Contabilitatea Circulatiei Marfurilor

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. DATE INTRODUCTIVE

Particularități ale contabilității in comerț

Generalități privind contabilitatea mărfurilor

Prezentarea generală a SC BIMBO COM SRL

Evoluția principalilor indicatori economico-financiari ai SC BIMBO COM SRL

CAPITOLUL 2. EVALUAREA MĂRFURILOR

2.1. Principii de evaluare

2.2. Tehnici si metode de evaluare

Prețurile utilizate în evaluarea mărfurilor

CAPITOLUL 3. INVENTARIEREA MĂRFURILOR

3.1. Noțiunea, importanța și felurile inventarierii

3.2. Organizarea și etapele inventarierii

CAPITOLUL 4. METODE DE ORGANIZARE A CONTABILITĂȚII MĂRFURILOR

4.1. Metoda inventarului permanent

4.2. Metoda inventarului intermitent

CAPITOLUL 5. CONTABILITATEA CIRCULAȚIEI MĂRFURILOR CU RIDICATA

5.1. Circuitul comercial al mărfurilor

5.2. Organizarea evidenței operative și a contabilității analitice a mărfurilor

5.3. Sistemul de documente folosite în circulația mărfurilor

5.4. Contabilitatea sintetica a mărfurilor

Contabilitatea fluxurilor de intrare a mărfurilor

Contabilitatea fluxurilor de ieșire a mărfurilor

5.7. Reduceri de preț

CAPITOLUL 6. CONTABILITATEA CIRCULAȚIEI MĂRFURILOR CU

AMANUNTUL

6.1. Evidența operativă a mărfurilor în unitățile comerciale cu amănuntul

6.2. Contabilitatea fluxurilor de intrare – ieșire a mărfurilor in unitățile cu amănuntul

CAPITOLUL 7. CONTABILITATEA CIRCULAȚIEI MĂRFURILOR ÎN

ALIMENTAȚIA PUBLICĂ

7.1. Particularitățile activității de alimentație publică

7.2. Contabilitatea fluxurilor de intrare – ieșire în alimentația publică

CAPITOLUL 8. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În lucrarea „Tratat de contabilitate în partidă dublă” Luca Paciolo definea în 1497 pentru prima dată contabilitatea, ca fiind „tot ceea ce după părerea negustorului îi aparține pe lume, precum și toate afacerile mari și mărunte în ordinea în care au avut loc”.

Mai târziu, în 1921, I.Fr.Schär, în lucrarea „Buchhaltung und Bilanz”, definea contabilitatea ca fiind „judecătorul nepărtinitor al trecutului, ghidul necesar al prezentului și consilierul indispensabil al viitorului în fiecare întreprindere”.

Evoluția contabilității în timp a urmat o linie ascendentă, dar oscilatorie cu privire la caracterul sau natura sa, între mai multe concepte sau teorii: o simplă tehnică de înregistrare, o știință, o artă, un mecanism de funcționare independent sau un auxiliar al altora, etc. Este semnificativ de remarcat faptul că toate lucrările de specialitate apărute în secolul XX consideră contabilitatea ca o știință exactă, sesizând existența și particularitățile celor două laturi ale contabilității, insistând asupra necesității de a nu se confunda știința contabilității, care cuprinde principiile și metodele de lucru ale acestei discipline, cu tehnica contabilă privitoare la modul de efectuare a înregistrărilor.

Mediul economic al României după 1990 era caracterizat de apariția numeroaselor societăți cu profil comercial al căror obiect de activitate era reprezentat în totalitate sau parțial de comercializarea mărfurilor. Societățile cu profil comercial au rolul de intermediar între producători și consumatori.

Circulația mărfurilor constă în trecerea bunurilor materiale de la unitățile producătoare la cele de comerț și de aici la consumatorii finali.

Actuala dezvoltare a economiei a impus intercalarea între consumatori și producători, a unor agenți economici, specializați, care formează rețeaua unităților comerciale cu ridicata și cu amănuntul.

Circuitul bunurilor materiale parcurge următoarele etape: aprovizionarea, stocarea și vânzarea.

Contabilitatea ca disciplină, alocă un capitol aparte aprovizionării, stocării, desfacerii de mărfuri, a modului cum aceste operații economice sunt reflectate în evidența contabilă.

Lucrarea de față „Contabilitatea circulației mărfurilor” este menită să realizeze o imagine de ansamblu a circulației mărfurilor sub aspect teoretic și sub aspect practic, iar pentru aceasta s-a luat ca exemplu concret activitatea societății BIMBO COM S.R.L. Băile Herculane, care deține unități de vânzare cu amănuntul, unități de vănzare cu ridicata și de alimentație publică.

1. DATE INTRODUCTIVE

1.1. PARTICULARITĂȚI ALE CONTABILITĂȚII ÎN COMERȚ

Comerțul este o activitate economică, constând din ansamblul activităților prin care se stabilesc legături permanente între producția bunurilor materiale și consumul acestora, concretizate în cumpărarea și vânzarea mărfurilor, cu scopul de a obține profit. În acest scop trebuie reluat în permanență ciclul aprovizionare-stocare-vânzare.

Aprovizionarea este actul de comerț în urma căruia bunurile trec din proprietatea producătorului în proprietatea comerciantului. Din punct de vedere fiscal transferul mărfurilor de la vânzător la cumpărător are loc în momentul emiterii facturii fiscale.

Stocarea este procesul de constituire a stocurilor de mărfuri destinate vânzării, în scopul asigurării continuității procesului de vânzare. În funcție de momentul de referință stocul poate fi inițial (SI) sau final (SF).

Vânzarea constituie esența actului de comerț în urma căreia mărfurile trec din proprietatea comerciantului în proprietatea consumatorului final.

Între aceste trei momente ale circuitului există o legătură de intercondiționare reciprocă, legătură ce se exprimă prin „balanța fluxului mărfurilor”:

SI + A = V + SF

unde: SI – reprezintă stoc inițial de mărfuri;

A – reprezintă aprovizionările;

V – reprezintă vânzările;

SF – reprezintă stocul final de mărfuri.02000000000000000000000000000000000000000000000000m45

Comerțul, în calitate de ramură a economiei naționale, îndeplinește următoarele condiții:

Echilibrarea cererii solvabile de mărfuri;

Accelerarea proceselor de vânzare a mărfurilor la un nivel superior;

Influențarea consumului printr-o ofertă activă de mărfuri.

Activitatea de comerț interior se desfășoară prin societăți comerciale specializate cum ar fi:

Societăți comerciale cu capital privat cum ar fi: societăți în nume colective, în comandită simplă, pe acțiuni și societăți cu răspundere limitată

Întreprinderi comerciale de natura regiilor autonome sau subunități ale acestora al căror obiect principal de activitate îl constituie cumpărarea mărfurilor și vânzarea lor cu scopul de a obține profit

Societăți comerciale constituie prin reorganizarea unităților comerciale de stat

Asociații familiale sau persoane fizice care desfășoară activități comerciale, organizate conform Decretului – Lege nr. 54/1990

Cooperative de consum sau meșteșugărești formate prin asocierea unor producători care desfășoară și activități comerciale

Activitatea comercială, din punctul de vedere al profilului activității, poate fi organizată într-o varietate de întreprinderi cum ar fi:

Întreprinderi specializate în comerțul en-gros sau cu ridicata (care cumpără mărfuri în partizi mari, pe care le vând altor întreprinderi comerciale);

Întreprinderi specializate în comerțul en-detail sau cu amănuntul (care vând mărfurile direct către consumatorul final).

Întreprinderi specializate în alimentație publică care au atât activitate de producție (laboratoare de cofetărie, patiserie), cât și activitate comercială (baruri, restaurante, bufete);

Întreprinderi mixte, care desfășoară atât activități comerciale cu ridicata, cât și cu amănuntul sau de alimentație publică.

Rolul contabilității în întreprinderile de comerț constă în asigurarea informațiilor necesare stabilirii mărimii și structurii patrimoniului, a mișcării acestuia datorită operațiunilor economice efectuate și rezultatele financiare obținute.

În cadrul întreprinderilor comerciale un rol important îl au stocurile de mărfuri. De aceea, un specific aparte al contabilității în comerț este extinderea acestui domeniu, al evidenței aprovizionării, stocării și mișcării stocurilor de mărfuri.

Contabilitatea financiară trebuie să asigure totodată evidența relațiilor cu furnizorii de mărfuri și a relațiilor cu clienții întreprinderii, datorită volumului mare al acestor activități desfășurate de întreprinderile comerciale.

Dacă în cadrul contabilității financiare se asigură o evidență a patrimoniului întreprinderii și a relațiilor cu exteriorul (furnizori, clienți, bugetul statului, debitori, creditori) gestionarea stocurilor se asigură în contabilitatea de gestiune. Organizarea acesteia rămâne la latitudinea fiecărei întreprinderi.

Aceste particularități au implicații asupra structurii cheltuielilor și a veniturilor din activitatea comercială și a reflectării lor în contabilitatea întreprinderilor de comerț.

1.2. GENERALITĂȚI PRIVIND CONTABILITATEA

MĂRFURILOR

Bunurile cumpărate de agenții economici în vederea revânzării poartă denumirea de mărfuri.

Actuala dezvoltare a economiei a impus intercalarea între consumatori și producători a unor agenți specializați care formează rețeaua unităților comerciale cu ridicata și cu amănuntul. Aceste unități transmit semnalele ce vin de la clienți prin comenzi și contracte către agenții economici din sfera producției.

Sursa de acoperire a cheltuielilor și a profitului unităților comerciale o constituie un adaos la prețul de cumpărare al mărfurilor (adaos comercial) sau rabatul comercial, în cazul în care mărfurile circulă având prețul cu amănuntul stabilit, cum se practică de exemplu, în producția editorială unde cărțile se vând la prețuri prestabilite de producător, care acordă unităților de desfacere o reducere procentuală a prețurilor (rabat).

Pentru contabilitatea mărfurilor preocupările de bază constau în:

organizarea gestiunilor de mărfuri și a evidenței la nivelul acestora;

stabilirea documentelor justificative care se întocmesc în procesul de aprovizionare și desfacere a mărfurilor;

evidența relațiilor de aprovizionare și desfacere (furnizori, clienți);

evidența fluxurilor financiare (încasări și plăți prin casierie și prin conturile de la bănci);

evidența adaosului comercial realizat în comparație cu cheltuielile unității și preocuparea pentru realizarea profitului programat;

evidența obligațiilor fiscale și a celor către fondurile speciale cu preocuparea de a evita plata de majorări, penalități sau amenzi.

În activitatea comercială gestiunea de mărfuri are o importanță fundamentală atât pentru managerul societății, cât și pentru contabilitate. De aici și cerința de a se stabili cu precizie:

căile de aprovizionare cu mărfuri a acestor gestiuni (magazine, depozite);

condiția de „franco” convenită cu furnizorii;

persoanele împuternicite cu recepția cantitativă și calitativă a mărfurilor aprovizionate;

traseul mărfurilor recepționate (în magazii specializate sau distribuirea directă din mijloace de transport în rețea).

Dacă managerul unității este cel care alege persoanele ce vor fi încadrate în unități de desfacere, preocupat fiind de aspectul fizic, ținuta și eficiența în relațiile cu clienții, contabilul trebuie să fie prompt în a sesiza eventualele deficiențe în pregătirea comercială a vânzătorilor atunci când aceștia nu sunt în măsură să efectueze cu exactitate calculele bănești în raport cu clienții. Tot contabilul este cel care trebuie să asigure instruirea metodologică a personalului cu privire la întocmirea actelor de evidență primară, depunerea numeralului încasat, etc.

Este important ca pentru fiecare magazin sau gestiune de mărfuri, să i se pună la dispoziția gestionarului o ștampilă proprie prin care acesta să poată stabili cu mai mare certitudine autenticitatea documentelor pe care le-a semnat privind intrarea de bunuri în gestiunea sa.

Cunoscând ponderea importantă a costului transportului în cheltuielile de circulație, contabilitatea trebuie să urmărească respectarea înțelegerilor convenite prin comenzi sau contracte cu privire la condiția de „franco”, adică a locului de la care cheltuielile îl privesc pe cumpărător.

Potrivit legislației de a evita plata de majorări, penalități sau amenzi.

În activitatea comercială gestiunea de mărfuri are o importanță fundamentală atât pentru managerul societății, cât și pentru contabilitate. De aici și cerința de a se stabili cu precizie:

căile de aprovizionare cu mărfuri a acestor gestiuni (magazine, depozite);

condiția de „franco” convenită cu furnizorii;

persoanele împuternicite cu recepția cantitativă și calitativă a mărfurilor aprovizionate;

traseul mărfurilor recepționate (în magazii specializate sau distribuirea directă din mijloace de transport în rețea).

Dacă managerul unității este cel care alege persoanele ce vor fi încadrate în unități de desfacere, preocupat fiind de aspectul fizic, ținuta și eficiența în relațiile cu clienții, contabilul trebuie să fie prompt în a sesiza eventualele deficiențe în pregătirea comercială a vânzătorilor atunci când aceștia nu sunt în măsură să efectueze cu exactitate calculele bănești în raport cu clienții. Tot contabilul este cel care trebuie să asigure instruirea metodologică a personalului cu privire la întocmirea actelor de evidență primară, depunerea numeralului încasat, etc.

Este important ca pentru fiecare magazin sau gestiune de mărfuri, să i se pună la dispoziția gestionarului o ștampilă proprie prin care acesta să poată stabili cu mai mare certitudine autenticitatea documentelor pe care le-a semnat privind intrarea de bunuri în gestiunea sa.

Cunoscând ponderea importantă a costului transportului în cheltuielile de circulație, contabilitatea trebuie să urmărească respectarea înțelegerilor convenite prin comenzi sau contracte cu privire la condiția de „franco”, adică a locului de la care cheltuielile îl privesc pe cumpărător.

Potrivit legislației în vigoare, comerciantul este răspunzător de calitatea mărfurilor puse în vânzare și nedepășirea termenelor de garanție a bunurilor perisabile. În cazul aprovizionării cu mărfuri de la producător sau de la unitățile de comerț cu ridicata, cumpărătorul va pretinde ca acestea să fie însoțite de certificatul de calitate, iar bunurile perisabile să aibă inscripționat termenul de garanție.

Fie că un transport aprovizionează un singur magazin sau mai multe, contabilitatea trebuie să asigure un control prompt asupra concordanței dintre valoarea mărfurilor primite și repartizarea lor pe gestiuni în baza actelor justificative colectate de la gestionari.

Documentele justificative care trebuie întocmite, persoanele care le aprobă și circuitul lor se înscriu într-un grafic alături de documentele din alte compartimente de activitate.

Dacă evidența clienților și furnizorilor nu este organizată pe calculator, apare drept practică și utilă folosirea fișelor analitice pentru aceste conturi.

Soldurile din balanțele analitice ale conturilor 401 și 411 trebuie confruntate cu prevederile din contracte și termenele de prescripție în vederea declanșării procedurilor pentru obținerea titlurilor executorii și încasarea lor înainte de expirarea termenului de prescripție.

Pentru controlul fluxurilor financiare un instrument util, experimentat cu bune rezultate, este graficul de încasări și plăți prin casierie și prin conturi bancare care se întocmește lunar și se urmărește zilnic. Acest grafic, completat zilnic, este în măsură să atenționeze administrația despre perturbările care pot apărea la încasarea banilor și să preîntâmpine asumarea unor angajamente de plată în lipsa resurselor.

Funcționarea normală a unei unități din sfera circulației mărfurilor depinde în final de echilibrul care se creează între adaosul comercial realizat și cheltuielile efectuate într-o perioadă dată. Această relație poate fi extinsă, ținându-se seama de specific, la toate societățile comerciale.

Este și motivul care justifică o preocupare specială la unitățile din sfera circulației mărfurilor pentru urmărirea zilnică a adaosului (rabatului) comercial realizat. La unitățile comerciale cu ridicata, realizările din adaosul comercial, pot rezulta dintr-o situație comparativă a cantităților și prețurilor de intrare a mărfurilor, cu cele de livrare către clienți.

1.3. PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII COMERCIALE

BIMBO COM S.R.L.

Scurt istoric. Obiect de activitate.

SC BIMBO COM SRL a fost înființată în baza legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, ca societate cu răspundere limitată și prin sentința civilă nr. 343/30.09.1993, fiind înregistrată Comerțului Caraș-Severin.

La înființare societatea BIMBO SRL deținea două depozite en-gros, un magazin de desfacere cu amănuntul și un restaurant.

În anul 1998, printr-un act adițional de societate și Statutul societății comerciale se deschide un laborator de cofetărie și o cofetărie proprie, iar pe de altă parte prin aportul în numerar și în natură a asociaților are loc majorarea capitalului social, acțiune legiferată prin sentința civilă nr. 215/30.03.1998, precum și prin înregistrarea activului adițional Comerțului prin cererea de înscriere de mențiuni.

Societatea comercială BIMBO SRL este persoană juridică română având forma juridică de societate cu răspundere limitată.

Obiectul de activitate, capitol important al contractul de societate, stipulat ca obligatoriu prin legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, vine să definească cât mai în detaliu natura și tipul de activitate ce urmează a fi desfășurată de viitoarea societate comercială, știut fiind că din punct de vedere legal aceasta nu poate desfășura activitățile neprevăzute în obiectul său de activitate.

Obiectul de activitate al SC BIMBO SRL prevăzut în Statutul și Contractul societății constă în următoarele:

– activități de achiziționare și producție de mărfuri alimentare și nealimentare (cu excepția celor interzise de legile țării) în vederea comercializării prin magazine de desfacere en-detail și en-gros, precum și în târguri și piețe cu aprobările legale;

– activități de alimentație publică și turism, producerea și comercializarea de produse de cofetărie, de mezelărie;

– transport de mărfuri și persoane;

– activități de producție (cofetărie, patiserie, panificație, carmangerie, băuturi alcoolice, produse agricole, lucrări metalice, lucrări în lemn, producție agricole, zootehnie) în vederea comercializării;

– prestări servicii (îmbuteliere băuturi alcoolice și băuturi răcoritoare, tâmplărie, executarea de lucrări agricole de toate tipurile cu utilaje proprii sau închiriate, transport mărfuri și persoane, morărit);

– activitate de turism, cazare, tratament, excursii, masă club, sală de jocuri etc;

– exploatări forestiere și valorificarea masei lemnoase;

– operațiuni de intermediere și comision consignație;

– operațiuni de import-export în vederea realizării obiectului de activitate al societății.

Deși în contractul de societate și în statut sunt înscrise numeroase activități ce pot constitui obiectul de activitate, acestea nu se vor realiza integral niciodată, deoarece societatea nu dispune de condițiile tehnico-materiale și financiare de desfășurare a acestor activități economice prevăzute în statut.

În cazul prevederii în Contactul de societate a unui obiect de activitate restrâns și limitat la condițiile de început ale activității unei societăți, legea permite completarea ulterioară a obiectului de activitate printr-un act adițional de Societate și Statutul societății.

Organizarea activității

SC BIMBO COM SRL are ca organ de conducere Adunarea Generală a Asociaților, care decide asupra tuturor activităților desfășurate pentru realizarea obiectului de activitate al societății. Adunarea Generală a Asociaților ia hotărâri prin votul majorității absolute a asociaților și a părților sociale.

Adunarea Generală va fi convocată de către administratorii societății cel puțin o dată pe an, în cel mult trei luni de la încheierea exercițiului economico-financiar.

Adunarea Generală a asociaților are următoarele atribuții:

– aprobă structura organizatorică a societății și numărul de posturi, precum și normativul de constituire a compartimentelor funcționale de producție;

– desemnează și revocă pe administratori și cenzori, le stabilește împuternicirile și salariile și le dă descărcarea pentru activitatea lor;

– stabilește salarizarea personalului angajat în funcție de studii și munca efectiv prestată, cu respectarea limitei minime de salarizare prevăzute de lege;

– aprobă contul de profit și pierderi și repartizarea profitului net;

– examinează, aprobă sau modifică bilanțul după analiza raportului administratorilor;

– stabilește bugetul de venituri și cheltuieli și după caz programul de activitate pentru viitor.

Adunarea generală a asociaților va mai putea fi convocată ori de câte ori este nevoie pentru rezolvarea problemelor societății cum ar fi:

– prelungirea duratei societății;

– majorarea capitalului social;

– completarea obiectului de activitate;

– mutarea sediului societății;

– contractarea de împrumuturi pe termen lung; fuziunea, divizarea, dizolvarea și lichidarea societății;

– oricare altă modificare a Contractului de societate sau a Statutului societății sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea Adunării Generale a Asociaților.

Pentru hotărârile care au ca obiect modificarea contractului de societate sau Statutului societății este necesar votul tuturor asociaților.

Consiliul de Administrație este format din trei administratori respectându-se prevederile legale în sensul că primii administratori au fost numiți prin Contractul de societate pe durata a patru ani, iar după un mandat de patru ani au fost aleși în cadrul Adunării Generale a Asociaților.

Pentru valabilitatea deciziilor consiliului de Administrație este necesară prezența personală a cel puțin jumătate din numărul administratorilor, prin contractul de societate și Statut nefiind prevăzut un număr mai mare. Deciziile se iau cu majoritatea absolută a membrilor prezenți.

Consiliul de Administrație se întrunește ori de câte ori este necesar dar trebuie să se întrunească cel puțin o dată pe lună la sediul societății, la întrunirile Consiliului de Administrație, directorii executivi prezintă rapoarte scrise despre operațiile ce le-au executat.

Administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru:

– realitatea vărsămintelor efectuate de asociați;

– existența reală a dividendelor plătiți;

– existența registrelor cerute de lege și ținerea corectă a lor;

– îndeplinirea exactă a hotărârilor adunărilor generale;

– îndeplinirea strictă a îndatoririlor pe care legea, contractul de societate și statutul le impun.

Gestiunea societății BIMBO COM SRL este controlată de asociați și de o comisie de cenzori compusă din asociați și un cenzor controlor. Cenzorul este ales de Adunare Generală a Asociaților.

Comisia de cenzori are următoarele atribuții principale:

a) În cursul exercițiului financiar, verifică gospodărirea fondurilor fixe și a mijloacelor circulante, a portofoliului de efecte, casă și registrele de evidență contabilă și informează Adunarea Generală asupra neregulilor constatate.

b) La încheierea exercițiului financiar, controlează exactitatea inventarului, a bilanțului și a contului de profit și pierderi, prezentând în acest sens un raport în scris.

Consiliul de Administrație numește, cu aprobarea Adunării General, directorul general care la rândul lui angajează cu aprobarea Consiliului de Administrație: directorul comercial, directorul de producție, directorul economic și contabilul șef.

Principalele atribuții ale managerului general sunt următoarele:

a) angajează societatea comercială în raporturile cu terții și organele administrației financiare de stat;

b) coordonează activitatea și rezolvă problemele curente ce apar la nivelul asociaților, probleme ce depășesc competența cadrelor de conducere din subordinea sa;

c) angajează personalul de conducere și execuție în cadrul societății; coordonează direct și răspunde pentru activitatea compartimentelor de personal-salarizare și administrație;

d) asigură condițiile pentru:

– întocmirea documentelor justificative privind operațiile patrimoniale;

– păstrarea documentelor justificative, a registrelor și a bilanțurilor contabile;

– stabilește atribuțiile de serviciu pentru cadrele de conducere din subordinea sa;

– asigură condiții corespunzătoare pentru paza bunurilor și a valorilor bănești atât în incinta societății cât și pe timpul transportului acestora;

– asigură recuperarea eventualelor pagube de gestiune.

În subordinea directorului general se află:

1. Directorul comercial – care răspunde de compartimentele:

– marketing

– vânzări

2. Directorul de producție care răspunde de următoarele compartimente:

– producția fermă

– producție laborator

3. Directorul economic are în subordine următoarele compartimente:

– aprovizionare

– depozitare

– desfacere

4. Contabilul șef răspunde de compartimentele:

– financiar-contabil

– personal-salarizare

SC BIMBO SRL are încadrat un număr de 85 salariați dintre care 6 cu studii superioare iar restul având studii de calificare în domeniile sau funcțiile specifice activităților pe care le desfășoară.

Evoluția numărului de salariați în perioada 1997-2000 este prezentată în tabelul următor:

Tabelul 1.

Evoluția numărului de salariați

În această perioadă observăm o tendință permanentă de creștere a numărului de salariați ai societății fapt datorat, în special de extinderea activității în această perioadă.

Organigrama S.C. BIMBO COM S.R.L.

1.4. EVOLUȚIA PRINCIPALILOR INDICATORI

ECONOMICO-FINANCIARI AI S.C. BIMBO COM S.R.L.

Tabelul 2.

Principalii indicatori economico-financiari

În perioada 1997-2000 evoluția principalilor indicatori ai SC BIMBO COM SRL se prezintă astfel:

1.Activele imobilizate înregistrează o creștere datorată achiziționării unor terenuri dar și ca urmare a unor investiții făcute pe parcursul anului 1998.

Între anii 1998-1999 are loc o scădere a activelor imobilizate da le 130703 mii lei, atât vânzării unor mijloace fixe cât și scoaterea din funcțiune a altor mijloace fixe uzate.

În perioada 1999-2000 are loc o creștere a activelor imobilizate de 2,06 ori care este urmarea reevaluării activelor dar și a unor noi achiziții de mijloace fixe și terenuri.

2.Activele circulante înregistrează o creștere de 7421 mii lei între 1997-1998 care este cauzată de creșterea stocurilor de materii prime, materiale consumabile și mărfuri.

Între 1998-1999 s-a înregistrat o creștere a activelor circulante cu 430617 mii lei care are drept cauză principală majorarea stocurilor de mărfuri.

În perioada 1999-2000 are loc o scădere de 18687 mii lei fapt datorat reducerii stocurilor de produse finite și mărfuri și creșterii duratei de încasare a clienților.

3.Capitalul propriu înregistrează o evoluție ascendentă pe parcursul întregii perioade analizate, evoluție datorată majorării capitalului social.

4.Datoriile totale cunosc o evoluție ascendentă pe tot parcursul perioadei analizate, evoluție datorată creșterii prețurilor la materii prime, materiale, energie, dar și ca urmare a creșterii duratei medii de plată a furnizorilor.

5.Veniturile societății înregistrează o tendință crescătoare de la an la an, fapt datorat în special evoluției crescătoare a veniturilor din exploatare. Această creștere se datorează atât măririi volumului de activitate, cât și creșterii duratei medii de plată a furnizorilor.

6.Cheltuielile înregistrează o evoluție ascendentă, în special cheltuielile de exploatare. Această creștere a cheltuielilor este o consecință directă a creșterii continue a:

– cheltuielilor privind mărfurile;

– cheltuielile cu materii prime, materiale consumabile;

– cheltuielile cu energia și apa;

– cheltuielile cu impozitele și taxele plătite de unitate la bugetul local și la cel central;

– cheltuielile cu personalul;

– cheltuielile cu amortizarea.

2. EVALUAREA STOCURILOR ȘI A FLUXURILOR DE MĂRFURI

2.1. PRINCIPII DE EVALUARE

Principiile de evaluare a existenței și mișcării stocurilor, sunt de regulă identice oricare ar fi natura elementelor stocabile. Aplicarea lor în practică permite determinarea stocurilor scriptice după fiecare operațiune de intrare-ieșire, respectiv realizarea evidenței stocurilor potrivit inventarului permanent.

În cazul organizării și conducerii contabilității de gestiune în sistem integrat cu contabilitatea financiară evidența stocurilor prin inventar permanent se realizează în contabilitatea financiară, iar în cazul organizării contabilității de gestiune, în circuit autonom, stocurile prin inventar permanent se realizează în contabilitatea de gestiune, urmând ca în contabilitatea financiară să se conducă evidența stocurilor numai pe bază de inventar intermitent. Indiferent de sediul contabilității gestiunii stocurilor, prin inventar permanent, aceasta aplică determinarea cantitativă și valorică a stocului final (Sf) după fiecare operațiune de intrare (I) sau ieșire (E) după următoarea relație:

Sf = Si+I-E unde Si = stoc inițial

Evidența stocurilor prin inventar permanent se asigură prin folosirea unui sistem de documente contabile grupate în:

Documente contabile de evidență a stocurilor cum ar fi : fișa de magazie, fișa de magazie cu repartizarea ieșirilor, fișa de cont analitic pentru valori materiale, registru stocurilor, etc. cu ajutorul acestor documente, se asigură determinarea stocului scriptic cantitativ sau cantitativ valoric după fiecare operațiune de intrare și ieșire de stocuri.

Documente primare sau centralizatoare de evidență a intrărilor de stocuri cum ar fi: note de recepție și constatare de diferențe, bonul de predare- transfer- restituire, proces verbal de recepție definitivă pentru branșamente și amenajări provizorii de șantier; procesul verbal de demontare – demolare, etc. aceste documente stau la baza înregistrării intrărilor scriptice în documentele contabile de evidență a stocurilor.

Documente primare sau centralizatoare de evidență a ieșirilor de stocuri care pot fi: bonul de consum, fișa limită de consum, dispoziția de livrare, avizul de expediție, procesul verbal de consum, etc. aceste documente stau la baza înregistrării ieșirilor scriptice din documentele contabile de evidență a stocurilor.

O variantă simplificată a inventarului permanent a stocurilor se poate realiza prin combinarea acestuia cu inventarul intermitent potrivit căreia, în loc de a calcula stocul final, după fiecare operație de intrare- ieșire de stocuri se calculează, la intervale scurte de timp, numai ieșirile după relația:

E= Si+I-Sf

Această tehnică presupune o organizare și conducere a contabilității gestiunii stocurilor mai puțin complexă eliminând întocmirea documentelor de evidență a ieșirilor de stocuri și operarea lor în documentele de evidență a stocurilor. Obligă însă, la inventare faptice care trebuie efectuate la intervale scurte de timp.

Indiferent de natura stocurilor și de sistemul documentelor cu care se realizează evidența existenței și a mișcării stocurilor, acestea trebuie evaluate.

Evaluarea stocurilor se realizează după principii și tehnici distincte în funcție de momentul la care se face evaluarea și anume:

La momentul intrării lor în stoc, elementele stocabile se evaluează potrivit următoarelor reguli:

Elementele cumpărate, respectiv mărfurile și aprovizionările stocabile se evaluează fie la costurile de achiziție formate din totalul cheltuielilor reale efectuate cu achiziționarea lor, fie la un cost apropiat de acesta cum ar fi un cost prestabilit.

Elementele fabricate, respectiv, produsele, materialele și ambalajele din producție proprie se evaluează de regulă, la costul de producție, format din ansamblul cheltuielilor efectuate în întreprindere cu producerea lor. Dacă în momentul intrării lor în stoc, costul de producție este necunoscut, acesta poate fi înlocuit cu un cost prestabilit.

La momentul ieșirii lor din stoc, elementele stocabile trebuie să se evalueze, în principiu, la prețul la care ele au fost evaluate la intrarea în stoc. Aplicarea acestui principiu este deseori, delicată, fiindcă sunt puține elemente stocabile, care la momentul ieșirii lor din stoc se pot identifica din care lot de intrare provin. Aceasta, deoarece cele mai multe din elementele stocabile sunt fungibile și interschimbabile, neputând fi identificate, la ieșire, loturile de intrare din care provin. În acest din urmă caz se practică un evantai larg de soluții tehnici și metode de evaluare a ieșirilor din stoc.

2.2. TEHNICI ȘI METODE DE EVALUARE

Evaluarea stocurilor și a producției în curs de execuție se face respectând cele trei momente ale evaluării: evaluarea curentă, evaluarea la inventar și evaluarea la bilanț.

2.2.1. EVALUAREA CURENTĂ

În ceea ce privește evaluarea curentă, aceasta are loc cu ocazia intrării și cu ocazia ieșirii stocurilor în și din patrimoniul întreprinderii.

Cu ocazia intrării stocurilor, acestea se evaluează la costul de achiziție sau la costul de producție.

Costul de achiziție este utilizat cu ocazia intrării prin cumpărare de la alte unități sau persoane, și este format din prețul de cumpărare, la care se adaugă taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare efectuate, și alte cheltuieli accesorii, necesare pentru intrarea bunului respectiv în gestiunea întreprinderii.

Costul de producție este utilizat în cazul intrării bunurilor din producția proprie a unității și este format din: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate; cheltuielile directe de producție cu salariile, etc; cota cheltuielilor indirecte de producție cuvenită bunurilor fabricate.

În cadrul întreprinderii mai pot intra și bunuri primite prin donații, cu titlu gratuit, la care valoarea de intrare se stabilește în funcție de prețul pieței și de starea și utilitatea bunului respectiv pentru întreprindere.

Evaluarea stocurilor la ieșirea lor din patrimoniu se face la patru feluri de prețuri sau de costuri, determinate prin patru metode specifice: metoda costului mediu ponderat, metoda primei intrări – primei ieșiri, metoda ultimei intrări – primei ieșiri, metoda prețurilor standard.

Metoda Costului mediu ponderat se determină după fiecare intrare, sau lunar, ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrării și cantitatea existentă în stocul inițial plus cantitatea intrată, după următoarea formulă:

C.M.P. = ΣQi·Pi / ΣQi

Unde: C.M.P. – costul mediu ponderat.

Qi – cantitatea aferentă stocului ,,i,,

Pi – prețul unitar aferent stocului ,,i,,.

La depozitul cu ridicata al SC BIMBO COM SRL metoda de evaluare folosită este metoda costului mediu ponderat.

Pentru exemplificare, luăm cazul mărfii „zahăr” în luna februarie 2001, unde stocurile au evoluat astfel:

– 1 februarie: stoc inițial la costul de achiziție de 10500lei/kg.;

– 3 februarie: vânzare ;

– 15 februarie: intrare la costul de achiziție de 11200lei/kg;

– 22 februarie: vânzare ;

– 25 februarie: vânzare

– 28 februarie: stoc final .

Tabelul 3.

Fișa de stoc Marfă: zahăr, luna februarie 2001

CMP/3.02=

CMP/15.02=

Metoda primei intrări- primei ieșiri (F.I.F.O.) este cunoscută sub denumirea sa anglo-saxonă de metoda FIFO. Potrivit acestei metode, elementele stocabile ies din stoc în ordinea vechimii loturilor de intrare neangajate la ieșire. Dacă lotul de ieșire nu este acoperit din cel mai vechi lot de intrare neangajată, se apelează în ordine la loturile de intrare următoare.

În cazul aplicării metodei de evaluare a ieșirilor din stoc, ieșirile urmează cu întârziere, variațiile prețurilor de intrare, această întârziere fiind mai mare sau mai mică în funcție de viteza de rotație a stocurilor. În perioade inflaționiste, aplicarea acestei metode duce la subevaluarea cheltuielilor datorită supraevaluării stocurilor de mărfuri de la finele perioadelor de gestiune, în funcție de prețurile de achiziție a ultimelor loturi intrate.

Metoda ultimei intrări- primei ieșiri este cunoscută și sub denumirea de metoda LIFO. Potrivit acestei metode elementele stocabile ies din stoc în ordinea celor mai recente loturi de intrare care figurează încă în stoc.

În perioade inflaționiste aplicarea acestei metode conduce la supraevaluarea cheltuielilor datorită supraevaluării stocurilor de mărfuri de la finele perioadelor de gestiune, în funcție de prețurile de achiziție ale primelor intrări, neangajate încă la ieșire.

Metoda prețului standard constă în determinarea unor prețuri fixe folosite atât la evaluarea intrărilor, cât și a ieșirilor, urmând ca diferențele dintre prețurile standard și costurile de achiziție sau de producție să se evidențieze în mod distinct. Acestea se repartizează la sfârșitul lunii asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocului existent. Repartizarea se efectuează cu ajutorul coeficientului de repartizare al diferențelor de preț Kd.p. după formula:

Si dif. preț + dif. preț af. intrărilor

Kd.p.= ────────────────────

Si mărfuri + Intrări mărfuri

Cota- parte din diferențele de preț aferente ieșirilor se calculează înmulțind la valoarea bunurilor ieșite coeficientul calculat. Diferențele nerepartizate ieșirilor corespund stocurilor existente la sfârșitul lunii.

Alte metode de evaluare a ieșirilor de mărfuri mai puțin folosite ar fi:

Metoda de evaluare a ieșirilor din stoc la un cost apropiat de costurile de achiziție reale de intrare calculat statistic pe baza prețurilor de achiziție reale din perioadele de gestiune anterioare.

Metoda de evaluare a ieșirilor din stoc la un preț prestabilit determinat pe baza unor studii tehnice și de previziune a evoluției costurilor de achiziție.

Metoda de evaluare a ieșirilor din stoc la valoarea de înlocuire, sau la prețul zilei, recomandată mai ales în perioadele de hiperinflație pentru a se realiza o evoluție concordantă între mișcarea costurilor de achiziție și mișcarea prețurilor de vânzare.

În cazul practicării acestor metode apar diferențe între costurile reale de achiziție ale intrărilor și costurile teoretice ale ieșirilor, care periodic trebuie calculate, analizate și tratate contabil. Teoretic aceste diferențe ar trebui să corecteze costurile de achiziție a mărfurilor care au fost deja vândute, dar în practică se procedează într-o manieră simplificată în sensul că, aceste diferențe se înregistrează direct pe seama cheltuielilor excepționale, prin intermediul cărora afectează rezultatele economico- financiare ale contabilității financiare. Similar se procedează și cu alte două tipuri de diferențe care pot să apară între valoarea scriptică și valoarea reală a stocurilor de mărfuri și anume:

Diferențele dintre inventarul scriptic și cel faptic datorită cantităților faptice diferite față de cele scriptice la data efectuării inventarului faptic.

Diferențele care rezultă în cazul în care ieșirile din stoc nu sunt evaluate după aceeași metodă atât în contabilitatea generală cât și de gestiune.

De regulă astfel de diferențe se calculează la finele exercițiului financiar pentru a fi luate în considerare la întocmirea bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere care trebuie să reflecte imaginea fidelă a patrimoniului și a rezultatului economico- financiar al perioadei pentru care se întocmesc documente de sinteze contabile.

O altă metodă, mai puțin folosită, ar mai fi metoda următorul intrat – primul ieșit NIFO este apropiată de metoda LIFO și constă în evaluarea ieșirilor din stoc la prețul ultimului lot sau la prețul ultimului lot produs. Deoarece ieșirile sunt evaluate la valoarea de înlocuire este necesar, pentru a nu obține un sold negativ, să se reevalueze stocul rămas, stocul necesar fiind deci reevaluat permanent, diferența din reevaluare este neutralizată.

Deși în practica contabilă din țara noastră nu sunt admise decât metoda costului mediu ponderat și metoda primei intrări- primei ieșiri se impun câteva comentarii în legătură cu alegerea uneia sau alteia dintre metodele posibile de evaluare a ieșirilor de stocuri.

Evaluarea ieșirilor din stoc după metoda costului unitar mediu ponderat calculat la finele perioadei de gestiune, respectiv lunar, reprezintă avantajul unui calcul simplu, apropiindu-se mai mult de practica inventarului intermitent dar nu permite realizarea ieșirilor în cursul perioadei de gestiune. În schimb metoda costului mediu ponderat calculat după fiecare intrare este considerată ca fiind mai apropiată de de practica inventarului permanent și dă posibilitatea realizării ieșirilor în cursul perioadei de gestiune prezentând însă inconvenientul unui calcul relativ complex.

Celelalte metode de evaluare a ieșirilor din stoc trebuie examinate în legătură cu fenomenul de mișcare a prețurilor. Astfel, în cazul creșterii continue a prețurilor, prin aplicarea metodei FIFO ieșirile sunt evaluate la prețurile cele mai scăzute, stocurile finale la prețurile cele mai ridicate, rezultând o majorare a beneficiului din exploatare al întreprinderii. Din contră dacă prețurile sunt în scădere, ieșirile sunt evaluate la prețurile cele mai ridicate, stocul final, la prețurile cele mai scăzute, iar beneficiul este micșorat.

Dacă se aplică metoda LIFO efectele sunt imense. În caz de creștere continuă de prețuri, ieșirile sunt exprimate la prețurile cele mai ridicate, stocul final la prețurile cele mai scăzute, iar beneficiul este micșorat, într-o situație inversă, de scădere a prețurilor ieșirilor sunt micșorate iar stocul final și beneficiul majorat.

Dat fiind faptului că metoda costului mediu ponderat și metoda FIFO nu asigură întotdeauna cea mai bună reflectare a fluxurilor de stocuri în perioadele de inflație metodele LIFO și valorii de înlocuire NIFO sunt considerate mai adecvate determinării rezultatului exercițiului decât metodele CMP și FIFO.

2.2.2. EVALUAREA

În momentul inventarierii stocurile și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea actuală avându-se în vedere prețurile pieței și utilitatea bunurilor pentru întreprindere. Astfel stocurile sunt evaluate pe sortimente. În acest scop se impune întocmirea de liste pe grupe pe bunuri corespunzător clasificării costurilor și apoi se studiază păturile pieței, baremurile, indicii specifici, mercurialele, etc, pentru stabilirea valorii actuale.

Astfel la inventar se pot stabilii următoarele valori de inventar:

Pentru materiile prime și materialele consumabile, valoarea de inventar corespunde costului de înlocuire, adică prețului de cumpărare plus cheltuielile accesorii;

Pentru produsele finite și mărfurile revândute în aceeași stare valoarea actuală este formată din prețul pieței de vânzare, diminuat cu cheltuielile accesorii, cheltuielile de transport, comisioane, garanții acordate, cheltuieli de desfacere.

Producția în curs de execuție se evaluează, fie prin metoda directă luând în considerare componentele consumate și de gradul de prelucrare a acestora, fie prin metoda contabilă, ca diferență între cheltuielile totale de producție și costul efectiv al producției principale obținute.

2.2.3. EVALUAREA

Evaluarea la întocmirea bilanțului cu ocazia închiderii conturilor constă în compararea valorii contabile cu valoarea actuală stabilită la inventar și se înregistrează numai valoarea cea mai mică. Astfel dacă valoarea este mai mică decât valoarea contabilă, pentru diferența constatată se procedează la constituirea de provizioane prin includerea în cheltuieli. Deprecierea stocurilor nu poate fi înregistrată direct asupra costurilor de intrare, deoarece menținerea stocurilor la costurile de intrare este impusă de principiul noncompensării.

În domeniul stocurilor se pot constitui provizioane pentru reînnoirea stocurilor, provizioane pentru creșteri de prețuri și provizioane pentru fluctuații de cursuri valutare, care au caracterul de provizioane reglementate, constituind structuri de capital propriu.

2.3. PREȚURILE UTILIZATE ÎN EVALUAREA MĂFURILOR

În contabilitate, stocurile de mărfuri îndeplinesc un dublu rol: constituie principalul element patrimonial și constituie element de calcul al costului de aprovizionare al mărfurilor vândute.

Pentru calculul costului de aprovizionare al mărfurilor vândute se adaugă la costul de aprovizionare al stocului inițial de mărfuri, valoarea mărfurilor achiziționate în cursul perioadei de gestiune evaluate la cost de achiziție sumă din care se deduce stocul final de mărfuri la cost de achiziție.

În condițiile economiei de piață stocurile de mărfuri sunt evaluate diferit, în funcție de proveniența acestora, și acordul părților în urma negocierilor, deci prețurile sunt libere și fluctuante. Cu toate acestea putem deosebii următoarele categorii principale de prețuri:

Prețul cu ridicata reprezentând prețul de cumpărare al mărfurilor de către unitățile comerciale cu ridicata sau de livrare de către unitatea producătoare.

Prețul cu amănuntul practicat de unitățile comerciale de desfacere cu amănuntul al mărfurilor către populație, fiind format din prețul cu ridicata la care se adaugă adaosul comercial, al unităților cu amănuntul.

Prețul de contractare sau achiziție pentru produsele agricole, care poate fi majorat cu prime sau adaosuri după caz, ori alte avantaje oferite producătorilor agricoli.

Prețul extern pentru mărfurile importate format din prețul extern în valută banco- furnizor extern, transformat în lei la cursul în vigoare, la care se adaugă cheltuielile de transport pe parcursul extern, taxe vamale, alte comisioane și taxe.

Prețul intermediar practicat de unitățile comerciale cu ridicata, pentru vânzarea mărfurilor către unitățile comerciale cu amănuntul, fiind format din prețul cu ridicata, la care se adaugă cota de adaos comercial al unității cu ridicata, cunoscută sub denumirea de marjă comercială.

Nivelul prețului mărfurilor este influențat de : condițiile de livrare, condițiile de ambalaj și condițiile de încasare.

Condiții de livrare asigură delimitarea răspunderii între furnizori și clienți privind cheltuielile ocazionate de livrarea mărfurilor și a ambalajelor. Prin ele se precizează locul până unde furnizorul suportă cheltuielile de expediere și de asigurare.

Condițiile de livrare la intermediar pot fi: franco-depozitul furnizorului, franco-stația de expediere, franco-stația de destinație.

Cheltuielile de aprovizionare, cum ar fi cele de transport achitate terților, încărcare-descărcare, asigurare, se adaugă la prețul de facturare sau cumpărare, formând costul de achiziție sau costul de aprovizionare.

Condițiile de ambalare ale mărfurilor se referă la precizarea tipului de ambalaje utilizate și la includerea sau neincluderea prețului ambalajului în prețul mărfii, ceea ce prezintă importanță pentru înregistrarea în contabilitate. Dacă prețul ambalajului este inclus în prețul mărfii, întreaga valoare a mărfii și ambalajului se reflectă în contul de mărfuri, iar dacă nu, valoarea ambalajului trebuie oglindită diferit în funcție de natura acestuia.

Condițiile de plată respectiv de încasare sunt prevăzute prin contractele sau convențiile încheiate între părți cu ocazia negocierilor.

3. INVENTARIEREA MĂRFURILOR

3.1. NOȚIUNEA, IMPORTANȚA ȘI FELURILE INVENTARIERII

Inventarierea este procedeul de constatare faptică la o anumită dată, a existenței elementelor patrimoniale ale unităților economice și sociale din punct de vedere cantitativ, calitativ și valoric. Deși procedeu utilizat de către alte științe economice, inventarierea se utilizează în special, în contabilitate, dându-i acesteia posibilitatea să furnizeze date și informații reale. Inventarierea s-a impus ca procedeu important, în special, datorită neconcordanțelor de ordin obiectiv și subiectiv care pot apărea între datele contabilității și realitatea de pe teren. De exemplu mărfurile pierd în timp din greutate și implicit din valoare datorită proprietăților lor fizice și chimice, datorită condițiilor de păstrare. Animalele, datorită influenței proceselor biologice cresc în greutate și valoare. Gestionarea defectuoasă poate determina dispariția unor bunuri, iar necunoașterea sau neglijența pot duce la înregistrări greșite în contabilitate a existenței și mișcării stocurilor de mărfuri. Astfel, pentru a cunoaște situația reală a stocurilor de mărfuri este necesară folosirea inventarierii.

Importanța inventarierii constă în următoarele aspecte:

Determinarea reală a elementelor patrimoniale în scopul calculării corecte a indicatorilor economico-financiari: producția neterminată, costul efectiv al producției finale, rezultatele financiare, etc. și implicit a unui bilanț real. De aceea, ea cuprinde toate elementele patrimoniale, precum și bunurile deținute cu orice titlu, aparținând altor persoane fizice sau juridice.

Asigurarea integrității patrimoniului prin controlul periodic și sistematic al gestiunilor. Din conturi rezultă stocurile de mărfuri care ar trebui să se găsească efectiv în gestiunea unității. În urma confruntării datelor din contabilitate cu cele faptice pot rezulta lipsuri sau plusuri în gestiune, mărfuri degradate, stabilindu-se cauzele ce le-au produs, persoanele vinovate în vederea recuperării lor.

Repartizarea cheltuielilor și a veniturilor în timp (operațiuni de regularizare) în scopul determinării rezultatelor financiare ale unui exercițiu.

Aprecierea, în funcție de evoluția faptelor economice, a creșterilor sau deprecierilor valorilor contabile a elementelor patrimoniale la sfârșitul exercițiului, prin stabilirea valorii actuale, respectiv a valorii de utilitate.

Stabilirea și evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aport în natură la începutul activității unității.

Inventarierea se face în mai multe feluri, fapt pentru care este necesară clasificarea acesteia după mai multe criterii, astfel:

După sfera de cuprindere poate fi generală și parțială.

Inventarierea generală cuprinde întregul patrimoniu al unității, precum și bunurile aparținând altor unități și care se află temporar în prelucrarea, păstrarea sau custodia unității inventariate.

Inventarierea parțială cuprinde numai o parte a patrimoniului unității: o anumită categorie de bunuri, o gestiune, o secție sau o formă, etc.

După intervalul de timp la care se efectuează, inventarierea poate fi: anuală, periodică, ocazională, inopinată.

Inventarierea anuală se efectuează la sfârșitul exercițiului financiar în vederea determinării reale ale elementelor patrimoniale, pentru întocmirea bilanțului anual. Aceasta este o inventariere generală, deoarece cuprinde toate elementele patrimoniale unității.

Inventarierea periodică se efectuează în cursul anului sau la perioade mai mari de un an, în scopul verificării existenței unor anumite categorii de elemente patrimoniale. Cu cât este mai mare frecvența modificărilor elementelor patrimoniale, cu atât inventarierea se efectuează la perioade mai mici. De exemplu: numeralul din casierie se inventariază cel puțin o dată pe lună, mărfurile și ambalajele se inventariază de două, trei ori pe an, iar clădirile și construcțiile pot fi inventariate o dată la trei ani. De regulă, inventarierile periodice sunt inventarieri parțiale, efectuarea lor nefiind legată de întocmirea bilanțului.

Inventarierea ocazională se efectuează în timpul exercițiului financiar, fiind determinată de împrejurări speciale: predări și primiri de gestiune, furnizarea unor societăți și divizarea altora, când există indicii că sunt lipsuri sau plusuri în gestiune, la cererea organelor de control sau a altor organe împuternicite, în cursul modificării de prețuri ca urmare a hotărârii organelor competente, în anumite situații forțate, de exemplu: calamități, distrugeri, furturi. Aceste feluri de inventarieri în funcție de sfera elementelor cuprinse, pot fi inventarieri generale sau parțiale.

Inventarierea inopinată se aseamănă cu cea ocazională în sensul că se efectuează la cererea organelor de control sau când există indicii că sunt lipsuri sau plusuri în gestiune, cu deosebirea că se efectuează fără anunțarea prealabilă a gestionarului, dar în prezența sa. Acestea sunt numai inventarieri generale.

3.2. ORGANIZAREA ȘI ETAPELE INVENTARIERII

Inventarierea patrimoniului este o obligație care se realizează cel puțin o dată pe an, de regulă la sfârșitul anului, pe parcursul funcționării unității, în cazul fuzionării, divizării sau încetării activității, precum și în următoarele situații:

la cererea organelor de control;

în cazul modificării prețurilor;

atunci când sunt indicii că sunt lipsuri sau plusuri în gestiune;

la predarea-primirea gestiunilor;

ca urmare a unor calamități naturale sau în caz de forță majoră.

Răspunderea pentru organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului de către regii autonome, societăți comerciale, instituții publice, unități cooperatiste și alte persoane juridice, precum și de către persoanele fizice care au calitatea de comerciant, revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația administrării patrimoniului.

Inventarierea presupune următoarele etape: pregătirea inventarierii, inventarierea propriu-zisă (constatarea, descrierea și evaluarea elementelor inventariate), stabilirea rezultatelor (diferențele dintre situația faptică și cea scriptică) și regularizarea lor (determinarea valorii de utilitate a elementelor patrimoniale și înregistrarea diferențelor constatate).

A). Pregătirea inventarierii presupune luarea unor măsuri de natură organizatorică și contabilă.

Măsurile de natură organizatorică presupun:

precizarea obiectului și sferei de cuprindere a inventarierii;

numirea comisiilor de inventariere;

crearea condițiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de inventariere;

măsuri care trebuie luate de către comisie pentru afectuarea inventarierii.

Numirea comisiilor de inventariere se face prin decizie scrisă de către persoanele care răspund de organizarea și efectuarea ei conform legii. În decizia de numire se menționează: componența comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile supuse inventarierii, data de începere și terminare a ei. Comisia de inventariere este formată din cel puțin două persoane, dar la gestiunile mici poate fi efectuată de o singură persoană. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii și contabilii care țin evidența gestiunii respective.

Măsurile ce vizează crearea condițiilor corespunzătoare de lucru a comisiei de inventariere cuprind:

organizarea depozitării mărfurilor pe sorto-tipo-dimensiuni, codificarea acestora;

ținerea la zi a evidenței tehnico-operative a gestiunilor de mărfuri și confruntarea periodică a datelor cu cele din contabilitate;

participarea la lucrările de inventariere a întregii comisii de inventariere;

asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale care se evidențiază, respectiv pentru sortare, așezare, cântărire, măsurare, numărare, etc.;

asigurarea participării la identificarea bunurilor inventariate a unor persoane competente din unitate sau din afara acesteia, la solicitarea responsabilului comisiei de inventariere, care au obligația de a semna listele de inventariere pentru atestarea datelor înscrise;

dotarea cu aparate și instrumente pentru măsurare, cântărire, cataloage, formulare și rechizite necesare;

dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul și de sigilare a spațiilor inventariate; etc…

Principalele măsuri organizatorice ce trebuie luate de către comisia de inventariere sunt:

închiderea și sigilarea în prezența gestionarului ori de câte ori se întrerup lucrările și se părăsește gestiunea;

declarația scrisă de la gestionar din care să rezulte dacă: gestionează valori materiale și în alte locuri de depozitare; are în gestiune bunuri aparținând terților cu sau fără documente; are plusuri sau minusuri; are valori materiale nerecepționate sau care trebuie expediate, primite sa eliberate; deține numerar din vânzarea bunurilor; are documente de predare-primire neoperate în evidența gestiunii sau nepredate la contabilități;

identificarea tuturor locurilor de depozitare a valorilor materiale ce urmează a fi inventariate;

să bareze și să semneze ultima operație, fișele de magazie;

la unitățile de desfacere cu amănuntul care folosesc metoda global-valorică se va întocmi de către gestionar înaintea începerii inventarierii raportul de gestiune, care cuprinde valoarea documentelor de intrare și ieșire a mărfurilor și a numeralului depus la casierie și predarea lui la contabilitate;

să controleze modul de funcționare a aparatelor și instrumentelor de măsură și cântărire;

să sisteze operațiile de predare, primire, livrare a bunurilor, iar dacă nu este posibil ele se vor efectua în prezența comisiei cu mențiunea „primit sau eliberat în timpul inventarierii”.

Măsurile de natură contabilă cuprind:

înregistrarea la zi a tuturor operațiilor economice;

verificarea exactității înregistrărilor în conturi și stabilirea soldurilor conturilor sintetice și analitice în vederea comparării lor cu situația faptică.

B). Inventarierea propriu-zisă este principala etapă a inventarierii al cărei conținut îl reprezintă constatarea, descrierea și evaluarea elementelor supuse inventarierii.

Constatarea reprezintă stabilirea direct și concret la fața locului a existenței, mărimii și stării reale a elementelor patrimoniale la data inventarierii. Stocurile de mărfuri se constată faptic prin numărare, cântărire, măsurare, culoare, după caz, cu excepția bunurilor aflate în ambalaje originale intacte, care se desfac prin sondaj. Este obligatorie consemnarea în listele de inventariere a modului cum s-a făcut inventarierea și a datelor care au stat la baza calculelor.

Elementele constatate se înscriu în listele de inventariere, în care alături de cantitate se specifică și principalele caracteristici distinctive referitoare la calitatea, starea și structura lor.

Listele de inventariere se întocmesc pe locuri de păstrare pe categorii de bunuri și pe persoane gestionare, așa cum au fost constatate. Se întocmesc liste de inventariere separate pentru bunurile corespunzătoare calitative de cele necorespunzătoare, separate pentru bunurile proprii care nu se află în unitate la data inventarierii, precum și pentru cele aparținând altor unități economice sau persoane.

Listele de inventariere se semnează filă cu filă de către membrii Comisiei de inventariere și de către gestionar.

Pe ultima filă gestionarul mai face următoarele mențiuni: dacă toate cantitățile au fost constatate în prezența sa, dacă bunurile respective se află în răspunderea sa; dacă mai are bunuri rămase neinventariate; precum și eventualele obiecții pe care le are de făcut.

După constatarea și descrierea elementelor inventariate se face evaluarea lor cu prețurile folosite la înregistrarea lor în contabilitate.

C). Stabilirea și regularizarea rezultatelor inventarierii, este ultima etapă a inventarierii, în care se determină mai întâi rezultatele inventarierii, adică plusurile sau minusurile, prin compararea cantităților și valorilor constatate faptic cu cele din contabilitate, diferența reprezintă „plus de inventar”, iar în situația inversă „minus de inventar”.

Rezultatele inventarierii și concluziile cu privire la cauzele lipsurilor sau plusurilor, a vinovaților pentru acestea, precum și propunerile de măsuri corespunzătoare sunt consemnate în procesul-verbal de inventariere, care după semnarea lui de către conducerea întreprinderii, stă la baza efectuării regularizării rezultatelor inventarierii, adică înregistrarea plusurilor și a minusurilor în scopul punerii de acord a datelor contabile cu constatările faptice.

Regularizarea rezultatelor inventarierii diferă în funcție de natura elementelor patrimoniale, cauzele diferențelor și prevederilor legislației financiare. În principiu, plusurile se înregistrează ca intrări în patrimoniul unității, iar lipsurile sunt ieșiri din patrimoniul unității care se impută persoanelor vinovate. Înaintea regularizării se pot face unele compensări între plusuri și minusuri, numai în cazul în care există riscul de confuzie între sortimentele aceluiași produs și în cadrul aceleiași perioade și la același gestionar.

La terminarea inventarierii comisia întocmește un proces-verbal de inventariere, din care rezultă: perioadele și gestiunile inventariate, caracterul plusurilor și minusurilor constatate, compensările efectuate, bunurile depreciate, vinovații, valorificarea rezultatelor inventarierii, constituirea și regularizarea provizioanelor, etc. Pentru degradări, lipsuri, plusuri de bunuri, comisia solicită explicații scrise de la persoanele respective, în funcție de care se stabilește caracterul diferențelor.

Pentru a se asigura concordanța dintre datele din contabilitate cu realitatea, concretizată în datele inventarierii, se efectuează înregistrări menite să rectifice în plus sau în minus datele din contabilitate cu plusurile, respectiv cu minusurile cantitative constatate.

Lipsurile de inventar se înregistrează ca ieșiri din patrimoniul unității. Lipsurile de inventar la mărfuri se înregistrează în debitul contului „Cheltuieli privind mărfurile” și creditul contului „Mărfuri” cu următoarea înregistrare contabilă:

––––––––––––––––––x––––––––––––––––––-

607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri”

––––––––––––––––––x––––––––––––––––––-

Lipsurile la inventariere pot fi imputabile și neimputabile.

Lipsurile imputabile pot proveni din neglijențe și sustrageri, valoarea lor recuperându-se de la cei vinovați. Imputarea se face la prețul pieței existent la data producerii pagubei sau a constatării acesteia.

Imputarea lipsurilor constatate la inventariere se face cu ajutorul următoarei înregistrări contabile:

––––––––––––––––x–––––––––––––––––––––

461 „Debitori diverși” = %

sau 758 „Alte venituri din exploatare”

4282 „Alte creanțe în

legătură cu personalul” 4427 „T.V.A. colectată”

––––––––––––––––x–––––––––––––––––––––

Lipsurile neimputabile se produc ca urmare a manipulării și păstrării mijloacelor materiale.

Plusurile constatate la inventar, ca urmare a ținerii necorespunzătoare a evidențelor, funcționarea necorespunzătoare a aparatelor de măsurat, intenții de sustragere, etc., se înregistrează ca orice intrare de mijloace economice. Înregistrarea plusurilor de mărfuri constatate la inventariere se realizează cu ajutorul următorului articol contabil:

––––––––––––––––x–––––––––––––––––––––

371 „Mărfuri” = 607 „Cheltuieli privind mărfurile”

––––––––––––––––x–––––––––––––––––––––

Prin înregistrarea în contabilitate a plusurilor și a minusurilor constatate la inventariere se asigură corelația dintre contabilitate și realitate și întocmirea unui bilanț real.

La sfârșitul anului, în baza datelor cuprinse în listele de inventariere, procesele verbale de inventariere și a bilanțului contabil anual, se întocmește „Registrul-inventar”, document obligatoriu de înregistrare anuală și grupată a rezultatelor inventarierii patrimoniului și a conținutului unor posturi de bilanț, servind ca probă în litigii.

4. METODE DE ORGANIZARE A CONTABILITĂȚII MĂRFURILOR

4.1. METODA INVENTARULUI PERMANENT

Metoda inventarului permanent presupune înregistrarea tuturor operațiilor de intrare și ieșire a mărfurilor în și din gestiunea unităților patrimoniale în contabilitatea sintetică, în tot cursul perioadei de gestiune.

Folosirea acestei metode presupune înlocuirea fișelor de magazie cu raportul de gestiune în care se înregistrează zilnic intrările și ieșirile, pe baza documentelor justificative și se stabilește soldul la sfârșitul zilei. Raportul de gestiune se completează zilnic și stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

În condițiile aplicării metodelor inventarului permanent, fiecare intrare de mărfuri este înregistrată cantitativ și valoric în contul de mărfuri, la nivelul costului istoric care este costul de achiziție, sau la nivelul prețului stabilit în funcție de valoarea de utilitate, pentru mărfurile aduse ca aport, primite ca donații sau aduse cu titlu de gratuit. De asemenea fiecare ieșire din stoc este contabilizată fizic și valoric, ceea ce permite cunoașterea în orice moment a mărimii stocurilor de mărfuri, atât valoric cât și cantitativ, permițând controlul gestionar, dacă, în acest scop, se efectuează și inventarierea faptică a stocurilor.

Specificul metodei inventarului permanent constă în următoarele:

Stocul final la sfârșitul exercițiului precedent devine stoc inițial la începutul exercițiului curent;

În timpul exercițiului financiar curent de mărfuri se debitează cu toate intrările de mărfuri, evaluate la costurile de achiziție sau la valoarea actuală, în corespondență cu conturile de obligații sau de trezorerie, și se creditează cu ieșirile de mărfuri din gestiune, evaluate după una din metodele prezentate, în corespondență cu conturile de cheltuieli, de creanțe sau de trezorerie.

Stocul final, stabilit după punerea de acord a datelor din contabilitate cu cele constatate la inventariere, se raportează, ca stoc inițial în exercițiul următor.

În cadrul metodei inventarului permanent, contabilitatea analitică se poate organiza după trei procedee: procedeul operativ- contabil, numit și pe solduri, procedeul cantitativ- valoric, și procedeul global- valoric.În cazul în care evidența analitică a stocurilor de mărfuri, se ține cantitativ- valoric, se poate utiliza ca preț de înregistrare prețul de cumpărare a mărfurilor (lucru posibil, îndeosebi când se practică o cotă unică de adaos comercial, în schimb, în cazul în care evidența analitică a mărfurilor se ține global- valoric la nivelul gestiunii (așa cum se procedează în comerțul cu amănuntul), pentru înregistrare, se utilizează prețul de vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA.

La depozitele SC BIMBO COM. SRL metoda de organizare a contabilității analitice a mărfurilor este metoda cantitativ- valorică, iar ca preț de înregistrare se utilizează prețul de vânzare cu ridicata (costul efectiv de achiziție plus adaosul comercial al angrosistului). Metoda de evaluare folosită este cea a costului mediu ponderat.

Evidența mărfurilor aprovizionate în vederea desfacerii en- gros se ține cantitativ- valoric pe fiecare sortiment de marfă. Pentru fiecare factură primită de la furnizor se întocmește câte o notă de recepție și constatare de diferență în care se consemnează integral datele din factură. Toate facturile cât și notele de recepție și constatare de diferență se centralizează după care se întocmește nota contabilă pentru înregistrarea în contabilitate a intrărilor de mărfuri în depozit.

În continuare vom prezenta o suită de înregistrări contabile COM. SRL cu ocazia aprovizionării cu mărfuri în cazul în care se folosește prețul de vânzare cu ridicata (prețul de cumpărare plus adaosul comercial).

Exemplu: Pe baza facturii cu numărul 284/02.02.2001 se înregistrează cumpărări de mărfuri în valoare de 10 mil. Lei, TVA 19%. Pentru aceste mărfuri unitatea practică și înregistrează un adaos comercial de 20%. Unitatea desface mărfurile numai en-gros.

Recepția mărfurilor:

––––––––––––––-x––––––––––––––––

11.900.000 % = 401 ,,Furnizori,, 11.900.000

10.000.000 371 ,,Mărfuri,, 10.000.000

1.900.000 4426 ,,TVA deductibilă,, 1.900.000

––––––––––––––-x––––––––––––––––

Înregistrarea adaosului comercial

––––––––––––––x–––––––––––––––––-

2.000.000 371 ,,Mărfuri,, = 378 ,,Dif. de preț la mărfuri,, 2.000.000

––––––––––––––x–––––––––––––––––

La vânzarea mărfurilor din depozit se întocmește factura fiscală în care se înscriu toate mărfurile livrate pe fiecare sort., tip., dimensiune. Această factură cuprinde următoarele elemente: denumirea mărfurilor, U.M., cantitatea, preț unitar fără TVA, valoare fără TVA, și valoare totală.

Prețul de livrare unitar va cuprinde prețul de achiziție plus adaosul comercial.

Vânzarea mărfurilor:

––––––––––––––x–––––––––––––––––-

14.280.000 371 „Mărfuri” = % 14.280.000

12.000.000 707,,Venituri din vânz. mărf.,, 12.000.000

2.280.000 4.427,,TVA colectat,, 2.280.000

––––––––––––––x–––––––––––––––––-

Descărcarea gestiunii de mărfuri

––––––––––––––––––x–––––––––––––––-

12.000.000 % = 371 ,,Mărfuri,, 12.000.000

10.000.000 607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,, 10.000.000

2.000.000 378 ,,Diferențe de preț la mărfuri,, 2.000.000

––––––––––––––––––x–––––––––––––––-

În activitatea societăților comerciale care au ca obiect de activitate comercializarea mărfurilor, descărcarea gestiunii de mărfuri vândute presupune calcularea și repartizarea corespunzătoare a adaosului comercial aferent mărfurilor vândute după relația de calcul:

K378 =(soldul inițial al adaosului comercial + valoarea adaosului comercial aferent intrărilor în cursul perioadei, cumulat de la începutul anului Rc378) / (soldul inițial al contului de mărfuri mai puțin TVA + valoarea intrărilor de mărfuri în cursul perioadei, cumulat de la începutul anului mai puțin TVA )

Acest coeficient se aplică la valoarea mărfurilor existente în stoc la finele perioadei de gestiune și se obține în acest fel valoarea absolută a adaosului comercial aferent stocului de mărfuri. Acesta se scade din valoarea adaosului comercial aferent intrărilor și se obține astfel valoarea adaosului comercial aferent vânzărilor de mărfuri.

Contabilitatea mărfurilor în cazul în care se folosește costul de achiziție pentru evaluarea și înregistrarea lor prezintă următorul tablou de înregistrări contabile.

Exemplu: Să presupunem că SC BIMBO COM SRL cumpără de SRL, pe baza facturii fiscale, mărfuri la un preț de facturare de 2.500.000, TVA 19%.

–––––––––––––––x–––––––––––––––––––

2.975.000 % = 401 ,,Furnizori,, 2.975.000

2.500.000 371 ,,Mărfuri,, 2.500.000

475.000 4.426 ,,TVA deductibil,, 475.000

–––––––––––––––x––––––––––––––––––-

Dacă intreprinderea dorește să-și evidențieze separat cheltuielile de transport- aprovizionare poate să-și deschidă analitice ale contului 371 ,,Mărfuri,, astfel: 371.01 ,,Mărfuri-preț de facturare,, , 371.02 ,,Mărfuri- cheltuieli de transport-aprovizionare,,.

Mărfurile mai pot intra în gestiunea unității și prin aport de capital. În acest caz înregistrarea va fi:

––––––––––––––––x––––––––––––––––––

371 ,,Mărfuri,, = %

456 ,,Decontări cu asociații privind capitalul,,

108 ,,Contul întreprinzătorului individual,,

––––––––––––––––x–––––––––––––––––-

În anumite situații unitatea patrimonială poate să vândă materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar fără prelucrare. Acestea vor fi transferate la mărfuri și apoi vândute ca atare. Documentul utilizat este ,,Bon de predare, transfer, restituire,,.

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––

371 ,,Mărfuri,, = %

300 ,,Materii prime,,

301 ,,Materii consumabile,,

321 ,,Obiecte de inventar,,

––––––––––––––––––x–––––––––––––––-

Plusurile constatate la inventar se vor înregistra pe baza ,,Procesului verbal de inventariere,, astfel:

–––––––––––x––––––––––––––––––––––-

371 ,,Mărfuri,, = 607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,,

–––––––––––-x––––––––––––––––––––––

Dacă se dorește ca înregistrarea plusurilor de mărfuri să nu afecteze rulajul contului 607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,, înregistrarea plusurilor se face, în roșu, astfel:

–––––––––––––––––––x––––––––––––––-

607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,, = 371 ,,Mărfuri,,

–––––––––––––––––––x––––––––––––––-

Donațiile de mărfuri primite se înregistrează astfel:

––––––––––––x––––––––––––––––––––––

371 ,,Mărfuri,, = 771 ,,Venituri excepționale din operații de gestiune,,

––––––––––––x––––––––––––––––––––––

Apoi are loc ieșirea din gestiune, a mărfurilor achiziționate prin :

Vânzare către clienți pe baza facturii fiscale la un preț de vânzare de 3.000.000 lei, TVA 19%.

––––––––––––––x–––––––––––––––––––––

3.570.000 411 ,,Clienți,, = % 3.570.000

3.000.000 707 ,,Venituri din vânzarea mărfurilor,, 3.000.000

570.000 4427 ,,TVA colectat,, 570.000

––––––––––––––x–––––––––––––––––––––

Scăderea din gestiune a mărfurilor vândute pe baza ,,Facturii fiscale,, la costul de achiziție al mărfurilor vândute de 2.500.000 lei:

–––––––––––––––––––-x––––––––––––

2.500.000 607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,, = 371 ,,Mărfuri,, 2.500.000

––––––––––––––––––––x––––––––––––

Lipsurile constatate la inventar se vor înregistra pe baza ,,Procesul verbal de inventariere,, astfel:

–––––––––––––––––––x––––––––––

607 ,,Cheltuieli privind mărfurile,, = 371 ,,Mărfuri,,

–––––––––––––––––––x––––––––––

Dacă lipsurile sunt imputabile se va înregistra concomitent și imputarea lor:

––––––––––––––-x––––––––––––––––-

461 ,,Debitori,, = %

758 ,,Alte venituri din exploatare,,

4427 ,,TVA colectată,,

––––––––––––––-x––––––––––––––––-

Pierderile de mărfuri din calamități naturale se vor înregistra ca o cheltuială excepțională:

––––––––––––––––––––––––-x––––––-

671 ,,Cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune,, = 371 ,,Mărfuri,,

––––––––––––––––––––––––-x–––––––

Contabilitatea mărfurilor în cazul în care se folosește prețul de vânzare cu amănuntul pentru evaluarea și înregistrarea lor prezintă următoarea filieră de înregistrări contabile:

Exemplu: Magazinul cu amănuntul al SC „BIMBO COM” S.R.L. se aprovizionează cu marfă direct de la furnizori pe bază de factură în valoare de 5000000 lei, TVA 19%. unitatea practică un adaos comercial de 30%.

1. Recepția mărfurilor primite de la furnizori:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

5950000 % = 401 „Furnizori” 5950000

5000000 371 „Mărfuri” 5000000

950000 4426 „TVA deductibilă” 950000

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

2. Înregistrarea adaosului comercial și a TVA neexigibil, 19% din prețul de cumpărare + adaos

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

2735000 371 „Mărfuri” = % 2735000

1500000 378 „Diferențe de preț 1500000

la mărfuri”

1235000 4428 „TVA neexigibilă” 1235000

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

Are loc vânzarea acestor mărfuri

1.vânzarea mărfurilor:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

7735000 5311 „Casa în lei” = % 7735000

6500000 707 „Diferențe de preț 6500000

la mărfuri”

1235000 4427 „TVA colectată” 1235000

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

2. Descărcarea de gestiune pentru mărfurile vândute:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

7735000 % = 371 „Mărfuri” 7735000

5000000 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 5000000

1500000 378 „Diferențe de preț la mărfuri” 1500000

1235000 4428 „TVA neexigibil” 1235000

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

Există unități patrimoniale care își desfac produsele finite prin magazinele proprii de desfacere cu amănuntul. În acest caz se va face transferul produselor finite la mărfuri și apoi vor fi vândute ca atare.

Exemplu: O unitate patrimonială obține în cursul lunii produse finite, prețul prestabilit (standard) este de 3500000 lei. Aceste produse pot fi vândute în cursul perioadei de gestiune prin magazinele proprii de desfacere care practică un adaos comercial de 30 % , TVA 19%. La sfârșitul perioadei de gestiune se calculează costul efectiv, de 2900000 lei și se înregistrează diferența de preț la produse finite, favorabilă de 600000 lei.

Au loc următoarele înregistrări contabile:

1) Obținerea de produse finite:

––––––––––––––––––x–––––––––––––––––-

3500000 345 „Produse finite” = 711 „Venituri din producție 3500000

stocată”

––––––––––––––––––x–––––––––––––––––-

2) Se predau aceste produse la magazinele proprii de desfacere cu amănuntul:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

5414500 371 „Mărfuri” = % 5414500

3500000 345 „Produse finite” 3500000

1050000 378 „Diferențe de preț la 1050000

mărfuri”

864500 4428 „TVA neexigibil” 864500

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

3) La sfârșitul lunii se înregistrează diferența dintre costul efectiv al produselor finite și prețul de înregistrare:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

600000 348 „Diferențe de preț la produse” = 711 „Venituri din 600000

producție stocate”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

și

4) Se repartizează diferențele aferente produselor finite trecute în magazinele proprii:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

600000 711 „Venituri din producție stocată” = 348 „Diferențe de preț la 600000

produse”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

5) Vânzarea prin magazinele proprii:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

5414500 5311 „Casa în lei” = % 5414500

4500000 707 „Venituri din 4500000

vânzarea mărfurilor

864500 4427 „TVA colectată” 864500

–––––––––––––––––––––x––––––––––––––

6) Descărcarea gestiunii:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

5414500 % = 371 „Mărfuri” 5414000

3500000 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 3500000

1050000 378 „Diferențe de preț la mărfuri” 1050000

864500 4428 „TVA neexigibil” 864500

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

4.2. METODA INVENTARULUI INTERMITENT

Explozia comercială, caracterizată prin apariția unui număr de unități mici și foarte mici, face din „cazul inventarului intermitent” forma cea mai la îndemâna acestora, cu atât mai mult cu cât este vorba de o structură foarte diversă în sortimentația mărfurilor, cu unități mici și valori comercializate mai puțin evidente.

În cazul inventarului intermitent, contul de mărfuri intervine numai la sfârșitul lunii, când, pe baza inventarului faptic, se determină valoarea mărfurilor în stoc, care se „blochează” în acest cont, diminuându-se cheltuielile cu mărfuri, înregistrate la un cont anume destinat acestui scop, cu ocazia intrărilor de mărfuri. La începutul exercițiului lunar următor, intervine din nou contul de mărfuri care se creditează valoarea stocului inițial fiind preluată din nou de contul de cheltuieli privind mărfurile.

Se reține ca deosebit de importantă existența documentelor de atestare operațională, cum ar fi: avizul de expediție, factura și nota de recepție-calculație – pentru intrări; chitanțe zilnice și monetare, facturi și avize de expediție – pentru ieșiri (en-gross sau en-detail), inventarele pentru contabilizarea stocurilor lunare, etc.

În ceea ce privește reflectarea în conturi, problemele se prezintă astfel:

La începutul exercițiului financiar lunar, stocul de mărfuri blocat în conturile specifice de mărfuri la închiderea lunii precedente, se preia în exploatare:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

Toate operațiile de aprovizionare efectuate pe parcurs, indiferent de parteneri, condiții de livrare etc., se evaluează la:

prețul producătorului;

taxa pe valoarea adăugată deductibilă;

suma totală de plată.

În contabilitate se includ direct în categoria de „cheltuieli”:

––––––––––––––––––x–––––––––––––––––––

% = 401 „Furnizori → suma totală de plată

607 „cheltuieli privind mărfurile → prețul producătorului

4426 „TVA deductibilă” → TVA deductibilă

––––––––––––––––––x–––––––––––––––––––

La finele lunii se determină valoarea stocului de mărfuri existent în depozitele sau subunitățile agentului economic, luându-se în considerație cantitățile fizice inventariate și evaluate la prețul contabil în acel moment, prezumptibil a fi compatibil cu prețul mărfurilor în stoc, sau preluat cu aceleași restricții din „contabilitatea analitică a stocurilor”. Acest sold se blochează în contul de „mărfuri” prin diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

371 „Mărfuri” = 607 „Cheltuieli privind mărfurile”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

În acest caz, contul 371 „Mărfuri”, cont de activ, se debitează la finele exercițiului cu stocul final de mărfuri nevândute și se creditează, în prima zi a lunii următoare, prin preluarea soldului inițial al noii perioade în conturile de cheltuieli.

Orice operație de vânzare a mărfurilor, se reflectă în contabilitate după regula generală de blocare a veniturilor, adică:

–––––––––––––––––––x–––––––––––––––-

411 „Clienți” = % → suma totală de încasat

707 „Venituri din vânzări

de mărfuri” → prețul vânzare

4427 „Taxa pe valoare

adăugată colectată” → TVA colectată

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

Se constată, deci, că varianta inventarului intermitent permite preluarea de către contul „venituri” a tuturor influențelor de prețuri, de reevaluare, de conjunctură etc. asigurând o corectă contrabalansare a acestora cu conturile compatibile de cheltuieli în vederea determinării și delimitării în timp a rezultatului financiar.

Pentru a ilustra înregistrările contabile în cazul folosirii metodei inventarului intermitent vom lua următorul exemplu ipotetic.

Exemplu: În cursul perioadei de gestiune se fac achiziționări de mărfuri, preț de facturare 2000000 lei, cheltuieli de transport – aprovizionare 300000 lei, TVA 19%.

1) Pe baza facturii fiscale se va face înregistrarea:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

2737000 % = 401 „Furnizorii” 2737000

2300000 607 „Cheltuieli privind 2300000

mărfurile” 437000

43700 4426 „TVA deductibilă”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

2) Pentru vânzările de mărfuri în cursul perioadei de gestiune se va face numai înregistrarea vânzării, destocarea nefiind necesară, deoarece mărfurile vândute nu au fost înregistrate în contul 371 „Mărfuri”. Dacă se vând mărfuri la preț de vânzare de 1000000 lei, TVA 19% înregistrarea va fi:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

1190000 411 „Clienți” = % 1190000

1000000 707 „Venituri din vânzarea 1000000

mărfurilor”

190000 4427 „TVA colectată” 190000

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

3) La sfârșitul perioadei de gestiune se stabilește stocul de mărfuri, prin inventarieri și se înregistrează în contul 371 „Mărfuri” prin formula:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

500000 371 „Mărfuri” = 607 „Cheltuieli privind 500000

mărfurile”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

4) Acest stoc final va deveni stocul inițial al perioadei de gestiune următoare când va fi preluat ca și cheltuială, făcându-se înregistrarea de destocare a mărfurilor:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

500000 607 „Cheltuieli privind = 371 „Mărfuri” 500000

mărfurile”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

Se observă că înregistrarea stocului final determinat prin inventariere afectează rulajul creditor al contului de cheltuieli 607 „Cheltuieli privind mărfurile”. Această problemă se poate elimina făcându-se înregistrarea în roșu a stocului de la sfârșitul perioadei de gestiune.

5. CONTABILITATEA CIRCULAȚIEI MĂRFURILOR ÎN UNITĂȚILE CU RIDICATA

5.1 CIRCUITUL COMERCIAL AL MĂRFURILOR

Circulația mărfurilor constă în trecerea bunurilor de la unitățile producătoare la cele de comerț și de aici la consumatorii finali.

Se pot deosebi două forme de circulație a mărfurilor cum ar fi: circulația mărfurilor cu ridicata și circulația mărfurilor cu amănuntul.

Circulația mărfurilor cu ridicata constă în aprovizionarea cu mărfuri în cantități mari de la diverși furnizori în scopul vânzării lor în sortiment comercial către toate unitățile cu amănuntul sau către alți beneficiari. Această circulație se face prin unități specializate de comerț cu ridicata, care au ca și unități operative depozitele cu ridicata. Această circulație constituie o verigă suplimentară. Ea este totuși necesară pe motive că suplinește capacitatea de depozitare a comerțului cu amănuntul, asigură aprovizionarea ritmică a unităților cu amănuntul prin suplinirea capacității de transport a acestora, formarea sortimentului comercial în cazul furnizorilor dispersați și a mărfurilor ce se produc numai în anumite perioade, dar se consumă pe tot parcursul exercițiului financiar. Circulația mărfurilor cu ridicata se poate reda schematic în figura 5.1:

Figura nr. 5.1. Circulația mărfurilor cu ridicata

Prețul de revânzare în cazul circulației mărfurilor cu ridicata este egal cu prețul de cumpărare la care se adaugă adaosul comercial, exprimat în procente (preț intermediar, preț de livrare).

Circulația mărfurilor cu amănuntul încheie procesul circulației mărfurilor, ele ajungând la consumatorul final. Aceasta se derulează prin unități comerciale specializate în vânzarea mărfurilor cu amănuntul, constând în magazine complexe, chioșcuri, tonete etc.

Principalul element stocabil în comerțul cu ridicata este stocul de mărfuri. În general, stocul este definit ca un ansamblu de bunuri, care intervin în ciclul de exploatare al întreprinderii, procurate fie în vederea consumării lor la prima folosință, sau rezultate la sfârșitul unui proces de producție urmând a fi vândute, fie în scopul revânzării lor ca atare.

După rolul în procesul de exploatare al întreprinderii, stocurile se clasifică astfel:

Stocuri de mărfuri constituite din acele bunuri sau elemente stocabile care au fost cumpărate în scopul revânzării lor ca atare, în starea în care au fost cumpărate.

Stocuri de „aprovizionări stocabile” constituite din acele bunuri sau elemente stocabile care au fost cumpărate în scopul consumării lor integrale la prima folosință în procesul de producție sau de comercializare.

Stocuri de produse constituite din acele bunuri sau elemente stocabile care au fost obținute dintr-un proces de producție propriu urmând a fi vândute.

Mărimea stocurilor de mărfuri existente în depozitele cu ridicata este supusă unor modificări constituie sub incidența a două categorii de fluxuri: 1) fluxuri de intrare, 2) fluxuri de ieșire care formează circuitul comercial al mărfurilor cu ridicata:

clienți

clienți

Figura nr. 5.2. Circuitul comercial al mărfurilor cu ridicata

Pentru reflectarea în contabilitate a circuitului comercial, pot fi selectate din planul de conturi general și folosite subsisteme adecvate de conturi, în cadrul cărora să se asigure inventarul permanent al mărfurilor în depozitele cu ridicata.

5.2 ORGANIZAREA EVIDENȚEI OPERATIVE ȘI A CONTABILITĂȚII ANALITICE A MĂRFURILOR

Complexitatea activității comerciale impune o organizare a circuitului comercial a mărfurilor specifică metodelor și tehnicilor adoptate de către fiecare societate comercială, pentru evidența operativă și analitică a stocurilor de mărfuri, precum și a celor de evaluare a fluxurilor de circulație a acestora.

Conceptul de „gestiune” are semnificații teoretice și implicații practice distincte în funcție de contextul în care este folosit și anume:

Administrarea generală cu maximă eficiență a patrimoniului sau a unor bunuri aparținând unei persoane fizice sau juridice de către reprezentantul acesteia.

Totalitatea bunurilor încredințate unei persoane, denumite generic „gestionar” în vederea păstrării și mânuirii lor.

Totalitatea operațiunilor de primire, păstrare și eliberare a bunurilor sau valorilor bănești efectuate de gestionar.

Ultimele două accepțiuni sunt avute în vedere în abordarea metodelor de evidență operativă și analitică a stocurilor de mărfuri. Condițiile înființării gestiunilor de mărfuri nu sunt legiferate. Cu toate acestea doctrina contabilă recomandă unele criterii orientative pentru înființarea gestiunii de mărfuri cum ar fi:

Volumul operațiilor de predare-primire dintr-o perioadă de timp dată. Este cel mai important criteriu în funcție de care se stabilește numărul de gestiuni dintr-o unitate patrimonială. Astfel, într-o unitate patrimonială de dimensiuni reduse poate fi înființată o singură gestiune pentru toate mărfurile pe care le deține, în timp ce într-o unitate patrimonială de dimensiuni mari este necesar să se înființeze gestiuni specializate pe principalele categorii de mărfuri.

Volumul, suprafața și amplasamentul spațiului de depozitare, care conduce, de asemenea la înființarea de gestiuni distincte. În funcție de acest criteriu se pot înființa depozitele centrale sau generale care deservesc întreaga unitate patrimonială sau depozite de repartizare care deservesc de regulă, unități operative proprii, chioșcuri, standuri etc.

Indiferent de criteriile adoptate pentru înființarea gestiunilor de mărfuri, acestea trebuie astfel organizate încât pentru fiecare categorie de stoc a cărui evidență contabilă se realizează cu ajutorul uni cont distinct, aceasta să poată fi identificată faptic și spațial.

Pentru facilitarea controlului gestionar al bunurilor stocabile doctrina contabilă a elaborat iar practica gestionară a confirmat mai multe metode de evidență operativă și analitică a gestiunilor de mărfuri, dintre care, cele mai folosite sunt:

Metoda cantitativ-valorică

Metoda operativ contabilă sau pe solduri

Metoda global valorică

Metoda cantitativ–valorică constă în ținerea la gestiuni a unei evidențe cantitative pe feluri de stocuri cu ajutorul „fișelor de magazie” deschise pentru fiecare element în parte , în care gestionarul calculează stocurile cantitative după fiecare operațiune de intrare sau de ieșire din stoc.

Cu ocazia inventarierilor periodice fișa de magazie permite confruntarea operativă a stocului scriptic cu cel faptic și determinarea plusurilor sau minusurilor de inventar cantitative.

Evidența contabilă analitică se conduce cantitatea valoric la compartimentul contabilității gestiunii stocurilor cu ajutorul „fișelor de cont analitic pentru valori materiale”(vezi anexa nr.6). Se deschide câte o „Fișă de cont pentru valori materiale” pentru fiecare element stocabil în parte, pentru care s-a deschis câte o „Fișă de magazie” distinctă la locul de depozitare.

Concomitent cu înregistrarea fiecărui document de intrare-ieșire în „Fișa de cont analitic pentru valori materiale” se pot înlocui situații centralizatoare respectiv „Situația materialelor intrate” și „Situația materialelor ieșite” în care intrările și ieșirile sunt grupate pe conturile corespondente ale conturilor de stocuri. În acest fel aceste situații centralizatoare stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară a stocurilor de mărfuri.

Principalele operațiuni pe care le presupune această metodă sunt:

La locurile de depozitare a bunurilor

primirea-predarea bunurilor în baza documentelor de dispoziție privind intrarea și ieșirea lor din gestiune;

evaluarea cantităților intrate în sau ieșite din stoc în conformitate cu procedeele de evaluare practicate de unitatea patrimonială și acceptate de doctrina și legislația contabilă;

înregistrarea documentelor dispozitive de intrare-ieșire în „Fișele de cont analitic pentru valori materiale” .

La compartimentele contabilității gestiunii mărfurilor

verificarea necesității, exactității și oportunității operațiunilor de intrare-ieșire de stocuri și confirmare a corectitudinii;

evaluarea cantităților intrate sau ieșite din stoc în conformitate cu procedeele de evaluare acceptate de legislația și doctrina contabilă adoptate de unitate;

înregistrarea documentelor de intrare-ieșire în „Fișele de cont analitic pentru valori materiale” și eventual în situații centralizatoare a intrărilor și ieșirilor de stocuri;

înregistrarea intrărilor și ieșirilor în contul de stocuri de mărfuri;

întocmirea balanței de verificare analitică a contului de mărfuri.

La depozitul SC BIMBO COM SRL evidența operativă și analitică a mărfurilor se ține cu ajutorul acestei metode.

Schematic realizarea evidenței operative și analitice a gestiunilor de mărfuri potrivit metodei cantitativ-valorice este prezentată în figura 5.3.

Figura nr. 5.3. Schema realizării evidenței operative analitice de mărfuri prin metoda cantitativ-valorică

Metoda cantitativ-valorică de evidență operativă și analitică a gestiunilor de mărfuri, prezintă avantajul că poate furniza în orice moment date cu privire la existența și mișcarea mărfurilor. Are însă dezavantajul că necesită un volum mare de muncă prin faptul că înregistrarea mișcărilor cantitative de mărfuri se face pentru necesități de control în vederea asigurării integrității lor, atât în fișele de magazie cât și în fișele de cont analitice de la contabilitatea gestiunii stocurilor.

Metoda operativ- contabilă sau pe solduri constă în ținerea la gestiuni numai a unei evidențe cantitative pe „Fișe de magazie” și la contabilitate o evidență numai valorică pe „Fișe de cont pentru operații diverse”. Lunar se face controlul exactității și concordanței din evidența cantitativă de la gestiuni cu cea valorică, prin întocmirea „Registrului stocurilor”, în care se evaluează stocurile existente din fișele de magazie pe feluri, totalizate pe grupe și pe gestiuni.

Astfel, soldul final al unei gestiuni (SF) se determină pornind de la soldul inițial (SI), la care se adaugă intrările în timpul lunii (I) și se scade ieșirile (E).

SF= SI+I-E

Această metodă se poate aplica cu bune rezultate în cazul aplicațiilor computerizate în cadrul cărora existența și mișcările cantitative a stocurilor sunt urmărite operativ iar cele valorice periodic, cu ocazia înregistrărilor efectuate în contabilitatea gestiunii stocurilor de mărfuri.

Metoda centralizatoare de intrare – ieșire se recomandă a fi folosită în cadrul acelor unități patrimoniale care au o nomenclatură redusă de elemente stocabile. Comparativ cu metoda cantitativ-valorică, această metodă constă în înlocuirea „Fișelor de cont analitic pentru valori materiale” cu „Centralizatorul intrărilor-ieșirilor de mărfuri”, care se deschide separat pentru intrări și separat pentru ieșiri, în acre se operează cantitativ, document cu document. Periodic, de regulă lunar, intrările și ieșirile din „Centralizator” se evaluează și se centralizează cu ajutorul formularului „Evidența analitică a mărfurilor”. Dacă în acest formular se preiau la începutul lunii stocurile din formularele precedente la care se adaugă mișcările curente aceasta poate servi și ca balanță de verificare analitică, cantitativ-valorică a gestiunilor de mărfuri.

Această metodă are în practică o aplicabilitate redusă deoarece reclamă multe centralizatoare cu multe coloane de intră și ieșiri și reclamă dubla înregistrare a mișcărilor cantitative, o dată în „Fișele de magazie” apoi în „Centralizatorul intrărilor-ieșirilor de mărfuri”.

Metoda global-valorică poate fi practicată atunci când nu există obligația legală, iar managerii unităților patrimoniale nu dispun ținerea unei evidențe cantitativ-valorice pentru mărfurile ce fac obiectul unei gestiuni. Conform acestei metode evidența operativă a elementelor stocabile se realizează la locul de depozitare cu ajutorul „Fișelor de magazie”, iar la compartimentul contabilitate gestiune a stocurilor se realizează numai o evidență global-valorică cu ajutorul „Fișei de cont pentru operații diverse”.

Verificarea concordanței dintre stocurile existente la locuri de depozitare și soldul global valoric din „Fișa de cont pentru operații diverse” se face lunar sau la alte perioade prin:

evaluarea stocurilor scriptice din „Fișele de magazie” prin procedeele concordante cu evaluarea intrărilor și ieșirilor și confruntarea sumei acestora cu soldul global valoric din „Fișa de cont pentru operații diverse”;

inventarierea faptică a stocurilor, confruntarea cu stocurile scriptice din „Fișa de magazie”, evaluarea stocurilor faptice din listele de inventariere și confruntarea sumei lor cu soldul global valoric din „Fișa de cont pentru operații diverse”

Această metodă prezintă serioase avantaje dintre care cel mai semnificative ar fi reducerea volumului de muncă prin eliminarea „Fișelor de cont analitic pentru valori materiale” de la compartimentul contabilității gestiunii stocurilor.

5.3. SISTEMUL DE DOCUMENTE FOLOSITE ÎN CIRCULAȚIA MĂRFURILOR

În cadrul sistemului de documente se cuprind documentele întocmite la locul și în momentul producției operațiilor economice pe feluri de operații – intrări și ieșiri –care constituie purtătorii de informații ai sistemului informațional contabil.

Cu ocazia intrărilor de mărfuri se folosesc: „Factura”, primită de la furnizor o dată cu mărfurile cumpărate și „Nota de recepție și constatare diferențe”, întocmită cu ocazia recepției acestora; „Bonul de predare – transfer – restituire” cu ocazia intrării de mărfuri de la alte subunități ale întreprinderii; sau „Bonul de primire”, cu ocazia primirii de bunuri în consignație.

Cu ocazia ieșirilor de mărfuri se întocmesc următoarele documente: „Factura”, „Dispoziția de livrare”, „Aviz de însoțire a mărfii”, cu ocazia vânzării.

În vederea asigurării aprovizionării cu mărfuri unitățile patrimoniale trimit către furnizori comenzi, iar pe baza acestora vor încheia Contracte economice. Unele societăți înlocuiesc contractele economice cu confirmarea la comandă, serviciul de aprovizionare organizează o evidență operativă care cuprinde: Registrul de comenzi și Fișa de urmărire a executării comenzilor. În cazul în care se execută comanda și contractul de aprovizionare, societatea cumpărătoare primește de la furnizor Avizul de însoțire a mărfii sau factura.

Avizul de însoțire a mărfii se emite de compartimentul vânzări și servește ca document pentru eliberarea și scăderea depozitului, a mărfurilor și a altor valori destinate vânzării, trimise spre prelucrare la terți etc. Este un document justificativ care însoțește mărfurile pe timpul transportului(vezi anexa nr.3).

Nota de intrare recepție și constatare de diferențe se întocmește, în situația în care mărfurile se primesc în tranșă sau sosesc înaintea primirii facturi de la furnizor, precum și în situația în care mărfurile au fost achitate și lăsate în custodie furnizorului(vezi anexa nr.4).

Factura este un document justificativ, cu regim special. Ea se întocmește în trei exemplare. Facturile justifică cumpărarea de materiale, iar livrarea mărfurilor către terți se face pe bază de factură(vezi anexa nr.2).

Factura servește ca document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a produselor și a mărfurilor livrate, lucrărilor executate și serviciilor prestate. Factura este un document care însoțește marfa pe timpul transportului. Pentru cumpărător factura reprezintă documentul de încărcare în gestiune.

Fișa de magazie este un document de evidență operativă a stocurilor de mărfuri din depozit și se întocmește pentru fiecare fel, calitate sau sortiment de marfă(vezi anexa nr.5).

Comanda este un document de dispoziție care conține ordinul de efectuare a unei operații economice, precum și indicațiile necesare executării ei, nefăcând dovada executării operației(vezi anexa nr.1). Un alt document de dispoziție ar fi dispoziția de livrare.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat ori înregistrat în contabilitate.

Documentele referitoare la valorile materiale intrate în unitate (facturi, note de intrare – recepție, avize de expediție) după înregistrarea în fișele de magazie, se predau serviciului aprovizionare. După verificare, avizare și înregistrare în evidența tehnico – operativă a aprovizionării, aceste documente se transmit la compartimentul financiar – contabil.

Documentele referitoare la valorile materiale ieșite din depozitele unității se predau direct la compartimentul contabilitate.

Documentele prezentate în acest subcapitol se găsesc anexate la sfârșitul lucrării.

5.4. CONTABILITATEA SINTETICĂ A MĂRFURILOR

Mărfurile sunt formate din bunurile achiziționate în vederea revânzări în aceeași stare.

Sunt asimilate stocurilor de mărfuri și acele elemente din celelalte categorii de stocuri (materii prime, materiale, obiecte de inventar) achiziționate de la terți, care ulterior sunt redistribuite (redestinate) – fiind disponibile – pentru a fi vândute în starea în care au fost cumpărate.

În vederea organizării contabilității sintetice a mărfurilor se apelează la conturile sintetice de gradul I din grupa 37 „Mărfuri”:

contul 371 „Mărfuri”;

contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri”.

Alte conturi folosite în vederea organizări contabilității sintetice a mărfurilor sunt:

397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor”;

4428 „Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă”.

Contul 371 „Mărfuri” ține evidența existenței și mișcării mărfurilor aflate în depozite, precum și în unitățile cu amănuntul. Este un cont de active circulante materiale, cu funcție contabilă de activ.

Se debitează cu toate intrările de mărfuri în gestiunea unității, la preț de înregistrare, pe diverse căi, cum ar fi:

achiziționarea de mărfuri de la furnizori, în corespondență cu contul 401 „Furnizori”; 408 „Furnizori – facturi nesosite”, cu prețul de achiziție fără TVA;

aduse ca aport în natură la capital de asociați în corespondență cu contul 456 „Decontări cu asociații privind capitalul”;

readuse din custodie, păstrare sau consignație, de la terți, în corespondență cu contul 357 „Mărfuri în custodie sau consignație la terți”;

plusuri constatate la inventariere, în corespondență cu contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile”;

primite prin donație sau cu titlu gratuit în corespondență cu contul 771 „Venituri excepționale din operațiuni de gestiune”;

transferate din gestiunea altor stocuri redistribuite spre vânare în corespondență cu conturile 300 „Materii prime”; 301 „Materiale consumabile”; 321 „Obiecte de inventar”;

cu valoarea taxei pe valoarea adăugată cuprinsă în prețul de vânzare cu amănuntul cu care sunt înregistrate mărfurile la intrare în corespondență cu contul 4428 „TVA neexigibilă”.

Se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din patrimoniul unității:

prin vânzare, în corespondență cu contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile”;

cu adaosul comercial aferent mărfurilor vândute, când prețul de înregistrare este prețul de vânzare, în corespondență cu contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri”;

cu taxa pe valoarea adăugată aferentă mărfurilor vândute cu amănuntul în corespondență cu contul 4428 „TVA neexigibilă”;

date în custodie sau consignație în corespondență cu contul 357 „Mărfuri în custodie”;

constatate lipsă la inventar și perisabilități în corespondență cu contul 607 „Cheltuieli privind mărfurile”;

pierderi din calamități în corespondență cu contul 671 „Cheltuieli excepționale privind operațiile de gestiune”.

Soldul debitor reprezintă valoarea mărfurilor existente în stoc la prețul de înregistrare.

Contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” ține evidența adaosului comercial (marja comerciantului) aferent mărfurilor existente în gestiunea unității cu activitate comercială, cheltuielilor de achiziție, transport, manipulare, a taxelor nedeductibile și a diferențelor dintre prețul de înregistrare standard și cel efectiv de cumpărare a mărfurilor. Este un cont de active circulante materiale, grupa conturilor de rectificare a prețului de înregistrare a mărfurilor, în vederea obținerii costului efectiv de achiziție. Are o funcție contabilă de activ.

Se debitează cu :

cheltuieli și diferențele de preț aferente mărfurilor intrate în gestiune cuprinse în factura furnizorului prin creditul contului 401 „Furnizori”;

cheltuieli de transport, manipulare comisioane etc., achitate direct prin creditul contului 5121 „Cheltuieli la bănci în lei” și contul 531 „Casa”.

Se creditează cu diferențe de preț repartizate asupra mărfurilor vândute sau lipsă la inventar prin debitul contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile”.

Soldul debitor reprezintă diferențele de preț aferente mărfurilor existente în stoc.

Rezultă că prețul de înregistrare în contul 371 „Mărfuri” poate fi:

prețul efectiv de cumpărare;

prețul prestabilit de cumpărare;

prețul de vânzare care include în structura lui adaosul comercial.

Cazul a și b este comun tuturor stocurilor. În situația utilizării prețului de vânzare (cazul c) în contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” se înregistrează atât cheltuielile de aprovizionare și diferențele de preț (cazul a și b) cât și adaosul comercial, ceea ce impune desfășurarea lui în conturi de gradul II:

contul 3781 „Diferențe de preț din cheltuieli de aprovizionare” cu funcție de activ;

contul 3782 „Diferențe de preț din adaos comercial” cu funcție de pasiv.

Contul 3782 se creditează cu adaosul comercial aferent mărfurilor achiziționate, intrate în gestiune prin debitul contului 371 „Mărfuri” și se debitează cu adaosul comercial pentru mărfurile vândute prin creditul contului 371 „Mărfuri”. Soldul creditor al contului reprezintă adaosul comercial al mărfurilor aflate în soc.

Contul 397 „Provizioane pentru deprecierea mărfurilor” ține evidența constituirii, de regulă la sfârșitul exercițiului, a provizioanelor pentru deprecierea mărfurilor, precum și a suplimentării, eliminării sau anulării acestora, potrivit legii. Este un cont din clasa conturilor de acțiune circulante, grupa conturilor rectificative, cu funcție contabilă de pasiv.

Se creditează cu valoarea provizioanelor pentru deprecieri constituite pe feluri de provizioane prin debitul conturilor 6814 „Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante” și 6873 „Cheltuieli excepționale privind provizioane pentru deprecieri”.

Se debitează în exercițiul următor cu sumele reprezentând provizioanele anulate pentru stocurile ieșite din gestiune ca urmare a utilizării sau valorificării lor, prin creditul conturilor 7814 „Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante” și 7873 „Venituri excepționale din provizioane pentru deprecieri”.

Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor constituite pentru stocurile existente în gestiune și neutilizate.

Contul 4428 „Taxa pe valoarea adăugată neexigibilă” ține evidența taxei pe valoarea adăugată neexigibilă rezultată din vânzările și cumpărările de bunuri, servicii, lucrări efectuate cu plata în rate, precum și cea inclusă în prețul de vânzare cu amănuntul la unitățile comerciale ce țin evidența la acest preț. Este un cont bifuncțional.

Se creditează cu:

TVA aferentă livrărilor de bunuri, prestări de servicii și executării de lucrări cu plata în rate prin debitul contului 411 „Clienți”;

TVA aferentă livrărilor de bunuri, prestărilor de servicii, executărilor de lucrări pentru care nu s-au întocmit facturi prin debitul contului 418 „Clienți – facturi de întocmit”;

TVA aferentă mărfurilor din unitățile comerciale cu amănuntul prin debitul contului 371 „Mărfuri”;

TVA aferentă cumpărăturilor efectuate cu plata în rate, precum și cea aferentă facturilor sosite, devenită deductibilă, prin debitul contului 4426 „Taxa pe valoarea adăugată deductibilă”.

Se debitează cu:

TVA, aferentă facturilor nesosite, prin creditul contului 408 „Furnizori – facturi nesosite”;

TVA, aferentă cumpărăturilor efectuate cu plata în rate, prin creditul conturilor 401 „Furnizori” și 404 „Furnizori din imobilizări”;

TVA, aferentă vânzărilor de mărfuri din unitățile comerciale cu amănuntul, prin creditul contului 371 „Mărfuri”;

TVA, aferentă vânzărilor de bunuri, serviciilor sau prestatorilor de lucrări cu plata în rate, devenită exigibilă în cursul exercițiului, prin creditul contului 4427 „Taxa pe valoarea adăugată colectată”.

Soldul contului reprezintă taxa pe valoarea adăugată neexigibilă.

5.5. CONTABILITATEA FLUXURILOR DE INTRARE

În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în programul de aprovizionare, unitățile patrimoniale emit către furnizori comenzi, iar pe baza acestora încheie contracte economice, în care se precizează mărfurile ce se achiziționează, cantitățile și termenele de livrare, modalitățile și termenele de plată, condițiile de transport și ambalare.

Aprovizionarea fără delegat (pe răspunderea furnizorului) are loc în concordanță cu prevederile contractuale și ale graficului de livrări. Pe baza acestuia se întocmește „Dispoziția de livrare” în conformitate cu care se procedează la autorecepția lotului de mărfuri, întocmindu-se un „Proces verbal de recepție”.

Cărăușul asigură transportul mărfurilor la destinație, ca documente însoțitoare în timpul transportului menționăm „Scrisoare de trăsură”, „Scrisoare de transport”, etc.

Beneficiarul lotului de mărfuri numește o comisie de recepție care procedează la recepția cantitativă și calitativă a lotului de marfă.

Comisia de recepție urmărește concordanța cu prevederile din contract și documentele de livrare și transport, întocmind „Note de recepție și constatare diferențe”. Prin acest document mărfurile necorespunzătoare calitativ sau în neconcordanță cu comanda, sunt respinse la recepție, preluate în custodie și ținute la dispoziția furnizorului. În nota de recepție, marfa se evaluează la costul de achiziție, sau la preț de vânzare. Pe baza documentelor primare se fac investigări în evidența operativă (fișa de magazie, raportul de gestiune) și se întocmesc documente centralizatoare, care se înregistrează în contabilitatea sintetică.

Aprovizionarea prin delegat propriu are loc când furnizorul și beneficiarul se află în aceeași localitate. Delegatul întreprinderii se prezintă la furnizor cu o comandă și o delegație de ridicare a mărfurilor. Delegatul participă la recepția mărfurilor, le preia și semnează documentele de livrare (dispoziție de livrare și Factura), acesta poartă răspunderea înregistrării locului de marfă.

La întreprinderea beneficiară, se procedează la recepția cantitativă și calitativă a lotului de mărfuri și se întocmește „Nota de recepție și constatare de diferențe”.

Aprovizionarea prin delegat al furnizorului presupune prezentarea acestuia la unitatea beneficiară unde se verifică mărfurile de către comisia de recepție și se întocmesc documentele de recepție.

Aprovizionarea mărfurilor cu ridicata, se face pe bază de contract sau de comandă. Acestea sunt supuse recepției de către comisia de primire a mărfurilor, formată din șeful de depozit, gestionarul primitor, delegatul care a preluat marfa de la unitatea de transport sau de la furnizor.

Comisia de recepție verifică mărfurile sosite cu cele înscrise în documentele însoțitoare întocmind „Nota de recepție și constatare de diferențe” sau „nota de recepție-calculație”.

În cazul în care se constată diferențe se sistează recepția întocmindu-se și comunicându-se furnizorului „Procesul – verbal de sistare a recepției”. La recepție se pot constata două feluri de diferențe: 1) în plus și 2) în minus.

Diferențele în plus rezultă din primirea unei cantități de mărfuri mai mare decât cea înscrisă în documentele însoțitoare. Dacă este nevoie de această marfă primită în plus, ea se recepționează și se achită furnizorului prin întocmirea unei „Dispoziții de plată”, solicitându-se furnizorului o factură suplimentară. Dacă nu este nevoie de această marfă ea se restituie furnizorului.

Diferențele în minus, rezultă în situații inverse și pot fi: a) soluționabile sau b) nesoluționabile în momentul recepției.

a) Cele soluționabile apar în cazul în care la recepție s-au putut stabili cauzele și vinovații ce au generat lipsa. Acestea pot fi:

a1) din vina furnizorului, situație în care se întocmește refuz de plată pentru diferență și deci nu se încarcă gestiunea cu mărfurile constatate lipsă la recepție, urmând a s achita acestuia numai contravaloarea mărfurilor efectiv primite.

Pentru exemplificare, considerăm că la depozitul SC BIMBO COM SRL se primește un lot de mărfuri însoțite de o factură care cuprinde; preț de facturare fără TVA 35.000.000 lei și TVA (19%) 6.650.000 lei, la recepție constându-se o lipsă din vina furnizorului în valoare de 1.200.000 lei fără TVA (evidența mărfurilor ținându-se în prețuri de cumpărare).

Rezolvarea contabilă a acestui caz presupune:

Înregistrarea mărfurilor efectiv primite, fără luarea în considerare a facturii remis, care se returnează furnizorului:

–––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

––––––––––––––––––x––––––––––––––––––-

2. Înregistrarea facturii corecte venite de la furnizor și a TVA-ului devenit exigibil la decontare cu statul.

–––––––––––––––––x–––––––––––––––––––-

–––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

a2) din vina cărăușului sau a delegatului, caz în care mărfurile lipsă se recuperează de la aceștia, de regulă, evaluate la prețul de vânzare practicat de unitatea comercială cu ridicata.

Pentru exemplificare, reluăm exemplul anterior considerând că: se constată o lipsă de mărfuri din vina cărăușului de 800.000 lei fără TVA care urmează a se recupera de la acesta la un preț de vânzare de 980.000 lei și o lipsă din vina delegatului de 400.000 lei fără TVA care se impută la un preț mediu de vânzare de 490.000 lei.

Rezolvarea contabilă a acestui caz presupune:

1. Înregistrarea facturii primite de la furnizorii și a recepției mărfurilor efectiv intrate în depozitul cu ridicata:

–––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

––––––––––––––––––x–––––––––––––––––––

2. Înregistrarea drepturilor de creanță față de:

cărăușul „x” [980.000+(980.000·19%)])=1.166.200

delegatul „Y” [490.000+(490.000·19%)]= 583.100

TOTAL = 1.749.300

a3) dacă lipsa la recepție se încadrează în normele admise de perisabilitate, acesta ar afecta cheltuielile privind mărfurile cumpărate.

Presupunând că în exemplul anterior, la recepție se constată o perisabilitate admisă de 500.000 lei fără TVA, înregistrarea facturii primite de la furnizori și a mărfurilor efectiv înregistrate în depozitul cu ridicata se va face prin formula contabilă:

–––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

––––––––––––––––––x–––––––––––––––––––

b) În cazul lipsurilor nesoluționabile în momentul recepției acestea se vor contabiliza în contul 473 „Decontări din operații în curs de clarificare”. Reluând exemplul anterior și considerând o lipsă nesoluționate în momentul recepției de 1.200.000 lei înregistrarea contabilă ar fi următoarea:

–––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

––––––––––––––––––x–––––––––––––––––––

Cu ocazia soluționării acestor diferențe se pot ivi două situații:

b1) imputare acestora, persoanele vinovate, la un preț de vânzare cu amănuntul, fără TVA, de exemplu, de 1.500.000 lei și TVA 19%, caz în care înregistrările vor fi:

–––––––––––––––––x–––––––––––––––––––-

–––––––––––––––––x–––––––––––––––––––-

b2) trecerea acestora pe cheltuieli, în lipsă de vinovați sau ca urmare a prescripției extinctive a termenului de clarificare, caz în care înregistrările contabile ar fi:

–––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

––––––––––––––––––x–––––––––––––––––––

În cazul în care se constată diferențe de calitate se refuză plata contravalorii mărfurilor, ele înregistrându-se în contul 8033 „Valori materiale primite în gestiune sau în custodie”, acestea fiind puse la dispoziția furnizorului. Se înregistrează în partidă simplă la preț de facturare fără TVA, prin formula contabilă:

8033 Valori materiale primite în custodie sau gestiune 35.000.000

Evidența mărfurilor aprovizionate în vederea desfacerii en-gros se ține cantitativ valoric pe fiecare sortiment de achiziție pe fișe de magazie.

Fișa de magazie este un document de evidență operativă a magaziei (depozitului) și se întocmește separat pentru fiecare calitate sau sortiment de stocuri de mărfuri (est prezentată la anexe).

Pentru fiecare factură primită de la furnizor se întocmește câte o Notă de recepție și constatare de diferențe în care se consemnează integral datele din factură: furnizorul, denumirea mărfii, preț unitar, fără TVA, cantitatea și valoarea totală.

Toate aceste Note de recepție și constatare de diferențe și facturile aferente se centralizează după care se întocmește Nota contabilă pentru înregistrare în contabilitate a intrărilor de mărfuri în depozit.

Exemplu: Pe baza facturii nr.245 din 2.03.2001, la depozitul SC BIMBO COM SRL are loc o aprovizionare cu mărfuri în valoare de 15000000lei TVA 19%.

Înregistrarea contabilă va fi:

––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

17.850.000 % = 401 „Furnizori” 17.850.000

––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––-

5.6 CONTABILITATEA FLUXURILOR DE IEȘIRE A MĂRFURILOR

Principalul flux de ieșire a mărfurilor din depozitele cu ridicata este reprezentat de vânzarea acestora către alți intermediari, de regulă, societăți comerciale specializate în comerțul cu amănuntul sau direct către consumatori finali.

Mai pot apare ca fluxuri de ieșire secundare cum ar fi: 1) lipsurile la inventariere; 2) mărfuri trimise în custodie sau în consignație; 3) mărfuri retrase din aportul în natură al întreprinzătorului individual și 4) donațiile și pierderile din calamități naturale. Contabilitatea acestor fluxuri de ieșire a mărfurilor este influențată de doi factori:

prețurile la care se ține evidența existenței și mișcării mărfurilor în contul 371 „Mărfuri”;

natura fluxurilor de ieșire a mărfurilor.

Unitățile cu ridicata folosesc pentru ținerea evidenței mărfurilor prețul cu ridicata sau prețul de cumpărare. Este posibil să se evalueze stocurile de mărfuri și la preț de vânzare, caz în care pe lângă contul 371 Mărfuri se folosește și contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri”. În acest caz, la sfârșitul perioadei de gestiune sau la sfârșit de exercițiu financiar este necesar să se determine adaosul comercial aferent mărfurilor vândute, calculându-se coeficientul mediu de adaos conform relației:

unde: ka – coeficientul mediu de adaos

Si – soldul inițial

Rc – rulaj creditor

Rd – rulaj debitor

Cu coeficientul ka astfel determinat se înmulțește valoarea mărfurilor vândute rezultând adaosul aferent acestora:

Acv = Rc ct 371·ka

unde: Acv – adaosul comercial aferent mărfurilor vândute

Cu adaosul aferent mărfurilor vândute contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” se debitează.

Vom prezenta în continuare câteva exemple de fluxuri de ieșire a mărfurilor din depozitele cu ridicata :

1. Vânzările de mărfuri către clienți însoțite de documente fiscale (facturi și chitanțe fiscale), pe care le ilustrăm prin următorul exemplu:

Din depozitul SC BIMBO COM SRL se livrează unui detailist SC ABC SRL mărfuri însoțite de factură care cuprinde preț de livrare fără TVA 7.800.000 lei și TVA 19%.

Admitem pentru simplificare că această livrare este singurul flux de ieșire a mărfurilor în decursul unei perioade de gestiune. Prin urmare, filierele de înregistrări contabile vor fi influențate de prețurile la care se ține evidența acestui stoc de mărfuri și anume:

a) În cazul în care evidența mărfurilor se ține în prețuri de cumpărare, presupuse a fi de 6.240.000 lei, înregistrările contabile sunt:

–––––––––––––––––x–––––––––––––––––––

–––––––––––––––––x–––––––––––––––––––-

––––––––––––––––x––––––––––––––––––––

––––––––––––––––-x––––––––––––––––––––

b) În cazul în care evidența mărfurilor se ține în prețuri de vânzare, presupunând că la finele perioadei de gestiune s-a determinat un coeficient mediu de repartizare a adaosului comercial (după relația prezentată anterior) de 20%, formulele contabile sunt:

–––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

–––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

–––––––––––––––––––x––––––––––––––––––

–––––––––––––––––––x–––––––––––––––––-

2. Lipsurile de mărfuri la inventariere care pot fi: a) soluționabile în momentul inventarierii și b) imputabile sau neimputabile. Se înregistrează în contabilitatea financiară filierele înregistrării contabile fiind similare cu diferențele de preț în minus constatate la recepție, combinat eventual cu utilizarea contului 378 „Diferențe de preț la mărfuri” în cazul în care evidența stocului de mărfuri din contul 371 „Mărfuri” se ține la prețuri de vânzare.

3. Donații și pierderi din calamități naturale generează în contabilitatea financiară cheltuieli excepționale. De exemplu: O donație în mărfuri în valoare de 1.500.000 lei (preț de vânzare fără TVA) se va înregistra astfel:

a) în cazul în care evidența mărfurilor donate se ține în prețuri de cumpărare considerate a fi de 1.200.000 lei:

––––––––––––––––––––––-x––––––––––––––

1.200.000 6712 Donații și subvenții acordate = 371 Mărfuri 1.200.000

––––––––––––––––––––––-x––––––––––––––

––––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

285.000 635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe = 4427 TVA colectată 285.000

și vărsăminte asimilate

––––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

b) în cazul în care evidența mărfurilor donate se ține în prețurile de vânzare, coeficientul de repartizare a adaosului comercial calculat pentru perioada de gestiune în care se face donația fiind de 20%:

–––––––––––––––––––x–––––––––––––––––-

–––––––––––––––––––x––––––––––––––––––

––––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

285.000 635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe = 4427 TVA colectată 285.000

și vărsăminte asimilate

––––––––––––––––––––––x––––––––––––––––––––––

În continuare vom prezenta o vânzare de mărfuri din depozitele societății BIMBO COM SRL, pe baza facturii fiscale și încasarea contravalorii acesteia.

La vânzarea mărfurilor din depozit se întocmește Factura fiscală în care se înscriu toate mărfurile livrate, cantitatea, prețul unitar fără TVA, valoarea fără TVA, TVA-ul. Factura este un act justificativ pentru decontare (încasare-plată) contravalorii ei.

Tabelul 4.

Factura fiscală

Calculăm valoarea de achiziție a mărfurilor livrate cu factura din exemplu:

Tabelul 5.

Nota de recepție

Diferența dintre valoarea de livrare de 8 900 000 și cea de achiziție 6 550 000 lei în sumă de 2 350 000 reprezentând adaosul comercial aferent mărfurilor livrate care se înregistrează în contabilitate astfel:

–––––––––––––––––––x–––––––––––––––––

2.350.000 371.01 „Mărfuri în depozit” = 378.01 „Diferențe de preț 2.350.000

aferente mărfurilor

din depozit”

–––––––––––––––––––x–––––––––––––––––

Înregistrarea în contabilitate a facturilor de livrare a mărfurilor:

––––––––––––––––-x––––––––––––––––––––

––––––––––––––––-x––––––––––––––––––––

Descărcarea gestiunii depozitului:

––––––––––––––––––x––––––––––––––––––

––––––––––––––––––x––––––––––––––––––

Înregistrarea încasării prin bancă a facturilor de livrare a mărfurilor:

–––––––––––––––––––––-x–––––––––––––––

10.591.000 5121 Conturi la bănci în lei = 411 Clienți 10.591.000

––––––––––––––––––––––x––––––––––––––-

5.7. REDUCERI DE PREȚ

Derularea tranzacțiilor de vânzăre – cumpărăre presupune, într-un mediu de piață concurențial, operarea cu reduceri de preț, destinate să „plătească” fidelitatea unui client, respectarea întocmai a unei clauze contractuale, achitarea înainte de termen a unei datorii și, nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărarea ceea ce atrage creșterea cifrei de afaceri.

În practică apar situații în care furnizorul acordă la valoarea rezultată din aplicarea prețului negociat anumite reduceri care influențează atât vânzările, cât și cumpărările, în funcție de poziția pe care o are unitatea de vânzător, respectiv cumpărător.

În literatura de specialitate și în practica afacerilor sunt întâlnite două categorii de reduceri de preț practicate de vânzător și anume:

– reduceri de natură comercială (sau reduceri comerciale), care au o influență directă asupra mărimii nete a unei facturi;

– reduceri de natură financiară (sau reduceri financiare), care poartă denumirea de sconturi (numite și sconturi de decontare sau sconturi de casă)

În categoria reducerilor cu caracter comercial se cuprind:

a. Rabaturile – reprezintă reduceri practicate, în mod excepțional, asupra prețului de vânzare convenit anterior, între furnizor și client, atunci când se constată diferențe de calitate sau abateri de la standarde pentru mărfurile ce fac obiectul tranzacției;

b. Remizele – reprezintă reduceri practicate în mod obișnuit asupra prețului de vânzare, ținându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanța cumpărătorului în clientela vânzătorului. Remiza corespunde, în general, unui procent aplicat asupra prețului brut, procent prevăzut în oferta de prețuri a întreprinderii sau care rezultă din negociere între cei doi parteneri comerciali.

c. Risturnurile – reprezintă reduceri de preț calculate asupra ansamblului operațiilor efectuate cu același cumpărător pe o perioadă determinată.

Reducerile comerciale nu se înregistrează în contabilitate dacă sunt acordate în momentul facturării, deci nu se regăsesc în valoarea de intrare a mărfurilor. Dacă acestea se acordă după expedierea mărfurilor și întocmirea facturilor ele sunt înscrise în „facturi de reducere”, situație în care se modifică și valoarea de intrare inițială a mărfurilor respective.

Reducerile financiare apar sub forma „sconturilor de decontare” și constau în reduceri acordate clienților care îți achită mărfurile achiziționate înaintea termenului de exigibilitate a datoriei.

Scontul de decontare se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra valorii facturii la prețul curent sau asupra valorii comerciale nete, dacă au fost acordate reduceri comerciale.

Altfel spus, scontul de decontare reprezintă o bonificație acordată clientului de către furnizor pentru plata cu anticipație a unei sume datorate de client. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru furnizor, care este beneficiarul plății (încasează o sumă înainte de scadență) și un venit financiar pentru client, care efectuează o plată înainte de scadență.

Sub aspectul metodologiei de calcul și contabilizare trebuie reținute următoarele reguli:

toate reducerile de preț sunt înscrise în factură;

reducerile comerciale premerg reducerile financiare;

reducerile sunt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele sau sumele absolute ale fiecărei categorii de reducere se aplică asupra „netului” anterior;

în cadrul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile și apoi remizele și risturnurile;

scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială, adică la netul comercial;

taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul „net” determinat (fie la prețul comercial, dacă nu există reduceri financiare, fie la netul financiar, în caz contrar) și se adună pentru a obține „totalul facturii”;

reducerile comerciale, acordate inițial, adică în momentul întocmirii facturii de vânzare-cumpărare, deși înscrise în factură, nu se contabilizează nici la furnizor, nici la client;

reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se contabilizează ca o cheltuială financiară la cel care îl acordă (furnizorul) și ca un venit financiar la cel care îl primește (clientul).

Cum la societatea BIMBO COM SRL nu se practică nici un fel de reduceri de preț vom lua următorul exemplu ipotetic:

Presupunem că totalul brut al unei facturi pentru vânzări este de 4500000 lei; rabatul pentru defecte de calitate este de 300000 lei; remiza pentru vânzări superioare sumei de 4000000 lei este de 5%; remize pentru poziția preferențială a cumpărătorului în clientela întreprinderii este de 10%, scontul de decontare pentru plata înainte de scadență este de 2%; TVA 19%.

Factura simplificată se prezintă astfel:

Valoarea brută a mărfurilor vândute 4500000

(-) Rabat 300000

(-) Remiza 1 (pentru vânzări superioare 4200000

sumei de 4000000 lei) 4200000·5% 210000

3990000

(-) Remiza 2 (pentru importanța clientului) 3990000

3990000·10% 3591000

(-) Scont de decontare: 3591000 x 2% 71820

NET FINANCIAR 3519180

(+) TVA: 3519180 x 19% 668644

NET DE PLATĂ (TOTAL FACTURĂ) 4187824

Această factură, care comportă reduceri comerciale și financiare, se contabilizează astfel:

În contabilitatea furnizorului:

a) vânzarea mărfurilor

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

4259644 411 „Clienți” = % 4259644

3591000 707 „Venituri din 3591000

vânzarea mărfurilor”

668644 4427 „TVA colectată” 668644

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

b) înregistrarea scontului de decontare acordat

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

71820 667 „Cheltuieli privind = 411 „Clienți 71820

sconturile acordate”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

În contabilitatea clientului:

achiziția mărfurilor

–––––––––––––––––––x–––––––––––––––––

4259644 % = 401 „Furnizori” 4259644

3591000 371 „Mărfuri” 3591000

668644 4426 „TVA deductibilă” 668644

–––––––––––––––––––x––––––––––––––––-

înregistrarea scontului de decontare obținut:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

71820 401 „Furnizori” = 767 „Venituri din 71820

sconturi obținute”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

6. CONTABILITATEA CIRCULAȚIEI MĂRFURILOR CU AMĂNUNTUL

6.1. EVIDENȚA OPERATIVĂ A MĂRFURILOR ÎN UNITĂȚILE COMERCIALE CU AMĂNUNTUL

Circulația mărfurilor cu amănuntul încheie procesul mărfurilor cu amănuntul, ele ajungând la consumatorul final. Aceasta se derulează prin unități comerciale specializate în vănzarea mărfurilor cu amănuntul, constând în magazine complexe, chioșcuri, tonate, etc.

La unele unități comerciale de vânzare cu amănuntul sunt organizate și depozite de repartizare în care se primesc mărfurile de la furnizori, distribuindu-se apoi în sortiment comercial magazinelor. Ca atare, aprovizionarea unităților cu amănuntul se poate face fie prin unitățile cu ridicata, fie prin alți diverși intermediari, fie direct de la furnizori.

Metoda de organizare a contabilității analitice a mărfurilor folosită la magazinele cu amănuntul ale SC BIMBO COM SRL, este metoda global-valorică care constă în ținerea evidenței numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate.

Potrivit acestei metode, la evidența operativă a fiecărei gestiuni nu se mai întocmește și înregistrează mișcările se stocuri de mărfuri în fișa de magazie, cantitative pe fiecare fel și sort de mărfuri. Fișele de magazie sunt înlocuite cu Raportul de gestiune, în care se consemnează:

soldul la începutul perioadei, separat pentru marfă și pentru ambalaje

intrările de mărfuri pe bază de documente; Aviz de însoțire; Factură; Notă de intrare, recepție și constatare diferențe; Inventar; Proces verbal; etc.

vânzări de mărfuri și ambalaje, în funcție de modalitatea de vânzare, în funcție de modalitatea de vânzare

soldul la sfârșitul perioadei separat pentru mărfuri și pentru ambalaje

În raportul de gestiune sunt înregistrate zilnic, valoric intrările și ieșirile, pe baza documentelor justificative și se stabilește soldul la sfârșitul zilei.

Raportul de gestiune zilnic se întocmește în două exemplare, din care exemplarul 1, împreună cu documentele justificative, este transmis la compartimentul de contabilitate.

Raportul de gestiune zilnic este prezentat la sfârșitul lucrării la anexa nr.7.

La serviciul de contabilitate se verifică legalitatea și realitatea documentelor înscrise în raportul de gestiune, prețurile, precum și evaluarea împreună cu celelalte calcule, astfel că după ce se constată corecta și legala lor alcătuire le vizează și le înregistrează în fișa contabilă analitică ținută pentru fiecare gestiune în parte.

Controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii, cu cea din contabilitate se face periodic, în principal, prin confruntarea soldurilor din raportul de gestiune cu soldurile din fișa contabilă analitică.

La sfârșitul fiecărei luni se întocmește Balanța de verificare prin care se asigură controlul înregistrărilor în contabilitatea analitică, fie pe sortimente, fie global valoric.

Controlul efectiv asupra gestiunii mărfurilor se realizează prin inventariere.

6.2. CONTABILITATEA FLUXURILOR DE INTRARE – IEȘIRE A MĂRFURILOR ÎN UNITĂȚILE CU AMĂNUNTUL

Societățile comerciale specializate în comerțul cu amănuntul constituie veriga finală a distribuției mărfurilor către populație. Unitatea operativă „generică” este magazinul de desfacere cu amănuntul care poate fi specializat în desfacerea diferitelor categorii de mărfuri: alimentare, nealimentare, mixte, etc. Marile magazine comerciale cu amănuntul sunt de regulă, substructurate pe „raioane de mărfuri” specializate în desfacerea unui sortiment restrâns de mărfuri cum ar fi: textile, confecții, încălțăminte, etc.

Factorul specific care particularizează filierele de înregistrări contabile a fluxurilor de intrare-ieșire a mărfurilor în magazinele cu amănuntul este evaluarea stocurilor din contul 371 „Mărfuri” în prețuri de vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA, din necesități de control gestionar. Întrucât TVA-ul cuprins în prețurile de vânzare cu amănuntul este exigibil la decontare cu statul numai în momentul vânzării efective a mărfurilor prin magazinele cu amănuntul, pe durata stocării acestora, se va evidenția cu ajutorul contului 4428 „TVA neexigibilă”.

Ilustrăm cele prezentate mai sus, prin următorul exemplu ipotetic:

Un magazin cu amănuntul se aprovizionează de la furnizori de mărfuri însoțite de facturi care cuprind prețuri de cumpărare fără TVA de 4500000 lei și TVA 19% pentru care practică un adaos comercial de 30%. În cursul lunii magazinul realizează încasări în numerar de 3000000 lei cu care se descarcă gestiunea acestuia, în condițiile unui coeficient mediu de repartizare al adaosului comercial calculat pentru luna respectivă de 23%.

Au loc următoarele înregistrări contabile:

1.recepția mărfurilor primite de la furnizori evaluate în prețuri de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA compuse din:

a) prețul de cumpărare fără TVA 4500000

b) adaosul comercial de 30% (450000030%) 1350000

c) prețul de vânzare cu amănuntul, exclusiv TVA 5850000

d) TVA 19% (585000019%) 1111500

e) prețul de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA (c+d) 6961500

Înregistrările contabile sunt următoarele:

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

5355000 % = 401 „Furnizori” 5355000

4500000 371 „Mărfuri” 4500000

855000 4426 „TVA deductibilă” 855000

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

și:

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

2461000 371 „Mărfuri” = % 2461000

1350000 378 „Diferențe de preț la mărfuri” 1350000

1111500 4428 „TVA neexigibilă” 1111500

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

În contul de stocuri 371 „Mărfuri” se formează prețul de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA.

2.Încasarea vânzărilor în numerar, evaluate în prețuri de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA, compuse din:

a) prețul de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA 3000000

b)TVA 15,966% (300000015,966%) 478980

c) prețul de vânzare cu amănuntul exclusiv TVA (a-b) 2521020

Înregistrarea contabilă este:

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

3000000 5311 „Casa în lei” = % 3000000

2521000 707 „Venituri din vânzări 2521020

de mărfuri”

478980 4427 „TVA colectată” 478980

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

3. Descărcarea gestiunii magazinului cu amănuntul ținând cont de coeficientul de repartizare al adaosului comercial, calculat pentru luna în curs și anume:

a) prețul de vânzare cu amănuntul, inclusiv TVA 3000000

b) adaos comercial mediu de 23% (3000000X23%) 690000

c) TVA 15,966%. 478980

(3000000X15,966%)

d) cheltuieli cu mărfurile aferente vânzărilor (a-b-c) 1831020

Înregistrarea contabilă este:

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

3000000 % = 371 „Mărfuri” 3000000

1831020 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 1831020

690000 378 „Diferențe de preț la mărfuri” 690000

478980 4428 „TVA neexigibilă” 478980

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

Celelalte fluxuri de intrare-ieșire a mărfurilor în comerțul cu amănuntul, cum ar fi: diferențele constatate la recepție sau la inventar, donațiile, pierderile din calamitățile naturale etc., se tratează contabil asemănător cu cele tratate la circulația mărfurilor cu ridicate, ținându-se însă cont de evaluarea mărfurilor la prețul de vânzare cu amănuntul inclusiv TVA.

Aprovizionarea și vânzarea mărfurilor în magazinele de desfacere cu amănuntul ale SC „BIMBO COM” SRL

Intrarea mărfurilor în magazinele cu amănuntul se poate realiza prin transfer din depozitul propriu sau direct de la furnizor.

Documentul de gestiune primară obligatorie pentru evidența mărfurilor intrate și vândute îl constituie Raportul de gestiune zilnică (care este prezentat la anexe, la sfârșitul lucrării) care se întocmește zilnic în măsura în care trebuie consemnată o mișcare de marfă (intrare sau vânzare).

Exemplu: Din depozitul propriu se transferă următoarele mărfuri în magazinele cu amănuntul.

Tabelul 6.

În Raportul de gestiune zilnică va fi consemnată o intrare de mărfuri de 4550000 lei de la depozitele SC „BIMBO COM” S.R.L., și vânzarea către populație, în numerar în valoare totală de 3000000 lei.

Înregistrările contabile vor fi:

intrare din depozitul propriu

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

4555000 371.02 „Mărfuri din = % 4555000

2845000 magazinul cu 371.01 „Mărfuri din depozit” 2845000

978529 amănuntul” 378.02 „Diferențe de preț 978529

726471 aferente mărfurilor din

magazinul cu amănuntul”

4428 „TVA neexigibil” 726471

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

intrare de la furnizori

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

3385550 % = 401 „Furnizori” 3385550

2845000 371.01 „Mărfuri în depozit” 2845000

540550 4426 „TVA deductibilă” 540550

–––––––––––––––––x––––––––––––––––––

vânzare de mărfuri în magazinul cu amănuntul în valoare de 3000000 lei la preț cu amănuntul inclusiv TVA.

-calculul TVA colectată pentru mărfurile vândute 3000000X15,966%=478992

-valoarea mărfurilor vândute la prețul cu amănuntul fără TVA colectată:

(3000000-478992=2521008)

Înregistrarea contabilă va fi:

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

3000000 5311 „Casa în lei” = % 3000000

2521008 707 „Venituri din

vânzarea mărfurilor” 2521008

478992 4427 „TVA colectată” 478992

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

descărcarea gestiunii de mărfuri vândute

stabilirea coeficientului de repartizare al adaosului comercial (Kct378)

Soldul inițial al ct 378+Rulajul creditor al ct 378

Kct378=––––––––––––––––––––

Soldul inițial al ct 371+Rulajul debitor al ct 371

sau:

Soldul inițial al adaosului comercial+Valoarea adaosului comercial

aferent mărfurilor intrate

Kct378=––––––––––––––––––––––––––––

Soldul inițial al mărfii+Valoarea mărfurilor intrate.

determinarea adaosului comercial pentru mărfurile vândute:

R.debitor ct. 378.02=Rcreditor ct. 371 x Kct.378 = 3000000 x 21.5% = 645000

Înregistrarea contabilă va fi următoarea:

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

3000000 % = 371.02 „Mărfuri din 3000000

magazinele cu

amănuntul”

1876008 607 „Cheltuieli privind mărfurile”

645000 378.02 „Diferențe de preț aferente

mărfurilor din magazinele cu

amănuntul”

478992 4428 „TVA neexigibilă”

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

2521008 707 „Venituri din vânzarea = 121 „Profit și pierdere” 2521008

mărfurilor”

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

1876008 121 „Profit și pierdere” = 607 „Cheltuieli privind 1876008

mărfurile”

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

-Rezultat financiar este de 645000.

Situația în conturi se prezintă astfel:

D 378.02 „Diferențe de

preț aferente mărfurilor din

D 121 „Profit și pierdere” C D 371.02 „Mărfuri” C magazin cu amănuntul”

607 1876008 707 251008 4550000 3000000 645000 978529

SCF 645000 SFD: 1550000 SCF 333529

D 4428 „TVA neexigibilă”C D 1427 „TVA colectată” C D4426„TVA deductibilă”C

478992 726471 478992 540550

SCF 247479 SCF 478992 SFD 540550

7. CONTABILITATEA CIRCULAȚIEI MĂRFURILOR ÎN ALIMENTAȚIA PUBLICĂ

7.1. PARTICULARITĂȚILE ACTIVITAȚII DE ALIMENTAȚIE PUBLICĂ

Alimentația publică reprezintă o formă specială a comerțului cu amănuntul în cadrul căreia are loc, în principal, desfacerea către populație a mărfurilor alimentare, atât în starea în care ele au fost cumpărate, cât și a mărfurilor obținute în urma unor procese desfășurate în unitățile proprii. Pentru realizarea acestora este necesară asigurarea condițiilor corespunzătoare „consumului pe loc” a mărfurilor vândute.

Alimentația publică îndeplinește o funcție economică ce constă în îmbinarea proceselor de circulație cu cele de producție a preparatelor culinare și a altor preparate de laborator. Dar, în alimentația publică se desfășoară atât procese de producție, cât și de desfacere.

Procesul de producție cuprinde producția preparatelor și semipreparatelor culinare ce se vând în cea mai mare parte în aceeași unitate de desfacere (restaurant, cofetărie, patiserie, bar, etc.).

Procesul de producție cuprinde și producția mărfurilor de cofetărie-patiserie ce se caracterizează printr-un sortiment relativ stabil, asemănător procesului de producție industrială.

Procesul de circulație a mărfurilor cuprinde aprovizionarea, păstrarea și desfacerea mărfurilor atât în starea în care au fost cumpărate, cât și a mărfurilor obținute din producția proprie.

Procesul de circulație a mărfurilor necesită condiții corespunzătoare pentru consumul produselor în unitățile proprii, fapt ce generează un nivel ridicat de cheltuieli de circulație și administrație generală.

În alimentația publică sistemul de indicatori economico-financiari cuprinde:

desfacerea totală a mărfurilor, din care desfacerea mărfurilor din producție proprie (mărfuri de cofetărie-patiserie și preparate culinare);

desfacerea mărfurilor fără prelucrări, cum ar fi: băuturi, mezeluri, fructe;

cheltuielile unităților de alimentație publică, din care:

cheltuieli de circulație propriu-zise;

cheltuieli specifice de producție ale preparatelor culinare;

rezultatele financiare totale, din care:

rezultatele financiare din producție proprie;

rezultatele financiare din desfacerea mărfurilor.

Toate datele necesare calculării acestor indicatori sunt oferite de contabilitatea de

gestiune.

O altă caracteristică a unităților de alimentație publică constă în faptul că ele sunt dimensionate în funcție de condițiile materiale de care dispun, precum și de nivelul de servire și confort. Aceasta influențează asupra nivelului de desfacere. Ținând seama de aceasta, unitățile de alimentație publică sunt clasificate pe baza unor criterii stabilite prin acte normative în:

unități speciale

unități de categoria I

unități de categoria a II-a

unități de categoria a III-a.

Structura unităților de alimentație publică cuprinde:

unități mixte de producție și desfacere cum ar fi: restaurantele, cofetăriile, patiseriile, etc.

unități exclusive de producție (laboratoare de preparate și semipreparate calde și reci și laboratoarele de cofetărie, patiserie și carmangerie);

depozite de repartizare, care au rolul de a aproviziona cu mărfuri unitățile de producție și desfacere, precum și unitățile exclusive de producție;

depozite de materii prime;

depozite de vinuri;

unități auxiliare – crescătorii de păsări, porcine, etc.

O altă particularitate o constituie prețurile practicate de unitățile de alimentație publică, deosebindu-se următoarele categorii de prețuri:

prețuri de cumpărare – reprezentate de costul la care se achiziționează mărfurile, constituind prețul de înregistrare în depozitele de repartizare;

prețuri de alimentație publică, care sunt superioare prețurilor de desfacere a mărfurilor alimentare prin unitățile comerțului cu amănuntul.

Prețurile de desfacere cu amănuntul se calculează diferit pentru mărfurile ce se vând în aceeași stare în care s-au procurat, (care se calculează prin adăugarea la prețul de achiziție a unor cote de adaos și diferențele pe categorii de local) și pentru produsele culinare, la baza cărora stau rețetele culinare cuprinse în rețetele generale sau specifice.

7.2. CONTABILITATEA FLUXURILOR DE INTRARE-IEȘIRE A MĂRFURILOR ÎN ALIMENTAȚIA PUBLICĂ

În societățile comerciale specializate în alimentație publică fluxurile de intrare-ieșire a mărfurilor sunt în mare parte similare celor din comerțul cu amănuntul cu specificarea că aici pot apărea frecvent fluxuri de mărfuri între diferite categorii de subunități de alimentație publică care practică prețuri de desfacere diferite. Activitatea de alimentație publică se desfășoară în „unități operative” cum ar fi: bucătării, laboratoare, carmangerii, restaurante, baruri, etc. încadrate în „categorii de local” diferite.

Din conținutul obiectului de activitate, observăm că SC „BIMBO COM” S.R.L. practică activități de alimentație publică, prin restaurantul și cofetăriile proprii.

Ilustrăm unele aspecte ale contabilității fluxurilor de intrare-ieșire a mărfurilor în alimentația publică prin câteva exemple concrete „BIMBO COM” S.R.L.

Exemplu: Restaurantul SC „BIMBO COM” S.R.L. recepționează mărfuri primite de la furnizori în baza unei facturi care cuprinde: preț de cumpărare 11200000 lei și TVA 19%. Restaurantul practică un adaos de alimentație publică de 100%. În cursul lunii s-au realizat încasări în numerar de 7000000 lei și s-au facturat clienților mărfuri în valoare de 6500000 lei. La sfârșitul lunii se descarcă gestiunea restaurantului cu mărfurile aferente vânzărilor (în numerar și pe bază de factură), în condițiile unui coeficient de adaos mediu de alimentație publică calculat pentru luna în curs de 40%.

Rezolvarea contabilă a acestui exemplu presupune următoarele filiere de înregistrări contabile:

1. Înregistrarea recepției mărfurilor primite de la furnizori, evaluate în prețul de alimentație publică care cuprinde:

prețul de cumpărare 11200000

adaosul de alimentație publică 100% 11200000

(11200000×100%)

prețul de alimentație publică fără TVA 22400000

(a+b)

TVA 19% (22400000×19%) 4256000

prețul de alimentație publică, inclusiv TVA (c+d) 26656000

Formulele contabile sunt:

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

13328000 % = 401 „Furnizori” 13328000

11200000 371 „Mărfuri”

2128000 4426 „TVA deductibilă”

(11200000×19%)

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

15456000 371 „Mărfuri” = % 15456000

378 „Diferențe de preț la mărfuri” 11200000

4428 „TVA neexigibilă” 4256000

(22400000×19%)

–––––––––––––––––-x––––––––––––––––––

2. Înregistrarea vânzărilor de mărfuri în numerar și pe bază de factură, evaluate în prețuri de alimentație publică, inclusiv TVA, care cuprind:

prețul de alimentație publică, inclusiv TVA 13500000

din care: – în numerar 7000000

– facturat 6500000

b) TVA inclus 15,966% (13500000.15,966%) 2155410

c) prețul de alimentație publică exclusiv TVA 11344590

Folosim următoarea formulă contabilă complexă:

–––––––––––––––––––––x––––––––––––––-

% = % 13500000

7000000 5311 „Casa în lei”

6500000 411 „Clienți”

707 „Venituri din vânz. mf.” 11344590

4427 “ TVA colectată „ 2155410

–––––––––––––––––––––-x––––––––––––––-

3. Descărcarea gestiunii restaurantului cu mărfurile aferente vânzărilor, evaluate în prețuri de alimentație publică care cuprind:

a) prețul de alimentație, inclusiv TVA 13500000

b) adaosul mediu de alimentație publică (1350000040%) 5400000

c) TVA inclus de prețul de alimentație publică (1350000015,966%) 2155410

d) cheltuieli cu mărfurile aferente vânzărilor (a-b-c) 5944590

Înregistrarea contabilă va fi următoarea:

––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

13500000 % = 371 „Mărfuri” 13500000

5944590 607 „Cheltuieli privind mărfurile”

5400000 378 „Diferențe de preț la mărfuri”

2155410 4428 „TVA neexigibilă”

–––––––––––––––––x–––––––––––––––––––

Exemplu: Într-un laborator de cofetărie se obțin în cursul unei luni prăjituri în prețuri de livrare fără TVA de 12000000 lei, din care se livrează cofetăriilor proprii, care practică un adaos comercial de 30%, prăjituri în valoare de 7000000 lei, care se vând integral, în numerar și terților în valoare de 5000000 lei.

Rezolvarea contabilă a acestui exemplu presupune următoarele filiere de înregistrări contabile:

1.Obținerea produselor de cofetărie:

––––––––––––––––––-x–––––––––––––––––

12000000 345 „Produse finite” = 711 „Venituri din producție stocată” 12000000

––––––––––––––––––-x–––––––––––––––––

2. Livrarea și recepția produselor de cofetărie către cofetăria proprie, se recepționează la prețuri de alimentație publică inclusiv TVA și anume:

a) prețul de livrare al laboratorului de cofetărie 7000000

b) adaosul de alimentație publică 30% 2100000

––––––––––––––––––––––––––––––––––––

c) preț de alimentație publică fără TVA (a+b) 9100000

d) TVA inclus 19% (9100000.19%) 1729000

––––––––––––––––––––––––––––––––––––

e) preț de alimentație publică, inclusiv TVA (c+d) 1082900

–––––––––––––––––x–––––––––––––––––

10829000 371 „Mărfuri” = % 10829000

7000000 701 „Venituri din vânzarea 7000000

produselor băute”

2100000 378 „Diferențe de preț la 2100000

mărfuri”

1729000 4428 „TVA neexigibilă” 1729000

––––––––––––––––––––x––––––––––––––––

3. Livrarea produselor finite către terți:

––––––––––––––––––––x–––––––––––––––-

5950000 411 „Clienți” = % 5950000

5000000 701 „Venituri din vânzarea produselor 5000000

finale”

950000 4427 „TVA colectată” 950000

––––––––––––––––––––-x–––––––––––––––

4. Descărcarea gestiunii de produse finale a laboratorului de cofetărie (atât pentru livrările interne cât și cele la terți):

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

12000000 711 „Venituri din producția stocată” = 345 „Produse finale” 12000000

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

5. Încasarea în numerar a mărfurilor prin cofetăriile proprii, la prețul de alimentație publică, inclusiv TVA (calculat la operație 2):

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

10829000 5311 „Casa în lei” = % 10829000

9100000 707 „Venituri din vânzarea 9100000

mărfurilor”

1729000 4427 „TVA colectată” 1729000

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

6. Descărcarea gestiunilor de mărfuri ale cofetăriilor proprii:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––10829000 % = 371 „Mărfuri” 10829000

7000000 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 7000000

2100000 378 „Diferențe de preț la mărfuri” 2100000

1729000 4428 „TVA neexigibilă” 1729000

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

În cazul transferurilor de mărfuri între depozitele de repartizare proprii și unitățile de desfacere sau între „unitățile operative” de categorii diferite ale aceleași societăți comerciale specializate în comerțul de alimentație publică apar frecvent diferențe de adaos comercial atât de natura creșterilor cât și a reducerilor de adaos comercial.

De remarcat că aceste mișcări de stocuri generează, în principiu înregistrări numai în evidențele operative și analitice ale subunităților „furnizoare” și respectiv „beneficiare”, care se operează de către compartimentul contabilității de gestiune a stocurilor. Doar diferențele de adaos comercial generează înregistrări în conturile de mărfuri și diferențe de preț la mărfuri și anume:

a) Înregistrarea creșterilor de adaos comercial se face prin următoarea formulă contabilă:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

371 „Mărfuri” = 378 „Diferențe de preț la mărfuri”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

b) Înregistrarea reducerilor de adaos comercial se face prin formula contabilă:

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

378 „Diferențe de preț la mărfuri” = 371 „Mărfuri”

–––––––––––––––––––––x–––––––––––––––

8. CONCLUZII

Din analiza anumitor aspecte ale activității desfășurate de S.C. BIMBO COM S.R.L. și a modului de organizare a contabilității precum și a respectării prevederilor legale în domeniu se pot trage următoarele concluzii.

În primul rând, se constată caracterul neuniform al indicatorilor de eficiență economică, pe tot parcursul anului, în sensul că atât volumul vânzărilor și ca urmare masa profitului cresc în perioadele de vară și scad în perioada rece a anului.

Apoi, reținem faptul că COM S.R.L. evaluarea mărfurilor ieșite din gestiunea societății, se efectuează după metoda costului mediu ponderat calculat după fiecare intrare. Această metodă este considerată ca fiind mai apropiată de practica inventarului permanent și dă posibilitatea valorizării ieșirilor în cursul perioadei de gestiune, prezentând însă inconvenientul unui calcul relativ complex.

Celelalte metode de evaluare a ieșirilor din stoc trebuie examinate în legătură cu fenomenul de mișcare a prețurilor. Astfel, în cazul creșterii continue a prețurilor, prin aplicarea metodei FIFO ieșirile sunt evaluate la prețurile cele mai scăzute, stocurile finale la prețurile cele mai ridicate, rezultând o majorare a beneficiului din exploatare al întreprinderii. Din contră dacă prețurile sunt în scădere, ieșirile sunt evaluate la prețurile cele mai ridicate, stocul final, la prețurile cele mai scăzute, iar beneficiul este micșorat. Dacă se aplică metoda LIFO, efectele sunt invers decât in cazul aplicării metodei FIFO.

Dat fiind faptul că metoda costului mediu ponderat (CMP) și metoda FIFO nu asigură întotdeauna cea mai bună reflectare a fluxurilor de mărfuri în perioadele de inflație, metodele LIFO si NIFO sunt considerate mai adecvate determinării rezultatului exercițiului decât metodele CMP si FIFO , deși în practica contabilă din țara noastră nu sunt admise decât aceste ultime două metode .

Metoda de organizare a contabilității mărfurilor folosită COM SRL este metoda inventarului permanent deși, pentru această firmă, este recomandabil a se folosi metoda inventarului intermitent, în aceste condiții s-ar impune introducerea unor conturi de cheltuieli adecvate pentru a evidenția cumpărările exercițiului și respectiv stabilirea stocurilor finale la inventariere și stocurilor inițiale de mărfuri.

Metoda inventarului permanent este superioară metodei inventarului intermitent prin faptul că înregistrarea in conturile de mărfuri a fiecărei intrări sau ieșiri pe măsura producerii operațiilor, atât cantitativ cât și valoric, dă posibilitatea cunoașterii în orice moment a mărimii stocurilor de mărfuri.

Un alt aspect care este de subliniat, se referă la modul de organizare a contabilității mărfurilor la magazinele cu amănuntul sau de alimentație publică ale societății studiate unde gestiunea mărfurilor nu se ține cantitativ-valoric, ci global-valoric.

Literatura de specialitate recomandă și chiar regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr.82/24.12.1991 prevede repartizarea diferențelor de preț asupra mărfurilor vândute sau bunurilor ieșite din gestiune pe baza unui coeficient de repartizare k , calculat după formula arătată anterior în această lucrare. În practică însă, în cazul unităților de alimentație publică sau chiar a magazinelor cu amănuntul unde gestiunea mărfurilor se ține cantitativ-valoric, se întâlnesc cazuri destul de frecvente, în care nu este recomandată folosirea in exclusivitate a acestei metode deoarece ar duce la denaturarea rezultatelor financiare, antrenarea constituirii de impozite exigibile într-o perioadă anterioară realizării efective a elementelor ce constituie baza lor de calcul. Și aceasta se întâmplă ori de câte ori procentul de adaos comercial diferă substanțial de la o categorie de mărfuri la alta determinând abateri mari, intr-un singur sens fată de media adaosului comercial pe unitate. În această situație se recomandă folosirea metodei combinate de calcul al diferențelor de preț și implicit a cheltuielilor privind mărfurile aferente vânzărilor de mărfuri din perioada respectivă.

Această metodă constă în identificarea mărfurilor cu abateri mari ale adaosului comercial față de procentul mediu de adaos. Aceste mărfuri pot fi constituite dintr-un singur sortiment sau o grupa de sortimente, caz în care se recomandă organizarea unui raion distinct cu asemenea mărfuri. În această situație se va ține distinct evidența cantitativ-valorică a intrărilor de mărfuri cu abateri, volumul vânzărilor rezultând în urma unui inventar numai la aceste mărfuri la sfârșitul perioadei (de obicei lunar). De reținut este că nu este nevoie de o evidență separată și zilnică a încasărilor din vânzarea acestor mărfuri, volumul vânzărilor stabilindu-se la sfârșitul perioadei astfel: (soldul inițial +intrari de la începutul anului pană la sfârșitul perioadei)-sold la sfârșitul perioadei.

Pentru grupa mărfurilor cu abateri mari ale adaosului comercial, diferențele de preț și cheltuielile privind mărfurile se determină pe baza cantităților vândute și a componentelor unitare ale prețului cu amănuntul (cost achiziție, adaos comercial) după deducerea TVA-ului neexigibil.

Pentru restul mărfurilor vândute la care evidența se ține numai global-valoric, elementele necesare descărcării gestiunii de mărfuri se determină prin repartizarea diferentelor de preț cu ajutorul coeficientului de repartizare k după metodologia descrisă anterior.

Ca urmare a aplicării acestei metode combinate, elementele necesare descărcării gestiunii de mărfuri vor rezulta astfel:

TVA-ul neexigibil = ( total încasări in numerar : 1,19 ) ·19%;

Cheltuielile privind mărfurile și adaosul comercial se obțin prin însumarea elementelor determinate separat prin cele doua metode.

Un alt aspect privind contabilitatea mărfurilor, tratat în literatura de specialitate și chiar în Regulamentul de aplicare a Legii Contabilității nr.82/1991, îl constituie înregistrarea adaosului comercial în conturile de mărfuri in cazul vinderii en-gros cu factură a mărfurilor din depozit. Exemplele întâlnite și recomandate conțin următoarele înregistrări:

Aprovizionarea cu mărfuri de la furnizori:

–––––––––––––––-x––––––––––––––––––––-

% = 401 „Furnizori”

371 „Mărfuri”

4426 „TVA deductibilă”

––––––––––––––––x––––––––––––––––––––

Vânzarea cu factură către terți:

––––––––––––––––-x––––––––––––––––––––

411 „Clienți” = %

707 „Venituri din vânzarea

mărfurilor”

4427 „TVA de colectat”

–––––––––––––––––x––––––––––––––––––––

Descărcarea gestiunii de mărfuri:

–––––––––––––––––x–––––––––––––––––––-

607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri”

–––––––––––––––––x–––––––––––––––––––-

Considerăm că ar fi necesare și următoarele înregistrări :

–––––––––––––––––x–––––––––––––––––––-

371 „Mărfuri” = 378 „Diferențe de preț la mărfuri”

–––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

iar la descărcarea gestiunii:

–––––––––––––––––-x–––––––––––––––––––

378 „Diferențe de preț la mărfuri” = 371 „Mărfuri”

––––––––––––––––––x–––––––––––––––––––

Aceste înregistrări:

ar evidenția distinct contribuția la formarea veniturilor din vânzări en-gros de mărfuri fața de magazinele cu amănuntul ale aceleiași unități;

ar constitui o baza directă de calcul pentru unele fonduri .

Din punctul de vedere al contribuției fiecărei activități la formarea veniturilor totale,observăm că ponderea cea mai mare în totalul veniturilor o reprezintă veniturile provenite din vânzarea mărfurilor prin magazinele cu ridicata într-o proporție de 73% apoi urmează veniturile din comerțul cu amănuntul care participă într-o proporție de18% la formarea veniturilor totale, iar veniturile din alimentație publică ajung până la 9%, ceea ce înseamnă că activitatea de bază a societății BIMBO COM SRL este comerțul en-gros. Deși în perioada de vară, observăm creșterea cu 3-4% a aportului veniturilor din alimentația publică la formarea veniturilor totale.

BIBLIOGRAFIE

1. Bojian, O. – Contabilitatea întreprinderii, București, Editura Economică,1999;

2. Drehuță, E. – Manual de metodologie contabilă, Bacău, Editura Agora,1999;

3. Drăgan, C.M. – Noua contabilitate a agenților economici,București,1994;

4. Dumbravă, P. Pop, A; – Contabilitatea de gestiune în comerț si turism, Deva, Editura Intelcredo,1995;

5. Epuran, M. Băbaită, V; – Bazele Contabilității, Timișoara, Editura Mirton, 1999;

6. Epuran, M. Băbaită, V; – Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, Timișoara, Editura de Vest, 1996

7. Feleagă, N. Ionașcu, I; – Contabilitate financiară, Volumul III, București, Editura Economică, 1993;

8. Feleagă, N. Ionașcu, I; – Tratat de contabilitate financiară, Volumul II, București, Editura Economică, 1998;

9. Munteanu, V. – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Volumul II, București, Editura Economică, 1998;

10. Negescu, I. Negescu M; – Contabilitatea întreprinderii, București, Editura Tribuna Economică, 1999;

11. Sabău, C. Pereș, I; – Contabilitatea întreprinderii, Timișoara, Editura Eurostampa, 2000;

12. Staicu, C. și colaboratorii; – Contabilitatea întreprinderii, Volumul I, Reprografia Universității din Craiova, 1997;

* *

*

*** Revista Gestiunea și contabilitatea firmei, nr. 3/2000;

*** Revista Gestiunea și contabilitatea firmei, nr. 5/2000.

BIBLIOGRAFIE

1. Bojian, O. – Contabilitatea întreprinderii, București, Editura Economică,1999;

2. Drehuță, E. – Manual de metodologie contabilă, Bacău, Editura Agora,1999;

3. Drăgan, C.M. – Noua contabilitate a agenților economici,București,1994;

4. Dumbravă, P. Pop, A; – Contabilitatea de gestiune în comerț si turism, Deva, Editura Intelcredo,1995;

5. Epuran, M. Băbaită, V; – Bazele Contabilității, Timișoara, Editura Mirton, 1999;

6. Epuran, M. Băbaită, V; – Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, Timișoara, Editura de Vest, 1996

7. Feleagă, N. Ionașcu, I; – Contabilitate financiară, Volumul III, București, Editura Economică, 1993;

8. Feleagă, N. Ionașcu, I; – Tratat de contabilitate financiară, Volumul II, București, Editura Economică, 1998;

9. Munteanu, V. – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Volumul II, București, Editura Economică, 1998;

10. Negescu, I. Negescu M; – Contabilitatea întreprinderii, București, Editura Tribuna Economică, 1999;

11. Sabău, C. Pereș, I; – Contabilitatea întreprinderii, Timișoara, Editura Eurostampa, 2000;

12. Staicu, C. și colaboratorii; – Contabilitatea întreprinderii, Volumul I, Reprografia Universității din Craiova, 1997;

* *

*

*** Revista Gestiunea și contabilitatea firmei, nr. 3/2000;

*** Revista Gestiunea și contabilitatea firmei, nr. 5/2000.