Contabilitatea Activelor Imobilizate Corporale la S.c. Amper Proiect S.r.l
LUCRARE DE LICENȚĂ
CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE STUDIU DE CAZ LA S.C. AMPER PROIECT S.R.L.
CUPRINS
LISTA FIGURILOR
LISTA TABELELOR
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE CORPORALE
1.1. Activele imobilizate corporale
1.2. Aspecte fiscale privind activele imobilizate corporale
1.2.1. Amortizarea fiscală
1.2.2. Taxa pe valoare adăugată (TVA)
1.2.3. Impozitele amânate
1.2.4. Impozitul pe terenuri
1.2.5. Impozitul pe construcții
1.2.6. Impozitul pe mijloace fixe
CAPITOLUL II – EVALUAREA ȘI REEVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE
2.1. Evaluarea și inventarierea activelor imobilizate corporale
2.1.1. Evaluarea activelor imobilizate la intrarea lor în unitate1
2.1.2. Evaluarea activelor imobilizate cu ocazia inventarierii
2.1.3. Evaluarea la închiderea exercițiului financiar (la data bilanțului)
2.1.4. Evaluarea imobilizărilor la ieșirea din unitate
2.2. Ieșirea din unitate a activelor imobilizate corporale
2.2.1. Ieșirea prin scoaterea din funcțiune sau casarea
2.2.2. Ieșirea prin vânzare
2.2.3. Ieșirea ca urmare a unor situații extraordinare
2.3. Amortizarea activelor imobilizate corporale
2.4. Ajustări pentru deprecierea de valoare a activelor imobilizate corporale
2.5. Reevaluarea activelor imobilizate corporale
2.6. O paralelă între IAS 16 și OMFP 3055/2009
CAPITOLUL III – DOCUMENTAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE
3.1. Documente de înregistrare contabilă privind activele imobilizate corporale
3.2. Documente de evidență operativă privind activele imobilizate corporale
3.3. Prezentarea activelor imobilizate corporale în situațiile financiare
CAPITOLUL IV – CONTABILITATEA SINTETICĂ ȘI ANALITICĂ A ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE
4.1. Activele imobilizate corporale în contabilitatea sintetică
4.2. Înregistrări contabile privind activele imobilizate corporale
4.3. Activele imobilizate corporale în contabilitatea analitică
CAPITOLUL V – STUDIU DE CAZ LA SOCIETATEA SC AMPER PROIECT SRL
5.1. Prezentarea societății
5.1.1. Obiect de activitate
5.1.2. Structura organizatorică a societății
5.2. Politici contabile utilizate privind activele imobilizate corporale
5.2.1. Costul de achiziție
5.2.2. Cheltuieli ulterioare
5.2.3. Evaluarea la bilanț
5.2.4. Amortizarea
5.2.5. Durata de viață
5.2.6. Cedarea și casarea
5.3. Operații privind activele imobilizate corporale
5.4. Analiza principalilor indicatori economico – financiari
5.4.1. Viteza de rotatie a activelor imobilizate7
5.4.2. Rata imobilizărilor corporale
CAPITOLUL VI – CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
LISTA FIGURILOR
Figură 1: Componentele imobilizărilor corporale 9
Figură 2: Formula de calcul a provizionului pentru structuri neamortizabile 19
Figură 3: O paralelă între IAS 16 și OMFP 3055/2009 29
Figură 4: Legătura dintre documentele contabile 30
Figură 5: Conținutul minim obligatoriu al documentelor pentru evidența contabilă 31
Figură 6: Proces – verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale 32
Figură 7: Circuitul documentului Proces – verbal de recepție/de recepție provizorie/de punere în funcțiune 33
Figură 8: Proces – verbal de recepție 33
Figură 9: Proces – verbal de recepție provizorie 34
Figură 10: Proces – verbal de punere în funcțiune pag. 1 34
Figură 11: Proces – verbal de punere în funcțiune pag. 2 35
Figură 12: Proces – verbal de punere în funcțiune pag. 3 35
Figură 13: Conținutul minim obligatoriu al documentelor pentru evidența operativă 36
Figură 14: Registrul numerelor de inventar 37
Figură 15: Fișa mijlocului fix 39
Figură 16: Circuitul documentului Bon de mișcare a mijloacelor fixe 40
Figură 17: Bon de mișcare a mijloacelor fixe 40
Figură 18: Funcțiunea contului 211 „Terenuri și amenajări de terenuri‟ 44
Figură 19: Funcțiunea contului 212 „Construcții‟ 44
Figură 20: Funcțiunea contului 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații‟ 45
Figură 21: Funcțiunea contului 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale‟ 45
Figură 22: Funcțiunea contului 231 „Imobilizări corporale în curs de execuție‟ 46
Figură 23: Funcțiunea contului 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale‟ 46
Figură 24: Funcțiunea contului 281 „Amortizarea imobilizărilor corporale‟ 47
Figură 25: Funcțiunea contului 291 „ Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale‟ 47
Figură 26: Organigrama societății 60
Figură 27: Evoluția Vitezei de rotație a activelor imobilizate 70
Figură 28: Evoluția Ratei imobilizărilor corporale 71
LISTA TABELELOR
Tabel 1: Date din situațiile financiare 70
INTRODUCERE
În perioada de elaborare a lucrării am primit sprijin din partea profesorului coordonator și a membrilor societății Ecojur. Astfel pentru partea practică a lucrării membrii societății Ecojur mi-au furnizat informații referitoare atât la prezentarea societății analizate cât și la politicile contabile aferente imobilizărilor corporale utilizate de către societate.
În virtutea faptului că, contabilitatea financiară nu este doar un sistem de înregistrare a informațiilor cifrice, ci și un instrument de analiză și sinteză, având la bază norme cu caracter obligatoriu pentru toate entitățile, ea este denumită și contabilitate generală.
Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice referitoare la delimitarea, contabilizarea și analiza activelor imobilizate corporale care deținute fiind de o întreprindere pe perioade mai mari de un an sunt folosite la fabricarea de bunuri, efectuarea de servicii, pentru a fi date în folosință terților sau în scopuri administrative.
Conținutul lucrării prezintă problematica imobilizărilor corporale, care prin natura și conținutul ei străbate mai multe discipline precum: contabilitate financiară, fiscalitate, analiză economico-financiară.
În acest scop primul capitol abordează aspecte de natură teoretică cu privire la categoriile de imobilizări corporale, precum și aspecte de natură fiscală referitoare la: amortizarea fiscală, taxa pe valoare adăugată, impozitele amânate, impozitul pe terenuri, impozitul pe construcții și impozitul pe mijloace de transport.
Capitolul II intitulat „Evaluarea și reevaluarea activelor imobilizate corporale‟ prezintă regulile de evaluare ale activelor imobilizate corporale, modalitățile de ieșire din unitate, regimurile de amortizare aferente imobilizărilor corporale, ajustările pentru deprecierea de valoare ale acestora, precum și metodele de reevaluare ale imobilizărilor corporale.
În capitolul III este abordată documentarea imobilizărilor corporale, fiind prezentate atât documentele de evidență contabilă cât și cele de evidență operativă, precum și evidențierea activelor imobilizate corporale în situațiile financiare.
Capitolul IV intitulat „Contabilitatea sintetică și analitică a activelor imobilizate corporale‟ prezintă conturile utilizate pentru înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale, principalele operații contabile legate de acestea, precum și modul de evidențiere în contabilitatea analitică a activelor imobilizate corporale.
În capitolul V este prezentat studiul de caz realizat la societatea SC Amper Proiect SRL care cuprinde prezentarea generală a firmei, politicile contabile utilizate privind activele imobilizate corporale, o serie de operații pentru exemplificarea modalității de înregistrare contabilă a imobilizărilor corporale la societatea analizată precum și o analiză a principalilor indicatori economico – financiari aferenți acestei categorii de active.
Capitolul VI prezintă concluziile și propunerile acestei lucrări.
CAPITOLUL I – DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND ACTIVELE IMOBILIZATE CORPORALE
1.1. Activele imobilizate corporale
Activul patrimonial poate fi definit ca fiind „resurse controlate de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii economice viitoare‟.
Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 imobilizările corporale sunt acele active „deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative fiind utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an‟.
Aceste active mai sunt numite și imobilizări materiale sau active fixe tangibile fiind active nemonetare care au un suport material.
Sunt considerate componente ale imobilizărilor corporale următoarele:
Figură 1: Componentele imobilizărilor corporale
concepție proprie
Această structură este foarte importantă pentru organizarea evidenței operative, a prezentării în situațiile financiare anuale, precum și a reflectării mișcării acestora în contabilitatea analitică și sintetică.
Contabilitatea terenurilor este ținută pe două categorii:
terenuri;
amenajări de terenuri;
Terenurile sunt definite ca fiind „suprafețe de pământ afectate durabil unor activități agricole, silvice, unor construcții, etc.‟.
Acestea nu sunt supuse amortizării, deoarece nu suferă deprecieri ireversibile. Ele pot intra în unitatea economică prin: achiziție, aport la capital sau donații și pot ieși din întreprindere prin: vânzare și retrageri ale aportului la capital.
Amenajările de terenuri pot fi definite ca fiind „investiții efectuate pentru punerea în valoare a terenurilor, lacurilor, bălților, iazurilor și alte lucrări similare. Tot în categoria amenajărilor de terenuri sunt incluse și sistemele de alimentare cu energie, înprejmuirile, drumurile de acces‟.
Amenajările de terenuri sunt supuse amortizării pentru o perioadă de cel mult 10 ani și pot fi efectuate cu forțe proprii sau de către terți.
Din punct de vedere contabil mijloacele fixe se referă la „acele bunuri care au o durată de utilizare mai mare de un an și o valoare mai mare decât limita prevăzută de lege‟ în prezent aceasta fiind 2.500 lei, iar acele bunuri care nu îndeplinesc cumulativ aceste condiții sunt trecute în categoria obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată.
La majoritatea entităților economice ponderea cea mai mare este deținută de construcții, instalații tehnice, mașini, utilaje, animale, plantații și alte active similare.
Imobilizările corporale aflate în curs de execuție se referă la acele investiții neterminate, care pot fi efectuate în regie proprie sau în antrepriză și care se evaluează la costul de producție, respectiv la cel de achiziție reprezentând prețul de deviz al investiției. Acestea sunt trecute în categoria mijloacelor fixe după recepția, darea în folosință sau punerea lor în folosință. În cazul investițiilor efectuate la mijloacele fixe luate în chirie, concesiune sau locație de gestiune, acestea se înregistrează în contabilitatea unității economice care le-a efectuat, iar odată cu încheierea contractului vor fi scăzute din contabilitatea unității care le-a efectuat și înregistrate în contabilitatea unității căreia i-au fost restituite, majorând valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective.
1.2. Aspecte fiscale privind activele imobilizate corporale
1.2.1. Amortizarea fiscală
Potrivit Codului Fiscal regimul de amortizare se determină astfel:
pentru construcții se aplică metoda de amortizare liniară;
pentru echipamente, utilaje, instalații, precum și pentru computere și echipamente periferice ale acestora se poate opta între metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;
pentru orice alt mijloc fix se poate opta între metoda de amortizare liniară sau degresivă;
Amortizarea fiscală se calculează din luna următoare punerii în funcțiune a mijlocului fix. Metoda de amortizare liniară se calculează prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la dată intrării în entitate. În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu următorii coeficienți:
1,5 pentru o durTot în categoria amenajărilor de terenuri sunt incluse și sistemele de alimentare cu energie, înprejmuirile, drumurile de acces‟.
Amenajările de terenuri sunt supuse amortizării pentru o perioadă de cel mult 10 ani și pot fi efectuate cu forțe proprii sau de către terți.
Din punct de vedere contabil mijloacele fixe se referă la „acele bunuri care au o durată de utilizare mai mare de un an și o valoare mai mare decât limita prevăzută de lege‟ în prezent aceasta fiind 2.500 lei, iar acele bunuri care nu îndeplinesc cumulativ aceste condiții sunt trecute în categoria obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată.
La majoritatea entităților economice ponderea cea mai mare este deținută de construcții, instalații tehnice, mașini, utilaje, animale, plantații și alte active similare.
Imobilizările corporale aflate în curs de execuție se referă la acele investiții neterminate, care pot fi efectuate în regie proprie sau în antrepriză și care se evaluează la costul de producție, respectiv la cel de achiziție reprezentând prețul de deviz al investiției. Acestea sunt trecute în categoria mijloacelor fixe după recepția, darea în folosință sau punerea lor în folosință. În cazul investițiilor efectuate la mijloacele fixe luate în chirie, concesiune sau locație de gestiune, acestea se înregistrează în contabilitatea unității economice care le-a efectuat, iar odată cu încheierea contractului vor fi scăzute din contabilitatea unității care le-a efectuat și înregistrate în contabilitatea unității căreia i-au fost restituite, majorând valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective.
1.2. Aspecte fiscale privind activele imobilizate corporale
1.2.1. Amortizarea fiscală
Potrivit Codului Fiscal regimul de amortizare se determină astfel:
pentru construcții se aplică metoda de amortizare liniară;
pentru echipamente, utilaje, instalații, precum și pentru computere și echipamente periferice ale acestora se poate opta între metoda de amortizare liniară, degresivă sau accelerată;
pentru orice alt mijloc fix se poate opta între metoda de amortizare liniară sau degresivă;
Amortizarea fiscală se calculează din luna următoare punerii în funcțiune a mijlocului fix. Metoda de amortizare liniară se calculează prin aplicarea cotei de amortizare liniară la valoarea fiscală de la dată intrării în entitate. În cazul metodei de amortizare degresivă, amortizarea se calculează prin multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu următorii coeficienți:
1,5 pentru o durată de utilizare cuprinsă între 2 și 5 ani;
2 pentru o durată de utilizare cuprinsă între 5 și 10 ani;
2,5 pentru o durată de utilizare mai mare de 10 ani;
Pentru amortizarea accelerată, valoarea amortizării nu poate depăși în primul an 50% din valoarea fiscală de la data intrării în entitate, iar pentru anii rămași de amortizat, aceasta se calculează prin raportarea valorii rămase de amortizare la durata normală de utilizare rămasă a mijlocului fix.
1.2.2. Taxa pe valoare adăugată (TVA)
În ceea ce privește regimul TVA aplicabil costului de achiziție al autoturismelor în ultimii ani au fost aduse o serie de modificări. Astfel că în cazul achiziției de vehicule rutiere motorizate TVA-ul este o taxă nerecuperabilă fiind parte a costului de achiziție. Din punct de vedere contabil pentru bunurile însoțite de factură sau aviz se utilizează cursul de la data recepției bunurilor, iar pentru a determina baza impozabilă și TVA-ul se folosește cursul de la data exigibilității taxei. În cazul acestor achiziții exigibilitatea TVA intervine la data emiterii facturii de către furnizor. Pentru recepția de bunuri fără a primi factura de la furnizorul extern până la data de 15 a lunii următoare va fi emisă o autofactură utilizându-se cursul valutar de la data emiterii acesteia, ulterior odată cu primirea facturii furnizorului vor fi efectuate corecțiile pentru determinarea bazei achiziției intracomunitare la cursul din data emiterii facturii de către furnizor, aceste corecții fiind efectuate doar dacă factura a fost emisă înaintea celei de a 15-a zi a lunii următoare; dacă factura a fost emisă după acea dată nu se va mai efectua nici o ajustare a bazei impozabile și a TVA. Același tratament contabil se aplică și în cazul importurilor de vehicule unde TVA-ul este integral nedeductibil fiind parte a costului de achiziție.
1.2.3. Impozitele amânate
Calcularea impozitului pe profit amânat ține cont de diferențele temporare dintre valoarea contabilă prezentată în bilanț și cea fiscală, reprezentând astfel baza de impozitare sau baza fiscală. Baza fiscală este valoarea ce urmează a fi dedusă din beneficiile economice viitoare pe care întreprinderea le va genera atunci când recuperează valoarea contabilă a unui activ.
Diferențele temporare pot fi următoarele:
diferențe temporare impozabile sunt diferențe care au ca rezultat sume impozabile în calculul impozitului pe profitul curent al exercițiilor următoare. În contabilitate acestea sunt înregistrate ca o datorie privind impozitul pe profitul amânat;
diferențe temporare deductibile sunt diferențe care au ca rezultat sume deductibile la calculul impozitului pe profitul curent al exercițiilor viitoare. În contabilitate acestea sunt înregistrate ca o creanță privind impozitul pe profitul amânat;
Situațiile care dau naștere la astfel de diferențe se referă la:
avantajul deducerii suplimentare a cheltuielilor cu amortizarea în proporție de 20%;
folosirea amortizării accelerate;
fixarea de către întreprindere a unor durate de viață utile diferite de cele legale;
orice altă situație care duce la calcularea unei amortizări contabile diferită de cea deductibilă fiscal;
1.2.4. Impozitul pe terenuri
Impozitul pe teren este datorat de orice persoană care are în proprietate teren situat în România. Acest impozit nu se datorează pentru: teren aferent unei clădiri, teren al unui cult religios recunoscut de lege, teren al unui cimitir sau crematoriu, teren aparținând unei instituții de învățământ preuniversitar și universitar, al unei unități sanitare de interes național, terenurilor trecute în proprietatea statului, terenurilor ocupate de autostrăzi și drumuri europene sau naționale, terenuri aferente clădirilor restituite sau retrocedate, orice teren degradat sau poluat. La calculul acestui impozit se iau în considerare numărul de metri pătrați, rangul localității, zona și/sau categoria de folosință a terenului. Plata impozitului se realizează în două rate egale până la 31 martie, respectiv 30 septembrie inclusiv, iar pentru plata anticipată a întregului impozit până la 31 martie se acordă o bonificație de 10 %.
1.2.5. Impozitul pe construcții
La plata acestui impozit sunt obligate următoarele categorii de contribuabili:
persoane juridice române cu excepția instituțiilor publice, asociațiilor, fundațiilor;
persoane juridice străine care au sediul permanent și își desfășoară activitatea în România;
persoane juridice cu sediul social în România;
Acest impozit se calculează prin aplicarea cotei de 1,5% asupra valorii construcțiilor existente în patrimoniul entității la data de 31 decembrie a anului anterior. Cheltuiala cu acest impozit este o cheltuială deductibilă la stabilirea profitului impozabil. Contribuabilii sunt obligați să calculeze și să declare acest impozit până la data de 25 mai a anului în care se datorează. Impozitul pe construcții poate fi plătit în două tranșe până la 25 mai, respectiv 25 septembrie inclusiv.
1.2.6. Impozitul pe mijloace fixe
Orice persoană care deține un mijloc de transport înmatriculat în România datorează impozit anual pentru mijlocul de transport. Impozitul pe mijloace fixe nu se aplică pentru: autoturisme, motociclete cu ataș sau mototriciclurile persoanelor cu handicap locomotor, nave fluviale de pasageri, mijloacele de transport ale persoanelor juridice și ale instituțiilor publice. Acest impozit se calculează în funcție de tipul mijlocului de transport și se plătește în două rate până la data de 31 martie, respectiv 30 septembrie inclusiv. Pentru plata anticipată a impozitului pe întregul an până la 31 martie se acordă o bonificație de 10%.
CAPITOLUL II – EVALUAREA ȘI REEVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE
Potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009, elementele prezentate în situațiile financiare anuale sunt evaluate, de regulă pe baza principiului costului istoric sau al costului de producție.
2.1. Evaluarea și inventarierea activelor imobilizate corporale
Pentru ca o imobilizare să fie înregistrată în contabilitate și recunoscută în situațiile financiare aceasta trebuie evaluată.
Evaluarea reprezintă „procesul prin care se determină valorile la care structurile situațiilor financiare vor fi recunoscute în bilanț, în contul de profit și pierdere și în notele explicative, presupunând alegerea unei anumite baze de evaluare‟.
Pentru aplicarea corectă a unui tratament financiar – contabil asupra imobilizărilor corporale se impune clasificarea următorilor termeni:
Durata de viață utilă se referă la perioada estimată pe parcusul căreia întreprinderea va utiliza activul supus amortizării.
Amortizarea reprezintă recuperarea treptată a valorii amortizabile pe întreaga durată de viață a activului.
Valoarea amortizabilă reprezintă costul activului din care se scade valoarea reziduală.
Costul reprezintă suma plătită la data achiziției sau construcției activului pentru achiziționarea lui.
Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă estimată de întreprindere care o va obține la sfârșitul duratei de viață a acestuia ținând cont de costurile de cedare estimate.
Valoarea justă este acea sumă pentru care un activ ar putea fi schimbat între două părți în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.
Pierderea de valoare este dată de diferența de valoare existentă între valoarea contabilă și cea recuperabilă.
Valoarea contabilă reprezintă valoarea la care un activ este recunoscut în bilanț în urma scăderii amortizării cumulate și pierderilor din depreciere.
Valoare recuperabilă este valoarea maximă dintre prețul net de vânzare și valoarea de utilizare, astfel prețul net de vânzare reprezintă valoare ce poate fi obținută din vânzarea unui activ după scăderea costurilor directe de vânzare, iar valoarea de utilizare este valoarea prezentă estimată a fluxurilor de numerar ce poate fi obținută în urma utilizării continue a activului și vânzarea lui la sfârșitul duratei de viață utilă.
Valoarea reevaluată (actuală) este valoarea obținută în urma reevaluării imobilizărilor în baza hotărârii guvernului, ea putând înlocui valoarea de intrare a imobilizării. Această valoare este stabilită în funcție de rata inflației cu posibilitatea ajustării în funcție de condițiile în care se află imobilizarea reevaluată.
2.1.1. Evaluarea activelor imobilizate la intrarea lor în unitate
O imobilizare corporală înregistrată ca activ, trebuie evaluată la costul său inițial calculat conform regulilor de evaluare și a modalității de intrare în unitate.
În funcție de modul de intrare imobilizările se evaluează astfel la:
costul de achiziție în cazul bunurilor procurate cu titlu oneros;
costul de producție în cazul bunurilor produse în unitate;
valoarea de aport în cazul bunurilor aduse ca aport la capital, această valoare este stabilită în urma evaluării;
valoarea justă în cazul bunurilor primite cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere;
Evaluarea imobilizărilor corporale la costul de achiziție
Costul de achiziție al imobilizării cuprinde prețul său de cumpărare, la care sunt adăugate taxele vamale și cele nerecuperabile, precum și toate cheltuielile direct atribuibile, formate din:
cheltuieli de amenajare a amplasamentului;
cheltuieli de transport și manipulare;
cheltuieli de instalare;
onorariile cuvenite arhitecților și inginerilor;
În ceea ce privește cheltuielile de transport, acestea trebuie capitalizate chiar și în cazul în care se apelează la o terță persoană pentru a efectua serviciul de transport, motiv pentru care aceste cheltuieli sunt considerate cheltuieli direct atribuibile funcționării activului și care trebuie să facă parte din costul acestuia.
Evaluarea imobilizărilor corporale la costul de producție
Costul de producție este format din:
cheltuieli directe aferente producției: materiale, energie consumată, manoperă precum și alte cheltuieli directe cum sunt: costuri de amenajare, de instalare și amplasare, de testare a funcționării corecte a activului etc.;
costul proiectării produselor;
cota cheltuielilor indirecte de producție;
În cazul imobilizărilor corporale obținute din producție este important ca pe durata desfășurării lucrărilor să fie înregistrat în contabilitate lunar sau trimestrial un venit din producția de imobilizări pentru a acoperi cheltuielile suportate.
În cazul demolării unei clădiri pentru construcția alteia se recunosc în contabilitate cheltuielile cu demolarea fără ca acestea să intre în costul viitoarei construcții. Același tratament contabil se aplică și în cazul valorii neamortizate a clădirii demolate.
Evaluarea imobilizărilor corporale aduse ca aport la capital
Imobilizările corporale aduse ca aport în natură la capitalul social vor fi înregistrate și evaluate la valoarea de aport.
Evaluarea imobilizărilor corporale intrate cu titlu gratuit
Evaluarea imobilizărilor corporale din donații
Intrările de imobilizări corporale cu titlu gratuit se înregistrează la valoarea justă pe baza procesului verbal de recepție. Contravaloarea acestora nu este înregistrată la venituri în momentul recunoașterii inițiale, ci pe măsura amortizării activului este transferată la venituri cota – parte din valoarea sa.
Evaluarea imobilizărilor corporale constatate plus la inventar
Imobilizările corporale constatate plus la inventar se înregistrează la valoarea justă pe baza procesului verbal de recepție. În acest caz este vorba de plusuri cantitative, deoarece plusurile de valoare în cazul activelor nu se înregistrează conform prevederilor principiului prudenței.
Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporal după achiziționarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit se înregistrează în conturile de cheltuieli în momentul efectuării lor și au drept scop menținerea parametrilor de funcționare ai acestuia. Acestea majorează costul activului fix corporal și durata de viață utilă a acestuia, ducând la obținerea unor benefiicii economice viitoare.
2.1.2. Evaluarea activelor imobilizate cu ocazia inventarierii
Scopul inventarierii este acela de a stabili situația reală a tuturor elementelor de activ și pasiv în vederea întocmirii situațiilor financiare anuale.
Cu ocazia inventarierii activele imobilizate sunt evaluate la valoarea actuală numită și valoare de inventar stabilită în funcție de utilitatea imobilizărilor, starea acestora și prețul pieței.
Minusurile de valoare constatate între valoarea de inventar și cea de intrare se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării atunci când deprecierea este ireversibilă sau se constituie un provizion pentru depreciere dacă deprecierea este reversibilă. Aceste provizioane se constituie de regulă pentru structurile neamortizabile, iar mărimea lor se determină pe baza relației:
Figură 2: Formula de calcul a provizionului pentru structuri neamortizabile
sursă Victoria Bogdan, Dorina Popa, Recunoașterea și evaluarea deprecierii activelor – influențe asupra situațiilor financiare, publicat pe http://store.ectap.ro/articole/71.pdf
Potrivit reglementărilor contabile aplicabile în practica întreprinderilor românești înainte de 1 ianuarie 2006 se recunosc două categorii de provizioane:
provizioane pentru riscuri și cheltuieli;
provizioane pentru deprecierea activelor și datoriilor;
Dar odată cu aprobarea Ordinului nr. 1752/2005 au fost recunoscute în contabilitatea românească doar provizioanele pentru riscuri și cheltuieli, iar pentru deprecierile constatate în cazul activelor constituindu-se ajustări de valoare.
2.1.3. Evaluarea la închiderea exercițiului financiar (la data bilanțului)
La data închiderii exercițiului financiar imobilizările sunt evaluate la valoarea bilanțieră. Aceasta se compară cu valoarea contabilă sau valoarea contabilă netă existând următoarele situații:
Valoarea de inventar > Valoarea contabilă netă, rezultând un plus de valoare care potrivit principiului prudenței nu se înregistrează în contabiliate.
Valoarea de inventar < Valoarea contabilă netă, rezultând un minus de valoare care se înregistrează astfel:
pe seama amortizării, atunci când deprecierea este ireversibilă fiind generată de uzura fizică sau morală a activului;
prin ajustarea pentru deprecierea valorii imobilizării în cazul în care deprecierea este reversibilă;
2.1.4. Evaluarea imobilizărilor la ieșirea din unitate
În acest caz activele imobilate sunt evaluate la valoarea lor de intrare.
2.2. Ieșirea din unitate a activelor imobilizate corporale
Activele imobilizate corporale pot ieși din unitate sub următoarele forme:
scoaterea din funcțiune sau casarea;
vânzarea la licitație sau cesionare;
datorită unor operații extraordinare;
schimbul de active;
2.2.1. Ieșirea prin scoaterea din funcțiune sau casarea
Ieșirea prin casare apare atunci când utilizarea imobilizării nu se mai justifică din punct de vedere tehnic și economic.
Aceasta este o cale de ieșire complexă și cuprinde următoarele operații:
demolarea;
demontarea sau dezmembrarea imobilizărilor corporale;
valorificarea ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente și materialelor rezultate;
scăderea din gestiune a acestor imobilizări corporale;
Scoaterea din folosință a mijloacelor fixe se poate realiza cu aprobarea adunării generale a acționarilor și asociațiilor pentru societățile comerciale și a consiliului de administrație pentru regiile autonome în următoarele situații:
când durata de utilizare a expirat, iar valoarea de intrare a fost recuperată integral prin intermediul amortizării;
înainte de încheierea duratei de utilizare, iar valoarea de intrare nu a fost recuperată integral;
În cazul societăților cu capital integral sau majoritar de stat, precum și la regiile autonome casarea mijloacelor fixe se poate realiza doar după ce s-au epuizat posibilitățile de valorificare ale acestora prin vânzarea pe bază de licitație.
La scoaterea din funcțiune se va avea în vedere valoarea fiscală rămasă neamortizată care este dată de diferența dintre valoarea de intrare fiscală și valoarea amortizării fiscale.
După scoaterea din folosință a mijloacelor fixe se stabilește procedura de valorificare a acestora, aceasta fiind aprobată de organul care a aprobat și scoaterea din funcțiune. Această valorificare se poate realiza fie prin vânzarea prin negociere directă sau prin licitație sau prin casare.
Cheltuielile înregistrate cu casarea mijloacelor fixe sunt deductibile la calculul impozitului pe profit. Iar în cazul agenților economici cu capital majoritar de stat se urmărește valorificarea la maximum a ansamblelor, subansamblelor, pieselor componente prin executarea unor mijloace fixe noi sau ca piese de schimb prin vânzare la licitație publică.
2.2.2. Ieșirea prin vânzare
Ieșirile sub forma vânzărilor generează două categorii de operații:
scoaterea din gestiune prin diminuarea amortizării și creșterea cheltuielilor cu valoarea rămasă neamortizată;
cesionarea sau vânzarea activelor imobilizate cu prețul de vânzare și TVA înregistrate pe baza facturii;
2.2.3. Ieșirea ca urmare a unor situații extraordinare
Ieșirea imobilizărilor datorită unor situații extraordinare este similară scoaterii din funcțiune a activelor neamortizate. Pentru acele active care s-au înregistrat provizioane pentru depreciere, acestea vor fi reluate pe seama veniturilor.
2.3. Amortizarea activelor imobilizate corporale
Dorel Mateș definește amortizarea ca fiind „o constatare contabilă a deprecierii definitive a valorii imobilizărilor datorită utilizării lor în procesul de producție, a influenței factorilor naturali sau ca urmare a progresului tehnologic‟. Această depreciere poate fi recuperată prin trecerea pe cheltuieli în fiecare exercițiu financiar a deprecierilor suferite de imobilizări.
Prin amortizare se poate înțelege atât procesul de recuperare a valorii prin includerea ei treptată asupra costului de producție cât și acea parte din valoare care este recuperată prin includerea ei asupra costului de producție.
Amortizarea apare în cazul bunurilor folosite de-a lungul mai multor cicluri de exploatare când se înregistrează deprecierea ireversibilă a valorii lor inițiale. Această depreciere ireversibilă nu trebuie percepută ca fiind o pierdere de valoare, ci ca un transfer al valorii asupra bunurilor, lucrărilor și serviciilor prestate.
Amortismentul poate fi privit sub trei aspecte:
economic, când amorismentul este privit ca o cheltuială;
financiar, când amortismentul este privit ca o resursă financiară, deoarece se recuperează prin includerea în prețul de vânzare;
contabil, când amortismentul este privit ca un activ rectificativ, deoarece diminuează valoarea de înregistrare a imobilizărilor pentru ca acestea să fie trecute în bilanț la valoarea netă contabilă;
Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009, amortizarea imobilizărilor corporale este calculată pe baza unui plan de amortizare din luna următoare dării în folosință și până ce este recuperată integral valoarea de intrare.
Dintre activele imobilizate corporale nu sunt supuse amortizării următoarele: terenurile, lacurile și iazurile care nu reprezintă rezultatul unei investiții, tablourile și operele de artă, bunurile din domeniul public finanțate din surse bugetare, orice altă imobilizare care nu își pierde valoarea în timp datorită utilizării.
Baza de amortizare este formată din cost diminuat cu valoarea reziduală. Amortizarea activului reprezintă o cheltuială calculată pe o bază sistemică, potrivit metodei care reflectă consumul de avantaje economice așteptate de la activul respectiv.
Pentru calcularea amortizării trebuie avuți în vedere următorii parametrii:
valoarea amortizabilă este reprezentată de costul activului (costul de achiziție sau prețul de producție);
durata de viață utilă este dată de perioada în care valoarea amortizabilă trebuie recuperată prin trecerea la cheltuielile de exploatare ale entității. Pentru determinarea acestei durate trebuie să se aibă în vedere următoarele: uzura fizică și morală estimată, producția fizică, limitele juridice privind posibilitatea folosirii activului. În România duratele normale de utilizare se stabilesc centralizat prin Catalogul privind duratele normale de funcționare și clasificare a mijloacelor fixe, pe bază de Hotărâre de Guvern și sunt revăzute la un interval de maximum 5 ani;
regimul de amortizare;
condiție de utilizare a imobilizării;
Potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009, amortizarea imobilizărilor corporale se poate realiza utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:
Amortizarea liniară se realizează prin includerea trepată a unor sume fixe în cheltuielile de exploatare din valoarea amortizabilă a imobilizărilor proporțional cu durata de viață utilă. Norma de amortizare liniară și valoarea amortizabilă se calculează astfel:
nal = Va =
unde: nal – norma de amortizare liniară
Dvu – durata de viață utilă
Va – valoarea amortizării
Amortizarea degresivă presupune înmulțirea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient. Norma degresivă se calculează astfel:
nd =
unde: nal – norma de amortizare liniară
K – coeficient de multiplicare. Acesta poate lua următoarele valori:
1,5 pentru o durată normală de utilizare cuprinsă între 2 – 5 ani;
2 pentru o durată normală de utilizare cuprinsă între 5 – 10 ani;
2,5 pentru o durată normală de utilizare mai mare de 10 ani;
Amortizarea accelerată constă în includerea a 50% din valoare de intrare în cheltuielile primului an de funcționare, iar amortizările pentru anii următori sunt calculați potrivit regimului de amortizare liniar prin raportare la durata de utilizare rămasă.
Amortizarea calculată pe unitate de produs sau serviciu se folosește atunci când natura imobilizării justifică utilizarea acestei metode;
Activele imobilizate corporale sunt supuse amortizării și din punct de vedere fiscal.
2.4. Ajustări pentru deprecierea de valoare a activelor imobilizate corporale
Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerea valorilor activelor individuale stabilite la data bilanțului.
Calculul și înregistrarea în contabilitate a ajustărilor pentru deprecierea activelor este o consecință a aplicării principiului prudenței și a evaluării bilanțiere în concordanță cu gestiunea întreprinderii.
Potrivit principiului prudenței, calculul deprecierii valorii activelor se face la închiderea exercițiului financiar cu ocazia inventarierii generale prin compararea valorii contabile cu valoarea de inventar astfel:
dacă la prima inventariere anuală valoarea contabilă este mai mare decât cea de inventar, diferența în minus este o depreciere de valoare constatată;
la închiderea fiecărui exercițiu financiar următor are loc analiza și regularizarea deprecierii de valoare astfel:
dacă valoarea contabilă se menține mai mare decât cea de inventar, diferența în minus se compară cu deprecierea de valoare existentă la sfârșitul exercițiului precedent putând rezulta două situații:
deprecierea de valoare necesară este mai mare decât cea existentă, caz în care se majorează ajustarea pentru deprecierea de valoare;
deprecierea de valoare necesară este mai mică decât cea existentă, caz în care se diminuează ajustarea pentru deprecierea de valoare;
dacă valoarea contabilă este mai mică decât cea de inventar, deprecierea contabilă este zero, iar ajustarea pentru deprecierea de valoare se anulează;
Contabilizarea ajustărilor pentru deprecierea de valoare a activelor se efectuează prin metoda indirectă de ajustare folosind conturi de ajustări prin intermediul căror se diminuează valoarea contabilă netă până la nivelul valorii de inventar constituindu-se ajustări pentru deprecierea de valoare, sau se majorează valoarea contabilă netă până la nivelul valorii contabile brute în cazul anulării ajustării pentru deprecierea de valoare sau până la nivelul valorii de inventar în cazul reducerii ajustării pentru deprecierea de valoare.
Ajustările pentru deprecierea de valoare se împart în două categorii:
ajustări deductibile fiscal, care se referă la dreptul de deducere din rezultatul exercițiului a cheltuielilor aferente constituirii acestora;
ajustări nedeductibile fiscal, acestea impun trecerea cheltuielilor aferente constituirii lor în categoria cheltuielilor nedeductibile la calculul rezultatului financiar;
În ceea ce privește ajustările pentru deprecierea de valoare a imobilizărilor corporale, acestea sunt nedeductibile fiscal.
Deprecierea unui activ fix corporal poate apărea din următoarele cauze:
deprecierea fizică a activului;
încetarea sau apropierea încetării cererii sau nevoii de servicii furnizate de activul respectiv;
bunul va fi inutilizat sau trebuie cedat;
există o decizie de oprire a construcției unui activ înainte de terminare sau punere în funcțiune;
performanța sa în furnizarea serviciilor este inferioară celei stabilite;
modificări ale tehnologiei sau legislației în domeniu;
2.5. Reevaluarea activelor imobilizate corporale
Potrivit Standardului Internațional de Contabilitate IAS 16, după recunoașterea ca activ a unui element de imobilizări corporale, acesta trebuie înregistrat la o valoare reevaluată, aceasta fiind valoarea sa justă determinată în momentul reevaluării minus orice amortizare înregistrată anterior și orice pierderi acumulate din depreciere.
Reevaluarea imobilizărilor reprezintă corelarea valorii contabile a acestora cu valoarea actuală sau de inventar asigurând înscrierea de date exacte în situațiile financiare anuale, calculul cu exactitate a indicatorilor economico – financiari prin care se asigură o informare cât mai corectă a utilizatorilor de informații contabile. Pentru respectarea acestor cerințe este necesară stabilirea corectă a valorii reevaluate.
Valoarea reevaluată reprezintă valoarea stabilită în urma reevaluării activelor imobilizate.
Reevaluarea se bazează pe valoarea de piață. Dacă aceasta nu poate fi determinată atunci se folosește valoarea de înlocuire din care se scade amortizarea, obținându-se valoarea de înlocuire netă.
Înregistrarea în contabilitate a diferențelor din reevaluare se realizează după două metode:
Metoda valorii brute ce presupune determinarea rezervei din reevaluare ca diferență între valoarea justă și valoarea contabilă netă din momentul reevaluării. Valoarea contabilă actualizată precum și amortizarea actualizată se determină prin corectarea valorii contabile și a amortizării cumulate proporțional cu modificarea valorii contabile nete. Această metodă se utilizează atunci când valoarea justă de piață nu poate fi determinată, utilizându-se costul de înlocuire.
Metoda valorii nete se referă la eliminarea amortizării cumulate din valoarea contabilă de înregistrare obținându-se valoarea contabilă netă și corectarea acesteea cu ajutorul rezervei din reevaluare. Această metodă se utilizează atunci când poate fi determinată valoarea justă de piață a activului supus reevaluării.
Valoarea imobilizărilor corporale este valoarea lor de piață determinată prin evaluare. În cazul terenurilor și a clădirilor aceasta este determinată pe baza probelor de pe piață, printr-o evaluare realizată de evaluatori profesioniști, calificați. În cazul în care aceste probe de piață nu există, întreprinderea are nevoie să estimeze valoarea justă prin folosirea unei abordări bazate pe venit sau pe costul de înlocuire amortizat.
În cazul în care o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi utilizată, cu ocazia reevaluării, acesteia i se calculează o nouă valoare și o nouă durată de folosință.
Potrivit IAS 16 „dacă un element de imobilizări corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă de imobilizări corporale din care face parte acel element trebuie reevaluată‟.
O clasă de imobilizări corporale este reprezentată de o grupare de active ce au aceeași natură și utilizări asemănătoare aflate în exploatarea unei unități, exemple: terenuri, clădiri mașini și echipamente, nave, aeronave. Elementele dintr-o asemenea clasă sunt reevaluate simultan pentru a evita reevaluarea selectivă a activelor și raportarea în situațiile financiare a unor valori care reprezintă o combinație între costuri și valori calculate la date diferite.
În cazul în care un activ dintr-o anumită grupă de active nu poate fi reevaluat datorită faptului că nu există o piață activă pentru el, acesta trebuie prezentat în bilanț la costul din care se scad ajustările de valoare cumulate.
Conform IAS 16 dacă valoarea contabilă a unui activ este majorată în urma reevaluării, această creștere trebuie recunoscută în alte elemente ale rezultatului global și cumulată în capitalul propriu. Iar în cazul în care valoarea contabilă a unui activ este diminuată în urma reevaluării, această diminuare trebuie recunoscută în profit sau pierdere.
Astfel, dacă rezultatul reevaluării reprezintă o creștere de valoarea față de cea contabilă netă, atunci aceasta are următorul tratament contabil:
ca o creștere a rezervei din reevaluare, în cazul în care nu a existat o descreștere anterioară înregistrată ca o cheltuială a activului respectiv;
ca un venit care acoperă cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ;
În cazul în care rezultatul reevaluării reprezintă o descreștere a valorii contabile nete aceasta are tratament contabil asemănător cheltuielilor cu întreaga valoare a deprecierii dacă nu există sume anterioare înregistrate în rezerva din reevaluare, sau ca o diminuare a rezervei din reevaluare, iar posibila diferență rămasă neacoperită se tratează ca o cheltuială.
Potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009, reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie prezentată în notele explicative alături de elementele supuse reevaluării, metoda utilizată, precum și elementul modificat din contul de profit și pierdere.
În cazul evaluărilor efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi nu constituie reevaluări, excepție fac situațiile financiare a căror dată coincide cu data situațiilor financiare anuale.
Pentru reevaluarea imobilizărilor corporale, diferența dintre valoarea calculată în urma reevaluării și cea la cost istoric trebuie înregistrată la rezerva din reevaluare. Chiar dacă valoarea acestei rezerve a fost modificată sau nu pe parcursul exercițiului financiar, entitățile sunt obligate să prezinte în notele explicative următoarele informații:
valoarea rezervei din reevaluare la începutul exercițiului financiar;
diferențele din reevaluare înregistrate la rezerva din reevaluare în cursul exercițiului financiar;
sumele care sunt capitalizate sau tranferate într-un alt mod din rezerva de reevaluare din cursul exercițiului financiar;
valoarea rezervei din reevaluare la finele exercițiului financiar;
2.6. O paralelă între IAS 16 și OMFP 3055/2009
Figură 3: O paralelă între IAS 16 și OMFP 3055/2009
conceție proprie
CAPITOLUL III – DOCUMENTAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE
Datele și informațiile existente în cadrul circuitului economic al patrimoniului sunt consemnate în cadrul documentelor contabile. În funcție de modul de întocmire și rolul pe care îl au în sistemul informațional – decizional, documentele contabile pot fi:
de evidență primară;
de evidență contabilă;
de sinteză și de raportare;
Toate acestea fiind legate între ele, astfel:
Figură 4: Legătura dintre documentele contabile
sursă Victoria Bogdan, Bazele contabilității, Ed. Universității din Oradea, 2008, p. 122 – 123
3.1. Documente de înregistrare contabilă privind activele imobilizate corporale
Pentru înregistrarea contabilă a mijloacelor fixe se folosesc documentele: „Proces – verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale‟ și „Proces – verbal de recepție/de recepție provizorie/de punere în funcțiune‟. Aceste documente au următorul conținut minim obligatoriu:
Figură 5: Conținutul minim obligatoriu al documentelor pentru evidența contabilă
concepție proprie
Proces – verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale se întocmește cu ocazia constatării îndeplinirii condițiilor de scoatere din folosință a mijloacelor fixe. Se întocmește în două exemplare pe baza documentației prevăzută de normele în vigoare. Formularul are următoarea modalitate de completare:
Capitulele I și II se completează de către comisia formată în acest scop, cu constatările formulate în urma analizei documentației prezentate;
Capitulul III se completează de către comisia de analiză și avizare a recomandării de declasare a bunurilor materiale după aprobarea propunerilor și efectuarea scoaterii din folosință;
Acest document circulă, el se păstrează la compartimentul financiar – contabil și compartimentul care ține evidența mijloacelor fixe. Pe lângă conținutul minim obligatoriu, în acest document sunt consemnate următoarele:
aprobat, data;
predător;
mijloacele fixe scoase din funcțiune sau bunurile declasate;
numărul curent, denumirea, codul, cantitatea, prețul unitar, valoarea, amortizarea cumulată până la scoaterea din folosință;
ansamble, subansamble, piese, componente și materiale rezultate;
primitorul;
Figură 6: Proces – verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale
sursă: Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile
Proces verbal de recepție/de recepție provizorie/de punere în funcțiune este un document de evidență a stadiului în care se află obiectul de investiții, de apreciere a calității lucrărilor și de aprobare a recepției. Se întocmește în trei exemplare de către secretarul comisiei pentru recepționarea obiectului de investiții. Este un document care circulă și se arhivează la compartimentul financiar – contabil al furnizorului și la cel al beneficiarului.
Figură 7: Circuitul documentului Proces – verbal de recepție/de recepție provizorie/de punere în funcțiune
concepție proprie
Figură 8: Proces – verbal de recepție
sursă: Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile
Figură 9: Proces – verbal de recepție provizorie
sursă: Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile
Figură 10: Proces – verbal de punere în funcțiune pag. 1
sursă: Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile
Figură 11: Proces – verbal de punere în funcțiune pag. 2
sursă: Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile
Figură 12: Proces – verbal de punere în funcțiune pag. 3
sursă: Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile
3.2. Documente de evidență operativă privind activele imobilizate corporale
Evidența operativă a imobilizărilor corporale se organizează și conduce la locurile de folosință a acestora cu ajutorul formularului „Listă de inventariere și evidență a imobilizărilor corporale‟. Acesta se întocmește pe baza datelor din evidența analitică de către compartimentul contabil fiind predat apoi responsabililor de la locurile de folosință pentru a opera mișcările imobilizărilor corporale pe tot parcursul anului. Iar pentru evidența mișcărilor imobilizărilor corporale în interiorul entității se întocmește „Bonul de mișcare‟.
Evidența operativă de la locurile de gestiune a imobilizărilor corporale servește atât pentru gestionarea operațiunii de inventariere și regularizare a rezultatelor acesteia, cât și pentru calculul și contabilizarea amortizării asupra locurilor de folosință a imobilizărilor.
Documentele întocmite pentru evidența operativă a mijloacelor fixe au următorul conținut minim obligatoriu:
Figură 13: Conținutul minim obligatoriu al documentelor pentru evidența operativă
concepție proprie
Registrul numerelor de inventar este un document ce atribuie numere de inventar mijloacelor fixe existente în entitate. Numerotarea acestora se realizează în ordinea succesivă a numerelor sau a grupelor de mijloace fixe. Mijloacele fixe închiriate se evidențiază în conturi extrabilanțiere în contabilitatea unității care le-a închiriat cu numerele de inventar repartizate de unitatea care le-a dat cu chirie. Acest document se întocmește de către compartimentul financiar – contabil astfel:
În prima coloană se înscrie numărul de inventar.
În coloana a doua se trece codul mijlocului fix.
În coloana a treia se înscriu datele necesare pentru identificarea acestuia.
În coloana a patra se trece locul în care se află mijlocul fix. Pentru mișcările dese, această coloană se completează cu creionul negru.
Coloana a cincea este folosită pentru acele situații pentru care sunt necesare mențiuni suplimentare, precum: transferul sau scoaterea din folosință a mijlocului fix.
Acest document nu circulă, el se arhivează la compartimentul financiar – contabil.
Figură 14: Registrul numerelor de inventar
sursă: Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile
Fișa mijlocului fix este un document pentru evidență analitică, întocmit într-un exemplar de către compartimentul financiar – contabil pentru fiecare mijloc în parte sau pentru mai multe mijloace care au aceeași natură și aceeași valoare. Acestea se grupează pe locuri de folosință. Acest document se completează pe baza documentelor justificative referitoare la mișcarea mijloacelor fixe sau la modificarea valorii de inventar a acestora, astfel:
În coloana „Bucăți‟, intrările sunt trecute „în negru‟ și ieșirile „în roșu‟;
În coloanele „Debit‟, „Credit‟ și „Sold‟ consemnările sunt înscrise la valoarea de inventar a mijloacelor fixe;
În coloana referitoare la datele tehnice ale mijlocului fix se trec și părțile componente ale acestuia.
Acest document nu circulă, el se arhivează la compartimentul financiar – contabil. Pe lângă conținutul minim obligatoriu, în acest document sunt consemnate următoarele:
natura, seria, data și numărul documentului de origine;
valoarea de inventar;
amortizarea lunară;
accesorii;
grupa;
data dării în folosință
data amortizării complete
durata normală de funcționare;
cota de amortizare;
Pe verso trebuie să cuprindă: documentul, operațiuni referitoare la mișcarea mijlocului fix, debit, credit, sold, date referitoare la gajul instituit.
Figură 15: Fișa mijlocului fix
sursă: Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile
Bon de mișcare a mijloacelor fixe este un document de predare – primire a acestora între două locuri de utilizare ale unității, acesta însoțește mijloacele fixe pe durata transportului între secții sau subunități. Se întocmește în două exemplare care circulă și se păstrează la compartimentul financiar – contabil și la secția predătoare. Conținutul minim obligatoriu trebuie să cuprindă următoarele elemente:
denumirea formularului;
numărul documentului și data eliberării acestuia, predător, primitor;
numărul curent, denumirea și particularitățile mijlocului fix, bucăți, numărul și valoarea de inventar;
subunitatea predătoare și cea primitoare, nume, prenume și semnătură;
aprobat, data și semnătura;
Figură 16: Circuitul documentului Bon de mișcare a mijloacelor fixe
concepție proprie
Figură 17: Bon de mișcare a mijloacelor fixe
sursă: Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile
3.3. Prezentarea activelor imobilizate corporale în situațiile financiare
Potrivit IAS 16 pentru fiecare categorie de imobilizări corporale este obligatorie prezentarea în situațiile financiare a următoarelor informații:
bazele de evaluare cu ajutorul cărora se determină valoarea contabilă brută;
metodele de amortizare;
duratele de viață utilă sau ratele de amortizare;
valoarea contabilă brută și amortizarea cumulată la începutul șî sfârșitul exercițiului financiar;
reconcilierea valorii contabile la începutul și sfârșitul exercițiului financiar cu menționarea intrărilor, ieșirilor, creșterilor și diminuărilor;
De asemenea situațiile financiare trebuie să prezinte și următoarele informații:
valoarea activelor gajate, ipotecate sau acordate drept garanție pentru obligații ale întreprinderii;
politici contabile referitoare la costurile de restaurare ale amplasamentului imobilizărilor corporale;
valoarea cheltuielilor realizate la imobilizările în curs;
valoarea datoriilor privind achiziția imobilizărilor corporale;
Pentru imobilizărilor corporale evidențiate la valori reevaluate trebuie prezentate următoarele informații:
baza utilizată la reevaluarea activelor;
data realizării și înregistrării reevaluării;
dacă reevaluarea a fost realizată de un evaluator independent;
natura indicilor utilizați în calculul costului de înlocuire;
valoarea contabilă aferentă fiecărei categorii de imobilizări corporale care ar fi fost înlocuită în situațiile financiare;
surplusul din reevaluare, arătând modificările aferente perioadei;
În bilanț elementele de imobilizări corporale sunt evidențiate la valori nete, având următoarea structură:
terenuri și construcții;
instalații tehnice și mașini;
alte instalații, utilaje și mobilier;
avansuri și imobilizări corporale aflate în curs de execuție;
CAPITOLUL IV – CONTABILITATEA SINTETICĂ ȘI ANALITICĂ A ACTIVELOR IMOBILIZATE CORPORALE
4.1. Activele imobilizate corporale în contabilitatea sintetică
Potrivit dicționarului de contabilitate, contabilitatea sintetică oglindește mijloacele, sursele și procesele economice în expresie valorică sub conținutul lor.
Contabilitatea sintetică a activelor corporale se conduce pe categorii.
Pentru evidențierea imobilizărilor corporale se folosesc conturile sintetice din grupa 21. Imobilizări corporale.
211 „Terenuri și amenajări de terenuri‟
2111 „Terenuri‟
2112 „Amenajări de terenuri‟
212 „Construcții‟
213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații‟
2131 „Echipamente tehnologice (mașini, utilaje și instalații de lucru)‟
2132 „Aparate și instalații de măsurare, control și reglare‟
2133 „Mijloace de transport‟
2134 „Animale și plantații‟
214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale‟
După conținutul lor economic, toate conturile din această grupă sunt conturi de active imobilizate, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ.
Amortizarea imobilizărilor corporale se înregistrează în contul sintetic de gradul I 281 „Amortizarea imobilizărilor corporale‟ având funcțiunea contabilă a unui cont de pasiv, care după conținutul său economic este un cont rectificativ a valorii de înregistrare a activelor fixe.
Figură 18: Funcțiunea contului 211 „Terenuri și amenajări de terenuri‟
concepție proprie
Figură 19: Funcțiunea contului 212 „Construcții‟
concepție proprie
Figură 20: Funcțiunea contului 213 „Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații‟
concepție proprie
Figură 21: Funcțiunea contului 214 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale‟
concepție proprie
Figură 22: Funcțiunea contului 231 „Imobilizări corporale în curs de execuție‟
concepție proprie
Figură 23: Funcțiunea contului 232 „Avansuri acordate pentru imobilizări corporale‟
concepție proprie
Figură 24: Funcțiunea contului 281 „Amortizarea imobilizărilor corporale‟
concepție proprie
Figură 25: Funcțiunea contului 291 „ Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale‟
concepție proprie
4.2. Înregistrări contabile privind activele imobilizate corporale
aduse ca aport
achiziție de la furnizori
recepționate din cele aflate în curs de aprovizionare
prin subvenții guvernamentale
prin împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenții pentru investiții
prin donații pentru investiții
achiziționate de la entități afiliate sau de la entități legate prin interese de participare
obținute cu forțe proprii
constatate plus cu ocazia inventarierii
creșterile de valoare rezultate din reevaluare
retrase de asociați
cesionarea terților prin vânzare
scoaterea din gestiune
neamortizate
amortizate integral
amortizate parțial
descreșterile de valoare rezultate din reevaluare
valoarea terenurilor care fac obiectul participării la capitalul altei societăți
valoarea terenurilor folosite pentru construirea de ansambluri de locuințe destinate vânzării, reclasificate ca mărfuri
distruse ca urmare a unor evenimente extraordinare (calamități)
constatate lipsă cu ocazia inventarierii
valoarea imobilizărilor corporale în curs realizate în regie proprie
valoarea imobilizărilor corporale în curs terminate recepționate și trecute la imobilizări corporale
acordarea avansurilor
diferențele favorabile de curs valutar rezultate din evaluarea la finele lunii a avansurilor acordate în valută
decontarea avansurilor
diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate din evaluarea la finele lunii a avansurilor acordate în valută
4.3. Activele imobilizate corporale în contabilitatea analitică
Contabilitatea analitică se conduce și organizează pe fiecare obiect de evidență. Obiectul de evidență reprezintă „obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele sale, destinat să îndeplinească în mod independent în totalitate o funcție distinctă‟.
Contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale se organizează distinct astfel:
pentru terenuri, contabilitatea analitică se conduce pe următoarele grupe de terenuri: agricole, silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții și alte terenuri;
pentru celelalte imobilizări corporale, contabilitatea analitică se ține pe fiecare obiect de evidență;
pentru imobiizările corporale în curs de execuție, contabilitatea analitică se organizează pentru fiecare imobilizare în curs;
Contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale se poate realiză în două moduri:
cu ajutorul documentelor „Registrul numerelor de inventar‟ și a „Fișei imobilizărilor corporale‟. „Registrul numerelor de inventar‟ se întocmește de către compartimentul de contabilitate, atribuindu-se fiecărui obiect de evidență a activului imobilizat câte un număr corespunzător grupei din care face parte. „Fișa imobilizării corporale‟ se întocmește tot de către compartimentul de contabilitate pentru fiecare element sau pentru mai multe elemente de imobilizări corporale de aceeași natură, dacă au aceeași valoare de intrare, aceleași norme de amortizare și dacă sunt date în folosință în aceeași lună. Acest formular cuprinde datele de indentificare codul de clasificare cu indicarea grupei, subgrupei, clasei, subclasei și uneori a familiei pentru fiecare element de activ imobilizat corporal, valoarea de intrare, durata normată, norma de amortizare, precum și data punerii și scoaterii din funcțiune;
cu ajutorul documentului „Registrul pentru contabilitatea analitică a imobilizărilor corporale‟ folosit de regulă de entitățile mici și mijlocii. Acesta furnizează informații ce se oferă prin „Registrul numerelor de inventar‟ și prin „Fișa imobilizării corporale‟;
CAPITOLUL V – STUDIU DE CAZ LA SOCIETATEA SC AMPER PROIECT SRL
5.1. Prezentarea societății
SC Amper Proiect SRL este o firmă privată având capital integral românesc, a fost înființată în 2003. Adresa sediului societății este: Str. Abraham Lincoln, nr. 19, cod poștal 410252, localitatea Oradea, județul Bihor.
Amper Proiect este atestată de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE):
Atestat de tip B pentru „proiectare și executare de instalații electrice interioare pentru construcții civile și industriale, branșamente aeriene și subterane, la tensiunea nominală de 0,4 kV‟;
Atestat de tip C1B pentru „proiectare de linii electrice, aeriene sau subterane, cu tensiuni nominale de 0,4 kV 110 kV și posturi de transformare cu tensiunea nominală superioară de cel mult 20 kV‟;
Atestat de tip E1 pentru „proiectare de stații electrice și de instalații aparținând părții electrice a centralelor‟;
Atestat de tip C2A pentru „executare de linii electrice, aeriene sau subterane, cu tensiuni nominale de 0,4 kV + 20 kV și posturi de transformare cu tensiunea nominală superioară de cel mult 20 kV‟;
Compania are stabilit și implementat:
Sistemul de Managament al Calității;
SR EN ISO 9001: 2008 (ISO 9001:2008);
Sistemul de Managament de Mediu;
SR EN ISO 14001: 2005 (ISO 14001:2004);
Sistemul de Managament al Sănătății și Securității Ocupaționale;
OHSAS 18001:2007 (SR 18001:2006);
5.1.1. Obiect de activitate
Societatea are ca și obiect de activitate următoarele:
Proiectare în domeniul 0,4 – 110kV pentru:
Stații electrice de transformare de înaltă tensiune și/sau medie tensiune;
Linii electrice aeriene și subterane de 110kV, 20kV, 0.4kV;
Posturi electrice de transformare de medie tensiune și/sau joasă tensiune;
Branșamente aeriene și/sau subterane la 0,4 kV;
Instalații electrice interioare pentru construcții civile și industrial;
Oferim beneficiarilor asistență tehnică la execuția și punerea în funcțiune a lucrărilor proiectate, activități de consultanță tehnică;
Execuție instalații electrice:
posturi electrice de transformare medie tensiune și/sau joasă tensiune;
linii electrice aeriene și subterane cu tensiunea nominală de 0.4 – 20kV;
branșamente aeriene sau subterane monofazice sau trifazice;
execuție instalații electrice de utilizare de joasă tensiune pentru construcții civile și industrial;
instalații de curenți slabi;
tablouri electrice;
instalații de împământare și paratrăsnet;
verificări și emitere buletine pentru prize de pământ;
asigurare service și mentenanță prin contract;
Societatea Amper Proiect își desfășoară activitatea la sediul clienților. Astfel soluțiile deosebite utilizate în realizarea lucrărilor, aplicarea cerințelor care se referă la ultimele noutăți tehnologice, creșterea și menținerea unui nivel calitativ ridicat al serviciilor, au dus la realizarea tuturor lucrărilor contractate fără reclamații din partea beneficiarilor noștrii.
Lucrări efectuate:
Proiectare
Studii de coexistență rețele electrice 0,4÷20 kV cu rețele de fibră optică pentru furnizorii de servicii de telefonie, internet și televiziune (Rds&Rcs, Romtelecom, Orange, Cosmote);
Modernizare stații radiodifuziune Cluj (Jucu), Iași(Uricani) – partea electrică 20 kV;
Amplificare stație 110/20 kV Crișul Oradea;
Stația de conexiuni 110 kV Cristian, județul Brașov;
Echipare celule 110 kV în stația electrică 220/110/20 kV Stâlpu, județul Buzău;
Racorduri LEA 110 kV și 20 kV la CHE Fughiu;
Alimentare cu energie electrică a diferitelor obiective:
stații de pompare apă din cadrul programelor Sapard;
antene telefonie mobilă (Orange, Cosmote,Vodafone);
platforme industriale din județele Bihor și Satu Mare;
stații de epurare comunale din județele Bihor, Satu Mare, Bistrița Năsăud și Sălaj;
alimentări cu energie electrică magazine Lidl, Penny Market, Profi și Unicarm;
diferite obiective edilitare: școli, săli de sport, primării;
Lucrări de iluminat stradal și arhitectural;
-Iluminat Peștera Vadu Crișului;
-Iluminat drum DN 76 Oradea-Sînmartin’
-Modernizare iluminat public în Municipiul Salonta;
-Modernizare iluminat public în Comuna Madaras;
Execuție instalații electrice
Instalații electrice pentru construcții civile și industriale dintre care amintim:
Retehnologizarea Fabricii de Zahăr Oradea;
Ansamblu de blocuri Oradea, Cartierul Soarelui;
Reabilitarea Spitalului Municipal din Marghita;
Reabilitarea Spitalului Municipal din Carei;
Spital Salonta;
Spitalul Pelican Oradea;
Laborator analiză ape uzate și potabilă AQUATIM, Timișoara;
Alimentare cu energie electrică blocuri ANL Săcueni, Valea lui Mihai;
Alimentare cu energie electrică Campus Școlar Săcueni;
Reabilitare stație de epurare Timișoara;
Alimentare cu energie electrică antene Orange în județele Bihor și Cluj;
Reabilitare Școala Horvath Janos, Marghita;
Branșamente electrice;
Beneficiarii lucrărilor:
Zahărul Oradea SA
PWT Wasser- und Abwassertechnik GmbH
SC Schaeffler Romania SRL
SC Satu Mare Park Development SRL
SC Unicarm SRL
Spitalul Pelican
Consiliul local al Municipiului Oradea
RER Ecologic Oradea
Romtelecom, RDS&RCS, Orange, Cosmote
5.1.2. Structura organizatorică a societății
Număr total de personal angajat: 22 persoane
Figură 26: Organigrama societății
concepție proprie
În ceea ce privește organizarea departamentului de contabilitate, societatea are un departament contabil care ține evidența primară a operațiunilor efectuate pe parcursul exercițiului financiar, închiderile de lună fiind realizate de societatea ECOJUR.
5.2. Politici contabile utilizate privind activele imobilizate corporale
5.2.1. Costul de achiziție
O imobilizare corporală înregistrată ca activ trebuie evaluată inițial la costul său estimat în funcție de modalitatea de intrare în entitate.
Exemple de costuri aferente construcției unei imobilizări corporale, direct atribuibile acesteia, sunt:
costurile aferente salariilor angajaților, precum și contribuțiile legale și alte cheltuieli aferente acestora, care rezultă direct din construcția imobilizării corporale;
costuri materiale;
cheltuielile de amenajare a amplasamentului,
cheltuielile inițiale de livrare și manipulare;
costurile de instalare și asamblare;
costurile de proiectare, precum și cele pentru obținerea autorizațiilor;
cheltuielile de testare a bunei funcționări a activului;
după deducerea încasărilor nete aferente vânzării elementelor obținute în timpul aducerii activului la amplasamentul și starea de utilizare (cum ar fi: eșantioanele produse la testarea echipamentului);
onorariile profesionale plătite avocaților și experților etc.
În costul unei imobilizări corporale se includ și cheltuielile aproximate inițial cu demontarea, respectiv mutarea acesteia la scoaterea din folosință, precum și cu refacerea amplasamentului pe care este poziționată imobilizarea, în cazul în care aceste sume pot fi determinate plauzibil iar entitatea are o datorie legată de acestea.
5.2.2. Cheltuieli ulterioare
Cheltuielile ulterioare ale unei imobilizări corporale trebuie înregistrate, de regulă, ca și costuri aferente perioadei în care s-au realizat.
Același tratament contabil se aplică și în cazul costurilor privind reparațiile efectuate la imobilizările corporale pentru asigurarea utilizării continue a acestora, fiind înregistrate tot ca și cheltuieli aferente perioadei în care au fost realizate.
Investițiile efectuate la imobilizările corporale sunt înregistrate ca un element component a activului, sub forma cheltuielilor ulterioare. Acestea trebuie să determine îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali ai activelor și să determine obținerea unor beneficii economice viitoare, suplimentare celor estimate inițial.
Beneficiile pot fi obținute în două moduri: direct prin creșterea veniturilor sau indirect prin reducerea cheltuielilor de întreținere și funcționare.
5.2.3. Evaluarea la bilanț
O imobilizare corporală trebuie înregistrată în bilanț la valoarea de intrare, din care se scad ajustările cumulate de valoare.
5.2.4. Amortizarea
Amortizarea se determină prin aplicarea cotelor de amortizare la valorea de intrare a imobilizărilor.
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează din luna următoare dării în folosință și până când valoarea de intrare este recuperată integral. La determinarea amortizării imobilizărilor corporale se iau în considerare duratele de folosință economică și condițiile de întrebuințare a acestora.
Pentru imobilizările corporale trecute în conservare, ținându-se cont de politica contabilă adoptată, întreprinderea înregistrează în contabilitate o cheltuială aferentă amortizării sau o cheltuială aferentă ajustării pentru deprecierea constatată.
Revizuirea duratei de amortizare poate fi determinată de schimbări importante a condițiilor de întrebuințare sau învechirea unei imobilizări corporale, precum și de înteruperea pe o perioadă îndelungată a folosirii imobilizărilor corporale trecute în conservare.
Durata de amortizare stabilită inițial poate fi schimbată doar în cazuri excepționale, acest lucru ducând la o nouă cheltuială cu amortizarea aferentă perioadei rămase de utilizare.
Entitatea amortizează imobilizările corporale utilizând regimul/(regimurile) de amortizare de mai jos:
a) amortizarea liniară se calculează prin includerea constantă a unor sume fixe în cheltuielile de exploatare, determinate proporțional cu numărul de ani ai duratei de folosință economică a acestora;
(b) amortizarea degresivă, presupune înmulțirea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient;)
(c) amortizarea accelerată, se realizează prin includerea, în cheltuielile primului an de funcționare a unei amortizări reprezentând până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Pentru exercițiile financiare viitoare amortizarea anuală se calculează la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, proporțional cu numărul de ani de utilizare rămași;)
(d) amortizarea calculată pe unitate de produs sau serviciu, se folosește atunci când natura imobilizării îngăduie utilizarea unei asemenea metode de amortizare.)
Metoda de amortizare poate fi modificată doar în cazul în care aceasta este determinată de o eroare în evaluarea modului de consumare a beneficiilor unei imobilizări corporale.
Amortizarea imobilizărilor corporale se evidențiază în contabilitate ca o cheltuială.
Terenurile nu se amortizează.
5.2.5. Durata de viață
Societatea utilizează duratele de viață din Hotărârea 2.139/2004.
Astfel:
Clasa Ani
Construcții x1 –x2
Instalații tehnice și mașini x3 – x4
Alte utilaje, instalații și mobilier x5 – x6
5.2.6. Cedarea și casarea
O imobilizarea este scoasă din folosință la cedare sau casare, atunci când nu se mai așteaptă nici un beneficiu economic din utilizarea sa.
În cazul scoaterii din funcțiune a unei imobilizări corporale, sunt înregistrate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile cu valoarea rămasă neamortizată și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
În scopul înregistrării în contul de profit și pierdere ca valoare netă de venituri sau cheltuieli, a câștigurilor sau pierderilor din casarea sau cedarea unei imobilizări, aceasta se determină ca diferență între veniturile obținute în urma scoaterii din folosință și valoarea rămasă neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta, fiind înregistrată fie la elementul "Alte venituri din exploatare", fie la "Alte cheltuieli de exploatare".
5.3. Operații privind activele imobilizate corporale
Luna noiembrie 2013
La data de 01.11.2013 se înregistrează majorarea capitalului social prin subscrierea aporturilor în natură de către acționarii Popescu Ion și Grigorescu Vasile conform Notei contabile nr. 01 (anexa nr.4) a unor terenuri în sumă de 5.000 lei, respectiv a unei clădiri reprezentând noul sediu al societății în sumă de 12.000 lei.
Tot la aceeași dată are loc și depunerea aporturilor conform Proceselor – verbale de predare – primire nr 01 (anexa 5) și nr. 02 (anexa 8) și a Notelor contabile nr. 02 (anexa 6) și 03 (anexa 9).
Se regularizează capitalul social la aceeași dată conform Notei contabile nr. 04 (anexa 11).
La data de 03.11.2013 se primesc terenuri sub formă de donații de la Georgescu Vasile conform Procesului – verbal de predare – primire nr. 06 (anexa 12) și a Notei contabile nr. 05 (anexa 13) evaluate la valoarea justă de 18.000 lei.
La data de 04.11.2013 se recepționează conform Procesului verbal de recepție nr. 08 (anexa 14) și a Notei contabile nr. 07 (anexa 15) amenajări de terenuri realizate cu forțe proprii pe parcursul mai multor perioade de gestiune, cunoscând că la începutul lunii valoarea acestora este de 16.000 lei, iar în cursul lunii s-au realizat lucrări în valoare de 4.000 lei.
La data de 05.11.2013 conform Facturii nr. 09 (anexa 16) și a Procesului verbal de recepție nr. 10 (anexa 17) se înregistrează achiziția de la SC GAMA SRL a 5 bucăți mobilier de birou în sumă totală de 20.000 lei, TVA 24%.
La data de 25.11.2013 conform Facturii nr. 10 (anexa 20), a Notei contabile nr. 38 (anexa 21) și a Ordinului de plată nr. 11 (anexa 22) se acordă furnizorului PWT Wasser- und Abwassertechnik GmbH un avans pentru achiziția unei instalații electrice de iluminat în sumă de 5.000 € la un curs de 4 lei/€.
înregistrarea facturii de avans
plata avansului
La data de 26.11.2013 conform Facturii nr. 12 (anexa 23) și a Notei contabile nr. 37 (anexa 24) se achiziționează o instalație electrică de iluminat având valoarea de 5.500 € care se recepționează conform a Procesului – verbal de recpție nr. 13 (anexa 25) și a Procesului – verbal de punere în funcțiune nr. 01 (anexa 26) la valoarea de 24.000 lei, cursul fiind de 4 lei/€.
Tot la această dată se regularizează avansul conform Notei contabile nr. 15 (anexa 29).
La 30.11.2013 se achită factura ținându-se cont de avansul acordat conform Ordinului de plată nr. 16 (anexa 30) și a Notei contabile nr 17 (anexa 31), cursul fiind de 4.5 lei/€.
Luna decembrie 2013
Se vinde la data de 05.12.2013 lui SC BETA SRL conform Facturii nr. 20 (anexa 32) un autocamion la prețul de 14.000 lei, TVA 24% a cărui valoare contabilă este 32.000 lei, iar amortizarea cumulată este 24.000 lei conform Notei contabile nr. 21 (anexa 33).
vânzarea mijlocului de transport
scoaterea din evidență
La data de 15.12.2013 conform Procesului – verbal de scoatere din funcțiune nr. 24 (anexa 34) și a Notei contabile nr. 23 (anexa 35) se scoate din evidență un echipament tehnologic pentru montarea stațiilor electrice complet amortizat având valoarea contabilă de 20.000 lei.
La data de 17.12.2013 conform Notei contabile nr. 25 (anexa 36) se constată amenajări de terenuri distruse ca urmare a unor inundații în sumă de 10.000 lei.
La data de 22.12.2013 conform Procesului – verbal de predare – primire nr. 26 (anexa 37) și a Notei contabile nr. 27 (anexa 38) se înregistrează aportul în natură la capitalul societății SC OMEGA SRL, reprezentând o instalație de curenți calzi în sumă de 10.000 lei amortizată în proporție de 50%.
La data de 24.12.2013 conform Extrasului de cont nr. 28 (anexa 39) se primește o subvenție pentru investiții în valoarea de 50.000 lei pentru achiziția unuei instalații de împământare.
La data de 25.12.2013 conform Facturii nr. 29 (anexa 40), a Procesului – verbal de recepție nr. 30 (anexa 41) și a Procesului – verbal de punere în funcțiune nr. 02 (anexa 42) se achiziționează de la SC MOBEXPRES SRL instalația de împământare la valoarea de 50.000, TVA inclus.
Tot în data de 25.12.2013 se plătește datoria din subvenția primită conform Ordinului de plată nr. 32 (anexa 45).
La data de 26.12.2013 conform Deciziei de reclasare nr. 33 (anexa 46) și a Notei contabile nr. 34 (anexa 47) se înregistrează valoarea unor terenuri folosite pentru construirea de ansambluri de locuințe destinate vânzării în sumă de 15.000 lei.
La data de 31.12.2013, se înregistrează reevaluarea terenurilor înregistrate la costul de 100.000 lei a cărui valoare justă este 105.000 lei conform Notei contabile nr. 18 (anexa 48).
La data de 31.12.2013, odată cu închiderea exercițiului se constată conform Listei de inventar (anexa 49) și a Procesului – verbal de inventariere nr. 10 (anexa 50) un minus de mobilier de birou în valoare de 4.000 lei conform Notei contabile nr. 35 (anexa 51) și un plus de 4 contoare în valoare totală de 12.000 lei conform Notei contabile nr. 36 (anexa 52).
înregistrare minus de valoare
înregistrare plus de valoare
5.4. Analiza principalilor indicatori economico – financiari
Tabel 1: Date din situațiile financiare
sursă: bilanțul societății la data de 31.12.2013
5.4.1. Viteza de rotatie a activelor imobilizate
Evaluează eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumită cantitate de active imobilizate. Se determină după formula:
Anul 2012:
Anul 2013:
Figură 27: Evoluția Vitezei de rotație a activelor imobilizate
concepție proprie
La societatea analizată, viteza de rotație a activelor imobilizate înregistrează o tendință de scădere, ca urmare a reducerii intensității utilizării activelor în exercițiul curent față de cel precedent, acestea participând de mai puține ori la realizarea cifrei de afaceri în anul 2013 față de 2012.
5.4.2. Rata imobilizărilor corporale
Valorile înregistrate variază de la o ramură de activitate la alta. În ramurile industriei grele și în cele care solicită echipamente importante ca volum, rata înregistrează valori ridicate, în timp ce în ramurile cu dotare tehnică slabă rata imobilizărilor corporale este relativ redusă.
Anul 2012:
Anul 2013:
Figură 28: Evoluția Ratei imobilizărilor corporale
concepție proprie
La societatea analizată, rata imobilizărilor corporale înregistrează o tendință de creștere, ca urmare a creșterii investițiilor în imobilizări corporale, precum și a tendinței creșterii imobilizărilor corporale în valori absolute mai mult decât activul total în ansamblul său.
CAPITOLUL VI – CONCLUZII ȘI PROPUNERI
În lucrarea de față am încercat să scot în evidență caracteristicile activelor imobilizate corporale, reflectarea lor în contabilitate, precum și influența acestora asupra activității întreprinderii.
Pentru exemplificarea modului de înregistrare și a analizei economico – financiare a principalilor indicatori aferenți imobilizărilor corporale am utilizat informații din situațiile financiare ale societății SC Amper Proiect SRL. Astfel în urma studiului de caz realizat la această societate au rezultat următoarele:
viteza de rotație a activelor imobilizate prezintă o tendință nefavorabilă de scădere, aspect care indică faptul că activele imobilizate nu au fost utilizate la capacitatea lor normală, intensitatea utilizării lor fiind mai redusă în anul 2013;
rata imobilizărilor corporale prezintă o tendință favorabilă de creștere, aspect care indică faptul că managementul societății este preocupat pentru reînnoire, realizând astfel investiții în imobilizări corporale;
Propunerile pe care le-aș sugera pentru menținerea, respectiv îmbunătățirea situației prezentate la SC Amper Proiect SRL sunt următoarele:
utilizarea imobilizărilor corporale la o intensitate mult mai mare;
sporirea investițiilor în imobilizări corporale;
creșterea imobilizărilor corporale într-o proporție mai mare decât activul total;
În condițiile actuale marcate de globalizarea fenomenelor și de independența tot mai larg recunoscută, orice întreprindere care dorește să rămână competitivă, trebuie să aibă o perspectivă clară care să îi asigure subzistența în viitor, precum și o gestiune economico – financiară bine organizată.
BIBLIOGRAFIE
Cărți:
Cristian Rapcencu, Contabilitatea și fiscalitatea imobilizărilor corporale de la A la Z – spețe practice și exerciții rezolvate, Ed. CECCAR, București 2012.
Dorel Mateș, Delia David, Contabilitate financiară conformă cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene – ediție revizuită, Ed. Gutenberg Univers, Arad 2010.
Dumitru Matiș, Atanasiu Pop, Contabilitate financiară ediția a II-a, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca, 2008.
Georgeta Petre, Alexandra Lazăr, Elena Iancu, Politici contabile în condițiile aplicării reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, aprobate prin Ordinul ministerului finanțelor publice 3055/2009, cu modificările și completările ulterioare, Ed. Monitorul Oficial, București, 2011.
Gheorghe Crețoiu, Ion Bucur, Contabilitate fundamentele și noul cadru juridic, Ed. All Beck, București 2004.
Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 16 Imobilizări corporale, Ed. CECCAR, București, 2003.
Ioan Moroșan, Contabilitatea financiară și de gestiune, Ed. CECCAR, București 2010.
Liliana Feleagă, Niculae Feleagă, Contabilitate financiară O abordare europeană și internațioanală Vol II Contabilitate financiară aprofundată. Elemente de inginerie contabilă în contextul referențialului internațional ediția a doua, Ed. Economică, București 2007.
Mariana Farcaș, Contabilitate financiară, Ed. Universității din Oradea 2011.
Mihai Ristea, Mirela Dima, Contabilitatea societăților comerciale, Ed. Universitară, București 2002.
Octavian Bojian, Contabilitate generală Bazele contabilității Contabilitate financiară a întreprinderii, Ed. Universitară, București 2003.
Standardele Internaționale de Raportare Financiară Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009.
Standardele românești de contabilitate și raportare financiară ediția 2010, Ed. Universul juridic, București 2009.
Victoria Bogdan, Bazele contabilității, Ed. Universității din Oradea, 2008.
Surse web:
Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare 2014, publicat pe http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2014.htm#_Toc304299672
Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile.
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
Dumitru Visan, Corneliu Burada, Claudia Burtescu, Dorina Luta, Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor, publicat pe http://tribunaeconomica.ro/blog/?p=555
Victoria Bogdan, Dorina Popa, Recunoașterea și evaluarea deprecierii activelor – influențe asupra situațiilor financiare, publicat pe http://store.ectap.ro/articole/71.pdf
http://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2013/03/GhidIFRStratamentecontabile-sifiscale.pdf
http://contabilul.manager.ro/a/2571/iesirea-imobilizarilor-corporale-prin-casare.html
http://contabilul.manager.ro/a/331/4-scoaterea-din-functiune-si-casarea-mijloacelor-fixe.html
http://www.contabilii.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4892:active-fixe-corporale-&catid=200:contabilitatebugetara&Itemid=259
http://contabilul.manager.ro/a/1822/6-ajustari-pentru-deprecierea-activelor-imobilizate.html
http://contabilul.manager.ro/a/7205/ce-documente-utilizam-pentru-evidenta-imobilizarilor-corporale.html
http://www.conta.ro/dictionar_online_contabilitate%20sintetica.html
http://contabilul.manager.ro/a/4360/contabilitatea-active-fixe-corporale-de-natura-mijloacelor-fixe.html
BIBLIOGRAFIE
Cărți:
Cristian Rapcencu, Contabilitatea și fiscalitatea imobilizărilor corporale de la A la Z – spețe practice și exerciții rezolvate, Ed. CECCAR, București 2012.
Dorel Mateș, Delia David, Contabilitate financiară conformă cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene – ediție revizuită, Ed. Gutenberg Univers, Arad 2010.
Dumitru Matiș, Atanasiu Pop, Contabilitate financiară ediția a II-a, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca, 2008.
Georgeta Petre, Alexandra Lazăr, Elena Iancu, Politici contabile în condițiile aplicării reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, aprobate prin Ordinul ministerului finanțelor publice 3055/2009, cu modificările și completările ulterioare, Ed. Monitorul Oficial, București, 2011.
Gheorghe Crețoiu, Ion Bucur, Contabilitate fundamentele și noul cadru juridic, Ed. All Beck, București 2004.
Ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 16 Imobilizări corporale, Ed. CECCAR, București, 2003.
Ioan Moroșan, Contabilitatea financiară și de gestiune, Ed. CECCAR, București 2010.
Liliana Feleagă, Niculae Feleagă, Contabilitate financiară O abordare europeană și internațioanală Vol II Contabilitate financiară aprofundată. Elemente de inginerie contabilă în contextul referențialului internațional ediția a doua, Ed. Economică, București 2007.
Mariana Farcaș, Contabilitate financiară, Ed. Universității din Oradea 2011.
Mihai Ristea, Mirela Dima, Contabilitatea societăților comerciale, Ed. Universitară, București 2002.
Octavian Bojian, Contabilitate generală Bazele contabilității Contabilitate financiară a întreprinderii, Ed. Universitară, București 2003.
Standardele Internaționale de Raportare Financiară Norme oficiale emise la 1 ianuarie 2009.
Standardele românești de contabilitate și raportare financiară ediția 2010, Ed. Universul juridic, București 2009.
Victoria Bogdan, Bazele contabilității, Ed. Universității din Oradea, 2008.
Surse web:
Codul Fiscal cu normele metodologice de aplicare 2014, publicat pe http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Legislatie_R/Cod_fiscal_norme_2014.htm#_Toc304299672
Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor Publice nr. 3512/2008 privind documentele financiar – contabile.
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene.
Dumitru Visan, Corneliu Burada, Claudia Burtescu, Dorina Luta, Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea sau pierderea de valoare a activelor, publicat pe http://tribunaeconomica.ro/blog/?p=555
Victoria Bogdan, Dorina Popa, Recunoașterea și evaluarea deprecierii activelor – influențe asupra situațiilor financiare, publicat pe http://store.ectap.ro/articole/71.pdf
http://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2013/03/GhidIFRStratamentecontabile-sifiscale.pdf
http://contabilul.manager.ro/a/2571/iesirea-imobilizarilor-corporale-prin-casare.html
http://contabilul.manager.ro/a/331/4-scoaterea-din-functiune-si-casarea-mijloacelor-fixe.html
http://www.contabilii.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=4892:active-fixe-corporale-&catid=200:contabilitatebugetara&Itemid=259
http://contabilul.manager.ro/a/1822/6-ajustari-pentru-deprecierea-activelor-imobilizate.html
http://contabilul.manager.ro/a/7205/ce-documente-utilizam-pentru-evidenta-imobilizarilor-corporale.html
http://www.conta.ro/dictionar_online_contabilitate%20sintetica.html
http://contabilul.manager.ro/a/4360/contabilitatea-active-fixe-corporale-de-natura-mijloacelor-fixe.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Activelor Imobilizate Corporale la S.c. Amper Proiect S.r.l (ID: 138059)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.