. Contabilitatea Circulatiei Marfurilor la Unitatile cu Activitate de Comert (s.c. Xyz S.r.l.)
CAPITOLUL 1. ORGANIZAREA GENERALĂ A CONTABILITĂȚII SOCIETĂȚIILOR COMERCIALE DIN RAMURA COMERȚULUI
LOCUL SI ROLUL COMERȚULUI. PERSPECTIVE DE VIITOR ALE ACESTUI SECTOR
Comerțul ca o componentă importantă a acestui sector terțiar al economiei, se poate definini ca ansamblul de activități prin care se stabilesc legături permanente între producători și consumatori. În esență el se definește ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor, în scopul obținerii unui profit.
În România comerțul a căpătat o amploare deosebită după anul 1990, datorită sectorului privat care a înlocuit în parte comerțul de stat și care a dat o nouă viziune comerțului cu mărfuri.
Comisia Națională pentru Statistică vine să afirme acest acut lucru prin datele de realizări privind comerțul interior pe anul 1995 comparativ cu ceilalți ani din 1990 încoace. Realizările vînzărilor de mărfuri din cadrul comerțului interior cuprind în mod distinct atât comerțul cu amănuntul, cât si comerțul cu ridicata.
După Volumul vânzărilor de mărfuri în cadrul comerțului a înregistrat în anul 1995 o creștere în termeni reali de 8,3 % față de realizările anului precedent. Pe grup de mărfuri, vânzările cu amănuntul au înregistrat tendințe diferite: astfel vânzările mărfurilor nealimentare au crescut cu 17,8 % în timp ce vânzările mârfurilor alimentare, băuturi și tutun au scăzut cu 3,1 %. Este semnificativ că în anul 1995, prima dată după anul 1990 pe ansamblul s-a realizat o creștere față de anul precedent la vânzările prin comerțul cu amănuntul.
După anul 1990 schimbări semnificative s-au produs și în structura pe grupe în cadrul formelor de proprietate, în principal în comerțul cooperatist la mărfurile alimentare, băuturi, tutun, unde ponderea a crescut și o scădere proporțională la mărfurile nealimentare și la comerțul privat unde ponderea mărfurilor alimentare a scăzut, cu schimbarea respectivă la mărfurile nealimentare.
forma de proprietate, strctura vânzărilor de mărfuri cu amănuntul pe grupe confirmă o dezvoltare a comerțului privat care deține cele mai ridicate ponderi la următoarele grupe de produse: cafea, cacao, condimente 89,9 % produse din tutun 88 %, ape minerale și băuturi răcoritoare 85,2 %, băuturi alcoolice 82, 7 %, zahăr și produse zaharoase și de cofetărie 72,6 %, uleiuri și grăsimi alimentare 67,1 %, carne și produse din carne 60 %, produse lactate și ouă 59,8 % și multe altele.
În cazul comerțului public o pondere însemnată în totalul vânzărilor o dețin următoarele grupe de produse: pâine, produse de panificație și făinoase 52,9 %, carburanți și lubrifianți 76,4 %, autovehicule 69,1 %.
În ceea ce privește volumul vânzărilor de mărfuri în comerțul cu ridicata, a înregistrat creșteri de la un an la altul dupa 1990. O mutație semnificativă constă în faptul că ponderea comerțului privat deține o cotă însemnată de 69,8 % și îndeosebi în activitatea de comerț cu ridicata cu mărfuri alimentare, băuturi și tutun, comerțul de mărfuri nealimentare și comerțul cu produse intermediare neagricole și deșeuri, mașini, echipamente și furnituri, ceea ce caracterizează procesul de privatizare a activității de comerț cu ridicata.
Pentru anul 2002 se așteaptă ca ponderea sectorului privat în comerț să atingă un nivel record datorită privatizării accelerate impusă de programul de reformă, iar în ceea ce privește volumul de vânzărilor de mărfuri este de așteptat o scădere a acestuia în zermeni reali datorită crizei economice prin care trece România.
În viitor este de așteptat atingerea unui nivel cât mai înalt a dezvoltării comerțului atât ca volum dar și calitate.
TIPURI DE SOCIETĂȚI COMERCIALE. OBIECTUL DE ACTIVITATE AL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE DIN RAMURA COMERȚULUI
1.2.1. Tipuri de societăți comerciale
Intreprinderea sau societatea joacă un rol foarte important în teoria macroeconomică. Ea poate fi studiată ca un tot unitar sau numai din anumite puncte de vedere. Poate fi studiată din interior sau exterior.
Studiul efectuat din interiorul societății prezintă un deosebit interes pentru antreprenorul ei care trebuie s-o conducă să realizeze un profit, să o mentină împotriva concurenței și să se înscrie pe piețe.
Scopul unei întreprinderi poate să fie o gamă largă de activități cum ar fi: producția, prestarea de servicii, executarea de lucrări sau vânzarea de bunuri. Are o autonomie de decizie și își incheie activitatea cu un bilanț iar contabilitatea este principalul ei sistem de informare.
Societatea este instituită de una sau mai multe persoane care convin printr-un contract să afecteze unei întreprinderi comune, economiile, bunurile, în vederea partajării beneficiului sau profitului ce pot rezulta.
Contractul sau actul de societate trebuie să institue asociatul sau mulțimea asociaților, aportul, participarea fiecărui asociat la rezultatul activității, eventuala voință a asociaților la participarea egală derivată din interesul lor comun. Ca persoană juridică, societatea dispune de patrimoniu propriu, denumire, sediu, naționalitate, drepturi și obligații. Contractul de societate ca act unic se materializează într-un statut în care se menționează forma societății, denumirea, sediul central, obiectul de activitate, durata, mărimea capitalului, regulile de participare la rezultate, modalitatea de funcționare.
Pentru a determina amploarea alegerii care oferă celor ce decid să constitiue o societate, se impune cunoașterea componentelor alegerii, a limitelor aportului și a libertăților, respectiv responsabilității fondatorilor.
Aceste considarații determină existența urmatoarelor tipuri de societăți:
societăți tip și particulare
societăți comerciale și civile
societăți de persoane sau de capitaluri
societăți făcând sau nu public apel la economii
societăți cotate sau nu la bursă.
Înființarea oricărei societăți presupune cunoașterea limitelor aporturilor și libertăților fondatorilor. Aceștia pot alege forma socială a societății, obiectul de activitate fiind supus apoi formei. La alegerea formei trebuie luate în considerație următoarele elemente: capital minim, libertatea aporturilor, transmiterea drepturilor sociale, numărul minim de asociați, responsabilitatea lor, recurgerea la capitaluri străine, funcționarea societății, luarea deciziilor, regimul fiscal, cheltuieli de constituire.
În funție de aceste elemente se pot sublinia avantajele sau dezavantajele prezentate de societățile anonime, în nume colectiv sau cu răspundere limitată, larg răspândite în România. Comparând avantajele și dezavantajele acestor tipuri de societăți se pot trage următoarele concluzii:
societățile în nume colectiv reprezintă forma adoptată de grupuri de societăți pentru o activitate dificilă;
societățile anonime reprezintă forma căutată de societățile importante;
societățile anonime cu răspundere limitată reprezintă forma favorită a micilor societăți.
Indiferent de forma societăților sau de obiectul lor de activitate, contabilitatea este principalul sistem de informații al acestora. Ea culege informații primare (intrările), le prelucrează și produce informații elaborate (ieșiri). Ținerea contabilității de către orice întreprindere este nu numai o obligație juridică a ei, ci și o necesitate a mijloacelor de a proba și de control.
1.2.2. Obiectul de activitate al societăților comerciale din ramura comerțului.
Societățile comerciale care efectuează acte de comerț au un statut de intermediere între producătorii și consumatorii de bunuri materiale.
Ca urmare comerțul ca parte componentă principală a sectorului terțiar al economiei se poate defini ca ansamblul de activități prin care se stabilesc legături între producători și consumatori. În esență el se stabilește ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor și revânzarea lor în scopul obținerii unui profit.
De regulă drumul urmat de bunurile materiale se înscrie în relația: aprovizionare-stocare-vânzare.
Aprovizionarea (A) – se stabilește ca act comercial de trecere a mărfii din proprietatea vânzătorului în proprietatea cumpărătorului cu acordul său tacit al ambilor parteneri.
Momentul intrării mărfii în proprietatea cumpărătorului conform legislației și uzanțelor din România poate coincide cu:
recepția mărfii urmată de achitarea contravalorii ei
primirea facturii furnizorilor. În acest caz apare un decalaj între momentul cumpărării și cel al recepției, decalaj care determină apariția mărfurilor facturate dar neprimite sau a mărfurilor recepționate, dar nefacturate.
Conform modalităților de plată a contravalorii mărfurilor, aprovizionarea poate fi cu plata imediată (în numerar) sau ulterioară (pe credit sau prin bancă).
Stocarea este operația de formare a rezervelor de mărfuri destinate vânzării. Ea are ca rol asigurarea cotinuității vânzărilor prin constituirea unor disponibilități materiale destinate vânzării.
Din punct de vedere contabil, stocul de mărfuri reprezintă:
elementul principal al patrimoniului unui comerciant
element al circulației costurilor de aprovizionare al mărfurilor vândute.
În raport de exercițiul de exploatare, stocul de mărfuri poate fi inițial (Si) sau final (Sf).
Vânzarea mărfurilor (V) reprezintă din punct de vedere juridic, trecerea în proprietatea clientului a unor mărfuri, pe baza acordului dintre parteneri cu privire la obiectul intrării și al prețului de vănzare. În principiu momentul vănzării coincide cu momentul stabilirii consimțământului părților. Din punct de vedere contabil, momentul vânzării este considerat al facturării mărfurilor sau încasării contravalorii lor.
Ca și la aprovizionare, apar decalaje între vânzare și expediere, care determină existența:
mărfurilor livrate, dar nefacturate
mărfurilor vândute, dar nelivrate.
Elementele caracterizate mai sus se determină reciproc, relația dintre ele fiind exprimată de balanța fluxului circulației mărfurilor:
Si A V Sf, în care:
Si stoc inițial
A = aprovizionare
V = vânzare
Sf = stoc final
Realizarea neântreruptă a ciclului de exploatare commercial, determină obținerea disponibilităților bănești necesare atât reluării aprovizionărilor cât și asigurării beneficiului.
Ciclul de exploatare al unei societăți comerciale care vinde în numerar se poate prezenta:
VÂNZĂRI CUMPĂRĂRI
VÂNZĂRI CU
ÎNCASARE PLATA
PE LOC FURNIZORILOR
DEPUNERE LA BANCĂ
Fig.1.-Fluxul simplu al mișcării mărfurilor
În scopul cumpărării-vânzării pe credit, ciclul de exploatare se prezintă conform Fig.2
CUMPĂRĂRI
VÂNZĂRI VÂNZĂRI ÎN PLATA PRIN
PE NUMERAR BĂNCI
CREDIT
ÎNCASARE LA
ÎN NUMERAR BANCĂ
ÎNCASARE PRIN VIRAMENT
Fig.2.-Fluxul complet al mișcării mărfurilor
Actele de comerț ăși lărgesc sfera cuprinzând nu numai circulația mărfurilor ci și prestarea unor variate game de servicii complementare sau nu, bunurilor furnizate.
După profilul activității economice, societatea de comerț poate fi:
specializată în comerțul en gross, en detial
mixtă, care desfășoară activitatea de comerț en gross și en detail
cu activități complexe; individuale și de comerț, de comerț și de transport.
Activitatea societății de comerț se poate desfășura în funcție de profilul ei, printro varietate de unități, cum ar fi:
Depozite, care la rândul lor pot fi:
cu ridicata, prin intermediul cărora se comercializează mărfuri în volum mare. Pot de a proba și de control.
1.2.2. Obiectul de activitate al societăților comerciale din ramura comerțului.
Societățile comerciale care efectuează acte de comerț au un statut de intermediere între producătorii și consumatorii de bunuri materiale.
Ca urmare comerțul ca parte componentă principală a sectorului terțiar al economiei se poate defini ca ansamblul de activități prin care se stabilesc legături între producători și consumatori. În esență el se stabilește ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor și revânzarea lor în scopul obținerii unui profit.
De regulă drumul urmat de bunurile materiale se înscrie în relația: aprovizionare-stocare-vânzare.
Aprovizionarea (A) – se stabilește ca act comercial de trecere a mărfii din proprietatea vânzătorului în proprietatea cumpărătorului cu acordul său tacit al ambilor parteneri.
Momentul intrării mărfii în proprietatea cumpărătorului conform legislației și uzanțelor din România poate coincide cu:
recepția mărfii urmată de achitarea contravalorii ei
primirea facturii furnizorilor. În acest caz apare un decalaj între momentul cumpărării și cel al recepției, decalaj care determină apariția mărfurilor facturate dar neprimite sau a mărfurilor recepționate, dar nefacturate.
Conform modalităților de plată a contravalorii mărfurilor, aprovizionarea poate fi cu plata imediată (în numerar) sau ulterioară (pe credit sau prin bancă).
Stocarea este operația de formare a rezervelor de mărfuri destinate vânzării. Ea are ca rol asigurarea cotinuității vânzărilor prin constituirea unor disponibilități materiale destinate vânzării.
Din punct de vedere contabil, stocul de mărfuri reprezintă:
elementul principal al patrimoniului unui comerciant
element al circulației costurilor de aprovizionare al mărfurilor vândute.
În raport de exercițiul de exploatare, stocul de mărfuri poate fi inițial (Si) sau final (Sf).
Vânzarea mărfurilor (V) reprezintă din punct de vedere juridic, trecerea în proprietatea clientului a unor mărfuri, pe baza acordului dintre parteneri cu privire la obiectul intrării și al prețului de vănzare. În principiu momentul vănzării coincide cu momentul stabilirii consimțământului părților. Din punct de vedere contabil, momentul vânzării este considerat al facturării mărfurilor sau încasării contravalorii lor.
Ca și la aprovizionare, apar decalaje între vânzare și expediere, care determină existența:
mărfurilor livrate, dar nefacturate
mărfurilor vândute, dar nelivrate.
Elementele caracterizate mai sus se determină reciproc, relația dintre ele fiind exprimată de balanța fluxului circulației mărfurilor:
Si A V Sf, în care:
Si stoc inițial
A = aprovizionare
V = vânzare
Sf = stoc final
Realizarea neântreruptă a ciclului de exploatare commercial, determină obținerea disponibilităților bănești necesare atât reluării aprovizionărilor cât și asigurării beneficiului.
Ciclul de exploatare al unei societăți comerciale care vinde în numerar se poate prezenta:
VÂNZĂRI CUMPĂRĂRI
VÂNZĂRI CU
ÎNCASARE PLATA
PE LOC FURNIZORILOR
DEPUNERE LA BANCĂ
Fig.1.-Fluxul simplu al mișcării mărfurilor
În scopul cumpărării-vânzării pe credit, ciclul de exploatare se prezintă conform Fig.2
CUMPĂRĂRI
VÂNZĂRI VÂNZĂRI ÎN PLATA PRIN
PE NUMERAR BĂNCI
CREDIT
ÎNCASARE LA
ÎN NUMERAR BANCĂ
ÎNCASARE PRIN VIRAMENT
Fig.2.-Fluxul complet al mișcării mărfurilor
Actele de comerț ăși lărgesc sfera cuprinzând nu numai circulația mărfurilor ci și prestarea unor variate game de servicii complementare sau nu, bunurilor furnizate.
După profilul activității economice, societatea de comerț poate fi:
specializată în comerțul en gross, en detial
mixtă, care desfășoară activitatea de comerț en gross și en detail
cu activități complexe; individuale și de comerț, de comerț și de transport.
Activitatea societății de comerț se poate desfășura în funcție de profilul ei, printro varietate de unități, cum ar fi:
Depozite, care la rândul lor pot fi:
cu ridicata, prin intermediul cărora se comercializează mărfuri în volum mare. Pot fi specializate pe grupe și subgrupe de mărfuri alimentare, nealimentare sau mixte;
de repartizare, organizate pe lângă magazinele sau unitățile de alimentație publică și care au rolul asigurării unei aprovizionări ritmice a acestora.
Magazine, chioșcuri, tonete, prin care se vând mărfurile consumatorilor direcți în cantități mici.
Desfășurarea activității de comerț, cu toată complexitatea ei, presupune exitența unui patrimoniu adecvat, structurat în raport de particularitățile acestuia.
STRUCTURI PATRIMONIALE PROPRII ACTIVITĂȚII DE COMERȚ
Patrimoniul societății de comerț are, de regulă, aceeași structură ca și în cazul celorlalte genuri de activități cu unele diferențe legate de ponderea diferită a unor elemente.
De remarcat capacitatea de adaptare a patrimoniului la structura activității și influența rapidă a oricărei modificări asupra compoziției elementelor patrimoniale.
Modelul sintetic de reprezentare a patrimoniului îl constituie bilanțul care prin structurile sale oferă o imagine a acestuia atât sub aspectul funcțional cât și a relațiilor de dobândire. Marile categorii de informații furnizate de bilanț sunt: situația actuală și rezultatele exercițiului scurs.
Studiul financiar al pasivului patrimonial dă naștere listei resurselor reversibile aflate la dispoziția intreprinderii.
Finanțiștii utilizeaza două părți diferite ale pasivului:
capitaluri proprii
capitaluri împrumutate
O altă clasificare se face în:
capitaluri permanente sau stabile
capitaluri provizorii sau reînnoibile
Capitalurile permanente cuprind împrumuturile pe termen mijlociu și lung și capitalurile proprii care sunt la dispoziția durabilă a întreprinderii: capitaluri, rezerve, beneficii nerepartizate, provizioane.
Capitalul social, constituie gajul creanțierilor sociali și marcând limita responsabilității societății, nu trebuie să crească sau să se diminueze ca urmare a operațiilor efectuate de societate.
Rezervele, sunt în principiu, beneficii afectate durabilității intreprinderii până la decizia contrară a organelor componente. Ele se mai pot defini ca beneficii conservate la dispoziția intreprinderii și neîncorporate în capital.
O importanță crescândă capătă în intreprinderea de comerț provizioanele pentru riscuri și cheltuieli destinate să acopere riscurile și cheltuielile datorate unor evenimente în curs de survenire sau probabile având obiectul precizat dar realizarea incertă. Toate provizioanele pentru riscuri și cheltuieli se diferențiază de cele pentru deprecieri care figurează în activ, scăzându-se din valoarea elementelor pentru care se constutuie.
Dacă în lista resurselor reversibile la dispoziția intreprinderii nu apar particularități la intreprinderea de comerț față de celelalte intreprinderi în lista întrebuițărilor reversibile date de activul patrimonial, ele își vor face apariția.
Activul se subâmparte în două grupe al căror comportament este foarte diferit: o parte fiză și o parte mobilă.
Această diviziune care corespunde teoriei economice, după care clasificarea se face în capital fix și capital circulant este esențială din punct de vedere financiar. Ea aranjează:
pe de o parte activul imobilizat sau activele ciclice stabile, denumite imobilizări corporale, necorporale și financiare;
pe de altă parte activul circulant sau întrebuințările ciclice, adică stocurile, aconturile și avansurile vărsate asupra comenzilor, creanțelor, valorilor mobiliare de plasament, disponibilități, cheltuieli constatate în avans.
Activele imobilizate sunt bunuri și valori destinate să servească în mod durabil activității intreprinderii. Ele nu se consumă la prima utilizare, sunt destinate să rămână durabile sub aceeași formă în intreprinderi.
Activele circulante sunt elemente ale patrimoniului care conform destinației sau naturii lor n-au vocația să rămână durabile în intreprindere: ele sunt destinate vânzării, deși periodic se schimbă contra bani, urmând ciclul întrebuințare-bani-întrebuințare.
În ramura comerțului ponderea imobilizărilor corporale este cu mult mai mică decât în alte ramuri ale economiei. În comerț, capitalul circulant este destinat vântării. Ca urmare el are vocația de a fi periodic transformat în bani, rambursarea mijloacelor financiare este deci asigurată prin vânzarea mărfurilor sau prestarea serviciilor.
Capitalul circulant are o intervenție rapidă, cerând resurse pe termen scurt.
Concluziile care rezultă din cele de mai sus sunt:
același bun poate, urmare a unor noi circumstanțe, să fie un capital sau un bun de consumație, să fie un capital fix sau un capital circulant;
criteriul destinației nu este nici natura bunului nici durata sa, ci intenția subiectivă a antreprenorului care fixează destinația: ajutor în activitate sau vânzare.
După natura lor imobilizările se clasifică în:
imobilizări necorporale
imobilizări corporale
imobilizări financiare
Activele circulante se clasifică după natura lor și ordinea cronologică a ciclului de exploatare, în:
stocuri: materiale și mărfuri
avansuri datorate și aconturi vărsate de intreprindere furnizorilor asupra comenzilor
creanțe asupra clienților și conturi atașate
valori mobiliare de plasament: acțiuni, obligațiuni, bonuri de trezorerie
disponibilități bănești
În comerț, ponderea cea mai mare o au stocurile sub forma mărfurilor și ambalajelor, disponibilitățile bănești și creanțelor asupra clienților.
ORGANIZAREA GENERALĂ A CONTABILITĂȚII
Contabilitatea poate fi definită ca o activitate care permite unei intreprinderi să clasifice și să totalizeze în unități monetare, conform unui procedeu și unei forme definite de lege, toate operațiile pe care le realizează cu diferiți agenți ai lumii economice.
Înregistrând în scris toate operațiile a căror autenticitate o garantează, contabilitatea permite:
cunoașterea periodică a situației intreprinderii vis-à-vis de terți, clienți, furnizori, salariați, stat și organisme sociale;
informarea conducătorului societății asupra situației patrimoniale și financiare;
definirea rezultatului final în fiecare an din activitatea proprie, în funție de care intreprinderea varsă impozitul pe beneficiu.
Contabilitatea tratează informația într-o manieră completă și continuă. Ea descrie datele observate sub toate aspectele și calculează imediat consecințele. Este, deci, un important instrument de gestiune și o bază de previziune remarcabilă.
În timp ce contabilitatea generală calculează rezultatul global al intreprinderii la sfârșitul exercițiului și descrie situația patrimonială furnizând baza analizei financiare, contabilitatea specială permite plata personalului, întocmirea facturilor sai înregistrarea devizelor, iar contabilitatea analitică se ocupă de calculul costului, furnizând baza de calcul economic.
Contabilitatea generală sesizează relețiile intreprinderii cu exteriorul, deci fluxurile externe. Informațiile pe care le culege și înregistrează contabilitatea generală pot fi analizate și dintr-un alt punct de vedere, al fluxurilor interne. Ele se pot clasifica după diverse funcții ale intreprinderii sau diverse sectoare de activitate. Este o altă latură a contabilității, complementară celei generale, contabilitatea analitică sau de exploatare.
Obiectul său este determinarea și analiza costurilor de revenire.
În comerț studiul eficienței analitice permite controlul politicii vânzării.
În rezumat contabilitatea analitică permite:
măsurarea rentabilității intreprinderii de manieră analitică: element cu element;
evaluarea rațională a elementelor de activitate:
aprecierea gestiunii
controlul rentabilității
controlul responsabilităților
Contabilitatea nu poate oferi însă toate soluțiile pentru gestiune, ea nu ne dă informații privind starea cererii, costul de renunțare la o decizie, anticipații asupra unor fapte și evenimente.
În concluzie contabilitatea înseamnă cunoașterea, tratarea și interpretarea informațiilor interesând întreaga gestiune sau părți ale patrimoniului.
Înainte de a utiliza informația trebuie să vedem originea, lucru indispensabil terților și administratorului însuși pentru a-și face o idee a valorii intreprinderii, a creditelor ce i se pot acorda.
Pentru ca cifrele să fie reale, fapteleevaluate corect, iar imaginea asupra intreprinderii fidelă, trebuie respectate o serie de principii contabile impuse de a 4-a
Directivă a Comunității Europene și de planul contabil general.
Principiile contabile sunt:
1. Fixitatea capitalului – este un principiu mai mult juridic decât contabil. Capitalul unei societăți este limita responsabilității sale vis-à-vis de creanțierii sociali, sumele sale nu pot fi modificate fără formalități și publicitate.
2. Principiul regularității conform căruia documentele trebuie să fie întocmite și prezentate conform regulilor legale, reglementate sau profesionale.
3. Principiul sincerității care presupune respectarea de către contabilitate a posibilității inventarului material și evaluării.
4. Principiul noncompensației conform lui nu se compensează două mișcări de sens opus. În același cont nu se compensează o cheltuială cu un venit, nu se compensează o creștere cu o diminuare de valoare și nici un post de activ cu unul de pasiv.
5. Principiul unicității și intangibilității bilanțului pentru un exercițiu dat o intreprindere nu poate întocmi și publica decât un singur bilanț. Datele bilanțului de închidere al unui exercițiu, devin date ale bilanțului de deschidere a exercițiului care urmează.
6. Principiul nominalismului monetar pentru a măsura toate valorile înregistrate de contabilitate există o singură unitate și anume unitatea monetară.
7. Principiul conservării valorii este o consecință a principiilor noncompensației și nominalismului monetar.Contabilitatea înregistrează informațiile în unități monetare și nu fizice. Se poate ajunge ca valoarea monetară a unui bun fizic neschimbat să se modifice în cursul timpului. De asemenea un bun poate ieși din patrimoniu la un alt preț decât a intrat. Această diferență se înregistrează într-un cont distinct.
8. Principiul de realizare pentru că nu se poate anticipa asupra vânzării unui activ și evaluării lui la un preț de vânzare profitabil, el trebuie evaluat la prețul de origine chiar dacă este mai scăzut, dar cunoscut cu certitudine.
9. Principiul proeminenței cauzelor asupra consecințelor se referă la înregistrarea mai întâi a angajamentelor și apoi a executării lor. Deci se dă cheltuielilor și veniturilor o importanță mai mare decât încasărilor și plăților.
10. Principiul proeminenței dreptului asupra faptei se înregistrează mai întâi actele și faptele juridice și apoi cele materiale.
11. Principiul prudenței este legat de funția juridică a contabilității. Între două eventualități posibile, se înregistrează cea defavorabilă, rezultând o diminuare a rezultatului. Diminuările de valori trebuiesc înregistrate când apar ca probabilități pentru viitor, în schimb creșterilr de valori nu se înregistrează până nu devin certe și definitive prin obiectul lor și venitul aferent bunului considerat.
12. Principiul evaluării disimetrice conform căruia activul se evaluează la valoarea inițială când are loc o creștere și la valoarea actuală când are loc o diminuare de valoare.
13. Principiul independenței exercițiilor presupune împărțirea timpului în perioade egale, numite exerciții, care sunt, în principiu riguros independente unele de altele.
14. Principiul permanenței metodelor sau al continuității lor se referă la întocmirea bilanțului și a contului de rezultate sub aceeași formă și după aceeași tehnică, folosind aceleași criterii de evaluare.
15. Principiul permanenței condițiilor de exploatare cere intreprinderii, ca în afara cazurilor particulare să-și continue activitatea în viitor, în aceleași condiții ca în prezent.Astfel se înregistrează o bază convențională pentru anticipări.
Organizarea contabilității, se face conform articolului 11 din Legea Contabilității, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic sau contabilul șef.
Contabilitatea generală se roganizează și conduce pe baza normelor unitare prevăzute de lege, obligatorii pentru toate unitățile patrimoniale. Ea are ca obiectiv principal furniyarea de informații pentru necesitățile proprii și pentru terți: clienți, furnizori, debitori, creditori, bănci,organe fiscale, acționari și asociați.
Contabilitatea analitică sau de gestiune internă se organizează în conformitate cu
specificul activității având în vedere necesitățile proprii. Are ca obiective calculul rezultatelor fiecărei unități, întocmirea bugetului de venituri și cheltuieli pe feluri de activități.
Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine persoanei care are obligația gestionării patrimoniului: administratorul societății, ordinatorul de credite. Acesta are obligația să asigure condițiile necesare pentru întocmirea documentelor justificative privind operațiile economico-financiare, organizarea și ținerea la zi a contabilității, organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului. Întocmirea corectă a bilanțului contabil, publicarea lui și depunerea la termen la organele de drept.
DATE GENERALE PRIVIND S.C. HERMAN S.R.L.
Societatea comercială S.C. HERMAN S.R.L., s-a constituit în baza legii 31/1990 privind societățile comerciale în anul 1994 prin asocierea a trei persoane fizice, doi cetățeni români și un cetățean maghiar.
Forma juridică a societății este persoană juridică având formă juridică de societate cu răspundere limitată. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legislația română în vigoare, cu contractul de societate și statut.
Obiectul de activitate al societății comerciale S.C. HERMEN S.R.L. este foarte vast cuprinzând printre altele următoarele activități:
producția în domeniul industrial
activități de prestări servicii
activități de achiziție și producție produse agricole
activități de transport marfă și persoane intern și internațional
activități de ambalare și îmbuteliere băuturi alcoolice, nealcoolice, răcoritoare, mărfuri alimentare
operațiuni de import-export
activități comerciale speciale: intermedieri, comision, consignație, reprezentare,depozitare, reexport.
activități de comerț cu produse agricole, produse industriale și mărfuri de toate felurile.
Capitalul social al societății comerciale HERMAN SRL este de 1.230.000 lei subscris în 1994 la data constituirii societății, constituit integral în numerar.
Capitalul social total este împărțit în 123 părți sociale egale, fiecare în valoare de 10.000 lei, capitalul a fost subscris de fiecare asociat în termen de 30 zile de la data înregistrării la Registrul Comerțului.
Majorarea sau reducerea capitalului social se poate face pe baza hotărârii Adunării Generale, hotărâre care va fi publicată în Monitorul Oficial.
Drepturile și obligațiile asociaților sunt proporțional cu numărul părților sociale deținute de fiecare asociat.
Adunarea generală a asociaților este organul de conducere al societății care decide asupra activității acesteia și asupra politicii ei economice și sociale.
Societatea comercială desfășoară activități de comerț atât en gros cât și en detail, fiind reprezentantul zonal al mai multor importatori sau producători consacrați.
Societatea desfățoară aceste operațiuni de comerț prin trei puncte de lucru de pe raza județului Satu-Mare și urmărește să-și extindă activitatea și în alte zone din vestul țarii. Ca organizare, este condusă de un administrator ales în adunarea generală a asociaților, care conduce activitatea întregii firme și organizează activitatea în cadrul firmei. Personalul firmei este alcătuit din:
un director economic
un contabil șef
3 contabili
2 economiști
3 șoferi
7 vânzători
1 secretară
4 muncitori calificați
1 paznic
2 agenți comerciali
Personalul firmei este angajat pe bază de contracte individuale de muncă, înregistrate la Camera de Muncă de pe lângă Direcția Muncii și Protecției Sociale Satu-Mare.
Activitatea societății comerciale S.C. HERMAN S.R.L. s-a dezvoltat de la an la an iar rezultatele economice i-au permis să ajungă la 4 puncte de lucru și la o cifră de afaceri de peste un miliard , realizată cu cei 25 de angajați pe care îi are firma în prezent.
Indicatorii financiari calculați pe baza datelor din bilanțul firmei, contul de profit și pierdere și aneza la bilanț arată o stabilitate a firmei din punct de vedere financiar și a tendinței de creștere în viitor.
În viitor chiar s dorește o dezvoltare a activității firmei prin dezvoltarea și a altor activități, îndeisebi producție.
CAPITOLUL 2. EVALUAREA STOCURILOR ȘI A MIȘCĂRII MĂRFURILOR
2.1. PRINCIPII DE EVALUARE
Un paradox al contabilității constă în contradicția ce apare între următoarele afirmații:
pe de o parte cifrele contabile sunt exacte și precise
pe de altă parte și în același timp valorile care parvin contabilității pot varia într-un interval deoarece fenomenele nu se pot măsura cu certitudine, ci doar estima. Ori, această apreciere comportă forțat o incertitudine.
În momentul intrării bunului în patrimoniu o valoare se impune fără ezitare: este costul său de intrare care include prețul de cumpărare și cheltuielile anexe.
Valoarea anumitor active se poate diminua însă, deoarece:
prețurile se modifică adesea datorită cererii și ofertei sau progresului tehnic;
valoarea monetară se diminuează, deci nivelul general al prețurilor crește;
taxele de schimb cu monede străine se modifică.
Ca urmare, este greu de conservat în timp, valoarea de intrare: ea trebuie corectată sau substituită printr-o nouă evaluare, pe altă bază. În noile evaluări trebiiesc respectate însă, câteva constrângeri:
Principiul prudenței
Omogenitatea evaluărilor
Realismul sau actualitatea evaluărilor
Facilitatea utilizării criteriilor obiective
Valorile utilizate în practică sunt următoarele, ținând seama de valoarea de cumpărare (intrare), de uzura și de valoarea de ieșire (de vânzare):
valoarea reziduală, adică costul istoric corectat cu diminuările de valoare;
vaoarea reziduală indexată la nivelul general al prețurilor;
valoarea venală cu variantele: vânzarea liberă sau forțată;
costul de înlocuire sau de cumpărare actual;
valoarea economică;
valoarea de judecată.
Valoarea inițială mai este denumită valoare de origine sau cost istoric. Este prețul dat de intreprindere în procesul aprovizionării, adesea costul de producție sau de cumpărare. El este indicat prin contabilizarea inițială în momentul intrării bunului în patrimoniu. Deci valoarea inițială se impune ca un obiectiv fără echivoc, singurele lucruri colaterale fiind:
includerea sau nu a cheltuielilor anexe
maniera de formare a stocurilor
Excluderea cheltuielilor indirecte determină înregistrarea lor în cheltuielile exercițiului în care are loc aprovizionarea . Includerea lor determină trecerea în cheltuieli în același timp cu stocurile, pe măsura vânzării, deci o parte se transmit în exercițiile următoare.
Dacă caloarea inițială este ușor de determinat, în schimb măsura valorii actuale este dificil de stabilit.
Deprecierile de valoare care nu sunt fatale, dar excepționale și nondefinite sunt constatate prin provizioane pentru deprecieri, deduse din valoarea inițială.
Corectarea valorii de origine pune în conflict valoarea venală și valoarea de întrebuițare, care pot fi separate printr-o diferență sensibilă.
Creșterile de valoare nu se înregistrează.
Altfel spus, cifra înregistrată este cea a valorii venale actuale când a avut loc o diminuare și a valorii inițiale când a avut loc o creștere.
Este necesar totuși un cont pentru înregistrarea creșterii de valoare când se datorează creșterii prețurilor prin inflație.
Fiind animate de o mișcare de rotație accentuată, stocurile rămân în activul unității mai puțin timp. De aceea diferența dintre valoarea inițială și cea actuală nu are timp să se lărgească.
În cazul creșterii sensibile a prețurilor este necesară o sumă mai mare pentru menținerea prin reânnoire a unei cantitați neschimbate a stocurilor de mărfuri. În alți termeni, pentru reânnoire se utilizează o sumă neschimbată, dar pentru o cantitate mai mică a stocurilor. Are loc, deci, o pierdere de substanță. Pentru a se evita acest inconvenient legea permite înscrierea în cheltuieli unor provizioane pentru creșterea prețurilor. Aceasta duce la înregistrarea plusvalorii fără a o considera un beneficiu și la evaluarea stocurilor de mărfuri la valoarea actuală. Practica este obligată să utilizeze un număr redus de criterii ale valorii pentru a nu se ajunge la complicații. Nu este permisă însă nici utilizarea unui criteriu unic pentru că nu se pot satisface simultan maimulte cerințe.
Criteriile de evaluare de care trebuie să se țină seama sunt:
să se sigure conservarea valorii de origine a bunului
să se înregistreze diminuarea de valoare, conform principiului prudenței
înregistrarea creșterii de valoare trebuie să respecte principiul realismului și a prudenței.
Conform procedurilor art. 7 și 9 din Legea contabilității, regulile de evaluare a bunurilor sunt:
a) la data intrării bunului în patrimoniu
bunurile achiziționate cu titlu oneros se evaluează la costul de achiziție, adică suma prețului de cumpărare și cheltuielilor auxiliare;
bunurile produse de intreprindere se evaluează la costul de producție, adică suma costului de achiziție al materiilor prime și a costurilor directe și indirecte de producție;
bunurile achiziționate cu titlu gratuit se evaluează la valoarea venală, adică prețul pe care l-ar da dobânditorul;
b) la inventar: valoarea actuală sau venală, estimată după prețul pieței;
c) la închiderea exercițiului: se determină valoarea contabilă astfel:
valoarea de intrare va fi valoarea brută
se compară valoarea de intrare cu valoarea de inventar
la ieșirea din patrimoniu evaluarea se face la valoarea de intrare.
Aplicarea regulilor generale de evaluare pantru mărfuri impune:
la intrare: cost de achiziție sau producție plus stocaj
la inventar: valoarea actuală sau venală
la închiderea conturilor: valoarea contabilă stabilită prin comparația valorii la intrare și a valorii de inventar:se reține valoarea cea mai mică;dacă cea mai mică este
valoarea actuală, se diminuează valoarea de intrare cu un provizion.
Când nu este posibilă determinarea costului de achiziție sau de producție se ia costul de achiziție sau de producție al mărfurilor asemănătoare la data cea mai apropiată de achiziție sau de producție.
Dacă metoda expusă nu este practicabilă, stocurile se evaluează la valoarea lor de inventarla data bilanțului.
În ultima instanță, evaluarea stocurilor se face la prețul lor de vânzare la data bilanțului, diminuat cu marja comercială.
la ieșire mărfurile se evaluează și înregistrează în contabilitate prin aplicarea fie a costului mediu ponderat, fie a metodei primei intrări primei ieșiri (FIFO-FIRST IN-FIRST OUT).
Costul mediu ponderat (CMP) se calculează fie după fiecare intrare, fie lunar, conform relației:
CMP (Si I) : (Qi Q)
unde: Si valoarea totală a stocului inițial
I valoarea intrărilor
Qi cantitatea existentă în stocul inițial sau precedent
Q cantitatea intrată
Potrivit metodei FIFO mărfurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune, se evaluează la costul de achiziție al lotului următor, în ordine cronologică.
Evaluarea mărfurilor se poate face și la prețuri standard denumite prețuri de înregistrare. În cazul folosirii prețurilor standard se cere o reactualizare a lor, ca urmare a evoluției prețurilor, cel puțin odată pe an.
Indiferent de metoda de evaluare practicată de o unitate patrimonială, aceasta trebuie să fie aceeași în tot cursul exercițiului și în cele care se succed, pentru a asigura comparabilitatea informațiilor și posibilitatea unei analize în dinamică.
2.2. STRCTURI DE PREȚURI
Dacă privim evaluarea mărfurilor prin prisma doar a celor două momente caracteristice prin repetabilitate: aprovizionare și vânzare, putem identifica două tipuri de prețuri:
prețuri de cumpărare
b) prețuri de vânzare
a) Prețurile de cumpărare (Pc) reprezintă echivalentul sumei plătite sau de plătit pentru mărfurile furnizate de alte intreprinderi.
Aceste prețuri se caracterizează prin:
fluctuație
negociabilitate
Prețul de cumpărare este doar o componentă, desigur de bază, a costului de achiziție, folosit cu ocazia evaluării mărfurilor cumpărate și intrate în patrimoniu.
Prețurile de vânzare exprimă echivalentul bănesc al sumelor încasate sau de încasat ca urmare a vânzării mărfurilor. Dacă privim acest preț prin prisma participanților posibili la circuitul commercial, se pot decupa două structuri:
prețul de vânzare al angrosiștilor
prețul de vânzare al detailiștilor
Prețul de vânzare se compune din:
prețul de cumpărare (Pc)
adaos commercial (A)
Pv = Pc A
sau
cost de achiziție (Ca)
marja brută (Mb)
Pv = Ca Mb
Cunoscând modul de calcul al costului de achiziție:
Pv = Pc Cha Mb
Marja brută servește pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare și asigurarea beneficiului net (Bn).
Deci, Mb = Ce Bn
iar, Pv = (Pc Cha) (Ce Bn) sau
Pv = Ca Ce Bn
Adaosul comercial reprezintă suma cuprinsă în prețul de vânzare destinată acoperirii cheltuielilor de circulație (C) și asigurării beneficiului (B) intreprinderii vânzătoare:
A = C B
Adaosul comercial se adaugă la prețul de cumpărare pentru a obține prețul de vânzare.
Principalele caracteristici ale sale sunt:
mărimea adaosului comercial se stabilește de către intreprinderea vânzătoare, dar se negociază cu clientul în momentul negocierii prețului de vânzare care îl include;
mărimea adaosului comercial fluctuează odată cu fkuctuația prețului de vânzare pe grupe sau sortimente de mărfuri;
nivelul adaosului comercial se diferențiază în funție de natura mărfurilor desfăcute și profilul intreprinderii.
Adaosul commercial se poate stabili:
procentual
în sumă absolută
mixt, prin combinarea procentului cu sumă fixă
ca diferență între prețul de vânzare și cel de cumpărare.
În cazul în care evaluarea mărfurilor se face la preț de vânzare apare necesitatea folosirii categoriei economice de rabat.
Rabatul comercial are același conținut și scop ca adaosul.În sumă absolută ele sunt egale, dar procentual se diferențiază. Deosebirea dintre rabat și adaos constă în modul de calcul a prețurilor:
procentul de adaos se aplică la prețul de cumpărare al mărfii, suma rezultată adăugându-se la aceasta pentru a obține prețul de vânzare;
procentul de rabat se aplică la prețul de vânzare, suma rezultată scăzându-se din acesta pentru a determina prețul de cumpărare.
Ca urmare apare necesitatea transformării procentului de adaos în procent de rabat și invers.
Pentru transformarea adaosului în rabat se folosește procedeul sutei majorate cu procentul (Pa) de adaos:
AR = (100 Pa) : (100 Pa)
iar pentru transformarea rabatului în adaos se folosește procedeul sutei micșorate cu procentul Pr:
RA = (100 Pr) (100 Pr)
Dacă evaluarea mărfurilor se face la cost de achiziție apare categoria economică de marjă brută. Aceasta, are în principal aceeași esență ca adaosul, dar nivelul cheltuielilor de acoperit este mai redus, exceptându-se cheltuielilor direct legate de cumpărarea mărfurilor care intră în stuctura costului de achiziție.
Adaosul sau marja, incluse în prețul de vânzare, exprimă de fapt, rezultatele brute din vânzarea mărfurilor. Rezultatele nete, sub forma beneficiului sau profitului net se calculează:
Rezultatul net = Vânzări de mărfuri Costul complet al mărfurilor vândute
(Rn) (Ca) (Cc)
Costul complet al mărfurilor vândute – exprimă suma cheltuielilor efectuate de unitatea patrimonială pentru vânzarea mărfurilor și se compune din:
costul de achiziție al mărfurilor vândute
cheltuielile necesare funcționării intreprinderii
2.3. FACTURAREA MĂRFURILOR, ELEMENTELE COMERCIALE, FINANCIARE ȘI FISCALE ALE FACTURII
Documentul care stă la baza vânzărilor de mărfuri este factura. Pentru furnizor, este un document de vânzare a mărfurilor, pentru client, de cumpărare.
Factura cuprinde:
a) Prețul unitar al mărfurilor care înmulțit cu cantitatea vândută cumpărată, pentru fiecare sortiment de marfă permite stabilirea valorilor parțiale. Acestea însumate dauvaloarea totală a mărfii.
b) Reducerile de preț care pot fi de două feluri:
reduceri comerciale
reduceri financiare
1. Reducerile comerciale pot fi: bonificații, remise, ristorne
Bonificațiile sunt reduceri de preț acordate de furnizor clientului pentru unele defecte de calitate conținute de marfă.
Remizele sunt reduceri acordate asupra prețului de vânzare convenit, în funcție de importanța cantității vândute sau de rolul de revânzătoa al clientului. Se calculează, în general prin aplicarea unui procent asupra prețului de vânzare.
Risturile reprezintă reduceri de preț calculate asupra ansamblului de operații efectuate de același partener pentru o anumită perioadă convenită de comun acord.
2.Reduceri financiare apar sub forma sconturilor sau sconturilor de reglementare.
Sconturile sunt reduceri acordate de furnizor clientului pentru plata încasarea înainte de termenul de exigibilitate.
c) Prețul ambalajelor
Ambalajele pot fi facturate separat de marfă sau pot fi incluse în prețul mărfurilor. De regulă sunt facturate separat și se plătesc odată cu plata contravalorii mărfurilor.
d) Prețul transportului
Factura cuprinde de cele mai multe ori și prețul transportului de mărfuri, dacă acesta trebuie plătit de client furnizorului.
În acest caz, transportul facturat clientului devine un element aditiv al facturii. Este vorba de cheltuielile de transport suportate de client conform prevederilor contractuale, dar efectuate de furnizor în contul acestuia.
În condițiile aplicării taxei pe valoare adăugată (TVA) factura cuprinde și acest element cu caracter fiscal.
TVA este o taxă fiscală care privește vânzările de mărfuri și prestările de servicii.Ea este datorată statului de către vânzător și este facturată cumpărătorului. Vânzătorul are însă și calitatea de colector de TVA. Ca urmare în factură trebuie să apară distinct prețul mărfurilor și serviciilor și separat suma TVA. Exemplu:
TVA de plată către stat se determină ca diferență între suma TVA încasată de la clienți și suma plătită furnizorului.
Lunar se efectuează calculul:
TVA de plată = TVA încasată pentru TVA plătită pentru
pe o lună vânzările lunii cumpărările lunii
TVA de plată = TVA colectată TVA deductibilă
Reflectarea contabilă a elementelor facturii pentru cumpărări de mărfuri
FACTURA
Preț marfă
Remise ()
Preț net D cont mărfuri
Scont () C cont venituri financiare
Preț net financiar
TVA () D cont TVA deductibilă
Suma de plată C cont furnizori
Contabilitatea elementelor facturii de vănzare
FACTURA
Preț marfă
Remise ()
Preț net C cont venituri din vânzarea mărfurilor
Scont () D cont cheltuieli financiare
Net financiar
TVA () C cont TVA colectată
Suma de încasat d cont clienți
Reducerile de preț cu caracter commercial se pot factura odată cu marfa sau ulterior facturării acesteia, printr-o factură distinctă.
Reducerile financiare indiferent de momentul acordării obținerii lor, nu influențează prețul acestora și reprezintă cheltuieli financiare pentru vânzător și venituri financiare pentru cumpărător.
CAPITOLUL 3. ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII STOCURILOR ȘI OPERAȚIILOR CU MĂRFURI ÎN CADRUL FIRMEI
3.1. FORMELE ȘI DOCUMENTELE APROVIZIONĂRII ȘI VÂNZĂRII DE MĂRFURI
3.1.1. Formele și documentele aprovizionării cu mărfuri
A. Formele comune și documentele aprovizionării cu mărfuri
Aprovizionarea cu mărfuri se face de la intreprinderile industriale și agricole producătoare din zonă, prin import direct sau prin intermediul intreprinderilor de comrtț exterior și de la late intreprinderi de comerț.
Procesul de aprovizionare se desfășoară pe baza contractelor încheiate cu furnizorii, în care se precizează mărfurile ce se achiziționează, cantitățile și termenele de livrare, modalitățile și termenele de plată, condițiile de transport și ambalaj.
Aprovizionarea se poate face și pe bază de comandă.
a) Aprovizionarea fără delegat, are loc în concordanță cu prevederile contractuale și ale graficului de livrări. Pe baza acestuia din urmă furnizorul procedează la autorecepția lotului de mărfuri, întocmind un proces verbal de autorecepție, Dispoziție de livrare, Factură și Certificatul de calitate.
Urmează ambalarea mărfurilor, încărcarea în mijlocul de transport și expedierea lor, cu această ocazie fiind încredințate cărăușului. Ca documente de transport se întocmesc: Scrisoarea de trăsură, Scrisoarea de transport, Buletinul de magazie.
Cărăușul asigură transportul mărfurilor la destinație, anunțarea destinatarului și încredințarea bunurilor beneficiarului. Acesta numește o comisie de recepție care procedează la recepția cantitativă și calitativă a lotului de marfă.
Urmărind concordanța cu prevederile din contract și documentele de livrare și transport, comisia de recepție întocmește Nota de recepție și constatare de diferență. În cazul constatării unor urme de violare a vagonului sau ambalajelor se întocmește un Proces verbal de constatare opozabil furnizorului sau cărăușului, după caz. Dacă parțial sau total marfa nu este acceptată de intreprinderea de comerț, ca fiind necorespunzătoare sortimental, calitativ sau nelivrată la termenele prevăzute, este luată în custodie, întocmindu-se Proces verbal de luare în custodie. Ulterior ea se restituie furnizorului.
În nota de recepție marfa se evaluează la prețul ei de cumpărare sau costul de achiziție. Pe baza documentelor primare se fac înregistrări în evidența operativă și se întocmesc documentele centralizatoare, care se înregistrază ăn contabilitatea sintetică.
b) Aprovizionarea prin delegat propriu are loc când furnizorul se aglă în aceeași localitate.
Delegatul intreprinderii de comerț se prezintă la furnizor cu comanda și o delegație de ridicare a mărfurilor și eventual, cu CEC-ul necesar efectuării plății.
Participând la recepția mărfurilor și ambalajelor, delegatul le preia și semnează documentele de livrare. El poartă răspunderea integrității lotului de marfă și ambalaje.
La sosirea lui se procedează la verificarea cantitativă și calitativă și se întocmește Nota de recepție și constatare de diferențe.
În cazul lipsurilor de marfă constatate la recepție se întocmește Decizia de imputare sau se ia delegatului un Angajament de plată.
c) Aprovizionarea cu delegat al intreprinderii furnizoare, presupune prezentarea acestuia la unitatea beneficiară unde se primesc și verifică mărfurile de către comisia de recepție și se întocmesc documentele de recepție. Documentarea necesită, fie așteptarea documentelor de decontare de la furnizor, fie întocmirea lor din proprie inițiativă de beneficiar.
B Formele specifice de aprovizionare și documentele întocmite
a) Aprovizionarea prin intermediul depozitelor de repartizare, se întâlnește în cadrul intreprinderilor en gros sau de alimentație publică .
Depozitul de repartizare efectuează două operații:
prima se referă la recepția mărfurilor sosite de la furnizor, prin una din formele anterioare
a doua o constituie distribuirea mărfurilor către magazine sau unitați de alimentație publică. Aceasta se efectuează pe baza Graficului de distribuție și a Notei de predare-restituire care justifică descărcarea gestiunii depozitului și încărcarea gestiuniibeneficiare.
Nota de predare-restituire stă la baza completării Raportului de gestiune cu intrările de mărfuri și a Fișei de magazie cu ieșirile de mărfuri.
b) Aprovizionarea de pe piața agroalimentară se face de unitățile operative de alimentație publică din munerarul reținut din vânzări și încredințat achizitorului sub formă de avans spre decontare. Acesta consemnează sortimentele de mărfuri, cantitățile ți prețul de cumpărare în Borderoul de achiziții. Predarea mărfurilor către gestiunea primitoare se consemnează în Nota de recepție și constatare de diferențe.
c) Aprovizionarea din producție proprie, se întălnește tot în alimentația publică și constă în transferul unor preparate culinare din bucătăriile restaurantelor către unitățile de desfacere. Documentul de transfer este Nota de predare-restituire întocmită pe baza Notei de comandă emisă de unitatea primitoare. Nota de predare-restituire servește la descărcarea gestiunii bucătăriei și la încărcarea gestiunii unității primitoare.
3.1.2. Formele și documentele vânzării de mărfuri
Formele și documentele de vânzare a mărfurilor se pot împărți în două categorii și anume:
vânzarea către consumatori individuali
vânzarea către consumatori colectivi sau terți
După modalitatea de încasare a banilor, vânzarea poate fi în numerar sau prin virament.
A) Vânzarea către terți cu încasarea în numerar sau prin virament
a) Vănzarea loco unitate primitioare cu delegat al intreprinderii predătoare, presupune colectarea comenzilor de mărfuri de la beneficiari, pregătirea loturilor de mărfuri ce se vând, autorecepționarea și încredințarea lor delegatului, ambalarea și încărcarea în mijloacele de transport, întocmirea Avizului de însoțire a mărfurilor.
Conform primirii mărfurilor și acceptul plății lor se face prin completarea de către beneficiar a cantităților de mărfuri primite în Avizul de însoțire și a semnării acestuia. Pe baza avizului astfel completat, furnizorul întocmește Factura care este individuală sau globală dacă vânzarea se face la mai multe unitați aparținând aceleiași intreprinderi.
Avizele de înscriere și facturile stau la baza înregistrărilor din evidența operativă gestionară. Ele se prelucrează și se centralizează în Recapitularea sau Borderoul mărfurilor ieșite.
b) Vânzarea loco unitățile furnizorului cu delegat al cumpărătorului, necesită prezentarea acestuia cu o comandă cuprinzănd mărfurile solicitate și o Delegație de ridicare a mărfurilor.
Avizând comanda, serviciul comercial emite o Dispoziție de livrarea prin care dispune vânzarea mărfurilor. Unitatea predătoare recepționează mărfurile, în prezența delegatului cumpărătorului, întocmind Factura de expediere și Certificatul de calitate.
c) Vânzarea mărfurilor pe răspunderea furnizorului și fără delegat, se efectuează pe baza contractului, a graficului de livrare și a dispoziției de livrare întocmită de compartimentul comercial.
După pregătirea lotului de marfă, se procedează la autorecepția sa, cu care ocazie se întocmește un Proces verbal de recepție. Se întocmesc apoi documentele de livrare, Dispoziția de livrare, Factura, Certificatul de calitate.
După predarea mărfurilor cărăușului, se emit ducumentele de transport:
Scrisoarea de trăsură, Scrisoarea de transport.
B.Vânzarea către consumatorii individuali se face, de regulă, cu încasarea în numerar și cunoaște următoarele forme:
a) vânzarea mărfurilor cu bon eliberat de vânzător și înregistrateîn borderouri
b) vânzarea mărfurilor cu eliberare de bon și înregistrate în aparatul de casă
c) vânzarea mărfurilor cu tichet emis de aparatul de casă
d) vânzarea mărfurilor cu plata la domiciliul clientului prin casele de comenzi
Aceste forme de vânzare sunt specifice intreprinderilor en detail pentru intreprinderile de alimentație publică, ele se pot folosi în special, la unitățile cu autoservire, ca formă specifică de vânzare pentru celelalte unități, folosindu-se: vânzarea prin ospătari.
3.1.3. Organizarea evidenței operative a mărfurilor
Se face în mod diferit la depozite și celelalte unități: magazine, restaurante, baruri.
a) La depozite, evidența operativă este organizată cu ajutorul Fișei de magazie
în care gestionarul operează numai cantitativ, intrările și ieșirile de mărfuri, stabilind locul de mărfuri după fiecare operație.
Datele din Fișa de magazie se confruntă periodic cu cele de la contabilitatea pentru controlul exactității lor.
b) În magazine, restaurante, cofetării, baruri, bufete, organizarea evidenței operative și a contabilității analitice prezintă particularități datorate formelor și documentelor vânzării mărfurilor care furnizează numai informații valorice. Evidența operativă se organizează cu ajutorul Raportului de gestiune, întocmit zilnic sau periodic de gestionar și nimai în etalon valoriv. Acesta cuprinde mișcările valorice ale mărfurilor și ambalajelor și soldul scriptic determinat zilnic sau periodic.
c) Forme de evidență operativă specifice, se organizează în gestiunile bucătăriilor și barurilor.
La bucătării, gestionarii întocmesc zilnic Planul producției culinare document cantitativ care exprimă stocul de preparate culinare.
La bar se întocmește Fișa de stocuri care are roloul unui inventar de predare-primire a stocurilor de mărfuri rămase la sfărșitul programului de lucru.
3.2. CARACTERIZAREA GENERALĂ A METODELOR DE
CONTABILITATE A STOCURILOR ȘI OPERAȚIILOR CU MĂRFURI
Metodele de contabilitate a stocurilor permit crearea unui sistem prin care să se evidențieze, pornind de la anumite reguli, atât stocurile cât și operațiile care le influențează, respectiv fluxul circulației mărfurilor. Sistemele create se pot diferenția prin:
prețurile utilizate în evaluarea stocurilor și mișcărilor de mărfuri
capacitatea de a identifica și reflecta în mod continuu sau doar la anumite momente nivelul stocurilor
structurile de conturi utilizate în intreprindere a stocurilor și operațiilor care le determină
modalitatea de a primi intrările de mărfuri, fie ca o afectare directă a nivelului stocurilor, fie ca o cheltuială determinată de procurarea unui bun.
Indiferent de metodele aplicate, privite în ansamblu, toate converg spre cunoașterea unor elemente indispensabile atât întocmirii bilanțului cât și contul Profit și piedere și anume:
Nivelul stocurilor:
ca obiect al inventarului în scopul evaluării și controlului gestionar
ca element de bilanț care definește o mărime patrimonială
ca termen în relația de calcul a costului mărfurilor vândute
pentru calculul provizioanelor în cazul deprecierii de valoare
Calculul reultatelor generate de activitate:
identificarea și separarea reducerilor cu caracter comercial de cele financiare
stabilirea corectă a nivelului veniturilor
dimensionarea costului mărfurilor vândute
În funție de particularitățile proprii metodelor, acestea se pot grupa în două mari categorii:
1. Metoda inventarului permanent
2. Metoda inventarului intermitent
Utilizarea noțiunii de inventar semnifică posibilitatea pe care o oferă contabilitatea de s tabili scriptic, permanent sau periodic, nivelul stocurilor.
Potrivit art.13 din Legea contabilității, contabilitatea valorilor materiale și implicit a mărfurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
3.3. METODA INVENTARULUI PERMANENT
Metoda inventarului permanent asigură cunoașterea în orice moment a nivelului stocurilor, cu ajutorul conturilor de mărfuri, realizându-se în acest fel un inventar scriptic continuu. În acest sens în contabilitate se înregistrează toate operațiile de intrare și ieșire ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric.
Determinare nivelului stocurilor, impune ca toate operațiunile de intrări-ieșiri să fie evaluate la același preț indiferent care ar fi acesta.
Plecând de la posibilele prețuri de evaluare, metoda inventarului permanent se poate prezenta în mai maulte variante.
inventar permanent la cost de achiziție
inventarpermanent la preț standard
inventar permanent la preț de vânzare
3.3.1. Metoda inventarului permanent la cost de achiziție
Permanența inventarului la cost de achiziție se caracterizează prin evaluarea stocurilor și mișcării mărfurilor la cost de achiziție, care de regulă este fluctuant pentru aceleași mărfuri. Această fluctuație presupune calculul costului de achiziție aferent mărfurilor vândute după anumite procedee. Legea contabilității prevede calculul după două procedee și anume:
costul mediu ponderat
primul intrat primul ieșit
Pentru contabilitatea curentă a operațiilor privind stocurile și mișcările de mărfuri, Planul de Conturi General menționează următoarele conturi:
CONTUL 371 MĂRFURI care ține evidența mărfurilor aflate la depozitele ci ridicata, precum și a celor aflate la unitățile cu amănuntul sau de alimentație publică și este un cont de activ.
În debitul contului Mărfuri se înregistrează valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor intrate în gestiune (cumpărări, primite de la terți, aduse ca aport, constatate în plus la inventar, donații), și în credit valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din patrimoniul unității (prin vânzare, date în custodie la terți, retragere de aport, minusuri la inventar).
Soldul contului reprezintă valoarea mărfurilor la preț de înregistrare existente în stoc la finele perioadei.
CONTUL 607 CHELTUIELI PRIVIND MĂRFURILE evidențiază costul mărfurilor vândute de către unitățile patrimoniale.
În cazul inventarului permanent se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor vândute sau constatate lipsă la inventar și diferențele de preț aferente (în cazul evaluării mărfurilor la late valori decăt costul de achiziție).
Creditarea contului se efectuează la finele perioadei cu ocazia calcului rezultatului.
În cazul inventarului intermitent, contul 607 Cheltuieli privind mărfurile, funcționează astfel:
la începutul exercițiului se debitează cu stocul inițial la cost de achiziție, determinat prin inventar fizic la finele perioadei precedente
pe parcursul perioadei se debitează toate cumpărările de mărfuri la cost de achiziție
la sfărșitul perioadei, se creditează, cu valoarea la cost de achiziție a stocului final determinată prin inventariere în vederea stabilirii costului de achiziție al mărfurilor vândute. Pentru această valoare se închide contul de cheltuieli prin contul de rezultate 121 Profit și pierdere.
CONTUL 707 VENITURI DIN VÂNZAREA MĂRFURILOR ține evidența vânzărilor de mărfuri (la preț de vănzare mai puțin TVA).
În credit se înregistrează la prețul de vânzare al mărfurilor (exclusiv TVA) livrate clienților; sumele încasate în avans care nu reprezintă venituri ale exercițiului în curs.
Debitarea contului are loc la finele perioadei cu ocazia calculării rezultatului.
Cele trei conturi prezentate reprezintă osatura metodei, celelalte conturi care nu mai apar fiind inerente reflectării fluxului circulației mărfurilor.
Alte conturi utilizate, dar care nu definesc metoda sunt:
Pentru decontările cu furnizorii:
CONTUL 401 FURNIZORII, care ține evidența decontărilor cu furnizorii interni și externi pentru aprovizionări de bunuri, lucrări executate sau servicii prestate de aceștia.
CONTUL 403 EFECTE DE PLATĂ, ține evidența obligațiilor de plată stabilite pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambii).
CONTUL 408 FURNIZORI-FACTURI NESOSITE, care evidențiază obligațiile față de furnizori pentru bunurile primite fără factură. De menționat că în acest caz TVA-ul aferent cumpărătorilor este neexigibil până la primirea facturii.
CONTUL 409 FURNIZORI-DEBITORI sau AVANSURI ACORDATE FURNIZORULUI care ține evidența avansurilor acordate furnizorului pentru livrările de bunuri, executări de lucrări, prestări servicii.
Pentru contabilitatea cu clienți contul 411 Clienți ține evidența decontărilor cu clienții interni și externi pentru mărfurile vândute, lucrările executate, serviciile prestate pe bază de facturi.
CONTUL 413 EFECTE DE PRIMIT înregistrează drepturile de creanță stabilite pa bază de efecte comerciale rezultate din relațiile cu clienții.
CONTUL 418 CLIENȚI FACTURI DE ÎNTOCMIT evidențiază creanțele din vânzarea fără factură. De remarcat faptul că în acest caz TVA-ul aferent vânzărilor este neexigibil până la întocmirea facturii.
CONTUL 419 AVANSURI PRIMITE DE LA CLIENȚI ține evidența avansurilor încasate de la clienți în vederea vânzării de bunuri, prestării de servicii sau executării de lucrări în contul lor.
CONTUL 512 CONTURI CURENTE LA BĂNCI (în lei sau valută), ține evidența disponibilităților în lei și devize aflate în conturi la bănci, precum și a mișcării acestora, a carnetelor de CEC-uri cu limită de sumă și a sumelor în curs de decontare.
Din cele expuse rezultă că în metoda inventarului permanent la cost de achiziție, costurile principale funcționează în felul următor:
CONTUL 371 MĂRFURI, este un cont de stocuri, de activ.
Se debitează la costul de achiziție al mărfurilor intrate în patrimoniu, se creditează cu costul mediu de achiziție al mărfurilor ieșite din patrimoniul calculat pe baza procedeului cost mediu ponderat global sau pe loturi sau procedeul epuizării succesive a stocurilor în varianta FIFO. Soldul final debitor reflectă stocul de marfă la costul mediu de achiziție.
COSTUL 607 CHELTUIELI PRIVIND MĂRFURILE de activ, se debitează cu costul mediu de achiziție al mărfurilor ieșite din patrimoniu și se creditează la închiderea exercițiului cu repartizarea sumei totale a cheltuielilor cu marfa asupra rezultatului financiar. Cu această ocazie se soldează.
CONTUL 707 VENITURI DIN VÂNZAREA MÂRFURILOR cont de pasiv, se creditează în cursul exercițiului cu prețul de vânzare al mărfurilor vândute și se debitează la închiderea exercițiului cu suma totală a veniturilor din vânzare transferată în contul de rezultate.
EXEMPLU: S.C. HERMAN S.R.L., dispune la începutul exercițiului de stoc de marfă x de 3.000 de unități cantitativ evaluate la cost de achiziție de 1.150 lei unitate. În cursul exercițiului au loc următoarele operațiuni economico-financiare.
Cumpărări de mărfuri cu plata ulterioară, pe bazy facturii care cuprinde:
Marfa x; Pc = 1.000 buc 1.200 lei buc = 1.200.000
Cheltuieli de transport 1.500.000
Cost de achiziție total 1.700.000
Ca unitar 1.700.000 : 1.000 = 1.700 lei unitate
371 Mărfuri = 401 Furnizori 1.700.000
2. Vânzări de mărfuri cu încasare ulterioară conform facturii cu Pv unitate = 1.700
600 buc 1.500 lei / buc = 900.000 lei
411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 900.000
3. Vânzări de mărfuri conform facturii pe bază de efecte de comerț:
Pv = 1.650 lei / buc
2.000 buc 1.650 lei / buc = 3.300.000 lei
a) vânzarea mărfurilor către clienți în baza facturii
411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 3.300.000
b) acceptarea efectului de comerț
413 Efecte de primit = 411 Clienți 3.300.000
4. Cumpărări de mărfuri pe bază de efect de comerț, conform facturii.
Factura cuprinde:
marfa x : Pc : 1.300 buc 1.400 lei / buc = 1.820.000 lei
cheltuieli de transport 150.000 lei
cost de achiziție total 1.970.000 lei
cost unitar 1.970.000 lei : 1.300 buc = 1515,38 lei / buc
a) cumpărarea mărfurilor rezultate din factura emisă de furnizor:
371 Mărfuri = 401 Furnizori 1.970.000
b) acceptarea efectului de comerț
401 Furnizori = 403 Efecte de plată 3.300.000
5. Vânzări de mărfuri cu factura și decontarea ulterioară la Pv = 1.450 lei / buc
buc 1.450 lei /buc = 1.885.000 lei
Înregistrarea vânzării mărfurilor către clienți
411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 1.885.000
b) încasarea ulterioară a plății de la client conform dispoziției de plată
512 Conturi curente la bănci = 411 Clienți 1.850.000
Pentru a putea calcula la finele perioadei rezultatul din vânzarea mărfurilor este necesară cunoașterea prealabilă a costului de achiziție a mărfurilor vândute. Calculul acestuia se face în continuare potrivit procedeelor menționate.
A. Calculul costului de achiziție a mărfurilor vândute după procedeul costului mediu ponderat.
a) Costul mediu ponderat global (CPG) se determină după relația:
CPG = Valoarea globală / Cantitatea globală = (Si + intrări)/ Si +intrări)
În exemplul nostru CPG va fi:
CPG = (2.700.000 +3.670.000)/(2.000 + 2.500) = 1327,08 lei / buc
Situația mărfurilor intrate și ieșite, evaluate la cost de achiziție se prezintă conform datelor din fișa de cont analitică cantitativ-valorică, astfel: (vezi fișa cont analitică Nr.1)
FIȘĂ CONT ANALITIC NR.1
MARFA X
intrare 1.200 – 3.200 1.700.000 – 4.400.000 1700
factură nr
ieșire
2 factură nr – 600 2.600 – 796.248 3.715.600 1327,08
3 ieșire – 2.000 600 – 2.654.160 1.862.020 1327,08
factură nr
intrare
4 factură nr 1.300 – 1.900 1.970.000 – 3.832.020 1515,3
5 ieșire – 1.300 600 – 1.725.204 2.106.816 1327,08
factură nr
6
rulaje 2.500 3.900 3.670.000 5.175.612 – –
TOTAL 4.500 3.900 600 6.370.000 5.175.612 2.106.816 1327,08
SUME
Costul mediu ponderat global se calculează pentru o perioadă determinată, de regulă lunar.
Avantajul acestui procedeu constă în nivelarea variaților de prețuri în conițiile fluctuației lor.
Dezavantaj: necesitatea așteptării sfârșitului de perioadă pentru evaluarea ieșirilor.
Pornind de la dezavantajele costului mediu ponderat global, au apărut variante care să le anuleze. În acest sens se pot identifica:
b) Procedeul costului mediu ponderat teoretic, care poate fi costul mediu ponderat global al perioadei precedente. În exemplul nostru, luna următoare, ieșirile ar putea fi evaluate la 1327,08 lei, costul mediu ponderat global al lunii curente.
c) Procedeul costului mediu ponderat pe loturi de marfă impune calculul după fiecare intrare. Consecință: între două intrări succesive, toate ieșirile se evaluează la ultimul cost mediu ponderat.
În exemplul nostru, ieșirile de la operațiile 2 și 3 se evaluează la:
CP/loturi = (Valoarea precedentă + Valoarea intrată) / (Qprecedentă + Q intrată)
CP/lot 1 = (2.700.000 + 1.700.000)/(2.000 + 1.200) =1375 lei/buc.
Ieșirile de la operația 5 se evaluează la:
CP/lot 2 = 2.700.000 + 1.700.000 – (796.248 + 2.654.160) + 1.970.000/
/2.000 + 1.200 –(600 +2.000) +1.300 = 2.919.592/1.900 =
= 1536.62 lei/buc
Fișa de cont analitică cantitativ valorică pentru marfa x va cuprinde în această variantă următoarele informații privind intrările, ieșirile și stocul de marfă (vezi fișa cont analitic Nr.2)
FIȘĂ DE CONT ANALITICĂ NR.2
MARFA X
d)Evaluarea la costul mediu al intrărilor fără a ține cont de stocul inițial.
Pentru exemplul nostru, ieșirile de marfă vor fi evaluate la:
(1.700.000 + 2.200.000)/(1.200 + 1.300) = 1.360 lei
Metoda este practicabilă doar la sfășitul perioadei.
B. Calculul costului de achiziție al mărfurilor vândute după procedeul epuizării succesive a stocurilor.
Acest procedeu constă în folosirea drept costuri de ieșire a costurilor exacte de intrare, dar luate într-o anumită ordine, care are un caracter contabil și nu corespunde neapărat mișcărilor reale.
Cele două variante sunt:
a) primul intrat primul ieșit (FIFO)
ultimul intrat primul ieșit (LIFO)
a) Procedeul FIFO
În cazul acestui procedeu ieșirile se consideră că au fost efectuate în ordinea intrărilor și sunt evaluate la costurile de achiziție ale acestora
Exemplu: Se are în vedere același caz prezentat anterior admițând că stocul inițial a fost achiziționat integral la aceeași dată, deci cu același preț (vezi fișa cont analitic Nr.3).
FIȘA CONT ANALITIC NR.3 MARFA X
PP
Procedeul evaluează marfa ieșită la prețul cel mai vechi și o lasă în stoc la prețul cel mai nou. Este recomandat în condiții de inflație, deoarece prețul cel mai vechi este și cel mai mic.
Ca urmare diminuează cheltuielile cu marfa, majorând profitul și totodată impozitul pe profit.
c) Procedeul LIFO
Ieșirile sunt considerate că au fost efectuate în ordinea inversă intrărilor comparativ cu fiecare dată de ieșire.
Exemplu realizat pe baza datelor prezentate anterior (vezi fișa cont analitic Nr.4)
FIȘA CONT ANALITIC Nr.4 MARFA X
Procedeul evaluează marfa ieșită la prețul cel mai nou și lasă în stoc, la prețul cel mai vechi. Nu se recomandă în condițiile de inflație, deoarece, prețul cel mai nou este și cel mai mare. Deci se majorează cheltuielile cu marfa, diminuându-se profitul din vânzare și implicit impozitul pe profit. În cazul de depreciere monetară stocul este supraevaluat.
Pentru o imagine mai clară a calculelor conform procedelor menționate, se poate readapta fișa de cont analitică cantitativ-calorică.
Reunind concluziile desprinse prin aplicarea celor trei procedee, prin prisma costului de achiziție al mărfurilor vândute și al nivelului stocurilor, se poate întocmi untabel comparativ, astfel:
Rezultă că fiecare procedeu determină Ca mv și stocuri diferite ca o consecință a esenței acestora și evident rezultatele vor fi corelate și influențate în sensul creșterii și diminuării lor.
Considerând Ca mv 4.859.960 lei , calculat conform procedeului LIFO, înregistrarea contabilă va fi:
6. La 31.1. se descarcă gestiunea cu mărfurile vândute pe baza documentelor de livrare
607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 4.859.960
În urma înregistrării efectuate, situația din conturi se prezintă:
707
D Mărfuri C D Venituri din vînzări C
Si 2.700.000 4.859.960 (6) (7) 5.030 000 900.000 (2)
1.700.000 3.300.000 (3)
2.200.000 1.885.000 (5)
TD 6.600.000 TC 4 859.960 TD 5.030.000 TC 6.085.000
SFD 1.740.040 SFD 1.055.000
D Cheltuieli privind mărfuri C
(6) 4.859.960 5.069.960 (8)
TD 4.859.960 TC 5.069.960
La sfărșitul perioadei, conturile 607 Cheltuieli privind mărfurile și 707 Venituri din vânzarea mărfurilor se închid prin contul 121 Profit și pierderi în vederea calculării rezultatului.
7. Închiderea contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor pentru 5.030.000 lei (TC) la 31.1.
707 Venituri din vânz.mârfuri = 121 Profit și pierderi 5.030.000
8. Închiderea contului 607 Cheltuieli privind mărfurile cu totalul cheltuielilor (Ca mv ) aferente vânzărilor 4.859.960 lei la 31.1.
121 Profit și pierdere = 607 Cheltuieli privind mărf. 4.859.960
Rezultatul brut din vânzare va fi calculat astfel:
5.030.300 – Mărfuri vândute la preț de vânzare
4.859.960 Ca mv
170.340 Profit brut
OBSERVAȚIE: Calculul Ca mv în maniera prezentată este posibil doar pe baza datelor furnizate de contabilitatea analitică, care ține evidența stocurilor de mărfuri pe grupe și sortimente, cantitativ și valoric.
3.3.2. Metoda inventarului permanent la preț standard
a) principiile metodei
Evaluarea stocurilor, intrărilor și ieșirilor de mărfuri la preț standard prestabilit pe baza prețurilor perioadei precedente. Periodic prețul standard se actualizează în funcție de evoluția reală a prețurilor.
Calculul și înregistrarea diferenței între prețul standard și costul de achiziție atât
pentru stocuri cât și pentru intrări și ieșiri
b) Conturi utilizate:
Contul 371 Mărfuri înregistrază stocul și operațiile cu mărfuri la preț standard.
Ca urmare, se debitează cu mărfurile intrate la cost standard, se creditează cu mărfurile ieșite la cost standard. Soldul final debitor reflectă stocul de mărfuri la cost standard.
Necesită dezvoltarea în analitic, cantitativ-valoric pe fiecare sortiment de marfă.
Contul 378 Diferențe de preț la mărfuri evidențiază diferențele dintre prețul prestabilit și costul de achiziție al mărfurilor intrate, ieșite sau în stoc.
Poate funcționa ca un cont de activ sau bifuncțional.
Contul 378 Diferențe de preț la mărfuri cu funcție de activ se debitează cu diferențele de preț aferente mărfurilor intrate în gestiune; în roșu diferențele favorabile (Pstd Ca) și în negru cele nefavorabile (Pstd Ca).
Se creditează cu diferențele aferente mărfurilor ieșite și care se calculează pe baza unui coeficient:
K378 = (Si + RD) ct 378
(Si + RD) ct 371
Diferența aferentă mărfurilor ieșite = K378 Rc ct 371
Soldul final debitor reflectă diferențele de preț aferente stocului de marfă (în roșu diferențele favorabile și în negru cele nefavorabile). Soldul contului 378 Diferențe de preț se însumează algebric cu soldul final al contului 371 Mărfuri astfel încât stocul de marfă se reflectă la costul de achiziție efectiv.
Contul 378 Diferențe de preț la mărfuri în calitate de cont bifuncțional, se creditează cu diferențele favorabile aferente mărfurilor intrate și se debitează cu diferențele nefavorabile aferente intrărilor de marfă, urmând să se repartizeze soldul contului la data calcului asupra mărfii ieșite pe baza coeficientului
SD ct. 378 la data calculării
K378 =
(Si + RD) ct. 371
Diferența aferentă mărfurilor ieșite = K378 Rc ct. 371
Contul se va debita cu diferențele favorabile aferente ieșirilor de marfă și se va credita cu diferențele nefavorabile aferente ieșirilor de marfă.
Soldul final creditor sau debitor va reflecta diferențele favorabile sau nefavorabile aferente stocului de marfă și se va însuma algebric cu soldul final al contului 371 Mărfuri.
Contul 607 Cheltuieli privind mărfurile este un cont de activ care se debitează în cursul exercițiului, cu costul standard al mărfurilor ieșite, urmând ca la închiderea exercițiului acesta să se corecteze cu diferențele aferente ieșirilor de marfă. Tot la închuderea exercițiului se creditează cu suma cheltuielilor privind mărfurile ieșite la cost de cahiziție, repartizată asupra contului de rezultate.
Contul 707 Venituri din vânzarea mărfurilor fucționează la fel ca în metoda precedentă. Se creditează cu prețul de vânzare al mărfurilor vândute: se debitează la închiderea exercițiului cu suma veniturilor la preț de vânzare transferată în contul 121 Profit și pierdere după care se soldează.
EXEMPLU : În condițiile în care contul 378 Diferențe de preț la mărfuri funcționează ca un cont de activ.
Se consideră aceeași aplicație prezentată la varianta inventarului permanent la cost de achiziție, cu următoarele precizări:
se presupune că prețul standard PS = 1.200 lei/buc
stocul la începutul exercițiului este de 2.000 bucăți care se evaluează la:
preț standard PS : 2.000 buc 1.200 lei/buc = 2.400.000
cost achiziție PC : 2.000 buc 1.150 lei/buc = 2.300.000
diferență favorabilă = 100.000
Operațiile care au loc în cursul perioadei sunt următoarele:
1. Cumpărări de mărfuri conform facturii emise de furnizori
PC : 1.200 buc 1.100 lei/buc = 1.320.000
Cheltuieli transport = 400.000
Cost de achiziție total = 1.840.000
PS : 1.200 1.200 lei/buc = 1.440.000
diferență nefavorabilă = 400.000
% = 401 Furnizori 1.560.000
371 Mărfuri 1.440.000
378 Dif. de preț la mărfuri 120.000
2. Vânzări de mărfuri către clienți, pe baza facturii:
Pv : 600 buc 1.600 lei/buc = 960.000
Ps : 600 buc 1.200 lei/buc = 720.000
a) vânzarea mărfurilor conform facturii
411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfurilor 960.000
b) Descărcarea gestiunii de marfă la preț standard:
607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 720.000
3. Vânzări de mărfuri conform facturii:
Pv : 2000 buc 1.850 lei/buc = 3.700.000
Ps : 2000 buc 1.200 lei/buc = 2.400.000
a) Vânzarea mărfurilor pe baza facturii
411 Clienți = 707 Venituri din vânz.mărf 3.700.000
b) Ieșirea din gestiune a mărfurilor la Pstd:
607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 2.400.000
4. Cumpărări de mărfuri de la furnizori conform facturii:
Pc : 1.300 buc 1.250 lei/buc = 1.625.000 lei
Cheltuieli de transport = 250.000 lei
Ca : = 1.875.000 lei
Ps : 1.300 buc 1.200 lei/buc = 1.560.000 lei
Diferența de preț = 315 .000
371 Mărfuri = 401 Furnizori 1.875.000
5. Vânzări de mărfuri conform facturii:
Pv : 1.300 buc 1.500 lei/buc = 1.950.000
Ps : 1.300 buc 1.200 lei/buc = 1.560.000
a) Vânzarea
411 Clienți = 707 Venit din vânz. Mărf. 1.950.000
b) Ieșirea mărfurilor din gestiune la Ps:
607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 1.560.000
Urmărind înregistrările contabile efectuate, se constată că diferența de preț a fost înregistrată doar pentru mărfurile intrate, toate ieșirile fiind exprimate la preț standard fără menționarea diferențelor aferente. Ca urmare se impune calculul și înregistrarea diferențelor aferente ieșirilor și implicit diferența aferentă stocului.
Pentru a repartiza diferențele de preț asupra ieșirilor și stocului se procedează astfel:
a) calculul coeficientului de repartizare
K378 = (Si + Rd) ct. 378
(Si + Rd) ct. 371
b) determinarea sumei diferențelor de preț aferentă mărfurilor ieșite:
D 371 Mărfuri C D 378 Dif.de preț la mărf. C
Si 2.400.000 720.000 (2b) Si 100.000 409.448,8 (6)
1.440.000 2.400.000 (3b) (1) 400.000
(4) 1.875.000 1.560.000 (5b)
RD 400.000 RC 409.448,8
RD 3.315.000 RC 4.680.000 TSD 420.000 TSC 409.448,8
TSD 5.715.000 TSC 4.680.000
SFD 1.035.000 SFD 10.551,2
a) Calculul K378 = 100.000 + 400.000 = 500.000 = 0,0874 = 8,74 %
2.400.000 +3.315.000 5.715.000
b) Determinarea Sd:
Sd = 0,0874 4.680.000 = 409.448,8 lei diferența favorabilă care se înregistrează.
6. Înregistrarea diferenței favorabile, privind diferențele de preț:
607 Cheltuieli privind marfa = 378 Diferențe de preț la mf. 409.448,8
Soldurile celor două conturi se cumulează ținând seama de natura diferenței și se determină costul de achiziție al stocului:
stoc la preț standard 1.035.000 (sold cont 371)
diferență aferentă stocului 10.551,2 (sold cont 378)
Stoc la cost de achiziție 1.024.448,8 lei
Ca mv este dat de contul 607 Cheltuieli privind mărfurile și se obține din două elemente:
prețul standard al mărfurilor ieșite 4.680.000 lei
diferența aferentă mărfurilor ieșite 409.448,8 lei
4.270.551,2
D 607 Cheltuieli privind mărfurile ieșite C
(2b) 720.000 4.680.000 (7)
(3b) 2.400.000
(5b) 1.560.000
409.448,8
TSD 4.270.551,2 (Ca mv ) TSC 4.680.000
7. Închiderea contului 607 Cheltuieli privind mărfurile vândute
121 Profit și pierdere = 607 Cheltuieli privind mărfurile 4.680.000
8. Închiderea contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor
707 Venituri din vânzarea mf. = 121 Profit și pierdere 6.610.000
Rezultatul brut din vânzare va fi:
mărfuri vândute la preț de vânzare 6.610.000 lei
mărfuri vândute la cost de achiziție 4.680.000 lei
profit brut : marja comercilă 1.930.000 lei
3.3.3. Metoda inventarului permanent la preț de vânzare
a) Principii
evaluarea stocurilor, intrărilor și ieșirilor de mărfuri la preț de vânzar
prețul de vânzare include costul de achiziție și marja brută
Consecința este calculul marjei aferente vânzărilor și stocurilor de mărfuri.
Costurile utilizate sunt cele prezentate anterior adăugând următoarele precizări:
Contul 371 Mărfuri se debitează cu prețul de vânzare al mărfurilor intrate în patrimoniu, se creditează cu prețul de vânzare al mărfurilor ieșite și are sold final debitor reprezentând stocul de marfă la preț de vânzare.
Contul 378 Diferențe de preț la mărfuri reflectă marja aferentă intrărilor, ieșirilor și stocului. Rolul rectificativ al contului se menține în vederea stabilirii stocului la nivelul costului de achiziție.
Funcționează ca un cont de pasiv. Se creditează cu marja brută aferentă intrărilor de marfă. Se debitează cu marja brută aferentă ieșirilor de marfă.
Dacă intreprinderea practică un coeficient unic de marjă, marja brută aferentă ieșirilor se calculează la fiecare ieșire aplicând coeficientul redus.
Dacă intreprinderea practică coeficienții diferențiali pe sortimente de marfă, marja aferentă ieșirilor se calculează la sfârșitul perioadei pe baza coeficientului de repartizare.
(Si +Rc) ct. 378
K378 =
(Si + Rd) ct. 371
Soldul final al contului 378 Diferențe de preț la mărfuri este creditor și reflectă marja brută aferentă stocului de marfă. Contul 607 Cheltuieli privind mărfurile și 707 Venituri din vânzarea de mărfuri funcționează la fel ca în metoda inventarului permanent la cost de achiziție.
b) EXEMPLIFICAREA METODEI
b1) În condițiile folosirii unei marje brute unice de 25%.
Marja brută redusă, aplicabilă la prețul de vânzare = (25 100) / (100 + 25) = 2500/125 = 20%.
I.Stoc la începutul perioadei
la preț de vânzare 2.000 buc 1.550 lei/buc = 3.100.000
Mb redusă 20% = 620.000
la cost de achiziție = 2.480.000
II. Operații în cursul exercițiului
1. Cumpărări de mărfuri de la furnizori în baza facturii emise de către aceștia:
Pc : 1.200 buc 1.100 lei/buc = 1.320.000 lei
Cheltuieli de transport = 100.000 lei
Cost achiziție total = 1.420.000 lei
Mb 25% 1.420.000 = 284.000 lei
Pv total = 1.704.000 lei
Pv unitar 1.704.000 lei : 1.200 buc = 1420 lei
371 Mărfuri = % 1.704.000
401 Furnizori 1.420.000
378 Diferențe de preț mf. 284.000
2. Vănzări de mărfuri către clienți în baza documentelor de livrare
Pv : 600 buc 1.550 lei/buc = 930.000
Mb redusă 20% = 186.000
Ca mv = 744.000
a) Vânzarea mărfurilor clienților
411 Clienți = 707 Venit din vânz. mf. 930.000
b) Descărcarea din gestiune a mărfurilor conform documentelor de livrare
% = 371 930.000
607 Cheltuieli privind mărfurile 744.000
378 Diferențe de preț la mărfuri 186.000
3. Vânzări de mărfuri către clienți în baza facturii emise:
Pv : 2000 buc 1.550 lei/buc = 3.100.000
Mb redusă 20 % 620.000
Ca mv 2.480.000
a) Vânzarea către clienți în baza facturii:
411 Clienți 707 Venituri din vânz. Mf 3.100.000
b) Ieșirea mărfurilor din gestiune:
% = 371 Mărfuri 3.100.000
607 Cheltuieli privind mărfurile 2.480.000
378 Diferențe de preț la mărfuri 620.000
4. Cumpărarea de mărfuri conform facturii:
Pc : 1.300 buc 1.250 lei/buc = 1.625.000 lei
Cheltuieli transport 110.000 lei
Ca 1.735.000 lei
Mb 25 % 347.000 lei
Pv total = 2.082.000
Pv unitar : 2.082.000 : 1.550 = 1343,22
371 Mărfuri = % 2.082.000
401 Furnizori 1.735.000
378 Diferențe de preț la mărfuri 347.000
5. Vănzări de mărfuri : 1.300 bucăți conform facturii
Din stocul de 2.000 bucăți la Pv = 1550 lei s-au vândut 1.800 bucăți. Deci au mai rămas 200 bucăți care se completează cu 1.100 bucăți de la Pv al primului lot intrat, de 1.343,22 lei/buc.
200 buc 1.550 lei/buc = 3.100.000
1.100 buc 1.343,22 lei/buc = 1.596.760
Pv : 1.503.240
Mb redusă 20 % 300.648
Ca : 1.202.592
a) Vănzarea mărfurilor către clienți în baza documentului de livrare
411 Clienți = 707 Venituri din vânzare mărfuri 1.503.240
b) Ieșirea mărfurilor di gestiune
% = 371 1.503.240
607 Cheltuieli privind mărfurile 1.202.592
378 Diferențe de preț la mărfuri 300.648
După efectuarea operațiilor, situația în conturi se prezintă astfel:
D 371 Mărfuri C D 378 Diferențe de preț la mărfuri C
Si 3.100.000 930.000 (2) (2) 186.000 620.000 Si
(1) 2.075.000 3.100.000 (3) (3) 620.000 415.000 (1)
(4) 2.250.000 1.751.600 (5) (5) 350 320 450.000 (4)
TSD 7.425.000 TSC 5.781.600 TSD 1.036.320 TSC 1.485.000
SFD 1.643.600 SFC 448.680
Calculul costului de achiziție al mărfurilor în stoc:
stoc preț de vânzare 1.643.600
marja stoc 20 % 328.680
cost achiziție stoc 1.314.920
III. Operații la închiderea perioadei
6. Închiderea contului 607 Cheltuieli privind mărfurile
121 Profit și pierdere = 607 Cheltuieli privind mărfurile 4.426.592
7. Închiderea contului 707 Venituri din vânzarea mărfurilor
707 Venituri din vânz. mărf. = 121 Profit și pierdere 5.781.600
Calculul profitului brut.
Preț de vânzare mărfuri vândute 5.781.600
Ca mv 4.426.592
Profit brut 1.355.008
În cazul în care marja este diferențiată pe grup de mărfuri, ieșirea din gestiune se face doar la sfârșitul perioadei prin calculul unui coeficient mediu similar celui prezentat la diferențele de preț, aplicat apoi la valoarea mărfurilor vândute în vederea determinării Ca mv .
Marja aferentă vânzărilor se calculează parcurgând aceleași etape:
a) determinarea coeficientului mediu al marjei (Km)
(Si + Rc) ct. 378
Km=
(Si + Rd) ct. 371
b) stabilirea sumei marjei aferente vânzărilor (Mv)
Mv = Km Valoarea la preț de vânzare a mărfurilor ieșite
Astfel:
Km = 1.485.000 = 0,2
7. 425.000
Mv = 0,2 5.781.600 = 1.156.320 lei
Dacă facem o sinteză a celor trei variante ale inventarului permanent desprindem concluziile:
în toate cazurile cifra de afaceri este aceeași, datorită menținerii aceluiași exemplu
variația Ca mv în funcție de metoda de calcul
variația nivelului stocurilor de la sfârșitul perioadei
în mod normal și în funcția de nivelul Ca mv profilul este diferit.
3.3.4. Metoda inventarului permanent în condițiile TVA-ului și a reducerilor de preț.
Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect care se stabilește asupra operațiilor privind transferul proprietății bunurilor, precum și celor privind prestările de servicii.
Valoarea adăugată este echivalentă cu diferența dintre vânzările și cumpărările aceluiași stadiu al circuitului economic.
TVA-ul care se decontează cu statul se calculează prin aplicarea coeficientului de 19 % asupra valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic.
Obligația de a plăti TVA-ul ia naștere la data facturării de bunuri mobile, transferului proprietății bunurilor imobiliare și prestării serviciilor.
Cota de impunere este de 19 % pentru operațiile impozabile obligatoriu și zero pentru operațiile de export.
Plătitorii de TVA au dreptul la reducerea taxei aferentă bunurilor cumpărate sau serviciilor primite, destinate realizării de operațiuni impozabile.
TVA – datorată statului se calculează ca diferență între TVA facturată pentru bunurile livrate sau serviciile prestate și TVA aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate sau executate în unitățile proprii destinate realizării de operații impozabile.
TVA datorată se plătește potrivit decontului întocmit lunar, până la 25 ale lunii următoare, prin virament sau numerar la organul fiscal la care s-a înregistrat ca plătitor sau la banca comercială cuexcepția importului, caz în care plata se face concomitent cu achitarea taxelor vamale.
Conturi utilizate:
Contul 4423 TVA de plată cont de pasiv, ține evidența TVA datorat bugetului statului.
În credit se înregistrază TVA de plătit (TVA colectată – TVA deductibilă) și în debit plățile efectuate.
Soldul contului reprezintă TVA de plată.
Contul 4424 TVA de recuperat, cont de activ, ține evidența TVA de recuperat de la bugetul statului.
În debit se înregistrează diferența calculată la sfărșitul perioadei între TVA colectată, mai mică și TVA deductibilă mai mare.
În creditul contului se înregistrează TVA încasată de la buget sau compensată cu cea de plată din perioada următoare.
Soldul contului exprimă TVA de recuperat de la buget.
Contul 4426 TVA deductibilă, cont de activ, ține evidența TVA înscrisă în facturile emise de furnizori pentru bunurile, serviciile și lucrările achiziționate de unitatea patrimonială, deductibilă din punct de vedere fiscal.
În debitul contului se înscriu sumele reprezentândTVA deductibilă și în credit sumele deduse din TVA colectată sau de recuperat. Contul nu prezintă sold la sfârșitul perioadei.
Contul 4427 TVA colectată, cont de pasiv, ține evidența sumelor reprezentând TVA aferentă vânzărilor de bunuri, prestări de servicii sau executărilor de lucrări.
În creditul contului se înregistrează TVA încasată în facturile emise către clienți, iar în debitul contului TVA dedusă și eventual de plată.
La sfărșitul perioadei contul nu prezintă sold.
Contul 4428 TVA neexigibilă, cont bifuncțional, ține evidența TVA neexigibilă rezultată din vânzările și cumpărările de bunuri și servicii și lucrări efectuate cu plata în rate precum și cea aferentă facturilor nesosite sau pentru lucrările pentru care nu s-au întocmit facturi.
Reducerile de preț
Reducerile comerciale sub forma bonificațiilor, remiselor, ristornelor facturate odată cu marfa pot acționa fie asupra prețului de cumpărare, fie asupra prețului de vânzare. Facturate ulterior mărfii, au caracterul unor cheltuieli sau venituri. În acest caz contabilizarea lor se poate realiza cu ajutorul conturilor.
Contul 658 Alte cheltuieli de exploatare cont de activ, care ține evidența reducerilor de preț acordate clienților, în debit și care se creditează la finele perioadei prin debitul contului de venituri din exploatare în vederea determinării vânzărilor nete.
Contul 758 Alte venituri din exploatare cont de pasiv, ține evidența reducerilor de preț obținute de la furnizori.
În creditul contului se reflectă reducerile primite de la furnizori și creditarea contului are loc la sfărșitul perioadei prin contul Prifit și pierdere.
Prin intermediul celor două conturi se evidențiază reducerile primite sau acordate ulterior facturării mărfurilor.
Reducerile financiare sub forma sconturilor se contabilizează cu alutorul conturilor.
Contul 667 Cheltuieli privind sconturile acordate ține evidența cheltuielilor privind sconturile acordate clienților sau debitorilor pentru achitare anticipat.
Contul se debitează cu sconturile acordate și se creditează la finele perioadei pentru totalul debitului cu ocazia calculării rezultatelor.
Contul 767 Venituri din sconturi obținute ține evidența veniturilor obținute de unitatea patrimonială din sconturile primite de la furnizori sau alți creditori.
Contul se creditează cu sconturile obținute și se debitează la finele perioadei cu ocazia calculării rezultatelor.
EXEMPLU:
I. Operații în timpul perioadei
a) Cumpărări de mărfuri pe credit: factura furnizorului cuprinde:
– 900 buc 2.300 lei/buc = 2.070.000 lei (cost de achiziție)
– TVA 19 % = 393.300 lei
– Total factură = 2.463.300 lei
– Suma de plată către furnizor = 2.463.300 lei
% = 401 Furnizori 2.463.300
371 Mărfuri 2.070.000
4426 TVA deductibilă 393.300
b) vânzări de mărfuri pe credit, conform facturii care cuprinde:
– 800 buc 3.300 lei/buc = 2.640.000
– TVA 19 % = 501.600
– Preț de vânzare + TVA = 3.141.600 lei (suma încasată de la client)
1. Înregistrarea vânzărilor mărfurilor clienților conform facturii
411 Clienți = % 2.961.600
707 Venit din vânz. mf. 2.460.000
4427 TVA colectată 501.600
2. Ieșire din gestiune a mărfurilor vândute în baza documentelor de livrare
607 Cheltuieli privind mărfurile = 371 Mărfuri 1.750.000
c) Cumpărări de mărfuri facturate de furnizor
– 900 buc 2.500 lei/buc = 2.250.000 lei
remiza 5 % = 112.500 lei
– cost achiziție-remiză = 2.137.500 lei
– TVA 19 % = 406.125 lei
– Suma de plată furnizorului = 2.543.625 lei
% = 401 Furnizori 2.543.625
371 Mărfuri 2.137.500
4426 TVA deductibilă 406.125
d) Înregistrarea vânzărilor de mărfuri către clienți conform docum. de livrare
– 1000 buc 3.400 lei/buc = 3.400.000 lei
– remiza 5 % = 170.000 lei
– Preț de vânzare-remiza = 3.230.000 lei
– TVA 19 % = 613.700 lei
– De încasat de la clienți = 3.843.700 lei
1. Înregistrarea vânzărilor de mărfuri către clienți cf. docum. de livrare
411 Clienți = % 3.843.700
707 venit din vânz. mf. 3.230.000
4427 TVA colectată 613.700
2. Ieșirea din gestiune a mărfurilor în baza docum. de livrare
1100 buc 2400 lei/buc = 2.640.000
607 Cheltuieli priv. mărfurile = 371 Mărfuri 2.640.000
e) Cumpărări de mărfuri în baza facturii emise de furnizor
– 1.800 buc 2.400 lei/buc = 4.320.000
– scont 1 % = 43.200
– suma de plată = 4.277.000
371 Mărfuri = % 4.320.200
401 Furnizori 4.277.000
767 Venituri din sconturi obținute 43.200
f) Înregistrarea vânzării de mărfuri cf. documentelor de livrare
– 800 buc 2.500 lei/buc = 2.000.000
– scont 1 % = 20.000
– de încasat = 1.800.000
% = 707 venit vânz. mf. 2.000.000
411 Clienți 1.800.000
667 Cheltuieli privind sconturile acordate 20.000
și concomitent descărcarea gestiunii de mărfuri vândute în baza documentelor de livrare.
607 Cheltuieli priv. mărfurile = 371 Mărfuri
g) Pentru factura de la punctul (a) se primește ulterior, de la furnizor, o bonificație de 2 %. Înregistrarea bonificației în baza facturii emise de furnizor
2.070.000 2 % = 41.400 lei
TVA aferent bonificației
41.400 2 % = 7.866 lei
Bonificație + TVA = 49.266 lei
401 Furnizori = % 49.266
758 Alte venituri din exploatare 41.400
4426 TVA deductibilă 7.866
h) La factura de la punctul (b) se acordă ulterior vânzărilor bonificații de 2 % clienților.
– 2.640.000 2 % = 52.800
– TVA aferent bonificației = 10.032
– Bonificație + TVA = 62.832
% = 411 Clienți 62.832
658 Alte cheltuieli de exploatare 52.800
4427 TVA colectată 10.032
La sfârșitul perioadei se efectuează operațiile de regularizare a TVA-ului și închidere a conturilor.
II. Operații la sfârșitul perioadei
1. Regularizarea TVA-ului
D 4426 TVA deductibilă C D 4427 TVA colectată C
393.300 7.866 (g) (h) 10.032 501.600 (b)
406.125 613.700 (d)
TD 799.425 TC 7.866 TD 10.032 TC 1.115.300
L 791.559 L 1.105.268
TVA colectată 1.105.268
TVA deductibilă 791.559
TVA de plată 313.709
4427 TVA colectată = % 1.105.268
TVA deductibilă 791.559
4423 TVA de plată 313.709
și plata TVA la buget pe baza dispoziției de plată.
4423 TVA de plată = 512 Conturi curente la bănci 313.709
j) Închiderea conturilor de reduceri comerciale
1. Închiderea contului Alte cheltuieli de exploatare
707 Venituri din vânz. mărfuri = 658 Alte cheltuieli de exploatare 52.800
2. Închiderea contului Alte venituri din exploatare
758 Alte venituri de exploatare = 121 Profit și pierdere 41.400
k) Închiderea conturilor de sconturi
1. Închiderea contului Venituri din sconturile obținute
767 venituri din sconturi obținute = 121 Profit și pierdre 43.200
2. Închiderea contului Cheltuieli privind sconturile acordate
121 Profit și pierdere = 667 Chelt. priv. sconturile acordate 20.000
i) Închiderea contului de Venituri din vânzarea mărfurilor
D 707 Venituri di vânzarea mărfurilor C
(j) 52.800 2.460.000 (b)
3.230.000 (d)
2.000.000 (f)
TD 52.800 TC 7.690.000
SFC 7.637.200
707 Venituri din vânz. mf. = 121 Profit și pierdere 7.637.200
m) Închiderea contului Cheltuieli privind mărfurile
D 607 Cheltuieli privind mărfurile C
d2 1.750.000 6.250.000
d2 2.500.000
f2 2.000.000
TD 6.250.000 TC 6.250.000
În condițiile inventarului permanent la preț de vânzare, varianta solicitată de practicieni, presupune evaluarea mărfurilor la preț de vânzare plus TVA.
Consecințele practice sunt:
la încărcarea gestiunii de mărfuri, TVA calculată asupra prețului de vânzare este TVA neexigibilă;
TVA deductibilă este cea din factura furnizorului;
la scăderea din evidență a mărfurilor vândute se exclude întâi TVA colectată și apoi se calculează marja aferentă vânzărilor, care se deduce din prețul de vânzare fără TVA a mărfurilor vândute, în vederea debitării contului Cheltuieli privind mărfurile.
3.3.5. Contabilitatea analitică a mărfurilor
În vederea determinării costului de achiziție a mărfurilor vândute și a nivelului stocurilor pe structurile impuse de obiectivele de gestiune, este necesară organizarea unei contabilității analitice.
În principiu această contabilitate este un atribut al gestiunii interne dar din motive legate de menținerea și controlul integrității patrimoniale a fost transferată în contabilitatea financiară.
În consecință, în cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor, respectiv a stocurilor de mărfuri, ambalaje, se poate organiza, în funție de specificul activității, după una din motivele:
a) Metoda operativ-contabilă (pe solduri) care constă în:
organizarea unei evidențe cantitative a bunurilor la locul de depozitare cu ajutorul fișelor de magazie;
ținerea unei evidențe valorice desfășurate pe gestiuni și în cadrul lor pe grupe sau subgrupe de bunuri, în contabilitate;
controlul exactității și concordanței înregistrărilor efectuate de cele două structuri, prin evaluarea stocurilor cantitative din fișele de magazie în registrul stocurilor.
b) Metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic)
evidența cantitativă la depozite pe feluri de bunuri prin fișe de magazie;
evidența cantitativ-valorică prin contabilitatea organizată pe gestiuni și în cadrul lor pe feluri de bunuri. Suportul contabil: fișele de cont analitic cantitativ-valorice;
controlul prin punctaj periodic între cantitățile înregistrateîn fișele de magazie și cele din fișele de cont analitic de la contabilitate.
c) Metoda global-valorică
evidența blobal-valorică la nivelul de gestiune și în contabilitate;
controlul periodic, valoric între gestiune și contabilitate;
domeniul de aplicație: de regulă, unitățile de desfacere cu amănuntul pentru evidența mărfurilor și ambalajelor.
3.4.METODA INVENTARULUI INTERMITENT
Metoda inventarului intermitent se poate aplica la intreprinderile mici și mijlocii și presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la finele perioadei.
Valoarea ieșirilor de mărfuri se va determina conform relației:
Costul de achiziție al = Valoarea stocului + Valoarea Valoarea stocului
mărfurilor vândute inițial intrărilor final
(Ca mv) (Si) (I) (Sf)
Cănd Sf Si, Ca mv este mai mare decât costul de achiziție al intrărilor de unde rezultă o diminuare de stoc.
Când Sf Si, Ca mv este mai mic decât costul de achiziție al intrărilor perioadei, de unde rezultă o majorare de stoc.
Generalizând relația se poate prezenta:
Principalul dezavantaj al metodei constă în imposibilitatea urmăririi gestiunilor de mărfuri, a controlului prin contabilitate și în consecință orice eventuală lipsă de marfă este considerată ca o vânzare.
b) Conturile utilizate de metoda inventarului intermitent sunt cele prezentate la inventarul permanent: 371 Mărfuri, 607 Cheltuieli privind mărfurile, și 707 Venituri din vânzarea mărfurilor.
Contul 371. Mărfuri înregistrează stocul inițial la deschiderea exercițiului și stocul final la închiderea lui.
Stocul inițial este stabilit la sfârșitul exercițiului precedent prin inventariere și eventual al costului mediu ponderat global, costul de achiziție al ultimului lot intrat dacă data intrării este apropiată de închiderea exercițiului sau de valoarea venală(prețul zilei).
se debitează la deschiderea exercițiului cu Si;
se creditează la închiderea exercițiului cu Si, pentr a-l anula, deoarece el a fost disponibilizat pentru vânzare;
se debitează la închiderea exercițiului cu Sf stabilit prin inventariere.
Contul 607 Cheltuieli privind mărfurile se debitează în cursul exercițiului cu intrările de mărfuri la cost de achiziție.
Se debitează la închiderea exercițiului cu stocul inițial la cost de achiziție pentru a completa cheltuielile cu marja.
Se creditează la închiderea exercițiului cu stocul final la cost de achiziție în cederea determinării cheltuielilor cu marfa.
Apoi se determină costul de achiziție al mărfurilor vândute, prin relația:
Ca mv = Si + I Sf
și se repartizează asupra rezultatului financiar prin creditarea contului 607 Cheltuieli privind mărfurile, care se soldează.
Contul 707 Venituri din vânzarea mărfurilor, funcționează la fel ca în metoda inventarului permanent.
EXEMPLU :
Pe baza datelor de la inventarul permanent:
I. Stocul la începutul perioadei, evaluat la cost de achiziție:
2000 buc 1.150 lei/buc = 2.300.000 lei, este de fapt stocul al perioadei precedente stabilit prin inventariere.
II. Operații în cursul perioadei.
15.I. 1.Cumpărări de mărfuri de la furnizori pe baza facturii întocmite de aceștia:
Preț de cumpărare : 1.200 buc 1.100 lei/buc = 1.320.000
Cheltuieli de transport = 140.000
Cost de achiziție = 1.460.000
607 Cheltuieli privind mărfurile = 401 Furnizori 1.460.000
2. 10.I Înregistrarea vânzării de mărfuri către clienți pe baza documentelor de livrarea. Preț de vânzare 600 buc 1.600 lei/buc = 960.000
411 Clienți = 707 Venituri din vânzarea mărfuri 960.000
3. 15.I Înregistrarea vânzării de mărfuri către clienți pe baza documentelor de livrare. Preț de vânzare 2.000 buc 1.850 lei/buc = 3.700.000 lei
411 Clienți = 707 Venituri din vânz. mf. 3.700.000
17.I Înregistrarea cumpărărilor de mărfuri pe baza facturii:
Preț de cumpărare 1.300 buc 1.250 lei/buc = 1.625.000
Cheltuieli de transport = 70.000
Cost de achiziție = 1.695.000
607 Cheltuieli privind mărfurile = 401 Furnizori 1.695.000
5. 25.I Înregistrarea vânzărilor de mărfuri conform ducumentelor de livrare
Preț de vânzare 1.300 buc 1.500 lei/buc = 1.950.000
411 Clienți = 707 Venituri din vânz. mf. 1.950.000
În toate cazurile TVA, reducerile comerciale și financiare se tratază din punct de vedere contabil la fel ca și în exemplul precedent:
Considerând la operația 1. TVA 19 %
TVA se aplică la valoarea mărfurilor și la costul transportului facturat de furnizor.
Preț de cumpărare 1.320.000
TVA 19 % 250.800
Preț cumpărare + TVA 1.570.800
Cheltuieli de transport 150.000
TVA 19 % 28.500
Cheltuieli transport + TVA 178.500
Suma datorată furnizorului 1.749.300
% = 401 Furnizori 1.737.400
607 Cheltuieli priv. mf 1.460.000
4426 TVA deductibilă 277.400
III. Operații la închiderea exrcițiului
6. Inventarierea stocului de mărfuri și evaluarea acestuia la costul de achiziție al zilei, al ultimului lot intrat, la CMP al intrărilor. Stocul constatat la inventar este de 2.000 unități , evaluat la ultimul cost de cahiziție de 1.250 lei/buc, va fi:
2.000 buc 1.250 lei/buc = 2.500.000 lei
sumă ce trebuie să apară în contul 371 Mărfuri ca sold final.
Se procedează astfel:
a) Soldul inițial al contului 371 Mărfuri se anulează prin preluare în contul 607 Cheltuieli privind mărfurile, operație după care contul de cheltuieli va cuprinde toate cheltuielile privind mărfurile disponibile pentru vânzare.
607 Cheltuieli privind mf. = 371 Mărfuri 2.700.000
D 607 Cheltuieli priv. mf. C D 371 Mărfuri C
(1) 1.460.000 2.600.000 (6b) Si 2.700.000 2.700.000 (6a)
(4) 1.695.000 (6b) 2.600.000
(6) 2.700.000 3.900.000 (6c)
TD 6.500.000 TC 6.500.000 SD 2.600.000
b) Stocul constatat la inventar se preia de contul Mărfuri, desprinzându-se costul lui de achiziție din totalul cheltuielilor efectuate cu mărfurile:
371 Mărfuri = 607 Cheltuieli priv. mf. 2.600.000
În acest moment în debitul contului Cheltuieli privind mărfurile a rămas doar Ca mv adică:
Si + I – Sf = Ca mv
+ 3.800.000 2.600.000 = 3.900.000
Închiderea contului Cheltuieli privind mărfurile
121 Profit și pierdere = 607 Cheltuieli priv. mf. 3.900.000
Închiderea contului de Venituri din vânzarea mărfurilor
707 Venituri din vânz. mf. = 121 Profit și pierdere 6.610.000
Calculul profitului brut:
Vânzări 6.610.000
Ca mv 3.900.000
Profit brut 2.710.000
3.5 CONTABILITATEA APROVIZIONĂRII-VÂNZĂRII DE MĂRFURI ÎN CONDIȚIILE CONSTATĂRII DE DIFERENȚE LA RECEPȚIE ȘI DISTRIBUȚIE
3.5.1. Contabilitatea aprovizionării de mărfuri cu diferențe la recepție
calitativ-valorice
valorice
Diferențele cantitativ-valorice după sensul lor pot fi:
plusuri cantitativ-valorice
minusuri cantitativ-valorice
După modul de soluționare plusurile cantitativ-valorice pot fi:
acceptate în gestiune dacă marfa se încadrează în prevederile contractuale
neacceptate, dacă nu s-au respectat prevederile din contract
Plusul acceptat se înregistrază ca o La primirea mărfurilor aprovizionate de la furnizori, comisia de recepție verifică din punct de vedere cantitativ și calitativ mărfurile și ambalajele respectiv concordanța acestora cu datele înscrise în documentele de livrare și cu prevederile din contracte. La compartimentul commercial se mai procedează la o verificare valorică prin confruntarea prețurilor din factură cu cele negociate și înscrise în contract și prin refacerea tuturor calculelor din documentele de livrare.
Atât marfa cât și diferențele constatate se înscriu în Nota de recepție și constatare de diferențe.
După natura lor diferențele pot fi:
cantitativ-valorice
intrare de marfă, la cost de aprovizionare sau preț de vânzare în funție de metoda practicată, cu particularitatea că obligația de plată se reflectă cu ajutorul contului 408 Furnizori-facturi nesosite, iar TVA aferentă este neexigibilă, când se face transferul obligației în contul 401 Furnizori iar TVA neexigibilă în contul 4426 TVA-neexigibilă.
Plusul acceptat se preia în custodie, ântocmindu-se un Proces-verbal de preluare a mărfurilor în custodie. În contabilitate se debitează contul 8033 Valori materiale primite în păstrare sau custodie. Ulterior aceste mărfuri se restituie furnizorului, întocmindu-se un Aviz de însoțire și se creditează contul 8033.
Minusurile cantitativ-valorice se pot datora unor cauze cunoscute , caz în care se consideră soluționate, sau unor cauze care nu se cunosc în momentul recepției, lucru care determină să fie considerate nesoluționate.
Minusurile soluționate pot apare din vina furnizorului, cărăușului sau delegatului propriu, și în această situație sunt recuperabile prin imputare sau pot fi cauzate de factori obiectivi fiind nerecuperabile.
Minusurile din vina furnizorului nu se reflectă, de regulă în contabilitate. Ele se refuză la plată, solicitându-se furnizorului o factură cu sumele corespunzătoare minusului în roșu.
Minusul din vina cărăușului se impută acestuia la costul de aprovizionare al mărfii lipsă.
Minusul din vina delegatului se recuperează prin imputare la prețul de vânzare al mărfii ce lipsește, plus TVA aferentă cumpărării. Costul de aprovizionare și TVA aferentă cumpărării. Costul de aprovizionare și TVA aferentă se datorează furnizorului, iar diferența până la prețul de vânzare reprezintă un venit excepțional din operațiuni de gestiune.
Minusul cantitativ-valoric soluționat dar nerecuperat poate reprezenta:
perisabilități în limita normelor sau peste normele legale
piederi din cauze de forță majoră
Ele se suportă de intreprinderea de comerț și majorează cheltuielile cu marfa ale exercițiului în care are loc aprovizionarea, la costul de aprovizionare al mărfii lipsă.
Posibilitățile reprezintă scăzăminte normale de marfă datorate proprietăților fizico-chimice ale acesteia. Se calculează prin aplicarea normelor de perisabilitate stabilite prin legislație și exprimată procentual la cantitatea de marfă facturată de furnizor.
Minusurile cantitativ-valorice nesoluționate se reflectă până la soluționare în debitul contului 473 Decontări din operațiuni în curs de clarificare la cost de aprovizionare. Ulterior, după soluționare, se creditează acest cont în corespondență cu conturile care arată modalitatea de soluționare 461 sau 607.
În cazul diferențelor calitativ valorice marfa poate fi acceptată cu sau fără bonificații sau luată în custodie și restituită ulterior.
Diferențele valorice, indiferent de sensul lor, plusuri sau minusuri, se datorează unor prețuri eronate sau erorilor de calcul din factură.
Diferențele valorice în plus se reflectă în contul 408 Furnizori facturi nesosite până la primirea facturii suplimentare, iar pentru cele în minus se întocmește refuz de plată parțial și se solicită furnizorului o factură cu sumele în roșu.
EXEMPLU: Se primește de la un furnizor un lot de marfă însoțit de o factură care cuprinde:
TVA
marfa A 300 buc 1.300 lei/buc = 390.000 74.100
marfa B 2000 kg 800 lei/kg = 1.600.000 304.000
TOTAL MARFĂ = 1.990.000 378.100
chelt. de transport facturate de furnizor = 100.000 19.000
TOTAL = 2.099.000 397.100
TOTAL GENERAL 2.496.100
La recepție se constată:
plus 50 buc marfa A, care se acceptă în gestiune:
50 buc 1.300 lei/buc = 65.000 lei
minus 200 kg din marfa B, care are drept cauze:
0,5 % perisabilități
50 kg din vina delegatului propriu, preț de vânzare 1000 lei/kg, restul minus nesoluționat, care ulterior se impută delegatului.
Se calculează costul de aprovizionare unitar al fiecărui sortiment de marfă: pentru aceasta se repartizează cheltuielile de transport în funcție de valoarea totală a mărfii.
Kcheltuieli aprovizionare = 100.000 100 = 5 %
390.000 + 1.600.000 +65.000
Cheltuieli de transport = 100.000 lei, din care:
pentru marfa A (390.000 + 65.000) 5 % = 22.750
pentru marfa B 1.600.000 5 % = 80.000
Înregistrarea mărfii recepționate:
marfa A 300 buc 1.300 lei/buc = 390.000 TVA 74.010
plus marfa A 50 buc 1.300 lei/buc = 65.000 TVA 12.350
cheltuieli de transport = 22.750 TVA 4322,5
Valoare la Ca = 477.750 TVA 90.772,5
Marfa B 1.800 kg 800 lei/kg = 1.440.000 TVA 273.600
Cheltuieli de transport = 80.000 TVA 15.200
Valoarea la Ca = 1.520.000 TVA 288.800
TOTAL = 1.997.750 TVA 379.572,5
TOTAL GENERAL = 2.377.322,5
Costul deaprovizionare unitar este:
marfa A 477.750 : 350 buc = 1.365 lei/buc
marfa B 1.520.000 : 1.800 kg = 844,4 lei/kg
Înregistrarea cumpărărilor de marfă conform facturii:
% = % 2.377.322,5 2.377.322,5
1.997.750 371 Mărfuri 401 Furnizori 77.350
A = 477.750 408 Furnizori, fact nesosite 2.299.972,5
B = 1.520.000
379.572,5 4426 TVA deductibilă
4428 TVA neexigibilă
Calculul și înregistrarea perisabilității la marfa B, TVA 19 %
0,5 % 2.000 kg = 10 kg 1.000 lei/kg = 10.000 lei TVA 1.900
TOTAL 11.900
% = 401 Furnizori 11.900
607 Cheltuieli privind mărfurile 10.000
4426 TVA deductibilă 1.900
Imputarea minusului delegatului
Ca 50 kg 800 lei/kg = 40.000 lei TVA 7.600
TOTAL 47.600
Pv 50 kg 1.000 lei/buc = 50.000
461 Debitori diverși = % 50.000
401 Furnizori 47.600
Alte venituri excepțional
din operații de gestiune 2.400
Înregistrarea minusului nesoluționate
200 kg (50 kg +25 kg) = 125 kg 800 lei/kg = 100.000 lei
TVA = 19.000
TVA = 119.000 lei
% = 401 Furnizori 119.000
473 Decontări din operațiile 100.000
în curs de clarificare
4426 TVA deductibilă 19.000
Imputarea ulterioară a minusului nesoluționat
125 kg 1.000 lei/kg = 125.000 lei
461 Debitori = % 125.000
473 Decontări din operații
în curs de clarificare 100.000
7718 Alte venituri excepționale
din operații de gestiune 25.000
La sosirea facturii pentru plusul acceptat se fac înregistrările
408 Furnizori-facturi nesosite = 401 Furnizori 2.299.972,5
Transformarea TVA neexigibilă în TVA deductibilă
4426 TVA deductibilă = 4428 TVA neexigibilă 12.350
3.5.2. Contabilitatea vânzării de mărfuri în condițiile constatării de diferențe la vânzare
În procesul vânzării mărfurilor, diferențele apar în cazul formei de vânzare prin autorecepție la furnizor sau cu delegat al furnizorului.
Frecventele sunt minusurile cantitativ-valorice din pierderi normale sau imputate delegatului. Ele se înregistrează ca ieșiri de mărfuri în corespondență cu conturile care arată modalitatea de soluționare 607 Cheltuieli privind mprfurile pentru perisabilitățile și 461 Debitori pentru imputații.
EXEMPLU: S-a efectuat o livrare de marfă către un detialist:
Marfa A 1.500 buc 1.500 lei/buc = 2.225.000 lei TVA 422.750
TOTAL 2.647.750
(costul de aprovizionare al mărfii 1300 lei/buc), detailistul a primit doar 1.300 buc 1.500 lei/buc = 1.950.000 lei TVA 370.500 constatând un minus de 200 buc din care 50 perisabilități iar restul din vina delegatului angrosistului.
În contabilitate vor avea loc înregistrările:
Înregistrarea livrării mărfurilor efectiv primite de detailist pe baza facturii:
411 Clienți = % 2.320.500
707 Venit din vânz. mf. 1.950.000
4427 colectată 370.500
Înregistrarea descărcării de gestiune de mărfuri vândute pe baua documentelor de livrare:
buc 1.300 lei/buc = 1.690.000 lei
607 Cheltuieli privind mărfurile = 307 Mărfuri 1.690.000
Înregistrarea minusului din perisabilități
50 buc 1.500 lei/buc = 75.000 lei TVA 14.250
50 buc 1.300 lei/buc = 65.000 lei
607 Cheltuieli privind mărfurile = % 78.350
371 Mărfuri 65.000
4427 TVA colectată 12.350
Înregistrarea diferențelor în minus imputate la nivelul prețului de vânzare plus TVA
150 buc 1.500 lei/buc = 225.000 lei TVA 42.750
150 buc 1.300 lei/buc = 195.000 lei
461 Debitori = % 267.750
371 Mărfuri 195.000
4427 TVA colectată 42.750
7718 Venituri excepționale din
operații de gestiune 30.000
CAPITOLUL 4. CONTABILITATEA ALTOR OPERAȚIUNI PRIVIND MĂRFURILE
CONTABILITATEA MĂRFURILOR AFLATE LA TERȚI
Mărfurile aflate la terți fac parte din patrimoniul intreprinderii, dar se află pentru o perioadă determinată la alte intreprinderi.
În raport cu scopul pentru care se află mărfurile la terți, deosebim următoarele situații:
mărfuri date spre prelucrare sau recondiționate la terți;
mărfuri cumpărate și achitate, dar lăsate în custodia furnizorilor;
mărfuri refuzate de clienți în urma vânzării și rămase în custodia acestora;
mărfuri date spre vânzare în consignație.
Contabilitatea mărfurilor date spre prelucrare sau recondiționate la terți
Contabilitatea se organizează pentru mărfurile dezafectate temporar la alte intreprinderi în vederea prelucrării sau recondiționării.
Atât prelucrarea cât și recondiționarea contribuie la creșterea vitezei de rotație a mărfurilor, prin mobilizarea unor mărfuri greu vandabile.
Contabilitatea sintetică a mărfurilor trimise spre prelucrare sau recondiționate se organizează cu ajutorul contului 357 Mărfuri în custodie sau consignație la terți, cu această ocazie soldându-se.
Evaluarea mărfurilor trimise la terți se poate face la același tip de preț cu stocul de mărfuri, sau la un altul.
Operațiile de trimitere și aducere de la prelucrare necesită următoarele înregistrări contabile:
a) trimiterea vechiului sortiment la prelucrare:
357 Mărfuri în custodie = 371 Mărfuri
b) aducerea noului sortiment da la prelucrare:
% %
371 Mărfuri 357 Mărfuri în custodie
4426 TVA deductibilă 401 Furnizori
Dacă evaluarea stocurilor de mărfuri se face la preț de vânzare și există o marjă brută pentru respectiva marfă, trimiterea la prelucrare se înregistrează astfel:
% = %
371 Mărfuri 357 Mărfuri în custodie
4426 TVA deductibilă 378 Diferențe de preț la mărfuri
401 Furnizori
În cazul trimiterii mărfurilor la recondiționare se pot obține două soluții privitoare la cheltuielile cu manopera și transportul lor dus-întors:
la aducerea lor de la recondiționare se majorează costul de aprovizionare al mărfurilor cu cheltuielile efectuate;
cheltuielile cu manopera și transportul se includîn cheltuielile privind mărfurile în exercițiul în care se efectuează recondiționarea.
Trimiterea la recondiționare:
357 Mărfuri în custodie = 371 Mărfuri
Aducerea de la recondiționare:
la prima variantă:
% = %
Mărfuri 357 Mărfuri în custodie
4426 TVA deductibilă 401 Furnizori
în a doua variantă:
371 Mărfuri = 357 Mărfuri în custodie
iar apoi,
% = 401 Furnizori
Cheltuieli privind mărfurile
TVA deductibilă
4.1.2.Contabilitatea mărfurilor cumpărate și lăsate în custodia furnizorilor
Deși aprovizionate și achitate furnizorului, uneori mărfurile rămân în păstrarea acestuia din lipsa spațiilor de depozitare proprii sau a mijloacelor de transport. În această situație, pe lângă Factura se mai întocmește un Proces-verbal de luare în custodie în care se precizează și tariful perceput de furnizor pentru păstrarea mărfii. Aceasta majorează costul de aprovizionare al mărfurilor.
PE baza facturii, se înregistrează intrarea mărfurilor, și eventual a ambalajelor în patrimoniu și achitarea contravalorii lor. La sosirea mărfurilor în unitățiile operative ale intreprinderii se face o înregistrare de transfer din contul 357 Mărfuri în custodie la terți în contul 371 mărfuri.
Dacă la sosirea mărfurilor se constată diferențe în plus sau minus acestea se soluționează astfel:
Plusurile calitativ-valorice se înregistrează ca o intrare de marfă folosind contul 408 Furnizori-facturi nesosite și considerând TVA neexigibilă iar cele neacceptate se preiau în custodie.
Minusurile calitativ-valorice necesită creditarea contului 357 Mărfuri în custodie la terți în corespondență cu conturile care arată modalitatea de soluționare a lor. ( 461 Debitori pentru imputații, 607 Cheltuieli privind mărfurile pentru perisabilități).
Presupunând că se înregistrează factura furnizorului pentru mărfuri recepționate și achitate, dar lăsate în custodia acestuia cuprinzând:
marfa X 1.100 buc 200 lei/buc = 220.000 lei TVA 41.800 lei
marfa Y 800 buc 250 lei/buc = 200.000 lei TVA 38.000 lei
TOTAL = 420.000 lei TVA 79.800 lei
cutii 250 buc 90 lei/buc = 22.500 lei TVA 4.275 lei
cheltuieli pe perioada păstrării mf. = 10.000 lei TVA 1.900 lei
TOTAL = 452.500 lei TVA 85.975 lei
TOTAL GENERAL 538.475 lei
În contabilitate se vor efectua următoarele înregistrări:
% = 401 Furnizori 538.475
357 Mărfuri în custodie la terți 425.500
4426 TVA deductibilă 85.975
La recepția mărfurilor în unitățile proprii se constată un minus de 300 bucăți marfa X din care 50 % perisabilități și restul un minus nesoluționat și un plus de 200 bucăți din marfa Y care se acceptă în gestiune.
Recepția mărfurilor primite în custodie:
marfa X 800 buc 200 lei = 160.000 lei
marfa Y 800 buc 250 lei = 200.000 lei
TOTAL MARFĂ = 360.000 lei
cutii 250 buc 90 lei/buc = 22.500 lei
TOTAL = 382.500 lei
Recepția plusului de marfă:
marfa Y 200 buc 250 lei = 50.000 lei
TVA 19 % = 9.500 lei
59.500 lei
Repartizarea cheltuielilor pe timpul aprovizionării în funcție de valoarea totală a mărfii:
K = 10.000 100 = 10.000 100 = 220.000 +200.000 + 50.000 470.000
= 2,127 %
marfa X 160.000 2,127 % = 3.403,2
marfa Y 250.000 2,127 % = 5.317,5
lipsa mf. 60.000 2,127 % = 1.276,2
TOTAL 470.000 = 9.996,9
Ca marfa X 160.000 + 3.403,2 = 163.403,2
Ca marfa Y 200.000 + 5.317,5 = 205.317,5 + 50.000 = 255,317,5
TOTAL = 418.720,7
Înregistrarea mărfurilor cumpărate în baza facturii emise de furnizor:
450.720,7 % = % 450.720,7
418.720,7 371 Mărfuri 357 Mărfuri în custodie 391.220,7
22.500 3013 Ambalaje 408 Furnizori-fact nesosite 59.500
9.500 4428 TVA neexigibilă
Calculul și înregistrarea perisabilității conform facturii:
% 1.100 buc = 55 buc 200 lei + 248,7 lei = 11.000 + 248,7 = 11.248,7
607 Cheltuieli cu marfa = 357 Mărfuri în cudtodie 11.248,7
Înregistrarea minusului nesoluționat:
(300 buc 55 buc) 200 lei/buc = 245 buc 200 lei/buc + 1.030,6 = 49.000 + 1.030,6 =
= 50.030,6 lei
473 Decontări din operațiuni în = 357 Mărfuri în custodie 50.030,6
curs de clarificare
Situația în contul 357 Mărfuri în custodie este:
D 357 Mărfuri în custodie C
391.220,7
11.248,7
50.030,6
RD 452.500 RC 452.500
4.1.3. Contabilitatea mărfurilor refuzate de clienți și rămase în custodia acestora
În cazul unor livrări de mărfuri necontractate sau necomandate la alte termene decât cele prevăzute în contract sau de altă calitate, clientul le poate refuza la plată, totalsau parțial, luându-le pentru o perioadă de timp în custodie.
Evaluarea mărfurilor rămase în custodia clienților se poate face la același tip de preț cu marfa aflată în patrimoniu sau la un alt tip de preț.
Deoarece intreprinderea a înregistrat vânzarea, respectiv-descărcarea gestiunii pentru marfa livrată, ea trebuie să storneze aceste înregistrăriprin inversarea articolului contabil, după care este necesar să-și reântregească patrimoniul cu aceste mărfuri. Apoi, până la primirea lor prin restituirea efectuată de client, le înregistrează ca mărfuri aflate la terți, cu ajutorul contului 371 Mărfuri.
La readucerea mărfurilor de la client, se creditează contul 357 Mărfuri în custodie la terți în corespondență cu contul 371 Mărfuri.
Dacă mărfurile se vând altor clienți, direct din custodie, se va credita contul 357 Mărfuri în custodie la terți, cu valoarea mărfurilor ieșite din custodie.
Considerând că un angrosist a livrat pe răspunderea proprie unui detailist, conform documentelor:
marfa X 4.000 buc 70 lei/buc = 280.000 lei TVA 53.200 lei
cutii 400 buc 20 lei/buc = 8.000 lei TVA 1.520 lei
TOTAL = 288.000 lei TVA 54.720 lei
TOTAL GENERAL 342.720 lei
Au loc următoarele înregistrări contabile :
înregistrarea vânzării mărfurilor conform documentelor de livrare
411 Clienți = % 333.200
707 Venituri din vânz. mf 280.000.
4427 TVA colectată 53.200
transformarea ambalajelor în mărfuri:
371 Mărfuri = 3313 Ambalaje 8.000
înregistrarea vânzării ambalajelor conform facturii
411 Clienți = % 9.520
707 Venit din vânz. mf 8.000.
4427 TVA colectată 1.520
Înregistrarea descărcării gestiunii la cost de aprovizionare conform facturii;
607 Cheltuieli cu marfa = 371 Mărfuri 240.000
De la client se primește documentația de refuz de plată pentru 300 bucăți marfa X ca fiind necorespunzătoare calitativ, el solicită trimiterea unei facturi cu sumele corespunzătoare refuzuliu roșu.
Corespunzător acestei constatări se efectuează încasarea pentru:
– marfa X 3.700 buc 70 lei/buc = 259.000 lei TVA 49.210 lei
– cutii 380 buc 20 lei/buc = 7.600 lei TVA 1.444 lei
TOTAL = 266.600 lei TVA 50.654 lei
TOTAL GENERAL 317.254 lei
Înregistrarea încasărilor pe baza dispoziției de plată
5121 Disponibil în lei = 411 Clienți 317.254
Se stornează valorile reprezentând refuzul de plată:
– marfa X 300 70 lei/buc = 21.000 lei TVA 3.990 lei
– cutii 20 buc 20 lei/buc = 400 lei TVA 76 lei
TOTAL = 21.400 lei TVA 4.066 lei
TOTAL GENERAL = 25.466 lei
% = 441 Clienți 25.466
707 Venituri din vânz. mf. 21.400
4427 TVA colectată 4.066
Se stornează operația de descărcare a gestiunii pentru marfa refuzată în baza facturii:
– marfa X 300 buc 45 lei/buc = 13.500 lei
– cutii 20 buc 20 lei/buc = 400 lei
13.900 lei
371 Mărfuri = 607 Cheltuieli privind marfa 13.900
Se înregistrează marfa și ambalajele rămase în custodie:
357 Mărfuri în custodie = 371 Mărfuri 13.900
Se înregistrează reducerea mărfurilor și ambalajelor restituite:
371 Mărfuri = 357 Mărfuri în custodie 13.900
4.1.4. Contabilitatea mărfurilor primite și vândute prin comerțul de consignație
Comerțul de consignație ca formă a comerțului cu amănuntul asigură desfacerea unor mărfuri aparținând unor persoane fizice sau juridice. Ca urmare se diversifică paleta sortimentală a mărfurilor oferite consumatorilor.
Mărfurile destinate vânzării prin consignație pot să fie on sau cu un anumit grad de uzură, dar trebuie să fie în stare de folosință și cu aspect commercial.
Unitățile patrimoniale cu activitate de consignație pot fi atât cu capital de stat, organizate pe lângă unitățile comerciale cu amănuntul, cât și cu capital privat.
Evaluarea mărfurilor care fac obiectul ciculației operează cu două categorii de prețuri: prețuri de evaluare și prețuri de vînzare.
Prețul de evaluare poate fi stabilit fie de prețuitoriidin cadrul birourilor de primire, fie de proprietarul mărfurilor, fie prin negociere de către partenerii implicați. Nivelul acestui preț este corelat cu prețurile mărfurilor similare și cu eventuala uzură a mărfurilor.
Prețul de evaluare este plătit deponenților putând fi diminuat cu reținerile datorate păstrării mărfurilor peste termenul normal stabilit, sau cu reducerile acceptate de deponent în cazul nevânzării acestora.
Prețul de vânzare se compune din:
prețul de evaluare
comisionul consignației
eventual TVA
Comisionul cuprins în prețul de vânzare, asigură unității după acoperirea propriilor cheltuieli și un prfit.
Tot comerțului de consignație să poate fi asimilată și vânzarea de către producători sau comercianți a mărfurilor prin intermediul unor comisionari.
Participanții la operațiile de consignație sunt ân acest caz:consignatorii (deponenții) și consignatarii (comisionarii).
Consignatarii beneficiază de un comision și suportă toate cheltuielile legate de pierderile de mărfuri din vina lor. Cheltuielile efectuate de consignatari în contul consignatorilor sunt recuperate d la aceștia.
Prețurile aplicate în acest caz sunt:
costul de achiziție al mărfii la consignator
prețul de vănzare care poate fi fixat de consignator sau de consignatar
Documentele pentru evidența intrărilor de mărfuri sunt:
a) Bon de primire a mărfurilor în consignație, document întocmit la primirea mărfurilor în care se consemnează:
date despre deponent
felul mărfurilor
număr sau cantitate
prețul de evaluare
b) Avizul de însoțire al mărfii, în cazul trimiterii mărfurilor de către consignatori, document în baza căruia își scade gestiunea de mărfuri și simultan consignatarul evidențiază primirea pentru păstrarea până la vânzare.
Pe baza Avizului de însoțire al mărfii consignatarul procedează la organizarea recepției și consemnarea acesteia în Nota de recepție și constatare diferențe
c) Centralizatorul intrărilor-ca document cumulativ
Documentele pentru evidențierea ieșirilor de mărfuri:
a) Bonul de vănzare. Factura care consemnează vânzările fie în numerar fie prin viramentși pe baza cărora se compltează zilnic Borderoul de ieșire al obiectelor din consignație servind la:
evidența mișcărilor obiectelor primite în consignație
justificarea vânzărilor
justificarea predării documentelor de către gestionar
b) Jurnalul pentru vânzări- care servește ca registru auxiliar al vânzărilor, pentru stabilirea lunară a TVA colectată și pentru controlul unor operații înregistrate în contabilitate
c) Contul de vânzări este întocmit după vânzarea mărfurilor de către consignatari, este echivalentul unui decont prin care se justifică venitul net obținut și care urmează a fi decontat consignatorului.
Acest document servește la:
înregistrarea vânzărilor în contabilitatea consignatarului
încasarea venitului net în contabilitatea consignatorului și scăderea din evidență a mărfurilor.
Venitul net de vânzare se calculează ca diferență între prețul de vânzare și cheltuielile efectuate în contul consignatorului plus comisionul încasat de consignatar.
Conturi utilizate în operațiile de consignație
Contul 8033 Valori materiale primite spre păstrare sau custodie pentru evidențierea mărfurilor primite în gestiune dar aparținând deponenților sau consignatorilor.
Contul 357 Mărfuri în custodie sau consignație la terți care înregistrează mărfurile trimise de consignatori spre vânzarea la consignatar.
Contul 462 Creditori diverși țin evidența angajamentelor față de deponenți sau consignatori și care decurg din momentul vânzării mărfurilor.
Conturile din clasa 6 pentru evidențierea pe de o parte costului mârfurilor vândute de consignator cât și pentru cheltuielile proprii impuse de existența și desfășurarea activității.
Contul 707 Venituri din vânzări de mărfuri evidențiază după caz:
comisioanele consignatarilor
prețul de v’nzare al consignatorului
Contul 121 Profit și pierdere prin care se reunesc conturile de cheltuieli și venituri în vederea calculului rezultatului.
Rezultatul se calculează:
a) la consignatori:
Rezultat = preț vânzare ( cost achiziții + comisionul consignatarului)
b) la consignatari:
Rezultatul = comisioane cheltuieli
Contabilitatea operațiilor cu mărfuri în comerțul de consignație
a) La consignațiile care primesc mărfuri de la populație.
Contabilitatea mărfurilor primite spre vânzare prin consignație se ține cu ajutorul contului extrapatrimoniar 8033 Valori materiale primite în păstrare sau în custodie. La primirea mărfii în consignație se întocmește bonul de primire în 3 exemplare, din care primul exemplar se predă depunătorului ca act doveditor al depunerii obiectului, al doilea exemplar se reține la unitate și servește la întocmirea jurnalului primiri mârfurilor în consignație și al treilea exemplar servește ca fișă de evidență al obiectului.
Pe baza bonului de primire în consignație, la biroul de primiri se întocmește eticheta care însoțește obiectul și în care se menționează numărul de ordine al bonului de primire, data primirii, raionul prin care se face vânzarea, denumirea obiectului și prețul de vânzare ( inclusiv comisionul și TVA aplicată la comision) care insoțește obiectul pe tot timpul cât acesta se află în unitate pentru vânzare.
Jurnalul primirii mărfurilor în consignație servește pentru înregistrarea obiectului în contabilitate la contul 8033 Valori materiale primite în păstrare sau în custodie și care se debitează cu prețul de evaluare a obiectului primit.
La vânzarea obiectului prin consignație se emite bonul de vânzare care stă la baza înregistrării în Jurnalul vânzărilor de mărfuri în consignație.
Bunurile retrase de depunători se înregistrază în acest jurnal în coloane speciale pe care le cuprinde acest document.
Pentru decontarea mărfurilor vândute prin consignație se întocmește borderoul de programare la plată. În acest borderou semnează deponentul de primire a sumei înscrise în borderou cu care ocazie predă primul exemplar al bonului de primire în consignație.
Pe baza borderoului se creditează contul 8033.
EXEMPLU: Potrivit docunentelor prezentate la data de 5.01.2002, s-a primit înconsignație un obiect care a fost evaluat la pețul de 50.000 lei. Comisionul consignatarului s-a stabilit 30 % care presupune un adaos commercial de 3000 lei la care TVA-ul aferent este de 19 % adică 570 lei, așa cum rezultă din documente.
În aceste condiții contul 8033 Valori materiale primite în păstrare sau custodie se va debita cu prețul de evaluare a obiectului primit în consignație.
1) 8033 valori primite în păstrare sau custodie
jurnalul primirii 05.01.2002 50.000 50.000 25.01.2002 Borderoul
programărilor de plată
La data de 24.01.2002 se vinde obiectul cu 53.570 lei conform borderoului de vănzare.
La încasarea numerarului reprezentând prețul de vănzare a obiectului se face înregistrarea în baza chitanței:
53.570 5.311 Casa în lei = % 53.570
462 Creditori diverși 50.000
708 Venit din activ. div. 3.000
4427 TVA colectată 570
Totodată pe baza bonului de vănzare se înregistrează vânzarea obiectului în Jurnalul vânzărilor de mărfuri
La dat de 25.01.2002 pe baza borderoului de programare la plată se achită deponentului suma de 50.000 lei reprezentând contravaloarea obiectului depus la data de 05.01.2002 pentru care se fac înregistrările:
10.000 462 Creditori diverși = 5.131 Casa în lei 50.000
La primirea banilor deponentul semnează de primire în acest borderou și restituie primul exemplar al bonului de primire.
b) Operații consignator-consignatari
Prezentăm aceste operații pe baza unei aplicații având următoarele date:
mărfuri trimise de consignatori 3.000 buc
cost de achiziție unitar: 1.000 lei/buc
preț de vânzare unitar stabilit 1.100 lei/buc
comisionul consignatarului 5 %
mărfuri vândute 1.500 buc
În contabilitatea consignatorului:
Trimiterea mărfurilor spre vânzare consignatarului
3.000 buc 1.000 lei/buc = 3.000.000
357 Mărfuri în custodie sau = 371 Mărfuri 3.000.000
consignație
2. Primirea decontului și contabilizării vânzărilor
Preț de vânzare 1.500 buc 1.100 lei/buc = 1.650.000 lei
Cost de achiziție 1.500 buc 1.000 lei/buc = 1.500.000 lei
Comision 5 % 1.500.000 5 % = 75.000 lei
Profit brut 1.650.000 (1.500.000 + 75.000) = 75.000 lei
% = 707 Venituri din vânz. mf. 1.600.000
411 Clienți 1.575.000
622 Cheltuieli privind comisioanele
și onorariile 75.000
3. Încasarea sumei aferente vânzărilor în baza chitanței
5121 Disponibil la bancă în lei = 411 Clienți 1.575.000
4. Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute conform documentelor de livrare
607 Cheltuieli privind mărfurile = 357 Mărfuri în custodie 1.500.000
2. În contabilitatea consignatarului
1. Primirea mărfurilor de la consignatori: 3.000 buc 1.100 lei/buc
Debit cont 8.033 Valori materiale primite spre păstrare sau custodie = 3.300.000
2. Vânzarea celor 1.500 buc și creerea obligației față de consignator
5311 Casa = % 1.650.000
Creditori diverși 1.575.000
707 Venituri din vânzări marfă 75.000
3. Scăderea din evidență a mărfurilor vândute
1.650.000 lei = Credit cont 8033 Valori materiale primite spre păstrare sau custodie
4. Plata consignatorului în numerar, pe baza chitanței
462 Creditori diverși = 5121 Disponibil la bancă 1.575.000
CAPITOLUL 5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Comerțul ca o componentă principală a sectorului terțiar al economiei, se poate defi ca ansamblul de activități prin care se stabilesc legături permanente între producători și consumatori. În esență el se definește ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor și revânzare a lor, în scopul obținerii unui profit.
În ceea ce privește comerțul cu amănuntul, vânzările de mărfuri au evoluat în corelație directă cu puterea de cumpărare a populației, în condițiile în care oferta pe piața bunurilor de consum s-a majorat atât pe seama importurilor, cât și a producției interne de bunuri durabile. Diminuarea treptată a raportului supraunitar dintre creșterea veniturilor bănești și rata inflației mai accentuată a făcut ca vânzările de mărfuri să crească tot mai puțin în ultimii ani, în termeni reali.
Din datele statistice puse la dispoziție de către Comisia Națională pentru Statistică rezultă o mitație semnificativă care constă în faptul că ponderea comerțului privat deține o cotă însemnată de 69,8 % și îndeosebi în activitatea de comerț cu ridicata cu mărfiri alimentare, băuturi și tutun 21,4 %, comerțul cu mărfuri nealimntare 33,4 % și comerțul cu produse agricole 16,6 %, ceea ce caracterizează procesul de privatizare a activității de comerț cu ridicata.
Comerțul cu mărfuri în toate formele lui, prezentate în lucrarea aceasta tratează că mărfurile sunt formate din bunuri achiziționate în vederea revânzării în aceeași stare. Problema care se pune în unele cazuri este delimitarea noțiunii de marfă.
Problema stabilirii exacte a noțiunii de marfă este foarte importantă pentru comerț și mai ales pentru comerțul prin magazine proprii acolounde trebuie să se facă delimitarea exactă între marfă și produs finit.
În ceea ce privește unitățile producătoare, nu vând în cele mai multe cazuri mărfuri
Prin magatinele lor, ci produse finite pe care le obțin, cu scopul de a obține un profit suplimentar pentru a testa cerințele pieței și pentru a atrage mai mulți cumpărători prin prețurile mai reduse în comparație cu cele ale mărfurilor identice, dar care nu au străbătut circuitul producător comerțul en-gros comerțul en-detail utilizatori finali.
În concluzie, considerăm că desfacerea produselor finite prin magazinele proprii sau direct din depozitele de produse finite trebuie să urmeze aceeași filieră de înregistrare contabilă pe care Normele Metodologice ale Ministerului Finanțelor de utilizare a conturilor contabile, le prevăd pentru obținerea și vânzarea produselor finite.
La societățile comerciale care desfășoară vânzări de produse cu plata în rate, fie prin sistemul en-gros, fie en-detail, contabilitatea circulației mărfrurilor cuprinde trei variante care îi permit oricărei societăți care desfășoară astfel de activități să-și aleagă metoda dorită. Fiecare din cele 3 variante, care de fapt diferă după dobânda care se percepe nu ca procent, dar ca mod de aplicare. Cele 3 variante sunt: varianta când:
dobănda se percepe la mărimea ratei
dobânda se percepe la restul de plată
dobânda se percepe la restul de plată în sumă fixă.
Aceste variante stabilesc modul de eșalonare a datoriei scadente în rate care ca și mărime diferă în funcție de metoda aleasă. De aceea este la latitudinea fiecărei societăți să-și aleagă politica de vânzări cu plata în rate.
Circulația mărfurilor în comerțul prin consignație a căpătat o amploare deosebită după 1990 și până în prezent. Comerțul prin consignație oferă unele avantaje comercianților datorită faptului că ei au nevoie de mai puține lichidități deoarece ei nu cumpără mărfurile pe care le vând ci intermediază vânzarea lor, între proprietar și cumpărător.
Contabilitatea operațiunilor privind circulația mărfurilor în acest caz este strictă existănd un set de documente justificative prin care se ține o evidență strictă a mărfurilor primite spre vânzare, vândute și a modului de decontare a banilor și scoaterii din gestiune a mărfurilor vândute.
Organizarea contabilității în cadrul acestui sector prevede limite stricte în ceea ce privește acesta documente justificative.
La alegerea comisionului consignatarului poate opta fie pentru aplicarea acestui procent de comision asupra prețului de cumpărare fie asupra prețului stabilit de consignatar ca preț de vânzare pentru mărfurilr proprii.
Unitățile patrimoniale cu activitate de consignație pot fi atât cu capital de stat, organizate pe lângă unitățile comerciale cu amănuntul cât și cu capital privat, care au o pondere foarte mare în prezent. Comerțul de consignație ca formă a comerțului cu amănuntul asigură desfacerea unor mărfuri aparținând unor persoane fizice sau juridice. Ca urmare se diversifică paleta sortimentală a mărfurilor oferite consumatorilor.
Comerțul en-gros, atât de important în cadrul economiei de piață, asigură o verigă foarte importantă în cadrul activității de circulație a mărfurilor. Reducerea lanțului de verigi, duce la reduceri de preț la cumpărătorii finali.
Contabilitatea analitică și sintetică este foarte bine organizată în cadrul formelor de comerț en.gros oferind informații foarte utile factorilor de decizie și conducere.
În cadrul acestei lucrări am urmărit modul de organizare și conducere a contabilității privind circulația mărfurilor în mai multe domenii ale comerțului.
Analizând modul de organizare și conducere a contabilității privind circulația mărfurilor și reflectarea acestuia în contabilitate se pot trage unele concluzii:
O evidență bine organizată în oricare dintre tipurile de comerț și faze ale circulației mărfurilor trebuie să furnizeze informațiile necesare luării unor decizii cât mai documentate.
Actuala metodologie privind evidența circulației mărfurilor și actualul sistem contabil satisfac necesitățiile menționate mai sus, dar problema este a documentelor justificative prea complexe și numeroase care îngreunează procesul de prelucrare a datelor primare și mai ales de culegere a lor.
Simplificarea sau scurtarea verigilor prin care trec aceste documente ar duce la o mai bună eficiență și randament în cadrul compartimentelor financiar-contabile ale diferitelor firme de comerț.
Toate aceste date furnizate de contabilitate trebuie să fie folosite în analiza și diagnosticarea societăților pentru a determina situația acestora din mai multe puncte de vedere.
Aceste lucruri se fac cu ajutorul unor indicatori economico-financiari care caracterizează situația, starea firmei la un moment dat.
Deci, toate acestea nu se pot realiza decât prin buna organizare a contabilității în cadrul societăților comercilae, utilizarea metodologiei de aplicare a contabilității, aceasta fiind baza necesară realizării scopurilor propuse de firmă.
Analizând modul de organizare și conducere a contabilității privind circulația mărfurilor în comerț, respectiv reflectarea acesteia în contabilitate se pot face unele propuneri care să ducă la o mai eficientă organizare și conducere a activității.
În primul rând, circulația documentelor contabile între punctele de lucru și compartimentul contabilitate se face uneori prea încet, recomandabil ar fi informatizarea contabilității în punctele de lucru și creșterea vitezei de circulație a documentelor.
Personalul utilizat în cadrul firmei dar mai ales cel din compartimentul contabilitate nu are sarcini clare și de aceea în cadrul compartimentului eficiența este scăzută. O mai bună repartizare a personalului pe activități ar duce la eficientizarea activității acestui compartiment. Reducerea timpului de lucru și chiar reducerea numărului de personal ceea ce ar duce la scăderea cheltuielilor.
O altă problemă ar fi cea legată de analiza economico-financiară care în cadrul firmei este tratată cu indiferență. Nu se stabilesc indicatorii economico-financiari pe baza cărora să se urmărească situația firmei la un moment dat. Consider că ar fi deosebit de important și necesar să se stabilească atât la nivel de firmă cât și pentru fiecare punct de lucru următorii indicatori economico-financiari:
indicatori privind analiza ratelor de gestiune a capitalului
indivatori privind analiza ratelor de gestiune a stocurilor
indicatori privind riscul de faliment
indicatori privind riscul de insolvabilitate.
Chiar dacă aceste activități ar necesita un personal calificat este de preferință să se realizeze această activitate pentru a nu se ajunge în situații critice pentru firmă. Informațiile furnizate de acești indicatori sunt mult mai importante mai ales în actualul mediu concurențial când orice informație este foarte utilă pentru activitatea intreprinderii.
Consider că prin aceste câteva măsuri privind evidența circulației mărfurilor și a sistemului de indicatori care să o reflecte crește rolul informativ al contabilității prin furnizarea unor informații reale, corecte, privind acest sector important al activitșții de comerț.
BIBLIOGRAFIE
1.Dumitru M., Negruțiu M – Noul sistem de contabilitate în comerț și
turism, Ed.Princess Com. SRL, București
2.Dumbravă P., Pop A., – Contabilitatea de gestiune în comerț și turism,
Ed.Intelcredo, Deva, 1995
3.Epuran M., și colaboratorii – Contabilitatea financiară în noul sistem
contabil, Timișoara, Ed. De Vest, vol.I,1994,
vol.II, 1995
4.Iacob Petru Pantea, Atanasie
Pop și colaboratorii – Contabilitatea generală a economiei de piață,
Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1992
5.Ioan Mihai, Emil Cazan și
colaboratorii – Analiza situației financiare a agenților
economici, Ed. Mirton, Timișoara, 1997
– Rev. Tribuna Economică 2000-2001
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Contabilitatea Circulatiei Marfurilor la Unitatile cu Activitate de Comert (s.c. Xyz S.r.l.) (ID: 131759)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.