Contabilitatea Cheltuielilor DE Distribuire ȘI Administrative (s.r.l. „kiwi Studio Tv”)

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DE DISTRIBUIRE ȘI ADMINISTRATIVE (S.R.L. „KIWI STUDIO-TV”)

CUPRINS

ABSTRACT

Autor:

Titlul proiectului de licență: Contabilitatea cheltuielilor de distribuire și administrative (S.R.L. „Kiwi Studio-TV”).

Localitatea: orașul Chișinău, ULIM.

Anul perfectării proiectului: 2015.

Structura: introducere, două capitole, concluzii și recomandări, bibliografie din 17 surse, 8 anexe, 37 pagini de text de bază, 4 figuri, 1 tabelă.

Cuvinte cheie: contabilitate, cheltuieli administative, evaluare, recunoaștere, document primar, situație de profit și pierdere, registru contabil.

Scopul proiectului de licență: constă în studierea contabilității cheltuielilor de distribuire și administrative în societatea cu răspundere limitată „Kiwi Studio-TV” cu depistarea neajunsurilor și elucidarea propunerilor spre optimizarea evidenței acestui sector în entitatea respectivă.

Obiectivele de bază: studierea aspectelor teoretice ale cheltuielilor de distribuire și administrative, definirea conținutului economic, clasificării și modul de constatare a acestora; analiza cadrului legislativ-normativ aferent cheltuielilor de distribuire și administrative și a surselor literare ale acestora în viziunea specialiștilor autohtoni; descrierea succintă a întreprinderii care a servit baza experimentală a acestei cercetări; studierea modului de întocmire și circulație a documentelor primare, precum și generalizare a datelor acestora la capitolul măsurării, recunoașterii și decontării cheltuielilor de distribuire și administrative; examinarea modului de ținere a evidenței sintetice și analitice cheltuielilor de distribuire și administrative în entitatea respectivă; reflectarea cheltuielilor de distribuire și administrative în situația de profit și pierderi.

Obiectul cercetării: societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV”. S.R.L. „KiwiStudio-TV” este o unitate economic, cu forma de proprietate privată, care are drept gen principal de activitate acordarea serviciilor. Aceasta este situată în municipiul Chișinău, str. Aerodromului, 10, ap.20.

Metodologia de investigație: metodologia de investigație a lucrării include abordări fundamentale și specifice cu privire la noțiunile, componența, clasificarea și contabilizarea cheltuielilor de distribuire și administrative. Accentul în studierea problemei în cauză a fost pus pe prevederile legislației în vigoare, care reglementează aspectele privind măsurarea și constatarea cheltuielilor.

ANNOTATION

Author:

Title of draft license: Distribution and administrative expenses accounting (LLC "Kiwi Studio-TV").

Location: Chișinău, ULIM.

Year of drawing project: 2015.

Structure: introduction, two chapters, conclusions and recommendations, bibliography of 17 sources, 8 appendices, 37 pages of main text, 4 figure, 1 tables.

Keywords: accounting, administrative area expenses, evaluation, recognition, primary document, profit and loss statement, ledger.

The project purpose license: is to study accounting and administrative expenses distribution limited liability company "Kiwi Studio-TV" to detect shortcomings and elucidating proposals to optimize this sector entity records.

The basic objectives: theoretical study of the distribution and administrative expenses, defining economic content, classification and finding their way; analysis of the legal framework for the distribution and administrative expenses and sources of their literary vision of local professionals; Short description of company served experimental base of this research; studying the preparation and circulation of primary documents and their data generalization Chapter measurement, recognition and settlement distribution and administrative expenses; examining how recording of synthetic and analytic distribution costs and administrative entity; reflection distribution and administrative expenses in the statement of profit and loss.

Object of research: limited liability company "KiwiStudio-TV". LLC "KiwiStudio-TV" is an economic unit, with private ownership, which has the main type of activity providing services. It is located in Chisinau, str. Aerodromului, 10, ap. 20.

Methodology of investigation: investigative methodology of work includes basic and specific approach on the concepts, structure, classification and distribution costs and administrative accounting. The emphasis in studying the matter was placed on the legislation in force governing the measurement issues and finding costs.

LISTA ABREVIERILOR

S.C. – Societate Comercială

S.N.C. – Standard Național de Contabilitate

S.R.L. – Societate cu Răspundere Limitată

T.V.A. – Taxa pe valoarea adăugată

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

Asocierea politică și economică a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană condiționează necesitatea armonizării contabilității naționale cu cerințele standardelor internaționale de contabilitate. Aceasta se referă, în special, la contabilitatea cheltuielilor care, după metodologia și mecanismul de realizare, este unul dintre cele mai importante și dificile sectoare de evidență a oricărei entități. Informațiile contabile despre cheltuieli au o deosebită valoare și la nivel microeconomic și macroeconomic. Ele contribuie la soluționarea celor mai diverse probleme cum ar fi:

de creare a unui mediu de afaceri favorabil pentru atragerea investițiilor străine;

de monitorizare și exercitare a controlului asupra entităților cu proprietate de stat;

de dezvoltare a sectorului public prin majorarea veniturilor bugetare datorită colectării impozitelor, taxelor și altor plăți calculate în baza datelor contabile;

de estimare a performanțelor entităților în onorarea obligațiilor față de stat și partenerii de afaceri;

de combatere a tranzacțiilor ilegale;

de asigurare a la nivel internațional a comparabilității indicatorilor macroeconomici etc.

În present, lipsesc investigații complexe referitoare la componența, modul de clasificare, recunoaștere, evaluare și contabilizare a cheltuielilor entităților autohtone. De asemenea, nu sînt abordate și soluționate problemele contabilității cheltuielilor la întreprinderile micului business, organizațiile de transport auto, în companiile de leasing și cooperativele de întreprinzător. În plus, baza normativă a contabilității cheltuielilor întreprinderilor autohtone este incompletă și necesită modernizare în concordanță cu normele și principiile contabile internaționale.

Reieșind din aceste considerente scopul proiectului de licență: constă în studierea contabilității cheltuielilor de distribuire și administrative în societatea cu răspundere limitată „Kiwi Studio-TV” cu depistarea neajunsurilor și elucidarea propunerilor spre optimizarea evidenței acestui sector în entitatea respectivă.

Obiectivele de bază constau în următoarele:

studierea aspectelor teoretice ale cheltuielilor de distribuire și administrative, definirea conținutului economic, clasificării și modul de constatare a acestora;

analiza cadrului legislativ-normativ aferent cheltuielilor de distribuire și administrative și a surselor literare ale acestora în viziunea specialiștilor autohtoni;

descrierea succintă a întreprinderii care a servit baza experimentală a acestei cercetări;

studierea modului de întocmire și circulație a documentelor primare, precum și generalizare a datelor acestora la capitolul măsurării, recunoașterii și decontării cheltuielilor de distribuire și administrative;

examinarea modului de ținere a evidenței sintetice și analitice cheltuielilor de distribuire și administrative în entitatea respectivă;

reflectarea cheltuielilor de distribuire și administrative în situația de profit și pierderi.

Drept obiect al cercetării a servit societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV”. S.R.L. „KiwiStudio-TV” este o unitate economic, cu forma de proprietate privată, care are drept gen principal de activitate acordarea serviciilor. Aceasta este situată în municipiul Chișinău, str. Aerodromului, 10, ap.20.

Metodologia de investigație a lucrării include abordări fundamentale și specifice cu privire la noțiunile, componența, clasificarea și contabilizarea cheltuielilor de distribuire și administrative. Accentul în studierea problemei în cauză a fost pus pe prevederile legislației în vigoare, care reglementează aspectele privind măsurarea și constatarea cheltuielilor.

CAPITOLUL 1. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND CHELTUIELILE ENTITĂȚII

Contabilitatea cheltuielilor entității reprezintă unul din cele mai importante sectoare ale sistemului de colectare și prelucrare a datelor destinate întocmirii situațiilor financiare. În baza informațiilor înregistrate și sistematizate din acest domeniu se determină numeroși indicatori utilizați în scopuri analitice, fiscale și de control, iar în veridicitatea acestor indicatori sunt cointeresați toți utilizatorii de informații contabile [10, p. 297].

Cheltuielile reprezintă cheltuielile și pierderile (daunele) care apar în rezultatul activității economico-financiare și nu sunt legate nemijlocit de procesul de producție. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se includ în costul produselor (serviciilor), se reflectă în raportul de profit și pierderi și se scad din venituri la determinarea profitului (pierderii) al perioadei de gestiune [1, p. 10].

Componența cheltuielilor, modul de măsurare și de recunoaștere a acestora pînă în anul 2015 au fost reglementate de prevederile S. N. C. 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii” [8], iar în present de S. N. C. „Cheltuieli” [9].

Spre deosebire de consumuri care au loc doar la întreprinderile sferei de producție și din domeniul prestării serviciilor cheltuielile sunt suportate de toți subiecții economici, indiferent de apartenența ramurală și activitatea desfășurată. Ele se divizează în următoarele grupe:

cheltuieli ale activității operaționale;

cheltuieli ale activității neoperaționale;

cheltuieli privind impozitul pe venit.

Cheltuielile activității operaționale apar în procesul desfășurării activității de bază a întreprinderii indicată în actele de constituire. La cheltuielile activității operaționale se referă:

costul vânzărilor;

cheltuielile comerciale;

cheltuielile generale și administrative;

alte cheltuieli operaționale.

Cheltuielile activității neoperaționale cuprind cheltuielile suportate de întreprindere la efectuarea altor feluri de activități. Acestea cuprind:

cheltuielile activității de investiții;

cheltuielile activității financiare.

Cheltuielile de distribuție (comerciale) reprezintă cheltuielile nerecuperabile suportate de întreprinderi în legătură cu vînzarea produselor și mărfurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor contra plată. În componența lor se includ: cheltuielile de transportare a produselor vândute pe piață; cheltuielile privind diverse tipuri de publicitate; cheltuielile ce țin de returnarea și reducerea prețurilor la produsele vândute; cheltuielile ce țin de participarea la expoziții, târguri și iarmaroace etc [10, p. 295].

Cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile ce țin de conducerea și deservirea întreprinderii în ansamblu. În componența lor se includ: salariile calculate personalului administrativ; contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală calculate în procentul stabilit de la salariile personalului administrativ și gospodăresc; impozitele și taxele calculate conform legislației în vigoare (cu excepția impozitului pe venit), precum și taxa pe valoarea adăugată și accizele nerecuperabile; cheltuielile de filantropie (binefacere) și sponsorizare; ajutorul material acordat salariaților și pensionarilor; cheltuielile de deplasare ale personalului administrativ; cheltuielile de reprezentanță legate de recepția delegațiilor altor întreprinderi cu scopul încheierii contractelor de vînzare-cumpărare; cheltuielile de poștă și telegraf, de judecată, de audit, consultative și de alt gen [10, p. 311].

Cheltuielile auielile activității de investiții rezultă din ieșirea activelor pe termen lung și cuprind cheltuielile și pierderile aferente ieșirii activelor nemateriale, activelor materiale în curs de execuție, terenurilor, mijloacelor fixe, resurselor naturale, activelor financiare pe termen lung, sumele reducerii valorii activelor pe termen lung ieșite, pierderile din participațiile în alte întreprinderi și din operațiuni cu părțile legate.

Cheltuielile activității financiare rezultă din modificarea mărimii și structurii capitalului propriu, împrumuturilor și creditelor întreprinderii. Acestea cuprind cheltuielile privind operațiunile aferente plății redevențelor, arendei finanțate a activelor materiale pe termen lung, diferențele nefavorabile de curs valutar etc.

Pierderile excepționale rezultă din evenimentele sau operațiunile rare și netipice care nu sînt legate de activitatea economico-financiara (ordinară) a întreprinderii. Acestea cuprind daunele provocate de calamitățile naturale, pierderile din perturbările politice, modificarea legislației țării.

Cheltuielile privind impozitul pe venit cuprind suma totală a cheltuielilor privind impozitul pe venit, luată în considerare la calcularea profitului (pierderii) net al perioadei de gestiune [10, p. 324].

Structura cheltuielilor întreprinderii poate fi prezentată schematic în figura 1.1.

Fig. 1.1. Clasificarea cheltuielilor entităților economice [elaborat de autor, adaptat după 10]

La contabilizarea cheltuielilor, în afară de problemele teoretice aferente definirii, clasificării, recunoașterii și evaluării acestora, apar și un șir de aspecte metodologice, din care, principalele sînt următoarele:

elaborarea în cadrul politicii de contabilitate a compartimentului referitor la cheltuieli;

perfectarea documentară a faptelor economice generatoare de cheltuieli;

reflectarea cheltuielilor în registrele și conturile contabile;

generalizarea informațiilor privind cheltuielile în rapoartele financiare.

Politica de contabilitate reprezintă totalitatea conceptelor, principiilor, regulilor, metodelor și procedeelor, acceptate de conducerea unei entități economice pentru ținerea contabilității și întocmirea rapoartelor financiare.

Acesta este un document important și a devenit obligatoriu pentru toate entitățile odată cu implementarea actualului sistem contabil. În cadrul sistemului contabil precedent politica de contabilitate nu era necesară, deoarece actele normative nu prevedeau decît o singură metodă (variantă) de soluționare a unei probleme concrete.

Este de remarcat, că unele entități nu acordă atenția cuvenită politicii de contabilitate, care are o importanță deosebită atît pentru organizarea contabilității, cît și pentru impozitare, din următoarele considerente:

• în politica de contabilitate se stabilesc procedeele utilizate de entitatea economică care influențează nemijlocit rezultatele financiar și fiscal ale acesteia;

• alegerea corectă a procedeelor contabile asigură concordanța dintre contabilitate și fiscalitate;

• fără o politică de contabilitate proprie, entitatea economică nu poate asigura ținerea contabilității și întocmirea rapoartelor financiare în conformitate cu cerințele actelor normative, care recomandă diverse variante de evidență a elementelor contabile;

• în cazul lipsei procedeului de ținere a contabilității privind o problemă concretă entitatea economică trebuie să elaboreze și să argumenteze procedeul corespunzător prin reflectarea acestuia în politica de contabilitate;

• politica de contabilitate este o parte componentă a raportului financiar al entității economice și trebuie prezentată împreună cu acesta tuturor utilizatorilor de informații.

Documentarea faptelor economice generatoare de cheltuieli condiționează necesitatea soluționării următoarelor probleme cu caracter general:

aplicarea documentelor primare întocmite în formă electronică;

stabilirea cazurilor de utilizare a documentelor cu regim special;

interzicerea emiterii mai multor documente pentru unele și aceleași operațiuni.

Contabilitatea cheltuielilor activității neoperaționale reprezintă o temă destul actuală fiind studiată pe larg în literatura de specialitate autohtonă și străină.

Astfel, o sursă importantă la capitolul obiectului cercetării reprezintă culegerea de standarde internaționale de contabilitate editată de corpul profesionist din România [7].

Conform publicației în cauză recunoașterea veniturilor și cheltuielilor este corelată nemijlocit cu evaluarea acestora care reprezintă, probabil, cel mai controversat subiect din contabilitate.

Evaluarea poate fi abordată în primul rînd, ca un criteriu de recunoaștere a elementelor contabile, inclusiv a veniturilor și cheltuielilor, și, în al doilea rînd, – ca o etapă separată a exercițiului contabil. Însă examinarea evaluării ca o etapă separată este mai adecvată și permite a completa noțiunea de evaluare a cheltuielilor prin următoarea tratare: evaluarea este procedeul de determinare a sumelor cheltuielilor care urmează a fi reflectate în contabilitate și în rapoartele financiare ale perioadei de gestiune curente [7, p. 52].

La evaluarea cheltuielilor entității, apar multiple probleme dintre care, principalele dintre care sînt:

– selectarea bazei de evaluare;

– adoptarea conceptului de menținere a capitalului;

– stabilirea modelului contabil utilizat;

– respectarea conceptelor și principiilor contabile fundamentale.

Problemele nominalizate trebuie să fie soluționate de către fiecare entitate economică de sine stătător, în funcție de necesitățile informaționale și strategia dezvoltării, iar variantele selectate urmează a fi reflectate în politica de contabilitate a acesteia.

Evaluarea cheltuielilor prevede alegerea unei anumite baze de evaluare care este condiționată de scopul evaluării și de particularitățile elementelor de cheltuieli. Conform Cadrului general al I.A.S.B., întreprinderea poate aplica separat sau în diverse combinații patru baze de evaluare a elementelor contabile, inclusiv a cheltuielilor: costul istoric, costul curent, valoarea realizabilă (de decontare) și valoarea actualizată [7, p. 52–53].

La evaluarea cheltuielilor pot fi aplicate în mod direct costul istoric și valoarea actualizată, iar celelalte baze de evaluare trebuie utilizate indirect ca reprezentări ale valorii juste a activelor și datoriilor care generează cheltuielile respective.

Baza de evaluare aplicată cel mai frecvent de entitățile economice la evaluarea cheltuielilor este costul istoric. Avantajul principal al acestei baze constă în faptul că costul istoric este veridic, deoarece acesta exprimă consumurile efective ale entității la achiziția (fabricarea) bunurilor și prestarea serviciilor. Prin urmare, costul bunurilor vîndute și a serviciilor prestate trebuie, de regulă, să corespundă cu valoarea de intrare sau costul efectiv al acestora.

Totodată, evaluarea cheltuielilor în baza costului istoric are și unele dezavantaje care rezultă din faptul că acesta nu corespunde întotdeauna intereselor utilizatorilor externi ai informațiilor contabile și nu permite delimitarea cheltuielilor aferente evenimentelor extraordinare și/sau modificărilor neprognozate ale prețurilor. De exemplu, în cazul nimicirii unui obiect de mijloace fixe în urma calamității naturale, entitatea suportă pierderi, chiar dacă pentru acest obiect a fost calculată integral uzura. De aceea, în această situație, este mai rezonabil a evalua obiectul nimicit la valoarea curentă.

Aplicarea bazei de evaluare a elementelor contabile, inclusiv a cheltuielilor, este condiționată de conceptul de menținere a capitalului acceptat de entitate. În Cadrul general al I.A.S.B. sînt prezentate două concepte de menținere a capitalului:

• menținerea capitalului financiar;

• menținerea capitalului fizic [7, p. 54].

Diferența principală dintre cele două concepte referitoare la menținerea capitalului este reprezentată de tratamentul efectelor variației prețurilor activelor și a sumelor datoriilor entității. Sub aspect general, o entitate își menține capitalul, dacă la sfîrșitul perioadei are un capital egal cu cel de la începutul perioadei. Orice valoare în plus față de cea necesară menținerii capitalului la nivelul de la începutul perioadei este considerată profit.

Conform conceptului de menținere a capitalului financiar, profitul este obținut doar în cazul în care valoarea financiară sau monetară a activelor nete, la sfîrșitul perioadei, este mai mare decît valoarea financiară sau monetară a activelor nete, la începutul perioadei, după excluderea distribuțiilor către și a contribuțiilor de la proprietarii entității, în cursul perioadei. Menținerea capitalului financiar poate fi evaluată atît în unități monetare nominale, cît și în unități de putere de cumpărare constantă. Un asemenea concept nu impune folosirea unei anumite baze de evaluare.

Selectarea bazei depinde de tipul de capital financiar (capital nominal investit sau capital în putere constantă de cumpărare) pe care entitatea dorește să-l mențină.

În baza conceptului de menținere a capitalului fizic, profitul este obținut atunci cînd capitalul fizic (economic sau productiv) de la sfîrșitul perioadei, în valoare curentă, depășește pe cel de la începutul perioadei în aceeași valoare, după excluderea distribuțiilor către și a contribuțiilor de la proprietarii entității în cursul perioadei de gestiune. Conceptul de menținere a capitalului fizic necesită aplicarea costului (valorii) curent(ă) ca bază de evaluare.

Selectarea de către o entitate a celui mai potrivit concept de menținere a capitalului trebuie să se efectueze în funcție de necesitățile utilizatorilor de informații contabile. Conceptul ales indică obiectivul urmărit în determinarea profitului, deși pot apărea anumite dificultăți de evaluare la aplicarea practică a conceptului respectiv.

Alegerea bazelor de evaluare și a conceptului de menținere a capitalului determină modelul contabil utilizat de către o entitate pentru ținerea contabilității și întocmirea rapoartelor financiare. În practica internațională se aplică diverse modele contabile care rezultă din diferite ipoteze și prezintă grade diferite de relevanță și credibilitate a informațiilor. În prezent, organismele contabile internaționale și, în special, I.A.S.B. nu prescriu un anumit model contabil, în afară de cazurile excepționale, de exemplu, pentru acele entități care funcționează în condițiile unei economii hiperinflaționiste [7, p. 56].

De menționat că în literatura de specialitate autohtonă lipsesc investigațiile referitoare la modelele contabile care trebuie să fie aplicate de către entitate. Aceste probleme sînt abordate în lucrările savanților din străinătate în care sînt descrise mai multe modele contabile, din care cele mai răspândite sînt:

• modelul bazat pe valoarea curentă (costul istoric recuperabil);

• modelul bazat pe valoarea actualizată.

Considerăm că modelul contabil trebuie să fie stabilit de către fiecare entitate de sine stătător, în funcție de strategia dezvoltării acesteia și cu condiția respectării echilibrului între relevanță și credibilitate.

O altă sursă la temă reprezintă lucrarea de tip enciclopedic „Dicționar explicativ de contabilitate” editată în anul 2007 de către autorii autohtoni I. Balan și A. Romanciuc. În acest dicționar autorii examinează în mod complex, laconic și accesibil principalii termini și noțiuni din domeniul contabil. De exemplu, la capitolul obiectului cercetării putem menționa următorii termini și noțiuni:

Cheltuieli — toate cheltuielile și pierderile perioadei care se scad din venit la calcularea profitului (pierderii) perioadei de gestiune;

Cheltuieli aferente contractelor de antrepriză — consumurile aferente contractului de construcție în ansamblu sau pe stadii distincte ale acestuia predate de antreprenor și recepționate de beneficiar;

Cheltuieli ale perioadei — cheltuieli pentru comercializarea produselor, mărfurilor și serviciilor, administrative, de deservire, de organizare a producției;

Cheltuieli anticipate — cheltuieli apărute în perioada de gestiune, dar aferente perioadelor viitoare (de exemplu, plățile în avans aferente chiriei etc.);

Cheltuieli de împrumut — cheltuieli pentru plata dobânzilor și/sau alte cheltuieli suportate de întreprindere în legătură cu primirea mijloacelor împrumutate;

Cheltuieli sectoriale — cheltuieli direct atribuibile unui sector sau o anumită parte a cheltuielilor întreprinderii care poate fi repartizată între sectoare proporțional bazei stabilite;

Cheltuielile activității de investiții — cheltuieli și pierderi aferente scoaterii din funcțiune a activelor pe termen lung;

Cheltuielile activității financiare — cheltuieli rezultate din modificarea mărimii și structurii capitalului propriu și împrumuturilor (creditelor).

De menționat că dicționarul în cauză este destinat studenților care își fac studiile la specialitatea 361.1 „Contabilitate” și altor specialități de profil economic [1].

O altă lucrare este manualul „Contabilitatea financiară” elaborat de un grup de autori coordonator fiind Alexandru Nederița [3].

Această lucrare reprezintă prima lucrare în Republica Moldova în care se expun prevederile principale ale noului sistem contabil care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998 în conformitate cu Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova „Cu privire la reforma contabilității” nr. 1187 din 24 decembrie 1997.

Contabilitatea cheltuielilor este prezentată în capitolul 9 „Contabilitatea consumurilor și cheltuielilor” al acestei lucrări [3, p. 223]. În acest capitol se examinează structura cheltuielilor entității, modul de determinare, de constatare și reflectare a acestora în rapoartele financiare.

Autorii prezintă noțiunea de cheltuieli ca cheltuielile și pierderile (daunele) care apar în rezultatul activității economico-financiare și nu sînt legate nemijlocit de procesul de producție. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se includ în costul produselor (serviciilor), se reflectă în raportul privind rezultatele financiare și se scad din venituri la determinarea profitului (pierderii) al perioadei de gestiune.

Autorii susțin că cheltuielile au loc la entitățile cu toate tipurile de activități. În funcție de direcțiile efectuării, acestea se subdivizează în trei grupe:

1. Cheltuieli ale activității operaționale.

2. Cheltuieli ale activității neoperaționale.

3. Cheltuieli privind impozitul pe venit [3, p. 225].

În subcapitolul 9.4. „Determinarea și constatarea consumurilor și cheltuielilor” al acestei lucrări autorii susțin că la contabilizarea cheltuielilor apar două probleme principale:

determinarea cheltuielilor, adică calcularea sumelor acestora, care trebuie să fie reflectate în contabilitate și rapoartele financiare;

constatarea cheltuielilor, adică stabilirea perioadei de gestiune în care acestea trebuie să fie reflectate în contabilitate ți rapoartele financiare.

Cheltuielile se constată și se reflectă în contabilitate în baza respectării următoarelor principii:

– specializării exercițiului (contabilității de angajamente);

– prudenței;

– concordanței;

– necompensării.

Toate aceste momente sînt prezentate în conformitate cu prevederile S.N.C. – urilor, Planului de conturi contabile și Codului fiscal. Fiecare din capitolele acestei lucrări conține o mulțime de situații practice și numeroase exemple convenționale [3, p. 223, 225, 228-229].

O altă lucrare tot de o importanță majoră este cartea autorului Alexandru Nederița „Corespondența conturilor contabile conform prevederilor S.N.C. și Codului fiscal” [5].

Această lucrare este, într-o oarecare măsură, prima în Republica Moldova în care sînt prezentate schemele integrale și complexe ale formulelor contabile pe tipuri de operațiuni economice.

În capitolul 16 „Contabilitatea cheltuielilor” al prezentei lucrări autorul enunță:

informația aferentă actelor normative de bază privind contabilitatea și impozitarea cheltuielilor;

componența cheltuielilor și modul general de reflectare a acestora în conturile contabile;

caracteristica fiecărui cont de cheltuieli în parte și înregistrările contabile care pot fi întocmite la aceste conturi.

Autorul susține că cheltuielile reprezintă diminuarea avantajelor economice în decursul perioadei de gestiune sub formă de reflux sau utilizare a activelor, fie apariție a datoriilor care conduc la micșorarea capitalului propriu, cu excepția diminuărilor rezultate din repartizarea capitalului între proprietarii întreprinderii [5, p. 523].

Cheltuielile se evaluează la valoarea de bilanț a activelor pe termen lung și curente ieșite, la sumele efective ale salariaților și contribuțiilor de asigurări sociale și medicale calculate, uzurii mijloacelor fixe și obiectelor de mică valoare și scurtă durată, amortizării activelor nemateriale, provizioanelor pentru cheltuieli și plăți preliminare constituite, corecții la creanțe compromise etc [5, p. 524].

Această lucrare a autorului Alexandru Nederița este adresată contabililor, auditorilor, managerilor, finanțiștilor, întreprinzătorilor individuali, profesorilor, studenților care-și fac studiile la specialitățile cu profil economic și altor persoane cointeresate [5].

În continuare vom caracteriza principalele acte normative care reglementează contabilizare și impozitare a cheltuielilor.

Principalul act normativ este Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 [4]. Ea are menirea de a stabili cadrul juridic, a cerințelor unice și a mecanismului de reglementare a contabilității și raportării financiare în Republica Moldova.

Prevederile prezentei legi acesteia se aplică tuturor persoanelor juridice și fizice care desfășoară activitatea de întreprinzător, organizațiilor necomerciale, inclusiv instituțiilor publice, notarilor, avocaților și birourilor înființate de aceștia, precum și reprezentanțelor și filialelor întreprinderilor (organizațiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova (denumite în cele din urmă entități), indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate și forma juridică de organizare.

Legea contabilității [4] este structurată în șase capitole și anume:

1. Dispoziții generale.

2. Reglementarea contabilității.

3. Organizarea contabilității.

4. Contabilitatea în trezoreria de stat și în instituțiile publice.

5. Situații financiare.

6. Dispoziții finale și tranzitorii.

Primul capitol al prezentei legi include: scopul legii; noțiunile de bază utilizate în aceasta; modul de aplicare a standardelor de contabilitate; utilizarea datelor contabilității în scopuri fiscale; principiile de bază și caracteristici calitative ale contabilității; obligativitatea ținerii contabilității și limba și moneda în care se ține contabilitatea.

În cel de-al doilea capitol este generalizată informația aferentă regulilor generale de reglementare a contabilității; sînt enumerate organele de reglementare a contabilității; competența autorităților statale privind reglementarea contabilității; competența asociațiilor profesionale privind apărarea drepturilor și ridicarea nivelului de calificare al membrilor lor; răspunderea și drepturile entităților privind ținerea contabilității și raportarea financiară; componența consiliului consultativ; sînt enumerate sistemele de ținere a contabilității și de prezentare a rapoartelor financiare; noțiunea și modul de elaborare a politicii de contabilitate.

În cel de-al treilea capitol al Legii contabilității sînt prezentate: regulile generale privind contabilitatea elementelor patrimoniale; ce cuprinde ciclul contabil al unei entități; tipul documentelor primare și elementele obligatorii ale acestora precum și a documentelor primare cu regim special; evaluarea și recunoașterea elementelor contabile; informația aferentă conturilor contabile; elementele obligatorii și denumirea principalelor registre contabile obligatorii; informația aferentă perioadei și modalității de efectuare a inventarierii patrimoniului.

În următorul capitol al prezentei legi este generalizată informația aferentă contabilității în trezoreria de stat și în instituțiile publice. Acest capitol reunește în sine următoarea informație: contabilitatea în Trezoreria de stat; obiectul principal al contabilității în instituțiile publice și modul de evidență a unor elemente patrimoniale ale acestora; periodicitatea prezentării raportului executării bugetului public național.

Capitolul cinci include informația aferentă conținutului, modului de întocmire și prezentare a rapoartelor financiare; conținutul notelor explicative; modul de prezentare și conținutul raportului conducerii; informația aferentă perioadei de gestiune pentru toate entitățile care întocmesc și prezintă rapoartele financiare; informația aferentă rapoartelor financiare pentru diferite tipuri de entități; cerințele de raportare în cazul reorganizării entităților sau în cazul lichidării acestora; persoanele care au dreptul să semneze rapoartele financiare pînă la prezentarea lor utilizatorilor; modalitatea de perfectare și de prezentare a rapoartelor financiare consolidate; termenele de prezentare a rapoartelor financiare; modul de organizare și importanța sistemului de control intern și auditul intern; modalitatea de corectare a erorilor comise în contabilitate; modul de păstrare a documentelor primare, registrelor contabile și rapoartelor financiare.

În ultimul capitol al acestei legi este reflectată informația privind data intrării în vigoare și legile care vor fi abrogate o dată cu intrarea în vigoare a noii legi [4].

Concepțiile generale de contabilizare a cheltuielilor la întreprinderile sferei materiale, componența, modul de măsurare și de recunoaștere a acestora pînă în anul 2015 au fost reglementate de prevederile S. N. C. 3 „Componența consumurilor și cheltuielilor întreprinderii” [8], iar în present de S. N. C. „Cheltuieli” [9].

Un alt act normativ este Codul Fiscal [2]. Acesta stabilește principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale și al altor participanți la relațiile reglementate de legislația fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii, principiile evidenței veniturilor și cheltuielilor deduse, modul de tragere la răspundere pentru încălcarea legislației fiscale, precum și modul de contestare a acțiunilor organelor fiscale și ale persoanelor cu funcții de răspundere ale acestora.

Alt act normativ care are o importanță semnificativă în organizarea contabilității în ansamblu este Planul de conturi [6]. Planul de conturi se bazează pe clasificarea conturilor după conținutul economic și include clasele de conturi, grupele de conturi, conturile de gradul I și conturile de gradul II. Acesta cuprinde 9 clase. Clasele 1-7 cuprind conturile contabilității financiare, clasa 8 – conturile contabilității de gestiune, clasa 9 – conturile extrabilanțiere. Conturile contabilității financiare se utilizează pentru generalizarea informației care urmează să fie reflectată în rapoartele financiare și destinată utilizatorilor interni și externi. Acestea se divizează în conturi de bilanț (clasele 1-5) și conturi de rezultate (clasele 6-7).

Conturile de bilanț sînt destinate contabilizării activelor, capitalului propriu și datoriilor întreprinderii. La finele fiecărei perioade de gestiune soldul (debitor sau creditor) acestor conturi se reflectă în bilanțul contabil [6].

CAPITOLUL 2. CONTABILITATEA CHELTUIELILOR DE DISTRIBUIRE ȘI ADMINISTRATIVE ALE S.R.L. „KIWI STUDIO-TV”

Societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” a fost fondată la 30 noiembrie 2006 și activează în baza licenței Certificatului de înregistrare nr. MD 0059717 eliberată la 30 noiembrie 2006.

Adresa juridică: mun. Chișinău, str. Aerodromului, 10, ap.20;

Forma de proprietate: privată;

Codul fiscal:1006600055867.

Întreprinderea utilizează în calitate de sistem pentru ținerea contabilității – sistemul complet, care prevede utilizarea planului de conturi contabile unic, formularelor de registre contabile și situații financiare.

Politica de contabilitate a societății cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” este elaborată conform:

– Legii contabilității,

– Standartele naționale de contabilitate,

– Planul general de conturi contabile.

Politica de contabilitate este aprobat de directorul Societății cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” Șevcișin Alexandru, pentru fiecare an de gestiune, însă este elaborată de către personalul contabil. Dintre conturile contabile cel mai des utilizate se numără: contul 241 ,,Casa”, contul 242 ,,Conturi curente în monedă națională”, contul 531 ,,Datorii față de personal privind retribuirea muncii” și altele.

Facturile, facturile fiscale, delegațiile, ordinile de plată și alte documente primare sînt întocmite zilnic, periodicitatea și corectitudinea acestora este verificată de către contabila întreprinderii.

Întreprinderea utilizează sistemul automatizat de ținere a contabilității, care are la bază utilizarea tehnicii de calcul electronic, programul 1C versiune 7.7. Pe baza datelor introduce în calculator se editează obligatoriu registrele contabile.

Responsabilitatea pentru organizarea și ținerea contabilității o poartă și directorul întreprinderii, care creează condiții optime pentru organizarea corectă a contabilității, întocmirea și prezentarea oportună a rapoartelor, asigură îndeplinirea riguroasă de către subdiviziunile cu profil economic a cerințelor contabilului-șef privind întocmirea documentelor și prezentarea informației necesare pentru ținerea evidenței și completarea rapoartelor financiare. Contabilitatea în cadrul entității se ține în limba de stat și în moneda națională.

În scopul prezentării informațiilor, în notele la situațiile financiare ale întreprinderii, cheltuielile se grupează potrivit naturii lor astfel:

1) cheltuieli materiale;

2) cheltuieli cu personalul;

3) cheltuieli privind amortizarea și deprecierea;

4) alte cheltuieli.

Componența cheltuielilor grupate după natură este prezentată în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Componența cheltuielilor grupate după natură (elemente) [elaborat de autor, adaptat după 9]

Cheltuielile de distribuire reprezintă cheltuieli aferente promovării și comercializării produselor/mărfurilor și serviciilor. Aceste cheltuieli pot fi suportate:

— pînă la comercializarea produselor/mărfurilor (de exemplu, cheltuielile de publicitate),

— în procesul comercializării acestora (de exemplu, salariile personalului antrenat în procesul de comercializare),

— după comercializarea lor (de exemplu, cheltuielile pentru reparația mărfurilor în perioada de garanție).

În funcție de pragul de semnificație, cheltuielile suportate pînă la comercializarea produselor/mărfurilor pot fi contabilizate ca cheltuieli anticipate cu decontarea ulterioară a acestora la cheltuielile curente în perioadele de comercializare a produselor/mărfurilor.

Nomenclatorul cheltuielilor de distribuire se stabilește de către entitate, în funcție de particularitățile activității acesteia și se include în politicile contabile ale entității. Astfel, în componența componența cheltuielilor de distribuire se includ:

Cheltuieli cu personalul implicat în procesul de ambalare, marcare, etichetare, certificare, păstrare și comercializare a produselor/mărfurilor și prestare a serviciilor, precum și cu personalul serviciului vînzări și marketing.

Costul materialelor utilizate în procesul de comercializare a produselor/mărfurilor (ambalare, etichetare, păstrare, deservire etc.).

Cheltuieli de transportare și expediere a produselor/mărfurilor de la depozitul entității pînă la locul de predare cumpărătorului sau pînă la stația de expediere (aeroport, debarcader) cu condiția că aceste cheltuieli le suportă vînzătorul.

Cheltuieli de depozitare și pregătire a produselor/mărfurilor pentru comercializare.

Cheltuieli legate de exportul produselor/mărfurilor (drepturile de export, serviciile brokerului vamal, serviciile terminalului vamal etc.).

Cheltuieli aferente serviciilor de marketing primite.

Comisioane mandatarului sau comisionarului pentru serviciile de intermediere prestate la comercializarea bunurilor.

Cheltuieli de publicitate, participare la expoziții și tîrguri: valoarea mostrelor transmise cumpărătorilor/mandatarilor și care nu vor fi returnate, valoarea produselor/mărfurilor alimentare utilizate pentru degustare, cheltuieli ale altor activități similare.

Cheltuieli aferente serviciilor de reparație și deservire prevăzute în perioada de garanție pentru produsele/mărfurile comercializate.

Provizioane constituite pentru compensarea costului serviciilor de reparație și deservire prevăzute în perioada de garanție pentru produsele/mărfurile vîndute, precum și pentru compensarea pierderilor din returnarea produselor/mărfurilor vîndute.

Plăți pentru leasingul operațional, locațiunea și arenda operațională a imobilizărilor corporale utilizate în scopuri comerciale.

Cheltuieli aferente returnării produselor/mărfurilor vîndute, precum și reducerile de preț acordate.

Taxe și impozite nerecuperabile aferente comercializării produselor/mărfurilor.

Amortizarea, întreținerea și reparația imobilizărilor necorporale și corporale, obiectelor de mică valoare și scurtă durată utilizate în procesul de comercializare a produselor/mărfurilor.

Cheltuieli privind creanțele comerciale compromise inclusiv provizioane constituite.

Alte cheltuieli de distribuire.

Operațiunile ce țin de recunoașterea și decontarea cheltuielilor de distribuire se perfectează cu următoarele documente primare:

borderou de calculare a amortizării imobilizărilor necorporale și borderou de calculare a amortizării mijloacelor fixe – în cazul calculării amortizării patrimoniului care deservește procesul de comercializare a produselor;

tabel de pontaj, ordin de lucru în acord – în cazul calculării salariului angajaților implicați în sfera de comercializare a produselor;

proces-verbal de casare a materialelor – în cazul decontării materialelor utilizate în sfera de comercializare a produselor;

listă de inventariere a creanțelor, proces-verbal al comisiei de inventariere, ordin (dispoziție) al conducătorului întreprinderii – în cazul decontării creanțelor compromise privind facturile comerciale ale altor întreprinderi și persoane;

decont de avans – în cazul aprobării cheltuielilor suportate de titularii de avans în legătură cu prospectarea pieței, participarea la expoziții etc.;

factură sau factură fiscală – în cazul calculării datoriilor față de alte întreprinderi pentru serviciile comandate (de publicitate, de consultanță etc.);

notă de contabilitate – în cazul efectuării corecțiilor la creanțele dubioase, calculării contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală de la suma salariului angajaților din sfera de desfacere, decontării cheltuielilor comerciale la finele anului după destinație etc.

Generalizarea informației privind cheltuielile de distribuire recunoscute se efectuează cu ajutorul contului de activ 712 „Cheltuieli de distribuire”. În debit se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor recunoscute, iar în credit – decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total. Pe parcursul anului soldul contului este debitor și reprezintă suma cheltuielilor acumulate. La 31 decembrie în legătură cu decontarea cheltuielilor acumulate după destinație soldul contului devine egal cu zero.

La contul 712 „Cheltuieli de distribuire” pot fi deschise subconturi pe grupe comasate de cheltuieli. Evidența analitică se ține pe articole, centre de responsabilitate și alte direcții stabilite de politica de contabilitate a întreprinderii.

De menționat că societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” pe parcursul perioadei de gestiune nu a înregistrat astfel de cheltuieli. Totodată, în continuare prezentăm unele particularități ale acestor tipuri de cheltuieli.

Admitem că societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” a procurat un cuptor cu microunde la prețul de cumpărare (inclusiv taxa pe valoarea adăugată) 1200 lei. Entitatea este înregistrată ca plătitor al taxei pe valoarea adăugată. Cuptorul este destinat desfășurării unui joc în cadrul campaniei promoționale. Jocul s-a desfășurat în municipiul Chișinău, iar câștigător a devenit cetățeanul A. Boboc. Impozitul pe venit de la câștigător a fost încasat de gestionarul V. Dascalescu care în continuare a vărsat numerarul în casieria întreprinderii S.R.L. „KiwiStudio-TV”.

Din aceste date rezultă următoarele operațiuni economice și formule contabile.

1. Procurarea cuptorului cu microunde destinat jocului în cadrul campaniei promoționale:

• debit contul 217 „Mărfuri” – în sumă de 1000 lei (1200 – 1200 : 6),

• credit contul 521 „Datorii comerciale curente” – în sumă de 1000 lei (1200 – 1200 : 6).

2. Trecerea în cont la decontările cu bugetul a taxei pe valoarea adăugată în mărime de 20 % de la valoarea de cumpărare a cuptorului cu microunde (fără T. V. A.):

• debit contul 534 „Datorii față de buget” – în sumă de 200 lei [(1000 × 20 : 100) sau (1200 : 6)],

• credit contul 521 „Datorii comerciale curente” – în sumă de 200 lei [(1000 × 20 : 100) sau (1200 : 6)].

3. Calcularea datoriei față de câștigătorului jocului în mărimea valorii cuptorului cu microunde care urmează a fi transmis acestuia:

• debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire” – în sumă de 1000 lei,

• credit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 1000 lei.

4. Decontarea valorii de intrare a cuptorului cu microunde transmis câștigătorului jocului:

• debit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 1000 lei,

• credit contul 217 „Mărfuri” – în sumă de 1000 lei.

5. Calcularea taxei pe valoarea adăugată în mărime de 20 % de la valoarea de intrare a cuptorului cu microunde transmis câștigătorului jocului:

• debit contul 713 „Cheltuieli administrative” – în sumă de 200 lei (1000 × 20 : 100),

• credit contul 534 „Datorii față de buget” – în sumă de 200 lei (1000 × 20 : 100).

6. Calcularea impozitului pe venit în mărime de 18 % de la suma diferenței dintre valoarea câștigului (1000 lei) și a zecea parte din mărimea anuală a scutirii personale pe anul 2014 (951,60 lei):

• debit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 8,72 lei [(1000 – 951,60) × 18 : 100],

• credit contul 534 „Datorii față de buget” – în sumă de 8,72 lei [(1000 – 951,60) × 18 : 100].

7. Încasarea impozitului pe venit de către gestionarul întreprinderii de la cîștigătorul jocului:

• debit contul 226 „Creanțe ale personalului” – în sumă de 8,72 lei,

• credit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 8,72 lei.

8. Vărsarea impozitului pe venit încasat de la câștigătorul jocului în casieria întreprinderii:

• debit contul 241 „Casa” – în sumă de 8,72 lei,

• credit contul 227 „Creanțe ale personalului” – în sumă de 8,72 lei.

9. Virarea impozitului pe venit la buget:

• debit contul 534 „Datorii față de buget” – în sumă de 8,72 lei,

• credit contul 242 „Conturi curente în monedă națională” – în sumă de 8,72 lei.

Admitem că în luna octombrie 2014 societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” care este înregistrată ca plătitor de T.V.A. a participat la o expoziție specializată, organizată de centrul expozițional MOLDEXPO. Prealabil cu scopul de a majora vânzările și de a atrage cumpărători suplimentari entitatea a procurat un mediabox în sumă de 1400 lei (fără taxa pe valoarea adăugată) pentru desfășurarea unei campanii promoționale. Premiant al campaniei promoționale în cauză a devenit cetățeanul V. Plăcintă care a achitat impozitul pe venit în mărimea prevăzută de articolul 901 din Codul fiscal casierului întreprinderii, aflat pe teren și împuternicit de a colecta bani în numerar.

Astfel, din condițiile de mai sus la entitatea examinată rezultă următoarele fapte economice, calcule și formule contabile.

1. Procurarea mediaboxului destinat desfășurării campaniei promoționale:

• debit contul 217 „Mărfuri” – în sumă de 1400 lei,

• credit contul 521 „Datorii comerciale curente” – în sumă de 1400 lei.

2. Trecerea în cont la decontările cu bugetul a sumei taxei pe valoarea adăugată aferentă valorii de cumpărare a mediaboxului:

• debit contul 534 „Datorii față de buget” – în sumă de 280 lei (1400 × 20 : 100),

• credit contul 521 „Datorii comerciale curente” – în sumă de 280 lei (1400 × 20 : 100).

3. Calcularea datoriei față de câștigătorul jocului care urmează să intre în posesia mediaboxului:

• debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire” – în sumă de 1400 lei,

• credit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 1400 lei.

4. Transmiterea setului de lenjerie câștigătorului jocului (premiantului campaniei promoționale):

• debit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 1400 lei,

• credit contul 217 „Mărfuri” – în sumă de 1400 lei.

5. Calcularea taxei pe valoarea adăugată de la valoarea de intrare a mediaboxului care a fost transmis cu titlu gratuit câștigătorului jocului:

• debit contul 713 „Cheltuieli administrative” – în sumă de 280 lei (1400 × 20 : 100),

• credit contul 534 „Datorii față de buget” – în sumă de 280 lei (1400 × 20 : 100).

6. Determinarea sumei impozitului pe venit de la valoarea premiului în conformitate cu articolele 33 și 901 din Codul fiscal:

a) 9516 lei × 10 % : 100 = 956,10 lei;

b) 1400 lei – 956,10 lei = 443,90 lei;

c) 443,90 lei × 18 % : 100 = 79,91 lei.

De menționat că:

— în calculul a) suma de 9516 lei reprezintă scutirea personală la care are dreptul fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă a Republicii Moldova) în anul 2014. Suma de 956,10 lei reprezintă 10 % din mărimea scutirii personale și potrivit Codului fiscal este o sursă de venit neimpozabilă;

— în calculul b) suma de 1400 lei reprezintă valoarea de bilanț a premiului, iar suma de 443,90 lei este o sursă de venit impozabilă;

— în calculul c) suma de 79,91 lei reprezintă impozitul pe venit în mărime de 18 % de la sursa de venit impozabilă.

7. Calcularea impozitului pe venit de la valoarea cîștigului material obținut de premiant:

• debit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 79,91 lei,

• credit contul 534 „Datorii față de buget” – în sumă de 79,91 lei.

8. Încasarea mijloacelor bănești în numerar de la premiantul campaniei promoționale:

• debit contul 241 „Casa” – în sumă de 79,91 lei,

• credit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 79,91 lei.

De menționat că acest numerar reprezintă, de fapt, impozitul pe venit calculat de la valoarea premiului. Totodată în operațiunile 7 și 8 în conformitate cu politica de contabilitate a întreprinderii în schimbul contului 544 „Alte datorii curente” poate fi utilizat contul 234 „Alte creanțe curente”.

Admitem că societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” cu scopul de a simplifica procedura de achitare a impozitului pe venit de către câștigătorul premiului (mediaboxul) a decis ca premiul în cauză să aibă un caracter mixt, fiind constituit din două componente:

partea materială (nemonetară) reprezentată de însuși mediaboxul cu prețul de cumpărare (fără taxa pe valoarea adăugată) 1400 lei;

partea bănească (monetară) destinată în exclusivitate achitării impozitului pe venit la cota de 18 % de către câștigătorul campaniei promoționale.

În acest caz beneficiarului premiului mixt i se calculează valoarea integrală (formată din două componente) a câștigului în cauză, dar i se înmânează numai partea materială care în exemplul dat este reprezentată de mediabox. Partea bănească a premiului rămâne la entitate și servește ca sursă de plată a impozitului pe venit la buget. Toate celelalte condiții sunt aceleași ca în exemplul precedent.

Astfel, din precizările expuse mai sus și din datele precedente la entitatea examinată rezultă următoarele fapte economice, calcule și formule contabile.

1. Procurarea mediaboxului destinat desfășurării campaniei promoționale:

• debit contul 217 „Mărfuri” – în sumă de 1400 lei,

• credit contul 521 „Datorii comerciale curente” – în sumă de 1400 lei.

2. Trecerea în cont la decontările cu bugetul a taxei pe valoarea adăugată aferentă valorii de cumpărare a mediaboxului:

• debit contul 534 „Datorii față de buget” – în sumă de 280 lei (1400 × 20 : 100),

• credit contul 521 „Datorii comerciale curente” – în sumă de 280 lei (1400 × 20 : 100).

3. Calcularea datoriei față de câștigătorul jocului care urmează să intre în posesia mediaboxului ca parte materială (nemonetată) a premiului mixt:

• debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire” – în sumă de 1400 lei,

• credit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 1400 lei.

4. Determinarea mărimii părții bănești (monetare) a premiului mixt cu aplicarea procedeului invers (de la neto la bruto):

a) х = (100 % × 443,90 lei) : 90 % = 4439 : 9 = 493,23 lei;

b) 493,23 lei × 18 % = 88,79 lei.

De menționat că:

— în calculul a) suma de 443,90 lei reprezintă sursa de venit impozabilă și se determină ca diferența dintre 1400 lei și 956,10 lei. Suma de 443,90 lei constituie venitul brut impozabil;

— în calculul b) suma de 88,79 lei reprezintă partea bănească (monetară) a premiului mixt care, de fapt, este egală cu impozitul pe venit la cota de 18 % de la suma impozabilă a cîștigului.

5. Calcularea datoriei față de câștigătorul campaniei promoționale în mărimea părții bănești (monetare) a premiului mixt:

• debit contul 712 „Cheltuieli de distribuire” – în sumă de 88,79 lei,

• credit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 88,79 lei.

6. Transmiterea mediaboxului premiantului campaniei promoționale:

• debit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 1400 lei,

• credit contul 217 „Mărfuri” – în sumă de 1400 lei.

7. Calcularea taxei pe valoarea adăugată de la valoarea de intrare (de bilanț) a mediaboxului care a fost transmis cu titlu gratuit câștigătorului jocului:

• debit contul 713 „Cheltuieli administrative” – în sumă de 280 lei (1400 × 20 : 100),

• credit contul 534 „Datorii față de buget” – în sumă de 280 lei (1400 × 20 : 100).

8. Reținerea impozitului pe venit din câștigul obținut de către premiant:

• debit contul 544 „Alte datorii curente” – în sumă de 88,79 lei,

• credit contul 534 „Datorii față de buget” – în sumă de 88,79 lei.

Cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile aferente organizării, deservirii și gestionării entității în ansamblu. Aceste cheltuieli includ:

Cheltuieli cu personalul administrativ.

Diferențe de salarii plătite angajaților transferați de la alte entități cu păstrarea, în decursul unei anumite perioade, a cuantumurilor salariilor de funcție de la locul de muncă precedent, precum și în cazul interimatului provizoriu, dacă achitarea unor astfel de diferențe este prevăzută de legislația în vigoare.

Recompense unice pentru vechime în muncă și adaosuri pentru vechime în muncă pe specialitate la entitatea respectivă, plătite personalului administrativ în conformitate cu legislația în vigoare.

Plata indemnizațiilor de concediu personalului administrativ, inclusiv compensările pentru concediile anuale nefolosite.

Plăți suplimentare, ajutoare materiale, indemnizații, sporuri și compensații acordate salariaților entității (cu excepția celor legate de procesele de producție și prestare a serviciilor).

Plăți legate de concedierea personalului entității prevăzute de legislație în cazul lichidării și reorganizării entității, reducerii numărului sau statelor de personal.

Amortizarea, întreținerea și reparația (cu excepția costurilor capitalizate aferente reparației) imobilizărilor necorporale și corporale, obiectelor de mică valoare și scurtă durată cu destinație administrativă.

Plăți pentru leasingul operațional al imobilizărilor corporale utilizate în scopuri administrative.

Cheltuieli de conservare și de întreținere a imobilizărilor corporale conservate în conformitate cu actele normative în vigoare.

Cheltuieli privind rechizitele de birou, formularele documentelor primare și rapoartelor.

Cheltuieli pentru paza obiectelor administrative și asigurarea securității antiincendiare a acestora.

Cheltuieli privind delegarea personalului administrativ.

Cheltuieli de protocol (reprezentanță).

Cheltuieli pentru activitățile de protecție civilă, inclusiv uzura inventarului și amortizarea imobilizărilor corporale utilizate în aceste scopuri.

Compensații personalului administrativ al entității pentru utilizarea în scopuri de serviciu a autoturismelor personale.

Defalcări pentru întreținerea curentă a aparatului de conducere al organizațiilor ierarhic superioare, asociațiilor, concernelor, altor structuri și organe de conducere.

Cheltuieli suportate în scopuri filantropice și de sponsorizare.

Cheltuieli ce țin de asigurarea personalului administrativ și a bunurilor cu destinație administrativă.

Cheltuieli aferente angajării forței de muncă.

Costul serviciilor prestate entității de către:

bănci, burse de mărfuri, organizații de intermediere și de altă natură;

entități de consulting și asistență juridică, societăți de audit, birouri de traduceri;

mass-media (în vederea publicării situațiilor financiare);

oficii poștale, entități de telecomunicații, internet-provideri etc.

Cheltuieli ce țin de pregătirea și perfecționarea profesională a personalului administrativ.

Cheltuieli pentru cercetări științifice și dezvoltare care nu se capitalizează.

Impozite și taxe cu destinație generală, precum și taxa pe valoarea adăugată și accizele nerecuperabile, calculate conform legislației în vigoare, cu excepția impozitului pe venit.

Cheltuieli pentru procurarea literaturii de specialitate, materialelor normative și instructive, precum și abonarea la ediții speciale (ziare, reviste etc.), cu excepția celor recunoscute ca imobilizări corporale.

Cheltuieli pentru acțiunile de ocrotire a sănătății, organizarea timpului liber și a odihnei salariaților entității.

Cheltuieli aferente desfășurării adunărilor generale a acționarilor și perfectării documentelor necesare.

Indemnizații curente calculate membrilor consiliului și comisiei de cenzori ale entității, cu excepția celor achitate din profitul net.

Cheltuieli privind protecția muncii personalului administrativ.

Cheltuieli de judecată și taxele de stat aferente.

Alte cheltuieli administrative.

În contabilitate, este important de asigurat măsurarea și recunoașterea corectă a cheltuielilor. Măsurarea cheltuielilor înseamnă determinarea sumelor care urmează a fi reflectate în conturile contabile și situațiile financiare. Cheltuielile se măsoară prin valoarea de bilanț a imobilizărilor sau activelor curente ieșite, sumele efectiv calculate ale datoriilor, amortizării, defalcărilor în diverse provizioane etc.

Recunoașterea cheltuielilor înseamnă reflectarea lor în conturile contabile și situația de profit și pierdere. Cheltuielile sunt recunoscute în baza următoarelor metode și principii:

contabilității de angajamente;

prudenței;

corespunderii;

nestingerii.

Metoda contabilității de angajamente înseamnă că cheltuielile se constată atunci când au fost suportate, indiferent de momentul achitării efective cu mijloace bănești sau alte forme de compensare. Astfel, energia electrică livrată de terți pentru funcționarea computerelor și în alte scopuri generale se raportează la cheltuieli în momentul utilizării ei, dar nu în momentul achitării facturii fiscale a furnizorului.

Principiul prudenței înseamnă că cheltuielile se recunosc imediat, pînă la clarificarea diferitor incertitudini. De exemplu, lipsurile de bunuri materiale se raportează la cheltuieli în momentul depistării acestora, deși decizia comisiei de inventariere privind culpa unei persoane concrete, mărimea și modul de recuperare a daunei materiale se adoptă, de regulă, mai târziu, după examinarea documentelor și circumstanțelor respective.

Principiul corespunderii înseamnă că cheltuielile și veniturile care se referă la una și aceeași operațiune economică se recunosc simultan (în același timp).

Principiul nestingerii înseamnă că cheltuielile se reflectă în evidență aparte de venituri, iar decontarea lor reciprocă pe parcursul anului nu se admite. Totodată, dacă apar dubii referitor la posibilitatea încasării unei sume anumite care anterior a fost inclusă în componența veniturilor, atunci această sumă se raportează nu la micșorarea venitului, ci la majorarea cheltuielilor.

Operațiunile ce țin de recunoașterea și decontarea cheltuielilor administrative se perfectează cu următoarele documente primare:

solicitare în scris a organizației necomerciale, religioase sau altei organizații privind acordarea ajutorului filantropic sau de sponsorizare, contract de acordare a ajutorului filantropic sau de sponsorizare, factură, ordin de plată – în cazul transmiterii bunurilor materiale sau virării mijloacelor bănești cu titlu de filantropie sau sponsorizare;

tabel de pontaj – în cazul calculării salariilor personalului administrativ;

ordin al conducătorului întreprinderii privind recepția delegației altei întreprinderi, proces-verbal de atribuire a cheltuielilor în cauză la cheltuielile de reprezentanță – în cazul constatării cheltuielilor pentru recepția delegațiilor ca cheltuieli de reprezentanță;

decont de avans – în cazul decontării avansurilor primite de persoane cu destinație generală la detașarea acestora în deplasări de serviciu;

borderou de calculare a amortizării imobilizărilor necorporale și borderou de calculare a amortizării mijloacelor fixe – în cazul calculării amortizării patrimoniului cu destinație generală;

ordin al conducătorului întreprinderii, dispoziție de plată – în cazul acordării ajutorului material în numerar sau alte active salariaților nevoiași;

factură fiscală sau factură – in cazul calculării datoriilor ordinare pentru bunurile luate în arendă operațională, precum și pentru diverse alte servicii prestate de terți;

notă de contabilitate și calcul de formă liberă – în cazul calculării contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală în procentul stabilit de la sumele salariului personalului administrativ etc.

Generalizarea informației privind cheltuielile administrative recunoscute se efectuează cu ajutorul contului de activ 713 ”Cheltuieli administrative”. În debit se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor recunoscute, iar în credit – decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total. Pe parcursul anului soldul contului este debitor si reprezintă suma cheltuielilor acumulate la finele perioadei de gestiune. La 31 decembrie în legătură cu decontarea cheltuielilor acumulate după destinație soldul contului devine egal cu zero.

La contul 713 ”Cheltuieli administrative” pot fi deschise subconturi pe grupe comasate de cheltuieli (de exemplu, cheltuieli de reprezentanță, cheltuieli de deplasare, întreținerea personalului administrativ etc.).

Evidența analitică se ține pe articole, centre de apariție a cheltuielilor și alte direcții stabilite de politica de contabilitate a întreprinderii.

În continuare sunt prezentate cele mai frecvente formule contabile care țin de recunoașterea cheltuielilor administrative, precum și de decontarea lor după destinație.

1. Calcularea salariilor personalului administrativ:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”.

2. Calcularea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii în procentul stabilit de la salariile personalului administrativ.

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale”.

3. Decontarea valorii contabile a materialelor utilizate pentru necesități generale de gospodărie:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 211 „Materiale”.

4. Decontarea valorii contabile a obiectelor de mică valoare și scurtă durată utilizate pentru necesități generale de gospodărie:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 213 „Obiecte de mică valoare și scurtă durată”.

5. Calcularea amortizării imobilizărilor necorporale cu destinație generală de gospodărie:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 113 „Amortizarea imobilizărilor necorporale”.

6. Calcularea amortizării mijloacelor fixe cu destinație generală de gospodărie:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 124 „Amortizarea mijloacelor fixe”.

7. Decontarea după destinație a unei parți din cheltuielile anticipate curente legate de deservirea și gestiunea întreprinderii în ansamblu:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 261 „Cheltuieli anticipate curente”.

8. Calcularea impozitului pe bunurile imobiliare și taxelor locale:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 534 „Datorii față de buget”.

9. Calcularea ajutorului material persoanelor nevoiașe:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații”.

În cazul dat, menționăm că în continuare, dacă ajutorul material se acordă:

— în formă monetară, atunci se întocmește formula contabilă:

• debit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații”,

• credit conturile 241 „Casa”;

— în formă naturală (de exemplu, produse), atunci:

• debit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații”,

• credit conturile 216 „Produse”.

Totodată se calculează taxa pe valoarea adăugată în procentul stabilit de la valoarea de piață a activelor transmise:

• debit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații”,

• credit contul 534 „Datorii față buget”.

În încheiere, în ambele cazuri din venitul total al salariatului (inclusiv suma ajutorului material acordat) se reține impozitul pe venit:

• debit contul 531 „Datorii față de personal privind retribuirea muncii”,

• credit contul 534 „Datorii față buget”.

10. Reflectarea cheltuielilor de filantropie și sponsorizare:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 242 „Conturi curente în monedă națională”.

11. Recunoașterea cheltuielilor generale de gospodărie suportate de titularii de avans cu acordarea prealabilă a avansului:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 226 „Creanțe ale personalului”.

12. Recunoașterea cheltuielilor generale de gospodărie suportate de titularii de avans fără acordarea prealabilă a avansului:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații”.

13. Achitarea plăților pentru serviciile băncilor comerciale (cu excepția dobânzilor pentru creditele obținute) care deservesc conturile întreprinderii:

• debit contul 713 ”Cheltuieli administrative”,

• credit contul 242 „Conturi curente în monedă națională”.

De menționat că această formulă contabilă se întocmește în baza extrasului de cont la care ar trebui să fie anexate documentele justificative ale băncilor.

14. Decontarea cheltuielilor acumulate după destinație la finele anului:

• debit contul 351 „Rezultat financiar total”,

• credit contul 713 ”Cheltuieli administrative”.

Forma de evidență în societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” este automatizată. Drept registru de evidență sintetică la contul 713 „Cheltuieli administarive” servește registrul la contul corespunzător care la întreprindere se deschide lunar. Înscrierile în acest jurnal-order are loc în baza documentelor primare, după care la finele lunii în mod automat se perfectează registru – rulajele pe contul distinct, care servesc pentru generalizarea și reflectarea cheltuielilor constatate cu total cumulativ de la începutul anului în debitul contului 713 „Cheltuieli administarive” cu indicarea contului correspondent.

La finele perioadei de gestiune întreprinderea trebuie să întocmească formularele situațiilor financiare. Situațiile financiare au drept scop prezentarea informațiilor utile în luarea deciziilor economice pentru o gamă largă de utilizatori cum ar fi: proprietarii (acționarii, asociații), creditorii, clienții, salariații, autoritățile publice și publicul.

Pentru realizarea acestui scop situațiile financiare oferă informații despre: active; capital propriu; datorii; venituri și cheltuieli; fluxuri de numerar.

Situațiile financiare se întocmesc în conformitate cu un șir de principii de bază, prezentați în figura 2.1.

Fig. 2.1. Componența principiilor de bază ale situațiilor financiare [elaborat de autor, adaptat după 9]

Situațiile financiare se întocmesc și se prezintă anual. Situațiile financiare se întocmesc în baza informațiilor contabile după reflectarea rezultatelor inventarierii pentru confirmarea existenței și stării activelor și pasivelor. Entitatea trebuie să identifice în mod clar situațiile financiare și să evidențieze în mod special următoarele informații: denumirea entității și alte elemente de identificare; data raportării sau perioada acoperită de situațiile financiare; activitatea de bază; forma de proprietate; forma juridică de organizare; unitatea de măsură.

O parte component a situațiilor financiare este situația de profit și pierdere. Situația de profit și pierdere caracterizează performanța financiară a entității pentru perioada de gestiune și conține informații privind:

— veniturile;

— cheltuielile;

— rezultatele financiare.

Pentru compararea rezultatelor activității întreprinderii în cursul anului de gestiune cu indicatorii corespunzători ai anului precedent toți indicatorii, ce formează rezultatul financiar, se prezintă în două coloane: „Perioada de gestiune precedentă” (coloana 3) și „Perioada de gestiune curentă” (coloana 4). Datele pentru anii de gestiune precedent și curent trebuie să fie calculate conform unei metode unice ce asigură comparabilitatea lor.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În baza studierii stării reale de lucru la capitolul contabilității cheltuielilor de distribuire și administrative în societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV”. S.R.L. municipiul Chișinău prin prisma actelor normative și conceptelor teoretice expuse în sursele putem formula un șir de concluzii concludente:

1. Drept obiect al cercetării a servit societatea comercială „KiwiStudio-TV”. S.R.L. fondată la 30 noiembrie 2006, situată în municipiul Chișinău și amplasată pe adresa juridică str. Aerodromului, 10. Numărul de identificare de stat (codul fiscal) al entității este 1006600055867. Principalul gen de activitate reprezintă – prestarea serviciilor, iar director al întreprinderii „KiwiStudio-TV”. S.R.L. este Șevcișin Alexandru.

2. În prezent evidența contabilă este percepută ca un instrument de măsurare a performanței financiare, precum și ca un mijloc de cunoaștere a situației patrimoniale a entității. Elementele directe legate de evaluarea profitului sau pierderei sunt veniturile și cheltuielile.

3. Cheltuielile reprezintă cheltuielile și pierderile care apar în rezultatul activității economico-financiare și nu sunt legate nemijlocit de procesul de producție. Spre deosebire de consumuri, cheltuielile nu se includ în cost, se reflectă în situația de profit și pierdere și se scad din venituri la determinarea profitului (pierderii) al perioadei de gestiune.

4. Cheltuielile sunt suportate de toți subiecții economici, indiferent de apartenența ramurală și activitatea desfășurată, iar contabilitatea acestora constituie unul dintre cele mai importante și dificile sectoare ale sistemului contabil. În cadrul acestui sector se formează atît indicatorii contabilității de gestiune, cît și ai contabilității financiare. Astfel, de exactitatea și oportunitatea calculului acestor indicatori sînt cointeresați atît utilizatorii interni, cît și cei externi ai informației contabile.

5. Toate cheltuielile suportate de întreprindere se divizează în cheltuieli ale activității operaționale, cheltuieli ale activității neoperaționale și cheltuieli privind impozitul pe venit. Ele se constată în conformitate cu S.N.C. „Cheltuieli” în baza principiilor contabilității de angajamente, prudenței, corespunderii și nestingerii. La cheltuielile activității operaționale se referă și cheltuielile de distribuție și cheltuielile administrative.

6. Cheltuielile de distribuire reprezintă cheltuieli aferente promovării și comercializării produselor/mărfurilor și serviciilor, iar cheltuielile administrative reprezintă cheltuielile aferente organizării, deservirii și gestionării entității în ansamblu.

7. Pentru generalizarea informației privind cheltuielile de distribuire și cheltuielile administrative recunoscute se efectuează cu ajutorul conturilor de activ 712 „Cheltuieli de distribuire” și 713 „Cheltuielile administrative”. În debitul acestor conturi se reflectă cu total cumulativ de la începutul anului sumele cheltuielilor recunoscute, iar în credit – decontarea lor la finele anului la rezultatul financiar total. Pe parcursul anului soldul lor este debitor și reprezintă suma cheltuielilor acumulate. La 31 decembrie în legătură cu decontarea cheltuielilor acumulate după destinație soldul contului devine egal cu zero.

8. La societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” pe parcursul perioadei de gestiune nu sau înregistrat cheltuieli de distribuire, ci doar administative.

9. Toate faptele economice înregistrate la societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” sunt însoțite de documentele primare justificative, perfectarea acestora se efectuează, în principiu, conform normelor în vigoare și conține toate elementele specificate.

10. Forma de evidență în societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” este automatizată. Drept registru de evidență sintetică la contul 713 „Cheltuieli administarive” servește registrul la contul corespunzător care la întreprindere se deschide lunar. Înscrierile în acest jurnal-order are loc în baza documentelor primare, după care la finele lunii în mod automat se perfectează registru – rulajele pe contul distinct, care servesc pentru generalizarea și reflectarea cheltuielilor constatate cu total cumulativ de la începutul anului în debitul contului 713 „Cheltuieli administarive” cu indicarea contului correspondent.

11. Perfectarea documentară, reflectarea operațiilor economice și corespondența la contul 713 „Cheltuieli administarive” în societatea cu răspundere limitată „KiwiStudio-TV” în fond corespunde prevederilor legislației în vigoare. Abateri la capitolul contabilizării cheltuielilor administative n-au fost înregistrate.

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

BIBLIOGRAFIE