Contabilitatea Activitatii de Comert la S.c. Pinco Pallino S.r.l

CUPRINS

CAPITOLUL I : ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA ACTIVITĂȚII DE COMERȚ…………………………………………………………………………………………………………….7

1.1 Obiectivele organizării activității de comerț………………………………………………………………7

1.2 Contabilitatea operațiunilor curente………………………………………………………………………….8

1.3 Modalități de circulație a mărfurilor………………………………………………………………………….9

1.4 Stocurile………………………………………………………………………………………………………………10

1.5 Principii generale de raportare financiară…………………………………………………………………11

1.6 Metodele de conducere a contabilității bunurilor……………………………………………………….13

1.7 Documemnte justificative………………………………………………………………………………………14

CAPITOLUL II : STUDIU DE CAZ LA SC PINCO PALLINO SRL……………………………18

2.1 Prezentarea societății……………………………………………………………………………………………..18

2.2 Analiza operațională………………………………………………………………………………………………..

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………………………

INTRODUCERE

Produs al unei activități practice și teoretice îndelungate, contabilitatea s-a afirmat ca sistem de cunoaștere și gestiune a resurselor și rezultatelor pe entități. Ea a apărut din nevoia de a răspunde în plan informațional și decizional la problema gestiunii valorilor economice separate pe entități distincte.

Din structura tipurilor de entități contabile, întreprinderea reprezintă sfera de acțiune în limitele căreia contabilitatea (ca instrument informațional și de gestiune) capătă forma completă de reprezentare și control asupra constituirii și utilizării resurselor. La acest nivel organizatoric se realizează în forma cea mai deplină activitatea de producție a bunurilor, de prestare a serviciilor, de circulație a mărfurilor, a titlurilor de valoare și a instrumentelor de plată.

Această lucrare numită Studiu de caz privind contabilitatea activităților de comerț la SC PINCO PALLINO SRL este alcătuita din două capitole, unul în care se prezintă Aspectele generale privind contabilitatea activității de comerț si celălalt capitol în care s-a realizat Studiu de caz la SC PINCO PALLINO SRL.

Primul capitol numit Aspecte generale privind contabilitatea activităților de comerț este împărțit în șapte subcapitole. În acest capitol sunt definite și clasificate obiectivele organizării contabilității de comerț,contabilitatea operațiunilor curente, modalități de circulație a mărfurilor, stocurile, principiile generale de raportare financiară, metodele de conducere a contabilității bunurilor și documentele justificative.

Cel de-al doilea capitol numit Studiu de caz la SC PINCO PALLINO SRL este împărțit în doua subcapitole. Acest capitol conține prezentarea societății și analiza operațională la SC PINCO PALLINO SRL.

CAPITOLUL I : ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA ACTIVITĂȚII DE COMERȚ

Obiectivele organizării activității de comerț

Unitățile de comerț au un statut de intermediere între producători și consumatorii de bunuri materiale. Comerțul ca parte componentă principală a sectorului terțiar al economiei se poate defini ca ansamblu de activități prin care se stabilesc legături permanente între producători și consumatori. În esență, el se definește ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor și revânzare a lor, în scopul obținerii de profit.

De regulă, drumul urmat de bunurile materiale se înscrie în relația:

Aprovizionare – Stocare – Vânzare

Aprovizionarea se definește ca fiind actul comercial de trecere a mărfurilor din proprietatea vânzătorului în proprietatea cumpărătorului, cu acordul expres sau tacit (pe TL) de încredere al ambilor parteneri.

Momentul intrării mărfurilor în proprietatea cumpărătorului poate coincide cu:

-primirea facturii și recepția mărfurilor, urmată de achitarea contravalorii lor.

-primirea facturii furnizorilor, situație în care apare un decalaj între momentul cumpărării și cel al recepției mărfurilor, decalaj care determină apariția mărfurilor facturate dar neprimite (mărfuri facturate, dar neprimite încă – lipsuri).

-recepția mărfurilor în lipsa facturii, ceea ce determină apariția mărfurilor recepționate dar nefacturate (plusuri acceptate).

După modalitățile de plată a contravalorii mărfurilor, aprovizionarea poate fi:

-cu plata imediată (în numerar)

-cu plata ulterioară și anterioară (transfer bancar).

Stocarea – operație de formare a rezervelor de mărfuri destinate vânzării. Din punct de vedere contabil stocul de marfă reprezintă:

-elementul principal al patrimoniului unui comerciant

-element al calculației costului de achiziție al mărfurilor vândute.

Vânzarea mărfurilor – reprezintă din punct de vedere juridic, trecerea în proprietatea clientului (cumpărătorului) a unor mărfuri pe baza acordului între parteneri cu privire la obiectul vânzării și a prețului de vânzare. Ca și la aprovizionare apar decalaje între vânzare și expediere care determină existența:

-mărfurilor livrate, dar nefacturate

-mărfurilor vândute, dar nelivrate.

Activitatea întreprinderii de comerț se poate desfășura în funcție de profilul ei printr-o varietate de unități și anume:

Depozite, care la rândul lor pot fi:

-cu ridicata – comercializarea mărfii în volum mare sau partizi mari

-de repartizare – organizate pe lângă magazinele sau unitățile de alimentație publică și care la rândul lor au rolul aprovizionării ritmice a acestora.

Magazine, chioșcuri prin care se vând mărfuri consumatorilor direcți în cantități mici, cu amănuntul.

Unități de alimentație publică, care în funcție de activitatea desfășurată pot fi:

-unități mixte (de producție și desfacere: restaurante, cafenele, pizzerii)

-unități de desfacere (baruri, bufete)

-unități de producție (laboratoare de cofetărie și patiserie, laboratoare de preparate și legume).

Obiectivul fundamental al contabilității îl reprezintă furnizarea de informații care să ofere o imagine fidelă asupra patrimoniului, asupra evoluției situației financiare și a rezultatelor, în scopul utilizării acestora de către diferite tipuri de utilizatori, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și în relațiile cu investitorii prezenți și potențiali, creditorii financiari și comerciali, clienții, instituțiile publice și alți utilizatori.

Contabilitatea operațiunilor curente

Operațiunile curente, de exploatare au ca obiect achiziționarea – producția – vânzarea de bunuri, sub forma de “produse”, achiziționarea – revânzarea de “mărfuri”, încasarea creanțelor, plata datoriilor.

Cumpărare și revânzare de mărfuri

Marfurile se evidențiază cu ajutorul contului 371 Mărfuri. Evidența mărfurilor se ține diferit în funcție de tipul de comerț practicat.

În cazul comerțului en-gros marfurile sunt evaluate la cost de achiziție.

Contul utilizat pentru a urmări veniturile din vânzarea mărfurilor este contul 707 Venituri din vânzarea mărfurilor.

Contul utilizat pentru a urmări costul mărfurilor vândute este 607 Cheltuieli privind marfurile. În cazul în care societatea practică forma de comerț en-detail, evidența mărfurilor se ține la preț de vânzare cu amanuntul. Acesta include adaosul comercial si TVA. Ca urmare se impune utilizarea în plus a conturilor 378 Diferențe de preț la mărfuri si 4428 TVA neexigibil.

Pentru firmele care au ca obiect de activitate producția si vânzarea de bunuri, ciclul de exploatare presupune achiziționarea de materii prime și materiale consumabile, producerea de bunuri si vânzarea acestora.

Evidența stocurilor de aprovizionare se ține la cost de achiziție cu ajutorul conturilor 301 Materii prime, 302 Materiale consumabile, 303 Materiale de natura obiectelor de inventar etc.

Evidența stocurilor de producție se ține cu ajutorul conturilor 345 Produse finite, 341 Semifabricate, 346 Produse reziduale, la cost de producție.

În situația în care este posibil se determină costul de producție efectiv.

Decontarile cu partenerii comerciali cuprind operațiunile de plați și de încasari către furnizori și clienți, cu ordin de plată sau în numerar, precum și înregistrarea facturilor de utilități.

Decontările cu personalul cuprind înregistrarea salariilor brute datorate personalului, a obligațiilor către bugetul de stat, a impozitului pe salarii, precum si plata acestora.

Contabilitatea amortizării presupune înregistratrea amortizării imobilizărilor necorporale/corporale.

1.3 Modalități de circulație a mărfurilor

Circulația mărfurilor constă în trecerea mărfurilor de la unitățile producătoare la unitățile cu activitate de comerț și de aici la consumatorii finali.

Se pot deosebi două forme de circulație a mărfurilor și anume: circulația mărfurilor cu ridicata și circulația mărfurilor cu amănuntul.

Circulația mărfurilor cu ridicata constă în aprovizionarea cu mărfuri în cantități mari de la diverși furnizori în scopul revânzării lor tot în cantități mari unităților cu amănuntul sau altor beneficiari. Această circulație a mărfurilor se face prin unități specializate de comerț cu ridicata care au ca unități operative depozitele cu ridicata. Această circulație a mărfurilor reprezintă o verigă suplimentară și este importantă deoarece:

− suplinește capacitatea de depozitare a comerțului cu amănuntul;

− asigură aprovizionarea ritmică a unităților cu amănuntul prin suplinirea capacității de transport a acestora;

− asigură formarea sortimentului comercial în cazul furnizorilor dispersați și a mărfurilor ce se produc numai în anumite perioade, dar se consumă pe tot parcursul exercițiului financiar.

Prețul de revânzare în cazul circulației mărfurilor cu ridicata este egal cu prețul de cumpărare la care se adaugă adaosul comercial, exprimat în procente, practicat de unitatea comercială cu ridicata.

Circulația mărfurilor cu amănuntul încheie procesul circulației mărfurilor, deoarece prin această formă de comerț mărfurile ajung la consumatorul final prin unități comerciale specializate cum ar fi: magazine, complexe comerciale, chioșcuri, tonete, etc.

La unele unități comerciale de vânzare cu amănuntul sunt organizate și depozite de repartizare în care se primesc mărfurile de la furnizori, distribuindu-se apoi magazinelor. Aprovizionarea cu mărfuri a unităților comerciale cu amănuntul se poate face fie prin unitățile cu ridicata, fie prin alți intermediari sau direct de la furnizori.

Similar comerțului cu amănuntul se desfășoară circulația mărfurilor și prin comerțul de alimentație publică, cu deosebirea că pe lângă mărfurile vândute consumatorilor finali în starea în care au fost aprovizionate din comerțul cu ridicata, din depozitele proprii de repartizare sau direct de la furnizori apar frecvent activități de producție proprie, în special preparate culinare, produse de cofetărie și produse de patiserie.

1.4 Stocurile

Stocurile sunt active circulante:

a) deṭinute pentru a fi vândute pe parcursul desfașurӑrii normale a activitӑții;

b) în curs de producție în vederea vânzӑrii în procesul desfӑșurӑrii normale activitӑții; sau

c) sub formӑ de materii prime, material și alte consumabile care urmeazӑ sӑ fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

În cadrul stocurilor se cuprind:

a) mӑrfurile, ṣi anume bunurile pe care entitatea le cumpӑrӑ în vederea revânzӑrii sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

b) materiile prime, care participӑ direct la fabricarea produselor și se regӑsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițialӑ fie transformatӑ;

c) materialele consumabile (material auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe ṣi material de plantat, furaje și alte material consumabile), care participӑ sau ajutӑ în procesul de fabricație sau de exploatare fӑrӑ a se regӑsi, de regulӑ, în produsul finit;

d) materialele de natura obiectelor de inventar;

e) produsele, ṣi anume:

– semifabricatele

– produsele finite

– rebuturile, materialele recuperabile si deseurile;

– produsele agricole.

f) activele biologice de natura stocurilor, acestea sunt animalele destinate producției de carne, animalele deținute în vederea vânzӑrii, peștii din fermele piscicole, culturile, cum ar fi cele de porumb ṣi grâu, și copacii crescuți pentru cherestea.

g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achizișionate sau fabricate, destinate produselor vândute și care în mod temporar pot fi pӑstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevӑzute în contracte;

h) producția în curs de exercițiu, reprezentând producția care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevӑzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.

1.5 Principii generale de raportare financiară

Principiul permanenței metodelor. Politicile contabile și metodele de evaluare trebuie

aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul.

Principiul prudenței. La întocmirea situațiilor financiare anuale, recunoașterea și

evaluarea trebuie realizate pe o bază prudentă și, în special:

a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;

b) sunt recunoscute datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;

c) sunt recunoscute deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este pierdere sau profit.

Principiul contabilității de angajamente. Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt

recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc (și nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente

Principiul intangibilității. Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie

să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii. Componentele elementelor

de active și de datorii trebuie evaluate separat.

Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active și datorii sau între

elementele de venituri și cheltuieli este interzisă

Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție. Elementele prezentate în

situațiile financiare se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție. Cazurile în care nu se folosește costul de achiziție sau costul de producție sunt cele prevăzute de prezentele reglementări.

Principiul pragului de semnificație. Entitatea se poate abate de la cerințele cuprinse în

prezentele reglementări referitoare la prezentările de informații și publicare, atunci când efectele respectării lor sunt nesemnificative.

Principiul continuității activității. Trebuie să se prezume că entitatea își

desfășoară activitatea pe baza principiului continuității activității.

Acest principiu presupune că entitatea își continuă în mod normal funcționarea, fără a

intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.

Principiul independenței exercițiului. Trebuie să se țină cont de veniturile și

cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data

plății cheltuielilor.

Astfel, se vor evidenția în conturile de venituri și creanțele pentru care nu a fost

întocmită încă factura (contul 418 "Clienți – facturi de întocmit"), respectiv în conturile

de cheltuieli sau bunuri, datoriile pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408

"Furnizori – facturi nesosite"). În toate cazurile, înregistrarea în aceste conturi se

efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea

serviciilor (de exemplu, avize de însoțire a mărfii, situații de lucrări etc.)

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor

din cadrul elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se face ținând seama de

fondul economic al tranzacției sau al operațiunii raportate, și nu numai de forma juridică

a acestora.

1.6 Metodele de conducere a contabilității bunurilor

Contabilitatea bunurilor se poate ține pe baza uneia dintre următoarele metode: operativ-contabilă, cantitativ-valorică, global-valorică.

Metoda operativ-contabilă se poate aplica pentru contabilitatea analitică a materiilor

prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar,

semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor și ambalajelor.

Metoda operativ-contabilă constă în ținerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenței

cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fișelor de magazie. În contabilitate, această

metodă constă în ținerea evidenței valorice pe conturi de materiale, desfășurate valoric pe

gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz.

Metoda cantitativ-valorică se poate folosi pentru contabilitatea analitică a materiilor

prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar,

semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor și

ambalajelor.

Metoda cantitativ-valorică pentru materii prime, materiale consumabile, materiale

de natura obiectelor de inventar în depozit, semifabricate, produse finite, produse

reziduale, mărfuri, animale și ambalaje constă în ținerea evidenței cantitative pe feluri de

stocuri în cadrul fiecărei gestiuni, iar în contabilitate a celei cantitativ-valorice. Conturile

sintetice care reflectă stocurile de valori materiale se desfășoară în analitic pe gestiuni.

Verificarea exactității înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din

contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantitățile operate în fișele de

magazie și cele din fișele de cont analitic din contabilitate.

Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor și

ambalajelor din unitățile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor,

materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar,

echipamentelor de protecție în folosință, precum și a altor categorii de bunuri.

Metoda global-valorică se aplică pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în

unitățile de desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se

formularul comun "Fișa de cont pentru operațiuni diverse" (cod 14-6-22) și raportul de

gestiune, după caz.

Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor se ține

global-valoric, atât la gestiune, cât și în contabilitate, iar verificarea concordanței

înregistrărilor din evidența gestiunii și din contabilitate se efectuează numai valoric, la

perioade stabilite de unitate.

Metoda global-valorică se folosește, de asemenea, pentru evidența rechizitelor de

birou, imprimatelor, materialelor destinate ambalării, precum și la alte categorii de

bunuri. În acest caz, evidența cantitativă se poate ține pe feluri de rechizite, imprimate,

materiale pentru ambalare etc., la locurile de gestionare, cu ajutorul fișelor de magazie, care se completează de gestionar sau de către persoana desemnată.

1.7 Documente justificative

Redactarea documentelor justificative. Orice operațiune economico-financiară efectuată de contribuabil se consemnează la momentul întocmirii ei într-un document, care stă la baza înregistrărilor în contabilitate.

Documentul justificativ este înscrisul întocmit de către un contribuabil, pe baza unei operațiuni economico-financiare, și care trebuie să cuprindă:

-denumirea documentului

-denumirea/numele,prenumele și sediul/adresa persoanei juridice/fizice care întocmește documentul

-numărul documentului și data întocmirii acestuia

-menționarea părților operațiunii economico-financiare

-conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia

-datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare

-numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiunile respective

-alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.

Documentele justificative se grupează pe categorii distincte în raport de obiectul operațiunii economico-financiare, care a fost realizată de către contribuabil.

Documente justificative în cazul mijloacelor fixe sunt:

-registrul numerelor de inventar

-fișa mijlocului fix

-bonul de mișcare a mijloacelor fixe și procesul-verbal de recepție

Acestea privesc mișcarea mijloacelor fixe, casarea mijloacelor fixe sau modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completării, îmbunătățirii, modernizării sau reevaluării lor.

Documentele justificative în cazul bunurilor de natura stocurilor sunt:

-avizul de însoțire a mărfii

-nota de recepție și constatare de diferențe

-bonul de primire în consignație

-bonul de predare, transfer, restituire

-bonul de consum

-dispoziția de livrare

-fișa de magazie

-fișa de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință.

Factura este înscrisul emis de persoana impozabilă, care face livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, pe baza căruia beneficiarul întocmește documentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate, îndeplinind și funcția de document de însoțire a mărfii pe timpul transportului și de document de încărcare în gestiunea beneficiarului.

Documentele justificative în cazul mijloacelor bănești și decontărilor sunt:

-chitanța

-chitanța pentru operațiuni în valută

-procesul-verbal de plăți

-dispoziția de plată-încasare către casierie

-borderoul documentelor achitate cu cecuri de decontare

-borderou de achiziție.

Chitanța este documentul justificativ pentru încasările și plățile efectuate în monedă națională. Chitanta este documentul, care fundamentează înregistrarea în contabilitate și în casă a unei sume de bani încasate de la clienți.

Documentele justificative în cazul salariilor și a altor drepturi de personal sunt:

-ștatul de salarii

-lista de avans chenzinal

-ordinul de deplasare

-decontul de cheltuieli.

Documentele justificative de contabilitate generală sunt:

-nota de creditare-debitare

-nota de contabilitate

-extrasul de cont

-fișa de cont analitic pentru cheltuieli efective de producție

-fișa de cont pentru operațiuni diverse.

Înregistrarea documentelor justificative

Ulterior întocmirii unui document justificativ, contribuabilul are obligația de a proceda la înregistrarea documentului respectiv în registrele contabile. Aceasta presupune evidențierea operațiunii într-un sistem de registre, formulare și documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică și sistematică în contabilitate a operațiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exercițiului financiar. Principalele forme de înregistrare în contabilitate în partidă dublă sunt: „pe jurnale”, „maestru-șah” sau „combinată”.

Principalele componente scriptice sunt:

-Registrul-jurnal

-Registrul-inventar

-Cartea mare

-Jurnale auxiliare.

Registrul-jurnal se utilizează pentru înregistrarea cronologică a tuturor operațiunilor economico-financiare consemnate în documentele justificative sau în note de contabilitate. Acesta se completează „zilnic sau lunar, după caz prin înregistrarea cronologică a documentelor în care se reflectă mișcarea elementelor de activ și de pasiv. Acesta se arhivează, la sediul contribuabilului, împreună cu documentele justificative, care au stat la baza înregistrărilor efectuate.

Orice înregistrare în Registrul-jurnal trebuie să cuprindă elemente cu privire la: felul, numărul și data documentului justificativ, explicații privind operațiunile respective și conturile sintetice debitoare și creditoare în care s-au înregistrat sumele corespunzătoare operațiunilor efectuate.

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu de înregistrare a rezultatelor inventarierii elementelor de activ și de pasiv. Se deschide la începerea activității și se completează în urma operațiunilor de inventariere, pe baza informațiilor din listele de inventar.

Registrul Cartea-mare se ține pentru verificarea înregistrărilor contabile efectuate în Registrul-jurnal, prin evidențierea rulajului debitor și a rulajului creditor pentru fiecare cont din contabilitate. Se întocmește pe baza documentelor justificative și a notelor de contabilitate, pentru fiecare lună, fiind posibilă completarea și pe unități mai mari de timp – trimestru, semestru, an.

Jurnalele auxiliare sunt ținute opțional de contribuabilii, care verifică un volum mare de activitate.

Pe lângă aceste registre, în cadrul contabilității în partidă dublă mai pot fi folosite și Registrul numerelor de inventar, Registrul stocurilor și Registrul de casă.

Întocmirea situațiilor contabile recapitulative

În baza informațiilor din registrele contabile, contribuabilii au obligația de a întocmi situații contabile recapitulative, care oferă o imagine de ansamblu a activității agentului economic. Aceste documente sunt bilanțul contabil și balanța de verificare. Situațiile recapitulative se întocmesc diferit în funcție de dimensiunea contribuabilului.

Bilanțul contabil se întocmește de contribuabilii indicați de lege, anual sau la momentul fuziunii sau încetării activitătii. Acesta oferă informații cu privire la activul și pasivul contribuabilului la finalul unui exercițiu financiar ori la finalul activității, reflectând situația patrimoniului acestuia: bunuri, creanțe, rezerve etc.

Acesta permite o analiză a activității unei persoane juridice sub mai multe aspecte:

-analiza indicatorilor de performanță

-analiza indicatorilor de eficiență

-analiza indicatorilor de lichiditate

-analiza indicatorilor de îndatorare (solvabilitate)

-analiza indicatorilor acțiunilor/părților sociale

-dividendelor/beneficiilor.

Balanța de verificare se întocmește la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar sau în cursul acestuia la termene intermediare (lunar, trimestrial), pentru a verifica exactitatea operațiunilor din întreaga contabilitate. Balanța de verificare cuprinde pentru toate conturile unității următoarele elemente:

-simbolul și denumirea conturilor, în ordinea din planul de conturi aplicabil

-soldurile inițiale sau totalul sumelor debitoare și creditoare ale lunii precedente, după caz

-rulajele curente debitoare și creditoare

-totalul sumelor debitoare și creditoare

-soldurile finale debitoare sau creditoare.

CAPITOLUL II : STUDIU DE CAZ LA SC PINCO PALLINO SRL

2.1 Prezentarea societății

SC PINCO PALLINO SRL este din localitatea Campina, județul Prahova, persoană juridică română care iși desfașoară activitatea în conformitate cu legilr române și prevederile actului constitutiv.

Sediul societății este în România, județil Prahova, localitatea Câmpina. Durata societății comerciale este nelimitată, începând cu data înmatriculării în Registrul Comerțului.

Forma juridică este societate comercială cu răspundere limitată.

Societatea este constituită de :

Saulino Massimo, cetățean italian, cunoscător al limbii române, născut la data de 08.07.1961 în Italia, domiciliat în Italia, Aosta Gressan, (AO), Franz. La Roche, nr.7, identificat cu Pasaport seria A nr. 734875, eliberat de Autoritățile italiene la data de 09.09.2004 și

Barbalaci Antonio, cetățean italian, cunoscător al limbii române, născut la data de 27.09.1966 în Italia, domiciliat în Italia, Via Crotta, nr. 3, Casatenovo, identificat cu Pasaport seria B nr. 390643, eliberat de Autoritățile Italiene la data de 13.12.2004.

Domeniul principal de activitate este 452 Construcții de clădiri sau părți ale acestora; geniu civil;

Capitalul social subscris este de 200 lei RON (doua sute lei) in numerar ce se va vărsa integral până la depunerea cererii de înmatriculare a societății la Registrul Comerțului.

Capitalul social este divizat în 20 părți sociale egale în valoare nominală de 10 lei fiecare

Aportul asociaților la capitalul social este:

Saulino Massimo – 100 lei – 10 părți sociale, respectiv 50%

Barbalaci Antonio – 100 lei – 10 părți sociale, respectiv 50%

Societatea va fi reprezentată și administrată de către Saulino Massimo și Barbalaci Antonio cu drepturi și puteri egale și depline de administrare.

Activitatea preponderentă (cod și denumire clasa CAEN) 4771 Comerț cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate.

Înregistrată la Oficiul Regustrului Comerțului sun nr. J29/1588/2006

Cod unic de înregistrare : RO 18874038

Politica comercială a magazinului.

Firma „JESS’’ incearcă să se diferenșieze de firmele concurente prin:

-atitudinea față de noutăți

-formele de comunicare cu consumatorii

Stabilirea asortimentului de mărfuri și servicii pune doua tipuri de probleme : pe de o parte, este vorba de problemele politicii comerciale, care pot fi rezolvate doar prin raportarea la piata, oferta punctului de vanzare este rezultatul unui proces complex de cautari pentru gasirea echilibrului dinamic, permanent intre cerintele clientelei si limitele impuse de factori endogeni, pe de alta parte, exista o serie de probleme legate de rentabilitatea suprafetei care nu pot fi rezolvate decat prin cunoasterea structurii detaliate a ofertei.

Strategia sortimentului urmareste stabilirea marilor linii ale politicii comerciale, putandu-se accepta:

-o politica de imitare, care consta in a cucerii aceleasi piete si aceleasi segmente tinta ca ale concurentilor, in a utiliza aceleasi tehnici de vanzare si a promova aceleasi servicii;

-o politica de diferentiere care cauta sa consolideze o imagine specifica acctionandu-se asupra modului de organizare interioara a preturilor si politicilor promotionale.

Firma “JESS’’ a acceptat politica de imitare deoarece promoveaza aceleasi servicii ca multe alte firme si nu vine cu o idee inovatoare in domeniu. Asortimentul de marfuri ( in forma sa concreta,de bunuri material puse la dispozitia clientele unui punct de vanzare) ocupa un loc dominant in politica comerciala a unei firme.El il defineste prin natura produselor din care este constituit, segmental de utilizatori caruia i se adreseaza si masura activitatii economice a punctului de vanzare.

Structura functionala a magazinului

Suprafata unui magazine se poate diviza in functie de marimea si profilul sau, vechimea cladirilor in care acestea isi desfasoara activitatea, modul de rezlizare a constructiei (cu unul sau mai multe niveluri), astfel:

-sala de vanzare , in cadrul careia are loc procesul de vanzare a marfurilor;

-depozitul de marfuri, destinat pastrarii marfurilor si continuitatii procesului de vanzare;

-spatiul tehnic (vestiare,grupuri sanitare,instalatii tehnice,birouri).

O importatnta deosebita pentru organizarea magazinului o are, printre altele, forma si marimea salii de vanzare.Experienta demonstreaza ca exista o mare diversitate de forme ale salii de vanzare. Sunt preferate formele patrate si dreptunghiulare datorita conditiilor optime de vizibilitate si de orientare a cumparatorilor in sala de vanzare, de amplasare a mobilierului si utilajelor, de stabilirea celor mai rationale fluxuri ale marfurilor, personalului si cumparatorilor.

Sala de vanzare a magazinului “JESS” are conditii de iluminare naturala care asigura, in timpul zilei, vizibilitate pana in cele mai indepartate locuri, permite studierea amanuntita a marfurilor expuse, precum si distingerea fara efort, a intregii palate coloristice a marfurilor.

Design-ul magazinului “JESS” se refera la stilul acestuia pus in valoare de catre caracteristicile fizice ale cladirii in care functioneaza.Atributele magazinului care contribuie conjugat la crearea stilului sau particular sunt:pentru design-ul exterior (fatada,firma,vitrine,accesul in magazin), iar pentru design-ul interior (peretii interiori,pardoseala,plafonul,iluminarea).

Se cunosc trei configuratii de baza ale fatadei:

-fatada in linie dreapta, realizata parallel cu axul strazii;

-fatada in unghi care creaza un plus de atractivitate si interes;

-fatada arcada, avand la baza configuratia fatadei in line dreapta, dar cu cateva nise pentru intrai si vitrine, creand astfel o atmosfera atractiva si relaxanta.

Firma “JESS” are fatada in linie dreapta, realizata paral cu axul strazii.

Firma sau emblema, este mijlocul de comunicare eficienta a magazinului cu mediul sau extern.Ea ajuta oamenii sa gaseasca magazinul, sa cunoasca ce vinde acesta.Stabilind numele si tipul afacerii comerciale, firma corespunde cu imaginea pe care magazinul “JESS” doreste sa o comunice clientilor sai.

Vitrina, este importanta pentru a convinge clientul sa intre in magazine prima oara.

Accesul in magazine, este proiectat astfel incat sa-I incurajeze pe client sa intre in interiorul sau.

Peretii interiori, sunt folositi pentru a segmenta spatiul magazinului departajand zonele de vanzare de cele care sprijina vanzarea.

Pardoseala, este parte integranta a design-ului interior al unui magazine si indeplineste o mare funtionalitate in asigurarea conditiilor de intretinere a curateniei si de protective a marfurilor expuse si a echilibrului comercial existent.

Plafonul, contribuie, deasemenea, la atmosfera unei incaperi.

Tehnologia amenajarii suprafetei de vanzare

Organizarea interioara a suprafetei de vanzare reprezinta, intr-o anumita masura, modul de prezentare a magazinului, argumentul sau maniera sa de exprimare in cadrul dialogului pe care il stabileste cu clientela O asemenea viziune, presupune ca magazinul sa fie proiectat din interior spre exterior, incepand de la punctul de vanzare.

Atat in proiectarea noilor magazine, cat si in remodelarea celor existente, se urmareste, in esenta, crearea unei ambiante care sa promoveze in cel mai inalt grad vanzarile, realizarea unei legaturi optime intre diferitele componente ale sistemului pe care il formeaza ansamblul suprafetei de vanzare.

Coeficientul de ocupare a suprafetei da vanzare este determinat astfel:

Metri liniari de expunere a produselor: 60,5

Metri patrati suprafata de vanzare: 85

Cos[%] = (60 X 100) / 85= 70,5%

Echipamentul comercial indeplineste un rol important in activitatea unui magazin, contribuind la folosirea optima a suprafetei de vanzare, la etalarea unei cantitati cat mai mari de marfuri si la crearea conditiilor favorabile de munca pentru vanzatori.

Raportat la cerintele comertului modern, se apreciaza ca durata de viata a echipamentului comercial variaza intre 5 si 10 ani, depinzand de calitatea materialului si de frecventa consumatorilor in magazin. Evident, deteriorarea constituie primul criteriu de inlocuire a echipamentului unui magazin. Al doilea criteriu vizeaza functionalitatea echipamentului. Este vorba de asa-zisa " uzura morala", sub impactul careia diferitele tipuri de mobilier si utilaj nu mai corespund unei comercializari optime a marfurilor si nici normelor de rentabilitate si productivitate ale magazinului .

Exemplul tipic, in aceasta privinta, il constituie casele de marcat, care trebuie inlocuite nu numai datorita uzurii fizice, ci si faptului ca nu corespund cerintelor unei gestiuni moderne. Pe plan mondial, se apeleaza din ce in ce mai frecvent la aparatajul electronic, capabil sa inregistreze operatiunile comerciale si, concomitent, sa codifice informatiile pe benzi magnetice in vederea prelucrarii ulterioare.

Dispunerea mobilierului in magazin trebuie sa asigure folosirea intensive a spatiilor comerciale, pe orizontala si verticala, in vederea obtinerii unui grad optim de ocupare cu mobilier si respectiv de incarcare a salii de vanzare cu marfuri. Exista o corelatie certa intre marimea suprafetei de vanzare si dimensiunile maxime ale mobilierului de prezentare.

Casele de marcat . In randul utilajelor de baza ale salii de vanzare se cuprind si casele de marcat. Cumparatorii apreciaza buna functionare a magazinului si dupa felul in care se desfasoara incasarea contravalorii marfurilor. Numarul caselor de marcat in diferitele tipuri de magazine trebuie in asa fel stabilit incat sa asigure un proces nestanjenit de incasare si sa preintampine aglomerarile. Amplasarea caselor de marcat se face astfel incat sa favorizeze utilizarea unei tehnologii comerciale moderne, eficiente.

Amenajarea de ansamblu, a magazinului depinde de numerosi factori: volumul si structura asortimentului de marfuri; formele de vanzare, in interdependenta cu tipul si dimensiunile mobilierului utilizat; frecventa cererii de marfuri a populatiei; obiceiurile de cumparare; zona de amplasare a magazinului si particularitatile sale constructive.

In urma analizei efectuate si studierii factorilor care infulenteaza stabilirea numarului de case de marcat s-a hotarat folosirea unei singure case de marcat. Casa de marcat are un rol important in ansamblul magazinului asigurand procesul de incasare a contravalorii marfurilor.

Stabilirea numarului caselor de marcat s-a realizat in functie de:

– numarul maxim de clienti care se afla intr-un anumit interval de timp in magazin 35 persoane intr-un interval de 120 minute;

– timpul mediu de servire la casa a unui client 3 minute;

– durata totala de functionare a casei in intervalul de timp considrat 120 minute;

n = 35*3/100100 = 87,5%

Amplasarea casei de marcat a fost conceputa pentru a asigura circulatia nestanjenita a clientilor, evitarea situatiilor de aglomerare.

Tipuri clasice de amenajari interioare si principiile ce stau la baza lor:

– gruparea marfurilor in functie de destinatia utilizarii lor.

– gruparea marfurilor in raport cu categoriile de populatie carora li se adreseaza.

– gruparea marfurilor in raport cu natura cererii in care se subdivid, la randul lor pe grupe de marfuri, subgrupe de marfuri, articole, sortimente.

Cunoastem patru principale tipuri de amenajare de ansamblu a unui magazin:

– Dispunerea tip grila, in care grupele de produse sunt expuse liniar, pe tipuri de culuare paralele, intrerupte de culuare asezate perpendiculare pe primele. De regula, supermagazinele folosesc dispunerea tip grila. Acest tip de amenajare asigura o exploatare eficienta a magazinului desi din punct de vedere al clientului poate deveni stanjenitoare, partile perimetrale ale suprafetei de vanzare fiind mult mai aglomerate.

– Dispunerea flux liber, unde asortimentul de marfuri este grupat pe familii si subfamilii de produse, pentru a facilita miscarea libera, nestructurala a clientilor. In aceasta dispunere se utilizeaza spatiul mai putin eficient decat dispunerea grila.

– Dispunerea tip boutique, in care gruparea asortimentului de marfuri se realizeaza astfel incat fiecare familie de produse constituie un raion bine individualizat, cu propriul stil si o ambianta specifica. Adesea, fiecare shop prezinta marfuri de marca de la un singur producator. Acest sistem de amenajare reclama costuri de constructie si de securitate mai ridicata.

– Dispunerea tip bucla, raioanele poseda o fatada pe aceasta piata circulara. Acest tip de amenajare incita clientii sa circule liber in magazine si sa efectueze cumparaturile pentru produse de "impuls" in mai multe raioane.

Firma ,,JESS'' a integrat in modelul sau dispunerea marfurilor in tip boutique.

Organizarea interioara a unui magazin reprezinta, modul sau de prezentare, exprimarea sa in cadrul dialogului cu clientela. De aceea, atat in proiectarea noilor magazine, cat si in remodelarea celor existente, se urmareste, crearea unei ambiante care sa promoveze in cel mai inalt grad vanzarile si realizarea unei legaturi optime intre componentele sistemului format in ansamblul suprafetei de vanzare.

Urmarirea atenta a comportamentului clientelei de circulatie si a vanzarilor realizate este fara indoiala ,cel mai bun criteriu de adaptare a asortimentului la cerintele pietei unui punct de vanzare .Acesta adaptare presupune , in paralel , atat introducerea unoi noi articole , cat si retragerea altora din vanzare . Daca introducerea unor noi articole nu reclama un efort deosebit , in schimb , opertia de eliminare a altora ridica o serie de probleme . Astfel , in ceea ce priveste articolele susceptibile de a fi inlocuite , ele se pot determina prin utilizarea unoi "clasament "al intregii game sortimentale oferite de un punct de vanzare , intocmit prin unul din urmatoarele procedee:

– listarea marfurilor in ordinea descrescatoare a aportului in volumul total al vanzarilor valorice , mentionandu-se si cantitatile desfacute ;

– intocmirea unui clasament asemanator , pe baza unui coeficient complex (K) care are in vedere , pe langa desfacerile realizate (D) , cota adaosului comercial (A) si frontului linear de expunere utilizat (L) specific fiecarui produs , dupa relatia :

K=(A x D)/L

Stocul de etalare se impune a fi avut in vedre , in primul rand , necesitatea asigurarii unei suprafete minime pentru prezentarea asortimentului de marfuri , stiut fiind faptul ca exista un raport intre numarul de exponate dintr un anumit reper si posibilitatea realizarii unui volum optim al vanzarilor.Se admite , astfel , ca sunt necesare minimum doua sau trei bucati din acelasi articol pentru ca acesta sa aiba sansa de a opri privirea unui client.Altfel spus se poate presupune ca unei cresteri a linearului unui raion ii corespunde o crestere a volumului vanzarilor , insa aceasta crestere este limitata prin existenta a doua restrictii:

-un nr minim de bucati dintr-o anumita referinta care , daca nu este atins nu perminte realizarea unei vanzari corespunzatoare ;in literatura de specialitate acest numar este cunoscut sub denumirea de "facing"

-un prag de saturatie peste care daca se trece nu se va obtine o sporire a vanzarilor .

Exista asdar un raport intre cresterea linearului si cea a vanzarilor , un raport, denumit elasticitatea linearului.Aceasta elasticitate va trebui masurata in toate simularile de impantare a marfurilor in sala de vanzare dupa formula urmatoare:

E=(ΔV x L) / (ΔL x V)

In care:

E=elasticitatea vanzarilor

V=vanzarile

L=linearul

ΔV si ΔL=cresterea vanzarilor si respectiv a linearului

In cazul cand E tinde catre zero,"facingul" se apropie de pragul de saturatie.

In cazul firmei ,,JESS'' E=(2 x 22) / (4 x 25)=0,88.

Fluxul marfurilor si ambalajelor in interiorul magazinului

Acest flux reprezinta miscarea marfurilor pe intregul circuit al magazinului din momentul primirii lor de la furnizori pana in momentul vanzarii lor si eliberarii catre cumparator, acesta fiind punctul de plecare in actiunea de proiectare a magazinului.

Cerintele indeplinite de firma ,,JESS'' privind organizarea moderna si eficienta a fluxului marfurilor:

– separarea fluxului marfurilor de fluxul cumparatorilor;

– intrarea marfurilor in magazin se face prin usa din fata in afara orelor de program sau in zilele cu flux redus de cumparatori ;

– reducerea distantei parcurse de marfuri intre punctele de intrare si desfacere a acestora in unitate .

TEHNICI PROMOTIONALE UTILIZATE LA NIVELUL MAGAZINULUI

Tehnica de etalare a marfurilor

In etalarea marfurilor firma ,,JESS'' indeplineste urmatoarele principii :

-Produsele trebuie sa fie dezirabile :

-Aceasta presupune ca pretul, prezentarea si conditionarea produsului sa raspunda motivatiilor pentru care clientii se adreseaza magazinului.

-Produsele trebuie sa fie liber oferite :

-Scopul de a lupta contra obstacolelor care pot sa "ascunda" produsele, de a transfera stocurile de marfuri in sala de vanzare, la indemana si la vederea clientului.

-Produsele trebuie sa fie lesnicios accesibile.

Etalarea marfurilor pe rafturi asigura senzatia de abundenta si de varietate a ofertei. Marfurile se rotesc pe rafturi pentru ca ele sa fie decoperite de clienti. Produsele ieftine se expun printre cele scumpe si la toate este specificat pretul.

Locul de expunere se gaseste in urma unor incercari repetate prin care se studiaza impactul lor asupra clientilor. Marfurile care se vand mai greu se aduc in fata, deoarece clientii sunt mai atenti la intrare. Marfurile care se vand mai repede se expun langa usile de la depozit, dar si printre cele cu circulatie lenta.

Produsele se expun grupat. Modul de grupare poate fi diferit.Produsele existente in suprafata de vanzare trebuie sa prezinte pretul lor.

Amenajarea vitrinelor se face astfel incat :

-sa puna in valoare articolul ;

-sa formeze dorinta de cumparare ;

-sa furnizeze informatii despre utilizare ;

– nu se expun multe marfuri in vitrina ;

– fiecare produs trebuie sa constituie un punct de atractie ;

-vitrina trebuie sa se schimbe cat mai des ;

-trebuie mentinuta o curatenie perfecta in vitrina.

Rolul etalarii marfurilor are ca finalitate cresterea vanzarilor si implicit sporirea profitului comerciantului. De aici si importanta deosebita pe care orice comerciant ar trebui sa o acorde etalarii marfurilor.

In cazul magazinului analizat prin etalare se doreste:

-atentionarea clientului asupra asortimantului de marfuri si a modalitatilor in care aceasta poate fi achizitionata;

-atragerea si oprirea clientului pentru a putea fi informat despre avantajele achizitionari unui produs;

Magazinul ,,JESS'' nu prezinta vitrina si foloseste pe post de vitrina geamul. Trecatorii pot vedea produsele etalate in apropierea geamului datorita vizibilitatii bune pe care iluminatul o asigura.

Arta de a vinde

Tipul de vanzare practicat in magazinul ,,JESS'' se bazeaza pe alegerea libera a marfurilor de catre consumatori.

Aceasta forma de vanzare este asemanatoare autoservirii numai ca exista si un vanzator, plata se face la acesta. Presupune:

a. expunerea deschisa a marfurilor;

b. amplasarea grupelor de marfuri pe suprafata de vanzare tinand seama de inrudirea dintre ele;

c. alegerea libera a marfurilor;

d. existenta unei zone a vanzatorului;

e. ridicarea marfurilor de pe mobilierul de prezentare direct de catre cumparatori;

f. ambalarea se face de catre vanzator.

Tehnici de publicitate la locul de vanzare

1. Publicitatea prin marca.

Pune pe primul plan reformatia si argumentatia. Ea urmareste valorificarea reputatiei unei intreprinderi sau marci de renume. La locul de vanzare se va organiza un stand separat cu buna iluminare pentru a scoate in evidenta produsele respective, mobilier special si suporti de prezentare. Obligatoriu va fi prezentata emblema. Se mai amplaseaza un panou cu text explicativ asupra caracteristicilor produselor.

2.Publicitatea prin ambalaj.

Ambalajul modern nu are doar rol de protectie ci si de comunicare intre produs si client. Va informa cat mai complet clientul asupra produsului respectiv. Rolul reformativ va creste in comparatie cu publicitatea asupra produsului respectiv. Cu cat este mai estetic cu atat va atrage atentia si va favoriza luarea deciziei de cumparare a clientilor. Joaca rolul de vanzator mut in autoservire.

3.Publicitatea prin etichetare

Eticheta constituie un element de informare si de mare randament estetic si comercial. Se caracterizeaza prin: forma dreptunghiulara, de obicei, text scurt, concis, inteligent redactat, scris corect si usor vizibil, material folosit: carton.

4.Publicitatea prin expozitii de marfuri in interiorul magazinului

Expozitiile sunt manifestari ocazionale ce au drept scop informarea publicului cumparator asupra progreselor realizate in domeniul bunurilor si serviciilor. Prezinta mai multe produse dintr-o grupa de marfuri inrudite. Sunt organizate intr-un loc distinct cu mobilier adecvat grupei si cu un bogat sortiment de articole si cu material informativ interesant. Organizarea unei expozitii va tine cont de: sortimentul produselor, amplasarea de panouri informative, etichetarea fiecarui produs, etalarea se va face sugestiv, delimitarea spatiului necesar, realizarea unui cadru estetic.

Magazinul ,,JESS'' foloseste dintre tipurile de publicitate expuse mai sus decat publicitatea prin marca si publicitatea prin etichetare.

Publicitate:mijloace si tehnici de realizare

Publicitatea este una din componentele marketing mix-ului. Importanta ei trebuie atent considerata de factorii de decizie, hotarirea de a face sau nu publicitate fiind cel putin la fel de importanta ca si hotaririle privitoare la celelalte componente ale mix-ului.

Pentru o companie care se respecta, publicitatea nu trebuie sa fie o activitate anexa, menita sa recreeze sau sa dea satisfactia unei efemere celebritati pe piata cu ocazia citorva aparitii la televiziune, radio sau in presa.

  Ea trebuie sa fie o preocupare intensa si profesionala, in permanenta cautare de noi mijloace de exprimare si promovare, oricind gata sa intervina pentru a influenta piata in favoarea produsului promovat.

Publicitatea este o investitie importanta care nu numai ca aduce beneficii materiale importante dar si alte beneficii, greu de cuantificat fara ajutorul unor studii precise, dar care uneori depasesc in importanta beneficiile materiale. Citeva dintre acestea sunt: recunoastere, prestigiu, credibilitate etc.

Publicitatea este un complex de activitati prin care un mesaj cu semnificatie comerciala privind un produs sau o firma este prezentat publicului prin presa, radio, televiziune, video, afise,cinematograf sau posta.Publicitatea cuprinde toate actiunile care au drept scop prezentarea indirecta ( nepersonala) – orala sau vizuala – a unui mesaj in legatura cu un produs, un serviciu sau firma, de catre orice sustinator (platitor) identificat.Cu alte cuvinte, prin actiunile de publicitatea intreprinderea urmareste sa asigure o cuprinzatoare informare a publicului in legatura cu activitatea, cu produsele si serviciile sale, cu marcile sub care acestea sunt prezentate pe piata, sa-l convinga si sa-l determine in efectuarea actului de cumparare. Ea vizeaza, pe termen lung, modificari de comportament la nivelul diferitelor categorii de consumatori, ca si mentinerea fidelitatii acestora fata de oferta intreprinderii.

In proiectarea continutului, in alegerea formelor si mijloacelor utilizate in realizarea publicitatii,orice firma trebuie sa aiba in vedere cateva caracteristici ale publicului, in calitate de receptor de informatii publicitare, si anume:

– dorinta publicului de a fi tratat ca un partener activ si exigent in dialogul cu agentii pietei

– manifestarea unor disponibilitati diferentiate de reactie fata de fenomenul publicitar

– capacitatea de a-si exprima propriile idei si exigente fata de acest gen de activitate.

Avand un asemenea rol si desfasurandu-se in conditiile unui mediu economico-social concurential si tot mai dinamic, publicitatea serveste atat ca instrument strategic, cat si ca mijloc tactic.Intr-adevar, actiunile de publictatea sunt antrenate in scoupri diferite, se adreseaza marelui public sau unor segmente determinate ale pietei. Judicios organizata si dirijata, publicitatea poate contribui efectiv la stimularea cererii de consum. Practica demonstreaza ca, de regula, comunicatia publicitara constituie unul din mijloacele de transformare, pe termen lung, a cererii de consum in comportament de cvumparare efectiv. Ea trebuie insa conjugata cu actiunea altor mijloace de comercializare si promotionale intrucat, singura, desi necesara si chiar indispensabila, actiunea sa

nu poate fi nicioadata suficienta pentru promovarea intereselor comerciale ale firmei, in scopul sporirii eficientei activitatii sale.

TEHNOLOGIA AMENAJARII DEPOZITULUI

Amplasarea depozitului de marfuri pe criteriul organizarii nationale a vehicularii produselor

Depozitul este un spatiu in care se stocheaza marfurile. El poate apartine producatorului (magaziile de produse finite, depozitele de materii prime), unui angrosist (depozite intermediare din care se fac repartitii), unui detailist (un depozit central din care este alimentat depozitul magazinului) sau unui agent comercial.

Depozitele pot fi in proprietatea comerciantilor sau pot fi inchiriate. Firma ,,JESS'' are depozitul, precum si suprafata de vanzare in proprietatea sa.

Principalele tipuri de depozite sunt:

a) depozite de colectare – in ele se depun loturi mici pentru a se forma loturi mari pentru expeditie ;

b) depozite de repartizare – acumuleaza loturi mari pentru a se livra loturi mici ;

c) depozite de pastrare – sunt necesare cand productia nu are acelasi ritm cu cererea (ex. legumele) ;

d) depozite de tranzit – permit schimbarea mijlocului de transport (exista in gari sau porturi) .

In functie de specializarea pe care o au, depozitele pot fi:

a) depozite strict specializate – se amenajeaza pentru pastrarea produselor ce necesita conditii speciale (ex. sare, cartofi, etc.) ;

b) depozite specializate – sunt organizate pentru grupe de marfuri care au nevoie de aceleasi conditii de pastrare (confectii, cosmetice, etc.) ;

c) depozite combinate – sunt destinate pentru mai multe tipuri de marfuri (textile, incaltaminte, etc.) ;

d) depozite generale – pentru categorii de produse (alimentele);

e) depozite mixte – pentru a putea stoca mai multe categorii de produse.

In functie de orientarea lor, depozitele sunt :

a) depozite orientate spre productie – amplasate astfel incat sa colecteze marfurile de la mai multi producatori;

b) depozite orientate spre clienti – amplasate astfel incat sa alimenteze mai multe puncte de servire.

Firma ,,JESS'' dispune de un depozit de colectare,specializat si orientat spre clienti.

Prin alegerea locului de amplasare a depozitului s-a urmarit atingerea urmatoarelor obiective :

– stabilirea celor mai scurte si mai rapide cai de vehiculare a marfurilor;

-respectarea principiului teritorial prin stabilirea judicioasa a zonei de aprovizionare;

– localizarea depozitului in zona special amenajata.

Factorii care influenteaza modalitatea de vehiculare a marfurilor sunt legati de participantii la procesul de distributie a marfurilor:

– producatorii, distribuitorii, transportatorii si utilizatorii :

– repartizarea teritoriala a productiei bunurilor de consum influentand fluxul de marfuri, intensitatea acestora, distantele parcurse etc.

– repartizarea teritoriala a consumului, acesta avand o raspandire teritoriala accentuata in oras, cererea de bunuri de consum fiind semnificativa in profil teritorial.

– reteaua de transport este dezvoltata asigurand deplasarea produselor in cele mai bune conditii, cu cheltuieli de transport reduse.

Depozitul a fost construit tinandu-se cont de toti factorii de influenta care conditioneaza intr-o masura sau alta amplasamentul optim al depozitului in conditiile unor costuri de depozitare minime, asigurand cele mai scurte si rapide cai de vehiculare, etc.

In buna desfasurare a activitatii magazinului, depozitul de marfa apare ca o parte componenta a magazinului avand rolul sa asigure o desfasurare corespunzatoare a procesului de aprovizionare, adica sa asigure alimentarea cu marfa a magazinului la timp, in cantitatile si sortimentele necesare, cerute de clientela.

Dimensionarea optima a depozitului

Organizarea interioara a depozitului trebuie sa respecte o serie de reguli:

a) mentinerea ordinei si sigurantei de pastrare a marfurilor;

b) identificarea cu usurinta a fiecarui articol;

c) accesul facil la fiecare articol fara a deplasa alte produse;

d) preluarea marfurilor din depozit dupa principiul "primul intrat, primul iesit".

Stocarea in depozit se face in functie de viteza de circulatie a produselor depozitate. Produsele depozitate pentru un timp scurt sunt stocate in apropierea culoarului principal de circulatie, cele care sunt stocate pentru mult timp sunt asezate in zonele mai indepartate.

Ca tehnici de depozitare pot fi:

a) depozitarea pe sol;

b) depozitarea pe rafturi.

Depozitarea pe sol – produsul depozitat va fi asezat nemijlocit pe podea si daca ambalajul prin capacitatea si stabilitatea lui, permite suprapuneri, acestea se fac pana la o anumita inaltime, corespunzatoare conditiilor tehnice ale muncii:

· inaltimea maxima pana la care pot fi preluate manual in conditii de siguranta este de 1,60 m;

· inaltimea maxima de ridicare normala este de 1,40 m;

· inaltimea maxima atinsa cu o mana este de 2 m.

Depozitarea pe rafturi – se pot folosi rafturi simple, stivuirea cu rame, palete, dulapuri cu sertare.

Dotarea depozitului cu mobilier si utilaje comerciale

In firma ,,JESS'' se urmareste exploatarea rationala a suprafetei depozitului, reducerea timpului de aprovizionare si usurarea muncii personalului operativ. Rafturile de dulap sunt amplasate de- a lungul peretilor interiori ai depozitului ( magaziei pentru marfuri) cu inaltimea de 4m si latime de 0,5- 1m, avand 4 nivele structurate.

Criteriile economice de alegere si determinare a necesarului de utilaje comerciale se refera, in principal, la pretul de cumparare a utilajelor respective, la costurile exploatarii acestora. Utilajele trebuie sa corespunda operatiilor de vehiculare a marfurilor in depozit si realizarea unor costuri cat mai mici.

Criteriile de baza luate in considerare la alegerea utilajelor sunt productivitatea muncii si cheltuielile necesare procurarii utilajelor respective.

Totodata trebuie sa se cunoasca si sa se analizeze:

-felul marfurilor si modul lor de ambalare pe durata transportului;

-mijloacele de transport in care sosesc si pleaca marfurile la si din depozit;

-felul operatiilor de vehiculare;

-locul unde au loc aceste operatiuni;

-sistemul constructiv al depozitului si posibilitatea de aplicare a tehnologiilor moderne de depozitare.

In gama utilajelor pentru prevenirea si combaterea incendiilor sunt utilizate instinctoare de diferite capacitati cu spuma carbonica.

Eficienta economica a operatiilor din depozit se poate constata efectuand calculul ce porneste de la determinarea numarului de muncitori necesari si a cheltuielilor aferente executarii manuale a acestui volum de operatii.Stabilirea numarului necesar de muncitori pentru executarea manuala a unor operatii se face cu relatia:

N=VP, unde

N- numarul de muncitori necesari efectuarii operatiei;

V- volumul mediu zilnic al operatiilor efectuate (cantitatea medie de materiale sau de produse finite ce se incarca, se descarca, se sorteaza, se transporta si se depoziteaza intr- o zi).

P- norma de lucru pe zi la aceleasi operatii pentru un muncitor.

In cazul magazinului ,,JESS'' N =4/2=2.Rezulta ca este nevoie decat de maxim 2 muncitori pentru a efectua operatiile necesare in depozit.

Concluzii

Toate elementele utilizate la obtinerea ambiantei magazinului au rolul de a atrage cat mai multi clienti, prin calitate si simplitate.Personalul magazinului este calificat si are un rol important in luarea deciziei de cumparare a clientului. Astfel, personalul cunoaste foarte bine :

· asortimentul de marfuri aflat in magazine;

· elementele de identificare a produselor.

Magazinul ,,JESS'' acorda o importanta deosebita publicitatii pe care o realizeaza prin sumele cheltuite in acest scop si prin alegerea modalitatilor de publicitate. Modalitatile de publicitate sunt reprezentate de :

– publicitatea in presa;

– pliante si prospecte.