. Contabilitatea Amortizarii Imobilizarilor Corporale (s.c. Xyz S.a.)
CAPITOLUL I
PREZENTAREA GENERALĂ A
CASEI DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI S.A.
1.1. Scurt istoric a C.E.C. S.A.
Casa de Depuneri și Consemnațiuni (C.D.C.) a fost înființată prin legea aprobată de domnitorul Al. I. Cuza la 24 noiembrie 1864, din dorința ca fiecare român să aibă "unde să-și poată da în păstrare, cu bună rodire, până și cele mai mici economii, ca din cele mai nebăgate în seamă sume de bani să se înjghebe prin cumpănire și economie, averi mai însemnate".
Înființarea Casei de Depuneri și Consemnațiuni a marcat prima încercare izbutită de organizare a instituțiilor de credit în România. În scurt timp s-au pus bazele și altor instituții de credit: Creditul Funciar (1873), Banca Națională (1880) și Casa de Economii (1880), rețea care a desăvârșit procesul de modernizare a economiei românești.
Activitatea C.D.C., împreună cu noua instituție anexă, „Casa de Economii“ formând împreună Casa de Depuneri, Consemnațiuni și Economie, ia un mare avânt, realizând condițiile necesare unei bune politici de credit: siguranță, lichiditatea perfectă și rentabilitatea. Ascensiunea ei este influențată începând cu anul 1889, de criza economică și financiară.
A doua perioadă a dezvoltării începută în 1880 evoluează până în 1900 când, datorită înființării creditului județean și comunal, politica de plasamente a C.D.C.E. capătă o nouă orientare, prin amplificarea operațiunilor active și structura mult mai variată a portofoliului.
A treia etapă de dezvoltare cuprinde perioada 1901-1916 când în politica de plasamente are loc o reorientare prin limitarea împrumuturilor statului și separarea creditelor pe termen lung necesare administrațiilor locale, care trec asupra creditului județean și comunal – instituție anexă a C.D.C.E.
După primul război mondial, care a întrerupt mersul ascendent al C.D.C.E. aceasta contribuie la refacerea economiei naționale participând direct sau prin intermediul Băncii Naționale la finanțarea Societății Naționale de Credit Industrial, la refacerea căilor ferate, la crearea de întreprinderi în legătură cu apărarea națională, cât și la acțiunile sociale ale guvernului prin finanțarea cumpărării de grâu și alimente pentru populația lipsită de hrană, reparații după război etc.
În anul 1930 se reorganizează Casa de Depuneri, Consemnațiuni și Economie prin scindarea sa în două instituții specializate:
– Casa de Depuneri și Consemnațiuni a primit sarcina să exercite mai departe monopolul asupra atragerii depunerilor cu caracter obligatoriu (depuneri judiciare, consemnări etc.);
– Casa de Economie transformată în “Instituție publică autonomă”, cu o structură organizatorică apropiată de cea a băncilor comerciale.
La 11 august 1948 a avut loc dizolvarea și punerea în lichidare a tuturor băncilor și instituțiilor de credit, cu excepția Băncii Naționale, a Casei Naționale de Economii și Cecuri Poștale, a Casei de Depuneri și Consemnațiuni și a Societății Naționale de Credit Industrial, care au fost complet reorganizate.
În anul 1948, la data de 1 septembrie, prin reorganizare, prin contopirea patrimoniilor Casei Naționale de Economii și Cecuri Poștale și Casei de Depuneri și Consemnațiuni s-a înființat Casa de Economii și Consemnațiuni, prescurtat C.E.C. Potrivit legii din 1948, Casa de Economii si Consemnațiuni putea face următoarele operațiuni:
primirea, fructificarea și restituirea depunerilor pe librete de economii; încasări și plăți în conturi curente;
primirea spre consemnare, păstrare și administrare a valorilor, efectelor și numerarului de la stat și particulari;
executarea, pe seama statului, a oricăror operațiuni privind emisiunea, administrarea și răscumpărarea împrumuturilor pe piața internă, pe baza dispozițiilor Ministerului Finanțelor;
alte operații încredințate de Ministerul Finanțelor.
La sfârșitul lunii august a anului 1949 rețeaua operativă proprie era formată din 539 unități: Centrală, 12 sucursale, 526 agenții.
În februarie 1949, prin Decizia nr. 26 a Băncii de Stat (înființată în noiembrie 1948 ca centrul unic de creditare, de casă și decontări) toate conturile curente deschise la CEC aparținând instituțiilor de stat, întreprinderilor, organizațiilor și asociațiilor au fost închise, iar soldurile lor au fost transferate, împreună cu soldurile conturilor de împrumuturi, la Banca de Stat. În schimb, CEC a preluat toate depunerile populației, atât de la Banca de Stat, cât și de la băncile în lichidare.
La data de 19 august 1958 s-a publicat Decretul nr. 371 privind organizarea și funcționarea Casei de Economii și Consemnațiuni, care prevedea în obiectul de activitate: atragerea de economii ale populației, deschiderea de conturi curente, atât pentru cetățeni, cât și pentru unități de stat, cooperatiste și obștești, primirea sumelor spre consemnare și emiterea de acreditive.
Ca bancă a populației, activitatea instituției a cunoscut o dezvoltare în domeniul său specific. Astfel, în perioada 1970-1989 economiile depuse de populație la unitățile C.E.C. au crescut de 9,5 ori, disponibilitățile organizatorilor cu conturi la C.E.C. de aproape 10 ori, volumul impozitelor încasate pentru bugetul de stat de 6,3 ori; s-au acordat populației credite pentru locuințe proprietate personală în suma de 50,8 miliarde lei. În anul 1989 numărul libretelor de economii active a fost aproape egal cu numărul populației. La sfârșitul anului 1989 soldul economiilor însuma 201,7 miliarde lei (față de numai 22,3 milioane lei recalculați la reforma bănească din 1952).
Începând cu anul 1990, de când țara noastră traversează o perioadă de tranziție și activitatea C.E.C. a trebuit să se adapteze la cerințele economiei de piața:
protejarea de inflație a economiilor;
simplificări și raționalizări ale instrumentelor și operațiunilor de economii;
orientarea spre plasamente eficiente a disponibilităților instituției în condiții de concurență a băncilor comerciale care s-au implicat în atragerea economiilor bănești ale populației;
modernizarea și dezvoltarea rețelei;
retehnologizarea aparaturii din dotare etc.
Numărul mare de unități C.E.C. răspândite pe întreg teritoriul țării și calitatea serviciilor oferite de salariați au contribuit la creșterea prestigiului instituției pe tot parcursul lungii sale existențe. În perspectiva, diversificarea activității, informatizarea operațiunilor și creșterea calificării profesionale a salariaților vor asigura menținerea Casei de Economii și Consemnațiuni pe eșicherul instituțiilor bancare autohtone, cu o solidă poziție pe piață, sensibilă la nou și pregătită pentru rolul de a fi un factor dinamic al vieții economice românești.
Prin publicarea Legii nr. 66/1996 s-a reorganizat Casa de Economii și Consemnațiuni în societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic statul român. Principalul domeniu de activitate este atragerea, păstrarea și fructificarea economiilor bănești în lei și în valută ale populației, a disponibilităților bănești ale persoanelor juridice, precum și primirea de sume spre consemnare.
Republicarea Legii nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii și Consemnațiuni în societate bancară pe acțiuni , în temeiul art. 2 din Legea nr. 250/30 Decembrie 1998, care a prevăzut, pe lângă operațiunile anterioare, și alte operațiuni: acordarea de credite persoanelor fizice, agenților economici mici și mijlocii, statului și administrației publice centrale și locale, din surse proprii sau din alte surse, precum și păstrarea garanției statului asupra depunerilor, dobânzilor și câștigurilor populației.
1.2. Forma juridică și obiectul de activitate a C.E.C. S.A.
Casa de Economii și Consemnațiuni este o persoană juridică, având forma juridică de societate bancară pe acțiuni, cu acționar unic, statul român. C.E.C. își desfășoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii și Consemnațiuni în societate bancară pe acțiuni, Statutul C.E.C. și cu celelalte dispoziții legale în vigoare.
Sediul principal al C.E.C. este în România, municipiul București, Calea Victoriei nr. 13, sector 3. C.E.C. își va putea schimba sediul, cu aprobarea acționarului unic, la propunerea Consiliului de Administrație.
C.E.C. poate înființa sucursale, filiale, agenții proprii și mandatare cu respectarea cerințelor legii și ale statutului C.E.C. Durata de funcționare a C.E.C. este nelimitată.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 888/1 octombrie 1996 s-a aprobat noul Statut al Casei de Economii și Consemnațiuni. În baza articolului nr. 8 din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii și Consemnațiuni din România se propune transformarea acesteia în societate bancară pe acțiuni.
C.E.C. funcționează ca bancă de economii, având ca principal obiect de activitate atragerea, păstrarea și fructificarea economiilor bănești în lei și în valută ale populației, a disponibilităților bănești ale persoanelor juridice, precum și primirea de sume spre consemnare.
C.E.C. poate, la cererea Guvernului sau altor organisme guvernamentale, să acționeze ca agent consultant sau ca agent al acestora în orice operațiuni specifice activității sale, pe baza de convenții încheiate în acest scop.
Contractele de credit C.E.C. sunt titluri executorii.
Obiectul de activitate al C.E.C. cuprinde toată gama de activități și servicii bancare specifice băncilor de economii, care pot fi legal prestate în România și/sau în străinătate, în conformitate cu legislația în vigoare și cu prezentul statut. Aceste activități includ:
atragerea, păstrarea disponibilităților bănești în lei și/sau în valută ale populației și ale persoanelor juridice, pe care le gestionează în numele clienților, efectuând pentru aceștia operațiuni de încasări și plăți și/sau decontări;
primirea de sume spre consemnare;
acordarea de credite persoanelor fizice pentru cumpărarea, construirea sau repararea locuințelor proprietate personală și/sau pentru cumpărarea de bunuri de consum în condiții de garantare de către împrumutat și dobândă negociate, individualizate și particularizate, potrivit normelor proprii C.E.C.;
acordarea de credite agenților economici mici și mijlocii în condiții de garantare de către împrumutat și dobândă negociate, individualizate și particularizate potrivit normelor proprii C.E.C., emiterea și acceptarea de credite documentare, garanții și efectuarea de operațiuni cu incaso;
primirea și acordarea de credite în valută, încheind în acest scop convenții cu societăți bancare, financiare străine și române;
efectuarea, în limita mandatului primit, de încasări pentru bugetul de stat, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și pentru bugetele locale, vânzarea în mandat de titluri de stat în lei și în valută;
participarea la credite consorțiale;
cumpărarea, vânzarea, schimbarea și/sau efectuarea de comerț cu monedă națională sau străină convertibilă; înființarea, organizarea și exploatarea de case de schimb valutar ;
cumpărarea, vânzarea, schimbarea, negocierea oricăror tipuri de instrumente financiare, efecte de comerț, titluri de stat sau alte titluri de valoare, acțiuni, ipoteci și derularea de tranzacții financiare și monetare;
emiterea de titluri de valoare;
emiterea de efecte de comerț în favoarea agenților economici mici și mijlocii, acceptarea, avalizarea, forfetarea scontarea și girarea efectelor de comerț emise de aceștia și/sau de terți, primirea, emiterea și negocierea de garanții pentru aranjamente de plată, în țară și/sau în străinătate, proprii ale terților și/sau în favoarea acestora;
participarea la operațiuni pe piața financiară primară și/sau secundară, realizând, în nume propriu și/sau la ordin, operațiuni în monedă efectivă;
efectuarea de servicii de consultanță și management pentru clienții săi, pentru alte persoane fizice sau juridice în probleme financiare și/sau bancare cum ar fi: realizări de investiții, cărți de credit, cecuri de călătorie, leasing, emiteri și/sau lansări de acțiuni și/sau de obligațiuni;
organizarea;
acordarea de credite persoanelor fizice pentru cumpărarea, construirea sau repararea locuințelor proprietate personală și/sau pentru cumpărarea de bunuri de consum în condiții de garantare de către împrumutat și dobândă negociate, individualizate și particularizate, potrivit normelor proprii C.E.C.;
acordarea de credite agenților economici mici și mijlocii în condiții de garantare de către împrumutat și dobândă negociate, individualizate și particularizate potrivit normelor proprii C.E.C., emiterea și acceptarea de credite documentare, garanții și efectuarea de operațiuni cu incaso;
primirea și acordarea de credite în valută, încheind în acest scop convenții cu societăți bancare, financiare străine și române;
efectuarea, în limita mandatului primit, de încasări pentru bugetul de stat, pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și pentru bugetele locale, vânzarea în mandat de titluri de stat în lei și în valută;
participarea la credite consorțiale;
cumpărarea, vânzarea, schimbarea și/sau efectuarea de comerț cu monedă națională sau străină convertibilă; înființarea, organizarea și exploatarea de case de schimb valutar ;
cumpărarea, vânzarea, schimbarea, negocierea oricăror tipuri de instrumente financiare, efecte de comerț, titluri de stat sau alte titluri de valoare, acțiuni, ipoteci și derularea de tranzacții financiare și monetare;
emiterea de titluri de valoare;
emiterea de efecte de comerț în favoarea agenților economici mici și mijlocii, acceptarea, avalizarea, forfetarea scontarea și girarea efectelor de comerț emise de aceștia și/sau de terți, primirea, emiterea și negocierea de garanții pentru aranjamente de plată, în țară și/sau în străinătate, proprii ale terților și/sau în favoarea acestora;
participarea la operațiuni pe piața financiară primară și/sau secundară, realizând, în nume propriu și/sau la ordin, operațiuni în monedă efectivă;
efectuarea de servicii de consultanță și management pentru clienții săi, pentru alte persoane fizice sau juridice în probleme financiare și/sau bancare cum ar fi: realizări de investiții, cărți de credit, cecuri de călătorie, leasing, emiteri și/sau lansări de acțiuni și/sau de obligațiuni;
organizarea și punerea la dispoziția clienților de servicii pentru depozitarea și păstrarea de valori mobiliare și/sau orice alte documente;
efectuarea de tranzacții cu imobile, necesare desfășurării activității C.E.C., și de tranzacții cu bunuri mobile și imobile în executarea creanțelor;
încheierea de acorduri și de convenții specific bancare cu organizații și/sau instituții române, străine și/sau internaționale cu caracter financiar și/sau bancar.
efectuarea altor plasamente stabilite de consiliul de administrație.
Capitalul social inițial al C.E.C. este de 1.497 miliarde lei, împărțit în 1.497.000 acțiuni cu valoare nominală de 1.000.000 lei fiecare, și aparțin în întregime statului român. Capitalul subscris și vărsat este de 1.497 miliarde lei.
Acțiunile emise de C.E.C. au o valoare egală și sunt indivizibile. C.E.C. recunoaște un singur proprietar al acestor acțiuni – statul român – reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Capitalul social se majorează prin emisiune de noi acțiuni, la propunerea consiliului de administrație, cu aprobarea acționarului unic. Majorarea capitalului social se poate efectua și prin capitalizarea unor fonduri proprii, potrivit legii, la propunerea consiliului de administrație și cu aprobarea acționarului unic. Capitalul social poate fi redus, la propunerea consiliului de administrație, cu acordul acționarului unic și cu respectarea prevederilor legale privind capitalul social minim.
Calitatea de acționar unic dă dreptul statului, reprezentat de Ministerul Finanțelor, de a beneficia de toate drepturile și de a executa toate obligațiile stipulate de legislația în materie, în vigoare.
Acțiunile sunt purtătoare de dividende din profiturile C.E.C. și se distribuie acționarului în condițiile legii.
Activele C.E.C. nu pot face obiectul vreunei acțiuni judiciare în legătură cu obligațiile față de terți ale acționarului unic.
Creditorii acționarului unic pot pretinde numai partea din profit aferentă acționarului.
C.E.C. este condusă de un consiliu de administrație format din: președinte, 4 vicepreședinți și 7 membri. Președintele și vicepreședinții C.E.C. sunt numiți de primul-ministru. Ceilalți membri sunt numiți de ministrul finanțelor.
Președintele C.E.C. îndeplinește și funcția de președinte al consiliului de administrație. Membrii consiliului de administrație sunt numiți pe o perioadă de 4 ani. Calitatea de membru al consiliului de administrație încetează prin deces, demisie sau din motive medicale. Revocarea membrilor consiliului de administrație se poate face numai de către cei care i-au numit, pe motiv de nerealizări manageriale sau de condamnare penală. Numirea poate fi reînnoită la sfârșitul mandatului.
În cazul în care, indiferent din ce motive, rămâne un loc vacant (din cele șapte) în consiliul de administrație, președintele consiliului de administrație numește un membru interimar până la prima ședință, când ministrul finanțelor va numi pe noul membru pentru perioada rămasă.
Fiecare membru al consiliului de administrație, la preluarea funcției, urmează a depune o garanție, precum și semnătura sa la Registrul Comerțului, conform legislației în vigoare. Garanția va reprezenta dublul remunerației lunare cuvenite membrilor consiliului de administrație al C.E.C.
Pentru urmărirea aducerii la îndeplinire a hotărârilor consiliului de administrație, precum și ale comitetului de direcție, se numește, prin ordin al președintelui, un secretariat.
Consiliul de administrație se reunește cel puțin o dată pe lună sau ori de câte ori este necesar, la convocarea președintelui acestuia.
Ședințele consiliului de administrație sunt prezidate de președinte sau, în lipsa acestuia, de un vicepreședinte C.E.C. desemnat de președinte.
Pentru desfășurarea ședințelor este necesară prezența majorității simple a membrilor consiliului de administrație. Deciziile consiliului de administrație se iau cu majoritate calificată de voturi, de 3/4 din numărul membrilor consiliului de administrație prezenți.
În interesul dezbaterilor, dacă problemele ce urmează a fi discutate o impun, la ședințele consiliului de administrație pot fi invitați specialiști din C.E.C. sau de la alte instituții.
Consiliul de administrație emite la sfârșitul fiecărei ședințe în care au fost luate hotărâri documentul numit “hotărâre a Consiliului de administrație al C.E.C.”, cu cel puțin două dintre semnăturile membrilor prezenți, dintre care una a reprezentantului numit de Ministerul Finanțelor. În aplicarea hotărârii consiliului de administrație, președintele C.E.C. emite decizii. Emitenții își pot delega în scris competența în limitele stabilite de lege și de un regulament de organizare și funcționare a organelor executive, de decizie, ale C.E.C.
Lucrările consiliului de administrație se consemnează în procese-verbale de ședință, semnate de membrii prezenți și ținute într-un registru de procese-verbale. Membrii consiliului de administrație absenți vor semna procesul-verbal de ședință, putând consemna opiniile separate în termen de o lună de la data ședinței. Depășirea acestui termen va fi semnalată Ministerului Finanțelor, care va decide, după caz.
În perioada dintre ședințele consiliului de administrație, comitetul de direcție asigură administrarea C.E.C., în interesul acesteia și în limitele competențelor care i-au fost conferite prin statut și/sau prin hotărâri ale consiliului de administrație. Acesta este compus din președintele și vicepreședinții C.E.C. Președintele consiliului de administrație, în calitatea sa de președinte al C.E.C., este și președintele comitetului de direcție.
Comitetul de direcție se întrunește cel puțin o dată pe săptămână sau ori de câte ori este necesar, la convocarea președintelui sau a înlocuitorului acestuia. La ședințele comitetului de direcție pot fi invitați și angajați ai C.E.C. Deciziile în ședințele comitetului de direcție vor fi luate cu majoritatea absolută a voturilor membrilor. La situații paritare, votul președintelui este decisiv.
Dezbaterile ședințelor comitetului de direcție se consemnează în procese-verbale înscrise în registrul special, care se prezintă consiliului de administrație.
Hotărârile comitetului de direcție se comunică în scris compartimentelor interesate și/sau celor care urmează să execute hotărârea.
Președintele Consiliului de administrație al C.E.C. este reprezentantul legal al societății și o angajează patrimonial prin semnătură autografă pusă pe actele încheiate în numele acesteia cu terții, putând efectua orice operațiuni și dispune orice măsuri necesare pentru realizarea obiectivului de activitate.
Președintele Consiliului de administrație al C.E.C. poate delega puteri de reprezentare oricăruia dintre administratori sau directori executivi, mandatul trebuind să menționeze expres puterile acordate și autoritățile ori instituțiile sau persoanele în fața cărora se face reprezentarea, ca și operațiunile și volumul valoric pentru care este delegat dreptul de reprezentare.
Președintele C.E.C., care este și președintele consiliului de administrație și al comitetului de direcție, asigură conducerea generală a activității C.E.C., angajând C.E.C. în raporturile sale cu terții.
Supravegherea generală a activității financiare a C.E.C. va fi efectuată de comisia de cenzori, formată din 3 membri și 3 membri supleanți numiți conform art. 12 al prezentului statut. Cenzorii vor fi experți contabili.
Înainte de intrarea în funcție, cenzorii vor depune, cu titlu de garanție, 1/3 din garanția prevăzută în prezentul statut pentru administratori.
Atribuțiile, drepturile și obligațiile cenzorilor, precum și răspunderea acestora sunt stabilite de legislația în vigoare și de regulile aplicabile mandatului.
1.3. Specificul activității C.E.C. S.A.
Depunerile populației la C.E.C. au caracter voluntar și se primesc cu respectarea strictă a principiului liberului consimțământ al depunătorilor. Depunătorii C.E.C. (titulari ai instrumentelor de economisire) pot fi persoane fizice, rezidente sau/și nerezidente. Depunerile se primesc în sume nelimitate, în lei sau în valută, pe numele persoanei care le-a efectuat, pe numele altei persoane sau la purtător, conform reglementărilor C.E.C.
Depunătorii primesc instrumente de economisire specifice și/sau standardizate, emise de C.E.C. pe baza datelor pe care depunătorii le declară pe proprie răspundere. Condițiile de emitere și de funcționare ale instrumentelor de economisire se stabilesc prin norme de către C.E.C.
Depunerile populației la C.E.C. pe instrumente de economisire pot îmbrăca atât formă materializată (librete de economii, obligațiuni, certificate de depunere și altele similare), cât și dematerializată (conturi curente personale, de depozit).
Instrumentele de economisire emise de C.E.C. în contrapartida preluării oricărui disponibil bănesc au înscrisă de fiecare dată o valoare nominală exprimată în formă bănească, negociabilă sau nu, purtătoare de dobândă sau nu, după cum se stabilește de C.E.C. prin condițiile de emisiune a fiecărui tip de instrument de economisire.
Instrumentele de economisire în formă materializată emise de C.E.C. pot fi scoase din/sau introduse în țară de către deținătorii acestora, fără nici o restricție.
Este interzisă depunerea pe instrumente de economisire ale populației a mijloacelor bănești aparținând persoanelor juridice. În cazul încălcării acestei prevederi, pentru sumele depuse nu se acordă dobânzi sau câștiguri, după caz.
Rata dobânzii pe fiecare instrument de economisire și modul de acordare a acesteia, în numerar sau sub formă de câștiguri, se stabilesc de către Consiliul de administrație al C.E.C. Câștigurile, perioada la care se acordă și structura acestora se stabilesc de către C.E.C. în limita fondului constituit din dobânzile totale sau parțiale ce se acordă la depunerile pe fiecare instrument de economisire. Fondul de câștiguri poate fi completat și cu contribuția depunătorilor câștigători, conform reglementărilor C.E.C.
În limita unor sume încasate la depunerile pe unele instrumente de economisire și a fondului rămas neutilizat de la tragerile la sorți, C.E.C. poate organiza trageri la sorți speciale sau poate acorda câștiguri suplimentare la unele trageri la sorți.
Titularul depunerii poate să dispună de depunerile sale atât personal, cât și prin împuternicitul său desemnat expres într-o clauză de împuternicire în forma convenită cu C.E.C. Clauza de împuternicire este valabilă doar pe timpul vieții titularului. El are dreptul să indice la C.E.C. persoanele cărora urmează să li se elibereze sumele depuse, în caz de deces. Depunerile asupra cărora nu s-au dat dispoziții testamentare se eliberează de C.E.C. moștenitorilor legali și testamentari.
În cazurile de pierdere sau sustragere a instrumentelor de economisire nominale, C.E.C. răspunde de plățile făcute altor persoane decât titularilor sau împuterniciților legali ai acestora, de la data declarării pierderii sau sustragerii acestora și numai pentru sumele restituite peste plafoanele pentru care este necesară verificarea conturilor.
Instrumentele de economisire sau de plată, care pot fi declarate pierdute și plafoanele pentru care este necesară verificarea conturilor se stabilesc de către Consiliul de Administrație al C.E.C.
Sumele depuse de populație la C.E.C. pe instrumente de economisire, precum și dobânzile și câștigurile cuvenite pentru acestea sunt garantate de stat. Acestea se restituie oricând, la cererea titularilor sau a reprezentanților legali ai acestora. Drepturile de creanță asupra sumelor depuse, dobânzilor și câștigurilor sunt imprescriptibile.
Operațiunile efectuate de C.E.C., numele depunătorilor și ale titularilor depunerilor, sumele depuse și orice alte date în legătură cu operațiunile efectuate pe numele acestora sunt confidențiale.
Date informative privind operațiunile titularilor de conturi, cu condiția indicării elementelor strict necesare identificării acestora, se dau pe bază de cerere scrisă:
titularilor;
persoanelor indicate prin clauzele de împuternicire, pentru operațiunile efectuate de acestea;
depunătorilor, numai pentru sumele depuse de aceștia pe numele altor titulari;
persoanelor împuternicite prin procură sau printr-o altă formă legală, în limitele stabilite de împuternicirea dată de titular;
curatorilor, pentru titularii puși sub curatelă;
tutorilor, pentru titularii puși sub interdicție;
părinților și tutorilor, pentru drepturile aparținând titularilor minori;
persoanelor indicate în dispoziția testamentară, moștenitorilor legali sau testamentari, pe baza atestării acestei calități de către organele competente, numai pentru soldul existent la data decesului titularului și pentru operațiunile ulterioare;
procurorului sau instanței judecătorești, la cererea acestora, în cauzele penale în care s-a pus în mișcare acțiune penală împotriva titularului.
Măsurile de indisponibilizare a sumelor depuse, a dobânzilor și a câștigurilor pot fi luate numai în cauzele penale, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva titularului, prin ordonanța procurorului sau prin încheiere a instanței judecătorești, iar măsurile de execuție silită pot fi luate numai în cauze penale, prin hotărâre judecătorească.
Sunt scutite potrivit Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii și Consemnațiuni din România în societatea bancară pe acțiuni, de impozite, taxe de timbru și de orice alte taxe:
depunerile de economii, dobânzile și câștigurile acordate populației de către C.E.C.;
sumele reprezentând depunerile trecute pe numele moștenitorilor;
acțiunile judiciare, precum și orice alte acte în legătură cu activitatea C.E.C. în relațiile sale cu populația.
C.E.C. este unica instituție autorizată să primească sume spre consemnare, oricare ar fi temeiul legal al consemnării, scopul sau destinația sumelor consemnate.
Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie. C.E.C. ține contabilitatea și evidențele contabile în lei și în valută, corespunzător operațiunilor efectuate, dar le exprimă numai în moneda națională.
C.E.C. întocmește anual bilanțul contabil și contul de profit și pierderi și îndeplinește procedurile legale stabilite pentru acestea. După aprobarea lor de către acționarul unic, bilanțul contabil și contul de profit și pierderi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, conform reglementărilor legale în vigoare.
Profitul anual al C.E.C. se stabilește prin bilanțul contabil aprobat de către acționarul unic care dispune și asupra modului de repartizare al dividendelor. Modul de repartizare a profitului și constituirea fondurilor proprii se vor face cu respectarea prevederilor legale în vigoare.
Personalul angajat al C.E.C., pe lângă îndatoririle generale ale salariaților, are și îndatoririle specifice personalului din sectorul bancar. Litigiile apărute între C.E.C. și persoane fizice sau persoane juridice române sunt de competența instanțelor judecătorești de drept.
Lichidarea C.E.C. poate fi hotărâtă de acționarul unic, prin reprezentantul său, Ministerul Finanțelor, cu respectarea reglementărilor legale.
1.4. Structura organizatoricã a C.E.C. –Sucursala Municipiului București
Începând cu anul 2002 a fost demarat procesul de restructurare a rețelei de desfacere, având ca principale obiective diferențierea unităților CEC in funcție de potențialul de piață și transformarea acestora în centre de vânzare activă a produselor și serviciilor bancare. Un exemplu în acest sens îl constituie restructurarea rețelei la nivelul Municipiului București, proces prin care cele șase sucursale de sector au fost transformate in agenții cu activitate exclusivă de atragere de surse și de creditare, concomitent cu înființarea Sucursalei Municipiului București, unitate care asigură coordonarea și centralizarea funcțiilor de back-office ale tuturor unităților din București și din județul Ilfov.
Sucursala Municipiului București este sediul secundar al Casei de Economii și Consemnațiuni având în subordine agenții tip A, B, și C, în cadrul cărora sunt cuprinse: servicii, birouri, compartimente.
Conducerea S.M.B. este asigurată de Comitetul de Conducere al sucursalei și director, directori adjuncți și director economic.
Comitetul de conducere al S.M.B. este format dintr-un număr impar de membri. Din componența sa fac parte: director sucursală, directori adjuncți, director economic, șefi servicii/agenții, șef serviciu juridic – contencios, reprezentantul organizației sindicale.
Repartizarea compartimentelor este relativ echilibrată pe cei trei directori (director, director adjunct, director economic).
Compartimentele de sinteză contabilă, control, coordonate sunt în subordinea unui director.
Sucursalele au următoarele atribuții :
coordonează activitatea unităților C.E.C. ;
aplicarea normelor metodologice, a dispozițiilor Centralei C.E.C. cu privire la activitățile de ghișeu, organizarea si ținerea evidenței analitice si sintetice pentru unitățile proprii și cele subordonate ;
nu au personalitate juridică, nu întocmesc buget propriu ;
întocmesc balanțe de verificare ;
Agențiile C.E.C. sunt unități operative, subordonate Sucursalelor, neavând personalitate juridică.
Atribuțiile agenților sunt următoarele :
servirea populației în legătură cu economiile bănești, acordarea de credite
alte activități de ghișeu (încasări de impozite, taxe, amenzi).
Structura organizatorică se definește ca ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice și ale relațiilor dintre acestea, astfel constituite și reglementate încât să asigure premisele organizatorice necesare performanțelor dorite.
Structura organizatorică cuprinde două părți: structura de conducere sau funcțională și structura de producție sau operațională.
Structura de conducere reunește ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor dintre ele, astfel constituite și ordonate încât să asigure condițiile economice, tehnice și de personal.
Structura de producție sau operațională este alcătuită din ansamblul persoanelor, compartimentelor și relațiilor organizatorice prin care se asigură realizarea directă a produselor și/sau serviciilor care intră în obiectul de activitate al organizației.
Ambele părți ale structurii sunt constituite din aceleași categorii de componente primare. Definite de la simplu la complex, aceste compartimente sunt: postul, funcția, compartimentul, relațiile organizatorice, ponderea ierarhică și nivelul ierarhic.
Actuala structură organizatorică este orientată spre produs, cu compartimentele de specialitate. Ea este ierarhizată, deciziile fiind deseori plasate la nivel superior.
Desfășurarea normală a activității Casei de Economii și Consemnațiuni necesită organizarea unor compartimente de specialități constituite sub formă de servicii sau birouri, în funcție de volumul și profilul de activitate, forma de organizare și mărime.
Organigrama constituie mijlocul cel mai frecvent utilizat în acest scop.
Sintetic, organigrama poate fi definită ca reprezentare grafică a structurii organizatorice cu ajutorul anumitor simboluri și pe baza unor reguli specifice.
Organigrama este formată din căsuțe dreptunghiulare reprezentând posturi de management sau compartimente și linii de diferite forme care redau raporturile ierarhice, funcționale ce sunt stabilite în toate celelalte componente ale structurii organizatorice.
Principalele servicii ale C.E.C.-S.M.B. și domeniile de activitate :
Serviciul Clienți Persoane Fizice se ocupă de organizarea, coordonarea și controlul activității de vânzare în lei și în valută a produselor de pasiv și prestări servicii bancare, inclusiv activitatea de consemnări și schimb valutar către clienți persoane fizice, la nivelul sediilor secundare din Municipiul București.
2. Serviciul Clienți Persoane Juridice analizează și aprobă dosarele de credite, destinate clienților persoane juridice (agenți economici mici și mijlocii și administrații publice centrale și locale) aflate în competența sa de aprobare.
3. Serviciul Organizare, Asistența Rețea, Marketing organizează, coordonează și controlează activitatea rețelei din Municipiul București; coordonează și derulează activitatea de marketing și relații cu publicul; elaborează proiectul Bugetului de venituri și cheltuieli al S.M.B.
4. Serviciul Securitate Bancară și Transport Valori se ocupă de colectarea numerarului de la unități, centralizarea acestuia la agențiile de tip A și depunerea lui la filialele de sector ale Băncii Comerciale Romane, apoi aprovizionarea cu numerar (la nevoie) de la bancă a agențiilor de tip A,B și C, asigurarea securității transportului valorilor prin utilizarea mașinilor cu sistem de alarmă transportul valorilor in cutii metalice sigilate, delegarea unui însoțitor înarmat.
5. Serviciul Risc de Credit și Recuperare are ca principală activitate avizarea creditelor acordate; recuperarea creditelor neperformante; întocmește și raportează situațiile în conformitate cu Normele interne C.E.C. și reglementările B.N.R. în vigoare.
6. Serviciul Resurse Umane, Salarizare și Perfecționare are ca domeniu de activitate administrarea și evidența personalului, pregătirea și perfecționarea personalului, acordarea drepturilor salariale, drepturi acordate conform legii bugetului. Dintre atribuții enumerăm : elaborarea planului propriu de planificare a forței de muncă, precum și a măsurilor necesare privind structura personalului, pe diverse criterii ; răspunde de organizarea privind recrutarea, selectarea, promovarea personalului.; întocmește forme legale pentru orice schimbare privind personalul: angajare, detașare, promovare, schimbare loc de muncă, sancționare, modificare drepturi salariale, încetare raport de muncă, răspunde de întocmirea, completarea, păstrarea și evidența carnetelor de muncă existente, a registrelor de evidență ale salariaților și a dosarelor de personal; actualizează, pe baza organigramei aprobate, ștatul de funcții..
7. Serviciul Juridic și Contencios asigură consultanță juridică de specialitate compartimentelor din S.M.B. și unităților operative subordonate acesteia; asigură existența suportului legislativ necesar și evidența actelor normative; aduce la cunoștință conducerii sucursalei actele normative ce privesc activitatea băncii; avizează din punct de vedere al legalității, actele și documentele ce angajează patrimonial sucursala; ține evidența, urmărește și ia măsuri de informare a conducerii sucursalei în legătură cu operațiile frauduloase din sucursală și unitățile operative subordonate acesteia; verifică și avizează din punct de vedere al legalității deciziile privind angajarea, modificarea, desfacerea contractului de muncă al salariaților din cadrul sucursalei, precum și deciziile privind sancționarea acestora.
8. Serviciul Informatică se ocupă de automatizarea și standardizarea operațiunilor bancare prin: administrarea, configurarea și întreținerea sistemelor informatice ( hardware, software și de comunicații) distribuite de Centrala C.E.C. în conformitate cu drepturile de acces atribuite de către D.I.T.; asigură menținerea în exploatare a echipamentelor informatice din dotarea sucursalei.
9. Serviciul Logistică, Investiții și Administrarea Patrimoniului asigură desfășurarea activităților de protecția muncii, pază și securitatea incendiilor, protecție civilă, întreținerea și exploatarea utilajelor și instalațiilor, precum și paza obiectivelor din cadrul C.E.C. – S.M.B.; asigurarea suportului tehnico-material și logistic pentru desfășurarea în condiții corespunzătoare a activității C.E.C. – S.M.B.; organizează activitatea de registratură, secretariat, administrativă și a fondului arhivistic.
10. Serviciul Tezaur – Casierie organizează, coordonează și urmărește operațiunile cu numerar și alte valori la nivelul Sucursalei Municipiului București și a agențiilor C.E.C. subordonate.
11. Serviciul Contabilitate Sintetică asigură și răspunde de organizarea și conducerea evidenței contabile; organizează și răspunde de exercitarea C.F.P. asupra operațiunilor din care derivă drepturi și obligații patrimoniale pentru S.M.B.
12. Serviciul Decontări (Compensare) efectuează operații de compensare multilaterale prin contul curent deschis la B.N.R.; decontarea operațiunilor de plăți și încasări către/din contul general al Trezoreriei Statului.
13. Serviciul Contabilitate Analitică ține evidența contabilă a conturilor de economii pentru persoane fizice și juridice; evidența contabilă a creditelor persoane fizice și juridice; evidența contabilă a depozitelor pentru garantarea creditelor.
1.5. Privatizarea C.E.C. S.A.
Privatizarea C.E.C. este un angajament asumat de România atât cu F.M.I. prin memorandumul semnat de Guvern, cât si față de Uniunea Europeană. Actualul Executiv va trebui să adopte în februarie strategia de vânzare, procentul din capitalul social oferit și obiectul de activitate al băncii.
C.E.C. « Cu o istorie de peste 150 de ani », în care intră și perioada dinainte de ’89, a fost singura banca aflată la dispoziția românilor pentru economii, având în fața celorlalte societăți bancare atuul popularității. Este, de asemenea, banca cu cea mai extinsă rețea în mediul rural. C.E.C. a încheiat anul 2004 cu un profit brut de aproximativ 700 de miliarde de lei, superior nivelului prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, și cu active bilanțiere de peste 48.000 de miliarde de lei. C.E.C. are un capital social de 1.497 de miliarde de lei, peste 9.000 de salariați și o rețea teritorială formată din mai mult de 1.400 de unități, aceasta din urma reprezentând principala atracție pentru noul proprietar.
Analiștii prognozează o competiție foarte strânsă pentru preluarea C.E.C., în condițiile în care deja și-au exprimat interesul în acest sens grupuri puternice – Băncile austriece Raiffeisen Zentralbank, Erste Bank și cele italiene Unicredito și Banca Intesa. Bank Austria Creditanstalt, filiala a grupului german HVB, intenționează de asemenea să participe la privatizarea Casei de Economii si Consemnațiuni (C.E.C.), iar în cazul în care oferta sa nu va fi câștigătoare, va încerca să preia Banca Comercială Română.
Chiar daca dobânzile oferite de C.E.C. au fost mereu inferioare celor ale băncilor comerciale, banca de economii a avut un avantaj competitiv major, dat de garanția statului asupra depunerilor populației, dar și asupra dobânzilor aferente, prin Ministerul Finanțelor. Acest avantaj se va pierde o dată cu intrarea băncii pe mâini private. C.E.C. va intra în „rândul lumii“ și din acest punct de vedere, depozitele bancare urmând să fie garantate în limita prevăzută de Fondul de garantare a depozitelor bancare. C.E.C. va trebui să facă față concurenței prin competitivitatea produselor oferite clientelei. In prima parte a anului 2005, C.E.C. va emite instrumente electronice de plată (carduri) și va desfășura operațiuni în valută. De asemenea, vor fi abordate alte canale de distribuție a produselor și serviciilor furnizate de C.E.C., proces însoțit și de un program de restructurare și adaptare a portofoliului instituției la cerințele din mediul bancar. „Operațiunile în valută vor fi lansate după finalizarea procedurilor de testare a sistemului informatic. In privința instrumentelor electronice de plată, C.E.C. va emite carduri de debit, care vor oferi si facilități de descoperit de cont în limita a trei salarii“.
Fondurile europene care vor intra în România, creșterea veniturilor populației și convergența economiei românești determinată de aderarea la UE sunt câteva din motivele pentru care tot mai multe bănci străine vor să participe la privatizarea CEC.
Cel mai agresiv pretendent al C.E.C. este banca austriacă Erste Bank, instituție al cărei președinte a declarat că nu concepe să piardă cursa. "Erste Bank este pregătită să plătească atât cât trebuie pentru a achiziționa Casa de Economii și Consemnațiuni. Achiziția băncii românești reprezintă un obiectiv prioritar pentru dezvoltarea regională a Erste Bank". Daca va reuși să achiziționeze C.E.C. vor face investiții în infrastructură și pentru pregătirea personalului astfel încât să se obțină creșterea bazei de clienți până la o cota de piață de 20%.
Cea mai bună alegere a Guvernului român ar fi accelerarea procesului de privatizare, astfel încât banca să nu mai piardă cota de piața sau să înregistreze pierderi în urma reducerii dobânzilor la titlurile de stat și la depozitele la banca centrală.
C.E.C., reorganizat pentru privatizare
Guvernul a aprobat unele măsuri de reorganizare a Casei de Economii și Consemnațiuni în vederea privatizării. Strategia de privatizare a C.E.C., proces care va fi lansat în lunile iunie-iulie, va fi elaborata de Ministerul Finanțelor Publice și va fi aprobată de Guvern, potrivit ordonanței de urgență adoptate de Executiv. Actul normativ stabilește ca persoanele fizice sau juridice care acționează direct sau indirect nu vor putea cumpăra un pachet de acțiuni mai mare de 20 la sută din capitalul social total al C.E.C.. Excepție fac, potrivit actului normativ, instituțiile financiar bancare de reputație internaționala. Ordonanța de urgență introduce reglementări în măsură să elimine diferențierile care existau între C.E.C. și celelalte bănci.
Scopul actului normativ este să garanteze privatizarea transparentă a instituțiilor bancare, astfel încât potențialii investitori să poată cunoaște în detaliu situația băncii. Astfel, începând cu l ianuarie 2006, operațiunile derulate în prezent exclusiv de C.E.C. vor putea fi efectuate de orice bancă autorizată sau de Trezoreria Statului. Totodată, actul normativ adoptat de Cabinetul Tăriceanu stabilește ca C.E.C. să participe, după privatizare, la Fondul de garantare a depozitelor bancare prin plata unei contribuții anuale. Urmare a acestei contribuții, începând cu data vânzării pachetului majoritar de acțiuni, depozitele persoanelor fizice la C.E.C. vor fi garantate de Fondul de garantare a depozitelor bancare. Diferențierile dintre C.E.C. si celelalte bănci, eliminate prin aceasta ordonanță, au fost decise ca urmare a raportului de evaluare a băncii realizat de consultantul pentru privatizare J.P. Morgan.
La data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, capitalul social al C.E.C. este de 1.497 miliarde lei, împărțit în 1.497.000 acțiuni nominative, cu o valoare nominala de 1.000.000 lei/acțiune. Pana la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor C.E.C. S.A., acțiunile aparțin în totalitate statului român, care își exercită drepturile și își asuma obligațiile prin Ministerul Finanțelor. Prin derogare de la legislația în vigoare – Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale – C.E.C. va putea să-și desfășoare activitatea cu orice număr de acționari, de la data vânzării pachetului majoritar de acțiuni și până la înstrăinarea de către stat a acțiunilor sale. Privatizarea C.E.C. în condiții transparente este un obiectiv al programului Cabinetului Tăriceanu și unul dintre punctele incluse în programul convenit cu F.M.I..
Din cauza prăbușirii dobânzilor oferite de Banca Națională la depozitele atrase, dar și a reducerii bonificațiilor acordate de Ministerul Finanțelor la titlurile de stat, C.E.C. a încheiat primul trimestru din acest an cu pierderi de mai multe miliarde de lei, în condițiile în care 85% din activele băncii sunt constituite din astfel de plasamente. C.E.C. este în prezent deținută în întregime de stat, prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice (M.F.P.), și are un statut care-i conferă o poziție aparte în sistemul bancar autohton.
Depozitele constituite de populație au garanția totală a statului, pe de-o parte, iar pe de altă parte, finanțările acordate sunt destinate exclusiv persoanelor fizice și întreprinderilor mici și mijlocii. În perspectiva privatizării, M.F.P. a elaborat un proiect de ordonanță pentru modificarea statutului CEC. Potrivit președintelui instituției, actul normativ va permite C.E.C. să efectueze toate operațiunile specifice băncilor comerciale. Garanția totală a statului pentru depozitele constituite de populație va fi menținută numai până în momentul privatizării. „În același timp, operațiunile pentru care C.E.C. avea exclusivitate vor putea fi efectuate de orice bancă comercială sau de către Trezoreria Statului". Acesta este cazul consemnațiunilor, cărora le vor lua locul conturile escrow.
Deși autoritățile și-au anunțat în repetate rânduri intenția de a vinde participația statului la C.E.C., strategia de privatizare are lacune serioase. Până în acest moment nu a fost încă anunțat un calendar limpede al procesului de vânzare a băncii, iar componența comisiei care să ducă la final acest proces a fost modificată recent, deși ministrul finanțelor, Ionuț Popescu, a susținut de la începutul mandatului său ideea de a menține aceeași echipă numită pentru BCR și la vânzarea C.E.C.. Ambele bănci vor fi vândute, dar nici astăzi nu se știe care dintre ele va intra prima în procedurile de privatizare. Daca A.V.A.S., instituția care reprezintă statul în acționariatul B.C.R., a anunțat demararea procedurilor specifice pentru vânzarea acestei bănci, în privința C.E.C. ministrul finanțelor abia a modificat structura comisiei de privatizare, fără a face vreun anunț referitor la procedurile care urmează. De altfel, la C.E.C. nu a fost încă adoptata nici strategia de privatizare și nici nu se știe dacă vânzarea pachetului majoritar înseamnă înstrăinarea a 51% din acțiuni sau a unei cote mai mari.
CAPITOLUL II
ROLUL SI IMPORTANȚA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
2.1.Delimitări și structuri privind imobilizările
2.1.1.Definirea imobilizărilor
Capitalul aflat la dispoziția agenților economici și care, privit din punctul de vedere al provenienței lui, constituie pasivul patrimonial, este investit în diferite forme concret funcționale (bunuri și valori) ce alcătuiesc activul patrimonial.
Având în vedere durata de imobilizare sau viteza lor de rotație, activele patrimoniului sunt structurate în:
active imobilizate;
active circulante.
Activele imobilizate (imobilizările, active fixe, valori imobilizate, capital fix) se concretizează din punct de vedere material în: mașini, utilaje, instalații, mijloace de transport, clădiri, etc. și formează baza tehnică a întreprinderii față de care desfășurarea activității n-ar putea fi posibilă.
Activele imobilizate sunt definite de normele legale ca reprezentând bunurile și valorile destinate să servească o perioada îndelungată în activitatea unității patrimoniale și care nu se consuma la prima utilizare. Deci, sunt acele bunuri care participă la mai multe cicluri de exploatare și își transmit treptat valoarea asupra noilor produse obținute.
În raport de forma pe care o îmbracă și destinația pe care o capătă, activele imobilizate se diferențiază în:
Imobilizări necorporale sau intangibile cuprind activele identificabile nemonetare, fără suport material și deținut pentru utilizarea în procesul de producție sau furnizare de bunuri sau sarcinii, pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative. În cazul imobilizărilor necorporale se cuprind:
a) cheltuieli de constituire reprezintă cheltuieli ocazionate de înființarea sau modificarea activității unității patrimoniale, cum sunt taxe și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli de prospectarea pieței și de publicitate, precum și alte cheltuieli de această natură, legate de înființarea și extinderea activității persoanei juridice; ele se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani.
b) cheltuieli de dezvoltare , nu și cheltuielile de cercetare care sunt tratate în categoria costurilor perioadei. Cheltuielile de dezvoltare includ cheltuielile privind aplicarea rezultatelor cercetării sau altor cunoștințe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătățite substanțial, înaintea stabilirii producției de serie sau utilizării; sunt prevăzute să fie amortizate în maxim 5 ani.
c) cheltuielile aferente achiziționării de brevete, drepturi de autor, licențe, mărci de comerț sau fabrica și alte valori similare se recuperează prin intermediul deducerilor de amortizare liniara pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.
fondul comercial reprezintă diferent dintre costul de achiziție și valoare justă, la data tranzacției, a părții din activele nete achiziționate de către persoana juridică.
e) alte imobilizări necorporale în cadrul cărora se înregistrează programele informatice create de unitate sau achiziționate de la terți, pentru necesitățile proprii de utilizare, precum și alte imobilizări necorporale.
Imobilizările financiare delimitează investițiile financiare pe termen lung (valori financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor societăți) sub forma de titluri de participare, alte titluri imobilizate și creanțe imobilizate, cuprind:
titluri de participare reprezintă drepturile sub formă de acțiuni și alte titluri cu venit variabil deținute de o societate în capitalul altor societăți comerciale, a căror deținere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă acesteia.
interesele de participare reprezintă drepturi deținute în capitalul unei societăți comerciale. Interesele de participare sunt deținute pe termen lung în scopul garantării contribuției la activitatea persoanei juridice respective.
creanțele imobilizate cuprind următoarele categorii: creanțele legate de participații, respectiv titlurile de participare și interesele de participare, împrumuturi acordate pe termen lung, acțiuni proprii deținute pe termen lung și alte creanțe imobilizate.
creanțele legate de participații reprezintă acele creanțe ale persoanei juridice rezultate din acordarea de împrumuturi societăților la care deține titluri de participare.
împrumuturile pe termen lung delimitează sumele acordate terților în baza unor contracte pentru care unitatea percepe dobânzi.
acțiunile proprii sunt clasificate ca active imobilizate în funcție de intenția societății cu privire la durata de deținere de peste un an, stabilită cu ocazia achiziției sau reclasării.
alte creanțe imobilzate cuprind garanțiile, depozitele și cauțiunile depuse de unitate la terți.
Imobilizările corporale, denumite și imobilizări materiale sau active fixe tangibile sunt reprezentate de bunurile materiale deținute de un agent economic pentru a fi utilizate o perioadă mai îndelungată în producția de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriate terților, fie pentru desfășurarea activității administrative Ele dețin ponderea cea mai importanta în structura activelor fixe ale unui agent economic și caracterizează capacitatea tehnică a acestuia.
Structura noului plan contabil general delimitează în cadrul imobilizărilor corporale două structuri distincte, și anume: terenurile și mijloacele fixe.
2.1.2.Structura imobilizărilor corporale
Terenurile
Elementul de terenuri se referă la terenurile propriu-zise, dar și la amenajările de terenuri și racordarea lor la sisteme de alimentare cu energie, împrejurimile, lucrări de acces. In contabilitatea analitica, terenurile pot fi evidențiate pe următoarele grupe: terenuri agricole și silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții și altele.
Terenurile nu se pot deprecia ireversibil și, ca atare, nu pot fi amortizate. O eventuală depreciere temporară este înregistrată prin sistemul provizioanelor. In schimb, investițiile legate de amenajarea terenurilor (lacuri, bălti, iazuri) sunt supuse amortizării. De asemenea terenurile în funcție de natura zăcămintelor sunt supuse și ele amortizării.
Mijloacele fixe
Mijloacele fixe reprezintă bunurile sub forma de echipamente și utilaje aflate în sfera de producție, comercializării și prestărilor de servicii, care au un rol hotărâtor în activitate unui agent economic, acționând în cea mai mare parte asupra obiectelor muncii pentru a le transforma în produse, lucrări sau servicii destinate pieței sau nevoilor proprii.
Ele au o serie de caracteristici care le deosebește de celelalte valori materiale aflate în patrimoniul întreprinderii, și anume:
au o valoare însemnată și o durată de folosire îndelungată;
participă la mai multe cicluri de exploatare;
nu-și schimbă forma inițiala în timpul utilizării și își transmit treptat valoarea asupra bunurilor nou create, lucrărilor executate și serviciilor prestate.
Sunt considerate mijloace fixe ca obiecte de evidență potrivit normelor legale, obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile acestuia, ce se utilizează ca atare sau îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
1) are o valoare de intrare mai mare de 15.000.000 lei (prin hotărâri ale Guvernului României, această valoare poate fi modificată în funcție de evoluția prețurilor în economie).
2) are o durată normală de utilizare mai mare de un an. De asemenea, sunt considerate mijloace fixe supuse amortizării:
a) investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune sau alte asemenea;
b) mijloace fixe puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca imobilizare corporală; acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c) investițiile efectuate pentru descoperirea în vederea valorificării de substanțe minerale utile, precum și pentru lucrările de deschidere și pregătire a extracției în subteran și la suprafață;
d) investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;
e) investițiile efectuate din surse proprii, concretizate în bunuri noi, de natura celor aparținând domeniului public, precum și în dezvoltări și modernizări ale bunurilor aflate în proprietatea publică;
f) amenajările de terenuri.
Nu sunt considerate mijloace fixe, potrivit prevederilor legale, următoarele:
a) motoarele, aparatele și alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparațiilor de orice fel sau în vederea efectuării unor mici modernizări în cadrul reparațiilor capitale;
b) sculele, instrumentele și dispozitivele speciale care se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea anumitor comenzi, indiferent de valoarea și durata lor de funcționare normală;
c)construcțiile și instalațiile provizorii executate din fondul de investiții;
d)animalele care nu au îndeplinit condițiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale la îngrășat, pasările și coloniile de albine;
e) pădurile;
f) investițiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara perimetrelor de exploatare, precum și cele pentru foraj executate pentru exploatări, prospecțiuni geologice, foraje pentru alimentarea cu apă care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz-capul unor zăcăminte de țiței, precum și sondele de cercetare geologică care au pus in evidență acumulări de hidrocarburi din care motive geologo- tehnice și economico- obiective nu pot fi exploatate;
g) prototipurile, atât timp cât servesc ca model, la executarea producției de serie, inclusiv seria zero sau sunt supuse încercărilor în vederea omologării la producător;
h) echipamentul de protecție și de lucru, îmbrăcămintea specială, precum și accesoriile de pat, indiferent de valoarea și durata lor de utilizare.
Imobilizările corporale care fac obiectul deprecierilor sunt supuse corecțiilor de valoare care iau forma de amortisment (în situația deprecierilor ireversibile), fie a provizioanelor pentru depreciere.
Ca tehnică, imobilizărilor amortizate integral rămân înscrise in bilanț la valoarea de intrare atât timp cât ele există în patrimoniul societăților. Imobilizările corporale înscrise în bilanț se referă numai la drepturi asupra cărora unitatea este proprietară. De asemene, investițiile efectuate la mijloacele fixe concesionate luate în chirie sau locație de gestiune se înregistrează în contabilitatea unității care le-a efectuat, urmând ca la expirarea contractului respectiv, valoarea investițiilor efectuate să fie scăzute din contabilitatea unității care le-a efectuat și să se înregistreze în contabilitatea unității căreia i-au fost restituite, cu valoarea lor , majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate.
Clasificarea mijloacelor fixe oferă posibilitatea ordonării și studierii multitudinii și diversității lor. Ea asigură evidențierea corectă a tuturor aspectelor tehnico economice privind existența, utilizarea, mișcarea și deprecierea acestora.
Mijloacele fixe se pot clasifica după mai multe criterii, fiecare având rațiunile sale:
a) din punct de vedere al domeniului în care se utilizează, mijloacele fixe se clasifica în:
mijloace de producție – care participă direct sau indirect la procesul de producție sau exploatare;
mijloace fixe de comercializare;
mijloace fixe (utilizate)cu destinație socială.
b) după structură, respectiv natura și particularitățile tehnico-constructive, mijloacele fixe se grupează in 3 categorii:
construcții;
instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații;
mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale.
c) după aparența lor, mijloacele fixe se împart în:
mijloace fixe proprietate a unității patrimoniale – înscrise în inventarul acesteia și care fac parte din patrimoniul ei, valoarea lor fiind oglindită în bilanț;
mijloace fixe în folosință temporară, locație de gestiune, concesiune, pentru care evidența se organizează separat de cele proprii.
d) după gradul și modul de participare în procesul de producție, mijloacele fixe se împart în doua categorii:
mijloace fixe care acționează asupra obiectelor muncii;
mijloace fixe care creează condițiile materiale ale muncii.
Această clasificare stă la baza delimitării mijloacelor fixe ca obiecte de evidență, la elaborarea catalogului duratelor de servicii normale și a normelor de amortizare. Clasificarea prezintă importanța în vederea mișcării și deprecierii mijloacelor fixe, care se contabilizează pe categorii de mijloace fixe.
Pentru delimitarea uniformă a obiectelor de evidenta de către toți agenții economici, s-a instituit o clasificare unitară a mijloacelor fixe la nivelul economiei naționale și care stabilește clasificația și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, sub forma unui catalog.
Clasificarea este concepută aplicând sistemul zecimal de codificare.
A doua treaptă sintetizată în cadrul fiecărei categorii (grupe) mijloacele fixe după ramura de activitate, structura constructiva sau după destinația funcțională. Treptele 3-5 dezvoltă gruparea în funcție de caracteristicile tehnico-productive, astfel încât, pe ultima treaptă, se regăsesc mijloacele fixe omogene din punct de vedere al destinației și al duratei medii de serviciu.
Din cifrele treptelor se formează codul fiecărui mijloc fix. Pentru unele mijloace fixe imobile și mobile care pot fi folosite în condiții speciale, s-au stabilit durate normale de utilizare diferențiate (de exemplu, pentru clădiri și construcții speciale) s-au prevăzut două condiții speciale:
mediu normal;
mediu agresiv;
-procese tehnologice cu umiditate foarte mare, de peste 75%;
-procese tehnologice cu grad accentuat de coroziune;
-procese tehnologice bazate pe folosirea temperaturilor înalte (oțelării, turnătorii).
Îndeplinirea cumulativă a celor doua criterii, respectiv durata de utilizare mai mare de un an și o limită valorică stabilită de lege stă la baza delimitării bunurilor corporale în imobilizări sau stocuri. Această diferențiere poate apare în următoarele situații:
bunurile tangibile, de regulă mijloacele de muncă, care nu îndeplinesc cumulativ condițiile de durata și valoare, sunt considerate bunuri de mică valoare sau de durată scurtă și sunt incluse în categoria stocurilor sub denumirea de obiecte de inventar;
trecerea unui bun (utilaj de exemplu) din stocul unei întreprinderi care produce sau comercializează astfel de bunuri în folosința proprie, presupune trecerea bunului respectiv din categoria stocurilor (active circulante) în categoria imobilizărilor corporale (active imobilizante).
2.2. Importanța imobilizărilor corporale în activitatea firmei
In economia unității patrimoniale, mijloacele de producție, de natura „imobilizărilor corporale” sau a „capitalului permanent” ocupă un loc important fiind acea componentă a patrimoniului, care definește capacitatea tehnică de producție sau potențialul de a crea venituri, în concordanță cu obiectul de activitate.
Suportul tehnic-material caracteristic desfășurării activității agențiilor cu profil de producție, dar în prezent într-o proporție sau alta și în celelalte sectoare ale economiei, o constituie mijloacele sau activele imobilizate.
Acestea sunt elemente destinate a servi de o manieră durabilă, realizarea obiectului regiei sau societății, într-o accepțiune care să țină seama de existența celor două categorii de imobilizări: profesionale (de exploatare) adică cele care sunt utilizate în unitate, pentru producerea de bunuri sau servicii ori pentru administrație și neprofesionale (în afara exploatării) adică cele din dotarea activităților sociale, sportive, culturale, etc. ale unității. Distincția imobilizărilor în profesionale și neprofesionale este utilă pentru fundamentarea necesarului de fond de rulment aferent activității de exploatare și în afara exploatării.
In concluzie, importanța activelor imobilizate corporale (imobilizări materiale, active fixe tangibile) în activitatea firmei rezultă din proprietatea acestora de a fi utilizate o perioadă îndelungată în producția de bunuri ori prestarea de servicii. De asemenea, ele pot avea ca destinație și închirierea la terți sau susținerea activității administrative proprii. Ele dețin ponderea cea mai mare în totalul activelor imobilizate la nivelul unităților.
2.3. Evaluarea imobilizărilor corporale
Înregistrarea operațiunilor economice care au loc în unitățile patrimoniale se face folosindu-se exprimarea bănească (valorică) deci evaluarea.
Evaluarea este definită în majoritatea dicționarelor ca fiind operațiunea de a aprecia, de a stabili valoarea, prețul, numărul, a calcula, a scotoci etc.
Reevaluarea înseamnă a evalua din nou, o repetare a acțiunii de evaluare. In practica economică, reevaluarea are în vedere, de regulă, aducerea valorii la prețul zilei.
Prin urmare între evaluare și reevaluare nu există deosebiri de esență, ci vizează momente diferite ale existenței elementelor care fac obiectul acestor operațiuni.
Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilității care constă în cuantificarea și exprimarea valorică, în etalon bănesc a existentei, mișcării și transformării patrimoniului economic pentru a reflecta în contabilitate. Fără evaluare nu se poate realiza contabilitatea unităților patrimoniale.
Contabilitatea folosește evaluarea atât pentru înregistrarea curentă a operației economice cât și pentru centralizarea și generalizarea datelor sale informaționale. Conținutul evaluării constă în înmulțirea elementelor patrimoniale supuse evaluării exprimate cantitativ, cu elemente bănești concretizate în prețuri, tarife și costuri.
Evaluarea curentă a mișcărilor patrimoniale consumate în documente și necesare prin inventarierea la anumite termene (obligatoriu in bilanț), în condițiile liberalizării, dar și fluctuării prețurilor, are drept obiectiv „stabilirea adevărului”.
2.3.1.Evaluarea curentă
2.3.1.1. Evaluarea la data intrării
Bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoarea contabilă, care se stabilește astfel:
bunurile reprezentând aport la capitalul social sau obținute cu titlu gratuit la valoarea de utilitate, în funcție de prețul pieței, utilitatea, starea și amplasarea acestora;
bunurile procurate cu titlu oneros, la valoarea de achiziție denumită cost de achiziție;
bunurile produse în unitatea patrimonială, la costul de producție.
Costul de achiziție a unui bun este egal cu prețul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare și alte cheltuieli, accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau în gestiune a bunului respectiv.
Costul de producție pentru imobilizările construite sau produse de întreprindere cuprinde : costul de achiziție a materiilor prime și materialelor consumate, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție determinate rațional ca fiind legate de fabricația acestora.
Cheltuielile generale de administrare, cheltuielile de desfacere și cele financiare, de regulă, nu se includ în costurile de producție. In costurile de producție pot fi incluse și dobânzile la creditele bancare contractate pentru producția cu ciclu lung de fabricație, aferent perioadei.
Valoarea de utilitate pentru imobilizările aduse ca aport, obținute cu titlu gratuit sau prin donație este stabilită în funcție de prețul pieței, utilitate, prin comparație cu valoarea unor imobilizări cu caracteristici tehnice similare sau apropriate, starea și amploarea acestora, etc.
2.3.1.2. Evaluarea la data ieșirii
Imobilizările corporale se evaluează și se scad din gestiune la valoarea de intrare.
Ieșirea unei imobilizări din patrimoniu poate fi datorată mai multor cauze:
scoaterea din folosință la expirarea duratei de utilizare sau înainte de acest termen;
constatarea unui minus în gestiune la inventariere;
scoaterea din folosința ca urmare a unor situații de forță majoră (distrugere generată de cataclisme naturale, incendii, etc.);
vânzarea activelor imobilizate;
cedarea cu titlu gratuit sub forma unor donații sau subvenții;
alte cauze care determina ieșirea activelor imobilizate din patrimoniu.
In cazul ieșirii prin vânzare, creanța asupra terțului este înregistrată la preț de vânzare. Valoarea neamortizată a unui bun cedat generează o cheltuială excepțională privind operațiile de capital. In cazul ieșirilor de imobilizări amortizabile, se calculează amortizarea și pentru perioada scursă între începutul exercițiului și data efectivă când are loc constatarea ieșirii din acel exercițiu.
Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimonială trebuie sa fie aceleași pe tot parcursul exercițiului, precum și de la un exercițiu la altul. In anumite cazuri prevăzute de dispozițiile legale, unitatea patrimonială poate schimba metodele de evaluare, făcând în acest sens mențiuni în anexa la bilanț, inclusiv influența asupra situației patrimoniale și financiare, precum și a rezultatului exercițiului.
În concluzie, prin operațiunea de evaluare trebuie să se aducă unele corective elementelor cuprinse în bilanțul contabil. Aceste corective trebuie făcute în raport cu valoarea patrimonială de moment a fiecărui element, cu capacitatea potențială de a produce profit și cu gradul (probabilitatea) de valorificare a acesteia.
2.3.2. Evaluarea periodică
2.3.2.1. Evaluarea cu ocazia inventarierii
Evaluarea activelor imobilizate se face la valoarea actuală sau de utilitatea fiecărui element, denumită valoarea de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului și prețul pieței.
Pentru imobilizările corporale, amortizabile – valorile obținute la inventar – trebuie să se țină seama de amortizarea calculată, în sensul deducerii acesteia, valoarea de inventar fiind dată de valoarea netă contabilă rezultată din planul de amortizare, exceptând situațiile în care valoarea actuală este considerată ca fiind inferioară valorii nete contabile.
In principiu, nu sunt admise compensările între minusurile și plusurile de valoare aferente obiectelor aparținând aceleiași categorii.
Valoarea actuala poate fi determinată și prin reevaluarea activelor imobilizate care se desfășoară, de regulă, în baza prevederilor unor dispoziții legale. Pot fi reevaluate totalitatea activelor corporale sau numai o anumită categorie.
Estimarea imobilizărilor la inventar în vederea determinării valorii lor actuale se face ținând cont și de situația unității din acel moment care, de regulă, constă în aplicarea principiului continuității activității, în caz contrar trebuie să se aibă în vedere valoarea lichidativă a unității.
2.3.2.2. Evaluarea la închiderea exercițiului
Elementele patrimoniale se evaluează si se reflecta in bilanțul contabil la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii (valoarea de utilitate actuala).
In acest scop, valoarea de intrare sau contabila se compara cu valoarea de utilitate stabilita in urma inventarierii:
diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se înregistrează in contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea de intrare;
diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoare de intrare a imobilizărilor corporale se înregistrează in contabilitatea pe seama amortizării, in cazul când este ireversibila sau se constituie un provizion, atunci când deprecierea este reversibila, valoarea acestor elemente menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
Activele imobilizate rămân înregistrate in contabilitatea curenta la valoarea lor de intrare (valoare contabila) iar in bilanțul contabil sunt evidențiate la valoarea neta contabila, acesta fiind valoarea contabila diminuata cu mărimea amortizării sau provizioanelor constatate.
2.4. Reevaluarea imobilizărilor corporale
Reevaluarea activelor si pasivelor unităților patrimoniale se efectuează potrivit reglementarilor in vigoare. Reevaluarea activelor fixe consta in operațiunea de stabilire a valorii actuale a fiecărui mijloc fix existent in patrimoniu agenților economici in funcție de utilitatea, prețul si gradul de uzura al acestora. Reevaluarea mijloacelor fixe presupune, deci modificarea valorii de intrare a elementelor patrimoniale aceasta fiind substituita cu valoarea lor actuala.
Excedentul de valoare rezultat din reevaluarea mijloacelor fixe în condițiile unei economii hiperinflaționiste, este delimitat ca o structură distinctă a capitalurilor proprii, fiind denumită și ”diferențe din reevaluare”, care se transferă la rezerve sau capital social, potrivit normelor legale, pe măsura amortizării sau realizării activelor reevaluate.
Frecventa reevaluărilor depinde de evoluția valorii juste a terenurilor si mijloacelor fixe in cauza. In cazul in care valoarea justa a unui activ reevaluat diferă semnificativ de valoarea contabila, atunci este necesara o noua reevaluare. Unele terenuri si mijloace fixe pot suferi modificări semnificative si fluctuante ale valorii juste, necesitând, prin urmare, reevaluări anuale. Pentru terenurile si mijloacele fixe ale căror valoare justa nu suferă modificări semnificative juste, nu este necesar sa se facă reevaluări. Pentru acestea reevaluările făcute la 3-5 ani pot fi mai adecvate.
La reevaluarea unui teren sau mijloc fix, orice amortizare cumulata la data reevaluării este:
fie recalculata proporțional cu schimbarea in valoare contabila bruta a activului, astfel încât valoarea contabila a activului, după reevaluare, sa fie egala cu valoarea sa reevaluata. Aceasta metoda este folosita in cazul in care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de înlocuire, mai puțin amortizarea corespunzătoare;
fie eliminata din valoarea contabila bruta a activului si valoarea neta recalculata la valoarea reevaluata a activului. Aceasta metoda este folosita pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piața.
O clasa de terenuri si mijloace fixe este o grupare de active de aceeași natura si cu utilizări similare, aflate in exploatarea unei întreprinderi.
Elementele dintr-o clasa de terenuri si mijloace fixe sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situațiile financiare a unor valori care sunt o combinație de costuri si valori calculate la dare diferite. Cu toate acestea, o anumita clasa de active poate fi reevaluata permanent, daca aceasta reevaluare se poate realiza in timp scurt si daca aceste reevaluări pot fi mereu actualizate.
CAPITOLUL III
AMORTIZARE IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
3.1. Concepții si delimitări
Desfășurarea activității unei unități necesită între altele existența unor instrumente, mijloace sau unelte de muncă, parte integrantă a aparatului de producție și a patrimoniului cunoscute sub denumirea de imobilizări, active fixe, mijloace, capitaluri sau fonduri fixe. Ele formează baza tehnică (capitalul tehnic) a întreprinderii.
Utilizate în procesul de exploatare curentă (producție, comerț, prestării servicii, etc.), imobilizările de natura mijloacelor fixe aflate în proprietatea agenților economici inclusiv investițiile ”atașate” terenurilor, își pierd o parte din valoarea lor de întrebuințare și în mod corespunzător din valoarea lor. Această pierdere eșalonată pe care o suporta mijloacele fixe în funcțiune este cunoscută generic sub denumirea de „uzura”, a cărei expresie valorică se include în cheltuielile de exploatare, sub forma de amortizare, spre a fi reconstituită valoarea mijloacelor amortizabile, în mod treptat, eșalonat, dar sigur din veniturile dobândite.
Amortizare reprezintă deci, cantitatea (rata anuală) din valoarea de intrare a mijloacelor fixe corespunzătoare deprecierii ireversibile și care se recuperează prin includerea pe cheltuielile fiecărui exercițiu.
În literatura de specialitate franceză, prin amortizare se înțelege: deprecierea ireversibilă a scăderii valorii imobilizărilor datorită uzurii, trecerii timpului, progresului tehnic sau altor cauze.
Merită a fi amintite măcar câteva definiții ale amortizării date de economiștii români din perioada interbelică:
„Prin amortisment se înțelege, în genere, câtimea cu cât se micșorează valoarea unei investiții”.
„Amortismentul constituie afirmarea unei pierderi corespunzătoare unei reduceri a valorilor imobilizate, reducerea provenind din deprecierea iminentă din cauza uzurii, a progresului industrial sau din instabilitatea întreprinderii”.
„Amortismentul se numește suma care reprezintă uzarea, demolarea, deteriorarea, diminuarea substanței sau deprecierea provenită din rea conjunctură, nesiguranța întreprinderii sau progresului tehnic, a unui element din activ și care urmează a fi suportat de rezultatul exercițiului sau în industrie de produsul fabricat”.
Când vorbim de amortizare trebuie să avem în vedere care sunt cauzele sub influenta cărora un capital corporal își pierde valoarea intrinsecă.
Literatura de specialitate are în vedere următorii factori:
uzura fizică, generată de folosirea și funcționarea mecanică, tehnică, etc.; ea constituie baza materiala a pierderii valorii activelor fixe, fiind determinată de întrebuințare, acțiunea unor factori naturali și de scurgerea timpului;
uzura morală ca urmare a evoluției rapide a tehnicii, apariției de noi mașini, instalații cu performante deosebite, precizie în funcționare, eficiență;
în relația cu timpul și tehnologia de producție evoluează, îmbătrânește și chiar dispare.
Se observă că factorii menționați acționează toți într-o singură direcție, respectiv scurtarea duratei de viață, îndeosebi economică a activelor imobilizate. Pornind de la aceste considerente, protecția împotriva riscului deprecierii dar și necesitatea reflectării prin bilanț a reabilitaților, impune ca fiecare agent economic să-și organizeze recuperarea deprecierii în procesul exploatării pe baza unui program științific, numit „Plan de amortizare”.
Din cele enumerate mai sus, rezultă că amortizarea implică două aspecte: economic și financiar.
Din punct de vedere economic, amortizarea reprezintă procesul de repartizare a valorii de intrare a imobilizării asupra întregii sale durate de utilizare. În această accepție, amortizarea reprezintă o cheltuială a exercițiului ce corespunde consumației unei părți din valoarea imobilizată.
Sub aspect financiar, prin recuperarea amortizării la încasarea prețului bunurilor și serviciilor oferite, se constituie fondurile necesare pentru a înlocui imobilizările depreciate, fie pentru a realiza noi investiții.
Amortismentul are un statut juridic, fiscal.
Amortizarea este o obligație ce decurge din principiul prudenței.
Agentul economic care nu amortizează, supraestimează activul și rezultatul său.
Obligația de a amortiza este relevată de dreptul financiar care consideră lipsa amortismentului ca un delict, iar dreptul fiscal impune sub pedeapsa cu amendă un amortisment minim.
Evaluarea deprecierii ireversibile este dificilă deoarece se evaluează o pierdere viitoare pentru fiecare bun care depinde de factori interni cum sunt ritmul de utilizare și modul de întreținere și factori externi: progresul tehnic.
Potrivit dispozițiilor legale, capitalul angajat supus amortizării este reflectat în patrimoniul agenților prin bunurile și valorile destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an și care nu se consumă la prima utilizare și este reprezentat în țara noastră de:
terenuri, inclusiv investițiile pentru amenajarea acestora;
mijloacele fixe.
Amortizare reprezintă procesul de alocare rațională și sistematică a costului unei imobilizări de-a lungul duratei sale utile de viață pentru a realiza conectarea cheltuielilor la venituri. Valoarea contabilă netă (costul de achiziție mai puțin amortizarea acumulată) a activelor imobilizate amortizabile se va diminua ireversibil prin efectul trecerii timpului, al utilizării, al diminuării potențialului productiv.
În contabilitate prezintă interes următoarele trei concepții privind amortizarea:
amortizarea ca proces de corecție a valorii imobilizărilor.
Amortizarea este constatarea contabilă a pierderii de valoare suferită de către activele imobilizate ca urmare a deprecierii în timp (uzurii fizice și morale);
amortizarea ca proces de transfer sau de repartizare a costurilor imobilizărilor asupra cheltuielilor exercițiului. Transferul se face pe perioada economică de utilizare a activului amortizabil;
amortizarea ca sursă de finanțare a reînnoirii imobilizărilor. Are ca scop conservarea în unitate a resurselor generate de activitatea acesteia necesare reconstituirii imobilizărilor.
Durata amortizării – reprezintă durata în ani sau în unități de producție folosită pentru alocarea în timp a valorii amortizabile. Durata de amortizare trebuie tratată ca o mărime economica în baza căreia se asigură o alocare rațională a valorii amortizabile a activului, se pot observa următoarele:
durata normală de folosire a imobilizării corporale
durata utilă de viață – reprezintă perioada pe parcursul căreia se estimează că unitatea va utiliza activul supus amortizării și numărul unităților produse ce se estimează ca vor fi obținute de unitate prin folosirea activului respectiv.
Metodele ce se pot folosi pentru gestiunea duratelor de amortizare sunt:
metoda descentralizării conform căreia stabilirea duratelor de amortizare este o problemă de gestiune aflată în competența unității (duratele se stabilesc prin raționament profesional);
metoda centralizată conform căreia duratele de amortizare sunt stabilite în mod centralizat conform prevederilor legale.
Valoarea amortizabilă este egală după caz cu:
diferența dintre valoarea contabilă inițială și valoarea reziduală;
diferența dintre valoarea reevaluată și valoarea reziduală.
„Valoarea reziduală” este valoarea netă pe care societatea se așteaptă să o primească pentru un activ la sfârșitul duratei utile de viață a acestuia după scăderea costurilor prognozate de ieșire (vânzare).
3.2. Metode de amortizare
Potrivit normelor legale unitățile patrimoniale care desfășoară activități cu caracter economic amortizează mijlocele fixe utilizând una din următoarele metode de amortizare:
liniară;
degresivă;
accelerată.
3.2.1. Amortizarea liniară
Amortizarea liniară se realizează prin includerea uniformă în cheltuieli de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani și a duratei normale de utilizare a mijlocului fix, în zile și ani.
Acesta este sistemul de amortisment de „drept comun”, adică metoda fiscală normală, prin care imobilizările pot fi amortizate legal.
Metoda amortizării liniare presupune calcularea amortizării pe an (A), denumită si anuitatea amortizării sau dotație, prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijlocului fix.
Amortizare anuală = Valoarea contabilă x Rata anuală a amortizării
(anuitatea amortizării) de intrare (cota medie anuala de amortizare)
Rata anuală a amortizării = 100 .
Durata normală de utilizare
Prima anuitate este redusă proporțional cu timpul de utilizare efectivă (în zile), iar ultima este stabilită astfel încât totalul amortizării sa fie egal cu valoarea de origine.
Amortizarea liniară este clasică, tradițională și simplă, fiind cea mai folosită datorită uniformității cheltuielilor exercițiului și a costurilor în timp. Prezintă avantajul că atenuează puternic tendința de eludare a fiscalității și se aplică cu succes în cazul imobilizărilor „clasice” (clădiri, animale, plantații, etc.), dar pentru elementele de „efervescență” ale progresului tehnic nu ține seama de nimic, respectiv de uzura morală. Cu toate acestea, sistemul liniar a constituit baza dezvoltării celorlalte criterii de amortizare.
În ceea ce privește C.E.C. – S.M.B. ea continuă să-și amortizeze imobilizările corporale după metoda liniară, considerând ca aceasta constituie modalitatea cea mai bună, ținând cont de structura și gradul de uzură a mijloacelor fixe aflate în patrimoniul societății.
Un exemplu ar putea fi:
Societatea a achiziționat un utilaj la data de 05-08-2000, amortizarea calculată după metoda liniară, durata normală de funcționare este de 5 ani, la un preț de 17.000.000 lei.
calculul ratei amortizării liniare: t = 100/5 = 20%;
anuitatea pentru un serviciu complet:
a = 17.000.000 x (20/100) = 3.400.000 lei;
calculul primei anuități: a = 3.400.000 x (4/12) = 1.133.333,33 lei;
calculul ultimei anuități: a = 3.400.00 x (8/12) = 2.266.666,67 lei.
Tabel nr. 1
Planul de amortizare după sistem liniar
3.2.2. Amortizarea degresivă
Sistemul de amortizare degresiv în comparație cu cel liniar presupune accelerarea procesului de amortizare în primii ani de la punerea în funcțiune și constă în multiplicarea cotelor de amortizare cu unul din coeficienți următori:
1,5 – dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 2 si 5 ani;
2 – dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între 5 si 10 ani;
2,5 – dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai mare de 10 ani.
Acești coeficienți sunt stabiliți prin lege.
Această metodă stă la baza amortizării degresive fiscale care funcționează în mai multe țări și poate fi considerată ca o tehnică de amortizare relativ recentă dacă avem în vedere extinderea sa în ultimele două decenii.
Amortizarea degresivă se aplică ca o consecință a sistemului legislativ și fiscal ce are drept scop de a incita la modernizarea aparatului productiv, deoarece gradul de depreciere a bunului este mai legat de cheltuiala cu amortizare constatată, care este mai accentuata în primii ani de funcționare; de asemenea cheltuielile cu întreținerea și reparațiile cresc odată cu învechirea bunurilor, ceea ce face ca tehnologia globală de exploatare reprezentată de amortizare și întreținere să se uniformizeze în timp, deoarece unei amortizări mai ridicate, i se asociază o cheltuială cu întreținerea mai scăzuta în primii ani de funcționare și invers, în perioada de „îmbătrânire” a bunului considerat.
Rata degresivă este egală cu produsul dintre rata liniară și un coeficient multiplicator care variază în funcție de durata de viață a bunului.
Într-o conjunctură inflaționistă sistemul de amortizare degresiv nu constituie un avantaj nejustificat, ci el este de fapt modul de amortizare care se leagă cel mai strâns de realitate.
Principiul de bază al amortizării degresive în prima variantă -AD1 fără influența uzurii morale constă în modul diferit de calculare a amortizării anuale față de regimul de amortizare liniară:
amortizarea anuală degresivă, pentru primul an de funcționare se calculează aplicând asupra valorii de intrare cota de amortizare degresivă corespunzătoare;
amortizarea anuală pentru anii următori se calculează prin aplicarea aceleiași cote de amortizare degresivă asupra valorii rămase de recuperat până în anul de funcționare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu /decât amortizarea anuală determinată prin raportul dintre valoarea rămasă de recuperat la numărul de ani de funcționare rămași.
Din acel an de funcționare și până la expirarea duratei de utilizare se trece la amortizarea liniară, iar amortizarea medie anuală liniară va fi obținută prin raportarea valorii rămase de recuperat la numărul de ani rămași.
Calcularea amortizării anuale, după metoda amortizării degresive în a doua variantă-AD2 reflectă și uzura morală care spre deosebire de prima variantă permite amortizarea valorii de intrare a mijloacelor fixe într-o perioada de timp mai mică decât durata normală de utilizare.
Calcularea amortizării medii anuale în regim degresiv în a doua variantă presupune determinarea duratei de utilizare aferente uzurii morale. Durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală se determină în funcție de perioada de utilizare în regim liniar și recalculată pe baza cotei medii anuale de amortizare degresivă, prin scăderea acesteia din durata normala de utilizare.
Mărimea duratelor de utilizare în regim de amortizare degresivă și în regim de amortizare liniară este influențată de efectul uzurii morale în sensul reducerii primei durate și majorării celei de a doua exprimate în ani. În această situație durata de amortizare degresivă în varianta a doua este mai mică decât varianta întâi, iar durata de utilizare cu amortizare liniară este mai mare în varianta a doua decât în varianta întâia.
Determinarea duratelor de amortizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, exprimată în ani, ia în considerare:
durata de utilizare a regimului liniar recalculată în funcție de cota medie de amortizare degresivă;
durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală, este egală cu diferența între durata normală de utilizare (în ani) și durata recalculată în funcție de cota medie anuală de amortizare degresivă (în ani).
Rezultă ca valoarea de intrare a mijlocului fix se amortizează integral în n – ani în regim de amortizare liniară, durata de amortizare degresivă (-n) ani – iar pentru x ani nu se mai calculează amortizarea.
Componentele de aprobare a utilizării regimului de amortizare degresivă revin Adunării Generale a Asociațiilor la societățile comerciale, respectiv Consiliului de Administrație la regiile autonome.
Un exemplu ar putea fi:
Se calculează amortizarea unui utilaj achiziționat 30-12-2000, cu o valoare de intrare de 30.000.000 lei și o durată normală de utilizare de 10 ani:
durata normală de utilizare = 10 ani.
cota anuală de amortizare (%) = 100/10 x 2 = 20%.
durata de utilizare aferentă regimului liniar, recalculată în funcție de cota medie anuală de amortizare degresivă = 100/20 = 5 ani.
durata de utilizare în cadrul căreia se realizează amortizarea integrală = 10 – 5 = 5 ani.
Din care în regim de amortizare degresivă = 5 – 5 = 0 ani
Din care în regim de amortizare liniară = 5 – 0 = 5 ani.
durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se calculează amortizare = 10 – 5 = 5 ani
Tabel nr. 2
Planul de amortizare degresivă în varianta AD2
3.2.3. Amortizarea accelerată
Amortizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcționare în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de pană la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.
Amortizările anuale pentru exercițiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar prin raportare la numărul de ani de utilizare rămași.
Un exemplu ar putea fi:
Se calculează amortizarea unui mijloc fix achiziționat de societate la 30-12-2000, după metoda accelerată a cărui durata de funcționare este de 6 ani și a costat 20.000.000 lei.
calculul amortizării accelerate pe 2001 = 20.000.000 x 50% = 10.000.000 lei
calculul ratei de amortizare liniară pe anii 2002-2006 = 100/5 = 20%.
Tabel nr. 3
Planul de amortizare după sistemul accelerat
3.2.4. Amortizarea în funcție de unitățile produse
Se utilizează în cadrul clădirilor și construcțiilor speciale ale minelor, salinelor cu extracție în soluție prin sonde, carierelor, exploatărilor la zi – pentru substanțe minerale solide, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor și care nu pot primi alte utilizări decât epuizarea rezervelor, precum și a investițiilor pentru decopertare.
Calculul amortizării se face pe unitate de produs în funcție de rezerva exploatabilă de substanța minerală utilă.
Formulele de calcul folosite sunt:
Az = Vr si A = Az x C
R
În care,
Az – reprezintă amortizarea în lei, pe 1000 tone de rezervă exploatabilă;
Vr – valoarea contabilă de intrare a mijloacele fixe intrate după 1-04-1992 și valoarea rămasă reevaluată a mijloacelor fixe aflate în funcțiune la 01-04 1992;
R – rezerva exploatabila de substanța minerala utila, in mii tone, existenta la începutul fiecărui exercițiu financiar;
A – amortizarea anuală;
C – extracția anuală de substanță minerală utilă, în mii tone.
Valoarea unui mijloc fix este de 15.000.000 lei, rezerva exploatabilă 10.000 mii tone, extracția anuală 500 mii tone,
Az = 15.000.000 x 1000 = 1.500.000 lei/1000 tone
10.000 mii tone
A = (1.500.000 x 500 mii tone) : 1.000 = 750.000 lei
În situația clădirilor și construcțiilor speciale ale unei incinte miniere care deservesc mai multe mine, precum și pentru clădirile și construcțiile speciale ale instituțiilor de reparare cu exploatare independentă de exploatările miniere pe care le deservesc, amortizarea anuală se calculează pe baza relațiilor,
Az = Vr .
R1 + R2 +…..+ Rn
A = Az x C1R1 + C2R2 +…..CnRn
În care, R1, R2,….Rn reprezintă rezerva exploatabilă a fiecărei mine deservită de incinta centrala respectiva iar C1R1, C2R2, …..CnRn extracția anuală de substanța minerală pe fiecare mină.
Așa cum se arată în Legea privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, amortizarea pe unitatea de produs se recalculează:
din 5 în 5 ani la minele de cărbuni și cariere, precum și la cheltuielile de investiții pentru decopertare;
din 10 în 10 ani la saline.
Recalcularea se face anual în cazul când intervin schimbări importante (de minimum 10%) din volumul rezervelor exploatabile.
3.2.5. Alte metode de amortizare
Metoda degresivă se poate aplica și în alte variante decât cele două adoptate in România.
Una din variante este metoda dublului declin, potrivit căreia se dublează rata anuală liniară care se aplică la valoarea rămasa de amortizat cu respectarea condiției ca valoarea rămasă să nu fie redusă sub valoarea reziduală estimată.
Valoarea de amortizat 600.000 lei, durata normală de utilizare 5 ani, valoarea reziduală 80.000 lei. Rata amortizării după media dublului declin 100/5 x 2 = 40%.
Tabel nr. 4
Amortizarea în metoda dublului declin
O alta variantă este cea a sumei sau ansamblului cifrelor anilor de folosință denumită și metoda bazei de calcul constante și a ratelor de amortizare variabile.
Aplicare acestei varianta implica următoarele relații de calcul:
determinarea sumei ansamblului de ani utilizare a mijlocului fix (dacă activul fix se folosește 5 ani, suma ansamblului este, 1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15)
determinarea anuității amortizării,
Anul 1 600.000 x 5 /15;
2 600.000 x 4 /15;
….
….
5 600.000 x 1 /15.
Dacă se schimbă ordinea de luare în calcul a ratelor de amortizare se ajunge la metoda amortizării progresive. În primul an de utilizare a mijlocului fix, anuitatea amortizării este egală cu 1/15×600.000 lei = 40.000 lei.
O relație de calcul a anuității amortizării (Aa) progresive este și cea de forma:
Aa = X (T + X) x VCI
2T2
unde:
X – reprezintă anul de folosire;
T – durata normală de utilizare a mijlocului fix;
VCI – valoarea contabilă de intrare.
Valoarea de amortizat 600.000 lei, durata normală de utilizare 5 ani, anuitatea amortizării progresive în primul an de utilizare a mijlocului fix este:
Aa = 1 x (5 + 1) x 600.000 = 72.000 lei
2 x 52
Această metodă se recomandă pentru amortizarea clădirilor, fiind foarte apropiată de uzura fizică reală a acestei structuri de mijloace fixe.
O alta metodă de amortizare poate fi considerată și cea a inventarului, recomandabilă pentru articolele mai puțin scumpe și cu viață scurtă. Relația de calcul a amortizării în acest caz este de forma:
Deprecierea totală = Soldul inițial + lucrările în cursul perioadei – Soldul final
3.3. Determinarea amortizării imobilizărilor corporale
Protecția împotriva riscului deprecierii, dar și necesitatea reflectării prin bilanț a realităților, impun ca fiecare agent să-și organizeze recuperarea activelor fixe uzate pe baza unui program științific.
Pornind de la aceste considerente, determinarea amortizării imobilizărilor corporale presupune eșalonarea valorii contabile a activelor fixe amortizabile prin durata lor de utilizare. Aceasta se realizează prin intermediul unui instrument previzional numit Plan de Amortizare. El se întocmește pentru fiecare obiect de evidență supus amortizării la data punerii în funcțiune sau achiziționării imobilizării.
Planul de amortizare pentru o imobilizare poate fi întocmit atunci când sunt cunoscute următoarele elemente:
valoarea contabilă a imobilizării;
durata de viață a mijlocului fix;
metoda de amortizare aplicată.
Valoarea contabilă – reprezintă valoarea de intrare a imobilizărilor, fiind numită și valoarea de origine.
Deci amortizarea se calculează plecând de la costul istoric al imobilizării supus amortizării, practică întâlnită în cele mai multe țări.
În țările unde normele de elaborare a bilanțului contabil sunt independente de cele pentru întocmirea bilanțului fiscal (S.U.A., Marea Britanie, Belgia) amortizarea luată în considerare numai la întocmirea bilanțului contabil poate fi calculată și pe baza valorii de reînlocuire a imobilizării, fără a avea nici o influență asupra bilanțului fiscal și a rezultatului impozabil.
În România conform prevederilor legale prin valoarea de intrare se înțelege:
valoarea de intrare, reevaluată în baza unor prevederi legale exprese;
costul de achiziție pentru mijloacele fixe achiziționate cu titlu oneros;
costul de producție pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimonială;
valoarea actuală pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor în activ pe baza propunerilor făcute de specialiști și cu aprobarea Consiliului de Administrație al agentului economic sau a responsabilului cu gestionarea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, sau ordonatorului de credite la instituțiile publice. La stabilirea valorii actuale se va ține cont de valoarea mijloacelor fixe cu caracteristici identice sau similare și de gradul de uzură fizică a mijloacelor fixe primite.
valoarea de aport acceptată de părți pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii, etc.;
în cazul mijloacelor fixe cumpărate, cu durata normală de utilizare expirată, valoarea de intrare este dată de costul de achiziție. Durata normală de utilizare, în care se va recupera valoarea de intrare, se stabilește de către o comisie tehnică.
În cazul investițiilor puse în funcțiune parțial sau total, cărora nu li s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe, valoarea stabilită prin situațiile de lucrării, la data punerii în funcțiune;
Această valoare se consemnează în procesul verbal de punere un funcțiune la terminarea investițiilor și la trecerea lor în categoria mijloacelor fixe, valoarea de intrare se majorează cu eventualele cheltuieli efectuate între data punerii în funcțiune și data întocmirii procesului- verbal de punere în funcțiune.
Începând cu 1 ianuarie 2004 valoarea de intrare a mijloacelor fixe se va modifica conform prevederilor legale, ca urmare, mijloacele fixe a căror valoare de intrare este mai mica decât limita stabilită prin lege vor fi menționate în evidența contabilă ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar.
Valoare rămasă neamortizată se va recupera prin includerea în cheltuieli de exploatare într-o perioadă de maximum 3 ani, cu aprobarea Consiliului de Administrație, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului.
După amortizare completă, aceste mijloace fixe se scot din evidența mijloacelor fixe și se trec la categoria de obiecte de inventar. La scoaterea din folosință se vor aplica regulile de casare a obiectelor de inventar.
Nu se trec la categoria de obiecte de inventar mijloacele fixe care nu au însușiri comune obiectelor de inventar, cum ar fi: clădirile, construcțiile, mijloacele de transport, etc.
Acestea rămân în evidență ca mijloace fixe de natura obiectelor de inventar și urmează regimul de scoatere din folosință și de casare a mijloacelor fixe.
Durata amortismentelor (de viață a imobilizărilor supuse amortizării) – este determinată în mod diferit, în funcție de țara, categoria și natura lor.
Astfel,” în Franța și în alte țări, organismele publice propun durate cu titlu indicativ (orientativ), iar unitățile patrimoniale în funcție de condițiile curente, stabilesc durata de viață”.
În S.U.A. sunt fixate durate de viață reglementate , care în general sunt inferioare duratei de utilizare a bunurilor amortizabile, iar în Japonia administrația a fixat durate fiscale de amortizare în maniera imperativă.
Până în 2005 în România , potrivit prevederilor legale, duratele normale de funcționare (utilizare) în ani coincid cu duratele de amortizare a mijloacelor fixe și au caracteristic faptul ca acestea s-au redus semnificativ față de duratele normale de funcționare.
În prezent, conform noului Catalog privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, pentru fiecare mijloc fix nou achiziționat se utilizează sistemul unor plaje de ani cuprinse între o valoare minimă și una maximă, existând astfel posibilitatea alegerii duratei normale de funcționare cuprinsă între aceste limite. Astfel stabilită, durata de funcționare a mijlocului fix rămâne neschimbată până la recuperarea integrala a valorii de intrare a acestuia sau scoaterea sa din funcțiune.
Durata de funcționare a mijloacelor fixe se determină în ani de funcționare și variază în funcție de natura bunurilor și poate fi:
durata normală;
durata consumată;
durata rămasă.
Durata normală de funcționare (u), este prestabilită prin legea amortizării pe baza unor determinări tehnice și economice, pe categorii de mijloace fixe.
Aceasta permite ca pentru aceeași categorie de mijloace fixe să se opereze de către toți agenții economici cu durata similară de folosință.
Durata consumată (c), reprezintă perioada de ani de la punerea în funcțiune până la un moment dat.
Durata de serviciu rămasă (r), exprimă perioada în ani cât mijlocul fix mai poate funcționa până la scoaterea din funcțiune, ținând seama de uzura lui.
Prin însumarea duratei de serviciu consumate (c)cu cea rămasă rezultă durata de serviciu estimată (e), în funcție de care se determină gradul de uzură fizică estimată (Uz %) prin relația:
Uz (%) = (c / e ) x 100
În situația în care durata de utilizare a unui mijloc fix este net inferioară duratei sale probabile de viață, la întocmirea planului de amortizare se ține seama de valoarea reziduală apreciată rezonabil și de faptul că această valoare este susceptibilă modificării/ după modelul de calcul al unităților.
Pentru mijloacele fixe aflate în patrimoniu, a căror valoare de intrare nu a fost recuperata integral pe calea amortizării până la data de 31.decembrie.2004, duratele normale de funcționare rămase pot fi calculate cu ajutorul relației:
DR = (1- DC ) x DN
DV
În care:
DR – durata normală de funcționare rămasă, în ani;
DC – durata normală de funcționare consumată până la 31 decembrie 2004, în ani;
DV – durata de funcționare după vechiul catalog, în ani;
DN – durata normală de funcționare stabilită între limitele minime și maxime prevăzute în noul catalog, în ani.
Pentru trecerea de la vechiul Catalog privind clasificarea și duratele de funcționare a mijloacelor fixe la noul Catalog , persoanele juridice pot constitui comisii tehnice pentru stabilirea duratei normele de funcționare în cadrul plajei indicate în catalog, cu posibilitatea reclasificării unor mijloace fixe care nu s-au regăsit în vechiul catalog și pot fi asimilate altor grupe în noul catalog.
3.3.1.Calculul amortizării
În general, amortizare se definește ca o „constatare contabilă” de reducere definitivă a valorilor imobilizărilor datorată utilizării lor, influentei factorilor naturali, progresului tehnic sau altor cauze.
Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe. Ea se include în cheltuielile de exploatare.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, până la recuperarea integrala a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcționare.
Pentru mijloacele concesionate, închiriate sau date în locație de gestiune, amortizarea se calculează de către agentul economic care le are în proprietate. Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locație de gestiune de către regiile autonome care au în administrare, potrivit legii asemenea bunuri din domeniul public, se calculează de către aceștia.
La mijloacele fixe concesionate, închiriate sau în locație de gestiune se pot efectua investiții. Amortizarea unor asemenea investiții cade în sarcina agentului economic care le-a efectuat. Recuperarea acestor cheltuieli se face prin includerea în cheltuieli de exploatare pe perioada inițială a contractului de concesiune, închiriere sau locație de gestiune sau conform clauzelor contractuale. La încetarea contractului de concesiune, închiriere sau locație de gestiune, valoarea investițiilor, nediminuată cu amortizarea calculată se cedează proprietarului, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a mijloacelor fixe.
Terenurile se înregistrează în contabilitate la intrarea în patrimoniu, la valoarea stabilită în funcție de clasele de calitate, suprafața și amplasare acestora și /sau în raport de alte criterii legale, la valoarea de achiziție sau la valoarea aportului în natură după caz.
Valoarea terenurilor cu destinație economică obținute prin acte de vânzare cumpărate, inclusiv prin despăgubiri în cazul exproprierilor, se amortizează prin aplicarea unei cote de 25% din cuantumul dobânzii curente la disponibilitățile bănești de valoare egala cu prețul de achiziție al terenurilor respective, acordată de unitatea bancară la care are deschis contul principal agentul economic.
Gradul de utilizare a mijloacelor fixe se determină în funcție de mijloacele fixe de bază care definesc activitatea de exploatare a agențiilor economici și participă nemijlocit la crearea de venituri.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează și se includ în cheltuieli de exploatare, în funcție de gradul de utilizare a mijloacelor fixe de bază, determinat astfel:
U (%) = Em, N . x K x Ipr
Em, an de înființare sau de dobândire a
mijloacelor fixe de bază
în care:
Em = indicatorul de eficiență a mijloacelor de bază, realizat efectiv de agenții economici
Em, an de înființare sau de dobândire a mijloacelor fixe de bază = indicatorul de eficiență a mijloacelor fixe de bază, realizat de agenții economici în anul de înființare sau de dobândire a acestora .
K = coeficientul de corecție
Ipr = coeficientul de preț rezultat în urma reevaluării mijloacelor fixe
Ipr = valoarea de intrare a mijloacelor fixe de bază, reevaluate, existente în patrimoniu / valoarea de intrare a acelorași mijloace fixe de bază, nereevaluate, existente în patrimoniu Em = venituri din exploatare / valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de bază
Vma = V + Vmai – Vmae
În care:
Vmai sau Vmae = Vi(e) x T
12
În care:
Vma = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de bază în anul de înființare.
V = valoarea de inventar sau de intrare a mijloacelor fixe de bază la începutul anului
Vmai = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de bază intrate în cursul anului
Vmae = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe de bază la ieșirea în cursul anului
Vi(e) = valoarea de inventar sau de intrare a mijloacelor fixe de bază, intrate sau ieșite în cursul anului de înființare.
T = numărul de luni întregi începând cu luna următoare celei de intrare a mijloacelor fixe de bază până la sfârșitul anului de înființare, respectiv numărului de luni întregi din luna următoare celei de ieșire a mijloacelor fixe de bază până la sfârșitul anului de înființare.
Pentru agenții economici înființați în perioada 1990-1991 rezultatul obținut prin aplicarea formulei de calcul al gradului de utilizare a mijloacelor fixe se înmulțește cu 1.000, iar pentru agenții economici înființați în perioada 1993-2005 se înmulțește cu 100.
Agenții economici care s-au înființat în conformitate cu prevederile legale în vigoare, vor folosi pentru determinarea gradului de utilizare a mijloacelor fixe coeficientul (K).
Diferența de amortizare rezultată ca urmare a aplicării gradului de utilizare a mijloacelor fixe de bază se va evidenția ca o cheltuială excepțională care nu se admite la stabilirea profitului impozabil.
Data punerii în funcțiune în vederea calculării amortizării se stabilește astfel:
mijloacele fixe independente care nu necesită montaj și nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenție, unelte, accesorii de producție, mijloace de transport auto, animale) se consideră puse în funcțiune la data achiziționării lor, pe baza procesului verbal de recepție;
utilajele care necesită montaj, dar care nu necesită probe tehnologice, precum, clădirile și construcțiile speciale care nu deservesc procese tehnologice se consideră puse în funcțiune la data terminării montajului, respectiv la data terminării construcției, pa baza procesului –verbal de recepție;
utilajele și instalațiile care necesită montaj și probe tehnologice, precum și clădirile și construcțiile speciale care deservesc procese tehnologice se consideră puse în funcțiune la terminarea probelor tehnologice, pe baza procesului verbal de punere în funcțiune.
3.3.2. Particularități privind calculul amortizărilor
Amortizarea unor mijloace fixe cum sunt și mijloacele de transport se pot realiza și în raport cu volumul activității realizate.
În acest caz se împarte valoarea contabilă de intrare la volumul de activitate total estimat și se obține cota de amortizare pe unitate de produs. Cu ajutorul ei și volumul de activitate efectiv, realizat într-un an se calculează apoi suma amortizării anuale sau liniare.
C. a. ( cota de amortizare ) = V.C. brută
Q
A.a. ( amortizarea anuală) = Q.i x C.a.
-V.C. brută ( cheltuielile de achiziție totale pentru un mijloc de transport) =20.000.000 lei
Durata de serviciu normată estimată = 200.000 km echivalenți
(Q) Parcurs realizat în primul an =40.00 km echivalenți
C.a. = V.C. brută = 20.000.000 = 200 lei/km echivalent
Q 200.000
A.a. ( primul an) = Q.i. x C. A. = 40.000 km x 200lei = 8000.000lei
Amortizarea mijloacelor fixe deținute de agenții economici și neamortizate integral până la data de 31.12.1993, duratele de funcționare (utilizare) normale rămase, se determină cu ajutorul relației:
DUR = 1 – DSC
DS x DU
În care:
DUR = durata normală de funcționare (utilizare) rămasă în ani
DSC = durata de serviciu normată consumată de la data depunerii în funcțiune a mijloacelor fixe și până la 31.12.1993, în anii
DU = durata normală de funcționare (utilizare)
O hală industrială cu DS = 45 ani; DU = 25 ani; DSC = 14 ani. Rezultă:
DUR= 1 – DSC x DU = 1 – 14 x 25 =17.225 prin
DS 45
rotunjire 17 ani
Pentru mijloacele fixe care au durate de serviciu exprimate în mii km echivalenți sau ore de zbor duratele de funcționare (utilizare) rămase în calcul în ani prin recalcularea duratelor de serviciu exprimată în mii km echivalenți sau ore de zbor, tot în ani, prin relațiile:
DS = DS în ani; DSC = DSC’ în ani, în care:
PA PA
– DS= durata de serviciu normată în mii km echivalenți sau respectiv, în ore de zbor
– PA = parcursul anual mediu realizat în mii km echivalenți sau respectiv, în ore de zbor, pentru mijlocul fix respectiv
– DSC’ = durata de serviciu normată consumată în mii km echivalenți, respectiv în ore de zbor, de la punerea în funcțiune a mijlocului fix și până la data de 31.12.1993, conform evidențelor agentului economic.
Amortizarea investițiilor efectuate la mijloacele fixe, care au ca efect îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali și conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, se face fie pe durata normală de utilizare rămasă, fie prin majorarea duratei de utilizare cu până la 10% sau în cazul instituțiilor publice până la 20% .Dacă cheltuielile ulterioare se fac după expirarea duratei normele, se va stabili o noua durată normală de către o comisie tehnica sau expert tehnic independent.
Recuperarea amortizării aferente perioadei în care mijloacele fixe nu sunt utilizate se va face prin recalcularea cotei de amortizare pe durata normală de utilizare rămasă, începând cu luna următoare repunerii în funcțiune a acestora sau se diminuează capitalurile proprii la data scoaterii din funcțiune.
3.4. „Conflictul” amortizare fiscală – amortizare contabilă
Amortizarea este o problemă tipică de fiscalitate, găsindu-și expresia atât în regimurile de amortizare, cât și în gradul de deductibilitate al amortizării, la determinarea profitului impozabil. O asemenea situație se explică atât prin subiectivismul duratelor de folosință, reglementate prin norme, la care trebuie să se alinieze toți agenții economici, cât și prin metodele de amortizare folosite. În mod deosebit, în această perioadă de tranziție, sistemul de amortizare reglementat la noi este dominat de interesul fiscal și mai puțin de interesul mențiunii capacității de finanțare a capitalului.
Cunoscându-se că amortizarea și profitul formează sursele de bază ale capacității de finanțare – pentru acoperirea valorii activelor imobilizate în mijloace fixe și dezvoltarea capacității pentru obținerea de profit, sistemul de amortizare corijat prin intermediul duratelor de utilizare, limitelor de amortizare și gradului de deductibilitate, este în favoarea creșterii masei profitului impozabil și în detrimentul amortizării. Rezultă clar că opțiunea unei metode de amortizare și duratei de utilizare a imobilizărilor este o problemă de apreciere.
Impozitele asupra rezultatului includ toate impozitele naționale și străine datorate, ținând cont de baza beneficiilor impozabile. Impozitele asupra rezultatului includ, de asemenea, impozite precum cele din distribuire, care sunt plătibile de către o filială, o întreprindere asociată sau o întreprindere de tip „joint ventures”, asupra distribuirilor lor de dividende în favoarea întreprinderii care prezintă situațiile financiare.
Norma IAS 12 (revizuită) impune o explicare a schimbărilor în cotele de impozit aplicabile în raport cu exercițiul precedent. Obiectivul normei IAS 12 este de a prescrie prelucrarea contabilă a impozitelor rezultatului. Problema principală a contabilizării impozitelor asupra rezultatului este de a determina cum să se înregistreze consecințele fiscale actuale și viitoare:
ale recuperării viitoare (sau ale decontării) valorii contabile a activelor (sau pasivelor), care sunt contabilizate în bilanțul unei întreprinderi;
ale tranzacțiilor și altor evenimente ale exercițiului, care sunt contabilizate în situațiile financiare ale unei întreprinderi.
Norma IAS 12 impune unei întreprinderi să contabilizeze consecințele fiscale ale tranzacțiilor și altor evenimente de aceeași manieră ca în situația în care ar contabiliza însăși tranzacțiile și evenimentele. De asemenea norma IAS 12 tratează contabilizarea de active de impozit amânat, generate de pierderile fiscale sau de creditele de impozit neutilizat.
În cazul normei IAS 12 termenii următori au următoarele semnificații:
Beneficiul contabil este beneficiul /rezultatul net al unui exercițiu, înaintea deducerii cheltuielilor privind impozitul.
Beneficiul impozabil (pierderea fiscala) este rezultatul net (pierderea) unui exercițiu, determinat conform regulilor stabilite de administrațiile fiscale și pe baza cărora trebuie să fie plătit (recuperat) impozitul asupra rezultatului.
Cheltuiala (venitul) privind impozitul este egală cu mărimea totală a impozitului exigibil și a impozitului amânat, inclusă în determinarea rezultatului net al exercițiului.
Impozitul exigibil este mărimea impozitelor asupra beneficiului, plătibile (recuperabile) în numele beneficiului impozabil (pierderii fiscale) a unui exercițiu.
Pasivele de impozit amânat sunt mărimile de impozite asupra rezultatului, plătibile în cursul exercițiilor viitoare, în numele diferențelor temporare impozabile.
Activele de impozit amânat sunt mărimile de impozite asupra rezultatului, recuperabile în cursul exercițiilor viitoare, în nulele:
diferențelor temporare, deductibile;
reportului înainte de pierderi fiscale neutilizate;
reportului înainte de credite din impozit neutilizate.
Diferențele temporare sunt diferențele între valoarea contabilă a unui activ sau a unui pasiv, din bilanț și baza sa fiscală. Diferențele pot fi:
diferențe temporare impozabile vor genera sume impozabile, în determinarea beneficiului impozabil (pierderea fiscală) al exercițiilor viitoare, atunci când valoarea contabilă a activului sau a pasivului va fi recuperată sau decontată;
diferențe temporare deductibile vor genera sume deductibile în determinarea beneficiului impozabil (pierdere fiscală) al exercițiilor viitoare, atunci când valoarea contabilă a activului sau a pasivului va fi recuperată sau decontată.
Baza fiscală a unui activ sau a unui pasiv este valoarea atribuită acestui activ sau acestui pasiv, în scopuri fiscale.
Baza fiscală a unui activ reprezintă suma care va fi, din punct de vedere fiscal, deductibilă de orice avantaj economic impozabil care va ajunge la întreprindere, atunci când ea va recupera valoarea contabilă a acestui activ. Dacă aceste avantaje economice nu sunt impozabile, baza fiscală a activului este egală cu valoarea sa contabilă.
EXEMPLU
O mașină a costat 100 u.m.. Din motive fiscale, o amortizare a 30 u.m. a fost deja dedusa, in numele exercițiului curent si exercițiilor anterioare, iar soldul va fi deductibil, in numele exercițiilor viitoare, fie prin intermediul unei amortizări, fie printr-o deducere, in momentul ieșirii. Profiturile generate de utilizarea mașinii sunt impozabile, iar profiturile ( pierderile ) generate de ieșirea mașinii sunt impozabile ( deductibile). Baza fiscala a mașinii este de 70 u.m..
Baza fiscala a unui pasiv reprezintă valoarea sa contabila minus valoarea ce va fi din punct de vedere fiscal deductibila, in numele acestui pasiv, in cursul exercițiilor ulterioare. In cazul veniturilor obținute in avans, baza fiscala a pasivului ce rezulta de aici este valoarea contabila, minus orice element de venituri care nu va fi impozabil, in cursul exercițiilor ulterioare.
Impozitul exigibil al exercițiului curent si al exercițiilor precedente trebuie sa fie contabilizat ca pasiv, in măsura in care el nu este plătit. Daca suma deja plătita, in numele exercițiului curent si exercițiilor precedente depășește suma datorata pentru aceste exerciții, excedentul trebuie sa fie contabilizat ca activ.
Un pasiv de impozit amânat trebuie sa fie contabilizat pentru toate diferentele temporale impozabile, exceptând situația in care pasivul de impozit amânat este generat:
fie printr-un goodwill pentru care amortizarea nu este deductibilă din punct de vedere fiscal;
fie prin contabilizarea inițiala a unui activ sau a unui pasiv intr-o tranzacție care:
nu este o grupare de întreprindere;
nu afectează nici beneficiul contabil, nici beneficiul impozabila data tranzacției.
EXEMPLU
Un activ care a costat 150u.m. are o valoare contabilă de 100 u.m. . Amortizare cumulată dedusă din beneficiul fiscal este de 90 u.m., iar cota de impozit este de 25%.
Baza fiscal a activului este de 60 u.m. (cost: 150 u.m. (-) o amortizare cumulata de 90 u.m.). Pentru recuperarea valorii contabile de 100 u.m., întreprinderea trebuie să câștige un rezultat fiscal de 100 u.m., în timp ce ea nu va putea să deducă din punct de vedere fiscal decât o amortizare de 60 u.m.. Ca atare, întreprinderea va plăti impozite asupra rezultatului de 10( adică 40*25%), atunci când ea va recupera valoarea contabila a activului. Diferența între valoarea contabilă de 100 u.m. si baza fiscala de 60u.m. constituie o diferența temporala impozabila de 40u.m.. Este motivul pentru care întreprinderea contabilizează un pasiv de impozit amânat de 10 u.m. ce reprezintă impozitele asupra rezultatului pe care le va plăti , atunci când va recupera valoarea contabila a activului.
Diferentele temporale se produc atunci când venitul ( sau cheltuiala) este cuprins in beneficiul contabil al unui exercițiu, dar face parte din beneficiul unui alt exercițiu. Astfel de diferente temporale de aceasta natura , care sunt diferente temporale impozabile si care generează, in consecința, pasive de impozit amânat, pot fi exemplificate prin următoarele:
Veniturile din dobânzi sunt incluse in beneficiul contabil, pe măsura de ele sunt angajate, dar pot sa nu fie incluse in beneficiul impozabil decât atunci când ele se regăsesc in trezorerie ( sunt încasate). Baza fiscala a oricărei creanțe contabilizate in bilanț, datorita unor astfel de venituri, este nula, deoarece aceste venituri nu afectează beneficiul impozabil, atât timp cat ele nu sunt încasate.
Amortizarea de care se tine seama in determinarea beneficiului impozabil ( pierderi fiscale) poate sa fie diferita de cea luata in cont la calculul beneficiului contabil. Diferența temporala este diferența intre valoarea contabila a activului si baza sa fiscala, care este costul inițial al activului minus toate deducerile efectuate in numele activului si autorizate de administrațiile fiscale, in cadrul determinării beneficiului impozabil al exercițiului curent si exercițiilor anterioare. Aceasta diferența temporala impozabila da naștere unui pasiv de impozit amânat, atunci când amortizarea fiscala este accelerata ( daca amortizarea fiscala este mai puțin rapida decât amortizarea contabila, apare o diferența temporala deductibila, care generează un activ de impozit amânat).
CAPITOLUL IV
REFLECTAREA IN CONTABILITATE A OPERATIUNILOR PRIVIND AMORTIZAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE
4.1. Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale
Amortizarea reprezintă scăderea treptata a valorii de intrare a imobilizărilor corporale cu o suma ce corespunde uzurii, trecerii timpului, procesului tehnic sau altor cauze, in vederea aducerii la valoarea lor reala. Deci, amortizarea presupune rectificarea valorii contabile a imobilizărilor cu deprecierea ireversibila.
In conformitate cu prevederile legale, agenții economici indiferent de forma de organizare si tipul de proprietate, precum si instituțiile publice, au obligația evidențierii in contabilitate, in conturi distincte, a mijloacelor fixe, a amortizării acestora si a sumelor nete rezultate din dezmembrarea si valorificarea mijloacelor fixe scoase din funcțiune.
Amortizarea aferenta activelor fixe se înregistrează in contabilitate, pe categorii si obiecte de evidenta. Prin deducerea amortizării din valoarea de intrare se obține valoarea neta contabila a acestora.
Întrucât amortismentul constituie o cheltuiala curenta, normala de exploatare, el se va include in cheltuieli de exploatare utilizând contul 652 „Cheltuieli cu amortizările imobilizărilor corporale”, care este un cont de activ si se debitează cu un cont de amortizare din grupa 46 sau cu contul 377 „Cheltuieli de plătit” in cazul operațiunilor efectuate in comun.
Înregistrarea amortizării in contabilitate se poate ace prin metoda directa sau prin metoda indirecta.
Metoda directa consta in micșorarea valorii de intrare a imobilizărilor corporale prin creditul conturilor de imobilizări, cu valoarea amortizării ce corespunde uzurii lor si creșterea concomitenta a cheltuielilor de exploatare a exercițiului in vederea recuperării acesteia.
Metoda directa de înregistrare a amortizării nu este recomandata si practicata in metodologia contabila, din următoarele considerente:.
a) creditarea conturilor de imobilizare, adică scăderea valorii de intrare, ar duce la un moment la soldarea conturilor, ceea ce ar șterge orice urma de existenta valorica in scriptele imobilizărilor, ajungând la o lipsa a controlului privind rectificarea contabila a averii;
b) valoarea de intrare constituie baza de calcul a amortizării ceea ce impune menținerea acestei valori, in vederea recuperării in cadrul duratei normale de serviciu a imobilizărilor;
c) imobilizările corporale își păstrează nemodificată forma inițială pe întreaga durată de funcționare;
d) nu se cunoaște valoarea amortizării.
Din considerentele prezentate, înregistrarea amortizării nu se face prin creditarea conturilor de imobilizări, ci in mod indirect ( metoda indirecta) prin creditarea unor conturi de amortizări.
In acest scop se folosesc conturile din grupa 46 „Amortizări privind imobilizările”, contul de gradul I 461 ”Amortizări privind imobilizările activității de exploatare” si contul de gradul I 462 „Amortizări privind imobilizările in afara activității de exploatare”, conturi ce se dezvolta pe conturi sintetice de gradul II si III, corespunzător categoriilor de imobilizări corporale.
461-„Amortizări privind imobilizările activității de exploatare”
4612- „Amortizarea imobilizărilor corporale”;
46121- „Amortizarea amenajărilor de terenuri”;
46122- „Amortizarea construcțiilor”;
46123- „Amortizarea instalațiilor tehnice si mijloacelor de transport”;
46124- „ Amortizarea altor active corporale.
462 –„ Amortizări privind imobilizările in afara activității de exploatare”;
4622- „Amortizarea imobilizărilor corporale”;
46221- „Amortizarea amenajărilor de terenuri”;
46222- „Amortizarea construcțiilor”;
46223- „Amortizarea instalațiilor tehnice, mijloacelor de transport, animalelor si plantațiilor”;
46224- „Amortizarea altor active corporale”.
Conturile de amortizare a imobilizărilor corporale sunt conturi de pasiv ce se creditează periodic cu valoarea amortizata, in corespondenta cu un cont de cheltuieli cu amortizarea , si se debitează la ieșirea din patrimoniu a acestor imobilizări, in corespondenta cu conturile de imobilizări corporale.
Soldul creditor al contului arata amortizarea aferenta imobilizărilor existente in gestiunea unității.
Exemplu:
Înregistrările contabile efectuate de o societate bancara in luna aprilie 2005 cu privire la amortizarea imobilizărilor corporale din dotare sunt:
a) din activitatea de exploatare;
– cheltuielile cu amortizarea construcțiilor – 5.500 mil. lei
652.01 = 46122 5.500mil.lei
Cheltuieli cu amortizările amortizarea
imobilizărilor corporale construcțiilor
-cheltuielile cu amortizarea echipamentelor tehnologice ( mașini, utilaje si instalații de lucru) -2.200mil.lei
652.01 = 46123.12 2.200 mil. lei
Cheltuieli cu amortizările amortizarea
imobilizărilor corporale echipamentelor
tehnologice
– cheltuieli cu amortizarea aparatelor si instalațiilor de măsurare , control si reglare – 25.000 mil. lei
652.01 = 46123.13 25.000 mil.lei
Cheltuieli cu amortizările amortizarea aparatelor
imobilizărilor corporale de măsurare, control
si reglare
– cheltuieli cu amortizarea mijloacelor de transport – 6.000 mil. lei
652.01 = 46123.14 6.000 mil.lei
Cheltuieli cu amortizările amortizarea mijloacelor
imobilizărilor corporale de transport
– cheltuieli cu amortizarea altor active corporale – 17.000 mil.lei
652.01 = 46124 17.000 mil.lei
Cheltuieli cu amortizările amortizarea altor
imobilizărilor corporale active corporale
b) in afara activității de exploatare;
-cheltuieli cu amortizarea construcțiilor -16 mil. lei
652.04 = 46222 16 mil. lei
Cheltuieli cu amortizările amortizarea
imobilizărilor corporale construcțiilor
-cheltuieli cu amortizarea altor active corporale -20 mil. lei
652.04 = 46224 20 mil. lei
Cheltuieli cu amortizările amortizarea altor
imobilizărilor corporale active corporale
4.2. Evidenta contabila si fiscala a amortizării imobilizărilor corporale
Conform normelor legale in vigoare contribuabilii care investesc in mijloace fixe amortizabile destinate activităților pentru care aceștia sunt autorizați si care nu aplica regimul de amortizare accelerata, pot deduce cheltuielile de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a acestora, la data punerii in funcțiunea mijlocului fix cu condiția de a păstra in unitate acest mijloc fix o perioada egala cu jumătate din durata lui normala de utilizare.
Valoarea rămasa de recuperat pe durata normala de utilizare se determina după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%. Pentru aceste mijloace fixe deducerile de amortizare se determina fără a lua in calcul amortizarea contabila si orice reevaluare contabila a acestora. In cazul pierderilor sau câștigurilor rezultate din vânzarea sau scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă valoarea fiscala de intrare a mijloacelor fixe, diminuata cu amortizarea fiscala.
Exemplu;
Societatea bancară achiziționează un mijloc fix in valoare de 100mil. lei, durata de funcționare 5 ani, optează pentru o amortizare fiscala.
Amortizarea fiscala Amortizarea contabila
Valoare mijloc fix = 100 mil. lei Valoare mijloc fix = 100 mil. lei
Durata de utilizare = 5 ani Durata de utilizare = 5 ani
Amortizare fiscala = 20% Amortizare liniara
Rata anuala a amortizării :
100/5 = 20%
Amortizarea anuala:
100mil. x 20% = 20mil. lei Amortizarea lunara:
20 mil. /12 luni = 1.666.667lei
– prima luna : -prima luna:
100mil. x 20% = 20.000.000lei 20.000.000/12luni= 1.666.667lei
– înregistrările contabile: -înregistrările contabile:
se evidențiază într-un cont extrabilanțier 652 = 4612 1.666.667
deductibil fiscal Cheltuieli amortizarea
cu amortizările imobilizărilor 0.9100 = 0.999 20.000.000 imobilizărilor corporale
Alte contrapartida corporale
cheltuieli ordine si concomitent:
deductibile evidenta 0.954 = 0.999 1.666.667
la calculul Alte Contrapartida
profitului cheltuieli ordine si
nedeductibile evidenta
la calculul
profitului
Profit brut = Venituri –Cheltuieli( fără chelt impozit pe prof)
( 0 – 1.666.667lei )
Profit brut + Chelt ned – Venit neimpozabil – Chelt deductib =>Bază impozit
(-1.666.667 + 1.666.667 – 0 – 20.000.000 => 20.000.000)
Bază impoz x 16%
(20.000.000 x 16% = 3.200.000)
Urmare aplicării amortizării fiscale societatea bancara va beneficia de o reducere a impozitului pe profit in prima luna de funcționare a mijlocului fix achiziționat in anul 2005, mai mare decât in cazul in care s-ar fi aplicat amortizarea liniara ( 3.200.000 lei in cazul amortizării fiscale si 266.6667 lei in cazul amortizării liniare).
-luna a doua – luna a doua
valoarea rămasa: valoarea rămasa :
100mil –20mil. = 80mil.lei 100mil –1.666.667= 98.333.333lei
amortizarea lunara amortizarea lunara
80.000.000/59 luni = 1.355.932lei 98.333.333/59luni = 1.666.667lei
-înregistrările contabile: -înregistrările contabile:
0.9100 = 0.999 1.355.932 652 = 4612 1.666.667
Alte cheltuieli contrapartida Cheltuieli Amortizarea
deductibile ordine si cu amortizările imobilizărilor
la calculul evidenta imobilizărilor corporale
impozitului corporale
concomitent:
0.954 = 0.999 1.666.667
Alte contrapartida
cheltuieli ordine si
nedeductibile evidență
la calculul
impozitului
Profit brut = Venituri –Cheltuieli( fără chelt impozit pe prof)
( 0 – 1.666.667lei )
Profit brut + Chelt ned – Venit neimpoz – Chelt deductib =>Bază impozit
(-1.666.667 + 1.666.667 – 0 – 1.355.932=> 1.355.932)
Baza impoz x 16%
(1.355.932x 16% =216.949)
Calculul impozitului pe profit se va efectua in funcție de amortizarea fiscala.
4.3. Contabilitate amortizării în cazul reevaluării imobilizărilor corporale
Societatea bancara efectuează reevaluarea mijloacelor fixe existente in patrimoniu la data de 31.12.2004. Pentru reflectarea contabila a diferentelor din reevaluarea mijloacelor fixe, se va utiliza metodologia contabila bazata pe valori nete, care presupune efectuarea următoarelor înregistrări:
I. Stabilirea valorii contabile nete pentru toate mijloacele fixe existente in patrimoniu, prin diminuarea valorii contabile cu valoarea amortizării cumulate aferenta, înregistrata in 2004:
1. mijloace fixe din cadrul activității de exploatare:
4612 = 442 -cu valoarea amortizării cumulate la 31.12.2004
Amortizarea Imobilizările
imobilizărilor corporale
corporale
2. mijloace fixe din afara activității de exploatare:
4622 = 452 -cu valoarea amortizării cumulate la 31.12.2004
Amortizarea Imobilizările
Imobilizărilor corporale
corporale
II. Înregistrarea diferențelor din reevaluare, determinate ca diferența între valoarea stabilită de evaluatori și valoarea contabilă în cazul mijloacelor fixe:
a) în cazul în care valoarea netă stabilită de evaluatori este mai mare decât valoarea contabilă netă:
– pentru mijloacele fixe din cadrul activității de exploatare, cu diferența dintre valoarea neta stabilita de evaluatori si valoarea contabila neta înregistrată în contabilitate (soldul contului 442 obținut după efectuarea înregistrărilor prevăzute la pct.I.):
442 = 5162
Imobilizările Rezerve din
corporale reevaluări
– pentru mijloacele fixe din afara activității de exploatare, cu diferența dintre valoarea neta stabilita de evaluatori si valoarea contabila neta înregistrata in contabilitate ( soldul contului 452 obținut după efectuarea înregistrărilor
prevăzute la pct.I):
452 = 5162
Imobilizările Rezerve din
corporale reevaluări
b) in cazul in care valoarea neta stabilita de evaluatori este mai mica decât valoarea contabila neta:
– pentru mijlocele fixe din cadrul activității de exploatare, cu diferența dintre valoarea neta contabila ( soldul contului 442 obținut după efectuarea înregistrărilor prevăzute la pct. I.) si valoarea neta stabilita de evaluatori:
% = 442 -cu diferența dintre valoarea neta contabila si
Imobilizările valoarea neta stabilita de evaluatori corporale
5162 – cu valoarea soldului contului 5162 aferent
Rezerve din mijlocului fix respectiv ,provenit din
reevaluare diferentele din reevaluare înregistrate la
reevaluarea precedenta, respectiv anul 2003;
6461 – cu diferența dintre cele doua valori de mai
Pierderi din sus, după caz.
cesiunea
imobilizărilor
corporale
-pentru mijloacele fixe din afara activității de exploatare, cu diferența dintre valoarea neta contabila ( soldul contului 452 obținut după efectuarea înregistrărilor prevăzute la pct. I.) si valoarea neta stabilita de evaluatori:
% = 452 – cu diferența dintre valoarea neta contabila si
Imobilizările valoarea neta stabilita de evaluatori
5162 corporale – cu valoarea soldului contului 5162 aferent
Rezerve din mijlocului fix respective, provenit din reevaluare diferentele din reevaluare înregistrate la reevaluarea precedenta, respectiv anul 2003;
6461 – cu diferența dintre cele doua valori de mai
Pierderi din sus, după caz.
cesiunea
imobilizărilor
corporale
c) în cazul în care valoarea neta stabilita de evaluatori este egala cu valoarea contabila neta a mijloacelor fixe existente in cadrul si in afara activității de exploatare ( soldul conturilor 442 si 452 obținut după efectuarea înregistrărilor prevăzute la pct. I.), nu exista diferente din reevaluare de înregistrat contabil.
Exemplu practic:
La data de 31.12.2004 se reevaluează valoarea unei clădiri, care a fost supusa reevaluării si in anul 2003 conform normelor legale, având următoarele caracteristici:
1. Situația existenta înainte de reevaluare de la data de 31.12.2003:
-valoarea contabilă = 200 mil lei;
-amortizarea cumulata pana la 31.12.2003( 15 ani) = 50mil. lei;
-valoarea contabilă netă = 150 mil. lei ( 200mil. lei – 50 mil. lei);
-durata normala de funcționare = 40 ani;
2. Cu ocazia reevaluării de la 31.12.2003, valoarea neta stabilita de evaluatori a fost de 225mil. lei. Pentru înregistrarea diferentelor din reevaluare la 31.12.2003 s-au efectuat următoarele înregistrări:
a) 461 = 442 50mil. lei
Amortizări Imobilizările imobilizările corporale
b) 442 = 5162 25 mil. lei ( 225 mil. lei – 200 mil. lei)
Imobilizările Rezerve din
corporale reevaluări
După reevaluarea aferenta anului 2003, la data de 31.12.2003 situația clădirii este următoarea:
-valoarea contabilă netă reevaluată (sold cont 442) = 225 mil. lei; -amortizarea cumulata ( sold cont 461) = 0;
-durata rămasa de amortizat începând cu 01.01.2004 = 25 ani
( 40ani –15 ani);
-diferente din reevaluare 2003( sold cont 5162 aferent clădirii) =
=75 mil lei.
În cursul anului 2004 a fost înregistrată ( lunar) amortizarea clădirii în valoarea de 9 mil. lei, astfel;
-calcul pentru 2004: 225mil. lei /25 ani = 9 mil. lei
-înregistrarea contabilă:
652 = 461 9 mil. lei
Cheltuieli cu Amortizări
amortizările privind imobilizărilor imobilizările
corporale corporale
La data de 31.12.2004, valoarea netă contabilă a clădirii este 216 mil. lei (225 mil. lei – 9 mil. lei). înregistrarea contabila care se efectuează este:
461 = 442 9 mil. lei
Amortizări Imobilizările
privind corporale
imobilizările ale activității
activității de de exploatare
exploatare
3. La data de 31.12.2004 are loc o noua reevaluare. Valoarea neta stabilita de evaluatori, pe baza căreia se vor efectua înregistrările contabile in decembrie 2004, este:
a) de 220mil. lei, adică mai mare decât valoarea netă contabilă (216 mil. lei)
-în care este vorba de o diferența favorabilă din reevaluare, respectiv de 4 mil. lei, pentru care se fac următoarele înregistrări :
442 = 5162 4 mil. lei
Imobilizările Rezerve din
corporale reevaluări
ale activității
de exploatare
b) de 100 mil.lei, adică mai mică decât valoarea netă contabilă (216mil. lei) si mai mare decât soldul contului 5162 –caz in care este vorba despre o diferență nefavorabilă din reevaluare, respectiv de 116 mil. lei, pentru care se face următoarea înregistrare:
% = 442 116 mil. lei
5162 Imobilizările 75 mil. lei
Rezerve din corporale
Reevaluări ale activității
de exploatare
6461 41 mil.lei
pierderi din
cesiunea
imobilizărilor
corporale
c) de 200 mil. lei, adică mai mică decât valoarea netă contabilă (216 mil. lei) si mai mica decât soldul contului 5162 – caz in care este vorba despre o diferență nefavorabilă din reevaluare, respectiv de 16 mil. lei. In acest caz, înregistrarea contabila nu presupune utilizarea contului 6461.03, pentru ca soldul contului 5162 acoperă in totalitate valoarea diferenței de înregistrat, astfel:
5162 = 442 16 mil. lei
Rezerve din Imobilizările
reevaluări corporale
ale activității
de exploatare
d) de 216 mil. lei, adică egală cu valoarea netă contabilă (216 mil. lei) – caz in care diferentele de reevaluare sunt zero.
In cazul înregistrării diferenței favorabile din reevaluare, in anul 2005, noua valoare a amortizării clădirii va fi 9.166.666 lei/an, respectiv 220 mil. lei/24 ani – caz în care amortizarea nedeductibilă fiscal va fi:
– 166.666 lei/an = 9.166.666 lei (noua valoare a amortizării calculata la valoarea clădirii, care include si reevaluarea din 2004) – 9.000.000 lei (valoarea amortizării înregistrata in anul 2004, considerata deductibila fiscal, care s-ar fi menținut si in anul 2005 daca nu ar fi intervenit reevaluarea clădirii);
Amortizarea lunară după reevaluare este de 763.888 lei (9.166.666 lei/12 luni), iar amortizarea lunară nedeductibilă fiscal este de 13.888 lei (166.666 lei/12 luni).
In acest caz, înregistrările contabile lunare in anul 2005 vor fi:
652 = 461 763.888 lei
Cheltuieli cu Amortizări
amortizările privind
imobilizărilor imobilizările
corporale activității de
exploatare
și concomitent
0954 = 0999 13.888 lei
Alte cheltuieli Contrapartida
nedeductibile ordine și
la calculul evidenta
impozitului pe
profit
4.4. Contabilitatea amortizării în cazul ieșirii imobilizărilor corporale
Caile de ieșire a imobilizărilor corporale sunt:
1.prin scoatere din funcțiune
amortizate integral
amortizate parțial
ieșirea prin dezmembrare cu cheltuieli si venituri
2.prin vânzare( cesiune) amortizat integral
vânzare directă
amortizat parțial
vânzare prin licitație publică
3.prin lipsuri la inventar
amortizat integral
amortizate parțial –neimputate (fără ca cineva să fie vinovat)
amortizate parțial – imputat
Exemplu:
1.Societatea bancara scoate din funcțiune un mijloc fix in valoare de 100mil. lei cu o durata de funcționare de 5 ani. Pentru a reflecta in contabilitate scoaterea din funcțiune a mijlocului fix prin cele trei variante, enumerate mai sus, se vor efectua următoarele înregistrări:
in cazul amortizării integrale a mijlocului fix;
4612 = 442 100 mil. lei
Amortizare Imobilizările
imobilizărilor corporale
corporale
in cazul amortizării parțiale a mijlocului fix;
durata de utilizare: 2 ani;
metoda liniara
rata anuala a amortizării: 100/5 = 20%
amortizarea anuală: 100 mil. lei x 20% = 20 mil. lei
amortizare cumulata: 20mil x 2ani = 40 mil.lei
% = 442 100mil. lei
4612 Imobilizările
Amortizare corporale 40mil. lei
imobilizărilor corporale
corporale
6461 60 mil. lei
Pierderi din
cesiunea
imobilizărilor
corporale
în cazul ieșirii prin dezmembrare cu cheltuieli și venituri
– amortizat parțial: amortizarea cumulată = 40 mil. lei
– cheltuieli din dezmembrare = 10 mil. lei
– venituri din recuperări = 15 mil.lei
cheltuieli ocazionate de casarea mijloacelor fixe
6497 = 3566 10 mil.lei
Alte cheltuieli Alți creditori
diverse de diverși
exploatare
piese de schimb recuperate
362 = 74997 15 mil.lei
Piese Alte venituri
diverse de
exploatare
diferența dintre venituri și cheltuieli
(15 mil. lei – 10 mil.lei = 5 mil.lei)
652 = 461 5 mil.lei
Cheltuieli cu Amortizări
amortizările privind
imobilizărilor imobilizările
corporale
se scoate din evidenta mijlocul fix
% = 442 100mil. lei
461 Imobilizările 45 mil. lei
Amortizare corporale
imobilizărilor
corporale
375 55 mil.lei
Cheltuieli
înregistrate
in avans
ulterior conform aprobării Consiliului de administrație se înregistrează diferența de amortizare (55 mil. lei / 5ani = 11 mil. lei)
6497 = 375 11 mil.lei
Alte cheltuieli Cheltuieli diverse de înregistrate
exploatare in avans
2.In cazul vânzării unui mijloc fix cu o valoare de intrare de 350mil.lei si o durata de funcționare de 8 ani societatea bancara efectuează in contabilitate următoarele înregistrări:
vânzare directă * preț de vânzare negociat 200 mil.lei; TVA 19%
în cazul amortizării integrale
a)vânzare conform factura;
3556 = % 238mil. lei
Alt debitori 7461 200mil. lei
diverși Venituri din
cesiunea
imobilizărilor
corporale
35327 38 mil.lei
T.V.A. colectata
b)descărcarea gestiunii;
4612 = 442 350 mil.lei
Amortizare Imobilizările
imobilizărilor corporale
corporale
in cazul amortizării parțiale a mijlocului fix
durata de utilizare: 6 ani;
metoda liniara
rata anuala a amortizării: 100 / 8 = 12.5%
amortizare anuala: 350mil. lei x 12.5% = 43.75 mii lei
amortizare cumulată: 43.750mii x 6ani =262.500 mii.lei
a) vânzare conform factura;
3556 = % 238 mil. lei
Alți debitori 7461 200 mil. lei
diverși Venituri din
cesiunea imobiliz
corporale
35327 38 mil.lei
T.V.A. colectata
b) descărcarea gestiunii;
% = 442 350 mil. lei
461
Amortizare Imobilizările 262.500 mii lei
imobilizărilor corporale
corporale
6461 87.500 mii lei
Pierderi din
cesiunea
imobilizărilor
corporale
c) închiderea contului de venituri și cheltuieli
7461 = 591 200 mil.lei
Venituri din Profit sau
cesiunea pierdere
imobilizărilor
corporale
d) închiderea contului de cheltuieli
591 = 6461 87.500 mii lei
Profit sau Pierderi din
pierdere cesiunea
imobilizărilor
corporale
vânzare prin licitație publică * prețul de pornire 200 mil. lei; TVA 19%
in cazul amortizării parțiale a mijlocului fix
durata de utilizare: 6 ani;
metoda liniara
rata anuala a amortizării: 100 / 8 = 12.5%
amortizare anuala: 350mil. lei x 12.5% = 43.75 mii lei
amortizare cumulată: 43.750mii x 6ani =262.500 mii.lei
cheltuieli cu evaluarea bunului, 10 mil.lei plus TVA 19%, efectuată la o unitate specializată
% = 1111 11.900 mii lei
6461 Cont curent 10.000 mii lei
Pierderi din la bănci
cesiunea
imobilizărilor
corporale
35327 1.900 mii lei
TVA
deductibila
se încasează în numerar, taxa de participare la licitație (3 persoane x 2 mil. lei)
101 = 7461 6 mil. lei
Casa Venituri din
cesiunea
imobilizărilor
corporale
se încasează în cont la banca c/v garanțiilor de participare la licitație (5% din prețul de pornire, 200mil. lei, de la 3 participanți)
200 mil. lei x 5% x 3 = 30 mil. lei
1111 = 3566 30 mil. lei
Cont curent Alți creditori
la bănci diverși
vânzarea mijlocului fix la prețul adjudecat de 250 mil. lei plus
TVA 19%
3556 = % 297.500 mii lei
Alți debitori 7461 250.000 mii. lei
diverși Venituri din
cesiunea
imobilizărilor
corporale
35327 47.500 mii lei
T.V.A. colectata
încasarea c/v mijlocului fix la prețul adjudecat și decontarea garanției de participare, depusă de câstigatorul licitației
% = 3556 297.500 mii lei
3566 Alți debitori 10.000 mii lei
Alți creditori diverși
diverși
1111 287.500 mii lei
Cont curent
la bănci
restituirea garanției de participare celor doi participanți
3566 = 1111 20 mil. lei
Alți creditori Cont curent
diverși la bănci
scăderea din gestiune a mijlocului fix
% = 442 350 mil. lei
461 Imobilizările 262.500 mii lei
Amortizare corporale
corporale
6461 87.500 mii lei
Pierderi din
cesiunea
imobilizărilor
corporale
3. La sfârșitul exercițiului financiar N societatea bancara efectuează
inventarierea patrimoniului in urma căruia se constata un minus de inventar reprezentând un mijloc fix in valoare de 150 milioane lei. Urmare a acesteia, societatea bancara efectuează următoarele înregistrări contabile:
in cazul amortizării integrale a mijlocului fix;
4612 = 442 150mil. lei
Amortizare Imobilizările
imobilizărilor corporale
corporale
in cazul amortizării parțiale a mijlocului fix
durata de funcționare : 5 ani;
durata de utilizare: 2 ani;
metoda liniara;
rata anuala a amortizării: 100 / 5 = 20%
amortizarea anuala: 150mil. lei x 20% = 30mil.lei
amortizare cumulata: 30mil. x 2ani = 60mil.lei
amortizat parțial – neimputat
% = 442 150mil. lei
4612
Amortizare Imobilizările 60mil. lei
imobilizărilor corporale
corporale
6461 90mil. lei
Pierderi din
cesiunea
imobilizărilor
corporale
amortizat parțial – imputat
% = 442 150mil. lei
4612 Imobilizările
Amortizare corporale 60mil. lei
imobilizărilor
corporale
6461 90mil. lei
Pierderi din
cesiunea
imobilizărilor
corporale
concomitent:
-imputația la valoarea rămasă plus TVA
35192 = % 107.100 mii lei
Alte creanțe 7461 90.000 mii lei în legătură Venituri din
cu personalul cesiunea
imobilizărilor
corporale
35327 17.100 mii lei
TVA colectata
4.5.Amortizarea in cazul intrării imobilizărilor cu titlu gratuit
Societatea bancara primește prin subvenție un mijloc fix in valoare de 100mil. lei cu o durata de funcționare de 5 ani. Pentru a reflecta in contabilitate primirea acestei subvenții se vor efectua următoarele înregistrări:
înregistrarea intrării mijlocului fix , prin subvenție:
442 = 541 100mil.lei Imobilizările Subvenții pentru
corporale investiții
calculul și înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea anual :
durata de funcționare : 5 ani;
metoda liniara;
rata anuala a amortizării: 100 / 5 = 20%
amortizarea anuală: 150 mil. lei x 20% = 30 mil.lei
amortizare lunara: 30 mil. lei /12 = 2.500 mii lei
652 = 461 30 mil. lei
Cheltuieli cu Amortizări
amortizările privind
imobilizărilor imobilizările
corporale
Concomitent se înregistrează virarea investițiilor la venituri, la nivelul sumei reprezentând amortizarea anuală:
541 = 7493 30 mil. lei
Subvenții pentru Venituri din
Investiții subvenții
4.6. Deprecierea imobilizărilor corporale
Deprecierea este alocarea sistematica a valorii depreciabile a unui activ de-a lungul perioadei sale de viată utilă.
O pierdere din depreciere este valoarea cu care valoarea contabila a unui activ depășește valoarea sa recuperabila.
Valoarea contabila este valoare la care un activ este recunoscut in bilanț după scăderea oricărei deprecieri ( amortizări) acumulate si ,in plus, a oricăror pierderi cumulate din depreciere.
Valoarea depreciabilă este costul unui activ sau orice altă valoare substituită acestuia în situațiile financiare, mai puțin valoarea lui reziduală.
Valoarea recuperabila este maximul dintre prețul net de vânzare al unui activ si valoarea lui de utilizare.
Valoarea de utilizare este valoarea prezenta a fluxurilor viitoare de numerar estimate, ce se așteaptă să fie generate din utilizarea continua a unui activ si din vânzarea lui la sfârșitul perioadei sale de viata utila.
Viața utilă este fie:
a) perioada de timp in cursul căreia un activ se așteaptă sa fie utilizat de către întreprindere;
b) numărul unităților de producție sau ala unităților similare ce se așteaptă a fi obținute de către întreprindere din utilizarea activului.
O unitate generatoare de numerar este cel mai mic grup identificabil de active care generează intrări de numerar din utilizarea continua, intrări care sunt in mare măsura independente de intrările de numerar generate de alte active sau grupe de active.
Activele corporațiilor sunt acele active, altele decât fondul comercial, care contribuie la fluxurile viitoare de numerar atât pentru unitatea generatoare de numerar.
O întreprindere trebuie sa stabilească la data fiecărui bilanț contabil daca exista vreun indiciu, potrivit căruia un activ poate fi depreciat. Daca orice astfel de indiciu exista, întreprindere trebuie sa estimeze valoarea recuperabila a activului. Pentru stabilirea prezentei oricărui indiciu, potrivit căruia un activ poate fi depreciat, o întreprindere trebuie sa ia in considerare cel puțin următoarele indicații:
Sursele externe de informații
a) in timpul perioadei, valoarea de piața a unui activ a scăzut considerabil, mai mult decât se așteaptă ca rezultat al trecerii timpului sau al utilizării normale;
b) in timpul perioadei au avut loc modificări semnificative cu efect negativ asupra întreprinderii sau vor avea astfel de modificări in viitorul apropiat, in mediul tehnologic, pe piața, economic, sau juridic, care întreprinderea își desfășoară activitatea sau pe piața pe care un activ este consacrat;
c) ratele de dobânzi ale pieței sau alte rate ale rentabilității investițiilor de pe piața au crescut in cursul perioadei si este posibil ca aceste creșteri sa afecteze rata de actualizare utilizata in calcularea valorii de utilizare a unui activ si sa scadă semnificativ valoarea recuperabila a acestuia;
d) valoarea contabila a activelor nete ale întreprinderii raportoare este mai mare decât capitalizarea ei pe piața;
Surse interne de informații
e) dovada este deductibila de uzura morala sau fizica a unui activ;
f) in timpul perioadei au avut loc schimbări semnificative cu efect negativ asupra întreprinderii sau se așteaptă să aibă loc în viitorul apropiat astfel de modificări in măsura sau maniera in care un activ este utilizat;
g) dovada este deductibila din raportarea interna care indica faptul ca performanta economica a unui activ este sau va fi mai slaba decât se prevăzuse.
Valoarea contabila a unui activ trebuie adusa la valoarea lui recuperabila, daca, si numai daca, valoarea recuperabila a activului este mai mica decât valoarea contabila a acestuia. Aceasta reducere constituie o pierdere din depreciere.
O pierdere din depreciere trebuie recunoscuta imediat ca si cheltuiala in contul de profit si pierdere, in afara cazului in care activul este înregistrat la valoarea reevaluata. Orice pierdere din deprecierea unui activ reevaluat trebuie tratat ca o descreștere din reevaluare.
Atunci când valoarea estimata a unei pierderi din depreciere este mai mare decât valoarea contabila a activului la care se refera, o întreprindere trebuie sa recunoască o datorie. După recunoașterea unei pierderi din deprecieri, deprecierea (amortizarea) activului trebuie ajustata in perioade viitoare pentru a aloca valoarea contabila revizuita a activului, mai puțin valoarea lui reziduala (daca exista vreuna), pe o baza sistematica in timpul vieții lui utile ramase.
EXEMPLU:
La închiderea exercițiului N-2, s-a contabilizat o depreciere de 25 mil lei pentru un activ cu valoarea contabilă netă de 100 mil lei. Durata rămasa de amortizat 10 ani. Metoda liniara.
La 31.12.N exista indicii ca pierderea de valoare a mijlocului fix s-a diminuat.
La 31.12.N-2 se înregistrează pierderea de 25 mil. lei:
6642 = 492 25 mil.
Cheltuieli cu provizioanele Provizioane pt. deprecierea
pt. deprecierea imobilizărilor imobilizărilor
In urma acestei înregistrări, valoarea contabila a mijlocului fix devine:
100 mil – 25 mil. = 75 mil.
Analiza situației la 31.12.N:
– amortizarea aferenta exercițiilor N-1 si N:
2 x 75 mil. lei/10ani =15mil. lei
– valoarea contabila neta a mijlocului fix la 31.12.N;
75mil.-15 mil.= 60 mil. lei
– amortizarea anuala a mijlocului fix, daca acesta nu ar fi fost anterior depreciat:
100mil. lei /10ani = 10mil. lei
– valoarea contabila pe care ar fi avut-o activul daca nu ar fi fost anterior depreciat:
100mil. –2 x 10mil. = 80 mil.lei
Valoarea contabilă netă la 31.12 N+2 = 75 mil. – 7.5mil x 2 = 60mil.
a) presupunând că, la 31.12.N, valoarea recuperabilă a mijlocului fix este 72 mil. lei.
Diminuarea pierderii cu 12mil. lei va majora valoarea contabila a activului la 72mil. lei ( egală cu valoarea recuperabilă), care este mai mică decât valoarea pe care ar fi avut-o activul dacă anterior nu ar fi fost depreciat ( 80 mil.lei).
492 = 7642 12mil.
Provizioane pt. deprecierea Venituri din provizioane pt.
imobilizărilor deprecierea imobiliarilor
b) presupunând ca, la 31.12.N, valoarea recuperabila a mijlocului fix este 85mil. lei.
Daca societatea ar relua integral pierderea( 25mil.lei), valoarea contabila a activului ar deveni 85mil. lei, ceea ce reprezintă o valoarea mai mare decât cea pe care ar fi avut-o activul daca nu ar fi fost anterior depreciat (80mil. lei). ca urmare, pierderea maxima ce poate fi reluata este 20mil. lei.
492 = 7642 20mil.
Provizioane pt. deprecierea Venituri din provizioane pt.
imobilizărilor deprecierea imobilizărilor
CAPITOLUL V
STUDIU DE CAZ
CONTABILITATEA AMORTIZARII IMOBILIZARILOR CORPORALE
LA C.E.C. –S.M.B.
1.C.E.C S.M.B. achiziționează un imobil în bulevardul Unirii nr. 57 în luna decembrie 2001 conform contract de vânzare–cumpărare nr. 253/19.12.2001 în valoare de 110.200.000.000,00 lei, la aceeași dată se întocmește procesul verbal de recepție finală a lucrării în urma căruia se evidențiază în contabilitate acest sediu ca mijloc fix atribuindu-se un număr de inventar.
Înregistrările contabile vor fi:
a) achiziționare sediu:
432 = 3566 110.200.000.000,00 lei
Imobilizări Creditori
corporale din investiții
in curs
b) evidențierea ca mijloc fix, conform proces verbal de recepție finală a lucrării:
4422 = 432 110.200.000.000,00 lei Construcții Imobilizări
corporale
in curs
c) încadrarea mijlocului fix conform catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a acestora:
Conform vechiului catalog( 1998):
Grupa 1. Construcții;
Subgrupa 1.5. Construcții pentru afaceri, comerț, depozitare;
Clasa 1.5.1. Centre de afaceri;
Durata normală de funcționare: 50 ani.
Conform noului catalog (2005):
Grupa 1. Construcții;
Subgrupa 1.1. Construcții industriale;
Clasa 1.1.1. Construcții industriale în afară de clădirile din industria alimentară;
Durata normală de functionare:40-60 ani –50 ani.
d) calculul și înregistrarea amortizării în luna ianuarie 2002:
metoda de amortizare: liniară
calculul ratei amortizării liniare: 100 / 50 ani = 2%
amortizarea anuală: 110.200.000.000,00 x 2% = 2.204.000.000,00lei
amortizarea lunară: 2.204.000.000,00 / 12 = 183.666.667,00 lei
652.01 = 46122 183.666.667,00
Cheltuieli Amortizarea
cu amortizările construcțiilor
imobilizărilor
corporale
C.E.C. S.M.B. modernizează spațiul din B-dul Unirii nr. 57 cu ochiuri mobile în peretele cortină conform contract de prestări servicii nr. 25/.09.2002 încheiat cu societatea comercială ALUMINIUM CO S.R.L. și factura fiscală nr 2675461/08.12.2002 în valoare 600.000.000,00 lei.
Înregistrările contabile vor fi:
a) înregistrare contravaloare lucrare execuție și montaj ochiuri mobile în peretele cortină la sediul din B-dul Unirii nr.57conform factura fiscală nr.2675461/08.12.2002:
432 = 3566 600.000.000,00 lei
Imobilizări Creditori
corporale din investiții
in curs
b) înregistrarea ca modernizare la sediul Unirii nr. 57conform procesului de recepție la terminarea lucrărilor nr. 4673/08.12.2002:
4422 = 432 600.000.000,00 lei
Construcții Imobilizări
corporale
în curs
Urmare acestei modernizării valoarea de inventar a sediului din B-dul Unirii nr.57 va fi de 110.800.000.000,00 lei la data de 08.12.2002.
c) calculul și înregistrarea amortizării în luna ianuarie 2003:
amortizarea anuală: 110.800.000.000,00 x 2% = 2.216.000.000,00 lei
amortizarea lunară:2.216.000.000,00 / 12 = 184.666.667,00 lei
652.01 = 46122 184.666.667,00
Cheltuieli Amortizarea
cu amortizările construcțiilor
imobilizărilor
corporale
În luna decembrie 2004 C.E.C. S.M.B. reevaluează imobilizările corporale.
Urmare aprobării Consiliului de Administrație al băncii a raportului de reevaluare, întocmit de către comisia de evaluare a imobilizărilor corporale, se va modifica valoarea netă a sediului din B-dul Unirii nr. 57. În urma acestei operațiuni valoarea netă a clădirii va fi de 131.000.000.000,00lei.
Înregistrările contabile pentru evidențierea reevaluării la sediul din B-dul Unirii nr. 57 vor fi următoarele:
a) stabilirea valorii contabile nete (diminuarea valorii contabile cu valoarea amortizării cumulate)
46122 = 4422 6.648.000.000,00 lei
Amortizarea Construcții
construcțiilor
b) înregistrarea diferențelor din reevaluare (diferența între valoarea stabilită de evaluatori și valoarea contabilă)
4422 = 5162 20.200.000.000,00lei
Construcții Rezerve din
reevaluări
c) calculul și înregistrarea amortizării în urma reevaluării în luna ianuarie :
amortizarea anuală: 131.000.000.000,00 x 2% = 2.620.000.000,00 lei
amortizarea lunară:2.620.000.000,00 / 12 =218.333.334,00 lei
652.01 = 46122 218.333.334,00
Cheltuieli Amortizarea
cu amortizările construcțiilor
imobilizărilor
corporale
FIȘA MIJLOCULUI FIX
în luna mai 2005
2.C.E.C. S.M.B. achiziționează în luna aprilie 2005 aparat de aer condiționat în valoare de 526.000.000,00 lei.
Înregistrările în contabilitate se vor face pe baza facturii nr 76625823/25.04.2005 și a procesului verbal de punere în funcțiune.
a) achiziție aparat aer condiționat:
432 = 3566 526.000.000,00 lei
Imobilizări Creditori
corporale din investiții
in curs
b) evidențierea ca mijloc fix, conform proces verbal de punere în funcțiune:
44231 = 432 526.000.000,00 ei
Echipamente Imobilizări
tehnologice corporale
în curs
c) încadrarea mijlocului fix conform catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a acestora:
Conform noului catalog (2005):
Grupa 2. Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații;
Subgrupa 2.1. Echipamente tehnologice( mașini, utilaje și instalații de lucru);
Clasa 2.1.17. Mașini, utilaje și instalații comune care funcționează independent;
Subclasa 2.1.17.3. Ventilatoare, aeroterme și microcentrale termice murale sau de pardoseli;
Familia 2.1.17.3.1. Aparate de climatizare;
Durata normală de funcționare: 4-6 ani –5 ani.
d) calculul și înregistrarea amortizării :
metoda de amortizare: liniară
calculul ratei amortizării liniare: 100 / 5 ani = 20%
amortizarea anuală: 526.000.000,00 x 20% = 105.200.000,00 lei
amortizarea lunară:105.200.000,00 / 12 =8.766.667,00 lei
652.01 = 46123 8.766.667,00
Cheltuieli Amortizarea
cu amortizările echipamentelor
imobilizărilor tehnologice
corporale
FIȘA MIJLOCULUI FIX
în luna mai 2005
3. C.E.C S.M.B vinde în luna mai 2005 un autoturism marca Mercedes, achiziționat în iunie 2002, la un preț de 78.000.000,00 lei (inclus TVA) cu o valoare de intrare de 93.000.000,00 lei și o durată de funcționare de 5 ani , amortizat parțial.
Înregistrările în contabilitate se vor face pe baza facturii fiscale nr. 27489317/14.05.2005 și a procesului verbal de scoatere din funcțiune.
a) vânzarea autoturismului:
3556 = % 78.000.000,00
Alți 7461 65.546.218,00
debitori Venituri din
diverși cesiunea
imobilizărilor
corporale
35327 12.453.782,00
TVA colectata
b) scoaterea din funcțiune:
amortizat parțial;
durata de utilizare: 47 luni;
metoda liniară;
rata anuală a amortizării: 100 / 5 = 20%
amortizarea anuală: 93.000.000,00 x 20% = 18.600.000,00lei
amortizarea lunară: 18.600.000,00 / 12 = 1.550.000,00 lei
amortizarea cumulată: 1.550.000,00 x 47 = 72.850.000,00 lei
% = 44233 93.000.000,00lei
46123 Mijloace de 72.850.000,00
Amortizare transport
mijloacelor de
transport
6461 20.150.000,00 Pierderi din
imobilizările
corporale
FIȘA MIJLOCULUI FIX
în luna mai 2005
4. În urma inventarierii de la sfârșitul exercițiului financiar 2004 la o agenție C.E.C. din cadrul S.M.B. se constată un plus de inventar, o mașină de numărat bani care este evaluată la o valoare de intrare de 26 mil. lei.
încadrarea ca mijloc fix conform Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
Grupa: 3. Mobilier birotică, sisteme de protecție a valorii umane și materiale și alte active corporale;
Subgrupa: 3.2. Aparatura birotica;
Clasa: 3.2.3. Mașini de numărat și de identificat bani.
Durata normală de funcționare: 2-4 ani => 2 ani
Înregistrarea în contabilitate ca mijloc fix:
442 = 541 26mil.lei Imobilizările Subvenții pentru
corporale investiții
calculul și înregistrarea cheltuielilor cu amortizarea în luna mai 2005:
durata de funcționare : 2 ani;
metoda liniara;
rata anuala a amortizării: 100 / 2 = 50%
amortizarea anuală: 26 mil. lei x 50% =13 mil.lei
amortizare lunară:13 mil. lei /12 = 1.083.333,00 lei
652 = 461 1.083.333,00 lei
Cheltuieli cu Amortizări
amortizările privind
imobilizărilor imobilizările
corporale
Concomitent se înregistrează virarea investițiilor la venituri, la nivelul sumei reprezentând amortizarea lunară:
541 = 7493 1.083.333,00 lei
Subvenții pentru Venituri din
Investiții subvenții
FIȘA MIJLOCULUI FIX
în luna mai 2005
5. În luna aprilie 2005 C.E.C. S.M.B. achiziționează 3 aparate de copiat și multiplicat la o valoare de 40.000.000,00 lei /buc. Înregistrarea în contabilitate se face conform facturii fiscale nr. 5873210/26.04.2005 și a procesului verbal de punere în funcțiune nr. 863/28.04.2005.
a) achiziție calculatoare electronice:
(3buc x 40.000.000,00 lei = 120.000.000,00 lei)
432 = 3566 120.000.000,00 lei
Imobilizări Creditori
corporale din investiții
in curs
b) evidențierea ca mijloc fix, conform proces verbal de punere în funcțiune:
4424 = 432 120.000.000,00lei
Aparatura Imobilizări
birotica corporale
în curs
c) încadrarea mijlocului fix conform catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a acestora:
Conform noului catalog (2005):
Grupa: 3. Mobilier birotica, sisteme de protecție a valorii umane și materiale și alte active corporale;
Subgrupa: 3.2. Aparatura birotica;
Clasa: 3.2.1. Mașini de scris, de francat, aparate de dictat și reprodus, aparate de desenat, aparate de copiat și multiplicat.
Durata normală de funcționare: 4-6 ani => 5 ani
Conform repartizării celor trei aparate de copiat și multiplicat se va folosi pentru fiecare metode de amortizare diferite.
pentru serviciu secretariat 1 bucată – metoda de amortizare accelerată;
pentru serviciul contabilitate 1 bucată – metoda de amortizare degresivă;
pentru serviciul resurse umane 1 bucată – metoda de amortizare liniară.
înregistrarea contabilă a amortizării anuale pentru fiecare aparat de copiat și multiplicat:
– în cazul amortizării accelerate
652.01 = 46124 20.000.000,00 lei
Cheltuieli Amortizarea
cu amortizările echipamentelor
imobilizărilor tehnologice
corporale
în cazul amortizării degresive
652.01 = 46124 16.000.000,00 lei
Cheltuieli Amortizarea
cu amortizările echipamentelor
imobilizărilor tehnologice
corporale
în cazul amortizării liniare
652.01 = 46124 8.000.000,00 lei
Cheltuieli Amortizarea
cu amortizările echipamentelor
imobilizărilor tehnologice
corporale
CAPITOLUL VI
UTILIZAREA TEHNICII DE CALCUL
ÎN CALCULUL ȘI CONTABILIZAREA
AMORTIZĂRII IMOBILIZĂRILOR CORPORALE
Informatica este știința prelucrării sau tratării formale a informației. Ea este ocupată de culegerea, verificarea, transmiterea, prelucrarea și editarea datelor cu ajutorul mijloacelor de calcul. Pe scurt, informatica este știința prelucrării automate a datelor.
Informatica a fost introdusă inițial în domeniul cercetării științifice și în mediul universitar, tehnica de calcul fiind folosită la rezolvarea problemelor cu caracter științific, cu un domeniu restrâns de activitate.
Activitatea de informatică desfășurată în cadrul organizatoric oferit de economia de piață, prin intermediul agenților economici, presupune existența unei dotări cu calculatoare electronicei cu personal capabil să proiecteze și să utilizeze sistemele informatice specifice activității agentului economic.
Scopul principal al sistemului informatic este de a servi cerințele informaționale ale managerilor de pe diferite nivele decizionale și de a reduce la minimum intervenția și efortul uman în desfășurarea unor procese de conducere, de producție, de gestiune, de decizie.
Fiecare sistem informatic i se asociază un sistem de prelucrare a datelor, în care datele se prezintă pe diferiți suporți de memorare, iar procesele de prelucrare sunt concretizate în proceduri executate de echipamente de calcul. Prima faza în elaborarea specificației unui sistem de programe constă în formularea (conceperea) unui „ model de entități din lumea reală” a domeniului aplicativ, care se vor reprezenta pe cale informatică.
De aici rezultă si definiția data sistemului informatic ca fiind: „ansamblul de oameni, informații, date și proceduri de prelucrare, echipament de calcul și comunicații”. Sistemele informatice integrează și sisteme expert, programe specializate în prelucrarea cunoștințelor.
Sistemul informațional contabil este definit ca un set de resurse umane și de capital dintr-o organizație, care se ocupă cu pregătirea informațiilor contabile și de asemenea, de informații obținute prin colectarea și prelucrarea tranzacțiilor economice. Aceste informații sunt făcute disponibile tuturor nivelelor conducerii pentru realizarea planificării și controlului activității economice.
Principalele categorii de informații dintr-o unitate economică se referă la :
informații financiar- contabile – privesc fluxul resurselor financiare din organismul economic;
informații tehnice – privesc fluxurile fizice ale materialelor și ale resurselor de care este nevoie;
informații de personal;
informații de marketing – cuprind piețe de desfacere a produselor , precum și modalități de descriere a lor.
Acomodarea cu tehnica moderna de calcul este o valență a economiștilor de astăzi, motiv pentru care numeroase funcții de răspundere din sistemele informatice sunt deținute de economiști.
Un element în plus pentru informatizarea contabilității îl reprezintă avantajul utilizării micro-calculatoarelor, concretizată de multe ori în oferirea de posibilități ca un responsabil de compartiment financiar-contabil să-și proiecteze și realizeze propriul sistem informatic
Utilizarea echipamentelor electronice de calcul oferă posibilitatea preluării complexe a datelor din documente primare, sporește caracterul analitic al informațiilor, crește operativitatea acestora, creează condițiile reflectării tuturor valențelor de informare a contabilității.
În ce privește contabilitatea imobilizărilor corporale, acestea constitue un domeniu favorabil introducerii prelucrărilor automate a datelor, deoarece majoritatea datelor sunt relativ constante și persistă un timp destul de îndelungat în evidențele societăților. Astfel, în domeniul contabilității activelor fixe se poate asigura o evidență exactă pe secție, atelier, locuri de muncă și chiar nominal pe marcă, ușurând verificarea faptică cu ocazia inventarierii.
Prelucrarea electronică a datelor privitoare la mijloacele fixe asigură calculul automat al amortizării și includerea automată a acesteia în costurile de producție.
Folosirea eficientă a fișierelor de mijloace fixe creează condițiile unei prelucrări complexe care să servească, împreuna cu alte fișiere, nu mai la urmărirea aspectului gestionar și al calculării uzurii si amortizării, ci și în lansarea și urmărirea producției, planificarea reparațiilor, folosirea eficientă a mijloacelor fixe.
În ceea ce privește societatea bancară „C.E.C.–S.M.B”, aceasta dispune de un sistem informatic bine construit, accesibil și coerent. Programele implementate răspund pe deplin cerințelor, introducerea datelor este permanentă, fapt ce permite cunoașterea în orice moment a situației sau stadiului problemei urmărite.
Prelucrarea electronică a datelor referitoare la mijlocele fixe se efectuează cu ajutorul limbajului FoxPro la C.E.C –S.M.B.
FoxPro oferă performanțe și instrumente sofisticate de proiectare fără pereche, împreună cu un minunat mecanism de interfață cu utilizatorul. Limbajul FoxPro este un mediu de dezvoltare total integrat care încurajează o concepție complet nouă privind dezvoltarea și întreținerea aplicațiilor.
Suportul FoxPro pentru programarea condusă sistemului de evidențe prezintă interes pentru că este elegant și inovator. Pentru aplicațiile clasice, modale, bazate pe meniuri statistice, există motive practice comerciale pentru utilizarea FoxPro .
FoxPro atrage diverse categorii de utilizatori, la diferite nivele. Aparține acelei categorii de aplicații cunoscute sub numele de Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date Raționale.
FoxPro pune la dispoziție utilitare complexe care să ajute la crearea tabelelor, la introducerea datelor și la obținerea rapoartelor pe baza lor. La acest nivel FoxPro este un produs surprinzător de prietenos și ușor de utilizat, oferind un mecanism rapid și flexibil de manipulare a bazelor de date, precum și un set bogat de utilitare puternice de proiectare, încorporate într-un mediu integrat omogen.
FoxPro este un mecanism social care asigură un lux constant de inovații și îmbunătățiri la prețuri rezonabile.
Bara de meniuri a programului de evidență a mijloacelor fixe conține următoarele submeniuri:
Contabilitate;
Rapoarte contabilitate;
Patrimoniu;
Rapoarte patrimoniu;
Administrare;
Ieșire.
Conform barei de meniuri serviciul contabilitate poate accesa numai submeniurile:
Contabilitate;
Rapoarte contabilitate;
Ieșire.
Accesând submeniul „Contabilitate” putem activa următoarele opțiuni:
Prelucrare date;
Mișcări zilnice;
Reevaluări conform H.G.;
Import date sosite;
Export fișiere pentru aplicația <<Comparativa>>;
Export pentru aplicația <<Audit>>.
Cu ajutorul acestor opțiuni se pot actualiza fișierele de mijloace fixe, fișierele de consultare , vizualizarea planului de amortizare pentru fiecare mijloc în parte, evidența mișcărilor, actualizarea reevaluărilor, datele sosite prin import electronic, transmiterea registrului de mijloace fixe la Centrala C.E.C. și transmiterea anuală a registrului de mijloace fixe, intrările și ieșirile pentru anul auditat.
Spre exemplificare interfața opțiunii „Prelucrare date”.
Accesând submeniul „Rapoarte contabilitate” putem activa:
Fișa mijlocului fix;
Lista mișcărilor lunare;
Lista amortizărilor lunare;
Registrul numerelor de inventar;
Registrul mijloacelor fixe;
Inventar;
Lista luna curentă;
Lista reevaluărilor efectuate la mijloacele fixe.
Toate aceste opțiuni conțin rapoarte care pot fi vizualizate sau tipărite.
„Lista amortizării lunare a mijloacelor fixe” conține următoarele opțiuni:
toate mijloacele fixe pe sucursală;
toate mijloacele fixe pe o agenție;
toate mijloacele fixe pe o grupă;
un singur mijloc fix;
toate mijloacele fixe cu aceeași denumire;
recapitulație pe conturi.
Acesta se poate grupa pe: agenție și cont, agenție sau numai pe cont.
Spre exemplificare: Lista amortizării lunare pentru un mijloc fix și Prelucrare date.
CAPITOLUL VII
CONCLUZII SI PROPUNERI
Anul 2005 este pentru C.E.C. S.A. anul schimbărilor, deoarece va fi privatizata, dar înainte de acest lucru Guvernul adoptă unele masuri de reorganizare, modifică statutul potrivit căruia C.E.C. nu va mai beneficia de statutul privilegiat de până acum, de garantarea 100% de către stat a depozitelor populației, de asemenea nu va mai deține exclusivitate ca unitate bancară unde pot fi plătite amenzile rutiere sau unde pot fi achitate consemnațiuni. Noul statut va delimita mai clar rolul pe care îl are statul până în momentul privatizării, precum și drepturile de care se bucura noul proprietar.
Conform Codului fiscal agenții economici care investesc in mijloace fixe amortizabile începând cu 2005 au posibilitatea sa aplice amortizarea fiscala (numai in cazul in care nu aplica amortizarea accelerata).
Amortizarea fiscală constă în deducerea cheltuielilor cu amortizarea cu 20% din valoarea de intrare a mijlocului fix la data punerii în funcțiune a acestuia, urmând ca valoarea rămasă de recuperat pe durata normală de utilizare să se determine după scăderea din valoarea de intrare a sumei egale cu deducerea de 20%. Pentru aceste mijloace fixe amortizabile deducerile de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă și orice reevaluareă a acestora. În cazul pierderilor sau câștigurilor rezultate din vânzarea sau scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe se calculează pe baza valorii fiscale a acestora, care reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amortizarea fiscală.
Aplicarea amortizării fiscale aduce agentului economic o micșorarea a impozitului pe profit în prima lună de funcționare a mijlocului fix mult mai mare decât în cazul în care aplică amortizarea contabilă (metoda liniară), chiar dacă impozitul pe profit în următoarele lunii rămase până la terminarea duratei normale de funcționare se va calcula la valoarea fiscală a acelui mijloc fix.
Singura nemulțumire în cazul aplicării acestei amortizări este condiția pusă cu privire la păstrarea în patrimoniu a acelui mijloc fix amortizat cel puțin o perioada egală cu jumătate din durata lor normală de funcționare.
La mai bine de un an de la intrarea în vigoare a Legii nr. 571 privind Codul fiscal a apărut, în sfârșit, ceea ce până atunci era o simplă promisiune și anume normele privind clasificația și duratele de funcționare ale mijloacelor fixe.
Noul catalog privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2005. Acesta va oferi firmelor posibilitatea de a alege durata de amortizare a activelor și de a-si decide singure planul de afaceri. Proiectul actual diminuează ăn medie cu 10-20% duratele normale de funcționare pentru toate categoriile de mijloace fixe. Specific acestui proiect și benefic pentru orice societate comercială este existentă unei plaje a duratelor normale de funcționare cuprinse între doi și 20 de ani. Astfel, în funcție de obiectivele fiecarui manager, vor putea fi utilizate durate normale de funcționare diferite pentru același mijloc fix, în corelație cu specificul acestuia.
Scăderea duratei normale de funcționare, având în vedere ca aceasta reprezintă durata de utilizare în care se recuperează, din punct de vedere fiscal, valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizarii, este un fapt incontestabil pozitiv. În condițiile în care reprezintă un element al costurilor de producție, amortizarea are o consecință directă asupra profitului societății. Asta, pentru ca nivelul amortizarii are un impact important asupra bazei impozabile din care se calculează impozitul pe profit. Un nivel ridicat al amortizarii – creșterea cheltuielilor de amortizare – generează reducerea profitului și implicit a impozitului, în timp ce un nivel scăzut al amortizării determină creșterea profitului și un efect fiscal invers. De menționat este faptul că o firmă poate alege să își modifice durata de amortizare cu care a lucrat până acum în contabilitate sau poate alege să o păstreze, în funcție de planurile sale de viitor. Dar, o dată ce a optat pentru recalcularea amortizării, conform duratelor stabilite de noul catalog, noile durate vor fi cele definitive. În plus orice amortizare în plus este deductibilă fiscal, iar amortizarea fiscală trebuie să fie mai mică sau cel mult egală cu amortizarea contabilă. Reducerea duratelor de amortizare a mijloacelor fixe ar fi un avantaj, dacă piața ar funcționa ca o adevarată piață de tip capitalist.
Noul catalog privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe este cel de-al treilea de la data intrării în vigoare a Legii privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, din 1994. Astfel, dupa Hotărârea de Guvern nr. 266 din 1994 pentru aprobarea clasificatiei și a duratelor de funcționare a mijloacelor fixe, a urmat Hotararea de Guvern nr. 964 din 1998 privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, care a mărit considerabil duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
Noul Catalog are special mai multe lucruri. Unul din ele, cel mai important de altfel, este acela ca el poate fi folosit numai pentru determinarea amortizarii fiscale. Un altul se referă la trecerea de la duratele de funcționare exprimate într-un număr fix de ani la un interval de ani de funcționare. Pentru a se realiza reclasificarea și recalcularea perioadei normale de amortizare se pot constitui comisii tehnice.
Alegerea metodei și estimarea duratei de viață utilă a activelor se face pe baza raționamentului profesional. Prin urmare, prezentarea metodelor adoptate sau a duratelor de viață utilă estimate și a ratelor de amortizare oferă utilizatorilor situațiilor financiare acele informații de care aceștia au nevoie pentru a avea o imagine asupra deciziilor managementului și pentru a putea face comparații ce alți agenți economici. Din aceleași motive, este necesară prezentarea amortizarii alocate perioadei, ca și a amortizarii cumulate la sfârșitul acelei perioade.
Un aget economic trebuie să prezinte natura și efectul unei modificari în estimările contabile, dacă aceste modificari au un efect semnificativ în perioada curentă sau se estimează că vor avea un efect semnificativ în perioadele ulterioare. Aceste informații pot apărea din modificări în estimări referitoare la: valorile reziduale, costurile estimate de demontarea și mutarea activelor, și de restaurarea amplasamentului, duratele de viață utilă și metodele de amortizare.
Bibliografie
1. C. Ionescu – Bazele contabilității, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004
2. L. Ionescu – Contabilitatea aprofundată a societăților comerciale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2005.
3. M. Ristea , M. Dima – Contabilitatea societăților comerciale, Editura Universitară, București, 2002.
4. N. Feleagă, I. Ionașcu – Tratat de contabilitate financiară vol. I, Editura Economică, București, 1998, Ediția 2003.
5. N. Feleagă, I. Ionașcu – Tratat de contabilitate financiară vol. II, Editura Economică, București, 1998, Ediția 2003.
6. N. Feleagă – Sisteme contabile comparate vol.III, Editura Economică, București, 2002.
7. N. Feleagă, L. Malciu – Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București , 2002.
8. O. Bojian – Contabilitatea generală, Editura Universitară, București 2001
9. O. Calin – Contabilitatea de gestiune, Editura Tribuna Economică, București 2000.
10. V. Dedu, A. Enciu – Contabilitate Bancară, Editura Economică, Bucuresti,2001.
11. B. Preda – Contabilitate Bancară, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004.
LEGISLAȚIE
12. Legea nr. 15/1994 – privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată în „Monitorul Oficial” nr.242/1999, cu modificările și completările ulterioare, 31 mai 1999
13. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în „Monitorul Oficial” nr. 927/2003 cu modificările și completările ulterioare, 23 decembrie 2003.
14. Hotărârea Guvernului nr.44/2004 – privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în „Monitorul Oficial” nr.112, 06 februarie 2004.
15. Hotărârea Guvernului nr.964/1998 –pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, în „Monitorul Oficial” nr. 520, 30 decembrie 1998.
16. Hotărârea Guvernului nr.2.139/2004 –pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, în „Monitorul Oficial” nr. 46, 13 ianuarie 2005.
17. Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii și Consemnațiuni în societate bancară pe acțiuni, republicată în „Monitorul Oficial” nr.28, 26 ianuarie1999.
ALTE SURSE
Standardul Internațional de Contabilitate IAS 36 –„Deprecierea activelor”.
Standardul Internațional de Contabilitate IAS 16 –„Imobilizările corporale”.
Colecția „Tribuna Economică”, 2005.
Colecția „Capital” ,2005.
Site Internet:
www.mfinante.ro
www.cecsa.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Contabilitatea Amortizarii Imobilizarilor Corporale (s.c. Xyz S.a.) (ID: 131740)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.