. Contabilitatea Cheltuielilor Si Veniturilor

CUPRINS

CAPITOLUL I

DELIMITARI SI STRUCTURI PRIVIND CHELTUIELILE SI VENITURILE.

1.1.Structuri structurale in contabilitatea financiara privind cheltuielile si veniturile.

1.2.Delimitari si structuri privind cheltuielile.

1.3.Delimitari si structuri privind veniturile.

CAPITOLUL II

CAPITOLUL III

SISTEMUL INFORMATIC PRIVIND CONTABILIATEA CHELTUIELILOR SI VENITURILOR.

3.1.Modelarea conceptuala a datelor.

3.2.Modelarea logica a datelor.

3.3.Modelarea fizica a datelor.

CONCLUZII

43 pagini

BIBLIOGRAFIE

MIHAI RISTEA” Contabilitatea financiara ”,editura Universitara,Bucuresti 2004.

MIHAI RISTEA” Contabilitatea societatilor comerciale “,Editata de corpul expertilor contabili si contabililor autorizati din Romania ,Bucuresti, volumul I si II,1998.

NICOLAE FELEAGU,I.Ionascu” Tratat de contabilitate financiara ”,volumul I si II,editura Economica,Bucuresti 1998.

ORDINUL 1752 publicat in Monitorul Oficial Nr.1080 bis din 30 noiembrie 2005.

LUMINITA IONESCU “Contabilitatea aprofundata a societatilor comerciale”,editura Fundatiei Romania de Maine.

FLORIN COMAN “ Contabilitatea financiara ”,editura Fundatiei Romania de Maine.

=== CAPITOLUL I ===

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND

CHELTUIELILE SI VENITURILE

1.1 STRUCTURI ÎN CONTABILITATEA FINANCIARĂ PRIVIND CHELTUIELILE ȘI VENITURILE

Contabilitatea financiară a cheltuielilor și veniturilor este organizată având la bază concepția dualistă. În consecință , ea are ca obiect evaluarea și înregistrarea cheltuielilor și veniturilor în funcție de natura lor.

Pentru reprezentarea cheltuielilor și veniturilor se pornește de la caracterul de proces al activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate.

Ocazionarea cheltuielilor , crearea veniturilor se derulează în mai multe etape succesive sau simultane de timp. Astfel , în cazul procesului cheltuielilor se întâlnesc patru momente:

-angajarea

-consumul

-plățile

-imputarea

Angajarea are loc în momentul în care se contracteză obligația bănească generatoare de plăți sau consumatoare de resurse.

Consumul este specific utilizării efective resurselor în scopul satisfacerii unor nevoi productive sau neproductive , după caz.

Plățile constau din achitarea unei sume de bani ca echivalent în cadrul relațiilor financiare.

Imputarea reprezintă momentul când cheltuielile sunt decontate sau repartizate asupra rezultatelor obținute. În cadrul procesului de creare a veniturilor se delimitează patru momente:

-producția

-facturarea sau vânzarea pe credit

-încasarea

-încorporarea

Producția este momentul creării rezultatului ca produs al activității consumatoare de resurse.

Facturarea sau vânzarea pe credit constă în transformarea dreptului de proprietate de la vânzător la client.

Încasarea reprezintă etapa în care rezultatul vândut se trasformă în bani.

Încorporarea este o etapă strict contabilă prin care veniturile sunt înglobate în rezultate pentru a absorbi cheltuielile corespunzătoare.

Respectând principiul independenței exercițiilor toate operațiile care determină cheltuielile și veniturile sunt înregistrate în momentul generării sau angajării lor.

În concordanță cu principiul rezultatului este necesar să se delimiteze momentul în care cheltuielile se consideră consumate și veniturile realizate , iar pe această bază imputarea costului atașat în vederea determinării rezultatului net. În acest sens s-a creat principiul recunoașterii cheltuielilor consumate în momentul utilizării resurselor , iar a veniturilor realizate în momentul transferării dreptului de proprietate , deci al livrării sau facturării către client.

Așa cum se arată în contabilitatea anglo-saxonă , cheltuielile se află într-o conexiune cu veniturile deja recunoscute , proces cunoscut sub denumirea de “matching”.

Toate cheltuielile angajate în cursul exercițiului care nu se pot atașa veniturilor realizate sunt ”activate” sau recunoscute ca active , fiind imobilizate , stocate sau repartizate asupra mai multor exerciții. De asemenea sunt ”pasivizate ” sau recunoscute ca pasive toate veniturile realizate în avans care sunt atribuite exercițiilor viitoare.

1.2. DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND CHELTUIELILE.

Cheltuielile sunt sume plătite sau de plătit de către unitatea patrimonială pentru:

-consumurile proprii ;

-munca prestată în folosul său ;

-obligații contractuale și legale față de terți ;

-alte situații excepționale ;

Pentru stabilirea rezultatului exercițiului se asimilează acestora amortizările și provizioanele și cedările sau pierderile din calamități sau alte cauze a activelor.

Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.

Cheltuielile se clasifică după mai multe criterii:

după natura respectivă , natura activității desfășurate și natura resurselor consumate;

după destinație ;

după momentul angajării și consumului ;

Cheltuielile după criteriul ”destinație” se clasifică în cadrul contabilității de gestiune (manageriale).

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli , după natura lor, astfel:

a) cheltuieli de exploatare , care cuprind:

– cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile ; costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate ; costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor ; contravaloarea energiei și apei consumate;

– valoarea animalelor și păsărilor ; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

– cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți , redevențe , locații de gestiune și chirii ; prime de asigurare ; studii și cercetări; comisioane și onorarii ; cheltuieli cu alte servicii executate de terți ; cheltuieli de protocol , reclamă și publicitate ; transportul de bunuri și personal ; deplasări , detașări și transferări ; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații , servicii bancare și altele;

– cheltuieli cu personalul (salariile , asigurările și protectia socială și alte cheltuieli cu personalul , suportate de persoana juridică);

– alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanțe și debitori diverși ; despăgubiri , amenzi și penalități ; donații și alte cheltuieli similare ; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital).

b) cheltuieli financiare , care cuprind : pierderi din creanțe legate de participații ; cheltuieli privind investițiile financiare cedate ;

diferențele nefavorabile de curs valutar ; dobânzile privind exercițiul financiar în curs ; sconturile acordate clienților ; pierderi din creanțe de natură financiară și altele;

c) cheltuieli extraordinare (calamități și alte evenimente extraordinare).

Cheltuielile cu amortizările și provizioanele , precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite , calculate potrivit legii , se evidențiează distinct , în funcție de natura lor.

În Planul General de Conturi acestea se regăsesc în clasa 6 ”Conturi de chltuieli” și se prezintă astfel:

CLASA 6

CONTURI DE CHELTUIELI

60 CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE

61 CHELTUIELI CU LUCRĂRILE ȘI SERVICIILE EXECUTATE DE TERȚI.

62 CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERȚI.

63 CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE , TAXE ȘI VĂRSĂMINTE ASIMILATE.

64 CHELTUIELI CU PERSONALUL.

65 ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE.

66 CHELTUIELI FINANCIARE.

67 CHELTUIELI EXTRAORDINARE.

68 CHELTUIELI CU AMORTIZARILE, PROVIZIOANELE SI AJUSTARILE PENTRU DEPRECIERE SAU PIERDERE DE VALOARE.

69 CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT ȘI ALTE IMPOZITE.

Contabilitatea cheltuielilor de exploatare.

Activitatea de exploatare cuprinde toate operațiile economice și comerciale privind aprovizionarea , producția și desfacerea bunurilor , lucrărilor și serviciilor. De asemenea sunt incluse și operațiile privind investițiile , prin care se realizează producția și construcția proprie de mijloace fixe. Structural contabilitatea operațiilor privind constatarea cheltuielilor se diferențiează în funcție de natura resurselor utilizate.

Prin această categorie sunt delimitate cheltuielile privind materiile prime , materialele consumabile , energie și apa , precum și mărfurile.

În toate cazurile când se foloseșe metoda inventarului permanent , cheltuielile colectate în cursul exercițiului se înregistrează prin articolul contabil:

Dacă se utilizează metoda inventarului intermitent , la conturile de cheltuieli se înregistrează cumpărările de stocuri , iar consumurile stocate se determină pe baza relației:

Cumpărări = Intrări prin cumpărări + Stocuri – Stocuri finale constate consumate de la furnizor inițiale la inventariere.

Pentru mărfuri se calculează cheltuielile componente ale costurilor vândute , folosind relația :

Costul mărfurilor = Intrări prin cumpărări + Stocuri – Stocuri finale

cumpărate de la furnizori inițiale la inventariere

Tipurile de îregistrări care intervin în aceste condiții sunt:

a) preluarea la cheltuieli , la deschiderea exercițiului , a stocurilor inițiale de materii prime , materiale și mărfuri:

b) înregistrarea cumpărărilor de stocuri în cursul exercițiului:

c) preluarea ca stocuri , la închiderea exercițiului , a stocurilor determinate și evaluate pe bază de inventar

Remarcă: La contul 604 “Cheltuieli privind materialele nestocate ” se înregistrează toate materialele consumabile , nestocate de întreprindere , care nu trec printr-un cont de gestiune.

Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți.

Cheltuielile ocazionate cu lucrările și serviciile executate de terți sunt grupate în două categorii:

Cheltuieli privind lucrările și serviciile ocazionate direct de desfășurarea activității , în ansamblu a întreprinderii cum sunt ; lucrările de întreținere și reparațiile ; redevențele ; locațiile de gestiune și chiriile ; primele de asigurare ; studiile și cercetările. Toate aceste cheltuieli se înregistrează în conturile din grupa 61 ” Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți “

Cheltuieli privind lucrările și serviciile legate direct de activitățile de ansamblu desfășurate de întreprinderi cum sunt ; colaborările cu terții ; comisioanele și onorariile ; protocol , reclamă și publicitate ;transportul de bunuri și personal ; deplasări detașări și transferări ; poștă și telecomunicații ; alte servicii executate de terți. Aceste cheltuieli sunt înregistrate la conturile reunite în grupa 62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”.

Colectarea cheltuielilor în cursul perioadei generează înregistrarea :

Sau :

În contabilitatea cheltuielilor privind lucrările și serviciile furnizate de terți se poate ivi situația în care se primesc facturi fără a se executa în realitate. Este practica facturării în avans privind livrări de bunuri eșalonate în timp.

Exemplu:

O factură în valoare de 100 privind o operație capitală.

Cumpărătorul va contabiliza factura la primirea ei:

Ulterior , la închiderea exercițiului efectul acestei cheltuieli asupra rezultatului este anulat prin înregistrarea :

Înregistarea este stornată la deschiderea exercițiului următor;

Cheltuieli cu impozitele , taxele și vărsămintele asimilate.

a) impozitul suplimentar datorat , potrivit legii bugetului de stat , pentru depășirea fondului de salarii admisibil :

b) impozite , taxe și vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sau altor organisme publice sub formă de : prorate din TVA deductibilă devine nedeductibilă ; TVA colectată aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit , cea aferentă lipsurilor peste normele legale , precum și cea aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub forma avantajelor în natură ; diferențele de preț la gaze și țiței obținute din producția internă ; impozitul pe clădiri , impozitul pe terenuri ,

taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat , alte impozite și taxe.

c) datorii și vărsăminte de efectuat la alte organisme publice , destinate fondurilor speciale , sub formă de contribuții la : fondul special pentru sănătate (excepție 4311 = 447); fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea drumurilor publice;

Cheltuieli cu personalul.

La această grupă de cheltuieli sunt contabilizate : cheltuielile cu salariile personalului , cheltuielile privind contribuția întreprinderii la asigurările sociale și contribuția întreprinderii la fondul de șomaj.

Înregistrarea contabilă este de forma :

Alte cheltuieli de exploatare.

Prin grupa 65 “Alte cheltuieli de exploatare” se înregistrează cheltuielile ocazionate de pierderile din creanțe suportate de întreprindere , pierderile din lichidarea dobânzilor și creanțelor , valoarea debitelor prescrise sau a debitorilor insolvabili , scoși din evidență , valoarea despăgubirilor , amenzilor și penalităților datorate sau plătite , valoarea donațiilor și subvențiilor și sponsorizărilor acordate .

Colectarea cheltuielilor generează înregistrarea ;

Se mai include în categoria altor cheltuieli de exploatare , cheltuielile rezultate din operții de capital , precum valoarea neamortizată a activelor amortizabile și valoarea contabilă de intrare a activelor imobilizate neamortizabile cedate sau scoase din evidență pierderile determinate de răscumpărarea propriilor acțiuni.

Înregistrarea cheltuielilor se face prin formula :

Contabilitatea cheltuielilor financiare.

Se cuprind toate cheltuielile privind pierderile din creanțe legate de participații , pierderile din vânzarea titlurilor de plasament , diferențele de curs valutar din operațiile curente și disponibilitățile în devize la închiderea exercițiului financiar ; dobânzile curente aferente împrumuturilor primite și altor datorii privind exercițiul în curs ; sconturile acordate clienților ; alte cheltuieli financiare . Toate operațiile privind cheltuielile financiare sunt înregistrate prin conturile din grupa 66 “Cheltuieli financiare”.

Semnificative sunt următoarele înregistrări :

a) cheltuieli cu dobânzile

Mărimea cheltuielilor este determinată de felul dobânzii , mărimea creditului și durata de rambursare.

Dacă se aplică dobânda simplă , relația de calcul a dobânzii ( D ) este:

D =

În care : C – reprezintă capitalul împrumutat ;

t – timpul de rambursare

r – rata dobânzii

În situația în care intră în rol durata exprimată în luni , relația devine :

D =

În cazul în care durata este exprimată în zile , relația devine :

D =

Față de rezolvarea de mai sus , considerată de noi teoretică problematica cheltuielilor cu dobânzile se nuanțează în condițiile în care nu toate împrumuturile contractate sunt obținute începând cu data de 1.I. exercițiul “N” .În cele mai multe cazuri , împrumuturile se primesc și înregistrează în cursul exercițiului financiar. De asemenea , creditele se pot rambursa în mod eșalonat sau global la expirarea termenului de scadență. Ca urmare , contabilitatea cheltuielilor cu dobânzile se realizează prin folosirea simultană a două tehnici , cea a cheltuielilor de plată și respectiv a cheltuielilor plătite în cursul exercițiului.

Pentru a releva aspectele prezentate mai sus se presupune că o întreprindere contractează la 01.06. “N” un credit bancar pe termen lung în sumă de 1200 lei , rata dobânzii 20 % , durata de rambursare 2 ani , în două rate anuale de 600 lei.

Înregistrările privind cheltuielile cu dobânzile în situația de mai sus se prezintă astfel :

a) cheltuielile de plată privind dobânzile pe exercițiul “N” ,

1200 * 20 % * = 140 lei

b) stornarea operației de mai sus la deschiderea exercițiului “N +1”

c) cheltuielile privind dobânzile anuale plătite în exercițiul “N + 1” , la

31 mai , 1200 lei * 20 % =240 lei și rambursarea ratei de 600 lei :

d) cheltuieli de plată privind dobânzile pe exercițiul “N+ 1” ,

600 lei *20 % * =70 lei

e) situația în contul 121 ”Profit și pierdere ” la închiderea exercițiului “N+1” se prezintă astfel :

D 121 C

S.D. 170

Unde :

1200*20%*5/12=100lei
f)stornare a operației (d) la deschiderea exercițiului “N + 2 ”

g) cheltuielile privind dobânzile anuale plătite în exercițiul “N + 1” și rambursarea ratei de 600 lei:

600 *20 % = 1200 lei

La închiderea exercițiului “N + 2” , contul 121 “Profit și pierdere se prezintă astfel”:

D 121 C

S.D. 50

Unde:

600 * 20 % * 5/12= 50 lei.

Cheltuieli privind sconturile acordate.

Cheltuieli privind sconturile acordate în cadrul relațiilor de decontare cu clienții , inclusiv a celor privind efectele comerciale de primit în cazul în care decontarea lor se face înainte de termen , se contabilizează prin relația :

Mărimea scontului (S) este egală cu :

S =

Unde: Vn – reprezintă valoarea nominală a creanței

t – timpul în zile

r – rata scontului

Cheltuieli privind investițiile financiare cedate.

Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate reprezintă diferența nefavorabilă între prețul de cesiune și valoarea contabilă de intrare al valorilor mobiliare de plasament. Se contabilizează prin formula :

Cheltuieli privind diferențele de curs valutar.

Cheltuieli privind diferențele de curs valutar cuprind diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în devize ale întreprinderii. Cumpărarea sau vânzarea unui bun în monedă străină este înregistrată la un anumit curs de schimb care poate fi cursul din ziua negocierii , cursul din ziua acceptării comenzii , cursul la data transferului dreptului de proprietate , cursul de la data facturării sau cursul din ziua contabilizării facturii . Diferența dintre cursul reținut pentru contabilizare și cursul din ziua plății / încasării reprezintă un câștig sau pierdere înscrisă în venituirile sau cheltuielile financiare.

În cazul creanțelor cheltuielile privind diferențele nefavorabile de curs valutar apar în situația în care valoarea de contabilizare din momentul derulării operației este mai mare decât valoarea la cursul zilei din momentul încasării creanței . Pentru datorii , diferențele nefavorabile apar în situația inversă.

În sfera cheltuielilor – veniturilor privind diferențele de curs valutar se include și pierderile – câștigurile realizate din evaluarea la cursul de la 31.XII.N a disponibilităților în devize existente în casierie și a creditelor deschise în devize. Cheltuielile în situațiile în care cursul la 31.XII.N este mai mic decât cel de la contabilizare , venituri în situația inversă.

Exemplu:

Dacă o întreprindere are în casierie 1 USD procurat cu 3 lei , iar la închiderea exercițiului cursul de schimb este de 2.9 lei , diferența de 10 bani reprezintă o cheltuială . Pentru datorii situația se interpretează în sens invers.

Cheltuielile se înregistrează prin relația:

Alte cheltuieli financiare.

Cuprind toate naturile de cheltuieli financiare altele decât cele înregistrate în celelalte conturi din această grupă. Exemplu , minusvalorile create ca diferență între valoarea contabilă și valoarea de plasament imediat negociabile ( de exemplu bonuri de tezaur) , evaluate la valoarea lor pe piață.

Înregistrarea care se face în aceste condiții este de forma :

Contabilitatea cheltuielilor extraordinare.

Cheltuielile extraordinare sunt acelea care apar ca urmare a evenimentelor extraordinare cum sunt : calamitățile naturale și exproprierile unor active.Se poate pune în discuție dacă o întreprindere care se află într-o zonă supusă frecvent calamităților naturale ( de exemplu , lângă albia unui râu cu risc de inundații în fiecare primăvară ) poate considera valoarea pierderilor de stocuri și la producția în curs de execuție în categoria cheltuielilor extraordinare. Reamintim că în activitatea extraordinară sunt cuprinse acele evenimente sau tranzacții distincte de activitățile curente ale întreprinderii care apar neregulat și cu frecvență redusă.

Exemplu: În urma unor alunecări de teren , societatea comercială ALFA S.A. a constatat distrugerea unei plantații de meri recent intrate pe rod , pierdere evaluată la suma de 1800 lei.

Înregistrarea contabilă este :

Contabilitatea cheltuielilor cu amortizările, provizioanele si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare.

Sunt cheltuieli de exploatare , financiare sau excepționale , ocazionate de deprecierea activelor amortizabile și neamortizabile , precum și cele determinate de constituirea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli și a provizioanelor reglementate.

Delimitarea și înregistrarea distinctă a acestei categorii de cheltuieli de exploatare , financiare excepționale se întemeiază pe calitatea lor de componentă a capacității de autofinanțare. Sunt cheltuieli care nu generează plăți pentru activitatea de trezorerie. De aceea se mai numesc și cheltuieli calculate.

Contabilizarea acestor cheltuieli se face prin relația :

Cazuri particulare privind contabilizarea unor cheltuieli complexe :

Cheltuieli cu transportul bunurilor cumpărate efectuatecu mijloace proprii:

Potrivit soluției formulate prin P.C.G. aceste cheltuieli se înregistrează direct în clasa 6 “Conturi de cheltuieli” intrând în caruselul general al repartizării cheltuielilor asupra contului de rezultat. Deci ele sunt încadrate în zona costurilor perioadei fără a fi recunoscute ca active imobilizate achiziționate sau stocuri. Din punct de vedere fiscal avantajează societățile comerciale.

O soluție care depășește limitele de mai sus este următoarea :

a) înregistrarea pe naturi a cheltuielilor ocazionate de exploatarea mijloacelor de transport. (combustibili , salarii , amortizări );

b) decontarea costului serviciului prestat :

• în cazul imobilizărilor achiziționate :

• în cazul stocurilor cumpărate :

Costurile îndatorării

Așa cum prevede Standardul de Contabilitate Internațional nr. 23 prin cheltuielile de împrumut sunt delimitate : cheltuielile cu dobânzile suportate de o întreprindere în raport cu împrumutul de fonduri , amortismentul primelor de emisiune sau de rambursare al titlurilor de credit , amortismentul costurilor accesorii generate de realizarea împrumuturilor și diferențele de curs valutar relative la fondurile împrumutate. Pentru contabilizarea acestor cheltuieli se pot folosi două tratamente :

Tratamentul contabil de bază. Costurile îndatorării trebuie înregistrate ca o cheltuială în perioada în care au apărut.

Tratamentul contabil alternativ. Costurile îndatorării trebuie înregistrate ca o cheltuială în perioada în care ele sunt suportate , cu excepția celor care sunt capitalizate.

Costurile îndatorării care sunt direct atribuibile achiziții , construcției sau producerii unui active pe termen lung trebuie capitalizate ca parte a costului

acelui activ.

IAS 29 “raportarea financiară în economii hiperinflaționste ” , stabilește că “impactul inflației este , de obicei , recunoscut în costurile îndatorării. Este indecvată retratarea în cursul aceleiași perioade a cheltuielilor de capital finanțate prin împrumuturi și capitalizarea părții din costurile îndatorării care compensează inflația în timpul aceleiași perioade. Această parte a costurilor îndatorării este recunoscută ca o cheltuială în perioada în care costurile au fost suportate.

IAS 29 “raportarea financiară în economii hiperinflaționste” , sugerează că , în cazul costurilor de îndatorare acestea să fie separate în două componente , una fiind inflația (care trebuie recunoscută ca o cheltuială ) , iar cealaltă reprezentând costurile reale de îndatorare (care trebuie capitalizate).

Capitalizarea costurilor îndatorării. În cazul în care fondurile sunt împrumutate special în scopul obținerii unui activ pe termen lung , suma costurilor îndatorării ce pot fi capitalizate pentru acel activ trebuie determinată ca diferență între costurile actuale ale îndatorării generate de acele împrumuturi în timpul perioadei și orice venit rezultat din investirea temporară a acelor fonduri împrumutate .

– La determinarea valorii costurilor îndatorării ce pot fi capitalizate de-a lungul unei perioade , orice venit realizat din investirea acestor fonduri este dedus din cheltuielile suportate cu împrumuturile.

Operații contabile privind cheltuielile.

2.1. Ocazionarea cheltuielilor care cuprinde:

-angajarea ( ex. Aprovizionarea cu stocuri de la terți prin metoda inventarului intermitent).

-consumul propriu care se regăsește în consumurile efectuate pentru realizarea procesului de producție (respectiv desfacere )

-plățile care îmbracă două aspecte respectiv :

plăți cu echivalent (prestările de servicii)

Fără echivalent (datoriile față de bugetul statului , asigurările sociale , alte bugete locale).

2.2. Imputarea care se realizează prin decontarea cheltuielilor asupra rezultatelor obținute:

Menționăm că excepție de la această regulă fac înregistrările privind plusurile de stocuri prin care se creditează cheltuielile și se debitează conturile de stocuri și de asemenea materialele obținute din declasarea obiectelor de inventar.

1.3 DELIMITĂRI ȘI STRUCTURI PRIVIND VENITURILE.

Veniturile unității patrimoniale sunt sume încasate sau de încasat pentru:

– pentru bunurile livrate , lucrările executate și serviciile prestate terților ;

– obligații legale și contractuale din partea unor terți ;

– alte situații excepționale ;

Pentru stabilirea rezultatului exercițiului , la venituri se adaugă și veniturile din producția stocată ( pe sold ) și producție de imobilizări și de asemenea cele din cedarea activelor.

Cifra de afaceri este totalitatea veniturilor din vânzarea producției realizate mai puțin reducerile comerciale respective remizele , rabaturile.

În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente , dar nu diferă ca natură de veniturile din aceasta activitate.

Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o persoană juridică , ca parte integrantă a obiectului său de activitate precum și activitățile conexe acestora.

Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente și care , prin urmare , nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat , de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.

Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri cum ar fi : vânzări , comisioane , dobânzi , dividende.

Contabilitatea veniturilor se ține pe categorii de venituri , după natura lor , astfel:

a) venituri din exploatare , care cuprind:

-venituri din vânzarea produselor , mărfurilor , lucrărilor executate și serviciilor prestate;

-venituri din subvenții de exploatare , reprezentând subvențiile pentru acoperirea pierderilor și pentru acoperirea diferențelor de preț , precum și alte subvenții (finanțarea activității de cercetare și alte finanțări ) de care beneficiează unitatea;

-alte venituri din exploatarea curentă , cuprinzând veniturile din creanțe recuperate și alte venituri din exploatare.

b)venituri financiare , care cuprind:

– venituri din imobilizări financiare;

– venituri din investiții financiare pe termen scurt;

– venituri din creanțe imobilizate;

– venituri din investiții financiare cedate;

– venituri din diferențe de curs valutar;

– venituri din dobânzi;

– venituri din stocuri obținute;

– alte venituri financiare;

Sumele colectate de persoana juridică in numele unor terțe părți , inclusive în cazul contractelor de mandate sau comision , nu reprezintă venit din activitatea curentă . În această situație , veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată , de obicei , printr-un acord între vânzătorul și cumpărătorul / utilizatorul activului , ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale.

c) venituri extraordinare ( de exemplu , daunele pretinse de deținătorii de polițe în urma producerii unor calamități).

Venituri din vânzarea de bunuri.

În contabilitate , veniturile din vânzarea bunurilor se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători , al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract , care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către clienți.

Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiții.

– persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea bunurilor ;

– persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o , în mod normal , în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;

– veniturile și , respectiv , cheltuielile ocazionate de tranzacție pot fi cuantificate.

Venituri din prestarea de servicii.

Veniturile din presarea de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora.

Venituri din dobânzi , redevențe și dividende.

Veniturile din dobânzi , redevențe și dividende se recunosc astfel:

– dobânzile se recunosc periodic , în mod proporțional , pe măsura generării venitului respectiv , pe baza contabilității de angajamente;

– redevențele se recunosc pe baza contabilității de angajamente conform contractului;

-dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acționarului de a le încasa. Veniturile din reluarea provizioanelor se evidențiează distinct în funcție de natura acestora.

Diminuarea sau anularea constituite se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul în care nu se mai justifică menținerea provizioanelor constituite , respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.

Clasificarea veniturilor se face în funcție de următoarele criterii:

– după natură,

– după obținerea și realizarea acestora.

Conturile în care sunt reflectate operațiunile privind veniturile sunt conturi din clasa 7 “Conturi de venituri” care nu sunt conturi de bilanț și au formule contabile de pasiv. Nici aceste conturi la sfârșitul perioadei de gestiune nu prezintă solduri. Acestea se prezintă în desfășurare astfel:

CLASA 7

CONTURI DE VENITURI.

70 CIFRA DE AFACERI.

71 VARIAȚIA STOCURILOR.

72 VENITURI DIN PRODUCȚIA DE IMOBILIZĂRI.

74 VENITURI DIN SUBVENȚII DE EXPLOATARE.

75 ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE.

76 VENITURI FINANCIARE.

77 VENITURI EXTRAORDINARE.

78VENITURI DIN PROVIZIOANE ȘI AJUSTARE LA PENTRU DEPRECIERE SAU PIERDERE DE VALOARE.

Contabilitatea veniturilor din exploatare.

În modelul continental de contabilitate , implicit în cel din tara noastră , criteriul de delimitare și înregistrare a veniturilor din activitatea de exploatare este cel început cu obținerea producției și se continuă cu vânzarea aceleiași producții sau a mărfurilor cumpărate. Totodată , se consideră venituri realizate , în funcție de care se determină rezultatul , numai cele din stadiul de vânzare , adică din faza unde are loc transferarea dreptului de proprietate. Veniturile nelegate de vânzări , cum sunt cele financiare și , în unele cazuri , cele excepționale , sunt considerate realizate în momentul constatării sau încasării , după caz.

Tipuri de înregistrări care intervin sunt :

a) Veniturile din productia stocata, metoda inventarului permanent:

Înregistrarea se face la costurile de producție , sau la prețul prestabilit ,

după caz. Dacă se face la prețul prestabilit conturilor de stocuri li se asociază la intrarea pe debit conturile de diferențe în roșu , sau în negru , după caz. Dacă s-a adoptat modalitatea înregistrării diferențelor în negru , tipurile de înregistrări sunt :

– diferențe nefavorabile , costul de producție este mai mare decât prețul prestabilit;

– diferențe de preț favorabile , costul de producție este mai mic decât prețul prestabilit;

Înregistrările de mai sus se mențin și în condițiile metodei inventarului intermitent , cu deosebirea că este evidențiat numai stocul final constatat și evaluat în cadrul inventarului la cost de producție. Deci , nu intră în rol conturile de difernțe de preț. Totodată , la deschiderea exercițiului financiar pentru stocurile inițiale decontate asupra veniturilor se face înregistrarea :

b) Semifabricatele utilizate pentru consumul propriu se inregistreaza prin relatia:

• obținerea semifabricatelor din producție proprie ;

• transferarea semifabricatelor în gestiunea de materiale consumabile;

• consumul acestora ;

c) veniturile realizate cu ocazia vânzării produselor , lucrărilor , prestărilor de servicii și mărfurilor ;

și concomitant , în cazul metodei inventarului permanent :

• pentru costul de producție sau prețul prestabilit privind producția stocată vândută;

Dacă evidența se ține la preț prestabilit , conturilor de stocuri li se asociează cele care evidențiează difernțele între costul de producție și prețul prestabilit:

• pentru costul de cumpărare al mărfurilor vândute :

Dacă evidența se ține la preț de vânzare , înregistrarea devine :

veniturile din producția de imobilizări , înregistrarea la costul de producție:

e) venituri din subvenții pentru exploatare primite la export sau pentru acoperirea pierderilor privind diferențele de preț la produsele subvenționate ;

f) venituri din creanțele reactivate privind clienții și debitorii diverși:

g) alte venituri din exploatare , neincluse în producția exercițiului și deci în valoarea adăugată:

• sumele datorate de salariați privind debitele , remunerații , sporuri sau adaosuri necuvenite și avansuri nejustificate :

• sumele datorate de debitori diverși , ca urmare a pagubelor produse de aceștia ;

• sumele încasate reprezentând venituri din exploatarea curentă , cum este contribuția părinților pentru creșe și grădinițe;

• valoarea pierderilor din calamități , înregistrate inițial după natura lor , iar apoi decontarea asupra cheltuielilor excepționale , exemplu stocuri calamitate ;

și :

Contabilitatea veniturilor financiare

În categoria veniturilor finanaciare sunt incluse veniturile din : participații , titluri de plasament , imobilizările financiare cedate , creanțele imobilizate , titlurile de plasament cedate , diferențele favorabile de curs valutar , dobânzile cuvenite , sconturile obținute și alte venituri financiare.

Tipurile de înregistrări care intervin sunt :

a) dividendele de încasat sau încasate , după caz , de întreprindere pentru participațiile la capitalul altor societăți :

b) dividende și dobânzi de încasat sau încasate din titluri imobilizate ale activității de portofoliu ;

c) dobânzile de încasat sau încasate , după caz , precum creanțele imobilizate;

d) dividende aferente titlurilor de plasament ;

e) venituri din titluri de plasament cedate , pentru diferențe între prețul de cesiune și cel de cumpărare ;

f) veniturile din diferențele de curs valutar , rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în devize evaluate la cursul zilei cu ocazia închiderii exercițiului financiar;

g) dobânzi cuvenite pentru obligațiuni și alte tiltluri de plasament;

h) veniturile financiare din dobânzile cuvenite pentru disponibilitățile din conturile bancare și din creditele comerciale:

Remarcă: Problema semnalată în cazul cheltuielilor cu dobânzile privind varianta continentală de contabilizare se menține și în cazul veniturilor din dobânzi .Înregistrările de mai sus pentru dobânzile evaluate spre a fi încasate la sfârșitul anului se stornează , iar la încasare , în exercițiul următor , se debitează conturile de trezorerie și se creditează conturile veniturilor din dobânzi .Totodată , apreciem că problema vizează și veniturile din dividende.

Contabilitatea veniturilor extraordinare.

Veniturile extraordinare pot apărea ca urmare a subvențiilor primite pentru eliminarea efectelor calamităților , pentru reamplasarea activităților productive în zone defavorizate sau pentru descongestionarea zonelor urbane aglomerate dar și din despăgubirile care însoțesc exproprierea unor active pentru cauză de utilitate publică.

Exemplu:

Ca urmare a construcției unei căi ferate de utilitate publică o fâșie din terenul societătii Martina S.A. a fost expropriat , pentru care urmează să primească o despăgubire în valoare de 80000. Înregistrarea contabilă este:

Contabilitatea veniturilor din provizioane si ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare.

Veniturile din provizioane si ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare

sunt venituri calculate , determinate de reluarea prin diminuare a provizioanelor pentru deprecieri și a celor reglementate.

Un venit din amortizări poate interveni numai în mod excepțional , printr-o schimbare de plan de amortizare , care necesită diminuarea amortizării.

Toate veniturile din provizioane si ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare se contabilizează , de regulă , la închiderea exercițiului financiar , în cazul ieșirii activelor pentru care s-au constituit provizioane pentru deprecieri și în situația anulării parțiale sau totale a unor provizioane rămase fără obiect.

Tipul de înregistrare privind veniturile din provizioane si ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare este:

Operațiuni contabile privind veniturile :

În operațiunile contabile veniturile se pot grupa în două categorii:

4.1.Crearea veniturilor:

– Producția – Obținerea produselor finite.

-Facturarea

– Încasarea.

sau

4.2 Încorporarea veniturilor în rezultate.

Organizarea contabilității veniturilor se face pe categorii de venituri după natura acestora.

Conturile sintetice de venituri și de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice , în funcție de necesitățile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităților proprii.

Cheltuielile și veniturile determinate de operațiunile asocierilor în participație se contabilizează distinct de către unul din asociați , conform prevederilor contractului de asociere.

La sfârșitul perioadei de raportare , cheltuielile și veniturile înregistrate pe nature se transmit pe baza de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.

1.4 ABORDĂRI INTERNAȚIONALE PRIVIND CHELTUIELILE SI VENITURILE

Venituri prin prisma IAS 18 “Venituri”

Venitul este fluxul brut de beneficii economice primite de o societate în cursul activităților obișnuite ale acesteia , atunci când acest flux se materializează în creșteri ale capitalului propriu , altele decât creșterile datorate contribuțiilor din partea participanților la acest capital propriu.

Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacționat un activ sau la

care poate fi decontată o datorie de bunăvoie între părți aflate în

necunoștință de cauză , în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv.

Venitul include doar fluxurile brute de beneficii economice primite sau primit de către societate în nume propriu. Sunt excluse din venituri colectate în numele unor terțe părți , cum ar fi taxele pentru bunuri și servicii , TVA , care nu sunt beneficii economice de primire de către întreprindere și nu au ca rezultat creșteri ale capitalului propriu.

Veniturile trebuie evaluate la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit. Suma veniturilor dintr-o tranzacție este determinată de obicei printr-un acord între societate și cumpărătorul sau utilizatorul activului. Ea se evaluează la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit , ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale și a oricăror rabaturi cantitative acordate de societate.

Mijlocul de plată este de regulă numerarul sau echivalent de numerar , iar suma veniturilor este dată de suma numărului sau echivalentului de numerar primit sau de primit. Valoarea justă a mijlocului de plată va fi determinată prin actualizarea tuturor sumelor de primit în viitor , utilizând în acest scop rata dobânzii aferente perioadei respective. Diferența dintre valoarea justă la data recunoașterii venitului și suma nominală a mijlocului de plată este recunoscută ca venit din dobânzi.

Criteriile de recunoaștere a veniturilor sunt aplicate de obicei separate pentru fiecare tranzacție , pentru a putea reflecta realitatea economică. Veniturile din vânzarea bunurilor trebuie să fie făcut în momentul în care sunt satisfăcute următoarele condiții:

a) întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor.

b) întreprinderea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o în mod normal în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;

c) mărimea veniturilor poate fi evaluat în mod rezonabil;

d) este probabil să fie generate către întreprindere beneficii economice asortate tranzacției;

e) costurile tranzacției pot fi evaluate în mod rezonabil.

Venituri din prestarea serviciilor.

Atunci când rezultatul unei tranzacții ce implică presarea de servicii poate fi estimat în mod rezonabil , venitul asociat tranzacției trebuie să fie recunoscut în funcție de sediul de execuție a contractului la data închiderii bilanțului. Rezultatul unei tranzacții poate fi estimat în mod rezonabil atunci când sunt satisfăcute următoarele condiții:

a) suma veniturilor pot fi estimate în mod rezonabil;

b) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie generate către societate;

c) studiul de execuție al contractului la data de închidere a bilanțului poate fi evaluat în mod rezonabil;

d) costurile apărute pe parcursul contractului și costurile de finalizare a contractului pot fi evaluate în mod rezonabil.

Veniturile nu pot fi recunoscute atunci când cheltuielile aferente tranzacțiilor respective nu pot fi evaluate în mod rezonabil , în asemenea cazuri orice mijloc de plată este recunoscut ca datorie.

Recunoașterea veniturilor pe măsura execuției contractului , este denumită în mod curent ”metoda procentului de execuție”. Potrivit acestei metode , veniturile sunt recunoscute în perioadele contabile în care sunt prestate serviciile.

Veniturile din dobânzi trebuie recunoscute periodic, proporțional pe baza randamentului efectiv al activului. Randamentul efectiv al unui activ este rata dobânzii necesară pentru actualizarea fluxurilor viitoarelor intrări de numerar , așteptate pe durata de viața a activului pentru a egala valoarea contabilă inițiala a acestuia. Redevențele trebuie recunoscute pe baza contabilității de angajamente , conform realității economice a contractului.

IAS 11 CONTRACTELE DE CONSTRUCȚII

IAS 11 “Contracte de construcții” definește contractul de construcții după cum urmează : ” un contract de construcții este un contract negociat în mod particular pentru construirea unui activ sau a unei combinări de active care se află într-o strânsă interdependență în ceea ce privește tehnologia și funcționarea sau utilitatea lor finală”.

Principala problemă în cazul contractelor de construcții o constituie alocarea veniturilor și costurilor contractuale de construcție, dat fiind că acest gen de contracte, de regulă, se întind pe mai mulți ani.

Venituri contractuale.

Veniturile contractuale trebuie să cuprindă următoarele elemente , în măsura în care este posibil a fi obținute și pot fi evaluate rezonabil :

– valoarea inițială a veniturilor agreate în contract și ;

– modificările apărute pe parcursul desfășurării contractului , creanțele și plățile de stimulare:

a) în limita sumei probabil a fi deținută ca venit ;

b) care se pot evalua în mod credibil ;

Venitul contractual este evaluat la valoarea justă a contraprestației primite sau de primit. Evaluarea venitului contractual este afectată de o multitudine de incertitudini care depind de rezultatul evenimentelor ulterioare. Evaluările trebuie revizuite pe măsură ce incertitudinile sunt reevaluate și apar evenimente noi. Prin urmare valoarea veniturilor contractuale poate crește sau descrește de la o perioadă la alta.

Recunoașterea veniturilor și cheltuielilor contractuale

Când rezultatul unui contract poate fi estimat în mod credibil , costurile și veniturile contractuale trebuie recunoscute drept cheltuieli și venituri prin raportare la stadiul de realizare a contractului respectiv la data bilanțului.

O pierdere preconizată în contractul de construcții trebuie recunoscută imediat ca o cheltuială.

În cazul contractului cu preț fix rezultatul acestuia este estimat credibil dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

– venitul contractual este evaluat credibil ;

– este posibil ca beneficiile economice asociate contractului să fie generate către întreprindere ;

– costurile contractuale necesare terminării contractului , precum și stadiul de îndeplinire a contractului la data bilanțului sunt evaluate credibil ;

– costurile aferente contractului pot fi identificate și evaluate credibil , astfel încât ele să fie comparate cu estimările precedente ;

În cazul contractului “ cost plus” rezultatul este estimat credibil dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

– este posibil ca beneficiile economice asociate contractului să fie generate către întreprindere;

-costurile contractuale , fie că sunt sau nu rambursabile , pot fi identificate și evaluate credibil.

Contractul cu preț fix este un contract de construcție în care antreprenorul este de acord cu un preț fix (preț convenit la începutul contractului) sau cu o rată fixă pe unitatea de produs finit, contract care în unele cazuri cuprinde clauza de eșalonare a prețurilor.

Contractul cost plus este un contract de construcție în care

constructorul regrupează costurile permise sau altfel definite , plus un procent din aceste costuri sau un onorariu fix.

=== CAPITOLUL II ===

CAPITOLUL II

1.PREZENTAREA SOCIETATII

Denumirea societatii:S.C.DIEKAT CONSTRUCT S.A.

Sediul social:B-dul Preciziei 9-11, sector 6, Bucuresti

Telefoane: 430.16.61; Fax: 430.16.41

Regimul de proprietate:Societate comerciala cu capital privat integral strain, infiintata in anul 1995 avand forma juridica de societate cu raspundere limitata, cu unic asociat strain.

In data de 06.02.2003 a fost schimbata forma juridica a societatii, devenind societate pe actiuni.

Statutul juridic:Societate comerciala pe actiuni, transformata in conformitate cu Incheierea nr.1294 / Rezolutie din data de 03.02.2003, emisa de Judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti si in conformitate cu prevederile Legii nr.31 / 1990, republicata cu modificarile si completarile ulterioare.

Obiectul de activitate:Conform Actului Constitutiv, obiectul principal de activitate al societatii este: “Constructii de cladiri si lucrari de geniu ” – Cod CAEN 4521.

Obiectul de activitate este specificat in Actul Constitutiv al societatii.

2.STRUCTURA ORGANIZATORICA

ORGANIGRAMA SOCIETATII

Structura organizatorica a societatii este reprezentata in Organigrama (anexa nr. 1) si include toate departamentele si compartimentele societatii.

Adunarea Generala a Actionarilor (AGA) este organul de conducere a societatii, care, in conformitate cu Actul Constitutiv al societatii, adopta politica si obiectivele.

AGA numeste Consiliul de Administratie care, prin Directorul General, aproba Regulamentul de Organizare si Functionare, Regulamentul Intern, Organigrama.

Consiliul de Administratie se ocupa de administrarea societatii.

Directorul General este vicepresedintele Consiliului de Administratie in conformitate cu Actul Constitutiv al societatii.

3.ATRIBUTII SI COMPETENTE

3.1. CONSILIUL DE ADMINISTRATIE:hotaraste:

ordinea de zi pentru Adunarea Generala;

planul de activitate al societatii, periodic si pe termen lung, bugetul anual si proiectul de conturi, precum si raportul anual asupra activitatii societatii, bilantul si contul de beneficii si pierderi pe anul precedent;

asupra incheierii de acte juridice prin care sa dobandeasca, sa instraineze, sa inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii a caror valoare este mai mare de 30% dar nu depaseste 50% din valoarea totala a activelor societatii, la data incheierii actului juridic;

mutarea sediului social al societatii, schimbarea obiectului de activitate al societatii, majorarea capitalului social, reducerea capitalului social sau reintregirea lui prin emisiune de noi actiuni, conversia actiunilor dintr-o categorie in cealalta;

orice alte probleme care, prin importanta lor pot influenta pozitia financiara si comerciala sau politica societatii, sau care sunt date in competenta sa de catre AGA dar fara depasirea prevederilor legale in materie.

3.2. DIRECTOR GENERAL:

Reprezinta societatea in relatiile cu terti (parteneri de afaceri, furnizori, clineti etc);

Decide asupra oricarei actiuni legate de desfasurarea activitatii societatii si semneaza actele ce angajeaza societatea fata de terti, inclusiv orice document cu privire la incheierea, modificarea sau rezilierea contractelor comerciale obisnuite;

Hotaraste asupra incheierii de acte juridice prin care sa dobandeasca, sa instraineze, sa inchirieze, sa schimbe sau sa constituie in garantie bunuri aflate in patrimoniul societatii a caror valoare nu depaseste 30% din valoarea totala a activelor societatii, la data incheierii actului juridic;

Angajeaza si concediaza personalul societatii si stabileste drepturile si obligatiile acestuia.

3.3. DIRECTOR GENERAL ADJUNCT:

Este loctiitorul de drept al directorului general pe perioadele cand acesta lipseste din societate;

Hotaraste si semneaza orice document cu privire la incheierea, modificarea sau rezilierea contractelor comerciale obisnuite, specifice obiectului de activitate al societatii care nu depasesc 100.000 EURO;

Reprezinta societatea si decide in relatiile cu tertii (furnizori si clienti ai societatii), asupra problemelor specifice legate de obiectul de activitate al societatii pana la limita de 100.000 EURO.

3.4. DIRECTOR DEPARTAMENT ORGANIZARE SI CONTROL:

Participa la elaborarea organigramei societatii;

Participa la elaborarea Regulamentului de Organizare si Functionare si a Regulamentului Intern;

Participa la elaborarea Fiselor post ;

Coordoneaza si raspunde de implementarea documentatiei Sistemului de Management al Calitatii in conformitate cu Standardul International SR EN ISO:9001:2001;

Colaboreaza cu toate departamentele / compartimentele societatii si cu colaboratorii externi.

3.5. DIRECTOR DEPARTAMENT FINANCIAR-CONTABILITATE:

Supravegheaza, coordoneaza si raspunde de activitatea personalului din compartimentele din subordine;

Coordoneaza si raspunde pentru elaborarea rapoartelor de management (Bilant, Cont de profit si pierdere etc.) pentru autoritatile romane;

Intocmeste rapoartele de management pentru conducerea societatii din Romania cat si pentru societatea mama;

Reprezinta societatea in relatiile financiar- bancare cu tertii si cu autoritatile fiscale romanesti;

Decide platile ce trebuie efectuate si banca de unde se pot realiza acestea;

Participa la elaborarea bugetelor de venituri si cheltuieli;

Urmareste derularea contractelor de antrepriza si subantrepriza pe fiecare proiect;

Verifica incadrarea costurilor societatii pe centre de profit, intocmeste raportul cheltuielilor si veniturilor aferente fiecarui proiect si il preda responsabilului de proiect si Directorului General;

Analizeaza lunar impreuna cu superiorii si cu persoanele responsabile, rezultatele ce se obtin din activitatea de productie comparativ cu bugetul propus;

Analizeaza lunar cheltuielile generale administrative si propune Directorului General solutii de diminuare a cheltuielilor ce nu se incadreaza in bugetul propus;

Lunar primeste de la responsabilul de proiect Certificatul de plata inaintat beneficiarului si ulterior primeste originalul acestuia cu semnatura de acceptare in vederea emiterii facturii catre client;

Stabileste impreuna cu responsabilul de proiect centrele de cost care se deschid pentru fiecare nou proiect;

Stabileste planul de conturi (atat la nivel sintetic cat si analitic).

Colaboreaza cu toate departamentele / compartimentele societatii, precum si cu colaboratorii externi.

3.5.1.Compartiment contabilitate:

Inregistreaza in contabilitate documentele primare;

Tine evidenta analitica si sintetica a conturilor din sistemul contabil;

Asigura pastrarea / arhivarea documentelor justificative care au stat la baza inregistrarilor contabile;

Verifica corelatiile dintre conturile din balanta de verificare a firmei si componența soldurilor acestora;

Intocmeste si depune la termenele prevazute de lege, la Organele Fiscale: decontul de TVA, declaratia privind obligatiile de plata la Bugetul de Stat, declaratia de impozit pe profit, Bilantul Contabil si toate anexele acestuia;

Intocmeste ordinele de compensare in cazul compensarilor cu furnizorii sau clientii societatii;

Asigura securitatea datelor si pastreaza secretul de serviciu fata de persoanele straine;

Participa la organizarea arhivei Biroului, preocupandu-se de pastrarea si conservarea documentelor conform reglementarilor in vigoare, pana la preluarea lor pentru arhivarea definitiva.

Colaboreaza cu toate departamentele / compartimentele precum si cu colaboratori externi.

3.5.1.1.Compartiment import – export:

– Intocmeste si urmareste derularea contractelor externe (cumparare-vanzare materii prime si marfa, servicii, inclusiv importuri de marfa la solicitarea clientilor – in regim de custodie pentru societate);

– Urmareste desfasurarea operatiunilor valutare si anume: termene si conditii de livrare, termene si conditii de plata;

Colaboreaza cu banca in ceea ce priveste formalitatile de plata externa: acreditive, scrisori de garantie bancara, ordine de plata externe.

3.5.2.Compartiment financiar:

Intocmeste evidenta miscarilor de numerar in conturile de lei si de valuta;

Verifica concordanta soldurilor din balanta cu cele din extrasele de cont;

Intocmeste evidența mișcărilor de numerar din casierie;

Verifică concordanta soldurilor din balanta cu cele din registrele de casa;

Verifica avansurile de trezorerie si deconturile justificative pentru aceste avansuri;

Participa la organizarea arhivei Biroului, preocupandu-se de pastrarea si conservarea documentelor conform reglementarilor în vigoare, pana la preluarea lor pentru arhivarea definitivă.

Colaboreaza cu toate departamentele / compartimentele si cu diversi colaboratori externi.

3.5.2.1.Compartiment salarizare:

Centralizeaza si opereaza pontajele (muncitori si TESA), calculeaza salariile nete cuvenite personalului societatii;

Intocmeste statele de salarii in conformitate cu legislatia in vigoare;

Intocmeste OP aferente taxelor si impozitelor datorate;

Intocmeste si depune declaratiile lunare aferente taxelor si impozitelor salariale aferente;

Intocmeste si depune Fisele fiscale la autoritatile fiscale;

Calculeaza si tine evidenta tichetelor de masa;

Elibereaza adeverintele pentru confirmarea castigului salarial pentru fiecare salariat cand este cazul;

Opereaza documentele justificative privind acordarea deducerilor suplimentare.

Colaboreaza cu toate departamentele/ compartimentele societatii.

3.5.3.Compartiment analiza si control financiar :

Controleaza efectuarea operatiunilor contabile conform politicii firmei si reglementarilor contabile in vigoare;

Clasificarea noilor conturi contabile pentru a asigura informatiile de analiza necesare managementului societatii;

Participa la elaborarea si urmareaste realizarea bugetului de venituri si cheltuieli pentru activitatea general- administrativa a societatii;

Intocmeste lunar analiza cheltuielilor si a veniturilor pentru fiecare proiect in derulare si o prezinta persoanelor responsabile;

Analizeaza lunar cu directorul depart financiar-contabilitate si cu persoanele responsabile rezultatele ce se obtin din activitatea de productie comparativ cu bugetul propus;

Intocmeste rapoartele financiar-contabile necesare realizarii operatiunilor de consolidare de catre societatea mama;

Dezvoltarea de instrumente necesare pentru a furniza in timp managementului toate informatiile financiare si de bussines;

Sprijina departamentul ERP cu informatii necesare pentru a se obtine rapoartele financiare si contabile necesare.

3.6. DIRECTOR DEPARTAMENT RESURSE UMANE:

Formuleaza si implementeaza strategiile de resurse umane, care sunt integrate in strategia companiei;

Asista directorul general si pe ceilalti directori in aplicarea politicilor de resurse umane si in relatiile cu angajatii, pentru a se asigura respectarea valorilor de baza ale companiei, precum si respectarea obligatiilor sociale;

Prevede, planifica, face propuneri si participa la acoperirea necesarului de resurse umane al companiei pe termen scurt, mediu si lung;

Realizeaza si aplica strategia si politicile interne de salarizare, pe baza strategiei generale a companiei, cu scopul de a asigura un nivel just de salarizare si avantaje, in paralel cu motivarea salariatilor, pentru atingerea obiectivelor companiei;

Realizeaza si aplica strategia privind pregatirea, instruirea si formarea resurselor umane ale companiei; se asigura impreuna cu sefii departamentelor / compartimentelor de permanenta pregatire, instruire si formare a angajatilor, astfel incat sa se obtina cea mai buna productivitate a acestora, in concordanta cu posibilitatile lor de dezvoltare;

Dezvolta, implementeaza si modernizeaza permanent sistemul de apreciere a performantelor, motivarii si dezvoltarii resurselor umane, in scopul imbunatatirii productivitatii, conform obiectivelor si prioritatilor companiei;

Urmareste elaborarea fiselor de post ale angajatilor, anexe la contractele individuale de munca;

Elaboreaza Regulamentul Intern al societatii si colaboreaza cu Departamentul Organizare si Control la elaborarea si actualizarea Regulamentului de Organizare si Functionare al acesteia;

Se informeaza permanent, urmareste si asigura aplicarea tuturor dispozitiilor in vigoare ale legislatiei muncii, in scopul functionarii legale a societatii si asigurarii nivelului de sanatate si securitate in munca;

Acorda toate indrumarile necesare si / sau participa la identificarea eventualelor nemultumiri ale angajatilor; coordoneaza actiunile de mediere a eventualelor conflicte de munca.

Colaboreaza cu toate departamentele / compartimentele precum si cu colaboratorii externi.

3.7. DIRECTOR DEPARTAMENT COMERCIAL:

Asigura managementului procesului de prospectare a pietei, inscopul selectarii proiectelor pentru care societatea este interesata in a participa la licitatii publice / private;

Asigura managementul procesului de intocmire, aprobare si predare a ofertelor;

Asigura managementul procesului de intocmire a bazei de date furnizori materiale si servicii;

Asigura identificarea si analiza cerintelor referitoare la produs in vederea asigurarii satisfacerii cerintelor clientilor;

Raspunde de predarea la termen a ofertelor și de respectarea specificațiilor tehnice din caietul de sarcini;

Raspunde de asigurarea unei bune imagini a companiei in fata Beneficiarului;

Raspunde de intocmirea si actualizarea bazei de date furnizori materiale si servicii.

Coordoneaza activitatea de selectare si evaluare a subantreprenorilor agreati in faza de ofertare.

Colaboreaza cu toate departamentele / compartimentele si cu diversi colaboratori externi.

3.8. DIRECTOR DEPARTAMENT COORDONARE PRODUCTIE:

Supravegheaza, coordoneaza si raspunde de activitatea personalului din compartimentele din subordine;

Impreuna cu Directorul General / Directorul General Adjunct / Directorul Comercial, decide echipele de conducere si executie a proiectelor (numeste Responsabilii de proiect si/sau Sefii de santier);

Se asigura de insusirea de catre echipele de conducere proiecte a documentatiei de executie (contractul de antrepriza, specificatii tehnice, costuri tehnice, termenele finale si intermediare de realizare ale lucrarilor; cerintele de calitate – pe categorii de lucrari – impuse prin contractul semnat);

Impreuna cu Responsabilii de Proiect, decide adoptarea tehnologiilor de executie pentru lucrarile aferente fiecarui proiect;

Se asigura, verifica si aproba graficele de executie si esalonarea in timp a executiei lucrarilor proiectelor intocmite de Responsabilii de Proiect;

Se asigura, verifica si aproba proiectele de organizare de santier intocmite de Responsabilii de Proiect;

Se asigura de identificarea de catre Responsabilii de Proiect a resurselor principale (materiale principale, subantreprenori, utilaje) si secundare necesare executiei lucrarilor proiectelor derulate, precum si de conformitatea acestora cu specificatiile tehnice cerute de documentatia de executie;

Se asigura, verifica si aproba planificarea cantitativa, calitativa si esalonarea in timp a resurselor, in conformitate cu graficul executie a lucrarilor;

Pe durata derularii lucrarilor de executie, verifica si se asigura de incadrarea in cerintele de calitate, termenele de executie si costurile impuse;

In cazul constatarii de neconformitati, il informeaza pe Directorul General si se asigura de aplicarea corectiilor pentru remedierea acestora si de aplicarea unor actiuni corective pentru prevenirea unor neconformitati asemanatoare;

Primeste eventualele reclamatii de la beneficiar si le rezolva impreuna cu responsabilul CQ;

Saptamanal face analize si informari cu personalul din subordine referitor la stadiul de executie al lucrarilor (calitativ, cantitativ, timp, costuri), prioritati, noutati;

Raporteaza saptamanal Directorului General situatia executiei lucrarilor;

Verifica si aproba intocmirea documentelor de decontare a productiei realizate;

Reprezinta societatea in relatiile cu beneficiarii, proiectantii, organele de control in constructii;

Evalueaza biannual furnizorii de materiale, echipamente servicii;

Coordoneaza activitatea depozitului de materiale (echipamente);

Coordoneaza activitatea de gestiune a autovehiculelor apartinand societatii;

Coordoneaza activitatea de aprovizionare;

Coordoneaza activitatea administrativa si de prevenire si stingere a incendiilor.

3.9. DIRECTOR DEPARTAMENT PLANIFICARE, ERP, URMARIRE:

Urmareste desfasurarea contractelor de executie;

Urmareste si verifica bugetarile, situatiile de lucari si situatiile de plata ale proiectelor;

Centralizeaza datele principale ale proiectelor si le raporteaza directorului general;

Raspunde de functionarea rapoartelor specifice fiecarui departament;

Raspunde de urmarirea proiectelor prin intermediul ERP – Charisma Enterprise si Primavera.

3.10. RESPONSABIL DE PROIECT:

– Verifica respectarea conditiilor de incepere a fiecarei lucrari privind urmatoarele documente:

autorizatia de constructie (sarcina beneficiar);

amplasament liber – preluarea acestuia cu pv;

fixarea bornelor de amplasare a lucrarii;

protectia muncii si PSI;

planul de calitate cu PCCVI si procedurile tehnice de executie;

organizeaza executia lucrarilor;

accepta pe baza de analiza conditiile de executie ale lucrarilor contractate privind:

termenele finale si intermediare de realizare;

calitatea si provenienta materialelor (tara/import);

cerinte de calitate (pe categorii de lucrari) impuse prin contractul semnat;

alegerea subantreprenorilor (pe categorii de lucrari ) si stabilirea conditiilor de lucru;

Se asigura de instruirea si urmarirea modului in care personalul din subordine si-a insusit documentatia si conditiile de executie ale lucrarilor;

Esaloneaza in timp si trimite necesarul de materiale (echipamente) catre Compartimentul Aprovizionare;

Intocmeste graficele de executie urmarindu-se incadrarea in termene a derularii lucrarilor;

Creeaza conditii de incepere a lucrarilor, asigurand un minim de lucrari de organizare santier;

Urmareste realizarea lucrarilor pe baza Planului de Calitate intocmit inainte de inceperea executiei lucrarilor;

Respecta cu strictete inspectiile, verificarile si incercarile, prevazute in Planul Calitatii;

Realizeaza lucrari numai pe baza de proceduri tehnice de executie si instructiuni de lucru;

Verifica documentele de atestare calitativa prevazute in cadrul fiecarei proceduri;

Face analize periodice ale productiei, pentru redistribuirea personalului;

a) Activitati privind organizarea – pregatirea executiei:

Analizeaza documentatia de executie si conditiile contractuale stabilite intre parti pentru lucrarea contractata;

Stabileste necesarul de resurse aferente lucrarilor;

Intocmeste Planul Calitatii pe lucrare impreuna cu CTC-ul lucrarii;

Analizeaza si pune in practica Planul calitatii si procedurile specifice pentru fiecare categorie de lucrari puse la dispozitie de Compartimentul MC;

Se asigura de completarea zilnica a Jurnalului de santier;

b) Activitati privind executarea lucrarilor:

Supervizeaza activitatile tuturor angajatilor din subordine si raspunde de obiectivele proiectului din punct de vedere fizic, valoric si calitativ;

Mentine legatura cu beneficiarul lucrarii;

Mentine relatia cu autoritatile locale competente in domeniu;

Mentine legatura cu proiectantul;

Se asigura ca personalul din subordine si-a insusit Procedurile Tehnice de Executie

4.DISPOZITII FINALE

4.1. Directorii de departamente au responsabilitatea de a asigura cunoasterea si respectarea prevederilor ROF aplicabile personalului din subordine; in acest scop, asigura punerea de acord cu ROF a fiselor de post.

4.2. Fiecare angajat permanent / temporar are obligatia de a aduce la indeplinire sarcinile specificate in fisa de post / contractul de munca aferente.

4.3. Competentele si relatiile dintre posturi si compartimente sunt detaliate in fisele de post si în documentele aplicabile ale Sistemului de Management al Calității.

4.4. Aplicarea prevederilor ROF constituie sarcina de serviciu obligatorie pentru personalul Societatii fiind inclusa ca atare în fisele de post si documentele aplicabile ale sistemului de management al calitatii.

4.5. Elaborarea si actualizarea ROF se realizeaza de catre Directorul Resurse Umane, impreuna cu Directorului de Organizare si Control numit Reprezentantul Managementului, care asigura si punerea de acord a ROF cu celelalte documente organizatorice – Act Constitutiv, Regulament Intern, Fise de post, contracte de munca, Manual al Calitatii, proceduri etc.

4.6. ROF este aprobat de Directorul General.

4.7. Data intrarii in vigoare a ROF este data aprobarii de catre Directorul General, inscrisa pe pagina de garda.