. Contabilitatea Activelor Imobilizate

INTRODUCERE

Activele imobilizate reprezintă o parte semnificativă a averii firmei, afectată de o manieră durabilă activității unității lucrative, de către proprietarii firmei, în scopul finanțării și consolidării economico-financiare a acesteia.

Când spunem că reprezintă o parte semnificativă ne referim la faptul că imobilizările dețin o pondere, în general, între 30 – 40 % din totalul elementelor din activul bilanțului. Ținând cont de scopul folosirii activelor imobilizate, acela de obținere a productiei, producție generatoare de venituri și implicit de profit, țelul suprem al oricărei societăți, rezultă de aici necesitatea studierii aprofundate a acestor categorii economice.

Deși celelalte categorii de active imobilizate (imobilizări necorporale și financiare) nu au o contribuție directă la obținerea producției, și ele sunt foarte importante pentru activitatea societății. Astfel, imobilizările necorporale intră în gestiunea firmei la înființarea acesteia (cheltuielile de constituire) sau sunt reprezentate de cheltuieli de cercetare-dezvoltare în scopul introducerii inovației și progresului tehnic, iar fondul comercial reprezintă avantajul firmei față de concurență din punct de vedere al clientelei, poziționării, vadului comercial. În categoria altor imobilizări necorporale, programele informatice ajută la o desfășurare cât mai eficientă a activității firmei, precum și la un flux informațional bine pus la punct.

Importanța imobilizărilor financiare este relevată de faptul că prin intermediul lor societatea poate deține o poziție de control în alte societăți și astfel o poziție importantă pe piață. Din definiția activelor imobilizate se desprinde o nouă utilitate a imobilizărilor financiare, aceea de finanțare și consolidare economico-financiară a unității.

În această lucrare am încercat să prezint cât mai detaliat și să reliefez importanța activelor imobilizate în structura averii și în activitatea societății comerciale S.C STRATUSMOB S.A. BLAJ, societate importantă pe piața de produse din lemn și mobilă.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, în care am încercat să acopăr toate aspectele privitoare la contabilitatea și analiza economico – financiară a activelor imobilizate.

Astfel în Capitolul 1 am prezentat elementele definitorii ale S.C. STRATUSMOB S.A. BLAJ (date de identificare, structura organizatorică, categorii de imobilizări aflate în gestiunea societății).

Capitolul 2 este o detaliere pe fiecare categorie de imobilizări, cuprinzând toate aspectele teoretice ce țin de activele imobilizate: definire, clasificări, prezentare pe fiecare categorie în parte, operații privind intrarea, ieșirea și deprecierea lor, precum și documentele folosite în contabilitatea activelor imobilizate și studiu de caz privind intrarea, ieșirea si deprecierea activelor imobilizate.

În Capitolul 3, am prezentat analiza gestiunii mijloacelor fixe în cadrul S.C. STRATUSMOB S.A. Blaj.

Partea de ANEXE cuprinde documentele necesare pentru înregistrarea în contabilitatea firmei a operațiunilor prezentate în studiul de caz din capitolul 2.

Capitolul I

Prezentarea generală a S.C. STRATUSMOB S.A. Blaj

Scurt istoric și forma organizatorică a societății

S.C. “STRATUSMOB” S.A. provine din Combinatul de Prelucrare a Lemnului Blaj, care a fost înfiintat la data de 01.08.1960, în baza HCM Nr.913/1960, ca intreprindere de gradul II. Punerile în funcțiune ale capacitații de producție la CPL Blaj s-au efectuat astfel:

– 1961 – mobilă, placaj, PFL

– 1974 – DROJDIE FURAJERĂ

– 1975 – PAL

– 1979 – tapițerie (miezuri și saltele)

– 1980 – uși celulare

S.C. “STRATUSMOB” S.A. Blaj a luat ființă în conformitate cu Legea nr. 15/1990 în baza H.G. 1254 din 1990, ca societate pe acțiuni cu personalitate juridică.

În conformitate cu statutul și contractul de societate, durata societății este nelimitată. Capitalul social este în valoare de 3.279.836,6 lei, subscris și vărsat în totalitate, din care 641.573 lei reprezintă aport în natură corespunzătoare terenurilor din patrimoniul societății.

Capitalul social este divizat în 32.798.366 acțiuni nominative de același tip, clasa A, fiecare acțiune având o valoare nominală de 0,1 lei, cu seriile de la 1 la 32.798.366.

Structura organizatorică oglindește modul de grupare a tuturor compartimentelor de muncă și a posturilor în vederea transmiterii informațiilor întru-un mod cât mai rațional, a folosirii optime a forței de muncă, atât sub aspect economic cât și din punct de vedere uman.

Structura organizatorică diferă de la o societate la alta, ea fiind condiționată de o serie de factori cum sunt: procesul tehnologic din unitatea respectivă, varietatea și volumul producției, mărimea personalului existent.

1.2 Modul de funcționare al S.C. STRATUSMOB S.A.

Funcționarea societății se desfășoară potrivit nivelelor ierarhice stabilite prin organizarea societății.

A.G.A: funcționează pe baza prevederilor contractului și statutului societății.

Consiliul de administratie funcționează conform contractului și statutului societății.

Conducerea executivă este reprezentată de directorul general al societății.

Din conducerea executivă mai fac parte: directorul tehnic, directorul commercial, directorul economic, inginerul șef producție mobilă.

În relațiile cu terții societatea este reprezentată de directorul general. Persoana care reprezintă societatea semnează actele care o angajează cu terții. Obligatoriu aceste acte vor fii semnate și de directorul economic și de juristul consult. În baza mandatului încredințat de consiliul de administrație, directorii executivi au autonomia decizională în cadrul direcțiilor pe care le conduc.

Pentru toate compartimentele societății numărul și structura de personal se propun de către directorul general și se aprobă de consiliul administrativ.

Atribuțiile directorilor societății: fișele posturilor sunt întocmite de directorii executivi și aprobate de directorul general.

Direcția genetrală: reprezentarea societății în relațiile cu terții, urmăreste realizarea obiectivelor și hotărârilor AGA și cele ale consiliului de administrație, stabilește obiectivele strategice în domeniul personal-salarizare, avizează programele de pregătire profesională, avizează programele și obiectivele de marketing, urmăreste obținerea celor mai bune relații cu publicul, avizează atribuțiile cadru ale compartimentelor componente și fișelor posturilor

Direcția tehnică: elaborează strategia și obiectivele strategice în domeniul tehnic-dezvoltare, coordonează activitatea de formare a muncii, elaborează teme de proiectare pentru lucrări de dezvoltare și modernizare, urmărește realizarea contractelor de import pentru tehnologii și utilaje, coordonează activitatea de producție, coordonează activitatea de protecție a muncii, analizează performanțele proceselor și produselor, efectuează activitățile necesare pentru evaluarea și selectarea furnizorilor “STRATUSMOB” S.A. Blaj, organizează și coordonează dispeceratul producției, coordonează activitatea de supraveghere și protecția mediului

Direcția comercială: coordonează activitatea de vânzare-încasare, colaborează cu celelalte direcții ale societatii pentru realizarea obiectivelor societății, asigură culegerea și reactualizarea informațiilor de piață internă și externă, asigură evoluția de perspectivă a producției “STRATUSMOB” S.A. Blaj, organizează sistemul de comercializare a produselor și serviciilor societății , asigură producția și exigențele clienților, eleborează permanent rapoarte privind situația de pe piețele externe a produselor “STRATUSMOB” S.A. Blaj în comparație cu concurența, asigură analiza stocurilor de produse finite

Direcția economică: organizarea sistemelor de lucru contabil-financiar, alocă resursele financiare pentru lucrări de dezvoltare și modernizare, asigură pastrarea și dezvoltarea patrimoniului societății, răscumpărarea creanțelor și a pagubelor, urmărește integrarea capitalului social și gestiunea titlurilor de valoare, urmărește întocmirea balanței de verificare și a bilantului contabil, organizează gestiunea mijloacelor fixe, mijloacelor circulante și celorlate bunuri de patrimoniu, coordonează relațiile bănești ale societății cu bugetul statului, băncile, clienții, furnizorii, salariații, acționarii, creditorii și debitorii, coordonează toate activitățile din cadrul societății

Direcția producție mobilă: coordonează activitatea de producție din cadrul societății, coordonează activitatea de organizare a proceselor de producție, coordonează consumurile de materii prime și materiale, urmărește aprovizionarea societaății cu materii prime și materiale.

S.C. STRATUSMOB S.A. BLAJ este condusă de către Consiliul de Administrație desemnat de A.G.A.

Consiliul de Administrație a delegat o parte din atribuțiile sale colectivului de conducere, format din director general, director tehnic, director comercial și director economic.

Directorul general, are în subordinea sa următoarele: oficiul juridic; control financiar intern; biroul CTC; laboratorul; biroul personal, salarizare, protecție socială și administrație.

Directorul tehnic, are în subordinea sa următoarele: secțiile de producție: MOBILĂ I și II; semifabricate; PFL – PAL; PLACAJ; atelier mecanic și CET; biroul mecanico – energetic; biroul organizare, restructurare, protecția muncii și privatizare; biroul programarea și urmărirea producției; biroul proiectare.

Directorul comercial, are în subordinea sa următoarele: biroul marketing – vânzări; biroul aprovizionare; transporturi auto; transporturi C.F.U.

Directorul economic, are în subordine biroul financiar și biroul contabilitate.

Societatea nu are sucursale sau filiale și nu deține o poziție de control în alte societăți.

Atribuțiile secțiilor și atelierelor din cadrul societății sunt urmatoarele:

În cadrul funcției tehnice: participarea la realizarea obiectivelor de dezvoltare-modernizare și promovare a produselor noi, asigură realizarea obiectivelor de aliniere la normele și standardele în vigoare, asigură realizarea obiectivelor din domeniul calității produselor și serviciilor, asigură condițiile necesare pentru executarea controlului fabricației, asigură realizarea obiectivelor și sarcinilor stabilite de direcția tehnica sau direcția producție mobilă

În cadrul funcției de producție: asigură condițiile tehnico-organizatorice necesare realizării programelor de producție, asigură condițiile necesare activității de exploatare și întreținere a construcțiilor, mașinilor, utilajelor și instalațiilor, asigură condițiile necesare pentru funcționarea depozitelor de materii prime, materiale, carburanți, piese de schimb, și ale depozitelor de produse finite, asigură realizarea obiectivelor de protecție a muncii, asigură realizarea obiectivelor și sarcinilor de protecție a muncii

În cadrul funcției comerciale: asigură marfa solicitată de direcția comercială destinată pieței interne și externe, asigură realizarea comenzilor lansate de direcția comercială, asigură ambalarea și transportul produselor finite

În cadrul funcției economice: realizarea bugetelor de venituri și de cheltuieli aprobate, asigură buna funcționare a fabricii, realizează obiectivele și sarcinile stabilite de direcția economică

În cadrul funcție de personal: urmărește ducerea la îndeplinire a hotărârilor AGA, consiliului de administrație, conducerii executive, asigură încadrarea stricată în normativul de personal și fondul de salarii aprobate, asigură aplicarea strictă a regulamentului intern, face propuneri pentru recrutarea și selectarea personalului necesar, elaborează fișele postului pentru personalul secțiilor sau atelierelor, asigură datele și mărfurile necesare în ceea ce priveste personalul, urmărește realizarea obiectivelor și sarcinilor stabilite de direcția generală

Conducerea fabricii este asigurată de șeful de secție, care este numit de către directorul general.

1.3 Obiectul de activitate și caracterizarea activităților pe care le desfășoară

S.C. STRATUSMOB S.A. BLAJ este sociură realizarea comenzilor lansate de direcția comercială, asigură ambalarea și transportul produselor finite

În cadrul funcției economice: realizarea bugetelor de venituri și de cheltuieli aprobate, asigură buna funcționare a fabricii, realizează obiectivele și sarcinile stabilite de direcția economică

În cadrul funcție de personal: urmărește ducerea la îndeplinire a hotărârilor AGA, consiliului de administrație, conducerii executive, asigură încadrarea stricată în normativul de personal și fondul de salarii aprobate, asigură aplicarea strictă a regulamentului intern, face propuneri pentru recrutarea și selectarea personalului necesar, elaborează fișele postului pentru personalul secțiilor sau atelierelor, asigură datele și mărfurile necesare în ceea ce priveste personalul, urmărește realizarea obiectivelor și sarcinilor stabilite de direcția generală

Conducerea fabricii este asigurată de șeful de secție, care este numit de către directorul general.

1.3 Obiectul de activitate și caracterizarea activităților pe care le desfășoară

S.C. STRATUSMOB S.A. BLAJ este societate pe acțiuni, având drept obiect de activitate, conform statutului și contractului de societate:

fabricarea de produse din lemn: stratificate, mobilier, elemente de tapițerie, uși din plăci celulare;

comercializarea produselor la intern și export;

executarea de lucrări pentru întreținerea și repararea utilajelor;

prestarea de servicii în domeniul utilajelor energetice, reparații, lucrări cu caracter industrial;

executarea de transporturi de mărfuri și călători la intern și inernațional cu mijloace proprii de transport;

desfacerea de mărfuri alimentare prin magazinul propriu și prin cantina societății.

În cadrul fabricilor de mobilă ale S.C. STRATUSMOB S.A. se produc dormitoare, biblioteci, mic mobilier, bucătării, iar placajul se execută conform regulilor în vigoare.

Piesele de mobilier sunt executate din panouri de PAL furniruite estetice din diverse specii la suprafețele vizibile și cu furnir de fag la cele nevizibile. Finisajul este transparent și se execută cu lacuri nitrocelulozice.

Piesele de mobilier se execută atât în construcție fixă cât și în construcție mobilă.

Principala piață de desfacere este cea externă, concentrată pe firmele din Belgia, Olanda, Italia, Germania, Ungaria, Austria.

La intern piața este construită în principal din societati cu profil comercial.

Promovarea produselor comerciale executate de S.C. “STRATUSMOB” S.A. Blaj se realizează prin: participare la târguri specializate în țară (ROMEXPO București) și în străinatate, atât prin standard propriu cât și prin intermediul firmelor partenere; cataloage și pliante; acțiuni publicitare prin mass-media și publicații de specialitate; simpozioane organizate cu parteneri tradiționali.

1.3.1 Descrierea procesului productiv

a) Organizarea generală a producției:

Societatea comercială este profilată pe execuția urmatoarelor produse: mobilă, placaj, PFL.

Principalele grupe de produse realizate în cadrul secției de Mobilă I sunt: dormitoare rustice (70 %), biblioteci și mobilier mic (30 %). Secția Mobilă II produce în special mic mobilier și dormitoare.

Placajul și PFL- ul se execută conform regulilor în vigoare.

Producția este planificată anual, trimesrtial și lunar, pe secții de producție în funcție de capacitatea fiecarei instalații și de specificul acestora. Pe baza programului valoric anual aprobat de catre conducerea societății se întocmesc programele de fabricație anuale, trimestriale și lunare, care sunt difuzate pe secții. Fiecare secție dispune de grafice de urmărire a producției fizice și valorice pe zile lucratoare. Pe baza programului de fabricație se întocmesc grafice de cooperare interne și externe platformei.

Urmărirea realizărilor zilnice se realizează în modul următor:

pe baza notelor de predare-primire se completează graficele de urmărire a producției la magazia de produse finite;

în funcție de diferențele dintre cantitățile programate a se realiza, se iau măsurile necesare pentru reglementarea bunului mers al producției

b) Analiza fluxului de producție:

Societatea comercială este profilată pe execuția de mobilă, placaj, PFL.

Aprovizionarea cu materii prime (bușteni, cherestea, lobde) materiale se face pe CFR sau auto, descărcarea făcându-se mecanizat cu macara portal sau ifron.

Transportul sau manipularea materiilor prime la/în depozite și a materialelor la magazii se face mecanizat cu macara portal, AFL – uri, electrostivuitoare și electrocare cu platforma.

În cadrul secției Mobilă, activitatea de producție se desfăsoară în urmatoarele sectoare: sector croit cherestea, sector croit PAL, sector croit furnire, sector de pregatire I (prese), sectoare de mașini pentru prelucrări mecanice, sectoare de pregătire în alb a reperelor, sectoare de finisare și montare produse, sector de ambalare și montare produse.

Fluxul tehnologic pentru fabricarea placajului cuprinde urmatoarele sectoare: sector de tratare termică a buștenilor; sector derulare bușteni; sector uscare furnire tehnice; sector pregătire furnire tehnice; sector presare placaj; sector formatizare și predare la magazia de produse finite.

Fluxul tehnologic pentru fabricarea PFL-ului cuprinde următoarele sectoare: sector de pregătire așchii; sector de defibrare, rafinare fibre; sector de deshidratare și formare covor de fibre; sector presare PFL; sector formatizare PFL; sector de ambalare și predare la magazia de produse finite.

S.C. STRATUSMOB S.A. BLAJ este unul dintre principalii furnizori de produse obținute prin prelucrarea lemnului din țară, deținând un segment important de piată la principalele sale produse.

Astfel la produsul placaj se situează pe locul cinci, cu un segment de piață ce cuprinde 9,45% din totalul producției de placaj distribuită pe piața internă.

La produsul PFL se situeaze pe locul doi, în urma societății MOBSTRAT SUCEAVA, cu un nivel de 21,21% din totalul vânzărilor la intern.

Principalii clienți ai societății sunt în general firme străine sau exportatori români, firme cu care societatea se află în relații durabile de o perioadă îndelungată.

la mobilă: – George De Vos Juvo – Belgia;

– Santarosa – Italia;

– L’art Del Mobili – Italia;

la PFL: – Mamaia Impex – export Turcia;

– Tehnoforest export București – export Sudan și Iordania;

– Redert – Ungaria.

la placaj: – M&M București – export Egipt;

– Grivco București – export Egipt;

– Tehnoforest export București – export Cehia;

– Baillou România – export Germania.

1.3.2 Descrierea procesului tehnologic de fabricare a mobilei

Procesul de fabricație a mobilei cuprinde o gamă de operații de prelucrări mecanice a reperelor componente, de pregătire în alb a reperelor componente de acoperire, finisare și ambalare a acestora în subansamble, ansamble ținand seama de specificul fiecărui produs din punct de vedere constructiv al materialelor utilizate și al finisajului.

1. Operații de croire a cherestelei în semifabricate și prefabricate:

retezare: ferăstrău circular multiplu cu avans mecanic

spintecare: ferăstrău circular multiplu cu avans mechanic, mașină de frezat cu ax vertical

însemnare: cu sablon manual

decupare: ferastrau panglică

îndreptare: mașină de îndreptat

rindeluit la grosime: mașină de rindeluit la grosime, agregat de prelucrat 4 fețe

îmbinat în dinți: mașină de îmbinat dinți

îmbinat elemente din masiv în panouri: presa monoetajată

2.Operații de croire a panourilor de Placaj, PFL și semifabricate

croire panouri: mașină de formatizat (Holzma)

3. Operații de pregatire a furnirelor estetice:

croire: foarfeci ghilotină

aplicat adeziv pe cant: mașina F.L.A.

îmbinat mechanic: mașină de îmbinat F.Z.K.

îmbinat cu hârtie gumată: manual

4. Operații de încheiere și strunjire

încheiere elemente massive: prese manuale

strunjire: strunguri automate, strunguri semiautomate

5. Operații pregatire:

bordurat: agregat de bordurat

calibrat: mașină de calibrat cu cilindrii

presare: prese cu 6 etaje, presă monoetajată

6. Operații de prelucrări mecanice a reperelor din lemn masiv

rindeluit, frezări: agregatul de rindeluit și profilat 4 fețe

retezat la lungime: ferăstrău circular de retezat (T R 2 A)

găurire: mașină de găurit multiplă

P.A.D.E.

F.A.S.

Decupare: ferăstrău panglică

Frezare: M.N.F., agregatul de frezat (B.O.F.)

Dimensionare: S.C.M., ferăstrău circular cu mașină mobilă

șlefuit suprafețe: S.B.L., S.B.V.

șlefuit canturi: S.B.V., disc

7. Operațiuni de prelucrări mecanice panouri

dimensionare: agregat de formatizat (SCM), ferăstrau circular cu masă mobilă

găurire: agregat de găurit (Morbidel), mașini de găurit multiple, F.A.S

aplicat furnire pe cant: agregat de furnir, mașină aplicat furnir pe canturi curbe, frezat – M.N.F., S.C.M., mașină de frezat U13

decupare: ferăstrau panglică

șlefuit suprafețe: mașină de șlefuit, S.B.O. șlefuit canturi – S.B.V., disc

8. Operații de pregătire în alb

revizuire suprafețe: manual

șlefuire profile: manual

format de subansamble: prese mecanice, prese pneumatice

format de ansamble: prese mecanice, prese pneumatice

antichizări: manual

pasuit uși, sertare: manual

9. Operații de finisare

bălțuirea: pulverizare

lăcuirea: pulverizare cu pistolul de pulverizat

pulverizare cu robotul depulverizat

10. Operații de confecționat ambalaj

croire material pentru ambalare: ferăstrău circular

confecționat cutii: manual

11. Operații de ambalare și depozitare

introducerea în cutii de carton

protejarea suprafețelor

consolidarea cutiilor cu banda de polipropilenă

marcarea și etichetarea ambalajelor

depozitarea produselor

Schema procesului de fabricație este prezentată in fig. 1.1

Fig. 1.1 Flux tehnologic mobilă

1.4 Analiza principalilor indicatori economico-financiari ai societății

Bilanțul simplificat al S.C. STRATUSMOB S.A. pe perioada 2006- 2007 se prezintă astfel:

Bilanțul simplificat, Tabel nr.1.1

S.C. STRATUSMOB S.A. a înregistrat in anul 2006 o cifră de afaceri de 19.572, iar în anul 2007 a înregistrat o cifră de afaceri de 26.359.

Analiza indicatorilor fondului de rulment se realizează prin următorii indicatori de echilibru: fondul de rulment (FR), necesarul de fond de rulment (NFR) și trezoneria netă (TN).

Fondul de rulment: este partea din capitalul permanent care depãșește valoarea imobilizãrilor nete și este destinatã finanțării activelor circulante.

FR = Total activ – Active imobilizate

FR 2006 = 58.776 – 31.063 = 27.713 lei

FR 2007 = 81.128 – 41.720 = 39.408 lei

În anul 2007 se observă o creștere a fondului de rulment cu 11.695 lei față de anul 2006 , datorită gestionării mai bune a resurselor atrase de la acționari sau credeitori.

Necesarul de fond de rulment: reprezintã partea din activele circulante ce trebuie finanțate din surse stabile permanente.

NFR = Stocuri + Creanțe – Datorii curente

NFR 2006 = 13.270 + 10.963 – 12.927 = 11.306 lei

NFR 2007 = 20.161 + 13.432 – 19.125 = 14.468 lei

Trezoneria netă: reprezintã diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment.

TN = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment

TN 2006 = 27.713 – 11.306 = 16.407 lei

TN 2007 = 39.408 – 14.468 = 24.940 lei

Trezoneria netă este pozitivă, în perioada analizată, evidențiind ca exercițiile financiare

s-au încheiat cu un surplus monetar.

Fig.1.1. Evoluția indicatorilor fondului de rulment

Analiza indicatorilor de lichiditate se realizaează cu ajutorul următorilor indicatori: lichiditate generală (Lg), lichiditate redusă (Lr), lichiditate imediată (Li) și rata solvabilității generale (Rsg).

Rata lichidității curente, compară ansamblul activelor circulante, cu ansamblul datoriilor pe termen scurt.

Lg = Active circulante / Datorii curente

Lg 2006 = 27.713 / 12.927 = 2, 14

Lg 2007 = 39.408 / 19.125 = 2, 06

Rata lichidității rapide, exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități bănești.

Lr = (Creanțe + Disponibilități bănești) / Datorii curente

Lr 2006 = (10.963 + 3.480) / 12.927 = 1,12

Lr 2007 = (13.432 + 5.815) / 19.125 = 1

Rata lichidității imediate, apreciază măsura în care datoriile exigibile pot fii acoperite pe seama disponibilităților bănești.

Li = Disponibilități bănești/ Datorii curente

Li 2006 =10.963 / 12.927 = 0, 84

Li 2007 = 13.432 / 19.125 = 0,70

Nivelul ratei lichidității rapide este în scădere în anul 2007 față de anul 2006, dar este situată pe nivelul asiguratoriu de 2/3.

Nivelul asiguratoriu pentru rata lichidității imediate este de 1/3, se constată o scădere a acestei în anul 2007 față de anul 2006, ceea ce înseamnă o diminuare a capacității de onorare a obligațiilor pe termen scurt din disponibilul bănesc.

Fig. 1.2 Evoluția indicatorilor de lichiditate

Analiza indicatorilor de echilibru financiar se realizează cu ajutorul următorilor indicatori:

Rata datoriilor:

Rd = Datorii totale / Active totale

Rd 2006 = 32.944 / 58.776 = 0,56

Rd 2007 = 47.152 / 81.128 = 0,58

Rata de finanțare a stocurilor:

Rfs = Fond de rulment / Stocuri – Necesarul de fond de rulment / Stocuri

Rfs 2006 = 27.713 / 13.270 – 14.786 / 13.270 = 0,97

Rfs 2007 = 39.408 / 20.161 – 20.283 / 20.161 = 0,94

Rata capitalului propriu față de activele imobilizate:

Rcp = Capital propriu / Active imobilizate

Rcp 2006 = 25.832 / 31.063 = 0,83

Rcp 2007 = 33.976 / 41.720 = 0,81

Fig. 1.3 Evoluția indicatorilor de echilibru financiar

Analiza indicatorilor de gestiune se realizează cu ajutorul urmatorilor indicatori:

Viteza de rotație a activelor circulante:

Vr = Active circulante * 360 / Cifra de afaceri

Vr 2006 = 27.713 * 360 / 19.572 = 509,74

Vr 2007 = 39.408 * 360 / 26.359 = 538,22

Viteza de rotație a activului total:

Vr = Activ total * 360 / Cifra de afaceri

Vr 2006 = 58.776 * 360 / 19.572 = 1081,1

Vr 2007 = 81.128 * 360 / 26.359 = 1108

Durata medie de recuperare a creanțelor:

Dm = Creanțe * 360 / Cifra de afaceri

Dm 2006 = 10.432 * 360 / 19.572 = 191,88

Dm 2007 = 13.432 * 360 / 26.359 = 193,45

Fig 1.4 Evoluția indicatorilor de gestiune

Capitolul II

Contabilitatea activelor imobilizate la S.C. STRATUSMOB S.A.

2.1 Definirea și clasificarea activelor imobilizate

Activele imobilizate reprezintă o parte semnificativă a averii, afectată de o manieră durabilă a activității unității lucrative, de către proprietarii firmei, în scopul finanțării si consolidării economico-financiare a acesteia.

Activele imobilizate sunt reprezentate de bunuri și valori destinate să servească o perioadă mai îndelungată în activitatea firmei, care nu se consumă la prima utilizare.

Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii și deținute pe o perioadă mai mare de un an. Ele trebuie evaluate la costul de achiziție sau la costul de producție, cu respectarea prevederilor pct. 65 și 66.

Imobilizările sunt regrupate în contabilitate pe trei categorii: imobilizari necorporale; imobilizări corporale și imobilizări financiare.

Imobilizările necorporale

Activele fixe necorporale sau imobilizările necorporale sunt valori de investiții care nu îmbracă forma unor bunuri materiale prin care să servească întreprinderii. Ele servesc întreprinderii prin conceptualitatea lor.

În mod concret în imobilizările necorporale se cuprinde: cheltuieli de constituire a societății; cheltuieli de dezvoltare; concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale și alte drepturi și valori similare obținute cu resurse proprii; fondul comercial; alte imobilizări necorporale.

Activele necorporale aferente capitalului imobilizat sunt cele care nu îmbracă o formă fizică concretă, materială și din această cauză ele se mai numesc active nemateriale sau active intangibile.

Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative.

Unele active necorporale pot exista în sau pe suporturi fizice (de exemplu un compact-disc sau un prototip). Pentru a decide dacă un activ care încorporează atât elemente corporale cât și necorporale trebuie tratat ca activ corporal sau necorporal, este necesar un raționament care să stabilească ce element este mai semnificativ. În cazul în care elementul fizic al activului este secundar față de componența sa necorporală constituită de cunoștiințele cuprinse în el, atunci se încadrează la active necorporale.

Standardul Internațional de Contabilitate care se aplică în contabilitatea activelor necorporale este IAS 38. Dacă un alt Standard de Contabilitate tratează un tip specific de activ necorporal, societatea aplică acel standard, și nu prezentul. Alte active necorporale care nu sunt acoperite de către IAS 38 sunt drepturile de exploatare a minereurilor sau de descoperire și extracție a minereurilor, gazelor, petrolului, gazului natural și altor resurse neregenerabile, precum și activele necorporale privind din contracte cu deținătorii de polițe din cadrul societăților de asigurare.

Imobilizările necorporale sunt formate din următoarele categorii:

Cheltuieli de constituire

Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înființarea sau dezvoltarea unei entități (taxe și alte cheltuieli de înscriere și înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea și vânzarea de acțiuni și obligațiuni, precum și alte cheltuieli de această natură, legate de înființarea și extinderea activității entității).

Evidența acestor cheltuieli se ține cu ajutorul contului 201 “Cheltuieli de constituire”. Rolul contului este de evidență și control al cheltuielilor ocazionate de înființarea sau dezvoltarea unității patrimoniale.

După conținutul economic face parte din clasa activelor imobilizate, grupa imobilizărilor necorporale de natura cheltuielilor destinate să servească timp îndelungat activității întreprinderii

Cheltuieli de dezvoltare

Cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrări sau obiective de cercetare care trebuie să prezinte garanția realizării eficienții scontate de pe urma acestora pentru necesitățile proprii ale societății comerciale.

Cercetarea conform IAS 38, este o investigație originală și planificată efectuată în perspectiva dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologige, precum și a unei mai bune înțelegeri, iar dezvoltarea este aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoștințe într-un proces de planificare sau proiectare, în scopul producerii de materiale, aparate, bunuri, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătățite substanțial, înaintea stabilirii producției de serie sau utilizării acestora.

În reglementările armonizate cheltuielile de cercetare nu se mai pot imobiliza, astfel încât contul 203 rămâne doar la denumirea “Cheltuieli de dezvoltare”.

După conținutul economic face parte din clasa activelor imobilizate, grupa imobilizărilor necorporale. Rolul lui este de evidență a cheltuielilor ocazionate de activitatea de cercetare și dezvoltare a societății comerciale.

Funcția contabilă: cont de activ.

Cheltuielile de cercetare- dezvoltare se cuprind în activele imobilizate numai dacă îndeplinesc următoarele condiții:

– direcția unității lucrative și-a precizat intenția de a produce și comercializa sau de a utiliza produsul sau procedeul realizat;

– proiectele sunt individualizate și costul este stabilit distinct;

– fiecare proiect are serioase șanse de reușită tehnică și rentabilitate economică.

Contabilitatea analitică a cheltuielilor de cercetare – dezvoltare se ține pe categorii de lucrări sau obiective distincte.

Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale și alte drepturi și valori similare

Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale și alte drepturi și valori similare sunt cheltuieli effectuate pentru dobandirea dreptului de a exploata bunuri, servicii, de a beneficia de un brevet de investiție, etc.

Cuprind acele cheltuieli ocazionate de realizarea sau achiziționarea de brevete, licențe, mărci de fabrică și a altor drepturi de proprietate industrială și intelectuală.

Concesiunea, din punct de vedere juridic reprezintă dreptul patrimonial dobândit de o persoană fizică sau juridică de a exploata anumite bunuri sau servicii publice, precum și lucrurile asupra cărora acest drept posedă. Întinderea dreptului dobândit cât și celelalte elemente ale raportului juridic sunt stabilite prin contractul public de concesiune încheiat între persoana morală juridic de drept public (organ al statului), numită închiriator și o altă persoană fizică sau juridică (publică sau particulară) numită concesionar.

Concesiunea, din punct de vedere contabil este reprezentată de valoarea economică a bunurilor preluate de către cesionar în patrimoniu ca urmare a contactului de concesiune încheiat cu o persoană morală juridic de drept public.

Activele imobilizate în concesiuni și alte drepturi similare se amortizează pe durata stabilită prin contractul de concesiune.

Brevetele, licențele, mărcile de fabrică și de comerț și alte drepturi de proprietate industrială și intelectuală similare aduse ca aport, achiziționate sau dobândite pe alte căi se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la valoarea de aport, achiziție sau costul de producție, după caz.

Activele imobilizate de natura celor menționate mai sus se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor, de către unitatea lucrativă care le deține.

Evidența acestor cheltuieli se ține cu ajutorul contului 205 “Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale și alte drepturi și valori similare”.

Rolul acestui cont este acela de evidență și control al concesiunilor, brevetelor, licențelor, mărcilor de fabrică și a altor drepturi și valori similare deținute de firmă.

Se creditează cu operațiile de scădere din gestiune a acestora integral amortizate, în corespondență cu debitul contului 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale”

Fondul comercial

Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerț care nu figurează în cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concură la menținerea sau dezvoltarea potențialului activității unității lucrative, cum sunt: clientela, vadul comercial, debușeele, reputația și alte elemente necorporale și se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct de imobilizări necorporale.

Fondul comercial se determină ca diferență între valoarea de aport sau costul de achiziție, după caz, a fondului de comerț și valoarea netă a elementelor de activ înregistrate în conturile corespondente.

Contabilitatea fondului comercial se ține cu ajutorul contului 207 “Fond comercial”. Rolul acestui cont este de evidență și control asupra fondului comercial deținut de firmă.

Alte imobilizări necorporale

În categoria altor imobilizări necorporale se cuprind programele informatice create în unitate sau achiziționate de la terți, pentru necesități proprii, evaluate la costul de producție, respectiv cel de achiziție, precum și alte imobilizări necorporale.

Valoarea programelor informatice se amortizeazăîn funcție de durata probabilă de utilizare, dar care nu poate depăși o perioadă de trei ani.

Evidența programelor informatice și altor imobilizări necorporale se ține cu ajutorul contului 208 “Alte imobilizări necorporale”, care după conținutul economic este cont de active imobilizate din grupa imobilizărilor necorporale, iar după funcția contabilă este cont de activ.

Imobilizările necorporale în curs reprezintă costul de producție, respectiv de achiziție, privind imobilizările necorporale neterminate până la sfârșitul exercițiului financiar.

b) Imobilizările corporale

Cuprind acele bunuri materiale (corporale, tangibile) care participă la procesul muncii cu întreaga lor valoare de utilitate, pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților, sau pentru a fi folosite în scopuri administrative, dar care se consumă și își transmit în mod treptat valoarea asupra costurilor noilor produse.

Nu sunt considerate imobilizări corporale: construcții și instalații provizorii; animale tinere, animale de îngrășat, păsările și coloniile de albine; echipamente de protecție și de lucru, îmbrăcăminte specială și accesorii de pat, indiferent de valoarea și durata lor de utilizare; scule, instrumentele și dispozitivele folosite pentru fabricarea anumitor produse de serie sau pe baza unor comenzi.

Din categoria imobilizărilor corporale fac parte:

Terenurile

Contabilitatea terenurilor se ține pe două categorii: terenuri și amenajări de terenuri. În contabilitatea analitică terenurile pot fi evidențiate pe următoarele grupe: terenuri agricole și silvice; terenuri fără construcții, terenuri cu construții; terenuri fără zăcăminte, terenuri cu zăcăminte; etc., la costul de achiziție sau valoarea de aport după caz, valoare stabilită conform legii în funcție de de clasele de fertilitate, suprafețe și amplasarea acestora.

Terenurile nu sunt supuse amortizării cu excepția celor cu destinație economică, dobândite de agentul economic prin acte de vânzare-cumpărare sau sub formă de despăgubiri în cazul exproprierilor.

Investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și alte lucrări similare sunt supuse amortizării.

Contabilitatea terenurilor și amenajărilor de terenuri se ține cu ajutorul contului 211 “Terenuri și amenajări de terenuri”, cont sintetic de gradul I, care se dezvoltă pe două conturi sintetice de grad II: 2111 ”Terenuri”, 2112 ”Amenajări de terenuri”.

Mijloacele fixe

Se consideră mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are o valoare mai mare decât limita impusă de lege; are o durată normată de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

Contabilitatea mijloacelor fixe trebuie să asigure evidența permanentă a existenței și mișcării, precum și calculul amortizării și provizioanelor constituite pentru deprecierea acestora.

Terenurile și mijloacele fixe sunt recunoscute ca active atunci când îndeplinesc, cumulativ condițiilie: este posibilă generarea de beneficii economice viitoare către întreprindere, aferente activului respectiv; costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

O întreprindere demonstrează că un element satisface primul criteriu de recunoaștere ca activ, stabilind gradul de certitudine a fluxului beneficiilor economice viitoare pe baza evidenței disponibile în momentul recunoașterii inițiale. Ca urmare a acestei incertitudini, întreprinderea trebuie să preia atât beneficiile, cât și riscurile aferente activului;

Al doilea criteriu de recunoaștere, evaluarea credibilă a costului activului, este de obicei satisfăcut deoarece la cumpărarea activului costul de achiziție sau cheltuielile ocazionate de achiziție sunt identificabile în mod cert. În cazul obținerii unui mijloc fix în regie proprie, măsurarea obiectivă a costului poate fi obținută luând în considerare tranzacțiile efectuate cu terții pentru achiziționarea de materiale, fortă de muncă și alte intrări efectuate în procesul de producție.

Se consisera mijloc fix obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții: are o valoare mai mare dacât limita impusă de lege; are o durată de utilizare mai mare de un an.

Mijloacele fixe se caracterizează prin aceea că participă la mai multe cicluri de fabricație, își pastrează de regulă forma fizică initială și își transmit terptat valoarea lor sub formă de amortizare asupra produselor obținute, lucrărilor executate și serviciilor prestate. Ele sunt formate din totalitatea clădirilor, construcțiilor, mașinilor, uneltelor, animalelor de muncă și mijloacelor de transport.

Imobilizarile corporale în curs reprezintă investițiile neterminate, efectuate în regie proprie sau în antrepriză care se evaluează la costul de producție, respectiv costul de achiziție, reprezentând costul de deviz al investiției. Ele se trec în în categoria mijloacelor fixe după recepție, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

c) Imobilizarile financiare

Sunt denumite și învestiții financiare sau de portofoliu și cuprind valori financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor societăți. Se constituie fie pentru a aduce venituri unității care investește fie pentru a dobândii influențe notabile sau controlul în gestiunea altor unități, sau pentru ambele scopuri.

Imobilizările financiare sunt active care reprezintă: numerar; un drept contractual de a încasa numerar sau orice alte active de la o altă întreprindere; un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu o altă întreprindere, în condiții potențial favorabile; un instrument de capital propriu al unei întreprinderi.

Imobilizările financiare prezintă următoarele caracteristici: nu reprezintă imobilizări materiale; imobilizarea unor surse bănești este făcută în afara unității; sunt de lungă durată; nu sunt supuse amortizării pentru cănu suferă deprecieri ireversibile; pot apare deprecieri temporare reversibile motiv pentru care se pot constitui provizioane;

În funcție de modalitatea organizării contabilității, imobilizările financiare se pot clasifica astfel: titluri de participare deținute la filiale din cadrul grupului; titluri de participare deținute la societăți din afara grupului; imobilizări financiare sub formă de interese de participare; alte titluri imobilizate; creanțe imobilizate.

Imobilizările financiare cuprind valorile patrimoniale sub formă de participație la capitalul social al altor societăți, precum și titlurile de credit pe termen lung în scopul realizării de influențe, control, precum și de obținere de profit, dobânzi sau alte avantaje economice.

Sunt plasamente pe termen lung ale capitalului în acțiuni sau alte titluri de valoare, cum sunt: titlurile de participare la costituirea capitalului altor societăți; acțiuni achizitionate ca titluri din activitatea de portofoliu si alte creanțe imobilizate pe termen lung.

Contabilitatea creațelor imobilizate se ține pe următoarele categorii: creanțe legate de participații, respectiv titlurile de participare și interesele de participare; împrumuturi pe termen lung; acțiuni proprii deținute pe termen lung și alte creanțe imobilizate.

O componentă importantă a averii din categoria activelor imobilizate o reprezintă imobilizările în curs, care sunt investiții neterminate până la sfârșitul exercițiului financiar, ce se vor concretiza în imobilizări corporale sau necorporale, reprezentând costul de achiziție respectiv costul de producție al acestora precum si avansurile acordate furnizorilor de imobilizări.

2.2 Organizarea documentelor primare privind activele imobilizate

Organizarea documentelor primare necesită elaborarea nomenclatorului și a circuitului rațional al acestora pentru toate operațiile care antrenează imobilizări, indiferent de natura lor.

În funcție de operațiile care intervin în evidențierea existenței, mișcării și deprecierii activelor imobilizate, de căile de intrare și ieșire din patrimoniu, se întocmesc documente specifice, care se pot regrupa după trei categorii: documente privind intrarea în patrimoniu a imobilizărilor, documente ce consemnează deprecierea lor și documente privind ieșirea din gestiune.

Documente privind intrarea în gestiune a activelor imobilizate:

Pentru imobilizările necorporale și corporale:

a) cumpărare: contract de vânzare-cumpărare; factură fiscală; chitanță fiscală; proces-verbal de recepție.

b) aportul asociaților în natură: contract de societate; statutul societății; expertiza tehnică; declarația de subscriere.

c) concesionare, locații de gestiune, închiriere: contract de concesionare, locație de gestiune, închiriere; caiet de sarcini al concesiunii; proces-verbal de recepție.

d) donații: proces-verbal de predare-primire.

e) producție proprie: proiecte și devize pentru cercetare, studii, lucrări executate; procese-verbale de recepție.

f) plusuri la inventar: proces-verbal de inventariere.

Pentru imobilizările necorporale și corporale în curs de producție proprie:

documente de evidență a consumurilor de valori materiale: bon de consum; fișă limită de consum.

documente privind decontările cu terții: facturi; state de plată a salariilor.

documente privind plățile: chitanțe; dispoziții de plată; cecuri;efecte comerciale.

proiecte și devize a lucrărilor;

procese-verbale privind producția neterminată.

Pentru imobilizările financiare:

a) achiziționate: documente privind tranzacțiile la bursă: ordin de cumpărare, dat agenților, brokerilor; prospectul de vânzare a acțiunilor; oferta publică de vânzare a acțiunilor; cereri de acțiuni; contract de vânzare-cumpărare.

b) plătite din disponibil bănesc: documente de plată a titlurilor: chitanțe, dispoziții de plată, cecuri, etc.

c) aduse ca aport: contractul de societate; statutul societății.

Documente privind deprecierea imobilizărilor:

a) deprecieri ireversibile (amortizarea) ale imobilizărilor corporale și necorporale: plan de amortizare; fișa de calcul a amortizării.

b) deprecieri reversibile (provizioane) aferente tuturor categoriilor de imobilizări: proces-verbal de inventariere și evaluare.

Documente de ieșire a imobilizărilor din patrimoniu:

Pentru imobilizări necorporale și corporale:

a) scoaterea din folosință (casarea): proces-verbal de scoatere din funcțiune, de declasare a unor – bunuri materiale.

b) vânzare (cesiune): factură; chitanță fiscală; contract de vânzare-cumpărare.

c) concesionare, locație de gestiune, închiriere: contract de concesiune; contract de locație de gestiune; contract de închiriere.

d) donație: proces-verbal de predare-primire.

e) situații excepționale (calamități, furt): proces-verbal de constatare; contract de asigurare.

Pentru imobilizările corporale și necorporale în curs:

Transformarea lor în imobilizări corporale sau necorporale în urma terminării și recepționării: proces-verbal de recepție.

Pentru imobilizările financiare:

a) vânzare (cesiune) sau anulare:

– documente privind tranzacțiile la bursă: ordin de vânzare a titlurilor și a altor valori;

– documente de plată: chitanțe, cecuri, extrase de cont.

b) încasarea drepturilor de creanță imobilizate: extrase de cont; chitanțe; dispoziții de încasare; efecte comerciale; cecuri.

2.3 Intrarea activelor imobilizate în patrimonial societății

2.3.1 Intrarea în patrimoniu a imobilizărilor corporale și necorporale

Intrarea imobilizărilor în patrimoniul întreprinderilor se contabilizează debitând conturile din clasa 2 „Conturi de imobilizări”. Conturile corespondente creditoare aferente operațiunilor de intrare a imobilizărilor reflectă modalitatea de procurare a acestora.

Documentele pe baza cărora imobilizările intră în patrimoniul întreprinderii sunt diferite, în funcție de modalitatea de intrare: imobilizările cumpărate de la furnizori precum și cele aduse ca aport figurează în facturile și situațiile de lucrări întocmite de aceștia, cele primite ca donație figurează în actul de donație.

Documentele ce atestă dreptul de proprietate sunt depuse cu prilejul vărsării capitalului subscris.

Principalele căi de intrare în patrimoniul unității lucrative a activelor imobilizate de natura imobilizărilor corporale și necorporale sunt:

formarea capitalului propriu permanent: în procesul de constituire și sporire a patrimoniului unității lucrative;

achiziționarea cu titlu oneros a bunurilor de la terți;

din producție proprie.

Intrarea imobilizărilor corporale și/sau necorporale în patrimoniul societății prin achiziționare de la terți cu titlu oneros se realizează pe baza “Dispoziției de plată” anexată la “Extrasul de cont” primit de la bancă.

Contabilizarea operațiilor privind recepția imobilizărilor achiziționate se înregistrează în contabilitatea societății pe baza “Facturii fiscale” sau “Avizul de însoțire a mărfii” și “Procesul – verbal de recepție” întocmit de comisia de recepție numită în acest scop. Contabilizarea operațiilor privind stingerea obligațiilor de plată față de furnizori, se înregistrează pe baza “Dispoziției de plată” anexată la “Extrasul de cont”.

Intrarea imobilizărilor corporale și/sau necorporale în patrimoniul societății din producție proprie, se realizează pe baza documentelor “Bon de predare – transfer, restituire” și “Proces – verbal de recepție”

Cheltuielile efectuate cu producția de active imobilizate se contabilizează în prealabil cu ajutorul conturilor din clasa 6 – conturi de cheltuieli, pe măsura efectuării lor.

Din punct de vedere fiscal, producția de imobilizări constituie o livrare a unității lucrative către sine, prin urmare este o operațiune ce intră în sfera de aplicare a TVA- ului. Exigibilitatea și deductibilitatea TVA se înregistrează cu ocazia primei utilizări a bunului.

Înregistrarea TVA exigibilă și deductibilă se face pe baza “Notei contabile” cu următoarea formulă:

4426 = 4427

TVA deductibilă TVA colectată

Studiu de caz:

Societatea achiziționează o mașină de frezat lemn, de la MOBITALIA S.R.L. Cugir, în valoare de 10.271 lei, TVA 19%, durată utilă de viată fiind stabilită la 10 ani, și un program informatic de la SOFT DESIGN Sibiu, în valoare de 2000 lei,TVA 19%, durata de viață fiind stabilită la 2 ani.Se achită facturile către furnizori.

Înregistrarea facturii de cumparare a mașinii de frezat lemn:

% = 404 12.222,49 lei

2131 Furnizori de imobilizări 10.271 lei

Echipamente tehnologice

(mașini, utilaje)

4426 1.951,49 lei

TVA deductibilă

Înregistrarea facturii de cumpărare a programului informatic:

% = 404 2.380 lei

208 Furnizori de imobilizări 2.000 lei

Alte imobilizări necorporale

4426 380 lei

TVA deductibilă

Înregistrarea achitării facturii pentru mașina de frezat lemn:

404 = 5121 12.222,49 lei

Furnizori de imobilizări Conturi la bănci în lei

Înregistrarea achitării facturii pentru programul informatic:

404 = 5121 2.380 lei

Furnizori de imobilizări Conturi la bănci în lei

Aceste operațiuni s-au înregistrat în contabilitate pe baza notei de contabilitate, facturii fiscale, bonului de mișcare a mijloacelor fixe, notei de recepție și constatare de diferențe și a ordinului de plată, prezentate în anexa 1.

2.3.2 Intrarea în patrimoniu a imobilizărilor financiare

Principalele căi de intrare în patrimoniul unităilor lucrative a imobilizărilor financiare sunt: aportul proprietarilor la capitalul social; achiziționare.

Intrarea în patrimoniul unității a titlurilor de valoare imobilizate prin aportul la capitalul social are la bază documentul “Notă contabilă”, întocmit pe baza “Borderoului titlurilor de valoare aduse ca aport la capitalul social”.

Intrarea în patrimoniul societății a titlurilor de valoare imobilizate prin achiziție de la terți se realizează prin:

achiziționare și achitare pe loc din contul de disponibil bănesc

achiziționare și achitare la o dată ulterioară:

După achiziționarea titlurilor de valoare, prin una din cele doua metode are loc efectuarea vărsămintelor pentru titlurile achiziționate pe baza “Dispoziției de plată/încasare”.

S.C. STRATUSMOB S.A. nu deține titluri de valoare în cadrul altor societăți.

2.4 Ieșirea din patrimoniu a activelor imobilizate

Imobilizările sunt utilizate de întreprindere în scopul realizării activităților de producție și/sau distribuție, conform obiectului pe care acestea și l-au propus, pentru a fi închiriate sau în scopuri administrative. Uzura fizică și morală care actionează asupra imobilizărilor, în special a celor corporale, dece la scăderea randamentului acestora, fapt ce determină întreprinderile să le înlocuiască, după un anumit interval de timp în care au fost utilizate. Scoaterea din patrimoniu a imobilizărilor se poate face la expirarea duratei anticipate de folosință, a duratei utile de viață, sau înainte de expirarea duratei de folosință, prin casare, cedare, sau schimbul unui active cu un alt active similar.

Prin casare întelegem scoaterea definitivă din uz a activului respective, acel active nu va mai genera beneficii economice viitoare. Cedarea se referă la totalitatea modalităților de ieșire din întreprindere a respectivelor active, altele decat scoaterea din uz, adică: vânzarea, schimb cu alte active, donație, aport la capitalul social al altei întreprinderi.

Cu ocazia scoaterii din evidentă a imobilizărilor corporale ca urmare a casării acestora se întocmeste un process verbal de casare în care sunt cuprinse informatii cu privire la imobilizarea scoasa din evidență (valoarea brută, amortizare cumulată, data intrării, locul unde a funcționat, etc.), dar și cu privire la bunurile ce se recuperează prin casare (denumire, valoare, mod de valorificare).

Cu excepția cheltuielilor de constituire și a imobilizarilor financiare celelalte categorii de imobilizări pot fi scoase din patrimoniu (înainte sau la împlinirea duratei de utilizare normată) prin casare, prin vânzare, sau prin retragerea lor de către asociatul care le-a adus ca aport in natură.

Modalitățile de înregistrare în contabilitate diferă, în funcție de modalitatea de ieșire a imobilizărilor din patrimoniu, precum și în funcție de categoria de imobilizări.

2.4.1 Ieșirea din patrimoniu a imobilizărilor corporale și necorporale

Principalele căi de ieșire din patrimoniu a imobilizărilor corporale și/sau necorporale sunt: scoaterea din funcțiune; vânzarea; situații excepționale (lipsuri la inventar, degradări, donații, etc.).

La ieșirea prin scoaterea din funcțiune în cazul în care imobilizările necorporale și/sau corporale care sunt amortizate integral, se completează documentul “Proces-verbal de scoatere din funcțiune a mijloacelor fixe/ de declasare a unor bunuri materiale”.

La eșirea prin scoatere din funcțiune în cazul în care imobilizările necorporale/corporale nu sunt amortizate integral, se completează același document ca la subpunctul anterior

Ieșirea imobilizărilor necorporale și/sau corporale prin vânzare generează două tipuri de operații:

1) vânzarea propriu-zisă a bunului de natura imobilizărilor necorporale și/sau corporale, întocmindu-se “Factura fiscală”;

2) scăderea din gestiunea unității a imobilizărilor necorporale și/sau corporale, întocmindu-se “Bon de mișcare”;

Concomitent cu înregistrarea ieșirii din patrimoniu a imobilizărilor necorporale și/sau corporale se diminuează provizioanele pentru deprecieri și se constituie veniturile corespunzătoare. Pentru această operație se întocmește documentul numit “Notă contabilă”.

Ieșirea imobilizărilor necorporale și/sau corporale din patrimoniul unităților lucrative datorită unor situații excepționale se realizează prin donație de imobilizări necorporale și/sau corporale, pe baza “Actului de donație” întocmindu-se “Bonul de mișcare”.

Concomitent se face și reluarea provizioanelor pentru deprecieri la venituri, în cazul în care acestea există, pe baza documentului “Notă contabilă”.

La cedare activelor se determina numai câștigurile sau pierderile ca diferență între încasările estimate din cedare și valoarea contabilă a activului, acestea inregistrându-se ca venituri sau cheltuieli

Studiu de caz

S.C. STRATUSMOB S.A. vinde o drujbă Husqvorna, la un preț de vânzare de 2.670 lei, TVA 19%.

Înregistrarea operațiunii de vânzare a drujbei:

461 = % 3.177,30 lei

Debitori diverși 7583 2.670 lei

Venituri din vânzarea activelor

și operațiuni de capital

4427 507,30 lei

TVA colectată

Înregistrarea scoaterii din evidență a drujbei:

2813 = 2131 2.670 lei

Amortizarea instalațiilor, Echipamente tehnologice

mijloacelor de transport, (mașini, utilaje)

animalelor și plantațiilor

Această operațiune s-a înregistrat în contabilitate pe bază de notă de contabilitate si factura fiscală.

Societatea înregistrează casarea mijlocului fix, mașină de îndreptat, a cărei valoare cumulată de intrare a fost de 8.751 lei. În urma casării se înregistreaza materiale rezultate din casarea mijlocului fix în valoare de 37,5 lei.

Înregistrarea în contabilitate a casării mijlocului fix, mașină de îndreptat:

2813 = 2131 8.751 lei

Amortizarea instalațiilor, Echipamente tehnologice

mijloacelor de transport, (mașini, utilaje)

animalelor și plantațiilor

Înregistrarea în contabilitate a materialelor din casarea mijlocului fix, mașină de îndreptat:

3028 = 7588 37,50 lei

Alte materiale consumabile Alte venituri din exploatare

Aceste operații s-au înregistrat în contabilitate pe baza procesului verbal de casare a mijloacelor fixe, prezentat în anexa 2.

Societatea acordă un avans firmei ROMEXPO INTERNAȚIONAL S.R.L., pentru inserarea unei reclame în catalogul BIFE 2007.

409 = 5121 1.094 lei

Furnizori-debitori Conturi la bănci în lei

S.C STRATUSMOB S.A. achiziționează licențe Oracle, în valoare de 26.080 lei, TVA 19 %.

% = 404 31.035,2 lei

208 Furnizori de imobilizări 26.080 lei

Alte imobilizări necorporale

4.955,2 lei

TVA deductibilă

Această operațiune se înregistrează pe bază de notă contabilă și factură fiscală.

2.4.2 Ieșirea din patrimoniul unității a imobilizărilor financiare

Ieșirea imobilizărilor financiare din patrimoniul firmei are loc prin două modalități, conturile de imobilizări financiare aflându-se în corespondență cu conturile care indică destinația sau rezultatul operației de ieșire din gestiune. Modalitățile prin care se efectuează ieșirea din patrimonial unitații a imobilizărilor financiare sunt: prin cedare și prin retragere de către acționari.

2.5 Contabilitatea deprecierii activelor imobilizate

Unitățile care desfășoară activități economice și care imobilizaeză capitalul în active corporale și necorporale supuse deprecierii, vor calcula, vor înregistra în contabilitate și vor recupera uzura fizică și morală a acestora, pentru refacerea capitalului angajat. Aceste operațiuni sunt denumite generic amortizarea capitalului imobilizat. Persoanele juridice fără scop lucrativ care au dreptul, potrivit legii, să desfășoare activități economice vor amortiza capitalul imobilizat numai pentru acele activități desfășurate în scopul obținerii de profit și pentru care, potrivit legii acestea sunt plătitoare de impozit pe profit. Capitalul imobilizat supus amortizării este reflectat în patrimoniul agenților economici prin bunurile și valorile destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an și care se consumă treptat.

Datorită faptului că imobilizările deservesc în mod durabil activitatea agentului economic, acestea suferă în timp anumite deprecieri cauzate de uzura fizică și morală, de factori economici, sociali și politici.

Deprecierile reprezintă pierderi de valoare, de aceea se înregistrează în contabilitate sub forma cheltuielilor.

În funcție de natura deprecierilor, aceste cheltuieli se pot grupa:

a) cheltuieli de amortizare care reflectă deprecierile ireversibile aferente uzurii fizice și morale ale imobilizărilor necorporale și corporale;

b) cheltuieli cu provizioanele care reflectă deprecierile reversibile ale activelor imobilizate datorită unor factori conjuncturali, precum: diminuarea prețurilor, scăderea cursului valutar, diminuarea cotațiilor la bursă a titlurilor imobilizate.

2.5.1 Amortizarea activelor imobilizate

Amortizarea înseamnă o scădere treptată a valorii de intrare a imobilizărilor cu o sumă ce corespunde uzurii, trecerii timpului, progresului tehnic, sau altor cauze, în vederea aducerii lor la valoarea reală. Deci, amortizarea reprezintă rectificarea valorii contabile a imobilizărilor cu deprecierea ireversibilă. Ea presupune două aspecte: pe de o parte deprecierea valorii imobilizărilor și pe de altă parte recuperarea acestei deprecieri din cheltuielile fiecărui exercițiu.

Evidența operativă a imobilizărilor corporale se ține cu ajutorul unei fișe de evidență în care sunt prezentate informații cu privire la data intrării în patrimoniu, valoarea de intrare, valorile determinate ulterior, perioada de funcționare prevăzută, locul unde este utilizată, data amortizării complete. De asemenea este necesar un registru în care fiecărei imobilizări să I se atribuie un număr de inventar. Anual se întocmeste un plan al amortizărilor.

Amortizarea constituie o formă de recuperare în tranșe successive a valorilor investite într-o activitate economică. În cazul imobilizărilor corporale și a unora dintre cele necorporale, amortizarea are sensul de reducere a valorii acestora pe măsura uzurii fizice si morale, iar în cazul cheltuielilor de constituire și a cheltuielilor de deyvoltare, amortizarea are sensul de trecere eșalonată pe cheltuieli a unor fonduri imobilizate.

Privită în timp, amortizarea reprezintă procesul de repartiție a prețului de achiziție (valoarea contabilă) a imobilizărilor, pe mai multe exerciții, în funcție de durata de utilizare. Ea se referă la:

a) reducerea valorii mijloacelor fixe ca urmare a uzurii lor;

b) trecerea eșalonată pe cheltuieli a imobilizărilor necorporale.

Această repartizare în timp a amortizării ia forma unui plan de amortizare (tablou previzional al fiecărei imobilizări) din care rezultă că amortizarea presupune două aspecte: economic și financiar.

Aspectul economic se referă la includerea în cheltuielile fiecărui exercițiu a sumei reprezentând deprecierile suferite de imobilizări.

Din punct de vedere financiar, prin recuperarea amortizării la încasarea prețului produselor vândute se constituie fondurile pentru a înlocui imobilizările depreciate, fie pentru a realiza alte investiții. Amortizarea fiind o cheltuială fără plată efectivă, sumele recuperate prin preț sunt resurse financiare pentru investiții în noi imobilizări.

Amortismentul are un statut juridic, fiscal. Amortizarea este o obligație ce decurge din principiul prudenței, întrucât unitatea care nu amortizează imobilizările își supraestimează activul și rezultatul. La închiderea exercițiului, în bilanț imobilizările apar la valoarea netă rezultată prin scăderea din valoarea de intrare (contabilă) a amortizării și a provizioanelor.

Obligația de a amortiza este relevată de dreptul financiar care consideră lipsa amortismentului ca un delict, iar dreptul fiscal impune sub pedeapsă cu amenda, un amortisment minim.

Unele imobilizări nu suferă în mod obișnuit deprecieri ca urmare a uzurii lor, sau a trecerii timpului, nefiind amortizate, cum sunt: fondul comercial, care se amortizează numai în mod excepțional, terenurile cu excepția amenajărilor de terenuri și imobilizările financiare.

Comensurarea deprecierii ireversibile este dificilă, deoarecese evaluează o pierdere viitoare a fiecărui bun, care este determinată de gradul de utilizare a bunului, de modul de întreținere și reparații, de progresul tehnic etc.

Amortismentul unei imobilizări depinde de trei parametrii: valoarea de amortizat, durata amortismentului și metoda de calcul folosită.

Valoarea de amortizat reprezintă valoarea de intrare a imobilizărilor (prețul de achiziție, de producție etc.), fiind numită și valoarea de origine. Rezultă că amortizarea se calculează plecând de la costul istoric al imobilizării supuse amortizării, practică utiliztă în cele mai multe țări. În țările unde normele de elaborare a bilanțului contabil sunt independente de cele pentru întocmirea bilanțului fiscal (SUA, Marea Britanie, Belgia etc.), amortizarea luată în considerare la bilanțul contabil poate fi calculată și pe baza valorii de reînlocuire a imobilizării.

Durata amortismentului depinde de timpul de folosință a imobilizărilor, care diferă în funcție de țara, categoria și natura lor. Astfel, în Franța și în alte țări, organismele publice propun durate cu titlu indicativ, iar unitățile patrimoniale în funcție de condițiile concrete, stabilesc durata de viață. În SUA duratele legale de amortizare (reglementare) sunt inferioare duratei de utilizare a bunului.În România se stabilesc de către Guvern și se revizuiesc la 5 ani.

Întrucât amortismentul este o cheltuială curentă, normală de exploatare, el se va include în cheltuielile de exploatare, utilizând contul 6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”, cont de activ, care se debitează cu amortizarea inclusă în cheltuielile exercițiului.

Înregistrarea în contabilitate a amortizării se poate face fie prin metoda directă fie prin metoda indirectă.

Metoda directă constă în micșorarea valorii de intrare a imobilizărilor prin creditul conturilor de imobilizări, cu valoarea ce corespunde uzurii lor și creșterea concomitentă a cheltuielilor de exploatare a exercițiului în vederea recuperării acesteia.

Din considerentele arătate, înregistrarea amortizării nu se face prin creditarea conturilor de imobilizări, ci în mod indirect (metoda indirectă) prin creditarea unor conturi de “Amortizări”. În acest scop se folosesc conturile din grupa 28 “Amortizări privind imobilizările” care cuprinde două conturi de gradul I 280 “Amortizări privind imobilizările necorporale” și 281 “Amortizări privind imobilizările corporale”, ambele conturi fiind dezvoltate pe conturi sintetice de gradul II, după structura imobilizărilor, cifra 8 în poziția a doua din simbolul conturilor arătând că este vorba de amortizări.

Reflectarea în contabilitate a amortizării se prezintă schematic astfel:

1. Trecerea pe cheltuieli a amortizării

2. Amortizarea aferentă imobilizărilor scoase din gestiune sau vândute.

2.5.1.1 Amortizarea imobilizărilor necorporale

La amortizarea imobilizărilor necorporale va trebui să acordăm deosebită atenție perioadei de amortizare și metodei de amortizare care să ofere cea mai adecvată exprimare pentru respectivul activ imobilizat. Durata de viață corespunde perioadei în care beneficiile economice vor fi generate, dar nu va trebui să depașească 20 ani de la dată la care activul este pregătit pentru utilizare. Data la care este amortizat activul este data punerii în funcțiune.

O serie de factori trebuie luați în considerare atunci când este apreciată durata de viață utilă a unei imobilizări necorporale: uzura prognozată a activului, ciclurile de viață ale activului și informațiile despre active similare, uzura tehnică, tehnologică, stabilitatea industriei în care operează activul, modificarea cererii pentru produsele sau serviciile obținute cu ajutorul activului necorporal, evoluția concurenței, nivelul cheltuielilor de întreținere, perioada de control asupra activului și limitele legale de utilizere.

Cheltuielile de constituire și dezvoltare se recuperează prin includerea eșalonată a acestora în cheltuielile de producție într-o perioadă de cel mult 5 ani. În măsura în care cheltuielile de constituire și dezvoltare nu au fost amortizate complet, este interzisă distribuirea profiturilor, dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire și a profitului reportat nu este cel puțin egală cu suma cheltuielilor neamortizate, cu excepția situației în care legislația nu prevede astfel.

Ca urmare a progresului tehnologic, informațional, de regulă, viața activelor necorporale este scurtă în general. De aceea IAS 38 a decis să limiteze durata de viață utilă la maxim 20 ani de la punerea în funcțiune. Pentru activele pe care întreprinderea le deține cu drept de proprietate, durata de viață utilă nu poate să depașească perioada de exercitare a acestui drept, decât dacă dreptul de proprietate poate fi reînnoit.

Valoarea reziduală poate fi definită ca valoarea care se scade din valoarea contabilă a unui activ, pentru a se determina valoarea amortizabilă. în cazul imobilizărilor necorporale, valoarea reziduală este în general 0, cu următoarele excepții:

a) existența obligației din partea unui terț de a cumpăra activul la sfârșitul duratei sale de viață;

b) există o piață activă care permite estimarea acestei valori reziduale până la sfîrșitul duratei de viață utile a activului.

Studiu de caz:

Societatea inregistrează în contabilitatea sa amortizarea programului informatic achiziționat:

Amortizare luna = 2.000/2/12 = 83,33

6811 = 2813 83, 33 lei

Cheltuieli de exploatare Amortizarea instalațiilor,

privind amortizarea mijloacelor de transport,

imobilizărilor animalelor și păsărilor

2.5.1.2 Amortizarea imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale își pierd treptat o parte din valoarea lor de întrebuințare ca urmare a folosirii lor, a acțiunii agenților naturali, a progresului tehnic. Această depreciere fizică și valorică se numește uzură. În funcție de cauzele care o produc, uzura poate fi:

– uzura fizică- generată de funcționarea tehnică și mecanică, și de influența factorilor morali

– uzura morală- cauzată de evoluția rapidă a tehnicii, de apariția a noi mașini cu performanțe mai ridicate.

Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor corporale. Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii în funcțiune a acestora și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de utilizare economică și condițiilor de utilizare a acestora.

Agenții ecnomici își amortizează imobilizările corporale utilizând următoarele regimuri de amortizare:

a) amortizarea liniară este cea mai simplă metodă, deoarece alocă constant costul activului pe toată durata de viață utilă. Comparativ cu practică din România, utilizarea acestei metode aduce următoarele schimbări: deducerea valorii reziduale din valoarea inițială sau din valoarea reevaluată și estimarea de către întreprinderi a duratei de viață.

Amortizarea liniară se realizează prin includerea în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilită proporțional cu duratele de utilizare ale imobilizărilor corporale. Se calculează prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a imobilizărilor. Cota anuală de amortizare se calculează prin divizarea numărului 100 la durata normală de utilizare. Amortizarea liniară nu ține seama de influența uzurii morale care duce la înlocuirea activelor într-un interval de timp scurt.

S.C “STRATUSMOB” S.A. Blaj utilizează ca singură modalitate de amortizare, amortizarea liniară.

Metoda presupune calcularea amortizării pe an (A), denumită și anuitate, sau dotație după relația:

valoarea de intrare

A = ––––––––– ,

n (durata)

100%

iar cota procentuală K = –––- .

n

Amortizarea se calculează la valoarea de intrare a mijloacelor fixe de la data punerii în folosință a acestora.

Studiu de caz:

Se înregistrează în contabilitatea societătii S.C. STRATUSMOB S.A. amortizarea lunară a mașinii de frezat lemn și a programului informatic.

Înregistrarea în contabilitatea societății a amortizării lunare a mașinii de ferezat lemn achiziționate:

6811 = 2813 85, 59 lei

Cheltuieli de exploatare Amortizarea instalațiilor,

privind amortizarea mijloacelor de transport,

imobilizărilor animalelor și păsărilor

Tablou de amortizare după sistemul liniar, Fig. 2.1

Amortizare lunară = 10.271/10/12 = 85.59

Această înregistrare se efectuează în fiecare lună timp de 10 ani.

Prima anuitate este redusă proporțional cu timpul de utilizare efectivă (în zile), iar ultima este stabilită astfel încât totalul amortizării să fie egal cu valoarea de origine.

Amortizarea liniară este clasică, tradițională și simplă, fiind cea mai folosită datorită uniformității cheltuielilor exercițiului și a costurilor în timp. Prezintă avantajul că atenuează tendința unităților patrimoniale de eludare a fiscalității, însă nu ține seama de influența progresului tehnic, respectiv uzura morală.

Sistemul liniar constituie baza de calcul a celorlalte sisteme de amortizare.

b) amortizarea degresivă presupune o amortizare mai accentuată a imobilizărilor corporale în primi ani de la punerea în funcțiune. Utilizare acestui regim de amortizare presupune calcularea cotei de amortizare degresive prin multiplicarea cotei de amortizare liniară cu unul din coeficienții următori :

-1,5 – dacă durata normală de utilizare a imobilizărilor corporale este între 2 și 5 ani inclusiv;

– 2 – dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 5 și 10 ani inclusiv;

– 2,5 – dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.

Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în două variante:

1. amortizarea degresivă fără influența uzurii morale în primul an de funcționare amortizarea se calculeză aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea contabilă a activului. Amortizarea anuală pentru anii următori se calculeză prin aplicarea cotelor la valoarea contabilă netă până în anul în care amortizarea anuală degresivă este egală sau mai mică decât amortizarea anuală calculată prin raportul dintre valoarea rămasă și numărul de ani de utilizare rămași. Începând cu anul respectiv și până la expirarea duratei de utilizare, se trece la amortizarea liniară prin calcularea amortizării anuale raportând durata rămasă la numărul de ani de funcționare rămași.

2. amotizarea degresivă cu influența uzurii morale permite amortizarea valorii contabile a imobilizărilor corporale într-o perioadă mai mică decât durata normală de utilizare, diferența reprezentând influența uzurii morale.

Aplicarea acestei variante presupune determinarea următoarelor durate de utilizare:

– durata aferentă regimului liniar, recalculată în funcție de cota de amortizare degresivă ca raport între 100 și cota de amortizare degresivă;

– durata de utilizare în care se realizează amortizarea integrală;

– durata de utilizare aferentă uzurii morale pentru care nu se mai calculeză amortizare.

c) amotizarea accelerată constă în includerea în primul an de funcționare, în cheltuieli de exploatare a unei amortizări în cotă de 50% din valoarea de intrare. Amortizările anuale pentru exercițiul următor sunt calculate după sistemul liniar prin divizarea valorii rămase la numărul de ani de utilizare rămași.

Utilizarea regimurilor de amorizare se aprobă de către consiliul de administrație al agentului economic. Pentru fiecare imobilizare corporală intrată în patrimoniu, agenții economici vor întocmi un plan de amortizare, în care se vor determina cu anticipație amortizarea anuală și valoarea contabilă netă sau rămasă la sfârșitul fiecărui an de funcționare, luându-se în calcul valoarea contabilă, durata de utilizare și regimul de amortizare ales.

2.5.2 Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor

Unele categorii de imobilizări nu se amortizează. Este cazul terenurilor și a imobilizărilor financiare. Și acestea pot fi însă supuse unui process de depreciere. Pierderea de valoare ca urmare a deprecierii se constată ca diferență între valoarea de intrare și valoarea de utilitate stabilită cu ocazia inventarierii, de regulă, la sfârșitul exercițiului financiar. Această pierdere de valoare se înregistrează ca ajustare pentru deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor.

Ajustările pentru deprecierea sau pierderea de valoare se constituie în aplicarea principiului prudenței, conform căruia orice pierdere de valoare cu character reversibil ce afectează bunuri sau creanțe se include in cheltuieli, pentru a preveni transferarea riscului în viitor.

Constituirea unei ajustări de orice tip, și deci și a celor deprecierea sau pierderea de valoare a imobilizărilor reprezintă o cheltuială, iar diminuarea, anularea sau reluarea acestora reprezinta un venit. Natura cheltuielilor, respective a veniturilor afectate prin constituirea, respective reluarea unei ajustări diferă în funcție de categoria de imobilizări depreciate și de evenimentul care a produs deprecierea sau pierderea de valoare.

Ajustările pentru deprecierea sau pierderea de valoare se constituie de regulă la sfârșitul exercițiului financiar. În perioadele urmatoare, la finele fiecărui exercițiu financiar, sau la ieșirea din patrimoniu a imobilizării pentru deprecierea căreia s-a constituit o ajustare, se face o analiză a ajustărilor, și se majorează, diminuează sau anulează, după caz.

Majorarea ajustărilor constituite se face când s-au amplificat efectele negative, si se înregistrează prin aceleași formule ca la constituire.

Diminuarea sau anularea ajustărilor se evidențiază prin inregistrarea unui venit de aceeași natură ca și cheltuielile ocazionate la constituire.

Studiu de caz:

Conducerea societății hotărăște constituirea unei ajustări pentru pierderea de valoare a utilajului mașină de frezat lemn

6813 = 291 1.250 lei

Cheltuieli de exploatare Amortizări privind

privind ajustările pentru imobilizările corporale

deprecierea imobilizărilor

După trei luni societatea hotărește să diminueze ajustarea pentru pierderea de valoare, constituită anterior pentru mașina de frezat lemn, cu suma de 370 lei.

291 = 7813 370 lei

Amortizări privind Venituri din ajustări pentru

imobilizările corporale deprecierea imobilizărilor

2.5.3 Evaluarea și reevaluarea activelor imobilizate la S.C. STRATUSMOB S.A.

2.5.3.1 Evaluarea activelor imobilizate

Evaluarea constă în cuantificarea și exprimarea prin bani a mărimii elementelor patrimoniale și a operațiilor privind mișcarea acestora. Pentru evaluarea imobilizărilor, sistemul de evaluare se compune din: evaluarea la intrare, evaluarea la ieșire, evaluarea de inventar și evaluarea bilanțieră.

Evaluarea este o formă de cuantificare prin care metoda contabilității determină marimea elementelor patrimoniale în expresie naturală și exprimă această mărime valoric, cu ajutorul etalonului monetar. În acest fel evaluarea asigură centralizarea activelor și pasivelor, ca urmare a omogenizării tuturor informațiilor contabile exprimate prin etalon monetar.

La intrare în patrimoniu, imobilizările se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare prin care se înțelege:

a) costul de achiziție, pentru cele procurate cu titlu oneros, format din prețul de cumpărare negociat de furnizor și de cumpărător plus taxele vamale și impozitele nedeductibile, plus cheltuielile accesorii;

b) costul de producție, pentru imobilizările constituite sau produse de unitatea patrimonială, este format din totalitatea cheltuielilor de producție;

c) valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activul patrimoniului, ținând seama de valoarea imobilizărilor cu caracteristici tehnice similare, pentru imobilizările obținute cu titlu gratuit;

d) valoarea de aport, pentru imobilizările intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc. conform statutelor și contractelor.

Pentru ieșirea imobilizărilor, evaluarea are în vedere recuperarea valorii de intrare a imobilizărilor și se înregistrează în contabilitate în funcție de modalitatea de ieșire din activitatea unității patrimoniale. Evaluarea la ieșire se face în principiu, la valoarea lor de intrare sau contabilă.

Inventarierea se face pentru cel puțin două scopuri:

– verificarea realității stocurilor scriptice rflectate în contabilitate, cu care ocazie se compară stocurile scriptice cu cele faptice constatate la inventariere, ambele evaluate la valoarea de intrare reflectată în contabilitate;

– determinarea valorilor de inventar a diferitelor componente patrimoniale.

Valoarea de inventar se stabilește la data inventarierii și este reprezentată de valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element patrimonial și se stabilește în funcție de utilitatea bunului în unitatea patrimonială și de prețul pieței.

Evaluarea bilantieră este proprie bilanțului contabil. Ea are caracter complex și stă la baza: închiderii conturilor, situației patrimoniului, determinării situației financiare și calculării rezultatelor. Ea are de regulă loc, la sfârșitul anului, și reprezintă o aplicare practică a principiului prudenței.

Evaluarea imobilizărilor corporale:

Imobilizările corporale se evaluează pe parcursul următoarelor momente: la intrarea în patrimoniu; la ieșirea din patrimoniu; la inventariere; la închiderea exercițiului

Evaluarea imobilizărilor corporale la intrarea în patrimoniu

Intrarea imobilizărilor coroporale într-o întreprindere se face prin mai multe madalități: achiziția clasică, producția în regie proprie, contractele de leasing, subvenționarea, schimb cu alte active, aport de capital social sau donație.

La data intrării în patrimoniu, conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilității nr 82/1991, imobilizările corporale se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare (valoarea contabilă) care reprezintă: costul de achiziție; costul de producție; valoarea de utilitate; valoarea reevaluată.

Ca o particularitate, terenurile se înregistrează în contabilitate la valoarea stabilită potrivit legii în funcție de clasele de fertilitate, suprafața și amplasarea acestora și alte criterii, la costul de achiziție sau valoarea de aport.

O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcție de modalitatea de intrare în entitate.

Cea mai frecventă modalitate de a deține imobilizări corporale este prin achiziție. Costul este valoarea cu care bunul respectiv va fi înregistrat în contabilitate („un element al imobilizărilor corporale care este recunoscut ca activ trebuie măsurat inițial la costul său”- IAS 16)

Costul de achiziție se compune din: prețul de cumpărare; taxele vamale și taxe nerecuperabile; reduceri comerciale; costuri inițiale de amenajre a amplasament, costuri inițiale de livrare și manipulare; costurile estimate pentru demontarea și mutarea activului, respectiv costurile derestaurare a amplasamentului.

O alta modalitate este, în producția regie proprie, a imobilizărilor corporale. Componentele costului de producție sunt: cheltuieli directe de producție, inclusiv costul îndatorării; cota de cheltuieli indirecte, alocată sistematic bunului obținut.

Contractele de leasing reprezintă o modalitate din ce în ce mai solicitată pentru obținerea de imobilizări corporale. Valoarea de intrare a activului în contabilitatea locatarului depinde de tipul de contract și trebuie să ia în considerare: valoarea reziduală și taxele vamale aferente; minimul dintre valoarea justă sau valoarea actualizată a plăților minime de leasing.

Imobilizările pot fi subventionațe, ca urmare a unor programe de asistentă guvernamentală. Valoarea de intrare este influențată de valoarea corespunzătoare subvențiilor guvernamentale reprezentate de transferul unui activ nemonetar, unde valoarea de intrare este dată de valoarea justă.

Evaluarea imobilizărilor corporale la ieșirea din patrimoniu

Ieșirea unei imobilizări corporale din patrimoniu poate fi datorată mai multor cauze: scoaterea din folosință la data expirării duratei normale de utilizare sau înainte de acest termen; constatarea unui minus în gestiune la inventariere; vânzarea activelor imobilizate; cedarea activelor imobilizate cu titlu gratuit sub forma unor donații sau subvenții

Ca regulă, imobilizările corporale sunt evidențiate la ieșirea din patrimoniu la valoarea lor contabilă. Valoarea neamortizată a unui bun cedat generează o cheltuială. În cazul ieșirilor de imobilizări amortizabile se calculează amortizarea și pentru perioada scursă între începutul exercițiului și data efectivă când are loc constatarea ieșirii din patrimoniu.

Evaluarea imobilizărilor corporale cu ocazia inventarierii

Evaluarea elementelor patrimoniale de natura imobilizărilor corporale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală, reală sau de utilitate, denumită și valoare de inventar. Această valoare se stabilește în funcție de utilitatea bunului pentru întreprindere și de prețul pieței. Pentru stabilirea valorii de utilitate a imobilizărilor corporale se pot utiliza diverse metode, tehnici și procedee adaptate naturii, conținutului și caracteristicilor imobilizărilor supuse evaluării.

Valoarea de inventar a imobilizărilor corporale se determină ținând seama de amortizarea lor, în sensul scăderii acesteia din valoarea de intrare. Imobilizările corporale constatate la inventariere ca fiind depreciate vor fi evaluate în funcție de prețul pieței, de starea lor fizică și de utilitatea lor în cadrul întreprinderii.

Corectarea valorii contabile a imobilizărilor corporale și aducerea lor la valoarea de inventar se face fie prin înregistrarea unei amortizări suplimentare, atunci când se constată o depreciere ireversibilă, fie prin constituirea de provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale, în situația în care există o depreciere relativă, cum ar fi apariția unei uzuri morale de care nu s-a ținut cont la calcularea amortizării, supraevaluarea mijloacelor fixe prin aplicarea unui coeficient neadecvat cu ocazia reevaluării lor sau lipsa de utilitate a bunului în momentul inventarierii. Pentru imobilizările corporale care au avut provizioane constituite deja, în listele de inventariere se va înscrie valoarea netă contabilă, care se va compara cu valoarea lor actuală stabilită la inventar.

Procesul verbal pentru rezultatul inventarierii trebuie să cuprindă concluziile și propunerile comisiei de inventariere cu privire la cauzele plusurilor și minusurilor constatate precum și persoanele vinovate de existența acestora.

Evaluarea imobilizărilor corporale la inchiderea exercițiului financiar

Imobilizările corporale se evaluează și se reflectă în bilanț la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii, procedându-se în felul următor:

– diferențele cantitative constatate în plus sau în minus între situația scriptică din contabilitate și situația faptică de pe teren se înregistrează în contabilitate pentru punerea de acord a acesteia cu realitatea

– diferențele de valoare rezultate din compararea valorii de intrare (contabilă) și valoarea de inventar, potrivit principiului prudenței, sunt tratate astfel: dacă valoarea de inventar a imobilizărilor corporale este mai mare decât valoarea de intrare, plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate, elementele respective menținându-se la valoarea lor de intrare, fiind o majorare incertă; diferențele constatate în minus, între valoarea de inventar și valoarea de intrare a imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate fie pe seama amortizărilor, în cazul în care deprecierea este ireversibilă, fie prin provizioane, în cazul în care deprecierea este reversibilă.Valoarea utilizată la închiderea exercițiului financiar este de regulă egală cu valoarea netă contabilă și are la bază planul de amortizare.

Evaluarea imobilizărilor necorporale:

Intrarea imobilizărilor necorporale se poate face prin achiziție, prin producție, prin aport la capitalul social, prin donații sau subvenții.

Activele necorporale achiziționate separat sunt relativ simplu de evaluat, costul de achiziție fiind suma tuturor eforturilor de cumpărare, transport și punere în funcțiune.

O alta variantă de obținere a imobilizărilor necorporale este prin încheierea contractelor de leasing. Valoarea de intrare a activului în contabilitatea locatarului depinde de tipul de contract. Trebuie avut în vedere: valoarea reziduală și taxele vamale aferente în contractele de leasing; minimul dintre valoarea justă sau valoarea actualizată a plăților minie de leasing.

Imobilizările necorporale pot intra în întreprindere și pe calea aporturilor în natură la capitalul; social, evaluarea se face la valoarea justă a acțiunilor primite în schimbul activului, egală cu valoarea justă a activului.

Activele necorporale achiziționate pot face obiectul unor subvenții guvernamentale, pentru valoarea totală sau parțială. Astfel pot fi transferate cu titlu gratuit diferite de imobilizările necorporale către întreprinderi.

O altă modalitate de procurare a imobilizărilor necorporale este prin producție. În ceea ce privește înregistrarea contabilă: fondul comercial, mărcile, emblemele, listele de clienți și alte active similare, produse prin efortul propriu al respectivei întreprinderi, nu sunt recunoscute ca active necorporale.

2.5.3.2 Reevaluarea activelor imobilizate

O latură principală a evaluării o constituie reevaluarea care, în final duce la modificarea prețurilor inițiale ale unor elemente patrimoniale.

Reevaluarea este un proces amplu ce implică numeroase aspecte financiar-contabile, iar efectuarea ei se realizează conform prevederilor din legislația în vigoare. Ca regulă de bază, reevaluarea se realizează pe baza unui act normativ care o reglementează iar decizia finală este luată de agentul economic. Prin reevaluare se realizează actualizarea valorii elementelor patrimoniale din situațiile financiare ale anului precedent. Deci, prin reevaluare se substituie valoarea de intrare a imobilizărilor corporale cu valoarea de utilitate stabilită în momentul reevaluării. În urma revaluării poate rezulta o plusvaloare care echivalează cu o majorare a capitalurilor proprii, sau o minusvaloare, care le diminuează.

Reevaluarea are la bază valoarea justă a imobilizărilor la data bilanțului, care de fapt, coincide cu valoarea de piață.

Principiile care stau la baza reevaluării sunt următoarele:

Valoarea netă contabilă este cea care se reevaluează pentru aducerea ei la nivelul valorii actuale, considerată ca valoare de utilitate în momentul reevaluării

Diferența din reevaluare este egală cu diferența dintre valoarea actuală și valoarea netă contabilă

Amortismentele după reevaluare sunt calculate pe baza noii valori nete contabile

Pentru realizarea reevaluării, persoanele juridice vor proceda la efectuarea inventarierii imobilizărilor respective. Componența comisiilor de inventariere va fi astfel stabilită încât să asigure un număr corespunzător de cadre cu pregătire tehnică în domeniu, care să poată aprecia obiectiv gradul de uzură fizică și morală a bunurilor inventariate. La terminarea acțiunii de reevaluare a imobilizărilor corporale, persoanele juridice vor determina și vor înregistra în contabilitate diferențele rezultate din reevaluare. Comisiile de inventariere vor analiza diferențele rezultate din reevaluare și valorile actualizate ale mijloacelor fixe reevaluate, în corelație cu utilitatea bunurilor respective și cu valoarea lor de piață, iar în cazurile în care se vor constata supraevaluări sau subevaluări ale valorii acestora, ele vor fi eliminate.

La stabilirea utilității bunurilor se are în vedere posibilitatea ca în exercițiile financiare viitoare, pentru imobilizările corporale respective să existe o încărcare corespunzătoare cu comenzi și contracte, astfel încât prin vânzarea producției realizate să se asigure recuperarea plusului de amortizare generat de reevaluare.

Valoarea de piață a unei imobilizări corporale reprezintă prețul care poate fi obținut pe o piață activă atunci când activele de pe piață sunt relativ omogene și există cantități suficiente de asemenea active tranzacționate, în așa fel încât oricând pot fi găsiți potențiali cumpărători și vânzători.

Dacă un activ dintr-o clasă de active reevaluate nu poate fi reevaluat din cauză că nu există piață activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanț la cost, mai puțin amortizarea cumulată și pierderile din depreciere cumulate.

Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale reevaluate nu mai poate fi determinată prin referință la o piață activă valoarea activului prezentată în bilanț trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad amortizarea și provizioanele pentru depreciere cumulate.

Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca o creștere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ sau ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, atunci aceasta se tratează ca o cheltuială cu întrega valoare a deprecierii, dacă în rezerva din revaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare), sau ca o scădere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

Pe lângă reevaluările legale decise prin reglementări ale organelor centrale ale administrației de stat, în unele țări se practică și reevaluări libere, care pot fi operate de către orice agent economic la închiderea exercițiului financiar, cu condiția îndeplinirea anumitor cerințe. Una dintre cerințe este respectarea regulilor de evaluare bazate pe valoarea de utilitate caracteristică evaluărilor legale.

Erorile de evaluare a activelor, în sensul reevaluării la o valoare superioară sau inferioară față de valoarea lor efectivă, intră în răspunderea agentului economic, chiar dacă aplicarea metodologiei de evaluare se face de către sau cu supervizarea unui expert în evaluare.

Cât privește înregistrarea în contabilitate a reevaluării , aceasta necesită un cont de capitaluri proprii și anume 105 „rezerve din reevaluare”. Pot apărea urmatoarele situații: dacă prin reevaluare se constată o diminuare a valorii contabile, atunci diferența este o cheltuială, iar dacă prin reevaluare se constată o creștere de valoare, aceasta implică un venit care poate compensa descreșterea anterioară.

Reevaluarea elementelor de activ și de pasiv se face pe baza unei dispoziții legale în acest sens, de obicei o hotărâre a Guvernului.

În ceea ce privește imobilizările, sunt supuse reevaluării namai elementele de natura imobilizărilor corporale și necorporale.

Pentru activele strict specializate, care nu fac obiectul unor tranzacții regulate, valoarea justă se identifică cu costul de înlocuire. Un activ nu poate să fie reevaluat în mod izolat. Reevaluarea trebuie să se aplice la ansamblul bunurilor din aceeași categorie, la toate activele de natura și utilizare identice. Terenurile, construcțiile, mașinile, vehiculele cu motor, mijloacele fixe de birou constituie tot atâtea categorii diferite de active care pot să fie reevaluate independent unele de celelalte.

Diferența din reevaluare (valoarea reevaluată minus valoarea net-contabilă la costuri istorice, stabilită la data reevaluării) trebuie să fie înscrisă în capitalurile proprii la o rubrică distinctă, astfel încât operația să nu conducă la constatarea de profituri.

Pentru reevaluarea imobilizărilor corporale este necesar să se stabilească valoarea rămasă actualizată avându-se în vedere următoarele elemente: valoarea de intrare a imobilizărilor corporale, amortizarea calculată, evidențierea în contabilitate a coeficienților de actualizare determinați în funcție de indicii de prețuri, grad de utilitate a capacităților de producție și cursul valutar.

Reevaluarea reprezintă înlocuirea valorii contabile nete cu valoarea justă, care se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de către evaluatori autorizați. În urma reevaluării imobilizările amortizabile, li se atribuie acestora următoarele valori:

Valoarea contabilă actualizată (VCA) care se calculeză în două moduri:

Sau

Amortizarea actualizată (AA) se calculează astfel :

Reevaluarile trebuie făcute cu suficientă regularitate astfel încât valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de cea care ar fi stabilită folosind valoarea justă la data bilanțului.

Activele care fac parte din aceeași clasă de imobilizări corporale (terenuri, clădiri, mașini și echipamente etc.) trebuie să fie reevaluate simultan, pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anulate a unor sume care sunt o combinație de valori calculate la date diferite.

Capitolul III

Analiza gestiunii activelor imobilizate la S.C. STRATUSMOB S.A.

În desfășurarea activității sale în economia de piață, eficiența și viabilitatea firmei sunt asigurate și de măsura în care aceasta dispune de un potențial tehnic care corespunde exigențelor. Volumul, structura și calitatea potențialului firmei trebuie să-i ofere acesteia posibilitatea realizării producției în concordanță cu exigențele pieți.

Analiza gestiunii activelor fixe impune tratarea în principal a următoarelor probleme:

Analiza volumului, structurii și calității potențialului tehnic și reflectarea în performanțele economico-financiare ale firmei;

Analiza utilizării potențialului tehnic și reflectarea în performanțele economico-financiare ale firmei.

Analiza structurii activelor imobilizate.

Analiza dinamicii, structurii si stării funcționale a activelor imobilizate.

3.1 Analiza dinamicii, structurii și stării funcționale a mijloacelor fixe

Nivelul si dinamica mijloacelor fixe se apreciază pe baza următorilor indicatori:

– valoarea mijloacelor fixe la sfârșitul anului;

– Valoare medie anuală a mijloacelor fixe

Ambii indicatori se pot calcula pentru valoare de inventar sau valoarea rămasă a mijloacelor fixe. Valoarea de inventar exprimă cheltuieli legate de achiziționarea și punerea în funcțiune a mijloacelor fixe. Valoarea rămasă se calculează ca diferență între valoarea de inventar și uzura mijlocului fix, exprimată de amortizarea acestuia.

Deoarece pe parcursul anului sau perioadei de analiză se produc frecvente modificări în volumul mijloacelor fixe, determinate de intrările și ieșirile acestora, valoarea mijloacelor fixe la sfârșitul anului se determină după formula:

Mfs = Mfi – E

în care:

Mfs este valoarea mijloacelor fixe la sfârșitul anului;

Mfi este valoarea mijloacelor fixe la începutul anului;

I este valoarea mijloacelor fixe intrate în cursul anului;

E este valoarea mijloacelor fixe ieșite în cursul anului;

De asemenea mijloacele fixe pot intra și ieși în perioade diferite ale anului și de aceea se calculează indicatorul valarea medie anuală a mijloacelor fixe, utilizând relația:

___

MF = Mfs + I * Tf – E * Ts

12 12

în care semnificația simbolurilor este:

– Tf este numărul linilor de funcționare până la sfârșitul anului a mijloacelor fixe intrate;

– Ts este numărul lunilor de nefuncționare a mijloacelor fixe la ieșire;

Cu excepția terenurilor, mijloacele fixe se amortizează pe baza unui plan de amortizare, de la data punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, și de asemenea mijloacele fixe pot fi supuse reevaluării care se efectuează potrivit reglementărilor legale, caz în care sunt prezentate în bilanț la valoarea reevaluatăși nu la costul istoric.

În dinamică analiza se efectuează utilizând procedeul indicilor, semnificația acestora reflectând modificarea valorii imobilizărilor corporale. Interpretarea lor trebuie facută ținând seama de opțiunile strategice ale firmei, posibilitățile de dezvoltare, politica de restructurare și modernizare.

Mijloacele fixe au un rol principal în activitatea de exploatare și comercializare, influențând în mod decisiv performanțele economice și financiare ale agenților economici. Ca atare analiza în dinamica a lor trebuie corelată cu dinamica principalilor indicatorieconomico-financiari, reflectată prin indicii acestora (ICA – indicele cifrei de afaceri, IVA – indicele valorii adăugate, IQE – indicele producției exercițiului).

În urma comparației putem distinge urmatoarele situații:

IMF > ICA (IVA, IQE), ceea ce înseamnă diminuarea eficienței utilizării mijloacelor fixe care este justificată economic dacă este o consecință a:

punerii în funcțiune a unor investiții noi destinate lărgirii activității sau modernizării acesteia, care au funcționat pe o durată redusă în cadrul perioadei de gestiune analizată

creșterii valorii mijloacelor fixe prin acțiuni de reevaluare

IMF = ICA (IVA, IQE), ceea ce înseamnă menținerea la nivelul anului de bază a eficienței utilizării mijloacelor fixe, creșterea valorii lor fiind realizată în același ritm cu cea a indicatorilor valorici

IMF < ICA (IVA, IQE), aspect care semnifică creșterea eficienței utilizării mijloacelor fixe și accelerarea vitezei de rotație a acestora.

Structura mijloacelor fixe arată ponderea diverselor categorii de mijloace fixe în totalul valoric al acestora.

Modificările care intervin în structură sunt determinate de intrările și ieșirile de mijloace fixe și ele trebuie să evidențieze procurarea pentru creșterea ponderii mijloacelor fixe active, în totalul mijloacelor fixe.

Pentru S.C. STRATUSMOB S.A. structura în dinamică a mijloacelor fixe este evidențiată în tabelul 3.1.

Dinamica și structura mijloacelor fixe (mii lei), Tabelul 3.1

Din datele din tabelul 3.1 observăm că la sfârșitul anului 2007 a crescut valoarea de inventar a mijloacelor fixe cu 3.662 mii lei (73,57 %) față de aceeași perioadă a anului 2006, ceea ce reflectă preocuparea societății pentru introducerea de noi utilaje, concretizată în investiții de retehnologizare, societatea achiziționând în mod special mașini și utilaje, ceea ce a determinat modificări semnificative și în structura mijloacelor fixe. Se observă creșterea ponderii mijloacelor fixe direct productive de la 64,37 % în anul 2006, la 69,03 % în anul 2007, diminuându-se ponderea mijloacelor fixe inactive.

Starea funcțională a mijloacelor fixe are o importanță deosebită pentru aprecierea procesului de reproducție a acestora, îndeosebi sub aspect calitativ, acestea influențând procesul de producție a firmei și eficiența utilizării mijloacelor fixe.

Starea funcțională poate fi analizată pe baza a trei indicatori sintetici, și anume:

coeficientul de reînnoire care se calculează ca raport între valoarea mijloacelor fixe noi, date în funcțiune în cursul perioadei și valoarea totală de la sfârșitul perioadei:

Coef. de reînnoire = Valoarea mijloacelor fixe noi

Valoarea de inventar totală

coeficientul de uzură, care exprimă ponderea uzurii în valoarea de inventar a mijloacelor fixe:

Coef. de uzură = Amortizarea * 100

Valoarea de inventar totală

coeficientul stării tehnice, care se determină pe baza raportului procentual dintre valoarea rămasă și valoarea de inventar:

Coef. st[rii tehnice = Valoarea ramasa * 100

Valoarea de inventar totala

Pentru S.C STRATUSMOB S.A. starea funcțională a mijloacelor fixe se interpretează pe baza datelor din tabelul 3.2.

Starea funcțională a mijloacelor fixe, Tabel 3.2

Starea funcțională a mijloacelor fixe poate fi apreciată ca fiind bună, coeficientul stării tehnice fiind de 63,1 % pe întreaga unitate, iar la mijloacele fixe direct productive acesta ajunge la 60,3 %.

O importanță deosebită pentru starea tehnică a mijloacelor fixe o are întreținerea corespunzătoare a acestora, reviziile și reparațiile executate.

3.2 Analiza volumului, structurii și calității potențialului tehnic

Tratarea impune atât analiza dinamicii activelor fixe cât și analiza structurii acestora.

Analiza dinamicii mijloacelor fixe este în primul rând o problemă internă a firmei prin care se evidențiază pe de o parte materializarea investițiilor, iar pe de altă parte, legătura cu dinamica efectelor ce le produce masa acestora. Nu se exclude nici interesul băncilor sau al altor creditori precum și al concurenților.

Rațiunea este simplă, deoarece se degajă capacitatea de finanțare, respectiv capacitatea dezvoltării și expansiunii pieței produselor sau penetrării pe noi piețe geografice.

În analiza dinamicii mijloacelor fixe se urmărește evoluția valorilor medii sau a valorii de intrare pe o perioadă, pe total și pe principalele categorii de mijloace fixe, acordând o atenție deosebită acelor categorii de mijloace fixe productive, care participă în mod direct la procesul de producție.

Necorelată cu efecte ale performanței firmei, dinamica mijloacelor fixe permite doar formularea de judecăți ipoteză. De aceea ea trebuie corelată cel puțin cu producția destinată vânzării sau cu cifra de afaceri aferentă activității de bază. Corelația poate fi extinsă și la valoarea adăugată sau profitul brut.

Structura mijloacelor fixe realizează o funcție importantă în analiza diagnostic a potențialului tehnic al întreprinderii deoarece permite evidențierea categoriilor spre care au loc mutații ca urmare a materializării investițiilor. Rolul ei este de acela de a orienta efortul investițional către categoriile de mijloace fixe care participă nemijlocit la obținerea producției finite, lucrărilor sau serviciilor. Cu cât ponderea mijloacelor fixe productive este mai mare cu atât este mai puternică influența exercitată asupra unor indicatori de eficiență a activelor fixe.

Pentru analiza activelor fixe vom porni de la datele prezentate în tabelul 3.1, conform relațiilor:

E/Mf = 1/100 x (g x E/Mfa)

E – efectul utilizat în calculele de eficiență (volumul producției, valoarea adăugată, profitul brut);

Mf – valoarea medie a mijloacelor fixe;

Mfa – valoarea medie a activelor fixe productive;

g – ponderea mijloacelor fixe productive;

Ir – indicele eficienței activelor fixe;

Is – indicele ponderii activelor fixe productive;

Ia – indicele randamentului activelor fixe productive.

Tabelul 3.3

Producția fabricată la 1000 lei active fixe

în perioada precedentă:

Qf0/Mf0 * 1000 = Mfa0/Mf0 * Qf0/Mfa0 * 1000 = 5061 lei;

în perioada curentă:

Qf1/Mf1 * 1000 = Mfa1/Mf1 * Qf1/Mfa1 * 1000 = 5654 lei.

Randamentul activelor fixe active se calculează ca raport între producția fabricată și mijloacele fixe productive.

în perioada precedentă:

2.937.131 * 1000 = 6.216

472.505

în perioada curentă:

3.702.411 * 1000 = 6.601

560.818

Se observă că producția fabricată la 1000 lei active fixe crește în perioada curentă față de perioada precedentă cu 593 lei (5654 – 5061 = 593 lei), și asta datorită influenței următorilor factori:

influența structurii mijloacelor fixe productive:

(Mfa1/Mf1 – Mfa0/Mf0) * Qf0/Mfa0 * 1000 = 262 lei;

influența randamentului activelor fixe productive:

Mfa1/Mf1 * (Qf1/Mfa1 * 1000 – Qf0/Mfa0) * 1000 = 331 lei.

Observăm că la creșterea producției fabricate la 1000 lei active fixe, modificarea structurii activelor fixe productive a dus la o creștere cu 262 lei/1000 lei active fixe, iar influența randamentelor activelor fixe productive este și ea pozitivă, rezultând o creștere cu 331 lei.

Folosind relația indicilor Ir= Is x Ia/100, modificarea eficienței mijloacelor fixe se explică astfel:

Ir – 100 = 117.71 – 100 = 11.71%

– influența indicelui structurii activelor fixe productive:

Is – 100 = 105.13 – 100 = 5.13%

– influența randamentului mijloacelor fixe active:

Is * Ia/100 – Is = 105.13 * 106.19/100 – 105.13 = 6.58

Creșterea valorii producției fabricate ce revine la 1000 lei active fixe cu 593 lei este pe de o parte rezultatul creșterii ponderii mijloacelor fixe active de la 81.46% la 85.64% influențând favorabil eficiența cu 262 lei (respectiv 5.13%), iar pe de altă parte este rezultatul influenței favorabile a eficienței activelor fixe productive, care a determinat o creștere a producției fabricate la 1000 lei active fixe cu 331 lei (respectiv 6.58%).

Putem concluziona că firma a realizat o îmbunătățire a structurii mijloacelor fixe productive pe calea investițiilor noi, care presupune active fixe cu randamente superioare atât cantitativ cât și calitativ, prin intermediul acestor investiții crescându-se și numărul mijloacelor fixe active (adăugându-se investițiile efectuate la cele deja existente).

3.3 Analiza utilizării potențialului tehnic

Utilizarea potențialului tehnic impune tratarea a două aspecte: utilizarea extensivă și utilizarea intensivă a activelor fixe.

Utilizarea extensivă a activelor fixe impune eprecierea utilizării timpului de lucru al echipamentelor și se realizează cu ajutorul a trei indicatori:

gradul de programare și folosire a fondului de timp calendaristic

Gp = Tmax / Tc,

unde:

Tmax – fondul de timp maxim disponibil;

Tc – fondul de timp calendaristic.

Tmax = Tc – (Tol + Tot + Trp)

Tol – fond de timp aferent opririlor legale;

Tot – fond de timp aferent opririlor tehnologice;

Trp – fond de timp aferent reparațiilor programate.

gradul de folosire a fondului de timp maxim disponibil

Gmax = T1 / Tmax,

unde:

T1 – fondul de timp efectiv lucrat.

gradul de folosire a fondului de timp calendaristic

Gf = T1 / Tc

Cerința este ca gradul de folosire a timpului de lucru să fie cât mai aproape de timpul maxim disponibil întrucât se va concretiza favorabil în volumul producției executate.

Pentru a evalua corect importanța utilizării extensive este necesară o cuantificare a folosirii timpului de lucru al utilajelor asupra principalilor indicatori economico-financiari.

Relațiile folosite sunt:

modificarea valorii producției marfă fabricată

N1 * (t1 – t0) * rh0,

unde:

N1 – număr de utilaje;

t – număr ore/utilaj;

rh0 – randamentul mediu orar.

modificarea valorii adăugate aferente producției fabricate

N1 * (t1 – t0) * rh0 * Qa0/Qf0,

unde:

Qa – valoarea adăugată;

Qf – producția fabricată.

modificarea cifrei de afaceri aferente activității de bază

N1 * (t1 – t0) * rh0 * CA0 / Qf0,

unde:

CA – cifra de afaceri

modificarea sumei profitului brut

N1 * (t1 – t0) * rh0 * CA/Qf0 * r0

r0 = Pb0/CA0 * 100,

unde Pb – profitul brut.

modificarea cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei producție marfă fabricată:

A0____ * 1000 – A0____ * 1000

N1 * t1 * rh1 N1 * t0 * rho

unde A – cheltuieli cu amortizarea.

În ceea ce privește utilizarea intensivă a activelor fixe, aceasta poate fi analizată cu ajutorul următorilor indicatori:

gradul de utilizare a capacității de producție Cp:

Cp = Q / Qmax,

unde:

Q – producția prevăzută respectiv obținută;

Qmax – producția maximă.

Se determină un grad de utilizare programat și un grad de utilizare efectiv.

indicele de utilizare intensivă se calculează:

In = Q__

KxT

unde:

In – indicele de utilizare intensivă;

Q – volumul producției;

K – caracteristica utilajului;

T – timpul de funcționare.

randamentul utilajelor reflectă cantitatea fizică sau valorică de producție pe unitatea de factor utilizat: fie numărul de echipamente, utilaje fie prin timpul de lucru al acestora:

r = Q / N sau r = Q / T,

unde:

r – randamentul utilajului;

Q – valoarea producției;

N – număr de utilaje;

T – timpul de funcționare al utilajelor.

În continuare, pe baza datelor din tabelul 3.4 vom calcula indicatorii utilizării potențialului tehnic la secția Placaj, din cadrul S.C. STRATUSMOB S.A. Blaj.

Tabelul 3.4

În anul 2002 în cadrul secției Placaj al S.C. STRATUSMOB S.A. BLAJ au existat 26 utilaje, care au funcționat în primele 6 luni în 3 schimburi de muncitori a câte 8 ore, iar în următoarele 6 luni doar în două schimburi a câte 8 ore, rezultând o medie anuală de 20 ore/zi.

În anul 2003 în cadrul aceleași secții, numărul utilajelor a rămas neschimbat, funcționând în două schimburi a câte 8 ore, rezultând o medie de 16 ore/zi.

În cadrul S.C. STRATUSMOB S.A. se lucrează în medie 257 zile pe an, excluzându-se duminicile, sâmbetele și sărbătorile legale.

Tc0 = 26utilaje * 20 ore/zi * 365 zile/an = 189.800 ore

Tc1 = 26 * 16 * 365 = 151.840 ore

Tmax0 = 26 * 20 * 257 = 133.640 ore

Tmax1 = 26 * 16 * 257 = 106.912 ore

T0 = 100.230 ore

T1 = 80.184 ore

Gp0 = 133.640/189.800 = 0.70

Gp1 = 106.912/151.840 = 0.70

Gmax0 = 100.230/133.640 = 0.75

Gmax1 = 80.184/106.912 = 0.75

Gf0 = 100.230/189.800 = 0.52

Gf1 = 80.184/151.840 = 0.52

Se observă o egalitate perfectă a celor trei indicatori calculați în anii 2002 – 2003 fapt ce denotă grade satisfăcătoare pentru conducerea unității de folosire a timpului calendaristic și timpului maxim posibil, satisfacere relevată și de valorile indicilor.

Egalitatea obținută poate fi însă și datorată neputinței firmei de a organiza și folosi timpul pentru a crește productivitatea muncitorilor și a utilajelor folosite.

În continuare vom analiza modificarea valorii producției obtinute pe baza datelor din tabelul 3.2 și a relației: N * t * rh

Modificarea valorii producției:

Q1 – Q0 = 7.405.972 – 6.755.401 = 650.571 lei,

a avut loc ca urmare a influenței următorilor factori:

influența numărului de utilaje:

(N1 – N0) * t0 * rh0 = (26 –26) * 3.855 * 67,39 = 0 lei;

influența numărului mediu de ore/ utilaj:

N1 * (t1 – t0) * rh0 = 26 * (3.084 – 3.855) * 67,39 = -1.350.900 lei

influența randamentului mediu orar:

N1 * t1 * (rh1 – rh0) = 26 * 3.084 * (92,36 – 67,39) = 2.002.194,5 lei.

Putem concluziona că modificarea valorii producției în sensul creșterii sale cu 650.571 lei se datorează creșterii randamentului mediu orar de la 67,39 lei la 92,36 lei.

Această creștere a randamentului mediu orar duce la modificarea valorii producției secției în sensul creșterii cu 2.002.194,5 lei, creștere atenuată însă de sensul invers al influenței numărului mediu de ore/utilaj care duce la o scădere a valorii producției cu 1.350.900 lei.

Creșterea randamentului mediu orar se datorează unei mai bune pregătiri a personalului și folosirea unor utilaje cu o productivitate ridicată.

Scăderea numărului mediu de ore/utilaj se datorează scăderii numărului muncitorilor și asta ca urmare a specializării celor rămași, folosirea utilajelor mai productive fiind unul dintre motivele reducerii de personal nemaifiind necesare cele trei schimburi.

3.4 Analiza ratelor de structură ale activelor imobilizate

Ratele de structură ale activelor imobilizate sunt formate din: rata imobilizărilor necorporale, rata imobilizărilor corporale și rata imobilizărilor financiare.

Ratele de structura ale activelor imobilizate sunt calculate pe baza tabelului 3.5.

Bilanțul simplificat, Tabel nr. 3.5

Rata activelor imobilizate se calculează ca raport între valoarea activelor imobilizate și valoarea totală a activelor.

Rin 2006 = 31.063 / 58.776 * 100 = 52,84%

Rin 2007 = 41.720 / 81.128 * 100 = 51,42%

Rata activelor imobilizate reflectă ponderea elementelor patrimoniale aflate permanent în patrimoniu și măsoară gradul de investire a capitalului.Rata activelor imobilizate scade în anul 2007 față de anul 2006, acesta fiind rezultatul politicii de investiții reduse al firmei

Rata imobilizărilor corporale se calculează ca raport între valoarea imobilizărilor corporale și valoarea totală a activelor.

Ric 2006 = 20.984 / 58.776 * 100 = 35,70%

Nivelul ratei imobilizărilor corporale este în creștere datorită faptului că societatea a achiziționat imobilizări corporale.

Ric 2007 = 29.210 / 81.128 * 100 = 36%

Rata imobilizărilor financiare se calculează ca raport între valoarea imobilizărilor financiare și valoarea totală a activelor.

Rif 2006 = 7.547 / 58.776 * 100 = 12,84%

Rif 2007 = 9.300 / 81.128 * 100 = 11,46%

Rata imobilizărilor financiare reflectă intensitatea legăturilor și relațiilor financiare pe care le stabilesc intreprinderile cu alti agenți economici, ca urmare a politicii de investiții financiare. Nivelul ratei este în scadere, datorită faptului că disponibilitătile bănesti din depozitele societați sunt puține.

CONCLUZII

Conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 (societățile comerciale, sociețățile-companii naționale, regiile autonome, instituțiile naționale de cercetare-dezvoltare, societățiile cooperatiste și alte persoane juridice) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.

Obligativitatea organizării și conducerii contabilității ar trebui să fie o obligativitate morală și nu impusă de o lege. Asta deoarece rolul contabilității este acela de a consemna prin documente toate operațiunile efectuate de către societate, cu scopul de a reflecta pe baze economice modificările patrimoniului, iar orice modificare a patrimoniului ar trebui să intereseze persoanele din conducerea unității.

Pe baza datelor oferite de contabilitate din situațiile financiare simplificate, cu ajutorul analizei economice se determină indicatorii care oferă un nou tip de informații, informații despre calitatea modificărilor din gestiune, prelucrându-le pe cele cantitative din contabilitate.

Analiza calitativă a informațiilor contabile este necesară deoarece o simplă afirmație că un element s-a modificat în sensul creșterii sau scăderii acestuia nu este de ajuns. Trebuie știut care au fost motivele modificării lui, dacă se pot diminua tendințele negative sau întări cele pozitive.

Activele imobilizate reprezintă o parte semnificativă a averii firmei, afectată de o manieră durabilă activității unității lucrative, de către conducerea societății, în scopul finanțării și consolidării economico-financiare a acesteia.

Din această definiție se poate desprinde importanța activelor imobilizate pentru activitatea unei firme. Astfel fiecare categorie de imobilizări are un rol major, începând cu imobilizările corporale care reprezintă de fapt capacitatea productivă a societății, condiția imperativă de obținere a producției generatoare de venituri și implicit de profit.

Importanța imobilizărilor necorporale se desprinde din momentul intrării în gestiune, în cazul cheltuielilor de constituire fără de care societatea nu ar funcționa, scopul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare acela de a introduce inovația, avantajul conferit de un fond comercial ridicat, precum și influența programelor informatice adusă la funcționarea la termeni ridicați și eficienți a societății.

Scopul imobilizărilor financiare este acela de finanțare și consolidare economico-financiară a societății, de aici rezultând și importanța lor pentru firme.

În perioada în care m-am documentat la S.C. STRATUSMOB S.A. BLAJ am descoperit unele aspecte ale vieții economice pe care nu le-am întâlnit sau nu le-am înțeles perfect din cărțile studiate de-a lungul studiilor, asta datorită unei organizări optime a compartimentelor contabilitate și planificare, compartimente cu care am colaborat foarte bine.

Din documentarea efectuată la S.C. STRATUSMOB S.A., nu am putut să nu remarc unele aspecte negative, cum ar fi: un grad destul de scăzut al utilizării timpului calendaristic și al fondului de timp disponibil, ceea ce duce la o productivitate scăzută a mijloacelor fixe și a liniilor tehnologice de care dispune societatea; gradul de reînnoire a mijloacelor fixe este destul de scăzut.

Totuși aceste deficiențe nu sunt de natura împiedicării funcționării normale a societății sau care nu pot fi corectate printr-o acțiune concertată la nivelul conducerii.