CONTABILITATEA, AUDITUL ȘI GESTIUNEA AFACERILOR LUCRARE DE DISERTAğIE LICHIDITATE SI SOLVABILITATE – REFLECTARE FINANCIAR CONTABILĂ Coordonator… [628253]

1
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINğE ECONOMICE
PROGRAMUL DE STUDIU:
CONTABILITATEA, AUDITUL ȘI GESTIUNEA AFACERILOR

LUCRARE DE DISERTAğIE
LICHIDITATE SI SOLVABILITATE – REFLECTARE FINANCIAR CONTABILĂ

Coordonator științific
conf.univ.dr. Emil Chirilă

Absolventă
Mierlu ț Ioana Lenu ța

Oradea 2017

2

Cuprins

INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………………………………. 3
CAPITOLUL I ……………………………………………………………………………………………………………………………. 6
ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE ALE ANALIZEI POZITIEI FINANCIAR -CONTABILE
………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. 6
1.1 Continutul analizei financiare ……………………………………………………………………………………………….. 6
1.2 Scopul analizei financiare ……………………………………………………………………………………………….. 8
1.3 Necesitatea și utilitatea analizei financiare ……………………………………………………………………………… 9
1.4 Utilizatorii rapoartelor de analiza economico financiara ………………………………………………………… 10
1.5 Principalii indicatori ai analizei economico-financiara …………………………………………………………… 13
CAPITOLUL II …………………………………………………………………………………………………………………………. 16
LICHIDITATEA-REFLECTARE FINANCIAR CONTABILA ………………………………………………………. 16
2.1 Notiuni generale privind lichiditatea …………………………………………………………………………………… . 16
2.2 Ratele de lichiditate …………………………………………………………………………………………………………… 18
2.3 Metode de stimulare a lichidităț ii ………………………………………………………………………………………… 21
2.4 Metode si tehnici de reflectare a lichidităț ii ………………………………………………………………………….. 23
2.4.1 Tabloul de finan țare-instrument analiză lichiditate ………………………………………………………….. 23
2.4.2 Tabloul fluxurilor de numerar …………………………………………………………………………………….. 24
CAPITOLUL III ………………………………………………………………………………………………………………………… 31
SOLVABILITATEA – REFLECTARE FINANCIAR CONATABILĂ ……………………………………………. 31
3.1 Consideratii generale privind solvabilitatea ………………………………………………………………………….. 31
3.2 Principalii indicatori ai solvabilităț ii …………………………………………………………………………………… . 32
CAPITOLUL IV ………………………………………………………………………………………………………………………… 34
STUDIU DE CAZ LA SOCIETATEA BERMAS S.A. …………………………………………………………………… 34
4.1 Descrierea societăț ii……………………………………………………………………………………………………….. 34
4.2 Prezentarea nivelului tehnic al societăĠii …………………………………………………………………………… 35
4.3Prezentarea activităĠii de aprovizionare tehnico – materiale ………………………………………………….. 36

3
4.4 Prezentarea activităĠii de vânzare …………………………………………………………………………………… 37
4.5 Analiza situa țiilor financiar contabile ……………………………………………………………………………….. 38
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………………………………………….. 43
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………………………….. 44

4
INTRODUCERE

Motto: ,,Analiza este bună ca unealtă a progresului, a civilizației ,bună în măsura în care
zdruncină convingerile stupide, risipește prejudecățile primitive, ruinează autoritatea, cu alte
cuvinte, în masura în care eliberează, rafinează, umanizează. „
( Thomas Mann,Muntele
Vrajit)

Analiza situa țiilor financiare este arta de a analiza și interpreta situa țiile financiare. Unul
dintre obiectivele majore ale analizei situa țiilor financiare este acela de “a înțelege cifrele ” sau de
“a descifra sensul cifrelor ” – adică de a angaja instrumentele de analiză financiară ca un ajutor în
înțelegerea datelor financiare raportate și de a folosi ulterior această putere de înțelegere pentru a
conduce mai bine o afacere. Se pot dezvolta diverse măsuri analitice pentru a descrie relațiile
semnificative și a extrage informa ția din situa țiile financiare In concluzie, luarea de decizii în
cunoștinĠă de cauză este adevăratul scop al analizei situaĠiilor financiare.
În primul capitol am prezentat aspectele teoretice și metodologice ale analizei pozi ției
financiar contabile de unde am concluzionat , că vocaĠia analizei financiare este de a evalua
performanĠele și potenĠialul financiar al firmei, pozitia financiar a a societăț ii (rentabilitatea,
profitabilitatea, solvabilitatea, lichiditatea), riscurile financiare ale societăĠii, modul de constituire
și structura elementelor patrimoniale, eficienĠa utilizării acestora în vederea obĠinerii de profit.
În al doilea capitol am preze ntat reflectarea financiar contabilă a lichidităț ii.
NoĠiunea de lichiditate în teoria și practica modernă este utilizată în două direcĠii importante:
prin lichiditate se percepe însușirea valorilor patrimoniului societăț ii care se pot întrebuin ța ca
mijloace d e plată ori se pot transforma în mijloace financiare de plată deasemenea lichiditatea
este percepută ca o relaĠie de acoperire , ceea ce înseamnă relaĠia existentă înt re mijloacele
bănești disponibile și volumul obligaĠiilor scadente la o anumită dată. Dacă facem analiza din
acest punct de vedere ajungem la lichiditatea relativă . Deci , în fond , lichiditatea rel ativă este o
relaĠie între necesitate și posibilitatea de acoperire cu mijloace financiare .
În cel de-al treilea capitol am preze ntat reflectarea financiar contabila a solvabilităț ii. Din
acest capitol am tras concluzia ca ”solvabilitatea reprezintă capacitatea unităț ii patrimoniale de a
face fa ță obligațiilor scadente care rezultă fie din angajamentte anterioare contractate, fi din

5
opera ții curente, fie din prelevări obligatorii”1 la fel cum spune si Ion Stancu in teoria pietelor
financiare.
În ultimul capitol am efectuat un studiu de caz la societatea BERMAS SA. Acesta
cuprinde prezentarea societăț ii si analiza situa țiilor financiare prin calcularea unor indicatori
reprezentativi pentru tema aleasa de mine.
Lucrarea a fost realizată sub indrumarea domnului conf.univ.dr. Emil Chirilă. Motivul
pentru care am ales această lucrare este importanț a pe care o are furnizarea de informaĠii cu
privire la situaĠia echilibrului firmei într -o anumită perioadă de timp, a modului de gestionare a
resurselor, capacitatea unei întreprinderi de a- și achita obliga țiile de plată,rezultatul raportului
dintre efectele ob ținute și eforturile depuse. Aceste informaĠii sunt furnizate cu ajutorul ratelor de
lichiditate si solvabilitate.
Consider că problemele lichidităț ii și solvabilităț ii nu vor lipsi niciodată din prim – planul
abordărilor teoretice și practice ale oricăror tipuri de structuri care realizează activităț i
economice.

1 Ion Stancu, Finan țe-Teoria pie țelor financiare/Finan țele întreprinderilor/Analiza și Gestiunea financiară , Editura
Economica, Bucure ști,1997, pag 510

6

CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE ALE ANALIZEI POZITIEI
FINANCIAR-CONTABILE

1.1 Continutul analizei financiare

Analiza este o metodă generală de studiere a fenomenelor și proceselor din natură și
societate care constă în descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen sau proces)
în elementele sale componente, procedând la identificarea factorilor, cauzelor și condiĠiilor care
l-au generat și respectiv influenĠa t.2
Analiza economico- financiară în opinia Mariei Niculescu este “un ansamblu de concepte,
metode și tehnici care asigură tratarea informaĠiilor interne și externe, în vederea formulării unor
aprecieri pertinente referitoare la situaĠia unei firme, la nivelul și calitatea performanĠelor sale, la
gradul de risc într- un mediu concurenĠial extrem de dinamic” . Deasemenea Ioan Bătrâncea
privește analiza financiară ca “ un sistem complex de tratare a informaĠiilor financiare trecute și
de perspectivă a societaĠilor comerciale, sistem bazat pe metode și proc edee de cercetare
stiinĠifică“3 ,care vizează în principal următoarele obiective:
 descoperirea și mobilizarea rezervelor interne
 diagnoza și reglarea activităĠii întreprinderii
 întărirea autonomiei economico – financiare
 creșterea eficienĠei economice
 fundamentarea deciziilor financiare
 informarea întreprinderii cu cerinĠele standardelor și cu nivelul concurenĠei pe diferite
pieĠe.

2 Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu – Analiza economico-financiar ă, Ed. Economică

7
Din totalitatea definiĠiilor analizei financiare putem concluziona , că vocaĠia analizei
financiare este de a evalua performanĠele și potenĠ ialul financiar al firmei, pozitia financiara a
societăț ii (rentabilitatea, profitabilitatea, solvabilitatea, lichiditatea), riscurile financiare ale
societăĠii, modul de constituire și structura elementelor patrimoniale, eficienĠa utilizării acestora
în vederea obĠinerii de profit.
Privită ca sistem, analiza financiară se descompune în urmatoarele segmente:4
 analiza structurii patrimoniale;
 analiza financiară a gestiunii resurselor;
 analiza lichidităĠii și solvabilităĠii financiare;
 analiza rentabilităĠii;
 analiza fezabilităĠii financiare.
Realizand o dublă funcĠie de diagnoză și reglare, analiza economico- financiară
alcatuieste un instrument necesar al conducerii eficiente a activităĠii
întreprinderii. Aceasta fundamentează în întrgime politică economico – fina nciară viitoare a
societăț ii, indepline ște o condiĠie cheie pentru elaborarea și practicarea unor decizii r aĠionale, stă
la baza realizării de expertize și negocieri țintind asupra estimării valorii întreprinderii în cazul
privatizării, reorganizării sau vînzării activelor.
Reieșind din cele expuse rolul analizei economico -financiare poate fi sistematizat
astfel:5
 analiza financiară reprezintă un mijloc indispensabil în elaborarea unor planuri reale,
temeinice fundamentate din punct de vedere știinĠific;
 analiza financiară în același timp este un instrument operativ de cunoaștere și de reglare a
procesului îndeplinirii planului;
 analizei financiare îi revine rolul de a contribui la asigurarea unui echilibru permanent la
îmbunătăĠirea rezultatelor economico -financiare .

3 Ioan Bătrâncea: Analiza financiară, Ed. Dacia, Cluj -Napoca, 2000, pag. 12
4 http://conspecte.com/Finantele-Intreprinderii/.html
5 http://conspecte.com/Finantele-Intreprinderii/.html

8

1.2 Scopul analizei financiare

Scopul analizei financiare într-un sens restrâns, reprezinta stabilirea diagnosticului
financiar al societăț ii prin atingerea obiective lor următoare :
o Eviden țierea principalelor rezultate financiare obĠinute;
o Determinarea modului de constituire, a structurii, a surselor și a utilizărilor de resurse;
o Determinarea modalităĠilor de realizare a echilibrului financiar;
o Aprecierea bonităĠii financiare a firmei;
o Aprecierea modului de gestionare a resurselor financiare;
o Analizarea randamentului capitalului investit;
o Determinarea riscului de exploatare, financiar și de faliment, analiza valorii firmei.

Î n general, s copul analizei financiare se află în oferirea de informaĠii financiare părtaș ilor
la activitatea economică, celor din interiorul firmei, cât și celor din afara acesteia interesa ți de
acestea.
Atunci cand o problemă a diagnosticul ui este pusă din interiorul intreprinderii, analiza
financi ară se adresează conducătorilor sau acĠionar ilor. Obiectivul urmărit cazul acesta este de a
furniz a acestora informaĠii utile pentru a adopta decizii corecte de gestionare a intreprinderii.
Un alt caz este atunci cand această problemă este pusă din exteriorului intreprinderii,
analiza financiara va fi adresată partenerilor economici și financiari -bancari ce vor să dezvolte
viitoare acĠiuni de cooperare cu respectiva intreprindere, posibli acĠionarii sau chiar statul. Cea
mai adesea intalnită situaț ie când se solicită diagnosticul financiar este fie pentru acordarea de
credite firmelor , fie pentru adoptarea deciziilor de participare la capitalul unei firme sau pentru
determinarea solidităĠii unui partener de afaceri.

1.3 Necesitatea și utilitatea analizei financiare

Orice activitate de conducere economico-financiara la toate nivelurile organizatorice – la
nivel macroeconomic,microeconomic și în profil teritorial -este în esen ța ei o activitate
permanentă de cunoa ștere profundă și complexă a stării economice și financia re , în structura
timpului,trecut prezent și viitor, o activitate permanentă de fundamentare a unor pachete de

9
decizii operative,tactice și strategice în vederea stabilirii căilor de acțiune pentru realizarea
obiectivelor din program,precum și o activitate permanentă de aplicare a deciziilor adoptate și de
urmarire sistematică a înfăptuirii acestora.6
Deciziile operative au un orizont de timp foarte redus,vizeaza atingerea obiectivelor unor
unita ți de talie mică sau indivizii și sunt luate la niveluri irarhice inferioare spre deosebire de
deciziile tactice,care au in vedere orizonturi medii de timp,influenteaza numai o parte a
organiza ției și sunt luate la niveluri ierarhice medii și cele strategice care vizează un orizont larg
de timp,afectează intreaga organiza ție și sunt luate la nivelul cel mai înalt al managementului.7
Ca instrument al conducerii analiza economico- financiară "se află într-o legătură organică
cu funcĠiile întreprinderii și cu funcĠiile (atributele) conducerii care se exercită asupra tuturor
funcĠi ilor întreprinderii"8
FuncĠionarea întreprinderii ca sistem depinde de funcĠionarea unui ansamblu de
subsisteme, corelate prin legături structur al-funcĠionale, care oferă informaĠii pentru realizarea
unui proces de decizii care să asigure reglarea funcĠionării normale a sistemului. În acest sens
rolul analizei economico-financiare aprofundate este în depistarea cauzelor perturbatoare ale
stării de normalitate, în vederea iniĠierii măsurilor de redresare. Este necesară utilizarea funcĠiilor
analizei economico-financiare aprofundate după cum urmează: 9
a.Diagnoză și reglarea activităĠii întreprinderii care se realizează prin intermediul analizei
diagnostic, care presupune o cercetare amplă și completă în depistarea cauzelor și a eventualelor
acĠiuni ale factorilor perturbatori în funcĠionarea firmei. Prin diagnoză, analiza
economico- financiară aprofundată localizează punctele "tari" și punctele "slabe" din cadrul
sistemului studiat, sensibilizând centrele de decizie pentru a lua măsurile de reglare.
b. Descoperirea și mobilizarea rezervelor interne urmărește depistarea depășirii nivelului
programat al consumului de resurse: materiale, umane și financiare și utilizarea eficientă a
acestora pentru creșterea rentabilităĠii întreprinderii.
c. Întărirea autonomiei economico-financiare decurge din faptul că prin intermediul acestei
funcĠii se urmărește prevenirea, descoperirea și lichidarea fenomenelor și cauzelor generatoare de
rezultate negative. Analiza economico- financiară aprofundată "este o dimensiune a autonomiei
agentului economic prin faptul că prin tot ce întreprinde vizează maximizarea veniturilor și
minimizarea cheltuielilor procesului de activitate economică a firmei". Autonomia reprezintă
libertatea de mișcare a întreprinderii în mediul economic, iar fundamentarea deciziilor este
realizată și pe baza informaĠi ilor oferite de analiza economico- financiară aprofundată.

6 Mihăilescu,N.,Raducan,Mihaela -Analiza activita ții economico-financiare, Ed.Victor, Bucuresti
2005, pag.7
7 Nica,P.,Iftimescu,a. -Management.Concepte si aplica ții,Ed.,Sedcom Libris,Iasi
2004,pag135-136
8 Stănescu C., Ișfănescu A., Băicuși A., Analiza economico -financiară, Editura Economică,
București,1996, p.20
9http://www.academia.edu/Capitolul_I_-rolul_analizei_economico-financiare_aprofundate

10
d. Administrarea eficientă a patrimoniului, asigurarea unui echilibru economico-financiar
permanent și a unei rentabilităĠi competitive. Prin analiza economico- financiară aprofundată,
centrele de decizie urmăresc în cadrul întreprinderii administrarea eficientă a patrimoniului,
asigurarea unui echilibru economico-financiar permanent și a unei rentabilităĠi competitive.
Această funcĠie contribuie la: utilizarea eficientă a resurselor financiare, înl ăturarea cheltuielilor
neeconomicoase, controlul realizării cifrei de afaceri și a modului de finanĠare a activităĠii de
exploatare a firmei.
e.Verificarea modului de realizare a obiectivelor prestabilite prin planul de afaceri și crearea
bazei pentru elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu și lung. Exercitarea acestei funcĠii
impune un anumit tip de analiză și se corelează cu funcĠia analizei de a oferi informaĠiile necesare
fundamentării deciziilor pe criterii de eficienĠă în toate etapele.

1.4 Utilizatorii rapoartelor de analiza economico financiara

Principalii utilizatori ai rezultatelor analizei economico-financiara sunt:
1) Furnizorii de capital
 Actionarii si consultantii acestora sunt interesati de performantele curente ale investitiei
realizate si rezultatele privind rentabilitatea si performantele viitoare. De asemenea s.10
 Investitorii in obligatiuni au tinte diferite fata de cei care participa la capitalul social al
firmei. Principalele aspecte urmarite de investitori sunt capacitatea de plata, adecvarea
fluxului de lichiditati la nivelul indatorarii iar profilul financiar al ramurii reprezinta un
indiciu important pentru estimarea riscului investitiei in obligatiuni emise de companii.11
 Bancile si alti investitori sunt o categorie interesata in principal de
monitorizarea capacitatii de plata si de gradul de indatorare al firmei. În momentul in
care o banca finanteaza cu o mare parte din capital o anumita firma, este normal ca
aceasta sa urmareasca si sa se implice in performantele managementului firmei astfel
incat sa poata monitoriza si aprecia performantele obtinute de firma.12

2) Partenerii de afaceri
 Furnizorii sunt interesati atat in dezvoltarea viitoare a afacerilor cu partenerii comerciali,
cat si de securitatea financiara a clientilor lor. În anumite cazuri relatia dintre ofertant si
client poate fi de natura speciala, de exemplu atunci cand cea mai mare parte din oferta

10 Prof.univ.dr. Vasile ROBU Conf.univ.dr. Nicolae Georgescu Analiză economicofinanciară
-Academia De Studii Economice București Biblioteca digitală
11 http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Rolul-analizei-economicofinanc48.php
12 http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Rolul-analizei-economicofinanc48.php

11
companiei este directionata catre un singur client, analiza financiara a acestui client
devine deosebit de importanta.13
 Clientii au cea mai relaxanta atitudine fata de parteneri desi ei nu scapa din vedere
eventualele efecte negative ale problemelor financiare ale furnizorilor (scaderea calitatii,
discontinuitatea in aprovizionare ca urmare a problemelor financiare etc.).14
 Angajatii si organizatiile sindicale se bazeaza in special pe siguranta locurilor de munca
si negocierea salariilor. Ambele categorii au nevoie de informatii financiare la nivelul
firmei dar si la cel al ramurii pentru negocieri sau pentru a previziona niveluri viitoare ale
somajului si ale salarizarii. În majoritatea statelor dezvoltate relatiile salariati-organizatii
sindicale-patronat sunt deosebit de stranse si eficiente datorita faptului ca se bazeaza pe
informatii economico-financiare la nivelul firmei, al ramurii si economiei nationale.15

3) Statul
 Fiscul asigura o parte importanta din venituri prin impozitarea firmelor (profit, valoare
adaugata etc.). Din acest motiv, profilul financiar al industriilor din cadrul economiei
nationale este util in stabilirea obiectivelor fiscale, precum si in comensurarea factorilor
care influenteaza veniturile bugetare.16
 Guvernul si organizatiile cvasiguvernamentale trebuie sa formuleze politici economice,
sa conduca economia si sa monitorizeze anumite zone economice. Unul dintre elementele
care joaca un rol deosebit de important in realizarea obiectivelor sunt ratele financiare
medii ale industriilor. Printr-o evaluare si analiza corecta si eficienta a informatiilor
economico-financiare de la nivelul microeconomic, guvernul poate evalua corect
sanatatea si performantele sectoarelor economice. De asemenea o atentie deosebita trebuie
acordata si sectorului bancar, de asigurari precum si operatiilor care au un impact major
asupra sanatatii financiare a economiei (privatizarea, nationalizarea, divizarea, fuziunea
etc.). Toate acestea au un impact mai mare sau mai mic asupra economiei nationale si deci
trebuie sa fie analizate ca atare.17
 Autoritatile locale au ca interes principal industriile care caracterizeaza zona pe care o
administreaza, avand ca obiectiv principal asigurarea unor performante
economico-financiare cat mai ridicate.18

13 Conf. univ. dr. GraĠiela Ghic Lect. univ. dr. Carmen Judith Grigorescu – Analiza Economico-
Financiara -Manual de studiu individual- Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir" Facultatea
De FinanĠe, Bănci Și Contabilitate
14 Prof.univ.dr. Vasile ROBU Conf.univ.dr. Nico lae Georgescu Analiză economicofinanciară
-Academia De Studii Economice București Biblioteca digitală
15 Prof.univ.dr. Vasile ROBU Conf.univ.dr. Nicolae Georgescu Analiză economicofinanciară
-Academia De Studii Economice București Biblioteca digitală
16 http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Rolul-analizei-economicofinanc48.php
17 http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Rolul-analizei- economicofinanc48.php
18 Prof.univ.dr. Vasile ROBU Conf. univ.dr. Nicolae Georgescu Analiză economicofinanciară
-Academia De Studii Economice București Biblioteca digitală

12
4) Alti utilizatori
 Managementul firmei analizeaza si daca este cazul utilizeaza propriile rezultate si
performante financiare raportand totul la situatiile existente in economie si la principalii
concurenti, pentru a-si stabili cu precizie pozitia si modalitatile de actiune. Monitorizarea
evolutiei si performantelor ramurii influenteaza nivelul, marimea si momentul
investitiilor, politica de cercetare –dezvoltare, politica de marketing-promovare etc.19
 Organizatiile profesionale au drept scop sa reduca interferentele statului in activitatile
profitabile. Sunt organisme care se autoregleaza si care pot castiga incredere importanta
publicului, dar in cele mai multe cazuri beneficiaza de o putere de influenta redusa.20
 Analistii si consultantii se regasesc fie ca firme de consultanta pentru furnizorii de
capital, fie ca agenti de rating care produc si furnizeaza informatii economico-financiare.
Aceasta categorie este cea care intelege cel mai bine importanta existentei si utilizarii
profilului financiar al ramurii.21
 Auditorii- orice judecata a auditorilor se sprijina pe continuitatea versus noncontinuitatea
exploatarii ca fundament al evaluarii activelor si datoriilor firmei.22
 Publicul are un interes modest fata de informatiile economico-financiare ale firmei, lucru
datorat limitarii accesului la aceste informatii.23

1.5 Principalii indicatori ai analizei economico-financiara

Sursa datelor pentru analiza financiară o alcatuieste documentele contabile de sinteză și
anume : bilanĠul, contul de profit și pierder e precum și anexele la bilanĠ, acestea din urmă oferind
explicaĠii le de trebuin ță pentru o înĠelegere mai bună a bilanĠului și contului de profit și pierdere,
oferind clarificări privind politicile firmei în mate rie de invest iĠii, de finanĠare si de evaluare a
patrimoniului.
Într-o abordare generală, pentru afacerile aflate în derulare, diagnosticul financiar
cuprinde24:

19 Note de curs-Analiza Economico-financiara-Universitatea din Moldova
20 http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Rolul-analizei-economicofinanc48.php
21 Prof.univ.dr. Vasile ROBU Conf.univ.dr. Nicolae Georgescu Analiză economicofinanciară
-Academia De Studii Econom ice București Biblioteca digitală
22 http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Rolul-analiz ei-economicofinanc48.php
23 Prof.univ.dr. Vasile ROBU Conf.univ.dr. Nicolae Georgescu Analiză economicofinanciară
-Academia De Studii Economice București Biblioteca digitală
24 Petre Brezeanu (coord), Diagnostic financiar – instrumente de analiză financiară, Ed. Economică,
București, 2003, pg.366-367;

13
1. Un studiu al bilanĠului, (static și dinamic, pe orizontală și pe verticală, fiecare punând
în evidenĠă corelaĠii cu semnificaĠii deosebite în aprecierea situaĠiei financiare a întreprinderii);
2. Un studiu al contului de rezultat pentru a studia performanĠele degajate de
întreprindere.
3. Analiza planului financiar pentru afacerile aflate atât la debut (cu rolul de a documenta,
justifica și convinge) cât și pentru cele în derulare (în vederea unor noi investiĠii).

Indicatorii finaciari se redă sub configuraț ia unor rapoarte caracteristice între două
mărimi, sau grupe de mărimi din bilanĠ sau contul de profit și prierdere al societăț ii. Aceste
rapoarte dau posibilitatea de a efectua aprecieri asupr a situaĠiei financiare și adoptarea deciziilor
pentru activitatea viitoare.
Indicatorii financiari sunt clasifica ți în diferite grupe dar fiecare manager, are posibilitatea
de a-si calculeza indicatori pe care îi consideră relevanți activităț ii care o desfășoară .
Principalii indicatori economico-financiari pot fi clasifica ți astfel:

Indicatori de lichiditate
Indicatorii de lichiditate se concentrează pe fluxurile de numerar și au rolul de a măsura
capacitatea unei companii de a- și îndeplini obligaĠiile pe termen scurt. Altfel spus, lichiditatea
măsoară cât de repede activele unei companii pot fi convertite în numerar.25Acestia sunt:
 Lichiditatea generală
 Lichiditatea imediată
 Lichiditatea rapidă
 Rata solvabilităț ii generale

Indicatori de echilibru financiar
 Rata autonomiei financiare
 Rata de finan țare a stocurilor
 Rata datoriilor
 Rata capitalului propriu fa ță de activele imobilizate
 Rata de rota ție a obliga țiilor (Viteza de rota ție în zile)

25http://edufin.asfromania.ro/index.php/abc-ul-investitorului/analize-bursiere/13-analiza-fundame
ntala-indicatori-financiari

14
Indicatori de gestiune
Indicatorii de gestiune măsoară eficienĠa unei companii în efectuarea sarcinilor zilnice
precum colectarea creanĠelor și managementul inventarului. Mai mult, acești indicatori reflectă
cât de eficientă este gestionarea capitalului și a activelor pe termen lung.26 Dintre acestia cei mai
uzuali sunt:
 Rota ția activelor circulante
 Rota ția activului total
 Durata medie de recuperare a crean țelor

Indicatori de rentabilitate
Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau
pierdere) și un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, re surse
consumate) sau un stoc (capital propriu, active totale)27.Rata rentabilităĠii este o mărime relativă
care exprimă gradul în care capitalul în întregul său aduce profit. În ansamblul indica torilor
economico-financiari r ata rentabilităĠii se situează printre cei mai sintetici indicatori de eficienĠ ă
ai activităĠii întreprinderii28 . În profit și rata rentabilităĠii se reflectă rezultatele activităĠii
întreprinderii din toate stadiile circuitului economic.
Principalii indicatori de rentabilitate utilizati in analiza economico-financiara a unei
societăț i sunt:
 Rata rentabilităț ii economice
 Rata rentabilităț ii financiare
 Rata rentabilităț ii resurselor consumate
 Nivelul cifrei de afaceri aferent profitului minim

Indicatori ai fondului de rulment
Fondul de rulment reprezintă acea parte a capitalului permanent destinată și utilizată
pentru finanĠarea activităĠii curente de exploatare. Practic, c ând sursele permanente sunt mai mari
decât necesităĠile permanente de alocare a fondurilor bănești, întreprinderea dispune de un fond

26http://edufin.asfromania.ro/index.php/abc-ul-investitorului/analize-bursiere/13-analiza-fundame
ntala-indicatori-financiari
27 Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu, Analiză economico -financiară, Editura Economică,
București, 2004, pag. 269

15
de rulment (FR). Acest excedent de resurse permanente degajat de ciclul de finanĠare al
imobilizărilor poate fi utilizat sau „ rulat” pentru reînnoirea activelor circulante. Fondul de
rulment apare astfel ca o marjă de securitate financiară care permite întreprinderii, să fac ă faĠă,
fără dificultate, riscurilor diverse pe terme n scurt29.
Această rezerva de securitate financiară aduce un plus de garantie solvabilitatatii societatii
permiĠând acesteia, î n caz de probleme comerciale ori probleme la nivelul ciclului financiar al
exploatării, pastrarea unei anumite autonomii, respectiv a unei independenĠe financiare faĠă de
creanĠierii săi.
Indicatorii fondului de rulment sunt:
 Fondul de rulment total
 Fondul de rulment permanent
 Fondul de rulment propriu
 Necesar de finan țat
 Gradul de acoperire a activelor circulante cu capitalul propriu
 Necesarul de fond de rulment
 Fondul de rulment net global
 Trezoreria netă

28 Al. Gheorghiu, Analiză economico -financiară la nivel microeconomic, Editura Economică,
București, 2004, pag. 195
29 V. Dragotă și Colectiv, Management financiar – Analiza financiară și gestiune financiară
operațională – vol.1 , Ed. Economică, București, 2003, pag. 155 și următ.

16

CAPITOLUL II
LICHIDITATEA-REFLECTARE FINANCIAR CONTABILA

2.1 Notiuni generale privind lichiditatea

„Lichiditatea reflectă totalitatea banilor de care dispune o întreprindere , un patron , etc.
pentru a face plățile în termen” . 30
Lichiditatea este libertatea de acĠiune generală monetară , exprimată în capacitatea unei
întreprinderi economice sau a unei instituĠii publice bugetare de a realiza în termenele stabilite
toate obligaĠiile de plată. 31
Prin cadrul analizei pozi ției financiare se arată raportul dintre activele ș i pasivele pe
termen mediu și scurt. În mod normal activele pe termen lung se finan țează din pasive pe
termen lung, iar activele pe termen scurt din pasive pe termen scurt. Dacă acest lucru nu se va
întâmpla, managerul financiar va trebui să finanțeze unele active, care ar trebui să fie în
permanen ță la dispoziț ia firmei, din pasive temporare, sau va achizi ționa capitaluri la un cost
mult prea mare, deoarece, în general capitalurile pe termen lung au un cost mai mare.32

NoĠiunea de lichiditate în teoria și practica modernă este utilizată în două direcĠii
importante:
 Prin lichiditate se percepe însușirea valorilor patrimoniului societăț ii care se pot întrebuin ța
ca mijloace d e plată ori se pot transforma î n mijloace financiare de plată.
 În altă ordine de idei , lichiditatea este percepută ca o relaĠie de acoperire , ceea ce înseamnă
relaĠia existentă între mijloacele bănești disponibile și volumul obligaĠiilor scadente la o
anumit ă dată. Dacă facem analiza din acest punct de vedere ajungem la lichiditatea relativă .

30 DEX – DicĠionarul explicativ al limbii române , Editura Univers Enciclopedic , București ,
1998, pag 328
31 Brendea Cosmin Ghi ță, Paul Tanase, Interesele economice și raționalitatea creditului bancar,
Editura Economică, București, 2004, pag. 54
32 Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L., Dragotă M. – Management financiar- Bucure ști, Ed.
Economică, 20 03, Pag. 145.

17
Deci , în fond , lichiditatea relativă este o relaĠie între necesitate și posibilitatea de acoperir e
cu mijloace financiare . Ideal este ca în această relaĠie posibilităĠile ( disponibilităĠile ) de
acoperire cu mijloacele de plată ale unei întreprinderi să fie la fel sau eventual mai mari decât
necesităĠile de plată . În asemenea condiĠii de relaĠii putem afirma că întreprinderea este din
punct de vedere financiar în ec hilibru și va fi cotată pe piaĠa de afaceri ca o societate
comercială cu lichidităĠi normale . 33
În consecin ță, lichiditatea înfățișază însușirea valorilor patrimoniale care se pot utiliza
direct ca mijloace de plată ori se pot transforma în lichidităĠi pentru a achita obligaĠiile de plată
exigibile .
În cadrul analizei bilan țului financiar, sunt esen țiale gradul de lichiditate al elementelor de
activ și gradul de exigibilitate al elementelor de pasiv. În concep ția lui Dragotă V., Ciobanu A.,
Obreja L., Dragotă M., pentru ca analiza să fie realistă, elementele de activ ș i pasiv trebuie
structurate, în func ție de lichiditate , respectiv exigibilitate:34
 Dacă nivelul ponderii în totalul bilanțului este ridicat, vor fi asimilate imobilizărilor ș i
obiectelo r de inventar care au o durată de viață mai mare de un an;
 În clasificarea activelor circulante este foarte importantă perioada in care acestea se
transformă în bani;
 Exigibilitatea minimă este înregistrată de capitalurile proprii, acestea prezentând o
scaden ță infinită. Nu toate conturile de capital propriu se încadrează în aceste capitaluri proprii,
de exemplu, profitul exerci țiului nu va fi înregistrat în întregime în capitalurile proprii, deoarece
depinde de modul de repartizare a acestuia;
 Pot fi considerate datorii pe termen mai mare de un an, numai datoriile bancare, de
exploatare și cele asimilate acestora, având scaden ță sub un an.

Gradul de lichiditate a unei societăț i se poate stabili in cifre procentuale ori sub forma
unor difern țe în sume absolute. Nivelul gradului de lichid itate a unei societăț i este necesar sa fie
verificat si controlat continuu de catre conducerea acesteia pentru a se înlatura orice risc posibil
de faliment.

33 Brendea Cosmin Ghi ță, Paul Tanase, Interesele economice și raționalitatea creditului bancar,
Editura Economică, București, 2004, pag. 57
34 Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L., Dragotă M. – Management financiar- Bucure ști, Ed.
Economică, 2003, Pag. 148.

18
În scopul asigurarii lichiditatilor de trebuin ță desfasurarii activitatii economice, o
contributie importanta poate sa reprezinte utilizarea instrumentului de factoring.De altfel, si
literatura de specialitate considera ca functia principala a factoringului este cea de finantare, dec i
de asigurare a lichiditatilor pentru exercitarea proceselor economice.

2.2 Ratele de lichiditate

Indicatorii de lichiditate se concentrează pe fluxurile de numerar și au rolul de a măsura
capacitatea unei companii de a- și îndeplini obligaĠiile pe termen scurt. Altfel spus, lichiditatea
măsoară cât de repede activele unei companii pot fi convertite în numerar.35
1) Rata lichidităĠ ii curente (R L) redă posibilitatea activelor curente de a se transforma
într-un termen scurt în lichidităĠi pentru a satisface obligaĠiile de plată exigibile.36

Rata lichidității curente sau rata lichidităț ii generale masoara capacitatea societăț ii
de a- și achita obligatiile pe termen scurt din ansamblul activelor circulante ,
deasemenea aceasta compara ansamblul lichiditatilor posibile asociate activelor circulante cu
totalitatea datoriilor scadente intr-un termen mai mic de un an.
O valoare subunitară a ratei nu prezintă pericol în condiĠiile în care gradul de lichiditate al
activelor circulante are o valoare mai mare decât gradul de exigibilitate al datoriilor pe terme n
scurt; acesta înseamnă că stocurile sunt reduse treptat pentru a se putea plăti datoriile exigibile pe
termen scurt, fără a stânjeni continuitatea producĠiei, iar datoriile se reînnoiesc în mod constant.37
Deasemenea n u este de ajuns ca lichiditatea curentă să fie supraunitară, ci este necesar ca evoluĠia
acesteia să fie crescătoare .
Pentru calcularea indicatorului s-a pornit de la ipoteza c ă stocurile pot fi lichide dar acest
lucru ce nu corespunde în totalitate realităĠii.

35http://edufin.asfromania.ro/index.php/abc-ul-investitorului/analize-bursiere/13-analiza-fundame
ntala-indicatori-financiari
36 Noti țe de curs- Analiza financiară
37 Noti țe de curs- Analiza financiară

19
Rata lichidităĠii curente sau generale (R LC) reflectă capacitatea întreprinderii de a -și
acoperi datoriile pe termen scurt prin transformarea tuturor activelor circula nte în lichidităĠi.

2) Rata lichidităĠii rapide sau reduse (R LR) exprimă capacitatea firmei de a -și onora
datoriile scadente pe termen scurt numai din crean țe și disponibilități băneș ti.

sau

Teoria economico-financiara sugereaza ca o valoare optima a acestei rate ar fi:
– valoare a minim acceptată este de 0,8 – societăț ile care se situează sub acest nivel sunt în
pericol de incapacitate de plată;
– valoarea maxim acceptată este 1, accentuand faptul că stocurile nu sunt finanĠate prin
datorii pe termen scurt, cel mult avansuri primite de la clienĠi.

De obicei chiar dacă raportul este subunitar ,acesta nu produce dificultăĠi, în condiĠiile în
care societatea dispune de stocuri “majore ” și prev iziuni de trezorerie corecte. L ichiditatea rapidă
prezintă o înclinaț ie mai reali stă decât lichiditatea curentă.

3) Rata lichidităĠii imediate (R LI) reflectă capacitatea intreptinderii de a- și rambursa
datoriile scadente pe termen scurt din disponibilitățile băneș ti existente în conturile bancare și
casă.

Teoria economico-financiara sugereaza ca o valoare optima a acestei rate ar fi:
– valoarea minimă acceptată este de 0,3 -societăț ile care se situează sub acest nivel se
considera că se află în pericol de incapacitate de plată;

20
– valoarea maximă acceptată este de 0,65 -societăț ile care depăș esc acest nivel se consideră
că nu își utilizează eficient resursele disponibile.
Lichiditatea imediată se prezintă sub forma unui indicator puĠin relevant, datorită
instabilităĠii încasărilor, motiv pentru care aprecierea capacităĠii de plată impune o core lare între
termenele de achitare a datoriilor și cele de încasare a creanĠelor.

4) Rata solvabilităĠii pe termen lung (R S) arată în ce masură societatea îș i poate
achita datoriile totale si reprezintă o măsura a garantării datoriilor totale prin patrimoniu.

Teoria economico-financiara sugereaza ca o valoare optima a acestei rate ar fi RS>1,5 .

2.3 Metode de stimulare a lichidităț ii

1. Creditele de trezorerie
Creditul de trezorerie este un credit pe termen scurt și foarte scurt destinat acoperirii
deficitului neprevăzut de numerar generat de necorelarea încasărilor cu plăĠile .38În momentul în
care acordă aceste credite, banca este interesată să cunoască bonitatea clientului ș i să se
asigure că acesta dispune de solvabilitate pe termen scurt.
Avantajele principale sunt: conversia creanĠelor la termen în cash imediat, generând
continuitate în activitatea companiei, documentaĠie redusă de aplicare, rapiditatea soluĠionării
cererilor primite și structura simplă de garantare (ex. cesionare încasări cf. facturi/ girare bile te la
ordin).39
Decizia de creditare și condiĠiile de pricing sunt influenĠate atât de situaĠia financiară a
aplicantului, cât și de calitatea plătitorilor cedaĠi.40

Una din formele de acordare a creditelor de trezorerie este facilitatea de cont sau
descoperirea de cont (overdraft), care în limitele sumei și a duratei fixate de bancă , oferă

38 https://www.banca-romaneasca.ro -accesat la 15.06.2017
39 https://www.banca-romaneasca.ro -accesat la 15.06.2017

21
întreprinderilor posibilitatea să aibă la conturile curente de la bancă, solduri debitoare, pe
anumite perioade.

2. Creditele de scont

Creditele de scont necesită mobilizarea de către bănci a creanț elor comerciale, care se
concretizează în efe cte de comer ț, pe care societăț ile le de țin asupra clien ților. Deci , băncile
comerci ale acordă o linie de credit societăț ilor, având ca și garan ție efectele de comer ț (cambie,
bilet la ordin). Mărimea acestui credit depinde de valoarea efectului de comerț , asfel societatea
comercială va primi valoarea nominală a efectului din care se scade valoarea scontului, care
depinde de perioada dintre acordarea scontului și scaden ța efectului de comer ț.
În cadrul acestei opera țiuni de scontare, beneficiarul efectului de comer ț va fi banca.
Pirtea M., Cristea H., Nicolesu C., Bo țoc C. afirmă că deși, după scontare, întreprinderea
nu mai păstrează efectele de comerț în portofoliul său, aceasta răspunde în continuare de evoluț ia
acestora până în momentul scadenț ei. Efectele care sunt scontate și care nu au ajuns la scaden ță,
sunt valori extrapatrimoniale care se oglindesc prin “angajamente în afara bilan țului.”41

3. Factoringul
„Factoring ul constituie o tehnică de încasare a creanĠelor nelitigioase, de ladebitori
solvabili, de către o instituĠie de credit specializată în aceste operaĠiuni. În acest scop,
întreprinderea țncheie o conven ție, cu o institu ție de credit ( factor), solicitându- i
gestionarea creanĠelor pe care le are faĠă de clienĠii săi.”42

În opinia lui Pirtea M., Cristea H., Nicolesu C., Bo țoc C, factoring-ul are trei func ții:43
 Finan țarea companiilor : această finanț are are loc atunci când societatea de
factoring intră în posesia creanț elor (de la compania furnizoare), care nu sunt scadente și plăteș te
contravaloarea acestora. Valoarea fina țării se poate încadra între 0% – 100% din totalul

40 https://www.banca-romaneasca.ro -accesat la 15.06.2017
41 Pirtea M., Cristea H., Nicolesu C., Bo țoc C., Managementul financiar al companiei,
Timi șoara, Editura Mirton, 2010, p. 302.
42 Stancu, I. și colaboratori – Gestiunea financiară a întreprinderii,Bucure ști, Ed
Economică, 2003, Pag. 126.
43 Pirtea M., Cristea H., Nicolesu C., Bo țoc C.- Managementul financiar al companiei-
Timi șoara, Ed. Mirton, 2010, Pag. 306.

22
facturilor achizi ționate. Există limite valorice pentru facturile fiecărui client, limite ce pot fi
modificate în func ție de durata creditului. Firma care furnizează creanț ele plate ște pentru
finan țarea p rimită comision.
 Garantarea plăț ilor. În urma conven ției încheiate, compania furnizoare î și
transmite drepturile de crean ță, societății de factoring. Aceasta din urmă oferă siguranț a ca va
plăti creanțele pe care le gestionează, împtriva riscului de neî ncasare.
 Gestionarea crean țelor. “Compania furnizoare este scutită de cheltuielile de
gestionare a contului clien ți și de costul riscului neîncasării acestora.”

2.4 Metode si tehnici de reflectare a lichidităț ii

2.4.1 Tabloul de finan țare-instrument analiză lichiditate

Tabloul de finan țare oferă informa ții privind evolu ția glob ală a trezoreriei, ca rezultat al
echilibrului financiar, fără a accentua aportul fluxurilor financiare legate de exploatare, de
finan țare, sau de elemente excep ționale.
Baza de date pentru întocmirea tabloului de finan țare o formează bilanț ul, contul de profit
și pierdere, precum și o serie de informa ții complementare furnizate de anexa la bilan ț. Rezultă că
tabloul de finan țare se referă la o perioadă trecută, în opoziț ie cu ,,planul de finan țare'' care este
un document previzional și care în practica noastră se regăsește sub forma ,,bugetului activităț ii
de trezorerie'' sau tabloul de trezorerie.
Cu toate că întocmirea tabloului de finanț are are, în general, un caracter facultativ, în
diagnosticul financiar, în special a marilor firme, prezintă o importanță deosebită atât pentru a
stabili modul î n care au fost realizate obiectivele strategice pentru perioada expirată, cât în special
pentru a previziona sursele de finan țare necesare pentru amplificarea activităț ii.
În sinteză, se poate afirma ca întocmirea tabloului de finanț are are rolul de
explica formarea fondului de rulment și rela ția acestuia cu soldul de trezorerie prin intermediul
fluxurilor monetare.

23
Elaborarea tabloului de finan țare are în vedere indicatorii construi ți prin
agregarea informa ției furnizate de bilan țul contabil și contul de profit și pierdere, respectiv fondul
de rulment (FR), nevoia de fond de rulment (NFR) și trezoreria netă (TN). 44
Pentru elaborarea tabloului de finan țare, se parcurg două faze:
a. determinarea varia ției fondului de rulment, ca urmare a modificării structurii
capitalurilor în partea superioară a bilaț ului;
b. determinarea varia ției trezoreriei nete, ca urmare a modificării nevoii de fond
de rulment (partea de jos a bilan țului), articulată cu variaț ia fondului de rulment.
În sinteză, tabloul de finanțare reflectă fluxurile de rusurse financiare stabile
(permanente) și cele pe termen scurt (ciclice, temporare), fiind astfel, un instrument principal al
gestiunii financiare a întreprinderii.45
Tabloul de finan țare explică modul de formare a fondului de rulment net global ș i
modul de utilizare a acestuia, până la determinarea unei trezorerii nete ca rezultat a l bilanț ului de
la sfâr șitul exerci țiului contabil. Se stabile ște, în princ ipal, pe baza a două bilanț uri succesive și a
contului de profit și pierdere aferent exerci țiului analizat.
Tabloul de finan țare arată cum s -a realizat, în cursul exerci țiului, echilibrul func țional.
Pentru aceasta este necesar ca bilan țul de deschidere și de închidere al exerci țiului să prezinte
aceea și structură funcțională.

2.4.2 Tabloul fluxurilor de numerar

Prin lichiditati se intelege fonduri disponibile si deposite la vedere; echivalentele de
lichiditati reprezinta plasamentele pe termen scurt, foarte lichide, convertibile cu usurinta intr- o
marime determinate de lichiditati, a caror valoare nu risca sa se schimbe in mod semnificativ.46
Analiza fluxurilor de numerar este utilă, având în vedere faptul că variaĠia globală a
trezorerie este evidenĠiată prin intermediul soldului de trezorerie care rezultă din gestiunea
activelor reale și prin soldul de trezorerie care rezultă din operaĠiunile de capital refe ritoare la
finanĠări și investiĠii. De regulă, fluxurile monetare și cele reale nu coincid, situaĠie în care
trezoreria se va asigura prin decalajele de plăĠi care sunt asociate acestor fluxuri.

44Anca Tutu, Bilan țul contabil în gestiunea firmei, Editura Economică, Bucureș ti, 2000, p.103
45I. Neagoe, Mihaela Onofrei, Finan țele și gestiunea financiară a întreprinderii,Editura
Economica, Bucure ști, 1999 p. 174

24
„Tabloul fluxurilor de numerar este utilizat de către conducere în vederea stabilirii
politicii de dividende, evaluării nevoilor de finanĠare și de investiĠii și pentru a se evalua structura
financiară a întreprinderii.”47
„SituaĠia fluxurilor de numerar mărește comparabilitatea raportării rezultatelor din
exploatare între diferite entităĠi, deoarece elimină efectele utilizării unor tratamente contabile
diferite pentru aceleași tranzacĠii ș i evenimente. ”48
Fluxul de numerar are la bază patru componente esenĠiale:
 Fluxul de numerar care rezultă din activitatea de exploatare a societăĠii , acesta fiind
echivalent cu excedentul brut de exploatare (EBE). Va fi luat în calcul EBE (1- r), adică
fluxul de numerar net de impozit;
 Cheltuielile financiare cu dobânzile sunt deductibile permiĠând, astfel, întreprinderii să
realizeze o economie de impozit, adică cheltuielile cu dobânzile r. Mărimea
cash-flow- ului disponibil este majorat de această economie de impozit, dar care poate fi
realizată doar dacă întreprinderea realizează profit din activitatea de exploatare, din care
se va putea deduce cheltuielile financiare cu dobânzile;
 Capitalul de lucru net, reprezentat de activele circulante care au participat la desfășurarea
activităĠii curente a entităĠii, din care s -au scăzut datoriile de exploatare. Creșterea
volumului ac estuia duce la reducerea mărimii cash -flow- ului disponibil, datorită
alocărilor suplimentare de numerar pe care le presupune.
 În vederea menĠinerii și dezvoltării capacităĠii actuale de producĠie, societatea comercială
realizează investiĠii în active imobilizate. Aceste investiĠii sunt avute în vedere la nivelul
cheltuielilor cu amortizarea care sunt calculate în fiecare an de către întreprindere, chiar
dacă nu este obligatoriu ca acestea să fie realizate în exact mărimea respectivă. 49
Prin urmare, tabloul fluxurilor de trezorerie explică cum au fost cheltuite și de unde provin
lichidităĠile, prezentând pe de o parte fluxurile de plăĠi, și pe de altă parte fluxurile de încasări,
din cursul perioadei, explicând, astfel, cauzele variaĠiei lichidităĠilor. 50

46 Liviu Spataru, Analiza Economico- Financiara, Ed. Economica, 2010, Bucuresti
47 Lucian Cernușcă , Strategii și politici contabile, Editura Economică, București, 2004, p. 99
48 Ovidiu Constantin Bunget, Contabilitatea românească: între reformă și convergenĠă, Editura
Economică, București, 2005, p. 247
49 Mădălina Dumbravă, Analiza performanĠei firmei, Editura Economică, București, 2010, p. 95
50 Ioan Bătrâncea, Analiza trezoreriei entităĠii economice , Editura Risoprint, Cluj-Napoca,
2008, p. 329

25
Tabloul fluxuri lor de trezorerie este considerat ca un document de sinteză financiară
compus cu date de referinĠă din structura bilanĠului, excuzând elementele în afara bilanĠului.
Trezoreria cuprinde fondurile imediat disponibile, ansamblul instrumentelor financiare
utilizate pentru garantarea, în afara riscurilor semnificative – a excedentelor sau a nevoilor de
trezorerie pe termen scurt.
Trezoreria se obĠine făcând suma elementelor următoare :

1. Conturile de casă și depunerile de numerar la vedere care nu fac obiectul restricĠiilor.
2. Conturile la termen , care nu fac obiectul restricĠiilor, dobânzile și interesele monetare
legate, cu condiĠia ca aceste conturi la termen să fie deschise pe o perioadă mai mică de
trei luni, scadenĠa încasărilor să nu depășească trei luni.
3. Valorile mobiliare de plasament care nu prezintă risc semnificativ de variaĠie pe termen
scurt, care pot fi convertite facil în disponibilităĠi curente.Sunt excluse obligaĠiile cu
scadenĠa superioară termenului de trei luni și acĠiunile cotate cu risc de fluctuaĠie a valorii
– respectiv acĠiunile necotate în absenĠa pieĠii care să permită conversia directă imediată
în monedă curentă.
4. Partea soldurilor creditoare de credite curente de trezorerie și a dobânzilor atașate aferent e
descoperirilor de cont curent momentan.Sunt excluse creditele de trezorerie necesare
finanĠărilor și descoperirile de cont autorizate la termen.
5. Toate viramentele și compensările aferente participa -iilor în întreprinderi legate din carwe
rezultă flux uri directe de numerar.

Norma americană FASB 95 și Standardul IASC 7 definesc cvasi – disponibilităĠile prin
referinĠă la scadenĠa mai mică de trei luni și nu reĠin în perimetrul trezoreriei decât descoperiril e
de cont curent rambursabile la vedere.Împrumuturile bancare curente sunt incluse la datorii
scadente și în consecinĠă sunt atașate funcĠiei de finanĠare.
Tabloul fluxurilor de trezorerie face obiectul IAS 7. Deși IAS 7 nu a definit conceptul de
trezorerie, se consideră că este vorba despre ansamblul lichidităĠilor și echivalentelor de
lichidităĠi. Expresia fluxului de trezorerie ( cash flows ) desemnează ansamblul intrărilor (
inflows ) și ieșirilor ( outflows ) de lichidităĠi și echivalente de lichidităĠi. 51
Fluxurile de lichidităĠi nu cuprind mișcările între elementele care constituie lichidităĠi sau
echivalente de lichidităĠi, pentru că ele fac parte din gestiunea trezoreriei entităĠii. 52
Conform IAS 7, activităĠ ile de exploatare sunt cele mai importante activităț i generatoare
de venituri deasemenea și toate celelalte activităĠi care nu sunt incluse în categoria activităĠilor de
investiĠii sau de finanĠare.
Fluxul net de trezorerie global, respectiv excedentul sau deficitul de trezorerie global,
rezultat în cursul unui exerci țiu, se stabilește ca diferență între încasările și plăț ile generate de

51 IAS 7 – Tabloul fluxurilor de numerar
52 IAS 7 – Tabloul fluxurilor de numerar

26
întreaga activitate a între prinderii și provine din: operaț ii de exploatare, opera ții de investi ții și de
finan țare. 53

1. Analiza fluxurilor de trezorerie în mărime absolută

a) Fluxul net de trezorerie al exploată rii (FNTE)
Excedentul (deficitul) de trezorerie al exploatării reprezintă expresia trezoreriei generate
sau consumate în cursul exerci țiului financiar de opera țiile privind exploatarea, putându-se
calcula în două moduri:54
a) ca diferen ță între încasările și plățile activității de exploatare (metoda directă):

FNTE = Încasări din exploatare – Plăți aferente exploatării

b) prin corectarea fluxurilor generatoare de nevoi sau resurse cu decalajele apărute între apariț ia
fluxurilor financiare și realizarea lor efectivă în cadrul trezoreriei (metoda indirectă):

FNTE = EBE – ∆NFRE – Alte ajust ări (Pr oduc ția imobilizată)

Dacă FNTE este pozitiv, înseamnă că exploatarea degajă trezorerie, încasările fiind mai
mari decât plăț ile, întreprinderea având capacitatea inclusiv de a- și asigura creșterea. Dacă FNTE
este negativ, întreprinderea poate fi în i ncapacitate de a rambursa datoriile financiare și de a plăti
dobânzile aferente sau de a face fa ță nevoilor de autofinanțare. Această situaț ie poate fi
consecin ța unui excedent brut de exploatar e insuficient (unei rentabilităț i economice insuficiente)
sau a unei creșter i exagerate a nevoilor de finan țare a activității de exploatare (creșterea NFRE).
55

b) Fluxul net de trezorerie al opera țiilor de investi ții și de finanț are (FNTIF)

53 Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,Conf. Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea
54 Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,C onf. Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea
55 Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,Conf. Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea

27
Excedentul sau deficitul de trezorerie al opera țiilor de investi ții și de finanț are este degajat
de ansamblul opera țiilor respective, putându-se determina pe baza rela ției (în ipoteza că nu există
produc ție imobilizată): 56

FNTIF = Resurse durabile – Întrebuin țări stabile – CAF = ∆FR – CAF

Luate separat:

FNTIF = FNTI + FNTF

+ Încasări din vânzarea de imobilizări
– Plăți privind achizi ția de imobilizări

= Flux net de trezorerie aferent activităț ii de investi ții (FNTI)

Fluxul net de trezorerie aferent activităț iii de investi ții apreciază efortul investiț ional al
întreprinderii, atât la ni velul creșterii interne (achiziționarea sau vânzarea de imobilizări corporale
și necorporale), cât și la nivelul creșterii externe (imobilizări f inanciare). 57

+ Varia ția capitalului (creșteri de capital în numerar – rambursări de capital)
+ Varia ția creditelor (contractări – rambursări)
– Dobânzi plătite – Dividende plătite

= Flux net de trezorer ie aferent activităț ii de finan țare (FNTF)

Fluxul net de trezorerie aferent activităț ii de finan țare eviden țiază sursele de finanț are la
care a recurs întreprinderea pentru acoperirea nevoilor de fonduri (creștere da capital prin aport în

56 Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,Conf. Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea
57 Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,Conf. Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea

28
numerar sau contractare de împrumuturi), precum și ieș irile de trezorerie aferente ob ținerii
acestor surse (plata dobânzilor și a dividendelor).58

2. Analiza fluxurilor de trezorerie pe baza ratelor

Aceste rate reflectă contribuț ia diferitelor categorii de fluxuri de trezorerie la formarea
fluxului net global, precum și măsura în care fluxurile potenț iale de trezorerie s-au transformat în
fluxuri reale. Astfel de rate sunt următoarele:

a) Rata fluxului de trezorerie din exploatar e (Rfte) ( Cash Flow from OperationsRatio )

Rata fluxului de trezorerie din exploatare – arată raportul dintre fluxul net de trezorerie
din exploatare și fluxul de trezorerie net global, în cazul unei valori supraunitare reflectând o
varia ție a trezoreriei din afara exploată rii (din activitatea de investi ții sau de finan țare) negativă,
respectiv ponderea fluxului net de trezorerie din exploatare în total fluxuri de numerar, în cazul
înregistrării unei valori subunitare. 59
O valoarea a ratei mai mar e sau în creștere, evidentiază o situaț ie considerată mai
favorabilă.
În cazul înregistrării de valori s ubunitare ale acestei rate, se poate calcula rata fluxului de
trezorerie din investi ții respectiv rata fluxului de trezorerie din finan țare, pentru a eviden ția
contribu ția acestor activităț i la formarea fluxului de numerar global.60
Prin utilizarea acestei rate sunt eliminate dificultăĠile legate de transformarea
activelor în disponibilităĠi, viteza de rotaĠie sau necesitatea existenĠei unui anumit nivel al
necesarului de fond de rulment.

b) Rata de generare trezorerie de exploatare din excedent brut de exploatare
Rata de generare trezorerie de exploatare din excedent brut de exploatare – se
determinată ca raport între fluxul de trezorerie din exploatare și excedentul brut de exploatare,

58 Lect. Uni v. Dr. Dorina Lezeu ,Conf. Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea
59 Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,Conf . Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea
60 Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,Conf. Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea

29
arată raportul în care din excedent brut de exploatare se generează trezorerie efectivă aferentă
exploatării. 61
O v aloarea subunitară a acestei rate va arata generarea de flux de trezorerie din exploatare
pozitiv, mai mic în raport cu excedentul brut din exploatare, drept urmare a creșterii nevoii de
fond de rulment de exploatare.
O v aloarea supraunitară a acestei rate va arata generarea unui flux de trezorerie de
exploatare mai mare decât excedentul brut de exploatare, drept urmare a varia ției negative a
necesarului de fond de rulment de exploatare.

c) Rata de acoperire a capacităț ii de autofinan țare

Rata de acoperire a capacităț ii de autofinan țare- se calculează ca raport între fluxul de
trezorerie net global și capacitatea de aut ofinan țare, arătând proporț ia în care capacitatea de
autofinan țare este sus ținută prin lichidităț ile efectiv existente la nivelul întreprinderii; valoarea
subunitară a ratei reflectă o susț inere par țială a capacităț ii de finan țare prin lichidităț i.62

d) Rata de acoperire a autofinan țării

Rata de acoperire a autofinan țării – arată măsura în care au tofinan țarea este sus ținută prin
lichiditățile existente în întreprindere, și se determină prin raportarea fluxului de tre zorerie net
global la autofinan țare; o valoarea subunitară a ratei reflectă o acoperire insuficientă a
autofinan țării, iar o valoare supraunitară indică și part ea din capacitatea de autofinan țare destinată
distribuirii de dividende.63

61 Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,Conf. Univ. Dr. Daniela Ză podeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea
62 Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,Conf. Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea
63 Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,Conf. Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie –
Utilizări În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea

30

CAPITOLUL III
SOLV ABILITATEA – REFLECTARE FINANCIAR CONATABILĂ

3.1 Consideratii generale privind solvabilitatea

Solvabilitatea exprimă aptitudinea unui agent economic oarecare de a face fa ță datoriilor
sale, când acestea ajung la scaden ță. Mai concret, menținerea solvabilității constă în executarea
cu scrupulozitate a rambursărilor promise împrumutătorilor ș i altor creditori.64
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unităț ii patrimoniale de a face fa ță obligaț iilor
scadente care rezultă fie din angajamentte anterioare contractat e, fi din opera ții curente, fie din
prelevări obligatorii.65
Ratele de solvabilitate, folosite în analiza financiară, sunt semnificative în cazul unei
compara ții între întreprinderile din acela și sector sau între ratele cronologice realizate de acea și
întreprindere.66
Stabilirea solvabilităĠii unei societăț i și a riscului de faliment este influienț at de o
multitudine de factori dintre care cei mai importan ți sunt:
– domeniul de activitate;
– periodicitatea și fluctua țiile activităț ii
– structura capitalurilor
– dimensiunea firmei.
– ciclul de viaĠă al activităĠii;
– frecvenĠa dificultăĠilor în achitarea datoriilor;
– particularităț ile economice, juridice, fiscale, sociale, financiare și ecologice ale mediului
exterior al întreprinzătorului;
– caractersticile întreprinzătorului;

64 Ilie Vasile,Gestiunea financiară a întreprinderii, http://www.biblioteca -digitală.ase.ro, Cap 7,
pag 6
65 Ion Stancu, Finan țe-Teoria pie țelor financiare/Finan țele întreprinderilor/Analiza și Gestiunea
financiară, Editura Economica, Bucureș ti,1997, pag 510

31

3.2 Principalii indicatori ai solvabilităț ii

Solvabilitatea arată măsura în care datoriile totale pot fi acoperite pe seama activelor.
Gh. Băileșteanu consideră relevanĠi pentru aprecierea solvabilităĠii întreprinderii următorii
indicatori:

a) Gradul de apreciere a serviciului datoriei

Indicatorul arată oportunitatea creditului din punct de vedere al eficienĠei activităĠii .
Creditorul va pretinde ca mărimea indicatorului să fie mai mare decât 1, în funcĠie și de
fezabilitatea proiectului, de solidit atea financiară și economică a întreprinderii.
Grad de acoperire a serviciului datoriei mai mare decât 2 indică o întreprindere solvabilă,
doar apariĠia unor perturbaĠii majore ar putea să ducă la incapacitate de plată.
b) Indicele de solvabilitate gener ală

Devine relevant când creditorul are în vedere alternativa falimentului, achitarea datoriilor se
va face din valorificarea activelor totale.
În perioadele de criză valoarea de lichidare este inferioară valorii contabile a acti velor, se
impune o valoare asiguratorie de 3 sau chiar 4.

66 Ion Stancu, Finan țe-Teoria pie țelor financiare/Finan țele întreprinderilor/Analiza și Gestiun ea
financiară, Editura Economica, Bucureș ti.1997, pag 511-512

32
Solvabilitatea generală exprimă în termeni relativi indicatorul situaĠia netă, activului
neangajat în datorii (SituaĠia netă = Activ total – Datorii totale).
Valoarea minim acceptabilă este 2, sub acest nivel existând riscul de insolvabilitate, situaĠia
netă a întreprinderii fiind negativă.
Solvabilitatea este generată de o activitate eficientă, iar lipsa capacităĠii de plată și a
lichidităĠii poate avea caracter temporar.

33

CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ LA SOCIETATEA BERMAS S.A.

4.1 Descrierea societăț ii

Activitatea societăĠii a început în anul 1974 ca secĠie de producĠie a Întreprinderii de Spirt,
Bere, Amidon RădăuĠi. În urma mai multor etape de dezvoltare S.C.BERMAS SA s-a înfiin țat
sub această denumire ca societate pe acț iuni în baza HGR nr.1363/27.12.1990 prin preluarea
activităĠii secĠiei de bere și malĠ Suceava din cadrul Întreprinderii de Spirt, Bere, Amidon
RădăuĠi.
Societatea este înmatriculată la Registrul ComerĠului sub nr. J33/37/1991, Cod fiscal RO
723636 și are sediul în comuna Șcheia, str. Humorului nr. 61 judeĠ ul Suceava, obiectul principal
de activitate constă în producerea și comercializarea berii, a malĠului și a subproduselor rezultate
din procesul de fabricaĠie al acestora, activitate pe care o va desfășura și în viitor fără modificări
semnificative.
În prezent ,societatea este integral privatizată ,cu capital românesc,fiind singura fabrică din
industria berii care și-a continuat activitatea pe vechea structură tehnică și tehnologică,acț iunile
sale fiind cotate la Bursa de Valori Bucure ști din luna aprilie 1998,categoria a II- a.
S.C. “BERMAS “ S.A. Suceava este administrată de un Consiliu de AdministraĠie format
din 3(trei) membri, după cum urmează:
– ANISOI ELENA, de profesie economist cu experienĠă 35 ani, îndeplinind funcĠia de
președinte al CA – membru executiv;
– DRĂGAN SABIN -ADRIAN, de profesie inginer cu experienĠă 35 ani – membru neexecutiv
independent;
– VESCAN MARIA- AURORA, de profesie economist cu experienĠă 16 ani – membru
neexecutiv independent.
Nu a existat și nici nu există nici un fel de acorduri, înĠelegeri sau legături de familie
între administratori și alte persoane implicate în numirea acestora ca administratori.

34
DeĠinerile de acĠiuni în nume propriu conform datelor din Registrul AcĠio narilor sunt
nesemnificative deasemenea societatea nu are persoane afiliate.

4.2 Prezentarea nivelului tehnic al societăĠii

Principalele produse realizate de S.C. “BERMAS ” S.A. Suceava sunt:
a) BERE – destinată comercializării pe piaĠa internă.
b) MALğ – fabricat din orz destinat producĠiei proprii de bere. Nu sunt cerinĠe pentru vânzare
către alĠi producători de bere.

Principalele pieĠe de desfacere pentru produsele realizate sunt :
– Pentru produsul MALğ datorită importurilor de malĠ precum și dezvoltării unor capacităĠi noi
de profil pe teritoriul României, nu există cerere la vânzare și ca urmare societatea și -a
dimensionat producĠia astfel încât să -și acopere necesarul pentru consumul intern respectiv pentru
propria producĠie de bere.
– Pentru pr odusul BERE principalele pieĠe de desfacere sunt judeĠele din Moldova societatea
fiind un producător de bere local cu desfacere regională.
După volumul vânzărilor realizate situaĠia pe judeĠe este următoarea: Suceava – 53%,
Botoșani – 31%, Iași, diferenĠa de 7% o fiind realizată în alte judeĠe: Vaslui, Bacău, Neam ț,
Bistrita Năsăud, Galaț i .Un alt aspect important este faptul ca societatea are încheiate anual
contracte de vânzare bere cu firme de distribuĠie din judeĠele menĠionate care la rândul lor
distribuie berea atât comercianĠilor en -gross cât și detail -iștilor.

4.3Prezentarea activităĠii de aprovizionare tehnico – materiale

Aprovizionarea cu materii prime de bază – orz, orzoaică și hamei se realizează de la
producătorii agricoli din Ġară în trimestrul III al fiecărui an pentru asigurarea necesarului
producĠiei de bere până în trimestrul III inclusiv al anului următor. Din acest punct de vedere
aprovizionarea este ciclică și depinde de recolta fiecărui an. Nece sarul de materii prime anual
este de circa 3.000 tone oarze și 25 tone pelletzi hamei.

35
PreĠurile la materiile prime depind de mai mulĠi factori: recolta anului respectiv,
conjuncturile economice interne și externe, cererea de pe piaĠa internă și externă, e.t.c. și nu pot fi
anticipate, acestea formându- se în fiecare an pe piaĠă funcĠie de cerere și ofertă, sursele de
aprovizionare fiind selectate după avantajele oferite din punct de vedere al raportului calitate /
preĠ.
În acest context societatea acĠionează materii prime în mod liber pe piaĠa concurenĠială. În
ceea ce privește materialele principale necesare în procesul tehnologic de fabricare și îmbuteliere
bere (etichete, sticle, navete, capse, kiselgur) acestea se achiziĠionează de la furnizorii de profil
din Ġară sau din import. În toate cazurile societatea acĠionează pe piaĠa concurenĠială liberă ,
neexistând nici o dependenĠă semnificativă faĠă de un furnizor sau grup de furnizori a cărui
pierdere să aibă impact major asupra asigurării achiziĠiilor necesare pentru producĠia de bere.

4.4 Prezentarea activităĠii de vânzare

FaĠă de anul precedent vânzările au înregistrat o ușoară diminuare de 0,3% din
categoria ”medie ”, trend pe care l-au înregistrat și ceilal ți producători din categoria ” medii ”.
Industria berii prezintă trăsăturile unei industrii tip oligopol cu bariere mari la intrare pe
piaĠă și diferenĠiere pe verticală, caracteristica generală a sectorului producĠiei de bere fiind
reprezentată de excedentul de capacitate ceea ce crează premisele unei p resiuni asupra nivelului
preĠurilor.
SC „BERMAS ” SA este singura fabrică din industria berii care și -a continuat activitatea
pe vechea structură tehnică și tehnologică reușind prin modernizarea secĠiilor de producĠie și
eficentizarea activităĠii desfășurate să fie prezentă pe piaĠă consolidându -și cota pe care o deĠine,
În continuare, în anul 2017 consumul de bere va urma un trend ușor crescător și estimăm că în
acest trend vor evolua și vânzările de bere ale SC „BERMAS ” SA estimate la un plus de 7%
având în vedere:
 RelaĠiile comerciale stabile cu clienĠii;
 Sortimentele de bere de calitate superioară la preĠuri accesibile sustenabile pe termen
mediu;
 O strategie comercială de promovare a produselor adecvată și prudentă în același timp din
punct de vedere al bugetelor cu această destinaĠie urmărind atingerea unui nivel de
profitabilitate rezonabil;

36
 Un management adecvat pentru gestionarea resurselor în mod corespunzător;
 Nivelul superior de dot are tehnică a proceselor tehnologice care asigură calitate
incontestabilă sortimentelor de bere și siguranĠă a alimentului.
Societatea a avut încheiate în anul 2016 contracte de vânzare bere cu un număr de 45
distribuitori și en -gross- iști. Pentru anul 2017 societatea are contractată întreaga cantitate de
bere programată pentru vânzare conform planului de producț ie.
În prezent pe piaĠa românească sunt prezenĠi un număr de patru mari producători
reprezentând grupuri cu prezenĠă internaĠională în sectorul berii și un număr de doi producători
autohtoni care au dezvoltat capacităĠi de producĠie de dimensiuni mari (ROMAQUA – cota de
piaĠă 0 – 10% și EUROPEAN FOOD – cota de piaĠă 0 -10%. Împreună producătorii mari și cu
cei doi producători autohtoni care au dezvoltat capacităĠi de producĠie de dimensiuni mari deĠin
95% din piaĠă, diferenĠa de 5% fiind deĠinută de: SC ALBRAU PROD SA, SC MARTENS SA,
SC BERMAS SA (care cumulează c.c.a. 4,5%) și micii producători) care cumulează c.c.a. 0,5%)
Concentrarea masivă a producĠiei sectorului industriei berii în România a produs un
dezechilibru major între capacitatea concurenĠială a celor două segmente ale pieĠei. Pentru a
face faĠă concurenĠei, SC „ BERMAS ” SA, ca producător independent de bere cu o capacitate sub
medie trebuie permanent să identifice posibilităĠile de eficientizare și rentabilizare a activităĠii
concomitent cu men ținerea segmmentului de pia ță câș tigate și dezvoltarea acestora.

4.5 Analiza situa țiilor financiar contabile

a.Elemente de bilanĠ:

a.1. Elemente de ACTIV
SPECIFICAğIE AN 2014 AN 2015 AN 2016
TOTAL ACTIV din care
active care reprezintă peste 10% din total:
30.705.695 29.082.890 28.357.073
Imobilizări corporale 15.549.662 15.549.662 13.733.844
Stocuri 12.304.475 12.731.547 12.808.453

37
a.2. Elemente de PASIV
SPECIFICAğIE AN 2014 AN 2015 AN 2016
TOTAL PASIV
din care pasive care reprezintă peste 10% din total :
30.705.695 29.082.890 28.357.073
Capitaluri proprii 22.563.899 23.263.486 23.561.849
Datorii 8.141.796 5.819.404 4.795.224

b. Contul de profit și pierdere:
SPECIFICAğIE AN 2014 AN 2015 AN 2016
b.1. VENITURI TOTALE – din care:
27.464.207 27.766.305 28.291.814
Cifra de afaceri netă 23.413.208 24.215.956 24.985.187

b.2. CHELTUIELI TOTALE 26.355.503 25.941.491 26.422.845
din care elemente de costuri și cheltuieli cu o pondere
semnificativă în vânzările nete
Cheltuieli materii prime și materiale 38% 38% 34,2%
Cheltuieli cu energia și apa 14% 13% 11,4%
Cheltuieli cu personalul 28% 31% 33,9%
b.3. PROFITUL BRUT 1.108.704 1.824.814 1.868.969
b.4. PROFITUL NET 932.523 1.555.663 1.528.840

38
Cash Flow – an 2016

Denumirea elementului
ExerciĠiul financiar
A Precedent Curent
Fluxuri de trezorerie din activităĠi de exploatare:
Incasari de la client 34.087.932 32.228.331
Plati furnizori 15.868.459 13.901.955
Plati catre angajati 4.001.576 4.477.556
Plati catre bugetul de local 86.749 83.606
Plati catre bugetul statului 7.226.470 7.324.425
Accize platite 3.207.088 2.641.887
Impozit pe profit platit 351.403 325.206
Trezoreria neta din activitatea de exploatare 3.346.187 3.473.696
Fluxuri de trezirerie din activitati de investitie:
Plati pentru achizitionarea de imobilizari 453.920 722.715
Incasari din subventii 0 28.200
Dobanzi incasate 0 2
Dividend incasate 0 0
Trezoreria neta din activitati de investitie 453.920 694.513
Trezoreria neta din activitati de finantare
Incasari din emisiunea de actiuni 0 0
Incasari din imprumuturi pe termen lung 0 0
Incasari credite 0 0
Dobanzi platite si restituiri credite 936.180 1.610.400
Plata ratelor aferente imprumuturilor pe termen lung 1.215.139
Dividende platite 752.032 1.151.744
Trezoreria neta din activitati de finantare 2.903.351 2.762.144
Cresterea neta a trezoreriei si echivalentelor de trezorerie 11.084 17.039
Trezoreria si echivalente de trezorerie la inceputul exercitiului
financiar 19.873 8.789
Trezoreria si echivalente de trezorerie la sfarsitul exercitiului
financiar 8.789 25.828

Situa țiile financiare ale societății au fost întocmite în conformitate cu: Legea contabilităț ii
nr. 82/1991, republicată, Ordinul ministrului finanț elor publice nr. 881/2012 privind aplicarea de
către societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzac ționare pe o pia ță
reglementată a Standardelor Internaționale de Rapoartare Financiară, Standardele Internaț ionale
de Raportare Financiară (IFRS), a Standardelor de Raportare Financiară (IFRIC) și ale Comisiei
Permanente de Interpretări (SIC) adoptate de către Uniunea Europeană ș i Ordin nr.
2844/12.12.2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
Interna ționale de Raportare Financiară.

39

Lichiditatea societăț ii

Rata lichidităĠii curente (R L) redă posibilitatea activelor curente de a se transforma
într-un termen scurt în lichidităĠi pentru a satisface obligaĠiile de plată exigibile.67

RLC 2015 = 14 366 404 / 5 622 847 = 2,5550
RLC 2016 = 14 507 349 / 4 103 660 = 3,5352
În perioadele analizate rata este supraunitară acest lucru fiind un aspect economic
favorabil pentru societate și reflectă capacitatea acesteia de a -și achita datoriile scadente pe
termen scurt numai din activele circulante de ținute în patrimoniu.

Rata lichidităĠii rapide sau reduse (R LR) exprimă capacitatea firmei de a -și onora
datoriile scadente pe termen scurt numai din crean țe și disponibilități băneș ti.

sau

RLR2015 = 14 366 404 – 12 731 547 / 5 622 847 = 0,2907
RLR2016 = 14 507 349 – 12 808 453 / 4 103 660 = 0,4139

Teoria economico-financiara sugereaza ca o valoare optima a acestei rate s-ar situa în
intervalul [0,8; 1]. In cazul analizat, societatea înregistreaza valori sub limita recomandată în
anul 2015, dar pr ezintă o tendință favorabilă de creș tere în 2016.

67 Noti țe de curs- Analiza financiară

40

Rata lichidităĠii imediate (R LI) reflectă capacitatea intreptinderii de a- și rambursa
datoriile scadente pe termen scurt din disponibilitățile băneș ti existente în conturile bancare și
casă.

RLI2015 = 8 789 / 5 622 847 = 0,0015
RLI2016 = 25 828 / 4 103 660 = 0,0062

In cazul analizat, societatea înregistrează valori sub nivelul minim de 0,3, aspect
economic nefavorabil și demonstrează o incapacitate de a transforma lichiditățile băneș ti în
elemente lichide și de a achita în caz de nevoie datoriile pe termen scurt.

Rata solvabilităĠii pe termen lung (R S) arată în ce masură societatea îș i poate
achita datoriile totale si reprezintă o măsura a garantării datoriilor totale prin patrimoniu.

RS 2015 = 29 082 890/5 819 404 = 4,9975
RS 2016 = 28 357 073 /4 295 224 = 6,6020
Teoria economico-financiara sugereaza ca o valoare optima a acestei rate ar fi RS>1,5
În perioada analizată , 2015 -2016 societatea înregistrează valorii peste 1,5 , aspect favorabil
pentru societate.

41

Analiza fluxurilor de trezorerie pe baza ratelor

Rata fluxului de trezorerie din exploatare (Rfte) ( Cash Flow from OperationsRatio )

Rfte2015= 3 346 187 / 5 622 847 = 0,5951

Rfte2016= 3 473 696 / 4 103 660 = 0,8464

Rata fluxului de trzorerie creste de la o prioada la alta un aspect favorabil pentru societate
deoarece scad datoriile curente si creste fluxul net de trezorerie.

Rata de acoperire a datoriilor (Cash Flow toDebt Ratio ) (RA Dat)

RA Dat2015 = 3 346 187 / 5 819 404 = 0,5750

RA Dat2016 = 3 473 696 / 4 295 224 = 0,8087

Rata de acoperire a datoriilor creste de la o perioada la alta fiind un aspect favorabil
pentru societate deoarece creste capacitatea intreprinderii de a genera fluxuri de numerar pentru
rambursarea datoriilor.

Rata profitului (Calitatea profitului ) (Rp)

42

Rp 2015 = 3 346 187 / 1 555 663 = 2,15

Rp 2016 = 3 473 696 / 1 528 840 = 2,27

Rata profitului creste de la un an la altul fiind un aspect favorabil pentru societate.

Solvabilitatea societăț ii

Indicele de solvabilitate generală

ISG 2015 = 29 082 890/5 819 404 = 4,9975
ISG 2016 = 28 357 073 /4 295 224 = 6,6020
Valoarea minim acceptabilă este 2, sub acest nivel existând riscul de insolvabilitate, situaĠia
netă a întreprinderii fiind negativă. În perioadele analizate societatea înregistrează valori peste
acest nivel, aspect favorabil pentru societate,lucru care indică o activitate eficientă.

43

CONCLUZII

Din activitatea desfășurată în cursul anului 2016, societatea a înregistrat venituri totale în
sumă de 28.291.814 lei în creștere cu 1,9% faĠă de anul precedent iar cheltuielile aferente
veniturilor realizate sunt în sumă de 26.422.845 lei, în creștere cu 1,85% faĠă de perioad a
corespunzătoare a anului precedent.
Profitul brut obĠinut în anul 2016 este în sumă de 1.868.969 lei în creștere cu 2,42% faĠă
de anul precedent. Profitul net aferent anului 2015 este în sumă de 1.528.840 lei în scădere cu
1,72% faĠă de anul preceden t.
Cifra de afaceri netă înregistrată în anul 2016 este de 24.985.187 lei, în creș tere cu
3,18% faĠă de anul precedent.
Volumul producĠiei și al vânzărilor de bere a înregistrat o ușoară diminuare de 0,3% în
anul 2016 faĠă de anul 2015.
Disponibi lităĠile din conturi și alte valori la 31 decembrie 2016 sunt în sumă de 25.828
lei faĠă de 8.789 lei an precedent.
La aceiași dată societatea are angajate credite pe termen scurt pentru finanĠarea parĠială a
activităĠii de producĠie în sumă de 2.090.563 lei faĠă de 3.637.054 lei an precedent, în scădere cu
43%. Precizare: Creditele pe termen scurt finanĠează parĠial stocurile de materii prime ce se
achiziĠionează din recolta curentă în fiecare an pentru asigurarea producĠiei de bere a trimestrului
IV și trimestrele I, II și III a anului următor. La 31 decembrie 2016 valoarea materiilor prime
(orz, malĠ, hamei) și a producĠiei de bere în flux de fabricaĠie este de 6.755.740 lei faĠă de
7.471.301, lei an precedent.
Toate aceste lucruri indică faptul ca societatea are o activitate eficientă si productivă.

44

BIBLIOGRAFIE

Anca Tutu, Bilan țul contabil în gestiunea firmei, Edit ura Economică, Bucureș ti, 2000
Brendea Cosmin Ghi ță, Paul Tanase, Interesele economice și raționalitatea creditului bancar,
Editura Economică, București, 2004
Conf. univ. dr. GraĠiela Ghic Lect. univ. dr. Carmen Judith Grigorescu – Analiza Economico-
Financiara -Manual de studiu individual- Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir" Facultatea
De FinanĠe, Bănci Și Contabilitate
DEX – DicĠionarul explicativ al limbii române , Editura Univers Enciclopedic , București ,
1998
Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L., Dragotă M. – Management financiar- Bucure ști, Ed.
Economică, 2003
Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu – Analiza economico-financiar ă, Ed. Economică
I. Neagoe, Mihaela Onofrei, Finan țele și gestiunea financiară a întreprinderii,Edit ura Economica,
Bucure ști, 1999
IAS 7 – Tabloul fluxurilor de numerar
Ilie Vasile,Gestiunea financiară a întreprinderii, htt p://www.biblioteca- digitală.ase.ro,
Ioan Bătrâncea, Analiza trezoreriei entităĠii economice , Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008
Ioan Bătrâncea: Analiza financiară, Ed. Dacia, Cluj -Napoca, 2000
Ion Stancu, Finan țe-Teoria pie țelor financiare/Finan țele întreprinderilor/Analiza și Gestiunea
financiară, Editura Economica, Bucureș ti,1997
Lect. Univ. Dr. Dorina Lezeu ,Conf. Univ. Dr. Daniela Zăpodeanu , Fluxurile De Trezorerie – Utilizări
În Diagnosticul Financiar, Universitatea Din Oradea
Liviu Spataru, Analiza Economico- Financiara, Ed. Economica, 2010, Bucuresti
Lucian Cernușcă , Strategii și politici contabile, Editura Economică, București, 2004
Mădălina Dumbravă, Analiza performanĠei firmei, Editura Economică, București, 2010
Mihăilescu,N.,Raducan Mihaela -Analiza activita ții economico-financiare, Ed.Victor, Bucuresti
2005
Nica,P.,Iftimescu,a. -Management.Concepte si aplica ții,Ed.,Sedcom Libris,Iasi 2004
Note de curs-Analiza Economico-financiara-Universitatea din Moldova

45
Ovidiu Constantin Bunget, Cont abilitatea românească: între reformă și convergenĠă, Editura
Economică, București, 2005
Petre Brezeanu (coord), Diagnostic financiar – instrumente de analiză financiară, Ed. Economică,
București, 2003
Pirtea M., Cristea H., Nicolesu C., Bo țoc C., Managementul financiar al companiei, Timi șoara,
Editura Mirton, 2010
Prof.univ.dr. Vasile ROBU Conf.univ.dr. Nicolae Georgescu Analiză economicofinanciară
-Academia De Studii Economice București Biblioteca digitală
Stancu, I. și colaboratori – Gestiunea financiară a întreprinderii,Bucure ști, Ed Economică,
2003
Stănescu C., Ișfănescu A., Băicuși A., Analiza economico -financiară, Editura Economică,
București,1996
V. Dragotă și Colectiv, Management financiar – Analiza financiară și gestiune financiară
operaĠională – vol.1, Ed. Economică, București, 2003

http://conspecte.com/Finantele-Intreprinderii/.html
http://edufin.asfromania.ro/index.php/abc-ul-investitorului/analize-bursiere/13-analiza-fundament
http://www.academia.edu/Capitolul_I_-rolul_analizei_economico-financiare_aprofundate
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Rolul-analizei-economicofinanc48.php
https://www.banca-romaneasca.ro -accesat la 15.06.2017