate.
Măsurile și urmărirea executării lor de către unitatea care a dispus controlul ca urmare a constatărilor făcute în actele de control.
Pentru ducerea la bun sfârșit a sarcinilor primite , organele de control se folosesc de toate documentele și evidențele care sunt în legătură cu unitatea controlată , indiferent de felul , conținutul sau locul unde ele se găsesc (la unitatea controlată sau la alte unități cu care a avut relații ).
Controlul are la bază , în primul rând , datele din evidența contabilă pentru că ea reflectă întreaga activitate economico-financiară a unității respective.
Însă, datele evidenței contabile nu sunt suficiente pentru a da o imagine completă de felul cum și-a desfășurat activitatea unitatea controlată și conducerea ei. De aceea , organele de control controlează și celelalte documente și evidențe care nu sunt de natură contabilă și care se găsesc la celelalte sectoare de activitate din cadrul unității , cum ar fi sectorul de plan , statistic , tehnic , de aprivizionare etc.
Prin controlul temeinic al documentelor și evidențelor se poate obține un tablou complet asupra conținutului operațiunilor și proceselor economice ale unității controlate . Procesele economice se reflectă însă clar în indicii sintetici și analitici cuprinși în bugetele de venituri și cheltuieli .
În cursul controlului , organele de control pot descoperi abateri de la disciplina financiară comise de unii salariați , în mod conștient sau inconștient , sau chiar lipsuri în gestiuni și fraude.
Perfectarea materialului de control presupune în final înscrierea constatărilor organelor de control la unitatea controlată , în anumite documente (acte de control) . Aceste documente Aceste documente , atât ca formă cât și ca structură , constituie constatări ale organelor de control și ele pot fi inserate în :
Procesul-verbal de control și nota de prezentare. Procesul-verbal de control este documentul principal al controlului care cuprinde deficiențele și abaterile constatate , precum și cauzele cât și consecințele lor asupra bunei gospodăriri a unității controlate. La procesul-verbal de control se anexează toate materialele care confirmă deficiențele și abaterile consemnate : un exemplar al procesului-verbal intermadiar încheiat , planul de lucru , precum și planul de măsuri întocmit de unitatea controlată pentru remedierea deficiențelor care nu au fost eliminate în timpul controlului .Întocmirea procesului-verbal de control nu se face în ultimele zile ale controlului , ci pe parcurs , în timpul controlului și definitivării constatărilor. În mod obișnuit , procesul-verbal de control se întocmește în două exemplare , din care duplicatul se lasă la unitatea controlată , iar originalul se depune la unitatea care a dispus controlul.
Procesul-verbal de constatare a contravențiilor se încheie de către organele de control când se constată încălcarea normelor legale privind discipilina financiară de către salariații unității controlate . În procesul-verbal de contravenție , trebuie consemnată fapta săvârșită , numele și prenumele salariatului care a încălcat dispozițiile legale , precum și cuantumul sumei aplicate ca amendă.
Notă de expunere a concluziilor controlului se întocmește în situația în care nu s-au constatat deficiențe sau abateri (notă unilaterală) . În cazul în care la controlul efectuat nu se constată nici o deficiență sau fapt ilicit , nu se încheie proces-verbal de control , ci o notă de expunere a concluziilor controlului în care se consemnează obiectivele și documentele controlate.
4.1.2. Metodologia de exercitare a controlului financiar.
Prin acțiunea de control se stabilește dacă activitatea economică și financiară este organizată și se desfășoară conform normelor , principiilor sau regulilor stabilite . Cunoașterea și perfecționarea activității economice și financiare presupune o cale științifică de cercetare și acțiune , un sistem metodologic , cu ajutorul căruia să se oglindească realitatea , legalitatea și eficiența.
Metodologic, controlul, ca proces de cunoaștere și perfecționare a activității economico-financiare și sociale impune următoarele momente:
cunoașterea situației stabilite ( programe , sarcini , norme , scopuri , prevederi legale , previziuni , etc.) ;
cunoașterea situației reale ;
determinarea abaterilor prin comparearea situației reale cu cea stabilită ;
concluzii , sugestii , propuneri și măsuri .
Metodologia de control , privită ca proces structurat pe momentele enunțate , presupune , în interdependență , o filieră adecvată de cercetare și acțiune care , în succesiune teoretică , se prezintă astfel :
formularea obiectivelor controlului ;
delimitarea obiectivelor pe forme de control financiar ( preventiv , operativ , ulterior ) ;
organele competente legal să efectueze controlul asupra obiectivelor stabilite ;
sursele de informare pentru control ( documente primare , evidența tehnico-operativă și contabilă , alte documente ) ;
aplicarea procedeelor și modalităților ( tehnicilor ) de control cu ajutorul cărora se realizează cunoașterea activității controlate ;
stabilirea deficiențelor , lipsurilor și abaterilor , precum și rezervele de perfecționare ce se pot constata , în sfera obiectivului controlat , cu ajutorul procedeelor , tehnicilor de control ;
întocmirea actelor de control în care se înscriu constatările ;
modalități de finalizare și valorificare a acțiunii de control ;
stabilirea eficienței controlului pe linia prevenirii , constatării și înlăturării deficiențelor , lipsurilor , abaterilor , dar și pe aceea a perfecționării activității controlate.
Metodologia de control , ca sistem , reprezintă intercondiționarea cu caracter științific și normativ , a procedeelor și modalităților , principiilor și mijloacelor care fac posibilă acțiunea de control . În cadrul metodologiei generale de control se îmbină elemente de raționament , cum ar fi cele privind utilizarea corespunzătoare a procedeelor și tehnicilor de control , cu elemente care au caracter normativ , cum sunt : organizarea activității de control , întocmirea actelor de control , etc.
Metodologia de control , ca ansamblu de instrumente metodologice , organic structurate , se utilizează selectiv , diferențiat , în funcție de :
natura activităților sau operațiilor controlate ;
formele de control financiar ;
sursele de informare pentru control ;
natura abaterilor existente și a posibilităților de perfecționare a activității controlate.
Prin metodologia de control , în anumite momente ale cunoașterii ,obiectivul controlat este dezmembrat , simplificat și corelat , cercetat în conexiune cu alte operații și activități. Alteori , mersul cunoașterii este invers în raport cu etapele desfășurării activităților sau fenomenelor controlate.
Metodologia de control utilizează atât căi și modalități proprii de cercetare și acțiune , cât și instrumente metodologice ale altor discipline științifice , cum sunt cele ale :
Analizei economico-financiare ;
Matematicii ;
Contabilității ;
Dreptului ;
Informaticii ;
Biroticii ;
Finanțelor ;
Marketingului ;
Managementului ;
etc.
Componenta principală a metodologiei de control o constituie ansamblul procedeelor de cercetare , cunoaștere și perfecționare a activității economice și financiare , și anume :
studiul general prealabil asupra actiivității ce urmează a se controla;
controlul documentar contabil ;
controlul faptic ;
analiza economico-financiară ;
controlul total și prin sondaj ;
finalizarea ( valorificarea ) constatărilor controlului.
Controlul financiar se manifestă sub trei forme principale :
Controlul financiar preventiv sau anticipat ;
Controlul financiar operativ-curent sau concomitent ;
Control financiar ulterior sau postoperativ .
Aceste forme sunt într-o permanentă legătură , condiționare , influențare și completare reciprocă.
Controlul financiar preventiv sau anticipat. Contribuie la folosirea cu maximum de eficiență a mijloacelor materiale și disponibilităților bănești , la întărirea ordinii și creșterii răspunderii în angajarea și efectuarea cheltuielilor , la respectarea strictă a legislației de gestiune , la preântâmpinarea oricărei forme de risipă a eventualelor deficiențe înainte de a se produce efecte negative. Controlul financiar preventiv trebuie să acționeze în vederea perfecționării activității tehnic-tehnologice și economice, ca factor esențial al creșterii rezultatelor financiare.
Controlul financiar operativ-curent sau concomitent. Se suprapune aproape în totalitate , în timp și spațiu , cu conținutul activității nemijlocite de conducere la diferite nivele . Acest control asigură cunoașterea operativă a modului în care se îndeplinesc sarcinile și se gestionează patrimoniul . Controlul concomitent acționează sistematic , în fiecare zi , surprinde procesele economice și financiare în curs de desfășurare și astfel permite intervenția operativă pentru asigurarea continuării acestora la parametrii eficienței . Sfera controlului concomitent cuprinde activitățile și operațiile în momentul efectuării lor , deci limitat în timp , dar în momentul cel mai potrivit , pentru corectarea operativă a eventualelor deficiențe ce încep să se manifeste în faza de execuție și asigură prevenirea , astfel , a producerii efectelor nrgative.
Controlul ulterior sau postoperativ. Se exercită după desfășurarea activităților sau operațiilor economico-financiare cu privire la gestiunea patrimoniului și are ca principale obiective :
existența și utilizarea rațională a patrimoniului ;
aplicarea corectă a legislației cu caracter financiar;
modul de efectuare a cheltuielilor și realizare a veniturilor ;
analiza situației financiare , etc.
Obiectivele controlului financiar , în ansamblu , se delimitează pe formele controlului financiar astfel încât acesta să interacționeze fără să se interfereze și să răspundă cu mobilitate și eficiență necesităților conducerii . O corelare sistemică și riguroasă a conținutului formelor de control financiar are ca rezultat întărirea ordinii și disciplinei financiare.
Actele de control sunt documentele în care se consemnează constatările rezultate din acțiunea de control financiar . Organele de control financiar ale Ministerului Finanțelor întocmesc ,de regulă , următoarele documente:
procesul verbal de control și nexele la acesta ( anexele 9 și 10) ;
proces verbal separat ;
proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor (anexa 14);
notă de constatare ( anexa 11) ;
notă unilaterală ( anexa 12) ;
notă de prezentare (anexa 13) .
4.1.3. Controlul contribuțiilor la asigurările sociale de stat și fondul de șomaj.
Controlul cu privire la calcularea și plata contribuției la asigurările sociale, a contribuției la pensia suplimentară și a contribuției la fondul de șomaj este dat în competența organelor Ministerului Muncii și Protecției Sociale. Astfel , prin Hotărârea Guvernului numărul 592/1997 privind exercitarea controlului asupra încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat și din bugetele celorlalte fonduri aprobate prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat , au fost stabilite atribuțiile personalului cu competențe de control din aparatul propriu al Ministerului Muncii și Protecției Sociale și ale personalului corpului de control fond șomaj și asigurări sociale , constituit la nivelul direcțiilor generale de muncă și protecție socială teritoriale.
Personalul cu competențe de control din aparatul propriu al Ministerului Muncii și Protecției Sociale , specializat pentru urmărirea încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat și din Fondul pentru plata ajutorului de șomaj , are următoarele obligații :
îndrumă și coordonează activitatea de control asupra încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat , bugetul Fondului pentru plata pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor , bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj și bugetul Fondului pentru pensia suplimentară , la nivelul direcțiilor generale teritoriale de muncă și protecție socială;
participă , împreună cu personalul cu atribuții de control din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială teritoriale , la verificările făcute agenților economici cu privire la încasarea veniturilor , efectuarea cheltuielilor și recuperarea debitelor la Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat și la bugetul celorlalte fonduri aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat;
verifică respectarea normelor legale privind execuția bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor celorlalte fonduri aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat , legalitatea și realitatea înregistrărilor veniturilor pentru plata drepturilor de asigurări sociale;
verifică la Oficiul Central de Plată a Pensiilor și la compartimentele teritoriale de pensii modul de utilizare a fondurilor privind plata pensiilor și a altor ajutoare de asigurări sociale;
verifică la compartimentele de pensii de stat și la compartimentele de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor , modul de stabilire și de plată a pensiilor , precum și a altor drepturi de asigurări sociale;
verifică la compartimentele de constituire și utilizare a fondului de șomaj:
încadrarea cheltuielilor în nivelul stabilit pe capitole și subcapitole ale clasificației bugetare , conform repartizării pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor , aprobată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale;
modul de utilizare a fondurilor alocate prin bugetul de venituri și cheltuieli anual pentru cheltuielile de capital.
verifică modul de efectuare a cheltuielilor privind realizarea măsurilor active pentru combaterea șomajului ;
controlează modul de respectare a prevederilor legale privind stabilirea
plata , menținerea suspendarea sau sistarea ajutorului de șomaj , a alocației de sprijin și a ajutorului de integrare profesională;
verifică legalitatea și realitatea condițiilor de acordare a creditelor cu dobândă avantajoasă agenților economici solicitatori și modul de utilizare a creditelor acordate pentru înființarea sau dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii sau a unităților cooperatiste;
verifică legalitatea plăților compensatorii acordate ca urmare a aplicării programelor de restructurare , privatizare , lichidare;
controlează modul de efectuare a cheltuielilor pentru cursurile de calificare , recalificare și perfecționare a șomerilor;
verifică la camerele de muncă și la compartimentele de pensii și alte drepturi ale agricultorilor:
modul în care își achită contribuțiile de asigurări sociale persoanele asigurate pe bază de contract de asigurare socială și asigurații agricultori;
legalitatea modului de calcul și de plată a indemnizațiilor de asigurări sociale acordate acestor persoane.
controlează la Oficiul Muncii modul în care misiunile diplomatice , oficiile consulare străine cu sediul în România , reprezentanțele din România ale unor firme străine achită obligațiile de plată către Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat , pentru cetățenii români cu care au încheiat contracte individuale de muncă;
verifică valorificarea biletelor de tratament și odihnă pentru pensionari și pentru salariații din unitățile bugetare , precum și ținerea evidențelor fizice , valorice și operative ale acestora;
verifică modul de acordare a biletelor de tratament și odihnă pentru pensionari și pentru salariații bugetari , calculul și încasarea contribuțiilor datorate potrivit legii;
verifică modul de organizare și de exercitare a controlului financiar preventiv asupra încasărilor și plăților din Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat și din bugetele celorlalte fonduri aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Personalul corpului de control fond șomaj și asigurări sociale , constituit la nivelul direcțiilor generale de muncă și protecție socială teritoriale , are următoarele atribuții :
controlează modul în care persoanele fizice și juridice care folosesc personal salariat constituie și achită contribuția la asigurările sociale de stat și contribuția de 5% la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj , precum și modul în care rețin de la salariați și vireaza
contribuția de 5% pentru pensia suplimentară și contribuția de 1% la
Fondul pentru plata ajutorului de șomaj;
verifică modul în care agenții economici cu personalitate juridică care produc , inustrializează și comercializează produse agricole și alimentare constituie și virează , potrivit legii , contribuțiile datorate Fondului de pensii și asigurări sociale ale agricultorilor;
verifică dacă sunt respectate termenele de plată a obligațiilor către Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat și către bugetele celorlalte fonduri aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și calculează majorări și penalități , potrivit legii;
verifică , cu ocazia controlului , depunerea lunară de către contribuabili , în termenul legal a declarației privind obligațiile de plată către Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat , precum și corectitudinea datelor înscrise în aceasta;
controlează respectarea temeiului legal pentru încadrarea personalului salariat pe grupe de muncă ;
verifică evidențierea corectă în contabilitatea agenților economici a constituirii obligațiilor către Bugetu Asigurărilor Sociale de Stat și bugetele celorlalte fonduri aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și a calcului majorărilor sau penalităților pentru neplata în termenele legale a acestor obligații ;
controlează dacă agenții economici , inclusiv cei ce beneficiază de credite din Fondul pentru plata ajutorului de șomaj , au respectat termenul de comunicare a locurilor de muncă vacante și au angajat personal din rândul șomerilor ;
verifică modul în care sunt respectate prevederile legale în viguare de către agenții economici care încadrează absolvenți ai instituțiilor de învățământ și care beneficiază de sume compensatorii alocate din Fondul pentru plata ajutorului de șomaj;
verifică agenții economici în ceea ce privește lagalitatea și realitatea cheltuielilor efectuate din Fondul pentru plata ajutorului de șomaj pentru plata indemnizațiilor personalului care lucrează în sectorul producției de apărare , care și-a întrerupt activitatea temporar din lipsă de comenzi sau de materii prime;
verifică agenții economici în ceea ce privește legalitatea , realitatea și necesitatea cheltuielilor efectuate pentru plata ajutorului de șomaj , conform protocoalelor încheiate cu Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului , Ministerul Transporturilor , Ministerul Agriculturii și Alimentației;
cu sprijinul instituțiilor de învățământ , verifică situația acordarii ajutorului de șomaj sau a ajutorului de integrare profesională absolvenților învățământului liceal , luând măsuri ca acordarea drepturilor să fie sistată în cazul în care aceștia urmează o formă superioară de învațământ ;
verifică legalitatea calcului și a plății , de către persoanele fizice și juridice ce folosesc personal salariat , a drepturilor de protecție socială care , potrivit legii , se achită direct din contribuția la asigurările sociale de stat , respectiv din sume puse la dispoziție din Fondul pensiilor pentru plata ajutorului de șomaj;
urmăresc recuperarea , în timpul controlului sau în perioada imediat următoare , a debitelor identificate;
constată contravenții și aplică amenzi.
În timul controlului contribuabilii au anumite obligații. Astfel , la solicitarea organelor de control menționate , persoanele fizice sau , după caz, conducerea și salariații persoanelor juridice , supuse controlului , au obligația :
să permită accesul organelor de control în sediul persoanei juridice;
să pună la dispoziția acestora registrele , actele și orice alte documente necesare controlului;
să dea informații și explicații verbale și în scris , după caz , în legătură cu problemele care formează obiectul controlului;
să asigure sprijinul și condițiile necesare bunei desfășurări a controlului;
să semneze , cu sau fără obiecțiuni , actele încheiate în urma controlului.
4.1.4. Plata contribuțiilor . Majorări de întârziere .
Plătitor al contribuțiilor este debitorul sau o altă persoană care , în numele debitorului său are obligația de a plăti , de a reține și de a vărsa contribuțiile la buget.
Plata contribuțiilor se face în numerar , prin virament sau prin anulare de timbre mobile , la termenul stabilit de lege , distinct pentru fiecare sumă datorată în parte , în contul bugetar corespuzător , în ordinea vechimii, astfel :
restanțele din anii precedenți , o dată cu majorările de întârziere aferente;
restanțele anului curent , o dată cu majorările de întârziere aferente;
sumele datorate la termenele legale de plată ,
sumele cu termene scadente viitoare ;
Contestațiile depuse de plătitori , cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare efectuate cu ocazia verificărilor , nu suspendă obligația acestora la plata sumelor datorate.
În cazul în care obligația bugetară nu a fost achitată de debitor , la plata sumei datorate , este obligat :
moștenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat ;
cel care preia , în tot sau în parte , drepturile și obligațiile persoanei juridice supuse reorganizării ;
persoana care își asumă obligația de plată , printr-un angajament de plată sau printr-un act de garanție încheiat în formă autentică.
La cererea temeinic justificată a debitorilor , Ministerul Finanțelor, comisiile locale și ceilalți ordonatori principali de credite care administrează impozite , taxe , contribuții și alte venituri bugetare pot acorda :
amânări și eșalonări la plata impozitelor , taxelor , contribuțiilor și altor obligații bugetare ;
scutiri și reduceri de impozite și taxe ;
amânări , eșalonări , scutiri sau reduceri de majorări de întârziere .
Se pot compensa sau restitui plătitorului sumele :
plătite fără existența unui titlu de creanță ;
plătite în plus față de obligația bugetară ;
plătite ca urmare a unei erori de calcul ;
plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale ;
de rambursat de la bugetul de stat ;
stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative.
Sumele plătite în plus se compensează cu obligații bugetare :
restante din anii precedenți ;
scadente în anul în curs ;
viitoare , numai la cererea debitorului.
În situații deosebite , cum sunt calamitățile naturale , stare de necesitate etc. , la propunerea Ministerului Finanțelor , Guvernul poate aproba anularea debitelor.
Majorări de întârziere. Orice obligație bugetară neachitată la scadență generează plata unor majorări calculate pentru fiecare zi de întârziere până la data achitării sumei datorate inclusiv. Cota majorărilor de întârziere se stabilește prin hotărârea guvernului , la propunerea Ministerului Finanțelor , corelat cu rata dobânzii de referință a Băncii Naționale a României , la care se pot adăuga cel mult 10 procente .
Conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 2/1999 majorările de întârziere se calculează cu cota de 0,25% pe zi de întârziere.
Exemplu :
Presupunem că o societate comercială calculează CAS pe luna Martie 2001. Fondul de salarii este de 1500000 lei. Vum avea :
CAS-ul = 1500000 * 30 % = 450000 lei.
Presupunem că societatea comercială a întârziat la plata CAS-ului cu 35 de zile. Majorările de întârziere se calculează astfel :
Majorări = 450000 * 0,25% * 35 zile = 39380 lei .
În aceiași Ordonanță se prevăd și penalizări pentru întârzierea la plata contribuțiilor. Astfel , societatea comercială întârziind la plat CAS -ului cu 35 de zile , penalizarea se va calcula o singură dată cu cata de 15% :
Penalizarea = 450000 * 15% = 675000 lei .
Deci , total majorări + penalizări = 39380 + 675000 = 714380 lei.
Nu se datorează majorări la sumele reprezentând majorări de întârziere stabilite, amenzi și la sumele încasate efectiv prin poprire pe salarii și pensii de la persoanele fizice.
4.1.5. Executarea silită.
Procedura generală de executare silită presupune :
Înștiințarea de plată (anexa 1). Este un act premergător executării silite . Prin acesta organul de excutare îi notifică debitorului suma de plată datorată.
Comunicarea somației (anexa 2). Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înștiințarea de plată se începe procedura de executare silită prin comunicarea somației. Somația este obligatorie. Dacă somația se comunică prin funcționarii organelor de executare , debitorul semneaza o adeverință de primire a somației (anexa 3).
Organele de executare. Pentru creanțele bugetare administrate de Ministerul Finanțelor sunt abilitate să efectueze procedura de executare următoarele organe de executare :
Direcțiile de impozite și taxe din cadrul Direcțiilor generale ale finanțelor publice și controlului financiar de stat județene și a municipiului București;
Administrațiile financiare ;
circumscripțiile fiscale și percepțiile rurale.
Titlu executoriu (anexa 4). Executarea silită a creanțelor bugetare poate fi pornită numai în temeiul unui titlu executoriu. Titlu executoriu poate fi :
titlul de creanță , când creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului legal de plată;
actul emis și aprobat de organul de verificare sau de constatare , pentru impozite , taxe , contribuții , majorări de întârziere ;
procesul verbal de constatare a contravenției și de aplicare a amenzii;
actul emis de organul de executare , în cazul în care suma neachitată la scadență din obligația bugetară a fost stabilită de organele competente ale Ministerului Finanțelor ;
hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă , respectiv decizia emisă de organul administrativ pentru obligații bugetare asupra cărora s-a pronunțat o instanță judecătorească ;
dispoziție de urmărire întocmită de organele de control (anexa 5).
Organele competente să procedeze la executarea silită. Sunt acele organe de executare în a căror rază teritorială se află domiciliul sau sediul debitorului ori unde este luat în evidența fiscală și cele în a căror rază teritorială acesta deține bunuri urmăribile.
Bunurile și veniturile urmăribile ale debitorului. Executarea silită se aplică asupra tuturor bunurilor mobile și imobile proprietatea debitorului , precum și a veniturilor sale bănești urmăribile legal , numai în limita valorii necesare realizării creanței bugetare.
Pentru sumele reprezentând cheltuieli de executare silită , pe baza actelor privind cheltuielile efectuate , se încheie procesul-verbal (anexa 6), care se semnează de conducătorul organului de executare și constituie titlu executoriu.
Pentru evitarea controlului repetat , a depășirii duratei controlului și asigurarea cuprinderii în control a tuturor unităților în cadrul perioadelor de prescripție , fiecare direcție teritorială ține o evidență strictă a acțiunilor de control pe fiecare agent economic , în care scop întocmește o fișă sau registru (anexa 7) .
În situația în care în urma acțiunii de control au rezultat sume datorate bugetului de stat se întocmește avizul de urmărire-încasare (anexa 8). Acesta se transmite Direcției generale a finanțelor publice pentru a lua măsurile legale de urmărire și încasare a sumelor.
Termenul de prescripție a executării silite a debitelor provenind din neplata contribuțiilor la bugetul statului este de 2 ani potrivit normelor dreptului comun , dar și pentru motivul de a înlătura orice discriminare între drepturile și obligațiile tuturor agenților economici.
4.2. CONTROLUL CONTRIBUȚIILOR, PRACTIC , LA SC PROD-COM SA.
1.Tematica controlului.
A fost axată pe verificarea calculării , înregistrării și virării contribuțiilor datotate bugetului și asigurărilor sociale de stat. Controlul a fost înscris în programul semestrial de control , s-a desfășurat conform deciziei managerului general în perioada 1-15 Aprilie 2000 și a cuprins verificarea tuturor aspectelor legate de datoriile către bugetul și asigurările sociale de stat , de la ultimul control anual de fond încheiat la data de 18 Decembrie 2000.
2.Prezentarea echipei de control și a tematicii controlului unității.
Echipa de control s-a prezentat la directorul unității , căruia i-a remis decizia de control și tematica controlului.
Prezentarea s-a făcut în prezența contabilului șef .
3.Pregătirea documentelor supuse controlului.
S-a solicitat conducerii unității să dispună personalului în subordine următoarele :
prezența obligatorie la serviciu în zilele stabilite în program pentru verificarea compartimentului sau gestiunii respective ;
punerea la dispoziție , la solicitarea organelor de control , a următoarelor documente :
a) Pentru verificarea modului de îndeplinire a măsurilor stabilite prin controalele anterioare :
ultimul proces-verbal de la controlul financiar ;
toate procesele.verbale încheiate de organele de control din afara unității , care au legătură cu obiectivul controlului.
b) Pentru efectuarea propriu-zisă a controlului financiar :
statul de salarii ;
ordinele de plată ce atestă achitarea contribuțiilor la buget ;
fișele conturilor referitoare la salariați și la contribuții ;
notele contabile .
4.Organizarea echipei de control.
Echipa de control e formată din trei membrii . Șeful echipei a preluat verificarea documentară .
Pentru verificarea documentară s-a urmărit ca fiecare act justificativ înregistrat în evidența contabilă să conțină elementele obligatorii și anume:
numărul documentului ;
data întocmirii ;
numele societății comerciale ;
codul fiscal al unității ;
denumirea beneficiarului ;
sumele datorate ;
denumirea obligație de plată ;
termenul de plată ;
semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiilor înscrise în document ;
semnăturile persoanelor împuternicite să exercite controlul preventiv , dacă acesta e prevăzut în ROF-ul societății.
Controlul documentar se face atât sub aspectul formei cât și al conținutului.
Din punct de vedere formal , controlul documentar trebuie să stabilească următoarele :
a) Autenticitatea documentului care trebuie să stabilească :
dacă s-au folosit formularele tipizate corespunzătoare ;
dacă datele au fost completate corect ;
lipsa ștersăturilor care pot conduce la suspiciune de fals ;
corectitudinea întocmirii , respectiv existența semnăturilor legale ale
persoanelor autorizate să dispună , execute sau comtroleze operațiile respective ;
concordanța între semnături și specimenele de semnături ( în cazul în
care actele respective conțin astfel de semnături ;
concordanța dintre document și justificările sau notele anexate documentului ;
Valabilitatea și exactitatea întocmirii documentului în raport cu momentul și condițiile în care s-a efectuat operațiunea și corectitudinea calculelor cuprinse document , din punct de vedere aritmetic.
Din punct de vedere al conținutului controlul financiar trebuie să stabilească următoarele :
Legalitatea operațiilor economice și financiare în raport cu normele privind disciplina financiară ;
Realitatea și exactitatea operației specificate în documente , adică dacă operațiile respective s-au produs în fapt la data , la locul , în limitele și în condițiile specificate în documente ;
Eficiența operației economice , respectiv dacă operația nu a avut efecte negative asupra patrimoniului societății , prin neeconomicitatea sau neoportunitatea acesteia.
În cadrul verificării documentare s-a acordat o atenție deosebită utilizării formularelor cu regim special .
Ceilalți doi membrii ai echipei de control au verificat corectitudinea calculării și înregistrării contribuțiilor la asigurările sociale , la fondul de șomaj și pentru pensia suplimentară.
În urma efectuării controlului s-a întocmit o notă unilaterală :
NOTĂ UNILATERALĂ
Încheiată astăzi 15 Aprilie 2001,
În urma efectuării verificării situației cu privire la calculul , inregistrarea și plata contribuțiilor către bugetul statului , la SC PROD-COM SA , de către comisia formată din :
COSTACHE PETRU – președinte ;
MARIN ALEXANDRA – membru ;
ANDREI NICOLAE – membru .
Verificarea s-a făcut prin consultarea tuturor documentelor legate de obiectul controlului.
În urma efectuării controlului nu s-au constatat nereguli privind calculul și înregistrarea contribuțiilor datorate bugetului .
S-a constatat însă că o parte din aceste datorii nu au fost achitate incă ceea ce ar putea duce la plata unor penalități de întârziere. De aceea se propune plata lor în cel mai scurt timp.
Comisia de control , Contabil șef,
CostachePetru Ghițuică Vasilica
Marin Alexandra
Andrei Nicolae
CONCLUZII ȘI SUGESTII DE ÎMBUNĂTĂȚIREA MODULUI DE PRELEVARE A CONTRIBUȚIEI LA ASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT ȘI A CONTRIBUȚIEI LA FONDUL DE ȘOMAJ.
Fiind evidentă influența pe care contribuția la asigurările sociale de stat o are asupra agenților economici și , în special , asupra nivelului salariilor, ca soluție a-și propune aplicarea acesteia asupra salariilor nete . De asemanea , ținând seama de faptul că Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat poate înregistra excedente , este posibilă diminuarea cotelor de contribuție la asigurările sociale de stat la maximum 25% pentru grupa I de muncă.
Cele două soluții care ar avea efecte favorabile asupra presiunii fiscale la nivel de întreprindere sunt :
diminuarea bazei impozabile ;
reducerea cotelor de impozitare.
Prelevările obligatorii ale agenților economici către Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat afectează decizia întreprinzătorilor de a utiliza forță de muncă angajată , iar în cazul în care a fost adoptată o astfel de soluție nivelul salariilor acordate angajaților este sensibil ajustat.
Deși a fost conceput cu scopul de a asigura protecția socială a cetățenilor, apreciez că sistemul asigurărilor sociale , cunoscându-se faptul că este puternic resimțit de agenții economici , favorizează economia subterană , munca “la negru” , iar de aici evaziunea fiscală și stimularea șomajului.
Calcularea contribuției la asigurările sociale de stat prin aplicarea cotei asupra unei baze diminuate reprezentate de salariile nete ar ușura sarcina suportată de întreprindere și ar conduce la o apropiere de costul suportat de salariați sub forma impozitului pe salarii
Cu privire la actualul regim al pensiilor suplimentare din țara noastră trebuie remarcat că el are câteva caracteristici interesante și ar putea, după câteva modificări să lărgească substanțial opțiunile populației privind veniturile în urma pensionării. În prezent , avantajele pentru indivizi și pentru economie sunt mai puțin vizibile . Există ,însă , o serie de deficiențe în ceea ce privește legătura contribuție/prestație , gestionarea rezervelor și rata dobânzii (profit) . Anume , rata nominală scăzută a dobânzii implică o uriașă impunere inflaționistă asupra asigurărilor .
Aprecieri critice asupra CAS și pensiei suplimentare.
Cu toate că actualul sistem de plată a contribuțiilor de asigurările sociale se bazează pe un set complex de reguli , el favorizează abuzuri , fraude , evaziune pentru cei obligați prin lege să le plătească pentru că , penalitățile și dobânzile percepute în cazul întârzierii plăților , sunt încă destul de mici .
Actualul sistem al pensiei suplimentare nu reușește să realizeze o corelație între contribuțiile individuale și nivelele pensiilor obținute , situația fiind chiar mai inechitabilă decât în cazul pensiilor de bază.
Trecerea de la un sistem opțional de pensie suplimentară la unul obligatoriu, bazat pe aceleași principii , a înlăturat orice posibilitate de modificare și exprimare a preferințelor individuale. În aceste condiții nu se mai justifică existența a două sisteme de pensii obligatorii , bazate pe contribuții .
În plus , actualele prevederi referitoare la negocierea șă indexarea salariilor fac ca , nivelul contribuțiilor pentru pensia suplimentară , să nu mai fie suficient să acopere cheltuielile pentru prestație , chiar dacă se face abstracție de modificările ce au loc în structura demografică , care vor avea drept efect creșterea numărului de beneficiari.
VI. BIBLIOGRAFIE
BOULESCU MIRCEA – Control financiar Editura Eficient ,
GHIȚĂ MARCEL București 1997.
CONDOR IOAN – Impozitele , taxele și contribuțiile datorate de
persoanele juridice , Editura Tribuna Economic,
București 2000.
FELEAGĂ NICULAE – Tratat de contabilitate financiară , vol. I , II ,
IONAȘCU ION Editura Economică , București 2000.
MATEI GHEORGHE – Protecție și asigurări sociale, Reprografia. Universității din Craiova , Craiova 1997.
PÂNTEA PETRU – Contabilitatea financiară a agenților economici
IACOB și colectiv din România , Editura IntelCredo , Deva 1995.
POPESCU LIVIA – Protecția socială în Uniunea Europeană , Presa
universitară clujeană , Cluj-Napoca , 2000.
RISTEA MIHAI – Contabilitatea societăților comerciale , vol I ,
Editura CECCAR , București 1995.
RISTEA MIHAI – Contabilitatea societăților comerciale , vol II ,
și colectiv, Editura CECCAR , București 1996.
TUFAN CONSTANTIN – Forme de asigurări sociale în România , Casa
de Editură și Presă “Șansa” S.R.L ,Bucureșt1997.
ȚICLEA ALEXANDRU – Protecția socială a șomerilor în România, TUFAN CONSTANTIN, Editura Atlas Lex , București 1995.
ȚICLEA ALEXANDRU – Pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ,
TUFAN CONSTANTIN – Casa de editură și presă “ Șansa “- SRL ,
București 1994.
ȚURLEA EUGENIU – Control financiar , Editura Scripta , București
2000.
xxx – Revista Tribuna Economică 2001 , 2000.
xxx – Revista Impozite și Taxe 2001.
xxx – Revista Control Economic Financiar 2001.
xxx – Legea contabilității nr. 82/1991.
xxx – HG nr. 704/1993 privind aprobarea unor
măsuri de executare a Legii contabilității
nr. 82/1991.
xxx – Legea privind CAS și pensia suplimentară
nr. 49/1992.
xxx – Legile privind CFȘ 1% și CFȘ 5% nr.
86/1992 și nr. 57/1994.
Ministerul Finanțelor – Sistemul contabil al agenților economici,
Editura Economică , București 1998.
VII. ANEXE
Anexa 1 : Înștiințarea de plată
Anexa 2 : Comunicarea somației
Anexa 3 : Adeverință de primire a somației
Anexa 4 : Titlu executoriu
Anexa 5 : Dispoziție de urmărire
Anexa 6 : Proces-verbal
Anexa 7 : Filă de registru de evidență a acțiunilor agenților economici
Anexa 8 : Aviz de urmărire – încasare
Anexa 9 Notificarea agentului economic pentru finalizarea constatărilor controlului .
Anexa 10 Notă explicativă .
Anexa 11 Nota de constatare
Anexa 12 Nota unilaterală.
Anexa 13 Notă de prezentare
Anexa 14 Proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Anexa 15 Dispoziție de înlăturare și prevenire a deficiențelor constatate , respectiv , de suspendare a aplicării măsurilor nelegale .
Anexa 16 Fișa rezultatelor controlului .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Contabilitatea Contributilor la Asigurarile Sociale (ID: 133108)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.