Contabilitatea Capitalurilor Proprii LA Sc

CUPRINS:

CAPITOLUL 1 – Reglementări juridice privind capitalurile proprii ………………………………..3

1.1. Definiția și formele societății comerciale. Clasificarea societăților comerciale ……………….. ..3

1.2. Capitalul social și patrimoniul societăților comerciale …………………………………………………….6

1.3. Reglementări juridice privind constituirea capitalului social …………………………………………..8

1.4. Reglementări juridice privind mărirea capitalului social ……………………………………………….10

1.5. Reglementări juridice privind reducerea capitalului social …………………………………………….14

1.6. Alte reglementări juridice privind capitalurile proprii …………………………………………………..16

CAPITOLUL 2 – Conținutul, evaluarea și structura capitalurilor proprii ……………………….17

2.1. Noțiunea de capitaluri ……………………………………………………………………………………………….17

2.2. Evaluarea capitalurilor proprii …………………………………………………………………………………….19

2.3. Structura capitalurilor proprii ……………………………………………………………………………………..25

2.4. Conținutul capitalurilor proprii ……………………………………………………………………………………26

CAPITOLUL 3 – Contabilitatea capitalurilor proprii ………………………………………………….30

3.1. Obiectivele și factorii de organizare a contabilității capitalurilor proprii ………………………….30

3.2. Organizarea sistemului de documente și a evidenței operative a capitalurilor proprii ……….30

3.3. Contabilitatea operațiilor privind capitalurile proprii …………………………………………………….32

CAPITOLUL 4 – Studiu de caz privind contabilitatea capitalurilor proprii la S.C. INEDIT

TRANS AUTO S.R.L……………………………………………………………………………………………………….36

4.1. Prezentarea generală a S.C. INEDIT TRANS AUTO S.R.L. ………………………………………………..36

4.2. Studiu de caz privind contabilitatea capitalurilor proprii la S.C. Inedit Trans Auto SRL ………39

Concluzii generale. Propuneri ……………………………………………………………………………………49

Bibliografie ……………………………………………………………………………………………………………..51 Anexe ……………………………………………………………………………………………………………………..53

CAPITOLUL 1

Reglementări juridice privind capitalurile proprii

1.1. Definiția și formele societății comerciale. Clasificarea societăților comerciale

1.1.1. Societatea comercială

Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane construită în baza unui contract de societate și beneficiind de personalitate juridică, în care asociații se înțeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerț în scopul realizării și împărțirii profitului rezultat.

1.1.2. Formele societății comerciale

Societatea comercială îmbracă una din urmatoarele forme, reglementate de Legea 31/1990:

Societatea în nume colectiv este acea societate ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților.

Societatea în comandită simplă este societatea ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați, asociații comanditari răspund numai până la concurența aportului lor.

Societatea pe acțiuni este societatea al cărei capital social este împărțit în acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acționarii răspund numai în limita aportului lor.

Societatea în comandită pe acțiuni este societatea al cărei capital social este împărțit în acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați. Asociații comanditari răspund numai până la concurența aportului lor.

Societatea cu răspundere limitată este societatea ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social. Asociații răspund numai în limita aportului lor.

1.1.3. Clasificarea societăților comerciale

Societățile comerciale pot face obiectul unor clasificări. În doctrina dreptului comercial sunt folosite mai multe criterii de clasificare cu o valoare diferită și deci cu consecințe diferențiate pe planul dreptului. Dintre criteriile mai des folosite menționăm:

natura societății;

întinderea răspunderii asociaților;

împărțirea capitalului social;

posibilitatea emiterii unor titluri de valoare;

proveniența capitalului social.

1.După natura lor sau după prevalența elementului personal ori al celui material, societățile comerciale se împart în două categorii:

a) Societățile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane pe baza cunoașterii și încrederii reciproce, a calităților personale ale asociaților (intuitu personae). Fac parte din această categorie: SNC, SCS. Prototipul societăților de persoane este SNC.

b) Societățile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociați, impus de nevoile capitalului social, fără să prezinte interes calitățile personale ale asociaților. Elementul esențial îl reprezintă cota de capital investită de asociat (intuitu pecuniae). Intră în această categorie societatea pe acțiuni și societatea în comandită pe acțiuni. Prototipul societății de capital este considerat SA.

Deosebirile dintre cele două categorii de societați comerciale implică anumite consecințe: Societățile de persoane:

factorul personal este preponderent;

aportul asociaților poate fi nu numai în numerar ori în natură, ci poate consta și în munca asociaților;

au un caracter "închis"( prin lege se instituie anumite condiții restrictive de transmitere a părților de interes și părților sociale).

Societățile de capitaluri:

factorul personal fiind irelevant, aportul nu poate fi decât în numerar și în natură, cu excluderea prestațiilor în muncă;

au un caracter "deschis";

transmiterea acțiunilor este reglementată în condiții extrem de favorabile.

2.După întinderea responsabilităților asociaților:

a) Societăți cu răspundere nelimitată: fiecare asociat răspunde nelimitat și solidar pentru obligațiile societății: SNC;

b) Societăți cu răspundere limitată: asociații răspund până la limita aportului lor: SRL, SA;

c) Societați cu răspundere mixtă: sunt reprezentate de societățile în comandită și în comandită pe acțiuni, unde asociații comanditați răspund nelimitat și solidar, iar asociații comanditari răspund în limita aportului lor.

3.După împărțirea capitalului social:

a) Societăți cu părți de interes

Capitalul social se divide în părți de interes în cazul societății în nume colectiv și societății în comandită simplă (societăți de persoane), precum și în cazul societății cu răspundere limitată. În cazul acesteia din urmă societăți, legea desemnează aceste diviziuni prin denumirea de părți sociale.

b) Societăți pe acțiuni

Capitalul social este împărțit în acțiuni în cazul societății pe acțiuni și societății în comandită pe acțiuni (societăți de capitaluri).

Asemănări:

atât unele, cât și celelalte, se cuvin în proporțiile stabilite de societate asociaților, în schimbul aportului lor la formarea capitalului social;

conferă asociaților dreptul de a participa la luarea hotărârilor în organele societății precum și de a primi dividend;

în caz de retragere sau excludere, precum și în cazul dizolvării și lichidării societății, asociații au dreptul la contravaloarea aportului lor.

Deosebiri:

părțile de interes nu sunt transmisibile;

părțile sociale se pot transmite în mod excepțional și în condițiile prevăzute de lege;

acțiunile pot fi transmise, putând face obiectul unei negocieri.

4.După posibilitatea emiterii unor titluri de valoare:

a) Societăți care pot emite titluri de valoare: societatea pe acțiuni și societatea în comandită pe acțiuni;

b) Societăți care nu au dreptul să emită titluri de valoare: societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă și societatea cu răspundere limitată. Titlurile de valoare emise poartă denumirea de acțiuni. Ele materializează dreptul asociaților asupra unei fracțiuni din capitalul social. Totodată, acțiunile fac parte din categoria titlurilor de valoare negociabile. Pe lângă acțiuni, societatea pe acțiuni poate emite și obligațiuni, care sunt fracțiuni ale unui împrumut contractat de societate.

1.2.Capitalul social și patrimoniul societăților comerciale

1.2.1. Capitalul social

Prin capital social al unei societăți comerciale se înțelege expresia valorică a totalității aporturilor în numerar și în natură ale asociaților care participă la constituirea societății. Capitalul social mai este denumit și capital nominal.

Capitalul social are o dublă semnificație: contabilă și juridică.

Semnificația contabilă

Capitalul social nu are o existență reală, concretă, ci reprezintă o cifră convenită de asociați.

În bilanțul societății, capitalul social apare evidențiat la pasiv, deoarece el reprezintă aporturile asociaților, care, la dizolvarea societății, trebuie restituite. În schimb, bunurile efective care constituie aporturile asociaților figurează în activul bilanțului, întrucât ele aparțin societății.

Semnificația juridică

Capitalul social constituie limita gajului general al creditorilor societății, în sensul că în patrimoniul societății trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puțin în limita capitalului social.

Datorită rolului său de gaj general al creditorilor societății, capitalul este fix pe toată durata societății. El poate fi modificat în sensul măririi sau micșorării sale, numai în condițiile prevăzute de lege, prin modificarea actului constitutiv.

În scopul asigurării intereselor creditorilor societății, pentru anumite forme de societate, legea stabilește un plafon minim al capitalului social: 2500 lei în cazul societății pe acțiuni sau comandită pe acțiuni, iar în cazul societății cu răspundere limitată, 200 lei.

Întrucât capitalul social este fix pe întreaga durată a societății, în cazul în care activul social se diminuează sub o anumită limită, datorită folosirii sale în desfășurarea activității legea prevede obligația reîntregirii activului sau reducerii capitalului social, mai înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de beneficii.

Ca o consecință a distribuirii sale, capitalul social este intangibil; el nu poate fi folosit pentru plata dividendelor către asociați.

Având rol de gaj general al creditorilor, capitalul social trebuie să fie real. Aceasta impune intrarea efectivă în patrimoniul societății a bunurilor care constituie aporturile asociaților (nu aporturi fictive), precum și asigurarea în permanență în patrimoniul societății a unor bunuri a căror valoare să nu fie mai mică decât capitalul social.

În privința capitalului social, legea distinge între capitalul subscris și capitalul vărsat.

Capitalul subscris reprezintă valoarea totală a aporturilor pentru care asociații s-au obligat să contribuie la constituirea societății. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.

Capitalul vărsat este valoarea totală a aporturilor efectuate și care au intrat în patrimoniul societății. În anumite se înțelege expresia valorică a totalității aporturilor în numerar și în natură ale asociaților care participă la constituirea societății. Capitalul social mai este denumit și capital nominal.

Capitalul social are o dublă semnificație: contabilă și juridică.

Semnificația contabilă

Capitalul social nu are o existență reală, concretă, ci reprezintă o cifră convenită de asociați.

În bilanțul societății, capitalul social apare evidențiat la pasiv, deoarece el reprezintă aporturile asociaților, care, la dizolvarea societății, trebuie restituite. În schimb, bunurile efective care constituie aporturile asociaților figurează în activul bilanțului, întrucât ele aparțin societății.

Semnificația juridică

Capitalul social constituie limita gajului general al creditorilor societății, în sensul că în patrimoniul societății trebuie să existe bunuri a căror valoare să fie cel puțin în limita capitalului social.

Datorită rolului său de gaj general al creditorilor societății, capitalul este fix pe toată durata societății. El poate fi modificat în sensul măririi sau micșorării sale, numai în condițiile prevăzute de lege, prin modificarea actului constitutiv.

În scopul asigurării intereselor creditorilor societății, pentru anumite forme de societate, legea stabilește un plafon minim al capitalului social: 2500 lei în cazul societății pe acțiuni sau comandită pe acțiuni, iar în cazul societății cu răspundere limitată, 200 lei.

Întrucât capitalul social este fix pe întreaga durată a societății, în cazul în care activul social se diminuează sub o anumită limită, datorită folosirii sale în desfășurarea activității legea prevede obligația reîntregirii activului sau reducerii capitalului social, mai înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de beneficii.

Ca o consecință a distribuirii sale, capitalul social este intangibil; el nu poate fi folosit pentru plata dividendelor către asociați.

Având rol de gaj general al creditorilor, capitalul social trebuie să fie real. Aceasta impune intrarea efectivă în patrimoniul societății a bunurilor care constituie aporturile asociaților (nu aporturi fictive), precum și asigurarea în permanență în patrimoniul societății a unor bunuri a căror valoare să nu fie mai mică decât capitalul social.

În privința capitalului social, legea distinge între capitalul subscris și capitalul vărsat.

Capitalul subscris reprezintă valoarea totală a aporturilor pentru care asociații s-au obligat să contribuie la constituirea societății. Capitalul subscris coincide cu capitalul social.

Capitalul vărsat este valoarea totală a aporturilor efectuate și care au intrat în patrimoniul societății. În anumite cazuri, legea stabilește condiții privind vărsarea capitalului: în cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, la constituirea societății, capitalul vărsat de fiecare acționar nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris dacă prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatricularea societății.

Capitalul social al societății este divizat în anumite fracțiuni, denumite diferit după forma juridică a societății: părți de interes, în cazul societății în nume colectiv și societății în comandită simplă; părți sociale, în cazul societății cu răspundere limitată; acțiuni, în cazul societății pe acțiuni și în comandită pe acțiuni.

Asociații dobândesc în schimbul aportului un număr de părți de interes, părți sociale sau acțiuni corespunzător aportului fiecăruia.

1.2.2. Patrimoniul societății

Confom concepției economice patrimoniul este definit ca totalitate a resurselor economice controlate de către un titular de patrimoniu. Titularul de patrimoniu este asociatul/ acționarul societății.

În lumina principiilor dreptului civil, patrimoniul societății îl constituie totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică aparținând societății.

Patrimoniul social cuprinde activul social și pasivul social, care se evidențiază în bilanțul societății cu respectarea dispozițiilor legale contabile.

Activul social cuprinde bunurile aduse ca aport în societate și celelalte dobândite în cursul activității societății.

Pasivul social cuprinde obligațiile societății, indiferent de natura lor.

Noțiunea de patrimoniu al societății sau de patrimoniu social este distinctă de cea de capital social, între acestea existând unele deosebiri.

Astfel, în timp ce capitalul social este expresia valorică a aporturilor asociaților, patrimoniul societății este o universalitate juridică, în care sunt cuprinse toate drepturile și obligațiile, precum și bunurile societății.

Apoi, spre deosebire de capitalul social care nu are o existență reală, patrimoniul cuprinde elemente concrete, adică totalitatea bunurilor societății.

În sfârșit, pe când capitalul social este fix, patrimoniul societății are o compoziție și o valoare care variază, în funcție de rezultatele activității societății. Într-adevăr, în momentul constituirii societății, capitalul social prevăzut în contractul de societate are aceeași valoare cu patrimoniul societății.

Ulterior însă, prin desfășurarea activității comerciale, patrimoniul societății se poate mări, dacă societatea obține beneficii, sau poate să înregistreze o anumită micșorare a valorii, dacă societatea are pierderi.

Rolul capitalului social este acela de a constitui gajul general al creditorilor societății. În realitate, veritabila garanție a creditorilor societății o reprezintă patrimoniul societății.

1.3. Reglementări juridice privind constituirea capitalului social

Actul inițial de constituire a capitalului social se identifică în plan economico – financiar cu înființarea societăților comerciale. În acest scop trebuie să fie îndeplinite anumite condiții stabilite prin legislația economico – financiară și prin actul constitutiv.

Așa cum prevede Legea nr.31/1990 – republicată – privind societățile comerciale la constituirea întreprinderii este necesară subscrierea integrală a capitalului social. Totodată, asociații subscriptori sunt obligați să aporteze efectiv în natură și/sau numerar valoarea capitalului subscris. Potrivit art.7 din Legea nr.31/1990 – republicată – în actul de constituire a societății în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată se va specifica capitalul social subscris și cel vărsat, cu menționarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură și modul evaluării, precum și data la care se va vărsa integral capitalul social subscris. La societățile cu răspundere limitată se vor preciza numărul și valoarea nominală a părților sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său. În cazul societății cu răspundere limitată nu pot constitui aporturi la capitalul social creanțele și nici prestațiile în muncă. Părțile sociale nu constituie titluri de valoare negociabile.

Asociații în societatea în nume colectiv și asociații comanditați se pot obliga la prestații în muncă cu titluri de aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.

În cazul societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni, art. 8, alin. d-f din legea nr.31/1990 – republicată – prevede ca în actul de constituire al societății să se menționeze capitalul social subscris și cel vărsat. La constituire, capitalul social subscris vărsat de fiecare acționar, nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris, dacă prin lege nu se prevede altfel. Restul de capital social va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare; valoarea bunurilor constituite ca aport în natură și numărul acțiunilor acordate pentru acestea; numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător. Dacă sunt mai multe categorii de acțiuni, se vor arăta numărul, valoarea nominală și drepturile conferite fiecărei categorii de acțiuni.

În cazul societății în comandită pe acțiuni se vor preciza în actul de constituire acțiunile comanditarilor. Aporturile în creanțe nu sunt admise la societățile pe acțiuni care se constituie prin subscripție publică și nici la societățile în comandită pe acțiuni (art.15, alin. 3 din Legea nr.31/1990 – republicată). Aporturile în creanțe sunt liberate potrivit art. 84 din Legea nr.31/1990 – republicată, care prevede ca: asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanțe nu este liberat cât timp societatea nu a obținut plata sumei pentru care au fost aduse (alin. 1). Dacă plata nu a fost adusă prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenței creanțelor.

Aporturile în natură sunt admise la toate formele de societate. Aceste aporturi se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare și prin predarea efectivă către societate a bunurilor aflate în stare de utilizare.

Prestațiile în muncă nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.

În subscrierea capitalului social se pot întâlni mai multe cazuri particulare cum sunt:

a) constituirea societății pe acțiuni prin subscripție publică. Aceasta se poate constitui numai dacă întregul capital social a fost subscris și fiecare acceptant a vărsat în numerar jumătate din valoarea acțiunilor subscrise la Casa de Economii și Consemnațiuni ori la o societate bancară sau la una dintre unitățile acestora. Restul din capitalul social subscris va trebui vărsat în termen de 12 luni de la înmatriculare. Dacă subscrierile publice depășesc capitalul social prevăzut în prospectul de emisiune sau sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligați să supună adunării constitutive, majorarea sau, după caz, reducerea capitalului social la nivelul subscripției;

b) în cazul aporturilor în natură, care trebuie vărsate integral la constituirea societății, adunarea constitutivă numește unul sau mai mulți experți care își vor da avizul asupra evaluărilor.

În lipsă de stipulație contrară, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul comerțului.

În conformitate cu art. 65, alin. 2 din Legea nr.31/1990 – republicată, asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat și la plata dobânzilor legale din ziua în care trebuie să facă vărsământul.

Pe durata societății, potrivit art. 66, alin. 1 din Legea nr. 31/1990 – republicată, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare sau pot sechestra sau vinde acțiunile debitorului lor.

Potrivit art. 68 din legea nr.31/1990 – republicată, aportul asociaților la capitalul social nu este purtător de dobândă.

1.4. Reglementări juridice privind mărirea capitalului social

Pe lângă condițiile generale care privesc orice modificare a actului constitutiv, Legea nr. 31/1990 reglementează și unele condiții speciale, care se referă la anumite cazuri concrete de modificare a actului constitutiv, mai frecvente în viața societăților comerciale: mărirea sau reducerea capitalului social, prelungirea duratei societății, dizolvarea anticipată a societății, fuziunea și divizarea societăților comerciale, transformarea societății comerciale.

1.4.1. Necesitatea măririi capitalului social

Anumite nevoi ale societății comerciale, pot impune necesitatea măririi capitalului social al acesteia. Aceste nevoi pot consta în dorința asociaților de a dezvolta activitatea societății sau de a înlătura unele dificultăți financiare.

Pentru societatea comercială, procurarea de fonduri financiare prin mărirea capitalului social este mai puțin împovărătoare decât împrumutul bancar sau emiterea de obligațiuni.

În anumite cazuri, majorarea capitalului social poate fi determinată de acumularea unor rezerve care nu au fost folosite sau de necesitatea reevaluării patrimoniului societății.

1.4.2. Condițiile măririi capitalului social

Mărirea capitalului social se realizează în condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 și O.U.G. nr. 76/2001. În primul rând vor fi respectate dispozițiile articolului 206 din Legea nr.31/1990–republicată, privind publicarea hotărârii Adunării Generale extraordinare pentru majorarea capitalului social în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, acordându-se pentru exercițiul dreptului de preferință un termen de cel puțin o lună din ziua publicării. Modificarea actului constitutiv prin mărirea capitalului social se va menționa în registrul comerțului numai în baza încheierii judecătorului delegat. Actul adițional cuprinzând textul integral al prevederilor actului constitutiv, modificate, se depune la oficiul registrului comerțului și se menționează în acest registru, după care se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial al României, spre publicare, pe cheltuiala societății (art. 199, alin. 2-3 din Legea nr.31/1990 – republicată). În cazul societăților în nume colectiv sau în comandită simplă, actul modificator al actului constitutiv în formă autentică, se depune la oficiul registrului comerțului, se menționează în acest registru, fără a fi obligatoriu publicarea lui în Monitorul Oficial al României (art. 199, alin. 2-3 din Legea nr.31/1990 – republicată).

În al doilea rând, mărirea capitalului social implică respectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru constituirea societății (art. 207 și art. 216 din Legea nr.31/1990 – republicată).

Deși legea se referă numai la societatea pe acțiuni și la societatea cu răspundere limitată, regula este aplicabilă oricărei societăți comerciale.

Prin respectarea dispozițiilor privind constituirea societății comerciale se înțelege respectarea prevederilor legale specifice diferitelor forme ale societății comerciale, de exemplu, în cazul societății comerciale cu răspundere limitată, prin mărirea capitalului social, pe calea atragerii în societate a unor terțe persoane nu se poate depăși numărul de 50 de asociați (art. 12 din Legea nr.31/1990–republicată).

În cazul în care mărirea capitalului social al unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se face prin subscripție publică, va fi întocmit un prospect de emisiune care va fi depus la registrul comerțului pentru îndeplinirea formalităților prevăzute în articolul 17 din Legea nr.31/1990 – republicată.

Potrivit articolului 209 din Legea nr.31/1990 – republicată, administratorii societății sunt solidar răspunzători pentru exactitatea mențiunilor din prospectul de emisiune, în publicațiile făcute de societate sau în cererile adresate oficiului registrului comerțului.

În cazul măririi capitalului social prin aporturi în natură, Adunarea Acționarilor va numi unul sau mai mulți experți pentru evaluarea bunurilor. Pe baza raportului de expertiză, Adunarea Acționarilor, convocată din nou, va putea hotărî mărirea capitalului. Hotărârea Adunării Generale extraordinare va trebui să cuprindă descrierea aporturilor în natură, numele persoanelor ce le efectuează și numărul acționarilor (art. 210 din Legea nr.31/1990 – republicată).

În toate cazurile hotărârea Adunării Generale privind majorarea capitalului social are efect numai în măsura în care a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la data sa (art. 214 din legea nr.31/1990 – republicată).

a) Mărirea capitalului social prin noi aporturi

În mod obișnuit, mărirea capitalului social se realizează prin noi aporturi. Potrivit art. 205 din Legea 31/1990 – republicată, capitalul social se poate mări prin emisiunea de acțiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acțiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar și/sau în natură.

Capitalul social nu va putea fi însă mărit și nu se vor putea emite noi acțiuni cât timp nu vor putea fi complet plătite acțiunile din emisiunea precedentă (art. 92, alin(3) din Legea 31/1990 – republicată).

Acțiunile emise de societate pentru mărirea capitalului social vor fi oferite spre subscriere în primul rând acționarilor existenți, proporțional cu numărul acțiunilor pe care le posedă. Aceștia pot să-și exercite dreptul de preferință în cadrul termenului stabilit de Adunarea Generală, dacă în actul constitutiv nu se prevede alt termen.

Termenul pentru exercitarea dreptului de preferință este de cel puțin o lună de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii privind mărirea capitalului social.

Dacă a expirat termenul de exercitare a dreptului de preferință, acțiunile vor putea fi subscrise public.

Dreptul de preferință încetează, dacă noile acțiuni reprezintă aporturi în natură (art. 213 din Legea nr. 31/1990 – republicată).

Acțiunile emise în schimbul aporturilor în numerar vor trebui plătite, la data subscrierii în proporție de cel puțin 30% din valoarea lor nominală. Restul va fi plătit în termen de cel mult 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al actului privind mărirea capitalului social.

Când s-a prevăzut o primă de emisiune, aceasta trebuie integral plătită la data subscrierii (art. 215 din Legea nr. 31/1990 – republicată).

În cazul măririi capitalului social prin aporturi în natură, Adunarea Generală, care a hotărât aceasta, va numi unul sau mai mulți experți pentru evaluarea acestor aporturi. Legea nu permite aporturile în creanțe.

Pe baza raportului experților, Adunarea Generală, convocată din nou, va hotărâ majorarea capitalului social.

Acțiunile emise în schimbul aporturilor în natură vor fi plătite în termen de 3 ani de la data publicării în Monitorul Oficial al actului privind mărirea capitalului social.

În cazul când acțiunile emise pentru mărirea capitalului social nu sunt subscrise de acționarii societății, ele sunt oferite terților, prin ofertă publică.

În cazul măririi capitalului social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor, hotărârea Adunării Generale trebuie luată cu votul tuturor acționarilor, afară de cazurile prevăzute de lege (art. 205, alin(4) din Legea nr. 31/1990 – republicată).

În toate cazurile, hotărârea Adunării Generale are efect numai în măsura în care a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la data ei (art. 214 din Legea nr. 31/1990 – republicată).

Mărirea capitalului social prin operațiuni interne: încorporarea rezervelor, a profitului, a primelor de emisiune sau prin compensare.

b) Mărirea capitalului social prin încorporarea rezervelor

Acțiunile noi emise nu pot fi liberate prin încorporarea rezervelor, cu excepția rezervelor legale (art. 205, alin(2) din Legea nr. 31/1990 – republicată).

Rezervele constau în anumite sume de bani prelevate din beneficiile societății și au destinațiile prevăzute de lege. Ele sunt de trei feluri: legale, statutare și facultative.

Rezervele legale se constituie în mod obligatoriu, în cazul societății pe acțiuni și societății cu raspundere limitată, prin preluarea din beneficiile societății în fiecare an a cel puțin 5% până ce fondul atinge minimum a cincea parte din capitalul social. Aceste rezerve sunt destinate acoperirii pierderilor din capitalul social în perioadele deficitare.

Rezervele statutare se constituie în condițiile și cu destinațiile stabilite în actul constitutiv. Asemenea rezerve pot constitui sursa acordării de dividende în perioadele când nu se realizează beneficii.

Rezervele facultative se constituie și au destinația dată de Adunarea Generală a Asociaților. Mărirea capitalului social prin încorporarea rezervelor se realizează printr-o operațiune contabilă de virare a unei sume din contul “rezerve” în contul “capital social”.

Fiind liberate prin încorporarea rezervelor, acțiunile noi vor fi distribuite acționarilor societății, proporțional cu numărul acțiunilor vechi deținute de fiecare.

Potrivit art. 205, alin(3) din Legea 31/1990 – republicată, în rezerve pot fi incluse diferențele favorabile rezultate din evaluarea patrimoniului social.

Datorită inflației monetare, valoarea contabilă a bunurilor societății rămâne sub valoarea actuală a acestor bunuri. În asemenea caz se impune reevaluarea bunurilor din patrimoniul societății. Ea este hotărâtă de Adunarea Generală și se realizează în baza unei expertize tehnice.

Diferențele în plus rezultate din reevaluare se înregistrează într-un cont distinct, care, printr-o operațiune contabilă se virează în contul “rezerve”.

Potrivit Legii nr. 161/2003, art. 205, alin(3) se acceptă includerea în rezerve a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, dar fără putința de a majora capitalul social.

c) Mărirea capitalului social prin încorporarea profitului sau a primelor de emisiune conform art. 205, alin(2) din Legea 31/1990 – republicată .

Profitul societății destinat a fi împărțit acționarilor sub formă de dividende poate servi la liberarea acțiunilor. În locul dividendelor, acționarii vor primi acțiuni noi emise de societate. Această modalitate se numește mărirea capitalului social prin plata dividendelor în acțiuni.

Acțiunile pot fi liberate și prin încorporarea primelor de emisiune.

Prima de emisiune reprezintă diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea nominală a acțiunilor, pe care trebuie să o suporte noii acționari. Această primă este destinată să acopere cheltuielile emisiunii, precum și diminuarea valorii intriseci a acțiunilor vechi.

d) Mărirea capitalului social prin compensarea creanțelor asupra societății cu acțiuni ale acesteia

Acțiunile noi pot fi liberate prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu acțiuni ale acesteia.

Deci, sumele de bani cuvenite creditorilor, în baza creanțelor lichide și exigibile pe care le au față de societate, pot servi la achitarea acțiunilor noi ale societății. În schimbul creanțelor față de societate, creditorii primesc acțiuni ale societății.

Această modalitate de mărire a capitalului social este cunoscută și sub denumirea de mărirea capitalului social prin conversiunea datoriilor societății în acțiuni ale acesteia.

e) Dubla mărire

Dubla mărire de capital social se realizează prin capitalizarea rezervelor, primelor de capital sau rezervelor din reevaluare și prin aporturi în numerar. Ea poate avea loc simultan sau succesiv.

În ipoteza în care creșterile sunt simultane, drepturile de subscripție și cele de atribuire sunt rezervate în mod exclusiv vechilor acționari. Dacă creșterile sunt succesive, drepturile de subscripție sau de atribuire, după caz, aparțin vechilor acționari din timpul primei creșteri. Drepturile celei de-a doua creșteri aparțin vechilor acționari și a celor ce au beneficiat de prima creștere de capital.

1.5. Reglementări juridice privind micșorarea capitalului social

1.5.1. Necesitatea reducerii capitalului social

Modificarea capitalului social poate avea ca obiect nu numai mărirea, ci și reducerea lui.

În cazul în care capitalul social avut în vedere la constituirea societății se dovedește prea mare față de nevoile activitățăii societății, asociații pot reduce capitalul social nominal al societății.

Reducerea se poate realiza prin micșorarea numărului de acțiuni sau părți sociale, prin reducerea valorii nominale a acțiunilor sau a părților sociale, dobândirea propriilor acțiuni, urmată de anularea lor. Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu este motivată prin pierderi, prin scutirea totală sau parțială a asociaților de vărsămintele datorate; restituirea către acționari a unei cote părți din aporturi, proporțională cu reducerea capitalului social și calculată egal pentru fiecare acțiune sau parte socială (art. 202 din Legea nr.31/1990 – republicată).

Potrivit legii, dacă societatea pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni a emis obligațiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului prin restituiri făcute acționarilor din sumele rambursate în contul acționarilor, decât în proporție cu valoarea obligațiunilor rambursate (art. 204 din Legea nr.31/1990 – republicată).

Datorită unei activități deficitare a societății se poate ajunge la pierderea unei părți din capitalul social. În acest caz, acesta trebuie reîntregit sau redus, mai înainte de a se putea face vreo repartizare sau distribuire de beneficii (art. 69 din Legea nr.31/1990 – republicată).

Dacă administratorii societății constată pierderea unei jumătăți din capitalul social sunt obligați să convoace Adunarea Generală extraordinară pentru a hotărî reconstituirea capitalului social, limitarea lui la suma rămasă sau dizolvarea societății (art. 153 din Legea nr.31/1990 – republicată).

Reducerea capitalului social se face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

1.5.2. Procedeele folosite pentru reducerea capitalului social

Dacă reducerea capitalului social este determinată de pierderi se poate realiza, potrivit art. 202, alin (1) din Legea 31/1990 – republicată, prin:

micșorarea numărului de acțiuni sau părți sociale;

reducerea valorii nominale a acțiunilor;

dobândirea propriilor acțiuni urmată de anularea lor.

Dacă reducerea capitalului social nu este determinată de pierderi, capitalul se poate reduce, potrivit art. 202, alin(2) din Legea 31/1990 – republicată – , prin:

scutirea totală sau parțială a asociaților de vărsăminte datorate;

restituirea către asociați a unei cote-părți din aporturi proporțional cu reducerea capitalului social și calculate egal pentru fiecare acțiune sau parte socială;

alte procedee prevăzute de lege.

1.5.3. Condițiile pentru reducerea capitalului social

Reducerea capitalului social se poate realiza în condițiile art.199 din Legea 31/1990 – republicată -, adică prin hotărârea Adunării Generale a asociaților, constatată printr-un înscris în forma prevazută de lege, care trebuie menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial.

Hotărârea privind reducerea capitalului social trebuie să respecte plafonul minim al capitalului social, atunci când legea fixează un asemenea plafon, să arate motivele pentru care se face reducerea și procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.

Reducerea capitalului social va putea fi realizată numai după trecerea a două luni de la data publicării hotărârii adunării asociaților în Monitorul Oficial al României (art. 203 din Legea nr. 31/1990 – republicată).

1.5.4. Dreptul de opoziție

Reducerea capitalului social poate afecta drepturile creditorilor societății, datorită diminuării gajului lor general. De aceea, ca masură de protecție legea recunoaște acestor creditori dreptul de a face opoziție la hotărârea Adunării Generale a asociaților privind reducerea capitalului social. Acest drept îl au numai creditorii sociali ale căror creanțe sunt constatate printr-un titlu anterior publicării hotărârii de reducere a capitalului social.

1.6. Alte reglementări juridice privind capitalurile proprii

Potrivit art. 178, alin. 1 din Legea nr.31/1990 – republicată, din beneficiile societății se vor prelua, în fiecare an, cel puțin 5% pentru formarea fondului de rezerve, până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul social. Dacă fondul de rezerve, după constituire s-a micșorat din orice cauză, va fi completat, cu respectarea prevederilor legale.

În fondul de rezervă, chiar dacă acesta a atins suma prevăzută la alin. 1, se include și excedentul obținut prin vânzarea acțiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este întrebuințat la plata cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.

Potrivit art. IV din Ordonanța de Urgență nr. 32/1997, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 915/1997, societățile pe acțiuni, în comandită pe acțiuni și cu răspundere limitată existente care nu au capitalul social minim prevăzut de 2500 lei, pentru societățile pe acțiuni, și 200 lei, pentru societățile cu răspundere limitată, au obligația ca în termen de un an, de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, să îl completeze.

Până la expirarea acestui termen, capitalul social vărsat în contul majorării de capital la societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris în același scop.

Majorarea capitalului social se va putea face și prin utilizarea rezervelor, cu excepția rezervelor legale, precum și a beneficiilor și primelor legate de capital inclusiv a diferențelor favorabile din reevaluarea patrimoniului social ori în alte modalități permise de lege.

În locul completării capitalului social, aceste societăți pot opta pentru transformarea societății într-o altă formă la care capitalul social corespunde, transformare care trebuie să se efectueze în termen de un an de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență (27 iulie 1997).

În cazul nerespectării termenului de un an, tribunalul, la cererea statului, prin Ministerul Finanțelor ori a Camerei de Comerț și Industrie teritoriale sau a oricărei persoane interesate, va dispune dizolvarea societății. Pentru motive întemeiate, tribunalul va putea acorda un termen de cel mult 6 luni pentru completarea capitalului social.

CAPITOLUL 2

Conținutul, evaluarea și structura capitalurilor proprii

2.1. Noțiunea de capitaluri

Unitățile patrimoniale indiferent de tipul și forma de organizare, trebuie să-și constituie capitalul, ca primă măsură și ca element important al patrimoniului care le creeaza posibilitatea stabilirii relațiilor cu terții pentru demararea și dezvoltarea obiectului activității.

Capitalul exprimă, în esența, sub formă banească, obligațiile unității față de cei care participă la constituirea sa, aceștia fiind atât pesoane fizice (asociați, acționari), cât și persoane juridice (societăți, fundații, instituții, statul).

Conceptul de capital trebuie utilizat de către societăți comerciale, având la bază necesitățile utilizatorilor situațiilor financiare. În cazul în care utilizatorii sunt preocupați de menținerea capitalului nominal investit, se adoptă conceptul financiar al capitalului, iar dacă aceștia sunt preocupați de capacitatea de exploatare a societății se adoptă conceptul fizic al capitalului.

Capitalul unei entități patrimoniale din orice ramura de activitate poate fi privit sub două aspecte:

ca factor de producție;

ca aporturi ale proprietarilor acesteia.

Ca factor de producție, capitalul reprezintă ansamblul bunurilor aflate la dispoziția unei entități (unități patrimoniale) folosite pentru obținerea altor bunuri și sevicii destinate vânzării sau consumului propriu.

Ca aporturi ale proprietarilor entității, capitalul se înscrie în pasivul bilanțului, având un rol important în formarea și dezvoltarea structurii financiare a întreprinderii, astfel capitalul trebuie sa reprezinte sursa cea mai importantă de finanțare a activității unei întreprinderi.

Finanțarea se efectueaza din capital care se procură din doua surse:

surse din interiorul întreprinderii;

surse din exterior.

Sursele interne de procurare a capitalului sunt:

la inființare: capitalul este procurat prin aportul în numerar sau în natura al asociaților/acționarilor în funcție de forma juridică a societății;

la întreprinderea în funcțiune: sursele se referă la rezerve profit.

Sursele externe se referă la diverse imprumuturi.

Capitalurile reprezintă resursele care contribuie la desfașurarea activității economice a societăților comerciale. Cu ajutorul lor, societatea iși procură mijloacele economice necesare: utilaje, clădiri, mijloace de transport, stocuri de materii prime și materiale, obiecte de inventar, mărfuri.

Într-un semn mai larg se regăsește sub denumirea de capitaluri permanente, fiind componenta de bază a pasivului bilanțier destinat a finanța într-o manieră durabilă activul patrimonial (averea). Ele se formează la înființarea societății, pe parcurs se majorează sau se diminuează, după caz, iar la încetarea activității se lichidează.

Capitalurile proprii delimitează resursele financiare constituite prin: aportul proprietarilor, acționarilor sau asociaților în calitatea lor de investitori de capital, autofinanțarea și anume prin capitalizarea profitului, din alte resurse nerambursabile stabilite prin lege. În mod concret, ele se identifică prin capitalul individual sau social, dupa caz, primele legate de capital, rezervele întreprinderii, diferențele sau plusvalorile din reevaluarea activelor, rezultatul reportat din exercițiile precedente, rezultatul exercițiului, subvențiile pentru investiții sau subsidiile de capital, fondurile proprii cu scop determinat și provizioanele reglementate.

Ordinul nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate, definește capitalul propriu ca un “interes rezidual al acționarilor în activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale”. Capitalul propriu împreună cu activele și datoriile sunt elemente legate direct de evaluarea poziției financiare a întreprinderii.

Deși capitalul propriu este definit ca interes rezidual al acționarilor, acesta poate fi subclasificat în bilanț. De exemplu, într-o întreprindere, fondurile cu care au contribuit acționarii, profitul capitalizat, rezervele ce reprezintă ajustări pentru menținerea nivelului capitalului pot fi prezentate separat.

Asemenea clasificări pot fi relevante pentru procesul de luare a deciziilor utilizatorilor situațiilor financiare când există restricții legale sau de alta natură privind capacitatea întreprinderii de a distribui sau de a utiliza într-un alt mod capitalul său propriu. De asemenea, ar putea reflecta faptul că parțile care au interese în capitalul întreprinderii au drepturi diferite cu privire la primirea dividendelor sau la rambursarea capitalului.

În contabilitatea fluxurilor de operații, dar mai ales în analiza financiara este necesar să se facă distincție între situația neta și capitalurile proprii. Nivelul capitalurilor proprii corespunde sumei algebrice a următoarelor elemente:

Capitalul social (din care vărsat):

(+)Primele de capital

(+)Diferența din reevaluare

(+)Rezerve

(+)Report la nou

(=)Situația neta dupa repartizarea profitului

(+)Subvenții pentru investiții

(=)Totalul capitalurilor proprii după repartizarea profitului

2.2. Evaluarea capitalurilor proprii

2.2.1. Evaluarea capitalurilor

Evaluarea părților sociale sau a acțiunilor capitalului unei societăți conduce la evaluarea societății însăși.

Acțiunile sunt înscrisuri care dau dreptul posesorilor acestora de a participa la constituirea capitalului unei întreprinderi, aceștia devenind coproprietari ai acesteia.

Valoarea acțiunilor (părților sociale) este apreciată prin referință la:

piața în care se negociază aceste acțiuni;

patrimoniul societății , ca indicator al acumulărilor potențiale;

rezultatele societății, ca indicator al acumulărilor potențiale;

perspectivele pe termen mediu, ca indicator al creșterii economice;

imaginea societății în fața terților;

modul în care societatea își stapânește tehnologia;

calitatea personalului.

Din cele de mai sus rezultă că într-o negociere valoarea reținută cel mai adesea este o sinteză a diferitelor metode de apreciere; aceasta sinteză reprezintă o valoare multicriteriu.

Capitalul social se evaluează în contabilitate la valoarea nominală, care este reprezentată de sumele evidențiate pe acțiuni sau parți sociale. Mărimea valorii acțiunilor sau părților sociale este stabilită încă de la înființarea întreprinderilor prin actul constitutiv al acestora și poartă denumirea de valoare nominală. Aceasta reprezintă o fracțiune din capitalul întreprinderii, stabilită în mărimi egale și servește la calcularea capitalului social.

2.2.2. Valoarea nominală

În principiu capitalurile se evaluează și înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.

Valoarea nominală este valoarea stabilită prin actul constitutiv al societății și cu care acesta se înmatriculează la Registrul Comerțului de la Camera de Comerț și Industrie. Această valoare poate fi majorată sau diminuată numai în anumite situații stabilite prin lege, fiind imprimată pe acțiunile societății.

Valoarea nominala = Capitalul social/Numărul de acțiuni (părți sociale)

Pentru capitalul social o asemenea valoare este indicată pe acțiunile și părțile sociale în calitatea lor de titluri de valoare.

Termenul de capital social desemnează valoarea nominală a capitalului în cazul unei societăți, oricare ar fi forma sa (societate pe acțiuni, societate cu răspundere limitată, etc.).

Valoarea acțiunilor sau părților sociale este apreciată prin referire la:

piața prin care se negociază aceste acțiuni (sau părți sociale);

patrimoniul societății, ca ansamblu al performanțelor trecute acumulate;

rezultatele societății, ca indicator al acumulărilor potențiale;

perspectivele pe termen mediu, ca indicator al creșterii economice;

imaginea societății în fața terților;

modul în care societatea își stăpânește tehnologia;

calitatea personalului, etc.

Evaluarea capitalului social la valoarea nominală impune calcularea și evidențierea distinctă a primelor de capital (prime de emisiune, de aport și de fuziune).

Deoarece acțiunile, prin care este reprezentat capitalul propriu sunt titluri de valoare negociabile în sistemul de gestiune financiară a societăților comerciale valorii nominale i se asociază și alte categorii de valori cum sunt: valoarea de piață (venală); valoarea de rentabilitate (valoarea financiară, valoarea de randament); valoarea patrimonială (valoarea matematică-intrinsecă).

2.2.3. Valoarea de piață (bursieră, venală )

Valoarea de piață este o valoare de cumpărare-vânzare a acțiunilor stabilită la bursa de valori pe baza raportului dintre cerere și ofertă, raport numit cotație sau curs bursier.

În general, în cazul societăților ale căror acțiuni sunt cotate la bursă vom avea:

Valoarea de piață (capitalizare bursieră) = Număr de acțiuni x Curs bursier

Prețul de piață al unei acțiuni este determinat de:

dividendele așteptate de acționari;

stabilitatea financiară a societății;

situația activului industrial al societății;

situația generală a pieței de capital;

limita ratei dobânzii în acel moment, opozabilă pieței financiar-bancare.

Când rata dobânzii este ridicată, societățile pe acțiuni reprezintă un risc mare pentru investitori, deoarece ei vor prefera investițiile temporare sub forma depunerilor la bancă și titlurilor de plasament.

Dacă se cere un preț prea mare, societatea comercială nu va găsi un garant și nici investitori doritori să cumpere acțiuni. În acest caz, capitalizarea bursieră nu va reprezenta nici măcar valoarea patrimonială.

Piața bursieră apreciază o societate comercială nu după valoarea patrimoniului sau în prezent, ci după previziunile privind evoluția și câștigurile viitoare.

Pentru o societate comercială ce vizează o creștere de capital prin aporturi în numerar, în strânsă legătură cu valoarea de piață și valoarea nominală a acțiunilor este prețul de emisiune sau cursul de active care trebuie plăti de către toate persoanele care subscriu acțiunile în momentul emiterii lor. Acesta poate fi egal cu valoarea nominală – curs suprapari sau inferior valorii nominale – curs subpari.

O bună imagine pe piață îi asigură în același timp un preț ridicat și un plasament ușor al titlurilor, ceea ce-i permite să obțină resurse suficiente în condiții favorabile. În acest fel, problema evaluării acțiunilor pe piață e o variabilă importantă a politicii de finanțare pentru o societate comercială care intenționează să recurgă la creșterea capitalului.

2.2.4. Valoarea de rentabilitate îmbracă două forme și anume:

a) Valoarea financiară

Valoarea financiară este dată de raportul dintre dividendul distribuit pe o acțiune și rata medie a dobânzii pe piață.

Valoarea financiară = Dividendul distribuit pe o acțiune/Rata medie a dobânzii pe piața

Rata dobânzii este cea corespunzatoare titlurilor cu venit fix (obligațiuni), iar dividendul luat în calcul poate fi reprezentat fie de media dividendelor distribuite în cursul ultimilor 5 ani, fie de dividendul distribuit la sfarșitul exercițiului financiar încheiat.

b) Valoarea de randament

Valoarea de randament este data de raportul dintre dividendul distribuit pe o acțiune, la care se adaugă cota de profit încorporata la rezerve și rata medie a dobânzii pe piață.

Valoarea de randament = (Dividendul distribuit pe o acțiune + Cota parte din profit pe o acțiune încorporat în rezerve)/Rata medie a dobânzii pe piață

Valoarea de randament este o variantă a valorii financiare în care se ține cont și de beneficiile nedistribuite.

2.2.5. Valoarea patrimonială se calculează pornind de la situația patrimonială a întrprinderii. Acesta presupune valoarea matematică contabilă (care este egală cu raportul dintre activul net contabil și numărul de acțiuni), valoarea matematică intrinseca (care este egală cu raportul dintre activul net intrinsec și numărul de acțiuni) și valoarea de lichidare (care rezultă din vânzarea forțată a întreprinderii). Constă în calculul titlurilor pornind de la situația patrimonială evidențiată în bilanț. În acest sens, se disting: valoarea matematică-contabilă, valoarea matematică intrinsecă și valoarea de lichidare.

Toate relațiile de calcul specifice acestor valori pornesc de la următoarea structură a bilanțului:

Valoarea matematică contabilă a titlurilor sau valoarea bilanțieră este egală cu situația contabilă netă sau activul net contabil raportat la numărul de titluri.

Valoarea matematică contabilă = Activul net contabil/Numărul de acțiuni

Relația de calcul a activului net contabil (ANC) este de forma:

ANC = Activul real – Datorii

sau

ANC = Capitalurile proprii – Active fictive

Activul real = Activul bilanțier – Active fictive

În componența activelor fictive sunt incluse următoarele structuri:

cheltuieli de constituire a societății, inclusiv cele cu emisiunea de acțiuni;

activele de regularizare și asimilate;

primele privind rambursarea obligațiunilor.

Suma dintre activul real si cel fictiv reprezintă totalul activului întreprinderii, iar activele fictive includ cheltuielile de constituire, activele de regularizare și asimilate și primele privind rambursarea obligațiunilor.

AN intrinsec = AN contabil + Provizioane pentru riscuri și cheltuieli – Capital

subscris nevărsat

2.2.6. Aspecte particulare ale evaluării capitalurilor proprii ce apar cu ocazia fuziunii a doua societăți comerciale

Stabilirea noii imagini a capitalului social este consecința evaluarii titlurilor întreprinderilor implicate. Valoarea acestor întreprinderi se constituie, în mod normal, în criteriu pentru evaluarea titlurilor.

Valoarea întreprinderilor poate fi determinată prin mai multe metode:

Metoda bazată pe valoarea patrimoniului: activul net contabil (valoarea matematică contabilă) sau activul net contabil reevaluat sau corijat (valoarea intrinsecă).

Metoda bazată pe valoarea capitalului economic: este o valoare substantial, stabilită pe baza elementelor de active imobilizate. Această valoare poate sa includă, de asemenea, necesarul de fond de rulment (finanțat, în principiu, de fondul de rulment necesar exploatării).

Metoda bazată pe rentabilitate: presupune calculul unei valori prin actualizarea dividendelor, beneficiilor realizate, fluxurilor financiare, sau capitalizării marjei brute de autofinanțare.

Din motive legate de obiectivitatea calculului, multe societăți recurg la utilizarea metodei bazate pe valoarea patrimonială.

În general, în cazul fuziunilor, evaluările țin cont de starea de continuitate a activității. Evaluările pe baza valorilor lichidative sunt extrem de rare, deoarece fuziunile solicită crearea de noi sinergii. Totodată, dacă principiul continuității activității nu este respectat, valorile lichidative se impun.

Realizarea fuziunii, din punct de vedere financiar și contabil, solicită stabilirea unei “parități de schimb”. Directiva a 3-a și legislațiile naționale de dată mai recentă au înlocuit termenul de “paritate de schimb” prin cel de “raport de schimb”. G. Badeu si G. Bellargent definesc raportul de schimb ca fiind “numărul de acțiuni ale societății beneficiare de aporturi, la care dau dreptul o acțiune (sau mai multe acțiuni) ale societății care aportează”. Iar J.Hemard, F. Tierre și P.Mabilat, evocați în aceeași lucrare, precizează că “determinarea raportului de schimb trebuie să se realizeze cu grijă, astfel încât asociații societăților ce dispar să regasească, în cadrul societății în care sunt transferati, drepturi sociale potențial echivalente celor pe care le pierd”.

Revizorii (auditorii) care participă la fuziune trebuie să verifice dacă valorile atribuite acțiunilor societăților participante la operație sunt relevante și dacă raportul de schinb este echitabil. Directiva a 3-a insistă asupra necesității “de a asigura o informație adecvată și cât se poate de obiectivă acționarilor societăților care fuzionează și de a garanta o protecție corectă a drepturilor lor. Ori, această protecție trece, în mod obligatoriu, prin caracterul relevant, rațional sau echitabil al raportului de schimb.

In practica fuziunilor sunt utilizate două metode de determinare a raportului de schimb:

prin evaluarea aporturilor;

pe bază de negociere.

a) Prima metodă presupune parcurgerea următorilor pași operaționali:

se calculează valoarea matematică contabilă a acțiunilor pentru fiecare societate în parte = (Capital social + Rezerve)/Număr de acțiuni;

se determină aportul societății absorbite în cadrul societății absorbante, astfel:

Capital social + Rezerve = Activ realizat – Datorii (pentru societatea absorbita)

se determină numărul de acțiuni pentru remunerarea aportului societății absorbită în cadrul societății absorbante = aportul societății absorbite/ valoarea matematică contabilă;

se determină astfel raportul de schimb stabilit pentru evaluarea aporturilor.

b) A doua metodă presupune realizarea unei comparații multicriteriu între cele două societăți. Comparația trebuie să vizeze aspecte de ordin contabil, economic, tehnic și, eventual, uman:

studiul contabil permite să se cunoască gradul de validitate al documentelor financiare si să se “omogenizeze” prezentarea conturilor, atunci când optiunile societatilor implicate în operația de fuziune sunt diferite;

studiul economic permite să se cunoască aspectele comerciale și financiare generale;

studiul tehnic permite cunoașterea potențialului productiv al societăților și evaluarea mijloacelor de producție.

Compararea diferitelor expresii ale criteriilor emanate din domeniile enunțate mai sus conduc la determinarea unui raport de schimb (parități) de ansamblu, ca expresie a poziției obiective a fiecărei întreprinderi și a acționarilor săi. Acest raport global de schimb se traduce, în urma calculelor, într-un raport de schimb unitar per acțiune.

2.3. Structura capitalurilor proprii

Prin structura contabila de capitaluri sunt delimitate sursele de finanțare stabile ale valorilor economice constituite ca active patrimoniale ale întreprinderii. Determinativul stabil marchează prezența acestor surse la dispoziția întreprinderii pe o perioadă mai mare de un an. O asemenea trasatură reprezintă unul din elementele care pledează pentru desemnarea lor și prin noțiunea de capitaluri permanente.

Capitalurile proprii reprezintă totalitatea capitalurilor proprietate individuală sau ale asociaților, care se înscriu în pasivul bilanțului, precum și sursele create sau primite pe parcursul funcționarii agentului economic, prezentandu-se în urmatoarea structură:

capitalul social;

primele legate de capital;

rezervele din reevaluare;

rezervele;

rezultatul exercițiului;

rezultatul reportat;

subvențiile pentru investiții;

Structura complexă a capitalurilor determină utilizarea unui sistem de conturi capabil să asigure înregistrarea, urmărirea și controlul, în mod distinct a elementelor specifice din componența lor. Libertatea de acțiune, specifică economiei de piată, presupune și diversificarea căilor prin care o întreprindere își poate atrage noi capitaluri sau își poate plasa în mod rentabil propriul capital.

În structura planului de conturi, clasa 1 este destinată conturilor de capitaluri în care se regăsesc pe grupe conturile sintetice de gradul I si, unde este cazul, conturile sintetice de gradul II, elementele componente ale capitalurilor.

Grupa 10 cuprinde conturile de capital și rezerve prin intermediul cărora se înregistrează, urmăresc și se controlează distinct elementele specifice ale capitalului utilizând conturi sintetice de gradul II care devin conturi operaționale, fie pentru a delimita momentele în care se gasește un anumit element – în speța pentru capitalul social -, fie pentru a reprezenta un element după natura și modul de constituire în cazul primelor legate de capital si rezervelor.

La acestea se adaugă conturile de stabilire a rezultatelor financiare și de repartizare a profitului, respectiv cele pentru evidența subvențiilor pentru investiții.

2.4. Conținutul capitalurilor proprii

Grupa 10 “Capital si rezerve”

Contul 101 “Capital social”

Capitalul social reflectă din punct de vedere al cunoașterii contabile sursa proprie de finanțare a agentului economic, de procurare a elementelor patrimoniale de activ.

Capitalul reprezintă partea din patrimoniul agentului economic care a fost adusă de titularul de patrimoniu și reprezintă dreptul în exclusivitate al acestuia.

Capitalul individual sau social se constituie la înființarea agentului economic, prin aportul personal al proprietarului sau asociaților (acționarilor).

Din punct de vedere economic, financiar și juridic, capitalul constituie condiția de bază pentru crearea și funcționarea unei firme (agent economic).

Capitalul individual sau social are un caracter avansabil, adică el se depune de către proprietarul individual sau de către asociați în momentul înființării firmei sau a comasării (fuziunii) cu alte firme.

Formarea capitalului se realizeaza fie direct, prin aportul părții respective de capital de către titularul acestuia, la înființarea firmei, fie pe calea subscrierii unor angajamente, de a face un aport în bani sau în natură, la înființarea (constituirea) firmei și într-o anumită perioadă de timp.

Astfel, capitalul social al unei întreprinderi poate fi surprins în două ipostaze distincte:

capital social subscris și nevărsat (1011), ipostază care reflectă în termeni preciși angajamentul (subscrierea) asociaților sau acționarilor de a vărsa la o anumita dată o suma de bani sau bunuri în natură la capitalul social al firmei;

capitalul social subscris vărsat (1012), care reflectă capitalul subscris și vărsat efectiv la termenele stabilite de către asociați sau acționari.

Pe parcursul funcționării întreprinderii, capitalul se poate majora prin emisiunea de acțiuni noi, reprezentative cu aporturi în bani și/sau natura și prin operațiuni interne (încorporarea de rezerve, capitalizarea profitului exercițiului precedent, transformarea de obligațiuni în acțiuni).

Reducerea capitalului se efectuează prin rambursarea către acționari sau asociați a unei părți din acesta, atunci când societatea îl consideră prea mare în raport cu activitatea sa sau atunci cand reduce investițiile dintr-un sector sau ramura de activitate. De asemenea, reducerea de capital poate avea loc prin acoperirea de pierderi suferite în exercițiile financiare anterioare.

Contul 104 “Prime legate de capital”

Primele legate de capital sunt asimilate capitalurilor proprii și apar cu ocazia creșterii capitalului social, în urma operațiunilor de emitere a noi acțiuni sau prin fuzionarea unităților patrimoniale.

Primele legate de capital reprezintă diferența dintre valoarea de emisiune (mai mare) și valoarea nominală (mai mică) a acțiunilor sau părților sociale.

După natura lor, primele de capital pot fi:

prime de emisiune;

prime de aport;

prime de fuziune.

Primele de emisiune (1041) apar cu ocazia creșterii capitalului social prin emisiunea de acțiuni sau parți sociale, determinându-se (calculându-se) ca o diferența între prețul de emisiune al noilor acțiuni sau părți sociale și valoarea nominală a acestora.

Primele de aport (1043) apar, de asemenea, cu ocazia creșterii capitalului social, prin aport în natură, reprezentând diferența dintre valoarea bunurilor economice primite ca aport în natura și suma cu care a crescut capitalul social.

Primele de fuziune (1042) intervin în cazul fuzionării unor unități patrimoniale, determinându-se ca diferență între valoarea bunurilor primite prin fuziune și suma cu care a crescut capitalul social al firmei absorbante sau nou create.

Contul 105 ”Rezervele din reevaluare”

Rezervele din reevaluare reprezintă soldul diferențelor dintre valoarea actuala (mai mare) și valoarea înregistrata în contabilitate a elementelor de active (mai mică), supuse evaluării în condițiile legii.

Diferențele rezultate din reevaluarea elementelor de active se transfera la rezerve, la capitalul social sau la alte destinații stabilite potrivit actelor normative în vigoare.

Reevaluarea se realizează de regulă numai pentru elementele de active, de natura imobilizarilor, reevaluarea presupunând efectuarea diferenței dintre valoarea de utilitate a imibilizării și valoarea contabilă netă (valoarea contabilă din care s-a scazut amortizarea).

Reevaluarile au loc în perioadele de inflație și constau în actualizarea valorii de înregistrare a activelor imobilizate (terenuri, mijloace fixe, titluri de valoare imobilizate).

Reevaluarea trebuie efectuată suficient de regulat pentru ca în bilanț activele respective să fie evaluate cât mai aproape de valoarea lor justa (de exemplu: la fiecare 3 sau 5 ani).

În practică se reevalueaza cel mai adesea clădirile, care, datorită funcționării îndelungate, suferă cel mai puternic impact în perioadele caracterizate prin variația prețurilor.

Contul 106 “Rezerve”

Rezervele sunt surse proprii care pot fi constituite pe baza profitului sau altor surse (prime legate de capital, diferențe din reevaluare, etc).

Rezervele consolidează baza materială a unității, sporind capacitatea acesteia de a face față unor conjuncturi nefavorabile și a eventualelor pierderi. În principal, rezevele se pot utiliza pentru acoperirea pierderilor sau pentru majorarea capitalului social.

Rezervele întreprinderii reprezintă, în principiu, profitul sau alte resurse capitalizate în mod durabil de întreprindere până la o decizie contrara a organelor competente. Deci, caracteristica de bază a rezervelor este aceea că ele se constituie și se datorează în raport cu cotele reținute din rezultatul exercițiului financiar sau din resurse destinate prin lege. În mod excepțional rezervele pot fi constituite și din alte elemente componente ale situației nete, cum sunt rezervele din reevaluare sau primele legate de capital. Structural, rezervele se împart în : rezerve legale, rezerve statutare, rezerve pentru acțiuni proprii și alte rezerve.

a) Rezervele legale (1061) se constituie anual, într-o anumită proporție, din profitul brut al unității patrimoniale sau din primele legate de capital, în cotele și limitele prevăzute de lege, precum și din alte surse legale, fiind destinate protejării capitalului, în cazul în care exercițiul financiar se încheie cu pierdere.

Rezervele legale se constituie, conform actelor normative în vigoare, dintr-o cotă de 5% din profitul brut al agentului economic, dar nu mai mare de 20%, din capitalul social al agenților economici autohtoni, respectiv 25% din capitalul social al agenților economici cu capital integral sau parțial străin.

Tot în categoria rezervelor legale, se include excedentul obținut prin emisiunea acțiunilor la un curs mai mare decât valoarea nominală, dacă acest excedent nu este întrebuințat la plata cheltuielilor de emisiune sau nu este destinat amortizărilor.

b) Rezervele statutare (1063) reprezintă acele fonduri a căror constituire din profitul net este stipulată în statutul societății sau prin clauze contractuale. Ele pot avea ca scop temperarea acționarilor de a pretinde dividende în dauna altor obligații mai mari și mai urgente ale întreprinderii privind buna ei funcționare sau alte destinații stabilite prin statut.

c) Rezervele pentru acțiuni proprii (1062) reprezintă resursele de finanțare constituite ca echivalent al valorii acțiunilor proprii dobândite de către o societate comercială din propriul sau capital social. Ele se formează din beneficiile distribuibile din rezervele disponibile (excepție fac rezervele legale) și din alte resurse stabilite de lege. Sunt menționate ca pasiv până în momentul cesiunii sau anulării acțiunilor dobândite din propriul capital social.

d) Alte rezerve (1068) cuprind acele rezerve pe care le pot avea agenții economici, din surse neprevazute de lege sau de statut, ele putând fi considerate facultative, de regulă, pe seama profitului net, pentru acoperirea pierderilor sau pentru alte scopuri, potrivit Adunării Generale a asociaților, cu respectarea prevederilor legate de domeniu.

Ele sunt destinate pentru finanțarea parțială sau totală a noilor investiții în imobilizări corporale, acordarea de dividende și în anii de exercițiu financiar care se încheie cu pierderi pentru rascumpărarea propriilor acțiuni de către societate în vederea reducerii de capital.

În categoria capitalurilor proprii sunt incluse și rezultatele pozitive sau negative reportate din anii precedenți, a căror repartizare sau acoperire a fost amânată de AGA, precum și rezultatul net al exercițiului financiar încheiat. Profitul net figurează ca sursă proprie de finanțare până în momentul repartizării lui pe destinațiile stabilite prin lege sau statutul societății comerciale. Rezultatele negative se iau în calcul cu semnul minus și, în consecință, diminueaza capitalul propriu. La întreprinderile individuale rezultatul net este virat la capitalul individual în prima zi de deschidere a exercițiului care urmează realizării sale.

Contul 117 “Rezultatul reportat”

Rezultatul reportat reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită din anii precedenți. Cu ajutorul lui se ține evidența rezultatului sau părții din rezultatul exercițiului precedent, a căror repartizare a fost amânată de Adunarea Generală a asociaților sau acționarilor.

a) Profitul nerepartizat reprezintă o sursă proprie de finanțare până în momentul distribuirii sale pe destinații stabilite prin lege sau prin statutul societății comerciale. Profitul reportat se poate repartiza în exercițiile următoare pentru constituirea de rezerve, creșterea de capital social, dividende de plată către acționari.

b)Pierderea neacoperită se poate acoperi din exercițiile următoare din: profitul curent, rezerva legală, alte rezerve sau din capitalul social.

Conform legii, pierderea neacoperita din anii precedenți se poate scade din profitul brut înainte de impozitare, pe o perioadă de 5 ani. Deci, permite diminuarea profitului și plata unui impozit pe profit mai mic.

Contul 131 “Subvențiile pentru investiții”

Subvențiile pentru investiții sau subsidiile de capital sunt obținute de la buget sau de la alte întreprinderi interesate, fiind destinate achiziționării sau creării activelor imobilizate (subvenții de echipament) sau de a finanța activități pe termen lung (prime de dezvoltare pentru întreprinderile care creeaza noi locuri de munca).

CAPITOLUL 3

Contabilitatea capitalurilor proprii

3.1. Obiectivele și factorii de organizare a contabilității capitalurilor proprii

3.1.1. Obiectivele contabilității capitalurilor proprii

Obiectivul fundamental al contabilității capitalurilor proprii îl reprezintă evidența mărimii și mișcării acestora. Pornind de la acest obiectiv se desprind câteva obiective concrete:

stabilirea corectă a mărimii capitalului social (pe baza unor înscrisuri);

protecția și creșterea mărimii capitalului social;

evidențierea corectă a mărimii capitalurilor proprii pe bază de documente legal întocmite;

conducerea curentă a evidenței operative a capitalurilor proprii;

delimitarea obligațiilor unității patrimoniale în ceea ce privește aportul la capitalul social, pe titularii respectivi, pe persoane fizice sau juridice aportatoare;

valorificarea eficientă a capitalurilor proprii prin plasamente rentabile;

conservarea și dezvoltarea capitalurilor proprii, urmărind prin aceasta realizarea autonomiei financiare și întărirea poziției financiare a întreprinderii.

La organizarea contabilității capitalurilor trebuie avuți în vedere și câțiva factori specifici:

tipul unității patrimoniale influențează modul de organizare a contabilității acestei secțiuni datorită particularităților pe care le reprezintă diferitele tipuri de unități patrimoniale (regii autonome, societăți comerciale, întreprinzători individuali, instituții publice);

forma de organizare juridică a unității patrimoniale (S.A., S.R.L., S.N.C., etc) și îndeosebi a societății comerciale;

compoziția și structura capitalului (autohton-în lei, din strainătate-în valută).

3.2. Organizarea sistemului de documente și a evidenței operative a capitalurilor proprii

Un sistem de documente judicios organizat și care să raspundă obiectivelor vizate de contabilitatea capitalurilor va fi capabil să asigure exactitatea și operativitatea în sistemul de informare.

Baza juridică a organizării contabilității capitalurilor o constituie documentația de înființare a societății comerciale și de testare a ei ca persoană morală pe baza actului constitutiv la Registrul Comerțului.

Documentația de înființare cuprinde:

statutul societății și contractul de societate sau actul constitutiv, prin care este stabilit modul de organizare și funcționare a societății;

sentința de autorizare emisă de instanța judecătorească;

codul unic de înregistrare la Registrul Comerțului, fiind documentul ce atestă înființarea societății comerciale și existența sa ca persoană juridică;

prospectul de emisiune pentru societățile constituite din inițiativa unor membri fondatori pe baza subscripției publice de acțiuni;

declarația de subscriere semnată de persoanele care acceptă să participe la constituirea capitalului social.

Documentul prin care se stabilește modul de organizare și funcționare a societății este actul constitutiv, care conține informații privind: forma juridică, obiectul de activitate, denumirea și sediul societății, capitalul social subscris, structura acestuia și modalitatea de constituire, organele de conducere și administrare, dizolvarea și lichidarea societății.

Actul constitutiv, semnat de asociați la Notariatul de Stat, actele ce dovedesc efectuarea vărsămintelor și cele privind proprietatea asupra aporturilor în natură, se depun alături de o cerere de înmatriculare la registrul comerțului în a cărui rază teritorială iși va avea sediul societatea.

După îndeplinirea cerințelor legale, judecătorul delegat de la Registrul Comerțului va autoriza constituirea societății și va dispune înmatricularea ei, în condițiile prevăzute de legea privind acest registru. Odată cu efectuarea înmatriculării, încheierea judecătorului delegat se comunică din oficiu Monitorului Oficial al României, spre publicare, pe cheltuiala părților.

După eliberarea certificatului de înmatriculare, societatea comercială este considerată legal constituită devenind persoană juridică, comunicându-se din oficiu și la Organul Fiscal și a Controlului Financiar de Stat pentru luarea în evidență fiscală – cu menționarea numărului de înmatriculare în registrul comerțului.

Documentația de înființare a societății comerciale asigură înregistrarea în contabilitate a relației juridice de drept de creanță care ia naștere între societatea constituită și asociați pentru promisiunile de aport la capitalul social subscris de aceștia.

Pentru depunerea (vărsarea) efectivă a aporturilor documentele diferă după natura aporturilor:

În cazul aporturilor în bani:

chitanța – pentru depuneri în numerar;

foaie de vărsământ și extrase de cont pentru depunerea direct în contul de disponibil la bancă.

În cazul aporturilor în bunuri:

Proces verbal predare – primire în care se precizează caracteristicile bunului aportat și valoarea lui, după ce, în prealabil, a fost stabilită de o comisie de evaluare sau de un expert.

Evidență operativă a asociaților/acționarilor societății comerciale se realizează cu ajutorul registrului asociaților/acționarilor. În acest registru se ține evidența nominală pe fiecare asociat/acționar cu numărul de acțiuni sau părți sociale subscrise ți valoarea nominală a acestora, vărsămintele efectuate la capitalul subscris, precum ți mențiuni speciale privind cesionarea acțiunilor/părților sociale sau a titlurilor de proprietate.

3.3. Contabilitatea operațiilor privind capitalurile proprii

3.3.1. Contabilitatea constituirii capitalurilor

Contabilitatea capitalurilor se conduce cu ajutorul contului 101 ”Capital”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența capitalului subscris și vărsat în natură și/sau numerar de catre acționarii/asociații unei societăți, precum și evidența majorării sau reducerii capitalului.

În credit se înregistrează:

capitalul subscris în natură și/sau numerar, capitalul majorat prin subscripție publică sau emisiune de noi acțiuni, precum și capitalul preluat în urma operației de fuziune prin absorbție cu alte persoane juridice prin debitul contului 456:

rezervele destinate majorării capitalului prin debitul contului 106;

primele legate de capital încorporate în acesta prin debitul contului 104.

În debit se înregistrează:

capitalul retras de acționari/asociați precum și capitalul lichidat cu ocazia fuziunii sau lichidării prin creditul contului 456;

pierderile realizate în exercițiile precedente care reduc capitalul prin creditul contului 117;

reducerea capitalului ca urmare a anulării acțiunilor proprii răscumparate prin creditul contului 502;

3.3.2. Contabilitatea primelor legate de capital

Contabilitatea acestor prime se realizează cu ajutorul contului 104 “Prime legate de capital”.

În credit se înregistrează:

valoarea primelor stabilite cu ocazia emisiunii, fuziunii, aportului la capital și din conversia obligațiunilor în acțiuni prin debitul contului 456.

În debit se înregistrează:

primele legate de capital încorporate în capitalul propriu – zis prin creditul contului 101 (1012);

primele de capital transferate la rezerve prin creditul contului 106.

3.3.3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare

Contabilitatea acestora se realizează cu ajutorul contului 105 “Rezerve din reevaluare”.

În credit se înregistrează:

creșterea de valoare rezultată din reevaluarea imobilizarilor corporale prin debitul conturilor 211, 212, 213, 214.

În debit se înregistrează:

rezerva din reevaluare trecută la rezerve prin creditul contului 106;

descreșterile față de valoarea contabilă neta, rezultate din reevaluarea imobilizarilor corporale prin creditul contului 211, 212, 213, 214.

3.3.4. Contabilitatea rezervelor

Contabilitatea acestora se realizeaza cu ajutorul contului 106 “Rezerve”.

În credit se înregistrează:

rezerva din reevaluare trecută la rezerve prin debitul contului 105;

profitul net realizat în exercițiile anterioare repartizat la rezerve prin debitul contului 117;

profitul net realizat la închiderea exercițiului curent repartizat la rezerve prin debitul contului 129;

primele de capital trecute la rezerve prin debitul contului 104;

diferența dintre valoarea titlurilor primite și valoarea neamortizată a mijloacelor fixe care fac obiectul participării în natură la capitalul social al altei persoane juridice prin debitul conturilor 261, 262, 263.

În debit se înregistrează:

rezervele destinate majorării capitalului social prin creditul contului 1012;

diferența dintre valoarea titlurilor de participare retrase sau cedate și valoarea neamortizată a mijloacelor fixe care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altei persoane juridice prin creditul conturilor 261, 262, 263;

rezervele utilizate pentru acoperirea pierderilor realizate în exercițiile precedente prin creditul contului 117.

3.3.5. Contabilitatea rezultatului reportat

Evidența rezultatului sau a părții din rezultatul exercițiului a căror repartizare a fost amânata de AGA se ține cu ajutorul contului 117 “Rezultatul reportat”.

În credit se înregistrează:

pierderile contabile ale exercițiilor precedente acoperite din profitul exercitiului curent prin debitul contului 129;

pierderile contabile ale exercițiilor precedente acoperite din rezerve prin debitul contului

106;

pierderile realizate în exercițiile precedente care diminueaza capitalul social prin debitul contului 1012;

profitul net realizat și nerepartizat prin debitul contului 121;

rezultatul favorabil provenit din corectarea erorilor contabile prin debitul conturilor de creanțe 411, 461, 428.

În debit se înregistrează:

pierderile contabile realizate în exercițiul precedent prin creditul contului 121;

profitul net realizat în exercițiile precedente repartizat pentru rezerve, participarea salariaților la profit, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome, dividende cuvenite acționarilor prin creditul conturilor 106, 424, 446, 457;

rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile prin creditul conturilor 280, 281, 301, 371, 401, 428, 438, 448.

3.3.6. Contabilitatea rezultatului exercițiului

Contabilitatea rezultatului exercițiului se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 12, din care fac parte conturile 121 “Profit și pierdere” și 129 “Repartizarea profitului”.

Contul 121 ține evidența profitului sau pierderii realizate în cursul exercițiului.

În credit se înregistrează:

la sfarșitul lunii, soldul creditor al conturilor din clasa 7 (701 => 786);

pierderea contabila reportată prin debitul contului 117.

În debit se înregistrează:

la sfarșitul lunii, soldul debitor al conturilor de cheltuieli (601 => 698);

profitul net realizat în exercițiul precedent și nerepartizat prin creditul contului 117;

profitul net realizat în exercițiul precedent care a fost repartizat pe destinații prin creditul contului 129.

Contul 129 ține evidența repartizării profitului realizat în exercițiul curent. Contabilitatea analitică se ține pe desținatiile profitului stabilite conform legii.

În debit se înregistrează:

rezervele constituite din profitul realizat în exercițiul curent prin creditul contului 106;

acoperirea pierderilor contabile realizate în exercițiile precedente din profitul realizat în exercițiul curent prin creditul contului 117;

sumele repartizate pentru participarea salariaților la profit, dividende, vărsăminte din profitul net al regiilor autonome prin creditul conturilor 424, 457,446.

În credit se înregistrează:

profitul net realizat în exercițiul precedent care a fost repartizat pe destinații legale prin debitul contului 121.

3.3.7. Contabilitatea subvențiilor pentru investiții

Contabilitatea subvențiilor pentru investiții se realizează cu ajutorul contului 131 “Subvenții pentru investiții”.

În credit se înregistrează :

valoarea subvențiilor pentru investiții primite sau de primit prin debitul conturilor 512, 445;

valoarea brevetelor, licențelor, altor drepturi și valori asimilate primite cu titlu gratuit prin debitul contului 205;

valoarea terenurilor și mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit prin debitul conturilor 211, 212, 213, 214.

În debit se înregistrează:

partea din subvențiile pentru investiție restituită sau de restituit prin creditul conturilor 512, 462;

cota parte a subvențiilor pentru investiții trecute la venituri corespunzător amortizării calculate prin creditul contului 758.

CAPITOLUL 4

Studiu de caz privind contabilitatea capitalurilor proprii la

S.C. INEDIT TRANS AUTO S.R.L.

4.1. Prezentarea generală a S.C. INEDIT TRANS AUTO S.R.L.

Societatea comercială INEDIT TRANS AUTO S.R.L. are sediul în, B-dul Bucureștii Noi, nr. 40, Bl. PA, Ap. 3, sector 1, București. Este constituită în formă juridică de societate cu răspundere limitată, cu capital social integral privat.

Societatea comercială este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J40/5468/2004. Are cuprinse în obiectul de activitate, conform actului constitutiv, activități din domeniul producției, comerțului, prestări de servicii, însă obiectul principal de activitate îl constituie reparațiile auto.

Capitalul social al societății comerciale INEDIT TRANS AUTO S.R.L. este de 16.800 ron, respectiv 8400 părți sociale în valoare de 2 lei, deținute de un singur asociat care este și administrator.

Administratorul aprobă anual bilanțul contabil și contul de profit și pierderi și hotărăște repartizarea profitului realizat anual.

Societatea comercială are un număr de 31 salariați cu contracte de muncă cu durată nedeterminată.

Conform bilanțului contabil pe anul 2007, societatea comercială a realizat venituri totale de 212772,57 lei, venituri din exploatare de 212729,82 lei, venituri financiare de 42,75 lei, în condițiile în care, la capitolul cheltuieli s-a realizat 197038,46 lei.

Compartimentul contabilitate are 4 salariați. Conform legii, în cadrul societății comerciale, contabilitatea este condusă în partidă dublă, se întocmește bilanțul contabil cu toate componentele după modelele elaborate de Ministerul Finanțelor.

Prin modul de organizare a contabilității, în cadrul societății se asigură:

întocmirea documentelor justificative pentru orice operațiune care afectează patrimoniul societății;

înregistrarea în contabilitate a operațiunilor patrimoniale;

inventarierea patrimoniului;

întocmirea bilanțului contabil;

controlul tuturor operațiunilor patrimoniale efectuate;

furnizarea, publicarea și pastrarea informațiilor cu privire la situația patrimoniului și a rezultatelor societății comerciale;

Organizarea contabilă se realizează pe două coordonate:

1. Contabilitatea generală sau financiară, care are drept obiectiv circuitul patrimonial al societății luat în totalitate și structuralitatea sa ca entitate gestionară. Scopul său este acela de a determina situația patrimoniului sub forma echilibrului care trebuie asigurat, concomitent cu rezultatul global al exercițiului, bazat pe gruparea și apoi decontarea cheltuielilor și a veniturilor în funcție de natura lor;

2. Contabilitatea de gestiune, care are drept obiectiv evidența, calculul, analiza și controlul costurilor și al rezultatelor analitice prin prisma componentelor activităților consumatoare de resurse și producatoare de rezultate: pe feluri de produse, pe subdiviziuni organizatorice interne, componente ale societății. Criteriul folosit pentru delimitarea cheltuielilor și rezultatelor este cel al destinației și funcției lor.

În cadrul societății comerciale, sunt utilizate atât conturi de venituri și rezultate analitice corespunzătoare cât și conturi de cheltuieli, pe destinații și de calculație a costurilor.

În legatură cu contabilitatea internă de gestiune, se cuvine a fi subliniate următoarele aspecte constatate:

contabilitatea mijloacelor fixe se ține pe categorii și pe fiecare obiect de evidență în parte;

materialele de natura obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă durată se înregistrează pe cheltuieli integral;

contabilitatea valorilor materiale se ține cantitativ și valoric;

contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli dupa natura lor;

contabilitatea clienților, furnizorilor și a celorlalte creanțe și obligații, se ține pe categorii precum și pe fiecare persoană;

contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri după natura lor, compatibile cu cheltuielile pe care le-au generat de așa manieră încât rezultatele financiare si profitul, se pot determina lunar.

În cadrul societății comerciale, sunt utilizate trei categorii de documente contabile:

documentele justificative, prin care se evidențiază efectuarea ca atare a operațiunilor economice, aceste documente formând majoritatea în totalul documentelor utilizate;

documente de evidență și prelucrare contabilă;

documente de sinteză și raportare contabilă și financiar- fiscale.

Din categoria documentelor justificative, se utilizează:

documentele primare întocmite în unitățile de desfacere;

documentele centralizatoare întocmite pe baza documentelor primare, distinct pe fiecare operațiune.

Ca elemente generale, documentele primare întocmite de societate, cuprind:

denumirea documentului (factură, chitanță, bon, etc.);

numărul de ordine;

data și locul întocmirii;

felul operațiunii cu indicarea elementelor cantitative și valorice;

semnatura persoanelor implicate, și după caz, aprobarea și confirmarea datelor de către persoanele abilitate;

semnatura de autorizare prin control a legalității operațiunii.

Societatea comercială, are organizată arhiva pentru păstrarea documetelor în limitele termenelor prevăzute de lege astfel încât este asigurat oricând accesul retroactiv și controlul activității desfașurate.

Între documentele justificative principale utilizate menționăm:

notele de recepție și constatare de diferențe (tipizate);

bonurile de cosum (tipizate);

avizele de însoțire a mărfurilor (tipizate);

pentru mijloacele banești și decontări, chitanțe, chitanțe fiscale, facturi (tipizate);

pentru salarii și alte drepturi de personal, state de salarii, liste de avans chenzinal, ordine de deplasare (tipizate).

Pentru prelucrarea informațiilor cuprinse in documentele justificative, societatea comercială utilizează următoarele registre contabile: registru-jurnal, registrul-inventar și registrul Cartea Mare.

În registrul-jurnal sunt înregistrate operațiunile patrimoniale în ordinea lor cronologică, după data întocmirii documentelor sau intrării lor în unitate. În cazul operațiunilor multiple, de aceeași natură privind același loc de activitate, operațiunile se recapitulează și într-un document centralizator.

În registrul-inventar, se înregistrează toate elementele patrimoniale de activ și de pasiv, grupate după natura lor, potrivit posturilor din bilanțul contabil, inventariate, potrivit legii. Elementele patrimoniale din registrul-inventar au la bază listele de inventariere ori alte documente ce stau la baza posturilor din bilanț. Este utilizat registrul-inventar tipizat.

In registrul Cartea Mare sunt înscrise lunar înregisrarile care s-au efectuat în registrul-jurnal. Registrul stă la baza întocmirii balanței de verificare lunare. Balanța de verificare servește la întocmirea bilanțului.

În cadrul societății comerciale, se utilizează inregistrările contabile în forma „maestru-șah”, asigurându-se controlul operativ încrucișat al operațiunilor contabile, fiind dezvoltată pe conturi corespondente, atât rulajul debitor cât și rulajul creditor al fiecărui cont sintetic.

4.2. Studiu de caz privind contabilitatea capitalurilor proprii la S.C. Inedit Trans Auto S.R.L.

SC Inedit Trans Auto SRL s-a constituit sub forma unei societăți cu răspundere limitată cu un capital subscris de 16.800 lei divizat în 11.200 părți sociale, a 1,5 lei/ parte socială. La înființare s-a depus la bancă contravaloarea a 4.800 părți sociale și s-au adus aporturi în natură sub forma unui depozit evaluat la suma de 4.800 lei, pentru care s-au acordat 3.200 părți sociale. Restul capitalului s-a depus în contul bancar în termen de 12 luni de la înființare.

a) subscrierea capitalului social conform actelor constitutive:

456 „Decontări cu asociații = 1011”Capital subscris nevărsat” 16.800

privind capitalul”

b) vărsarea capitalului:

% = 456 ”Decontări cu asociații privind capitalul” 12.000

5121 „Conturi la bănci în lei” 7.200

212 „Construcții” 4.800

c) trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat:

1011 ”Capital subscris nevărsat” = 1012 „Capital subscris vărsat” 12.000

d) vărsarea ulterioară a capitalului:

5121 „Conturi la bănci în lei” = 456 „Decontări cu asociații privind capitalul” 4.800

e) trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat:

1011 „Capital subscris nevărsat” = 1012 „Capital subsris vărsat” 4.800

Adunarea generală a societății hotărăște majorarea capitalului social prin emisiunea unui pachet de 5.000 părți sociale cu valoare nominală de 1,5 lei, care se vor achita ulterior în numerar.

a) subscrierea părților sociale: 5.000 * 1,5 = 7.500

456 „Decontări cu asociații privind capitalul”= 1011 „Capital subscris nevărsat ” 7.500

b) efectuarea vărsămintelor de către asociat:

5311 „Conturi la bănci în lei” = 456 „Decontări cu asociații privind capitalul” 7.500

c) trecerea capitalului subscris nevărsat:

1011 ”Capital subscris nevărsat” = 1012 „Capital subscris vărsat” 7.500

Adunarea generală hotărăște majorarea capitalului social prin acceptarea unui aport în natură concretizat într-un utilaj evaluat la 2.000 lei.

a) subscrierea aportului în natură:

456 „Decontări cu asociații privind capitalul” = 1011 „Capital subscris nevărsat” 2.000

b) intrarea în patrimoniu a aportului subscris:

2133 „Mijloace de transport” = 456 „Decontări cu asociații privind capitalul” 2.000

c) trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat:

1011 ”Capital subscris nevărsat” = 1012 ”Capital subscris vărsat” 2.000

Adunarea generală hotărăște majorarea capitalului social prin încorporarea unor rezerve de 1.000 lei.

105 „Rezerve din reevaluare” = 1012 ”Capital subscris vărsat” 1.000

Adunarea generală hotărăște încorporarea profitului reportat în sumă de 1.000 lei.

117 „Rezultatul reportat” = 1012 „Capital subscris vărsat” 1.000

Se hotărăște diminuarea capitalului social cu 5.429 lei în vederea acoperirii unei pierderi reportate din exercițiile precedente.

1012 „Capital subscris vărsat”= 117 „Rezultatul reportat” 5.429

În vederea reducerii capitalului social, societatea răscumpără cu numerar 1.500 părți sociale cu prețul de 4,5 lei bucata, pe care ulterior le anulează. Valoarea nominală a părților sociale este de 5 lei.

a) răscumpărarea părților sociale:

502 “Acțiuni proprii” = 5311 ”Conturi la bănci în lei” 6.750

b) anularea părților sociale răscumpărate:

1012 “Capital subscris vărsat“ = % 7.500

502 “Acțiuni proprii” 6.750

768 “Alte venituri financiare” 750

În vederea reducerii capitalului social, societatea răscumpără cu numerar 1.000 părți sociale cu prețul de 1,8 lei bucata, pe care, ulterior le anulează. Valoarea nominală a părților sociale este de 1,5 lei.

a) achiziționarea părților sociale:

502 “Acțiuni proprii”= 5311 “Conturi la bănci în lei” 1.800

b) anularea părților sociale răscumpărate:

% =502 „Acțiuni proprii” 1.800

1012 „Capital subscris vărsat” 1.500

668 „Alte cheltuieli financiare” 500

Un asociat se retrage din afacere și i se restituie contravaloarea aportului social în sumă de 2.000 lei.

a) suma achitată asociatului care se retrage:

456 “Decontări cu asociații privind capitalul” = 5311 “Conturi la bănci în lei” 2.000

b) înregistrarea diminuării capitalului social, dupa finalizarea formalităților juridice privind diminuarea capitalului social:

1012 “Capital subscris vărsat” = 456 “Decontări cu asociații privind capitalul” 2.000

Se emit 1.000 părți sociale cu valoarea de emisiune de 1,3 lei și valoarea nominală de 1,1 lei, care se încasează în numerar. Ulterior, primele de emisiune se încorporează în capital.

a) emisiunea părților sociale:

456 “Decontări cu asociații privind capitalul”= % 1.300

1011 “Capital subscris nevărsat” 1.100

1041 “Prime de emisiune” 200

b) se încasează în numerar valoarea părților sociale:

5311 „Conturi la bănci în lei” = 456 „Decontări cu asociații privind capitalul” 1.300

c) trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat:

1011 “Capital subscris nevărsat” = 1012 “Capital subscris vărsat” 1.100

d) încorporarea primei în capitalul social:

1041 “Prime de emisiune” = 1012 “Capital subscris vărsat” 200

În urma fuziunii, societatea comercială absorbantă SC Inedit Trans Auto SRL preia activul societății absorbite reprezentat de mașini si utilaje evaluate la suma de 3.000 lei și disponibilități banești în conturile bancare de 2.000 lei. Se hotărăște ca în schimbul activului preluat sa se emită 4500 de părți sociale cu valoarea nominală de 1 leu. Prima de fuziune se integrează ulterior în capitalul social.

valoarea contabilă a activelor preluate: 5.000 lei

valoarea nominală a părților sociale: 4.500 lei

prime de fuziune: 5.000 – 4.500 = 500 lei

a) subscrierea capitalului:

456 „Decontări cu asociații privind capitalul”= % 5.000

1011 „Capital subscris nevărsat” 4.500

1042 „Prime de fuziune” 500

b) preluarea activelor aduse prin fuziune:

% = 456 “Decontări cu asociații privind capitalul” 5.000

2131 “Echipamente tehnologice” 3.000

5121 “Conturi la bănci în lei” 2.000

c) regularizarea capitalului:

1011 “Capital subscris nevărsat” = 1012 “Capital subscris vărsat” 4.500

d) integrarea primelor în capitalul social:

1042 „Prime de fuziune” = 1012”Capital subscris vărsat” 500

Societatea SC Inedit Trans Auto SRL hotărăște majorarea capitalului social printr-un aport reprezentat de un utilaj evaluat la 2.000 de lei, care este remunerat cu 18 părți sociale cu valoarea a 100 lei fiecare. Prima de aport se încorporează ulterior la rezerve.

a) subscrierea capitalului:

456 “Decontări cu asociații privind capitalul”= % 2.000

1011 “Capital subscris nevărsat” 1.800

1043 ”Prime de aport” 200

b) depunerea capitalului subscris:

2131 “Echipamente tehnologice” = 456 “Decontări cu asociații privind capitalul” 2.000

c) încorporarea primelor la alte rezerve:

1043 ”Prime de aport” = 1068 ”Alte rezerve” 200

In exercițiul financiar 2006 se reevaluează un utilaj la valoarea justă de 9.000 lei, Ținându-se se seama de gradul de uzură fizică și morală al acestuia. Valoarea de intrare (contabilă) a utilajului este de 8.000 lei, iar valoarea amortizării cumulate (expresia valorică a uzurii fizice și morale) este de 2.000 lei.

În exercițiul financiar 2007, valoarea justă stabilită prin reevaluare este de 4.000 lei, amortizarea calculată între cele doua reevaluări fiind de 1.500 lei.

a) Înregistrări contabile în exercițiul 2006:

valoarea contabilă netă = valoarea contabilă – amortizarea calculată = 8.000 – 2.000 = 6.000 lei

rezerva din reevaluare = valoarea justă – valoarea contabilă netă = 9.000 – 6.000 = 3.000 lei

2131 „Echipamente tehnologice”= 105 „Rezerve din reevaluare” 3.000

valoarea contabilă actualizată = valoarea contabilă neactualizată * (valoarea justă/ valoarea contabilă netă) = 8.000 * (9.000/ 6.000) = 12.000 lei

amortizarea actualizată = amortizarea calculată * (valoarea justă/ valoarea contabilă netă) = 2.000 * (9.000/ 6.000) = 3.000 lei

diferența dintre amortizarea actualizată și amortizarea calculată = 3.000 – 2.000 = 1.000 lei

2131 „Echipamente tehnologice” = 2813 „Amortizarea instalațiilor,” 1.000

mijloacelor de transport,

animalelor si plantațiilor”

b) Înregistrări contabile în exercițiul 2007:

valoarea contabilă netă = valoarea contabilă – amortizarea calculată = 12000 – (3000 + 1500) = 7.500 lei

rezerva din reevaluare = valoarea justă – valoarea contabilă netă = 4.000 – 7.500 = – 3.500 lei

valoarea contabilă actualizată = valoarea contabilă neactualizată * (valoarea justă/ valoarea contabilă netă) = 12.000 * (4.000/ 7.500) = 6.400 lei

amortizarea actualizată = amortizarea calculată * (valoarea justă/ valoarea contabilă netă) = 4.500 * (4.000/ 7.500) = 2.400 lei

diferența dintre amortizarea actualizată și amortizarea calculată = 2.400 – 4.500 = – 2.100 lei

În acest caz rezultă o diminuare a rezervei din reevaluare, întrucât valoarea justă stabilită prin reevaluare este mai mică decât valoarea contabilă netă cu 3.500 lei. Acest minus din reevaluare va fi acoperit parțial din plusul din reevaluare va fi acoperit parțial din plusul din reevaluare stabilit la data de 31.10. 2006 (3.000 lei), iar diferența rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială (5.000 lei):

% = 2131 „Echipamente tehnologice” 5.600

105 „Rezerve din reevaluare” 3.000

6588 ”Alte cheltuieli de exploatare” 500

2813 „Amortizarea instalațiilor, 2.100

mijloacelor de transport,

animalelor și transporturilor”

SC Inedit Trans Auto SRL constituie rezerve legale pe baza următoarelor informații extrase din evideța contabilă de la sfârșitul exercițiului financiar:

capital social: 16.800 lei;

venituri obținute: 1.448.217 lei;

cheltuieli efectuate: 1.306.042 lei.

a) Se calculează:

profitul brut: 142.175 lei;

rezervele legale repartizate din profitul brut: 7.109 lei.

b) Formula contabilă privind repartizarea la rezerve legale a unei părți din profitul brut:

129 “Repartizarea profitului” = 1061 “Rezerve legale” 7.109

Administratorul hotărăște răscumpărarea a 500 părți sociale. Dobândirea acestora se face cu plata în numerar, la prețul de 2 lei/ parte socială. Sursa de procurare a părților sociale este profitul distribuibil asociaților. În exercițiul următor, părțile sociale se revând în numerar la prețul de 2,5 lei/ parte socială.

a) Răscumpărarea în numerar a părților sociale: 500 * 2 = 1.000 lei

502 “Acțiuni proprii”= 5311 “Conturi la bănci în lei” 1.000

b) Constituirea rezervelor pentru acțiuni proprii din profitul exercițiului curent, în sumă egală cu valoarea părților sociale răscumpărate:

129 „Repartizarea profitului” = 1062 „Rezerve pentru acțiuni proprii” 1.000

c) Vânzarea în numerar a părților sociale:

5311 „Conturi la bănci” = % 1.250

502 „Acțiuni proprii” 1.000

7642 „Câștiguri din investiții financiare 250

pe termen scurt cedate”

d) Disponibilizarea rezervelor pentru acțiuni proprii, prin transferarea acestora la rezultatul reportat:

1062 “Rezerve pentru acțiuni proprii” = 117 „Rezultatul reportat” 1.000

Se înregistrează în contabilitate următoarele operațiuni:

a) Se constituie din profitul net al exercițiul curent rezerve statutare în sumă de 100 lei:

129 “Repartizarea profitului” = 1063 “Rezerve statutare sau contractuale” 100

b) Se constituie din profitul reportat rezerve statutare în sumă de 200 lei:

117 “Rezultatul reportat” = 1063 “Rezerve statutare sau contractuale” 200

c) Se utilizează rezerve statutare pentru acoperirea unei pierderi din exercițiul precedent în sumă de 400 lei:

1063 ”Rezerve statutare sau contractuale” = 121 “Profit și pierdere” 400

d) Se utilizează rezerve statutare pentru acoperirea unei pierderi reportate în sumă de 500 lei:

1063 “Rezerve statutare sau contractuale” = 121 “Profit și pierdere” 500

e) Se majorează capitalul social prin încorporarea de rezerve statutare în sumă de 600 lei:

1063 “Rezerve statutare sau contractuale”= 1012 “Capital subscris vărsat” 600

446 “Decontări cu asociații privind capitalul” = 5121 “Conturi la bănci în lei” 30

Se constituie din profitul net al exercițiului curent alte rezerve în sumă de 100 lei:

129 “Repartizarea profitului” = 1068 “Alte rezerve” 100

Se constituie din profitul reportat alte rezerve în sumă de 200 lei:

117 “Rezultatul reportat”= 1068 “Alte rezerve” 200

Se transferă la alte rezerve prime de emisiune în valoare de 1.000 lei:

1041 „Prime de emisiune” = 1068 ”Alte rezerve” 1.000

Se încorporează în alte rezerve, rezerve din reevaluare în valoare de 500 lei:

105 “Rezerve din reevaluare” = 1068 “Alte rezerve” 500

Se utilizează alte rezerve pentru acoperirea unei pierderi din exercițiul precedent în sumă de 400 lei:

1068 ”Alte rezerve” = 121 “Profit și pierdere” 400

Se utilizează alte rezerve pentru acoperirea unei pierderi reportate în sumă de 500 lei:

1068 “Alte rezerve” = 121 “Profit și pierdere” 500

Se majorează capitalul social prin încorporarea altor rezerve în sumă de 600 lei:

1068 “Alte rezerve” = 1012 “Capital subscris vărsat” 600

a) Se acoperă pierderea contabilă precedentă din profitul anului curent în sumă de 100 lei:

129 “Repartizarea profitului”= 117 “Rezultatul reportat” 100

b) Se acoperă din rezerve legale o piedere contabilă precedentă în sumă de 80 lei:

1061 “Rezerve legale” = 117 “Rezultatul reportat” 80

c) Se reportează profitul net realizat în exercițiul precedent, care nu a fost încă repartizat de 1.200 lei:

121 “Profit și pierdere”= 117 “Rezultatul reportat” 1.200

d) Se reportează pierderea contabilă realizată în exercițiul precedent de 50 lei:

117 “Rezultatul reportat” = 121 “Profit și pierdere” 50

e) Se repartizează profitul reportat la rezerve statutare în sumă de 300 lei:

117 „Rezultatul reportat” = 1063 „Rezerve statutare sau contractuale” 300

Se încorporează în capital social o parte din profitul reportat în sumă de 500 lei:

117 “Rezultatul reportat” = 1012 “Capital subscris vărsat” 500

SC Inedit Trans Auto SRL primește în contul bancar o subvenție de 3.000 lei pentru procurarea unui utilaj. După achiziționarea utilajului în valoare de 5.000 lei plus TVA, se achită factura prin bancă. Durata normală de utilizare a utilajului este de 5 ani.

a) Înregistrarea subvenției de primit:

445 „Subvenții”= 131 „Subvenții pentru investiții” 3.000

b) Primirea subvenției:

5121 „Conturi la bănci în lei” = 445„Subvenții” 3.000

c) Achiziționarea utilajului:

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 5.950

2131 „Echipamente tehnologice” 5.000

4426 „TVA deductibilă” 950

d) Plata datoriei față de furnizorul de imobilizări:

404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 5.950

e) Amortizarea lunară a utilajului: 5.000/ 60 luni = 83

6811 „Cheltuieli de exploatare privind = 2813 „Amortizarea instalațiilor, 83

amortizarea provizioanelor” mijloacelor de transport,

animalelor si plantațiilor”

f) Trecerea lunară la venituri a unei părți din subvenție: 3000/ 60 luni = 50

131 „Subvenții pentru investiții”= 7584 “Venituri din subvenții pentru investiții”

a) Închiderea conturilor de cheltuieli:

121 „Profit și pierdere” = % 1.083

668 “Alte cheltuieli financiare” 500

6588 “Alte cheltuieli de exloatare” 500

6811 “Cheltuieli de explatare privind amortizarea 83

provizioanelor”

b) Repartizarea profitului net:

129 “Repartizarea profitului” = % 8.409

117 “Rezultatul reportat” 600

1063 “Rezerve statutare sau contractuale” 7.809

c) Regularizarea conturilor la începutul exercițiului următor privind profitul repartizat la sfârșitul exercițiului precedent:

121 “Profit și pierdere” = 129 “Repartizarea profitului” 8.409

Concluzii generale. Propuneri

Capitalurile proprii delimitează resursele financiare constituite prin: aportul proprietarilor, acționarilor sau asociaților în calitatea lor de investitori de capital, autofinanțarea și anume prin capitalizarea profitului, din alte resurse nerambursabile stabilite prin lege.

Contabilitatea capitalurilor asigură evidența existenței, măririi și micșorării capitalurilor, a subvențiilor pentru investiții și a provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli asimilate capitalurilor proprii, împrumuturilor pe termen lung și alte surse cu durata de finanțare mai mare de un an de zile.

Pentru contabilitate evidența mărimii și micșorării capitalurilor constituie un obiectiv fundamental; pe temeiul acestui obiectiv se desprind obiective operaționale pentru organizarea contabilității cum sunt:

dimensionarea corectă a mărimii capitalului social al unității patrimoniale;

protecția și creșterea mărimii capitalului social;

delimitarea obligațiilor unității patrimoniale, a aportului la capitalul social pe titulari – persoane fizice sau juridice aportatoare;

valorificarea capitalului prin plasamente rentabile;

asigurarea autonomiei financiare a întreprinderii prin conservarea și dezvoltarea capitalurilor proprii.

În cadrul societății s-au derulat majoritatea operațiunilor ce implică majorarea și reducerea de capital. În urma acestor operațiuni s-au produs modificări prin creșterea părților sociale ale asociaților implicați în constituirea societății.

Capitalul social înregistrează o creștere semnificativă, de la 16.800 lei la 36.691 lei. Această creștere este datorată multitudinii operațiunilor care implică majorarea capitalului social:

emisiunea de noi părți sociale;

aporturile în natură;

încorporarea unor rezerve din reevaluare;

încorporarea profitului;

încorporarea primelor de emisiune.

Primele de capital scad de la 2.000 lei la 1.000 lei, rezervele legale cresc de la 1.800 lei la 8.909 lei, iar rezervele statutare scad de la 2.000 lei la 1.000 lei.

Rezultatul reportat (profitul) înregistrează o creștere importantă de la 1.580 lei la 7.139 lei datorită modificării pozitive a elementelor capitalului propriu.

După cum se poate observa pe baza studiului de caz efectuat la SC Inedit Trans Auto SRL, societatea își asigură cu fermitate autonomia financiară prin conservarea și dezvoltarea capitalurilor proprii. În organizarea contabilității capitalurilor proprii s-a ținut seama de următorii factori specifici:

tipul de societate (comercială);

forma de organizare juridică a unității patrimoniale și îndeosebi a societății comerciale (cu răspundere limitată);

căile și modalitățile de constituire a capitalului social (în natură, aport în numerar, dubla creștere simultană de capital).

Orice societate comercială are drept obiectiv îmbunătățirea performanțelor economico-financiare. De aceea este necesară o bună cunoaștere a situației modificărilor capitalurilor proprii, gestionarea și evidențierea corectă a acestora în contabilitate pentru fructificarea surplusurilor de capital și acoperirea deficitelor .

M-am gandit să propun utilizarea noilor situații financiare prevăzute în bilanțul contabil care pun accentul pe defalcarea capitalurilor proprii și pe exemplificarea modalităților de calcul mult mai explicite necesare utilizatorilor de informații contabile.