CONTABILITATE ȘI INFORMTICĂ DE GESTIUNE FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ID EXECUTAREA SILITĂ A PERSOANELOR JURIDICE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC CONF. UNIV. DR. DAN… [307227]
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “1 DECEMBRIE 1918” ALBA IULIA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
CONTABILITATE ȘI INFORMTICĂ DE GESTIUNE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ID
EXECUTAREA SILITĂ A PERSOANELOR JURIDICE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
CONF. UNIV. DR. DAN DĂNULEȚIU
ABSOLVENT: [anonimizat]
2018
Cuprins
Introducere………………………………………………………………pag. 3
Capitolul 1 – Cadrul legal si instituțional privind executarea silita a creantelor bugetare
Evoluția cadrului legislativ privind executarea creanțelor bugetare….. pag. 4
Titlul de creata si titlul executoriu ………………………………… pag.7
Prezentarea succinta a modalitatilor de colectare a taxelor si imozitelor
……………………………………………………………………… pag. 9
Capitolul 2 – [anonimizat] a taxelor si impozitelor
2.1 Prezentarea succinta a modalitatilor de executare silita ………….. pag. 14
2.2 Masurile asiguratorii ……………………………………………… pag. 16
2.2.1 Executarea silita a bunurilor mobile ……………………. pag.24
2.2.2 Executarea silita a bunurilor mobile ……………………. pag.26
2.2.3 Valorificarea bunurilor sechestrate ……………………… pag.27
2.3 Modalitati de executare silita ……………………………………… pag. 34
Capitolul 3 – Analiza procedurilor de executare silita a persoanelor juridice la Serviciul Fiscal Municipal Turda
3.1 Reguli privind execuarea silita …………………………………….. pag. 37
3.2 Prezentarea structurii compatimentelor Serviciului Fiscal Turda ….. pag. 40
3.3 Studiu de caz privind evolutia creantelor bugetare prin modalitati de executare silita pe perioada 2015, 2016, 2017 ………………………………………………….. pag. 46
3.4 Studiu de caz privind derularea operatiunilor de executare silita la o persoana juridica
…………………………………………………………………………… pag. 48
INTRODUCERE
Domeniul fiscal din țara noastră cuprinde atât finanțele publice cât și finanțele locale. Rolul acestora este de a asigura resursele financiare necesare autorității centrale respectiv autorităților locale pentru finanțarea lucrărilor de interes public dar și pentru funcționarea instituțiilor statului. Atât în cadrul finanțelor publice cât și a [anonimizat] a [anonimizat].
[anonimizat]. [anonimizat].
În partea a [anonimizat], pe trei ani consecutivi a unor unități de administrare fiscal din teritoriu subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Prin aceste realizări am încercat să prezint evoluția în timp a [anonimizat] a încasării acestora la bugetul statului prin acțiunile de executare silită întreprinse de organele de executare silită .
[anonimizat] 23 de ani de muncă în cadrul unui compartiment de executare silită din cadrul unei unități de administrare fiscală teritorială este aceea că odată cu creșterea numărului de contribuabili a crescut volumul creanțelor fiscale restante , iar în timp au crescut problemele întâmpinate de organele fiscale îndeosebi datorită permanentei schimbări a legislatiei.
CAPITOLUL 1
CADRUL LEGAL ȘI INSTITUȚIONAL PRIVIND EXECUTAREA SILITĂ A CREANȚELOR BUGETARE
Evoluția cadrului legislativ privind executarea creanțelor bugetare
Legea nr. 555/1865 de instituire a perceptorilor
Este prima lege românească care se referă la activitatea de colectare prin care se pun bazele funcționarului public. În virtutea acestei legi executarea contribuțiilor și a altor taxe fiscale este de îndatorirea unor agenți speciali numiți perceptori, care și-au dobândit titlul legalmente. În virtutea acestui titlu perceptorii au atribuții exclusive de efectuare a următoarelor operațiuni: 1) lucrări pregătitoare, 2) împlinirea contribuțiilor, 3) urmărirea contribuabililor întârzietori.
Mai târziu și în contextul creării noului stat România prin legea nr. 661/1923 pentru unificarea contribuțiunilor directe și pentru înființarea impozitului pe venitul global legea înlocuiește impozitele existente în diferitele componente existente atunci în România cu următoarele:
Impozitul pe veniturile proprietăților agricole;
Impozitul pe veniturile proprietăților clădite;
Impozitul pe veniturile valorilor mobiliare;
Impozitul pe veniturile comerciale și industriale;
Impozitul pe salarii;
Impozitul pe veniturile din profesiuni si ocupațiuni neimpuse de celelalte impozite;
Impozitul progresiv pe venitul global.
”Primele 6 impozite sunt obiective, ele lovind veniturile speciale, împărțite in 6 categorii, după originea și tratamentul care li se aplică, și formând astfel 6 impozite elementare. Pe lângă aceste impozite se pot stabili impuneri adiționale în folosul comunelor, județelor și al altor instituțiuni publice, în limitele prevăzute de această lege. Ultimul impozit este subiectiv și completează impunerea, lovind totalitatea veniturilor”.
Impozitarea se face asupra următoarelor categorii de venituri: veniturile imobiliare la recensământ și după regulile stabilite prin lege pentru veniturile care se constată și se impun anual la impozitele elementare și la cel pe venitul global, sumele fiind obținute pe baza declarațiilor, a vechilor impuneri și a constatărilor întocmite de delegații fiscului în teritoriu; pentru veniturile obținute in timpul anului, când începe sau încetează activitatea unei întreprinderi sau profesiuni, ori pentru câștiguri întâmplătoare, deduse de agenții fiscului în conformitae cu dispozițiile articolului 95.
Pe lângă ministerul de finanțe, legea, instituie o comisie centrală fiscală, cu atribuții privitoare la constatări, evaluări si aprecieri în determinarea veniturilor impozabile. Sumele înscrise în roluri și neplătite la datele legal prevăzute vor fi urmărite, conform legii speciale de percepre și urmărire a veniturilor publice, în 15 zile de la exigilitatea lor. Ele vor produce în folosul statului o dobândă de 9% anual, care se calculează lunar de la prima zi a trimestrului care urmează datei exigibilității și după efectuarea impunerii.
În 1938 prin legea nr. 3600/1938 privind unificarea procedurii fiscale are loc reunirea aspectelor care se referă la infracțiunile fiscale, constatarea și judecarea lor. Prin lege se atribuie fiscal impozitelor și taxelor administrate de Ministerul Finanțelor sau de Administrația comercială a monopolului vânzătorilor de alcool, precum si taxelor de consumație a băuturilor spirtoase.
De asemenea se reglementează un termen de prescripție a infracțiunilor fiscale, de 5 ani, termen care începe sa curgă de la comiterea infracțiunii. Pentru impozite și taxe este stabilit un alt termen de prescripție de 10 ani, iar acesta este socotit de la data când acestea au fost impuse de organele fiscale competente.
Legea stabilește care sunt titlurile de creanță și modul de executare a acestora. Rolul este titlul de creanță pentru contribuțiile directe și adiționale aferente lor. Pentru contribuțiile indirecte titlu de creanță este dat de procesul verbal de impunere. Titlul de creanță pentru toate celelalte impozite, taxe și amenzi este actul constatator al sumelor datorate.
Pentru sumele datorate din prestații periodice de orice natură, precum și din rate contractuale de orice natură, titlul de creanță îl constituie contractul. Prestațiunile periodice și ratele contarctuale se vor putea urmări pe baza unor contracte autentice sau sub semnătură privată, fără a fi învestite cu formulă executorie. Asemenea contracte devin executorii de drept când ajung la scadență.
Achitarea sumelor de bani datorate se face la Casele publice unde sumele sunt debitatate sau urmărite. Plata se face unui perceptor al agenției sau unui agent de încasare. Plata va fi înregistrata într-un registru cu matcă și se va elibera o chitanță care cuprinde numărul de ordine, numele și prenumele persoanei sau a instituției care face plata, cu indicarea naturii debitului pentru care s-a facut plata și vor fi semnate de funcționarul împuernicit de a-l încasa, punând un sigiliul al percepției.
Pentru debitorul care nu își onorează creanța în termen de 15 zile de la data exigibilității, acesta va primi o somație. Dacă în următoarele 15 zile după înmânarea sau predarea somației debitorul nu plătește suma datorată se va trece la sechestrarea averii mobile sau, dacă este nevoie, la îndeplinirea formalităților pentru scoaterea la vânzare a averii imobile a debitorului.
Legea stabilește faptul că averea mobilă și imobilă, precum și veniturile de orice natură ale statului, autorităților și instituțiilor publice nu vor putea fi urmărite de nici un creditor, pentru nici un fel de creanță.
În perioada comunistă legea nr.9/1972, legea finanțelor are în vedere ,, dezvoltarea multilaterală și în ritm susținut a întregii economii naționale, pe baza programului stabilit de Partidul Comunist Român, fapt ce necesită perfecționarea continuă a formelor și metodelor de organizare, conducere și planificare economică a întregului mecanism de conducere a societății. În acest cadru se impun și îmbunătățirea sistemului de relații financiare,accenturea influenței pârghiilor economico-financiare asupra proceselor economice,pentru obținerea unei eficiențe ridicate în toate domeniile de activitate.,,(x) B. Of. Nr 136 din 26 noiembrie 1972.
Prin legea nr.25/1981 se reglementează impozitele și taxele locale ,, ca mijloc de participare a cetățenilor, a unităților socialiste și a altor persoane la autogestiunea localităților, la formarea fondurilor bănești necesare finanțării obiectivelor și acțiunilor prevăzute în planul național unic de dezvoltare economico-socială. ,, B. Of. Nr.115 din 29 decembrie 1981.
Prin O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare se stabilește că, creanțele constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă resurse financiare publice, potivit legii, sunt creanțe bugetare care se execută potrivit dispozițiilor ordonanței. Prin O.G. se stabilește că titlul de creanță este actul prin care potrivit legii, se constată și se individualizează obligația de plată privind creanțele bugetare prevăzute anterior, întocmit de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii astfel:
pentru obligațiile bugetare provenite din impozite și taxe, care se determină de organele de specialitate în baza declarațiilor de impunere, titlul de creanță îl constituie procesul-verbal de impunere sau, după caz, actul declarativ al contribuabilului;
în baza obligațiilor bugetare care se stabilesc, potrivit legii, de către plătitor, titlul de creanță il reprezintă documentul de evidența întocmit de acesta. Pe baza acestor evidențe, plătitorul întocmește deconturile sau declarațiile fiscale, care se depun la organul de specialitate, potrivit legii;
pentru diferențele constatate între obligațiile de plată determinate de plătitor și cele legal datorate, inclusiv majorările de întârziere pentru neplata la termen a impozitelor, taxelor și a altor venituri, stabilite cu ocazia verificărilor ulterioare efectuate de organele abilitate de lege în acest scop, titlul de creanță este documentul care cuprinde rezultatele verificării sau constatării;
pentru obligațiile de plată în vamă, titlul de creanță îl constituie declarația vamală;
pentru obligațiile bugetare care se percep prin plată directă, reprezentând taxe pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru, titlul de creanță îl reprezintă documentul de plată sau actul pe care s-a anulat, conform legii, timbrele mobiliare fiscale;
pentru obligațiile de plată datorate, potrivit legii, din alte prestari de servicii decât cele de la litera (e) rezultate din contracte, titlul de creanță îl consituie actul încheiat între părți etc.
Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 a fost abrogată de O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, care la rândul ei a fost aprobată de Legea nr. 147/2004. Potrivit acestei legi, activitatea de colectare constă în exercitarea funcției administrative care conduce la stingerea creanțelor bugetare și a creanțelor debitorului, reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, și este reglementată de prezenta ordonanță și actele normative emise în aplicarea acesteia.
Stingerea creanțelor se realizează prin plată voluntară efectuat de către debitor, prin executrea silită sau prin alte modalități întreprinse de creditorul bugetar. Constituie obiect al colectării creanțelor bugetare provenind din impozite, taxe, contribuții, amenzi și ale venituri bugetare, precum și accesoriile acestora, repectiv dobânzi, penalități și penalități de întârziere.
1.2 Titlu de creanță și titlu executoriu
Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente .
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Pentru obligațiile fiscale reprezentând impozite, taxe, contribuții, amenzi, majorări de întarziere și alte sume datorate și neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.
Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
Titlul executoriu emis de organul de executare competent trebuie să cuprindă, pe lângă elementele art. 46 și elementele prevăzute la art. 226 alin. 6 Cod procedura fiscală, obligatorii fără de care titlu executoriu devine nul . Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
denumirea organului fiscal emitent;
data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
obiectul actului administrativ fiscal;
motivele de fapt;
temeiul de drept;
numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal și ștampila organului fiscal emitent;
posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
mențiuni privind audierea contribuabilului;
codul de identificare fiscală;
domiciliul fiscal al acestuia și orice alte date de identificare;
cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate;
temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Momentul exigibilității creanței fiscale este reglementat în actele normative ce instituie venituri fiscale, pentru fiecare asemenea categorie de venituri. Pentru executarea silită a creanțelor exigibile sunt necesar a fi îndeplinite anumite condiții:
Îndeplinirea actelor procedurale prevazute de reglementarea căilor executionale;
Executarea silită este pornită, așa cum cer rațiunile juridice elementare, numai după expirarea termenului legal de plată, fără ca suma de bani datorată să fi fost achitată;
Dreptul statului de a începe executarea silită să nu fie prescris prin împlinirea termenului de prescripție stabilit de actele normative în materie fiscală. Îndeplinirea termenului de prescripție dă dreptul contribuabilului de a se opune executării silite desfășurate împotiva sa, invocând stingerea prin prescripție a obligației fiscale respective.
Dacă titlurile executorii nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente, aceste fiind elemente esențiale ale titlului.
Pentru debitorii obligați în mod solidar la plata creanțelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor de executare fiscală.
Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancționării contravenționale, în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente, atrage potrivit legii răspunderea persoanelor care se fac vinovate de aceasta. Transmiterea cu întârziere a proceselor-verbale nu împiedică executarea silită a acestora, în condițiile în care nu a intervenit termenul de prescripție.
Pentru realizarea creanțelor instituțiilor publice care nu au organe de executare proprii și care transmit titluri executorii privind veniturile proprii, spre executare silită, organelor fiscale, în baza unei convenții încheiate cu Agenția Națională de Administrare Fiscală sau cu autoritățile administrației publice locale, după caz, ori în cazul în care prin legi speciale se stabilesc atribuții de executare silită pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin unitățile sale subordonate și pentru alte venituri decât cele menționate în Codul de procedură fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală sau autoritățile administrației publice locale, după caz. Sumele astfel realizate se fac venituri la bugetul de stat.
1.3 Prezentarea succintă a modalităților de colectare a taxelor și impozitelor
Pentru a facilita implementarea unui nou proiect de modernizare a administrării fiscale, derulat cu sprijinul unui împrumut acordat de Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, precum și pentru respectarea angajamentelor asumate prin DPL-DDO Development Policy Loan- Deferred Drawdown Option ratificat prin OUG 51/2012 privind ratificarea Acordului de împrumut (Împrumut pentru politici de dezvoltare cu opțiune de amânare a tragerii) între România si Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare , semnat la București la 11 septembrie 2012, aprobată cu modificări prin Legea nr.11/2013 a absolut necesar adoptarea unor măsuri imediate în vederea stabilirii cadrului normativ adecvat reorganizării în mod unitar și identificarea unor soluții viabile de administrare de care să profite atât contribuabilii, cât si administrația fiscală.
În acest sens a fost adoptată OUG 74/2013 privind măsurile pentru îmbunătățirea si reoganizarea activității Agenției Naționale de Administrație Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Astfel Agenția Națională de Administrare Fiscală are o noua structură organizatorică ca urmare a fuziunii prin absorție și preluare a activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează și în locul căreia se înființează Direcția generală antifraudă fiscală.
Direcția generală antifraudă fiscală este coordonată de un vicepreședinte, cu rang de subsecretar de stat, numit prin decizie a prim-ministrului si condusă de un inspector general de antifraudă, ajutat de inspectori generali adjuncți de antifraudă.
Începând cu aceeași dată se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice , instituții cu personalitate juridică și care sunt conduse de un director general , funcționar public, conform Legii nr.188/1999.
Direcțiile generale regionale a finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției finanțelor publice a județului în care va fi stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorție a celorlalte direcții generale județene ale finanțelor publice din aria de competență stabilită.
Orașele în care au sediul direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, aria de competență a acestora, precum și lista direcțiilor județene ale finanțelor publice care se reorganizează ca direcții generale regionale ale finanțelor publice se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice , înființate preiau activitatea direcțiilor generale județene ale finanțelor publice absorbite din aria de compentență , precum și a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora.
Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice preiau prin fuziune prin absorție direcțiile regionale pentru accize si operațiuni vamale, directiile județene si ale municipiului București pentru accize si operațiuni vamale din aria de competență stabilită. Astfel aceste direcții reorganizate își pierd personalitatea juridică.
In conformitate cu prevederile Legii 207/2015 Cod procedura fiscală , art 220 ,organele fiscale sunt cele care procedează la acțiuni de executare silită cu excepția cazului in care există o cerere de restituire/rambursare in curs de soluționare ,iar cuantumul sumei solicitate este egal sau mai mare decât creanta fiscală datorată de debitor.
În baza prezentului Cod de procedură fiscală, în vederea îndeplinirii atribuțiilor , organele fiscale au urmatoarele competențe:
*Competența generală (art 32) – asistența si îndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitara a legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale si alte venituri bugetare administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscala se realizează de către aceasta si de unitatile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administare Fiscală.
*Competența teritorială (art. 38) – pentru administrarea impozitelor ,taxelor, contribuțiilor sociale si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal , județean, local sau al municipiului București , stabilite prin ordin al președintului ANAF, in a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit.
În ceea ce privesc creanțele fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv sediile secundare ale acestora, competența poate fi stabilită în sarcina altor organe fiscale prin ordin al președintelui ANAF.
*Competența in cazul sediilor secundare (art. 33) – în privința sediilor secundare se administrează doar impozitul pe venitul din salarii datorat de acestea.
*Competența specială (art. 40) – în situația in care contribuabilul nu are domiciliul fiscal cunoscut sau nu are domiciliul fiscal în România , competența teritorială revine organului fiscal in rază căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispozițiilor legale fiscale. Dispozițiile astfel prevăzute se aplică pentru luarea de urgența a măsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariție a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum si în cazurile de executare silită.
*Conflictul de competența(art 41) – acesta intervine în situația în care două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente . În acest caz organul fiscal care s-a investit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura in derulare si va solicita organului superior comun sa hotărască asupra conflictului.
În situația în care organele fiscale aflate în conflict nu se subordonează unui organ ierarhic comun, conflictul de competența ivit se soluționează de către Comisia fiscală centrală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Soluția adoptata va fi comunicată organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire , cu informarea, după caz, a persoanelor interesate.
Deasemenea, cu acordul organului fiscal care deține competența teritorială precum și al contribuabilului în cauză, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.
Odată cu schimbarea domiciliului fiscal, potrivit legii, competența teritorială trece la noul organ fiscal de la data schimbării domiciliului fiscal.
În situația în care se află în curs de derulare o procedură fiscală , cu excepția procedurii de executare silită, organul fiscal care a început procedura este competent să o finalizeze.
Codul de procedură fiscală legiferează și situația în care funcționarul public din cadrul organului fiscal implicat într-o procedură de administrare sau de executare silită se află în conflict de interese (art 44) , dacă:
în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este soț/soție al/a
contribuabilului, este rudă până la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului;
în cadrul procedurii de administrare, respectiv de executare silită poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezanvataj direct
există un conflict între el, soțul/soția, rudele sale până la gradul al treilea inclusiv si una dintre părți sau soțul/soția , rudele parții până la gradul al treilea inclusiv;
în alte cazuri prevazute de lege.;
Funcționarul public aflat în una din situațiile de mai sus este obligat sa înștiințeze conducătorul organului fiscal si să se abțină de la îndeplinirea procedurii. Aceeași situație se referă si în cazul în care conducătorul organului fiscal se află în conflict de interese este obligat să informeze organul ierarhic superior.
Contribuabilul implicat în procedură in derulare poate solicita recuzarea funcționarului public aflat in conflict de interese.
Recuzarea funcționarului public se decide de îndată de către conducătorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată la instanța judecătorească competentă. Cererea de recuzare nu suspenda procedura de administrare , de executare silită în derulare.
În cazul în care debitorul nu își plătește obligațiile fiscale datorate , organele fiscale competente, pentru stingerea acestora , procedează la acțiuni de executare silită .
Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare silită în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent.
În cazul executării silite prin poprire , aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare coordonator.
În ceea ce privesc executarea silită a creanțelor datorate bugetelor locale ale unităților administrativ teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ teritoriale ale municipiilor autoritățile administrației publice locale sunt obligate să colaboreze și să efectueze procedura de executare silită a creanțelor fiscale datorate bugetelor locale.
În situația în care debitorul datorează impozite, taxe sau alte venituri la bugetul local si nu are bunuri urmăribile pe raza teritorială a respectivei unități administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unității administrativ –teritoriale a municipiului , competența pentru efectuarea procedurii de executare silită revine organului fiscal în a cărui raza teritorială se află bunurile urmăribile, astfel ca organul fiscal ca unitate solicitantă , solicită, în scris , organului fiscal din cadrul autorittii administrației publice locale în a cărui rază teritorială se află bunurile mobile sau imobile .
Sumele realizate prin executare silită se virează autorității solicitante.
Privind colectarea crențelor fiscale Codul de procedura fiscală face următorele referiri la executorii fiscali și executarea silită:,, Executarea silită se face de organele ficale de executare silită competente prin intermediul executorilor fiscali. Aceștia trebuie să dețină o legitimație de serviciu pe care trebuie să o prezinte în exercitarea activității”.
O definiție mai amplă “executorii fiscali sunt persoane angajate în cadrul organului de executare silită , din cadrul structurilor abilitate cu ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii și efectuarea procedurii de executare silită în cazurile speciale , precum și în cadrul Direcției executări silite cazuri speciale , desemnate de conducătorul acestora să ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii și să efectueze procedura de executare silită
În virtutea acestei legitimații și a delegației emise de organul de executare silită, executorii fiscali pot:
a) să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte unde acesta își păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau valorilor ce pot fii executate silit, precum și să analizeze evidența contabilă a debitorului în scopul identificării terților care datorează sau dețin în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b) să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului,
personă fizică, precum și să cerceteze toate locurile în care acesta își păstează
bunurile;
c) să solicite și să cerceteze orice documente sau elemente materiale care pot constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
Articolul 223 din Codul de procedură fiscală prezintă în alineatele (4)-(5)-(6) conduita în care se desfățoară executarea silită la domiciliul sau reședința persoanelor fizice , juridice sau în incinta afacerilor. Astfel la alineatul (4) executorii fiscali pot să intre în încăperile ce reprezintă domiciliu persoanei cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz, organul fiscal poate cere autorizarea instanței judecătorești compente. Alineatul (5) prevede că orele în care executorii fiscali pot efecutua executarea silită în locuințe, este între orele 6,00-20,00 în orice zi lucrătoare.
Când există pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul executorilor fiscali poate fii și la alte ore sau chiar în zile nelucrătoare. Articolul (6) susține că în cazul refuzului accesului executorului fiscal, acesta din urmă poate să pătrundă cu autorizarea instanței judecătorești competente.
CAPITOLUL 2
EXECUTAREA SILITĂ – MODALITATE DE COLECTARE A TAXELOR ȘI IMPOZITELOR
2.1 Prezentare succintă a modalitățilorde executare silită
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită discutăm de următoarele etape:
a) începerea dreptului de prescripție
suspendarea termenului de prescripție
întreruperea termenului de prescripție
efecte ale împlinirii termenului de prescripție
prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea
Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept. Același teremen se aplică și amenzilor contravenționale.
Nu trebuie făcută confuzie între termenul de prescripție al creanțelor provenite din amenzi contravenționale, care se referă la încasarea creanțelor fiscale ale statului provenind din amenzi contravenționale, și termenul de prescriere referitor la aplicarea sancțiunii contravenționale, care este de 6 luni de la data săvârșirii abaterii în cauză, conform reglementărilor aduse de O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Odată împlinit termenul de prescripție, organul fiscal nu mai este îndreptățit să solicite suma datorată de contribuabil.
În materie fiscală, prescripția produce și un alt efect, și anume stinge dreptul contribuabilului de a cere restituirea sumelor plătite în plus la bugetul de stat. Corelativ organele fiscale au dreptul de a refuz restituirea acestor sume.
Suspendarea termenului de prescripție are loc în următoarele situații : art. 216
a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
b) în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării este prevazută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent , potrivit legii;
c) pe perioada valabilității înlesnirii acordate potrivit legii;
d) cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la executare silită;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
Prin suspendarea prescripției extinctive se înțelege acea modificare a cursului acestei prescripții care constă în oprirea de drept a curgerii termenului de prescripție, în timpul cât durează situațiile limitativ prevăzute de lege, care îl pun în imposibilitatea de a acționa pe titularul dreptului la acțiune. După ce cauzele prevăzute de lege nu mai subzistă, se reia cursul prescripției, termenele de prescripție curgând în continuare.
Întreruperea termenului de prescripție are loc in următoarele situații: art. 217
în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului de acțiune;
pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute de titlul executoriu ori a recunoașterii în orice mod a datoriei;
pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
în alte cazuri prevăzute de lege.
Orice act nou de executare silită cu dată certă, întocmit de organele fiscale, determină întreruperea prescripției, ceea ce înseamna ca după acest act de executare silită curge un nou termen de prescripție de 5 ani.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere compensarea sau restituirea art. 219 modul de calcul al termenului de prescripție în acest caz este asemănător cu dreptul organelor fiscale de a încasa creanța datorată de debitor. Ca urmare, potrivit prevederilor art. , dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare sau restituire. Derogări de la art. 219 au fost acordate de OUG nr. 52/2017 si care se referă la:
– taxa speciala pentru autovehicule și autoturisme;
– taxa de poluare pentru autovehicule;
– taxa emisiile de poluante;
– timbrul de mediu;
2.2 Măsurile asiguratorii
Măsurile asigurătorii în vederea satisfacerii creanțelor fiscale, sunt potrivit prevederilor art. 213 din Codul de procedură fiscală, poprirea și sechestrul asigurător, măsuri care se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente, prin decizie emisă de organul fiscal competent.
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
Instituirea măsurilor asigurătorii se aplică in următoarele situații :
in urma unor acte si fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune sau fraudă fiscală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere de catre organele de control – Antifrauda, Vama ,
în situația in care au fost stabilite obligații cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale,
în situația în care urmează să fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere,
dacă sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare după emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare,
in cazul in care sunt indeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Măsurile asigurătorii dispuse vor fi duse la îndeplinire de către organele de executare ,in timpul acțiunii de control, împreună cu organul de control.
Organele de control si cele de executare nu vor dispune măsuri asiguratorii pentru debitorii aflați în insolvență potrivit Legii 85/2006 privind pocedura insolvenței , cu modificările si completării ulterioare , sau când contribuabilul nu deține active patrimoniale urmăribile.
În momentul în care creanța se individualizează și ajunge la scadență , în cazul neplății , măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii.
Bunurile perisabile și/sau degradabile sechestrate in aceste condiții pot fi valorificate astfel:
cu acordul organului fiscal, de către debitor, iar sumele obținute consemnându-se la dispoziția organului de executare,
prin vânzarea în regim de urgență in condițiile art. 247 alin 4 de către organele de executare silită, la prețul pieței. Procedura de evaluare și valorificare se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice, la propunerea președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Dacă sechestrului asigurător se aplică asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară, înscriere ce face opozabil sechestrul tuturor celor care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziție realizate ulterior înscrierii, sunt lovite de nulitate absolută.
Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, se pot invoca contestația ce poate fi exercitată și în cazul în care organele abilitate de lege refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 213 pot fi ridicate, prin decizie motivată, la solicitarea creditorilor fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau în cazul în care debitorul creanței fiscale a constituit garanția care să acopere creanța și eventualele cheltuieli privind aplicarea acestor măsuri potrivit art. 211 cod procedura fiscala prin următorele tipuri de garanții:
consemnarea de mijoace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului,
scrisoare de garanție bancară,
ipotecă asupra unor bunuri imobile din țară,
gaj asupra bunurilor mobile.
Codul de procedură fiscală a prevăzut reglementarea posibilității contribuabililor de a depune , în vederea suspendării executării silite sau neînceperii acesteia , drept garanție , o scrisoare de garanție emisă de o instituție de credit sau o poliță de asigurare de garanție emisă de o societate de asigurare.
Măsurile asiguratorii se duc la îndeplinire de îndată de către organele de executare competente, care vor proceda la indisponibilzarea bunurilor mobile/imobile, precum și a veniturilor urmăribile, potrivit legii.
Organele de executare comunică debitorului decizia emisă de organului care a dispus măsurile asiguratorii ori, după caz, copia certificată a actului prin care instanța judecătorească sau alte organe competente au dispus măsuri asiguratorii.
În cazul în care, cu ocazia ducerii la îndeplinire a măsurilor asiguratorii, se constată că bunurile, respectiv veniturile debitorului sunt insuficiente sau lipsesc in totalitate, organul de executare va încheia un proces-verbal în care va consemna cele constatate ,înștiintându-se organul care le-a dispus.
Astfel au fost definite organele care au atribuții în punerea în aplicare a acestei proceduri : Anaf prin Antifraudă, Activitatea de inspecție fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, Administrațiile Fiscale Județene, respectiv a municipiul București,organele fiscale teritoriale subordonate acestora,precum si Direcția generală a marilor contribuabili.
Deasemeanea în vederea aplicării procedurii se au în vedere următoarele formulare :
Referat justificativ al măsurilor asigurătorii – se întocmește de către organul de control/organul de executare și stă la baza emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii
Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii – se întocmește de către organul de contro/organul de executare , când s-a constatat existența unor elemente care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării creanțelor ce au fost sau urmează să fie stabilite.
Procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile și anexa la Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile- se întocmește de organul de executare in vederea ducerii la îndeplinirii a măsurilor asigurătorii dispuse.
Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile – se întocmește de organul de executare in vederea ducerii la îndeplinirii a măsurilor asigurătorii dispuse.
Adresă de înființare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terți – se întocmește de organul de executare în vederea ducerii la îndeplinirii a măsurilor asigurătorii dispuse.
Adresă de înființare a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești – se întocmește de organul de executare in vederea ducerii la îndeplinirii a măsurilor asigurătorii dispuse.
Referat justificativ de ridicare a măsurilor asigurătorii – se întocmește de către organul de control/organul de executare și stă la baza emiterii Deciziei de ridicare a măsurilor asigurătorii
Decizia de ridicare a măsurilor asigurătorii – se întocmește de către organul de control/ organul de executare în situația în care au încetat motivele pentru care s-au dispus măsurile asigurătorii.
Modul de desfăsurare a procedurii de instituire, respectiv ridicare a măsurilor asigurătorii presupune respectarea unor pași.
Modul de desfășurare a procedurii
Măsurile asigurătorii dispuse de către organul de control se duc la îndeplinire de organul de executare, în timpul acțiunii de control, împreună cu organul de control. In acest scop se desfășoara următoarele activități:
1. În situația în care organul de control, în timpul acțiunii de control, efectuată după procedurile prealabile de documentare pentru control, si în urma analizei dosarului fiscal, situațiilor financiare, declarațiilor fiscale sau a altor documente și a informațiilor pe care le deține, constată că există suficiente informații că debitorul nu și-a declarat materia impozabilă si totodată apreciază că există pericolul iminent să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea, va dispune luarea măsurilor asigurătorii, iar organul de executare va proceda la ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii împreuna cu organul de control.
2. În cazul în care măsurile asigurătorii urmeaza sa fie dispuse înainte de stabilirea si individualizarea creanței fiscale printr-un act administrativ fiscal de împunere, pentru reducerea timpului de aplicare efectivă, acestea vor fi duse la îndeplinire de organul de executare , în timpul acțiunii de control , împreună cu organul de control. În acest sens se întocmește – Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii de către organul de control ,propus spre avizare de șeful de specialitate și avizat de coordonatorul acestuia. Astfel avizat referatul se va întocmi –Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii de către echipa de control , care va fi semnată de șeful organului fiscal competent.
Referatul împreună cu proiectul decizei se vor transmite în aceeași zi sau cel târziu a doua zi conducătorului organului fiscal in vederea aprobării. Aprobarea sau respingerea proiectului deciziei se va realiza in termen de cel mult două zile.
După aprobarea „Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii", aceasta va fi comunicată debitorului în aceeași zi sau cel târziu în ziua următoare de către organul de executare împreuna cu organul de control. Odată cu comunicarea deciziei, aceste organe vor proceda la identificarea si aplicarea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului ce fac obiectul „Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii".
Dacă măsurile asigurătorii sunt instituite asupra unor bunuri perisabile sau degradabile, în scopul protejarii valorii acestora, ele pot fi valorificate în condițiile art. 213 alin. (9) din Legea 207/2015 , de catre debitor cu acordul organului de executare sau în regim de urgență evaluarea și valorificarea se face de organul fiscal la prețul pieței.
În situația în care organul de executare, în desfăsurarea atribuțiilor sale, pe baza documentării realizate și/sau a informațiilor obținute, constată că există indicii suficiente privind posibilitatea risipirii sau ascunderii patrimoniului debitorului, va proceda la dispunerea si ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, cu respectarea ordinii întocmirii documentelor.
Aceste măsuri asigurătorii se pot lua și în situația în care creanța este individualizată, dar termenul de plata nu este îndeplinit, precum și în cazul în care se aprobă deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare.
Gestiunea măsurilor asigurătorii se realizează de către organul de executare într-o evidență specială.
În timpul derulării controlului/antrenării răspunderii solidare sau în fazele premergătoare acestor activități (analiza, documentare, informare), dacă nu sunt deținute suficiente informații, organul de control/organul de executare, pentru stabilirea si instituirea măsurilor asigurătorii, va desfășura, după caz, următoarele activități de documentare si pregătire:
a) identificarea conturilor de disponibilităti si a depozitelor bancare ale debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară, după caz, precum si a unităților bancare care le administrează, evidențiate în documentele contabile ale acestora, precum si consultarea aplicației informatice clienți-bănci deținute de Agenția Națională de Administrare Fiscală si utilizate de unitățile subordonate;
b) identificarea în declarațiile informative si/sau evidența contabilă a sumelor datorate debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară de către terți;
c) identificarea bunurilor proprietate a debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă raspunderea solidară si a locațiilor unde acestea se găsesc.
În cazurile în care se impune, organul de control/organul de executare poate solicita informații despre patrimoniul debitorului si de la următoarele instituții:
a) Agenția Națională de Cadastru si Publicitate Imobiliară, oficiile si birourile teritoriale ale acesteia, cu privire la bunurile imobile aflate în patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară;
b) unități administrativ-teritoriale, în cadrul cărora sunt organizate direcții/compartimente/structuri de impozite si taxe locale, cu privire la bunurile imobile si mobile aflate în patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară;
c) Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, cu privire la bunurile mobile reprezentând vehicule înmatriculate în România, aflate în patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară;
d) Autoritatea Navală Română, cu privire la bunurile mobile reprezentând nave de tip transport sau agrement, aflate în patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară;
e) Autoritatea Aeronautică Civilă Română, cu privire la bunurile mobile reprezentând aeronave de tip transport sau agrement, aflate în patrimoniul debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară;
f) Oficiul Național al Registrului Comerțului, cu privire la acțiunile/părțile sociale deținute de către debitor/persoanele la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară la societăți comerciale;
g) Depozitarul Central autorizat de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, cu privire la acțiunile cotate pe piață bursieră deținute de către debitor/persoanele la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară la societăți comerciale;
h) orice alte instituții care dețin informații cu privire la bunurile si veniturile debitorului/persoanelor la care s-a atras sau urmează să se atragă răspunderea solidară la societăți comerciale.
„Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii" va conține următoarele elemente minimale:
a) datele de identificare ale contribuabilului;
b) temeiul de drept;
c) prezentarea stării fiscale de fapt a contribuabilului, constatată în urma documentării și/sau a unei inspecții fiscale ori ca urmare a cercetării la fața locului;
d) cuantumul obligațiilor bugetare restante/stabilite în urma inspectiei fiscale/controlului vamal ulterior/estimate sau care urmează a se stabili prin inspecție fiscală/control vamal ulterior sau pentru care s-a dispus/urmează să se dispună atragerea răspunderii solidare ori cuantumul obligațiilor bugetare stabilite prin titluri de creantă care nu au ajuns la scadență;
e) activele patrimoniale asupra cărora pot fi instituite măsurile asigurătorii,
f) motivarea necesității dispunerii măsurilor asigurătorii, în sensul indiciilor sau pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, ținând cont și de istoria comportamentului fiscal al contribuabilului, al reprezentanților legali si al asociaților/acționarilor majoritari (mod de declarare si plată, situații de atragere a răspunderii solidare, situații de insolvența sau de insolvabilitate etc)
În conținutul „Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii", activul patrimonial al contribuabilului identificat pentru instituirea măsurilor asigurătorii va cuprinde următoarele:
a) prezentarea cu caracter informativ a activelor patrimoniale asupra cărora pot fi instituite măsuri asigurătorii;
b) prezentarea activelor patrimoniale selectate pentru instituirea efectivă a măsurilor asigurătorii .
Dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite si în următoarea ordine:
a) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfășurarii activității care constituie principala sursa de venit;
b) bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit a contribuabilului;
c) bunurile mobile si imobile care se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing si altele;
d) ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 246 din Legea 207/2015;
e) mașini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursa de venit;
f) produse finite;
g) sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane;
h) disponibilități aflate în conturile bancare;
i) bunuri perisabile sau supuse degradării.
Estimarea valorii bunurilor mobile si imobile proprietate a debitorului ce vor face obiectul măsurilor asiguratorii se va face având în vedere urmatoarele:
a) valoarea de inventar a bunurilor din contabilitatea debitorului;
b) valoarea titlurilor de valoare conform datelor publicate pe piata bursieră;
c) valoarea estimată direct de către organul de executare prin metoda comparativa,
d) pentru bunurile imobile, valoarea rezultată din expertizele actualizate privind valoarea de circulație a bunurilor imobile utilizate de Camera Notarilor Publici comunicate anual organelor fiscale în baza art. 771 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
Bunurile sechestrate asiguratoriu vor putea fi lăsate în custodia sau în administrarea debitorului ori, după caz, a altei persoane desemnate de organul de executare. In cazul bunurilor mobile, acestea vor putea fi ridicate si depozitate de către organul de executare.
În cazul în care se consideră necesară stabilirea custodiei sau administrării bunurilor sechestrate asiguratoriu în sarcina altei persoane, conducătorul organului de executare va aproba această măsura în baza unui referat justificativ.
Organul de executare va atribui custodelui sau administratorului-sechestru, după caz, următoarele responsabilități în ceea ce privește custodia si administrarea bunului indisponibilizat, respectiv:
a)executarea lucrărilor de reparații la imobile, în vederea prevenirii deteriorării acestora;
b) luarea măsurilor pentru menținerea în stare de funcționare a utilajelor si echipamentelor date în custodie,
c) efectuarea cheltuielilor pentru a asigura paza bunurilor primite în custodie;
d) administrarea bunurilor indisponibilizate, chiriilor, arendei si altor venituri obtinute din administrarea acestora, consemnarea veniturilor încasate la unitatile abilitate, precum si responsabilitatea de a depune recipisa la organul fiscal competent al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala;
e) îndeplinirea oricaror alte activitati cu privire la custodia si administrarea bunurilor stabilite de organul fiscal competent al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
e) îndeplinirea oricăror alte activități cu privire la custodia și administrarea bunurilor stabilite de organul fiscal competent al Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În situația stabilirii unui custode și/sau administrator-sechestru acesta primește pentru responsabilitățile îndeplinite o remunerație stabilită de organul fiscal competent ținându-se seama de activitatea depusă si avându-se in vedere următoarele aspecte:
a) caracteristicile specifice bunului dat în custodie sau în administrare;
b) condițiile pe care custodele si/sau administratorul-sechestru trebuie să le asigure pentru păstrarea, conservarea, menținerea în stare de funcționare a bunului;
c) valoarea bunului dat în custodie sau în administrare;
d) preturile de piată practicate în zonă pentru depozitarea (păstrarea) bunurilor similare;
e) dificultățile întâmpinate în îndeplinirea sarcinilor sale;
f) orice alte elemente relevante pentru evaluarea remunerației custodelui și/sau a administratorului-sechestru.
Măsurile asigurătorii dispuse vor fi ridicate de către organul de executare, în tot sau în parte, în baza deciziei motivate ori a înscrisurilor emise de instanța sau de alte organe competente prin care se dispune aceasta, comunicate tuturor celor cărora le-au fost comunicate „Decizia de dispunere a masurilor asiguratorii" sau celelalte acte de executare în legatura cu acestea. Acesta va fi propus spre avizare de șeful de serviciu de specialitate, va fi avizat de coordonatorul acestuia, după caz, și aprobat de către conducătorul organului fiscal, respectiv directorul executiv/general, după caz.
Măsurile asiguratorii respectiv poprirea asiguratorie și sechestrul asiguratoriu devin executorii după 30 zile respectiv 15 zile de la comunicare
2.2.1 Executarea silită a bunurilor mobile
Măsurile de executare silită în vederea încasării creanțelor fiscale se continuă prin sechestarea bunurilor mobile și/sau imobile aparținând debitorului.
Pentru realizarea titlul executoriu în cazul creanțelor fiscale, sunt supuse orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepțiile prevăzute de lege.
Executorul fiscal are obligația ca la începerea executării silite să verifice dacă bunurile mobile sechestrate se găsesc la locul aplicării sechestrului și dacă nu au fost substituite sau degradate.
În situația în care , în vederea valorificării acestor bunuri nu se pot recupera cheltuielile de executare se va renunța la sechestrarea bunurilor.
Prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj prin inregistrarea in Arhiva Electronică de Garanții.
De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate, debitorul putând dispune de aceste bunuri doar cu încuviințarea creditorului fiscal. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea celui în culpă și nulitate absolută a actelor de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării.
În cazurile în care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru realizarea creanței fiscale și la începerea executării silite se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor debitorului , sechestrarea lor va fi aplicată odată cu comunicarea somației.
Executarea începe printr-un proces-verbal de sechestru care va cuprinde:
denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei și a orei când s-a făcut sechestrul;
numele și prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul legitimației și al delegației;
numărul dosarului de executare, data și numărul de înregistrare a somației, precum și titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;
temeiul legal în baza căruia se face executarea silită;
sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând majorări de întârziere, menționându-se și cota acestora, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația de plată;
numele, prenumele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuiește împreună cu debitorul sau denumirea și sediul debitorului, numele, prenumele și domiciliul altor persoane majore care au fost de față la aplicarea sechestrului, precum și alte elemente de identificare a acestor persoane;
descrierea bunurilor mobile sechestrate și indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea și individualizarea acestora, menționându-se starea de uzură și eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum și dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se află, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz;
mențiunea că evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită cunoștințe de specialitate;
mențiunea făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
numele, prenumele și adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum și locul de depozitare a acestora, după caz;
eventualele obiecții făcute de persoanele de față la aplicarea sechestrului;
mențiunea că, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plătește obligațiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul și a tuturor persoanelor care au fost de față la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuză să semneze, executorul fiscal va menționa această împrejurare.
Un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub semnătură sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum și, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu mențiunea de primire a bunurilor în păstrare, iar dacă se sechestrează și bunuri gajate pentru garantarea creanțelor altor creditori, organul de executare le va trimite și acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
Dacă executorul fiscal constată că în legătură cu bunurile sechestrate s-au săvârșit fapte care pot constitui infracțiuni va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru și va sesiza de îndată organele de urmărire penală competente.
Bunurilor mobile ale debitorului vor fi sechestrate chiar dacă acestea se află la un terț.
Custode poate fi debitorul, creditorul sau a altei persoană desemnată de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate și depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii și când se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
Bunurile care au fost inscrise anterior într-un proces-verbal de sechestru se considera sechestrate in cazul apariției unei noii executări silite , obligațiile fiscale apărute ulterior vor fi consemnate in procesul-verbal adițional la procesul-verbal de sechestru.
2.2.2 Executarea silită a bunurilor imobile
Potrivit prevederilor art. 242 Cod procedură fiscală, pentru executarea titlului privind creanța fiscală, sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului .
Dacă debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei, precum și asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil, acestea nu pot fi însă urmărite decât odată cu imobilul.
Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de carte funciară efectuarea inscripției ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru, acesta urmând să comunice organelor de executare, la cererea acestora, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale și sarcini care grevează imobilul urmărit, precum și titularii acestora, care vor fi înștiințați de către organul de executare și chemați la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil și distribuirea prețului.
Dacă sunt și alți creditori ai debitorului, aceștia au obligația ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidențele de publicitate imobiliară, să comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipotecă legală.
Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.
La instituirea sechestrului și în tot cursul executării silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei și a altor venituri obținute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv.
Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică.
Dacă administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remunerație ținând seama de activitatea depusă.
Debitorul poate solicita organului de executare, după primirea procesului-verbal de sechestru, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanțelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silită imobiliară înainte de expirarea termenului de 6 luni, iar dacă debitorul persoană juridică căruia i s-a aprobat suspendarea se sustrage ulterior de la executare silită sau își provoacă insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzător prevederile referitoare la atragerea răspunderii acesteia.
2.2.3 Valorificarea bunurilor sechestrate
În cazul în care creanța fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fără efectuarea altei formalități, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepția situațiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desființarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării silite .
Organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, ținând seama atât de interesul legitim și imediat al creditorului, prin:
înțelegerea părților: vânzarea se poate face de debitorul însuși, cu acordul organului de executare, astfel încât să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanței fiscale. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut și nivelul de acoperire a creanțelor fiscale, indicând numele și adresa potențialului cumpărător, precum și termenul în care acesta din urmă va achita prețul propus. În acest caz, prețul propus de cumpărător și acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decât prețul de evaluare.
vânzare în regim de consignație a bunurilor mobile;
vânzare directă, în următoarele cazuri:
pentru bunurile perisabile sau supuse degradării;
dacă se recuperează integral creanța fiscală înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitație;
după finalizarea unei licitații, dacă bunul/bunurile sechestrate nu au fost vândute și se oferă cel puțin prețul de evaluare.
Vânzarea directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
Dacă sunt mai multe cereri, bunul va fi vândut persoanei care oferă cel mai mare preț față de prețul de evaluare.
vânzare la licitație;
alte modalități admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitații, agenții imobiliare sau societăți de brokeraj, după caz.
Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea pot fi vândute în regim de urgență.
Pentru a putea fi valorificate bunurile sechestrate acestea trebuie evaluate. Evaluarea se efectuaează de organul de executare silită prin experți evaluatori proprii sau prin experți evalauatori independenți. Aceștia sunt obligați sa își îndeplinească atribuțiile ce le revin.
Organul de execuatare va actualiza prețul de evaluare ținând cont de rata inflației.Când se considera necesar organul de executare va proceda la o nouă evaluare.
Documentul prin care se efectuaează evaluarea se anexează la procesul verbal de sechestru. Organul de executare va transmite o copie de pe acest document debitorului.
Organul de executare va proceda la o noua evaluare in situații cum sunt:
când se constată modificări ale prețurilor de circulație pe piața liberă a bunurilor
când valoarea bunurilor s-a modificat prin deteriorări sau amenajări.
Valorificarea bunurilor potrivit înțelegerii părților
Valorificarea bunurilor potrivit intelegerii părților se realizează de debitorul însuși cu acordul organului de executare astfel încat să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanței fiscale. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut și nivelul de acoperire a creanțelor fiscale, indicând numele si adresa potențialului cumpărător, precum si termenul în care acesta din urmă va achita prețul propus.
Prețul propus de cumpărător și acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decât prețul de evaluare.
Organul de executare, după analiza propunerilor prevăzute va comunica aprobarea indicând termenul si contul bugetar în care prețul bunului va fi virat de cumpărător.
Valorificarea bunurilor prin vânzare directă
Valorificarea bunurilor prin vânzare directă se poate realiza , în următoarele cazuri: pentru bunurile perisabile sau supuse degradării;
dacă se recuperează integral creanța fiscală înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitație;
după finalizarea unei licitații, dacă bunul/bunurile sechestrate nu au fost vândute și se oferă cel puțin prețul de evaluare.
Vânzarea directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
Dacă sunt mai multe cereri, bunul va fi vândut persoanei care oferă cel mai mare preț față de prețul de evaluare.
Normele metodologice prevăd pentru valorificarea bunurilor prin vânzare directă către cumpărători, organele de executare vor face anunțul privind vânzarea .
Vânzarea directa se va face chiar dacă se prezinta un singur cumpărător. La vănzarea directă organul de executare va întocmi un proces verbal care constituie titlul de proprietate și care cuprinde :
numărul dosarului de executare silită
titlul exectoriu în baza căruia se face executarea silită
numele și domiciliul sau după caz denumirea și sediul cumparătorului
codul de identificare fiscală al debitorului si al cumpărătorului
prețul de vânzare al bunului si taxa pe valoare adaugată dacă este cazul
datele de identificare a bunului
mențiunea că acest document constituie titlul de proprietate și că poate fi înscris în cartea funciară
semnătura cumpărărtorului sau al reprezentantului său legal, după caz.
Cumpărătorul va efectua plata prețului convenit în contul bugetar indicat de
organul de executare în termenul prevăzut.
Un exemplar din procesul verbal se eliberează cumpărătorului a doua zi după creditarea contului indicat de organul de executare.
Vânzarea bunurilor la licitație:
Potrivit prevederilor art. 250 C. proc. fiscală, pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puțin 10 zile înainte de data fixată pentru desfășurarea licitației.
Publicitatea vânzării se realizează prin afișarea anunțului privind vânzarea:
la sediul organului de executare;
la sediul primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate;
la sediul și domiciliul debitorului;
la locul vânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate;
pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile;
prin anunțuri , într-un cotidian local, în pagina de internet a organului fiscal;
prin alte modalități gratuite de publicitate.
Despre data, ora și locul licitației vor fi înștiințați și debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum și titularii drepturilor reale și ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.
Anunțul privind vânzarea cuprinde următoarele elemente:
denumirea organului fiscal emitent;
data la care a fost emis;
numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului fiscal emitent;
numărul dosarului de executare silită;
bunurile care se oferă spre vânzare și descrierea lor sumară;
prețul de evaluare ori prețul de pornire a licitației, în cazul vânzării la licitație, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;
indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale și a privilegiilor care grevează bunurile;
data, ora și locul vânzării;
invitația, pentru toți cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să înștiințeze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilită pentru vânzare;
invitația către toți cei interesați în cumpărarea bunurilor să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop și până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;
mențiunea că ofertanții sunt obligați să depună în cazul vânzării la licitație, până la termenul prevăzut la art. 250 alin. (7) din Cod, o taxă de participare ori o scrisoare de garanție bancară, reprezentând 10% din prețul de pornire a licitației;
data afișării publicației de vânzare.
Licitația se ține la locul unde se află bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, după caz, debitorul fiind obligat să permită ținerea licitației în spațiile pe care le deține, dacă sunt adecvate acestui scop.
Cu cel puțin o zi înainte de data licitației, ofertanții trebuie să depună următoarele documente:
oferta de cumpărare;
dovada plății taxei de participare sau a constituirii garanției sub forma scrisorii de garanție bancară;
împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant;
pentru persoanele juridice de naționalitate română, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerțului;
pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română;
pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
pentru persoanele fizice străine, copie de pe pașaport;
dovada, emisă de organele fiscale, că nu are obligații fiscale restante față de acestea.
Taxa de participare la licitație reprezintă 10% din prețul de pornire a licitației și se plătește în lei la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului.
În termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitație organul fiscal restituie taxa de participare ofertanților care nu au fost declarați adjudecatari.
Vânzarea la licitație a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie condusă de un președinte, formată din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar, care verifică și analizează documentele de participare și afișează la locul licitației, cu cel puțin o oră înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanții care au depus documentația completă de participare.
Prețul de pornire a licitației este prețul de evaluare. Dacă la prima licitație bunul nu se vinde întrucât nu s-au prezentat ofertanți sau nu s-a obținut cel puțin prețul de pornire, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ținerii celei de-a doua licitații urmând ca prețul să fie diminuat cu 25% și cu 50% pentru a treia licitație dacă nu s-a obținut prețul de pornire nici la a doua licitație ori nu s-au prezentat ofertanți. Pentru fiecare termen de licitație se va face o nouă publicitate a vânzării.
La a treia licitație creditorii urmăritori sau intervenienți nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preț mai mic de 50% din prețul de evaluare.
Licitația începe de la cel mai mare preț din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui stabilit prin evaluarea făcută, iar în caz contrar va începe de la acest din urmă preț.
Bunul va fi adjudecat de participantul care a oferit cel mai mare preț, dar nu mai puțin decât prețul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitație, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puțin prețul de pornire a licitației.
Organul fiscal va restitui taxa de participare participanților care au depus oferte de cumpărare și care nu au fost declarați adjudecatari, iar în cazul adjudecării, taxa se reține în contul prețului.
Taxa de participare nu se restituie ofertanților care nu s-au prezentat la licitație, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum și adjudecatarului care nu a plătit prețul.
După licitarea fiecărui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfășurarea și rezultatul licitației care trebuie să cuprindă :
denumirea organului fiscal emitent;
data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
obiectul actului administrativ fiscal;
motivele de fapt;
temeiul de drept;
numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
ștampila organului fiscal emitent;
posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
mențiuni privind audierea contribuabilului ;
numele și prenumele sau denumirea cumpărătorului, precum și domiciliul fiscal al acestuia;
numărul dosarului de executare silită;
indicarea bunurilor adjudecate, a prețului la care bunul a fost adjudecat și a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
toți cei care au participat la licitație și sumele oferite de fiecare participant;
dacă este cazul, menționarea situațiilor în care vânzarea nu s-a realizat.
Adjudecatarul este obligat să plătească prețul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancară, în cel mult 5 zile de la data adjudecării. În caz contrar, licitația se va relua în termen de 10 zile de la data adjudecării, adjudecatarul fiind obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitație și, în cazul în care prețul obținut la noua licitație este mai mic, diferența de preț.
Dacă nici la următoarea licitație bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia.
Dacă bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate, vor fi restituite debitorului cu menținerea măsurii de indisponibilizare, până la împlinirea termenului de prescripție. În cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricând procedura de valorificare și va putea, după caz, să ia măsura numirii, menținerii ori schimbării administratorului-sechestru ori custodelui.
În cazul vânzării la licitație a bunurilor imobile cumpărătorii pot solicita plata prețului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din prețul de adjudecare a bunului imobil și cu plata unei majorări de întârziere stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili condițiile și termenele de plată a prețului în rate. Cumpărătorul nu va putea înstrăina bunul imobil decât după plata prețului în întregime și a majorării de întârziere stabilite.
Dacă cumpărătorul căruia i s-a încuviințat plata prețului în rate nu plătește restul de preț în condițiile și la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate în temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare
Procesul-verbal de adjudecare, încheiat de organul de executare în termen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a prețului sau a avansului dacă bunul a fost vândut cu plata în rate.
Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operând la data încheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzării cu plata în rate, biroului de carte funciară pentru a înscrie interdicția de înstrăinare și grevare a bunului până la plata integrală a prețului și a majorării de întârziere stabilite pentru imobilul transmis, pe baza căruia se face înscrierea în cartea funciară.
Procesul-verbal de adjudecare trebuie să cuprindă:
numărul dosarului de executare silită;
numărul și data procesului-verbal de desfășurarae a licitației;
datele de identificare a cumpărătorului;
datele de identificare a debitorului;
pretul de adjudecare și TVA-ul, dacă este cazul;
modalitatea de plata a diferenței, dacă plata se face în rate;
datele de identifiare a bunului , nr. de carte funciara și nr. cadastral;
mențiunea că acest document constituie titlu de proprietate;
semnătura cumpărătorului sau a reprezentantului legal;
Suma cheltuielilor cu executarea silită se stabilește de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la bază documente privind cheltuielile efectuate și cad în sarcina debitorului.
2.3 Modalități de executare silită
Executarea silită prin poprire
Aspecte generale cu privire la comunicarea somației
Conform art 230 Cod procedură fiscală, deschiderea procedurii de executare silită presupune îndeplinirea în mod expres a următoarelor etape: comunicarea somației împreuna cu titlul executoriu care stă la baza începerii executării silite și neplata creanței bugetare în termen de 15 de zile de la data comunicării a somației si titlului executoriu.
În acest sens legiuitorul a stabilit că inclusiv în situația în care creanța debitorului a ajuns la scadență, iar acesta nu a plătit, înaintea de începere a executărea silită, debitorul are la dispoziție 15 de zile în care poate stinge creanța în mod voluntar. Expirarea acestui termen și neplata creanței bugetare îndepărtează orice barieră legală din calea declanșării procedurii de executare silită.
Comunicarea somației are menirea de a atrage atenția debitorului asupra faptului că dacă nu va plăti în mod voluntar creanța bugetară, în termenul comunicat , organele de executare silită împotriva sa. Somația este însoțită în mod obligatoriu de acordarea unui termen în care debitorul să plătească în mod voluntar creanța, termen care poate fi de minim 15 de zile de la comunicarea somației.
Comunicarea somației în lipsa acordării unui termen în care debitorul să plătească această creanță este superfluă, întrucât rostul somației este tocmai acele de a pune presiune pe debitor si a-l determina să plătească în mod voluntar chiar în ultimul moment.
Astfel ca art 230 din Codul de procedură fiscală stabilește obligativitatea comunicării somației si titltului executoriu înaintea începerii executării silite si respectării termenului de 15 de zile calculat de la data comunicării somației si titlului executoriu.
Executarea silită prin poprire
Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. Nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanțări primite de la instituții sau organizații internaționale pentru derularea unor programe ori, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.
În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimțământul titularului de cont, la cursul de schimb afișat de acestea pentru ziua respectivă.
Sumele ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu destinație specială sunt supuse urmăririi numai în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă. Înființarea popririi asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se efectuează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terțului poprit conform dispozițiile cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal Totodată, va fi înștiințat și debitorul despre înființarea popririi.
Poprirea nu este supusă validării.
Poprirea înființată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit, și înștiințarea despre aceasta a debitorului.
Poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit. În acest sens, terțul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât și ora primirii adresei de înființare a popririi.
După înființarea popririi, terțul poprit este obligat:
să plătească, de îndată sau după data la care creanța devine exigibilă, organului fiscal, suma reținută și cuvenită, în contul indicat de organul de executare;
să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înștiințând despre aceasta organul de executare.
În situația în care, la data comunicării adresei de înființare a popririi, terțul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, va înștiința despre acest fapt organul de executare în termen de 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi.
În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți creditori, terțul poprit îi va anunța în scris despre aceasta pe creditori și va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferință prevăzute la art 258.
Pentru stingerea creanțelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriți prin poprire asupra sumelor din conturile bancare. În acest caz, prin excepție de la art. 230 alin. (1), poprirea nu poate fi înființată înainte de împlinirea unui termen de 15 de zile de la data comunicării somației.
În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei și în valută sunt indisponibilizate în limita sumei necesare pentru realizarea obligației ce se execută silit, astfel cum aceasta rezultă din adresa de înființare a popririi. Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data și ora primirii adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, băncile nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, și nu acceptă alte plăți din conturile acestora până la achitarea integrală a obligațiilor fiscale înscrise în adresa de înființare a popririi, cu excepția:
sumelor necesare plății drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor și contribuțiilor aferente acestora, reținute la sursă, dacă, potrivit declarației pe propria răspundere a debitorului sau reprezentantului său legal, rezultă că debitorul nu deține alte disponibilități bănești;
sumelor necesare plății accizelor de către antrepozitarii autorizați. În acest caz, debitorul va prezenta unității bancare odată cu dispoziția de plată și copia certificată, conform cu originalul, a autorizației de antrepozitar;
sumelor necesare plății accizelor, în numele antrepozitarilor autorizați, de către cumpărătorii de produse energetice;
sumelor necesare plății impozitelor, taxelor și contribuțiilor de care depinde menținerea valabilității înlesnirii. În acest caz, debitorul va prezenta unității bancare odată cu dispoziția de plată și copia certificată, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat înlesnirea la plată.
Pe perioada popririi asigurătorii, băncile acceptă plăți din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevăzute mai sus, precum și pentru stingerea obligațiilor fiscale aferente bugetelor administrate de organul fiscal care a înființat poprirea
Încălcarea prevederilor condițiilor popririi atrage nulitatea oricărei plăți.
În cazul în care executarea silită este suspendată ori încetează, potrivit legii, organul de executare înștiințează de îndată, în scris, băncile ori, după caz, terțul poprit pentru sistarea, temporară, totală sau parțială a indisponibilizării conturilor și reținerilor.
În situația în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeași zi, băncile vor urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.
Art 237 Cod procedură fiscală prevede executarea silită a tertului poprit. Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.
Judecata se face de urgență și cu precădere. Pe baza hotărârii de menținere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terțului poprit, în condițiile prezentului cod.
CAPITOLUL 3 ANALIZA PROCEDURILOR DE EXECUTARE SILITĂ A PEROANELOR JURIDICE LA SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL TURDA
EXECUTAREA SILITĂ- MODALITATE DE COLECTARE A TAXELOR ȘI IMPOZITELOR
3.1 Reguli privind executarea silită
Executarea silită se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Aceștia trebuie sa dețină o legitimație de serviciu pe care trebuie să o prezinte în exercitarea activității.
Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 30 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu și vor cuprinde următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul in care cel somat urmează să plăteasca suma prevazută in titlul executoriu, precum si indicarea consecințelor nerespectării acesteia.
În vederea începerii executării silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de probă prevazute de legislație inclusiv înregistrări audiovideo, date și informații aflate în orice mediu de stocare,precum și alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.in vederea determinarii averii si a venitului debitorului.
Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal,în condițiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la: a) solicitarea informațiilor, de orice fel, din partea contribuabililor si a altor persoane; b) solicitarea de expertize; c) folosirea înscrisurilor; d) efectuarea de cercetări la fața locului, e)efectuarea de controale curente ,operative si inopinate sau controale tematice, dupa caz.
Executarea silită se poate întinde asupra tuturor veniturilor si bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai in măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare . Bunurile supuse unui regim special de circulație pot fi urmărite numai cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
În vederea recuperării creanțelor măsurile de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent , așa cum sunt prevăzute in Codul de procedură fiscală, iar executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimă.
Terțul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului invocând un drept de gaj , ipotecă sau alt privilegiu. Terțul, in cazul valorificării bunului, va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
Înaintea valorificarii, bunurile sechestrate vor fi evaluate de către organul de executare prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți cu respectarea atribuțiilor ce le revin astfel cum rezultă din Codul de procedură fiscală , din actul prin care s-a dispus expertiza, precum și actul prin care au fost numiți.
Raportul de evaluare obținut se va anexa la procesul-verbal de sechestru ,iar un exemplar va fi adus la cunoștința debitorului.
Organul de executare silită va proceda la o nouă evaluare când se constată modificări ale prețurilor de circulație pe piața liberă a bunurilor , când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorări sau prin amenajări.
Suspendarea executării silite are loc în următoarele situații:
când suspendarea a fost dispusă de instanță sau de creditor , în condițiile legii,
la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condițiile legii,
în cazul prevăzut la art 244 situație in care odată cu primirea procesului-verbal de sechestru , debitorul poate solicita organului de executare , în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanțelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silită imobiliară inainte de expirarea termenului de 6 luni , iar in situația în care debitorul persoană juridica , căruia i s-a aprobat suspendarea, se susutrage ulterior de la executare silită sau își provoacă insolvabilitatea , se vor aplica măsurile în mod corespunzător privind răspunderea solidară prevăzute de art 25.
pe o perioadă de cel mult 6 luni , în cazuri excepționale , și doar o singura dată
pentru același debitor , prin hotărâre a Guvernului,
în alte cazuri prevăzute de lege.
Executarea silită se suspendă și în cazul în care , ulterior începerii executării silite se depune o cerere de restitiure/rambursare iar cuantumul solicitate este egal sau mai mare decât creanța fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz suspendarea executării are loc la data depunerii cererii.
Pe perioada suspendării executării silite , actele de excutare silită efectuate anterior ,precum și orice alte măsuri de executare ,inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân in ființă.
Executarea silită încetează dacă:
s-au stins creanțele fiscale prevăzute in titlul executoriu, inclusi obligațiile de plată accesorii, cheltuielile de executare și orice alte sume stabilite in sarcina debitorului, potrivit legii,
a fost desființat titlul executoriu,
în alte cazuri prevăzute de lege.
Măsurile de executare silită aplicate se ridică prin decizie întocmită in cel mult 2 zile de la data când a încetat executarea silită.
În cazul în care poprile înființate de organul de excutare generează imposibilitatea debitorului de a-și continua activitatea economică, cu consecințe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune , la cererea debitorului și ținând cont de motivele invocate de acesta , fie suspendarea temporară totală , fie suspendarea temporară parțială a executării silite prin poprire. Perioada suspendării nu poate fi mai mare de 6 luni și se dispune o singură dată , pe parcursul a 2 ani calendaristici de la data comunicării către bancă sau terț poprit.
Odată cu cererea de suspendare debitorul va indica bucurile libere de orice sarcini , oferite in vederea sechestrării, sau alte garanții prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a inceput executarea silită.
Cererea debitorului de suspendare a executării silite se depune la organul de excutare în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al acestuia și trebuie sa cuprindă:
datele de identificare ale debitorului, respectiv denumire, cod fiscal, domiciliul fiscal, precum și alte date necesare
solicitarea expresă a suspendării a popririi conturilor bancare,
precizarea băncilor si tuturor conturilor bancare deschise
indicarea expresă a bunurilor mobile/imobile libere de orice sarcini, aflate in proprietatea debitorului, in vederea sechestrării acestora, precum și orice alte garanții constituite, potrivit legii, de debitor sau de terțe persoane in favoarea debitorului,după caz
motivele invocate în susținerea cererii
Cererea va fi însotită de urmatoarele documente:
copii după documentele care atestă dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile/imobile oferite de debitor drept garanție
dovada, in original, ca bunurile oferite in garanție nu sunt grevate de sarcini, emisă in condițiile legii
când este cazul, alte documnete care atestă constituirea altor garanții legate de către debitor dau terțe persoane
situația privind soldurile conturilor de disponibil și/sau de depozit în leiși in valută la data depunerii cererii
copie certificată de pe ultima balantă de verificare lunară
situația analitică a creanțelor debitorului
orice alte documente și date considerate utile pentru soluționarea cererii
declarația pe proria raspundere privind cota de participare adebitorului la capitalul social al altor societati comerciale, capitalul subscris si vărsat.
Cererea si documentele vor fi depuse la oragnul de executare care va întocmi un referat motivat si cu propunerile de suspendare a executării care vor fi comunicate atât debitorului cât si băncilor la care debitorul își are deschise conturile bancare care fac obiectul suspendării executării , proporția in care sumele indisponibilizate sunt uspuse măsurii de suspendare a popririi și termenul de valabilitate a măsurii aprobate.
De la data comunicării suspendării, băncile vor duce la îndeplinire măsura suspendării popririi, reluând procedura executării prin poprire după expirarea perioadei de susupendare.
Cu 10 zile înainte de expirarea termenului de aplicare a suspendării , organul de executare va comunica băncii reluarea procedurii de executare silită prin poprire , în situația în care creanțele fiscale nu au fost stinse în întregime prin alte modalități prevăzute de lege.
3.2 Prezentarea strucurii compartimentelor Seviciului Fiscal Municipal Turda
Istoricul institutiei
Începând cu 1 august 2013, în baza actelor normative adoptate de Guvernul României privind organizarea și funcționarea ANAF, respectiv îmbunătățirea funcționării Agenției, a fost demarat procesul de reorganizare a aparatului teritorial al ANAF. Concret au apărut Direcțiile Regionale ale Finanțelor Publice (DRFP), direcții organizate pe structura regiunilor de dezvoltare. Direcția Regională Cluj acoperă județele Cluj, Bihor, Satu-Mare, Maramureș, Sălaj și Bistrița-Năsăud. Municipiul Turda avea ca institutie financiara Administratia Finantelor Publice Turda care este inlocuita de Seviciul Fiscal Municipal Turda . Seviciul Fiscal Municipal Turda are in componenta mai multe birouri si compartimente fiecare avand atributii specifice acestea sunt urmatoarele :
Compartimentul tehnologia informației;
Compartimentul contabilitatea creanțelor bugetare;
Compartimentul servicii interne;
Compartimentul analiză de risc;
Biroul (compartimentul) registru contribuabili declarații fiscale și bilanțuri;
Compartimentul gestionare dosare fiscale și arhivă;
Compartimentul registru contribuabili;
Biroul (compartimentul) evidență plătirori, compensări și restituiri;
Biroul (compartimentul) colectare și executare silită;
Compartimentul insolvabilitate și răspundere solidară;
Compartimentul servicii pentru contribuabili;
Compartimentul evitarea dublei impuneri;
Compartimentul cazier fiscal;
Unul din aceste birouri este Biroul Colectare Venituri si Executare Silită si are urmatoarele atribuții:
aplica legislația in domeniul colectării creanțelor fiscale, respectiv Codul de procedura fiscala, cat si actele normative subsecvente acestuia;
organizeaza, verifica si desfășoara activitatea de executare silită asupra veniturilor si bunurilor urmăribile ale debitorilor persoane fizice si juridice, în vederea realizării creațelor fiscale; urmărește realizarea creanțelor fiscale în termenul de prescripție;
primește si pune în executare titluri executorii emise de alte organe competente, care privesc creanțe bugetare și confirmă primirea acestora, în termenul prevăzut de lege;
restituie titlurile executorii emise de alte organe, în situația în care acestea nu conțin elementele prevăzute de lege pentru a îndeplini condiția de titlu executoriu;
duce la indeplinire măsurile asiguratorii dispuse de instanțele judecătorești, precum și alte organe competente;
pe baza datelor deținute, analizează și stabilește măsurile de executare silită, in așa fel încât realizarea creanței să se facă cu rezultate cât mai avantajoase, ținând seama de interesul imediat al statului, cât și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit;
calculează cheltuielile de executare stabilite în sarcina debitorului;
identifică conturile, în lei și în valută, ale debitorilor, persoane fizice și juridice, deschise la unitățile specializate, precum și alte venituri ale debitorilor, în vederea aplicării procedurii de executare silită prin poprire asupra disponibilităților din conturi și prin poprire asupra veniturilor debitorilor; intocmește adrese privind conturile bancare deschise pe numele debitorilor pentru toate solicitările emise de Birourile executorilor judecătorești și autoritățile publice în vederea realizării scopului prevăzut de lege;
întocmește actele procedurale de instituire a măsurilor asiguratorii când constată existența unor elemente care pot duce la periclitarea sau îngreunarea colectării creanțelor ce au fost sau urmează sa fie stabilite;
asigură respectarea prevederilor legale în vigoare privind înființarea propririlor pe veniturile și disponibilitațile bănești, deținute sau datorate cu orice titlu debitorului de catre terțe persoane, urmărește respectarea propririlor înființate asupra terților popriți, precum și asupra societăților bancare și stabilește, după caz, măsurile legale pentru executarea acestora;
asigură, în scris, înștiințarea băncilor pentru sistarea totală sau partială a indisponibilizării conturilor și reținerilor în situația în care debitorul face plata în termenul prevăzut în somație;
întocmește actele necesare aplicării procedurii de executare silită pentru creanțele constatate de organele competente ale ANAF;
pune în executare titlurile executorii primite de la alte organe competente din cadrul MFP sau de la alte organisme, instituții publice, după caz;
asigură comunicarea, conform legii, a actelor în cadrul procedurii de colectare a creanțelor fiscale față de contribuabilii administrați, în termenul prevăzut de lege;
efectuează, atunci cand este cazul, sigilarea bunurilor mobile și imobile sechestrate, precum și ridicarea și depozitarea bunurilor mobile sechestrate;
numește custodele și administratorul sechestru, propune șefului administrației, spre avizare, indemnizația acestora și urmarește activitatea acestora;
contactează persoanele specializate pentru evaluarea bunurilor mobile și imobile indisponibilizate și organizează valorificarea bunurilor sechestrate conform normelor legale în vigoare;
procedează la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalitățile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, care se dovedește a fi cea mai eficientă;
analizează propunerile făcute debitorului și nivelul de acoperire a creanțelor fiscale în cazul valorificării bunurilor prin înțelegerea părților și își dă acordul cu privire la valorificare prin această modalitate;
asigură efectuarea publicitații vânzării, în termenul prevăzut de lege, în cazul valorificării bunurilor sechestrate prin vânzare la licitație sau prin vânzare directă;
asigură organizarea și desfășurarea licitațiilor, conform dispozițiilor legale;
asigură participarea în cadrul comisiilor de licitație și îndeplinirea atribuțiilor acestora;
solicită organelor competente înscrierea în registrele de publicitate, a sechestrelor și sechestrelor asiguratorii asupra bunurilor imobile, precum și a procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil în cazul vânzării cu plata in rate;
distribuie sumele realizate prin executare silită potrivit ordinii de preferință prevăzute de lege, în cazul în care, la executare silită participă mai mulți creditori;
primește, înregistrează, verifica cererile debitorilor persoane juridice, care solicita stingerea unor creante bugetare prin trecerea in proprietatea publica a statului a unor bunuri imobile si documentația în susținerea acestora și întocmește referatul, conform dispozițiilor legale, pe care îl supune spre aprobare șefului administrației;
transmite DGRFP cererile debitorilor persoane juridice, care solicită stingerea unor creanțe bugetare prin trecerea în proprietatea publică a statului a unor bunuri imobile și documentația în susținerea acestora în vederea întocmirii referatului de oportunitate;
întocmește procesul verbal de trecere în proprietatea publică a statului pentru bunurile imobile, ca urmare a decizilor de aprobare a cererilor debitorilor persoane juridice care au solicitat stingerea unor creanțe bugetare prin această modalitate, emise de comisia din cadrul MFP și îl supune spre aprobare șefului administrației
în cazul constatării unor cazuri de debitori insolvabili persoane juridice transmite dosarul compartimentului de insolvabilitate;
verifica periodic, conform legii, contribuabilii persoane fizice și juridice înscriși în evidența separată în cadrul termenului de prescripție;
primește, verifică, analizează și face propuneri de soluționare a cererilor debitorilor persoane juridice de suspendare a executării silite prin poprire la terți și/sau asupra disponibilităților din conturile bancare, precum și a celor privind suspendarea valorificării sechestrelor instituite pe bunuri imobile;
primește de la Serviciul (biroul, compartimentul) juridic informații referitoare la suspendarea executării silite dispusă de instanța și urmarește continuarea, daca este cazul, a executării silite la expirarea perioadei de suspendare;
gestioneaza subsistemul de executare silită din cadrul Sistemului Informatic de Administrare a Creanțelor Fiscale pentru persoane juridice și GOTICA pentru persoane fizice;
colaboreaza cu Ministerul Afacerilor Interne, Oficiul Registrului Comerțului, Ministerul Justiției și alte organe ale administrației publice, precum și cu organele bancare, în vederea realizării creanțelor fiscale prin executare silită a bunurilor și conturilor bancare;
colaborează cu organele de inspecție fiscală pentru culegerea de informații suplimentare privind veniturile debitorilor, bunurile mobile și imobile aflate in proprietatea acestora, precum și alte elemente necesare activității de executare silită a bunurilor;
centralizeaza informațiile referitoare la contribuabilii administrați privind modul de colectare a creanțelor bugetare;
transmite către conducerea DGRFP datele centralizate la nivel de administrație, referitoare la contribuabilii administrați privind modul de colectare a creanțelor bugetare și răspunde de corectitudinea informațiilor comunicate;
trimestrial, întocmeste și transmite situațiile solicitate privind publicarea pe portalul ANAF în condițiile legii, a contribuabililor care înregistrează obligații bugetare restante, la data publicării;
intocmește și înscrie in Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare avizele de garanție pentru creanțele bugetului general consolidat pentru care s-au emis titluri executorii și opereaza avizul de stingere în momentul achitării creanței de către contribuabil sau în momentul stingerii acesteia prin alte modalitați.
examinează starea fiscală a contribuabililor în condițiile în care nu s-a reușit recuperarea creanțelor fiscale restante prin derularea procedurilor de executare silită, întocmește și transmite Compartimentului procedură insolvență și lichidări documentația necesară formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței;
generează, potrivit prevederilor legale, actele administrative și fiscale care urmează a fi tipărite și transmise centralizat prin intermediul Unitații de Imprimerie Rapidă și transmite Compartimentului tehnologia informației, potrivit prevederilor legale, Lotul de documente emise;
analizează documentația privind acordarea înlesnirilor la plată, iar în colaborare cu Biroul (compartimentul) evidență plătitori, compensări și restituiri acordă, la cererea contribuabililor, înlesniri la plata obligațiilor fiscale în condițiile legii;
procedează, în colaborare cu Biroul (compartimentul) evidență plătitori, compensări și restituiri, la modificarea, menținerea înlesnirilor la plată, după caz, precum și la refacerea graficelor de eșalonare la plată și comunică contribuabililor actele administrative emise în acest sens;
audiază contribuabilul, împreuna cu Biroul (compartimentul) evidență plătitori, compensări și restituiri, înainte de emiterea deciziilor de pierdere a valabilitații înlesnirilor la plată, cu privire la motivele care au condus la nerespectarea condițiilor de menținere a valabilității înlesnirilor la plată;
analizează garanțiile constituite pe perioada derulării înlesnirilor la plată acordate potrivit legii, precum și reîntregirea/redimensionarea/înlocuirea garanțiilor constituite;
eliberează garanțiile constituite în cazul finalizării înlesnirilor la plată in condițiile legii;
începe sau reia, dupa caz, masurile de executare silită și execută garanțiile in cazul pierderii valabilității înlesnirilor la plată;
desfășoară acțiuni de asistență la recuperare, reprezentand atât recuperarea in România a unor creanțe stabilite într-un alt stat membru al UE, precum și pentru recuperarea într-un alt stat membru al UE a creanțelor stabilite în România;
procedează la recuperarea creanțelor care fac obiectivul titlului executoriu transmis de autoritatea solicitată la cererea autorității solicitate, din statul membru al UE;
întocmește situații și raportări și informeaza Compartimentul monitorizare a colectării veniturilor bugetare de la nivelul Administrației județene a finanțelor publice cu privire la stadiul cererilor de asistență la recuperare;
întocmesc cereri de informțtii, notificare și recuperare/luare de măsuri asiguratorii, în vederea solicitării de asistență reciprocă la recuperare altor state membre ale UE;
recuperează creanțe internaționale în conformitate cu prevederile legale;
urmărește în execuție încasarea veniturilor bugetului general consolidat în raport cu nivelul programat
urmareste activitatea cu privire la modul de recuperare a arieratelor înregistrate de catre contribuabili administrați;
întocmește raportările din domeniul monitorizării arieratelor bugetare solicitate de direcțiile de specialitate din ANAF și de DGRFP;
colaborează cu birourile /compartimentele din structura serviciului fiscal municipal în vederea realizării raportărilor în domeniul monitorizării arieratelor
transmite către A.J.F.P. raportările în domeniul monitorizării arieratelor centralizate la nivel de serviciu fiscal municipal și răspunde de corectitudinea informațiilor comunicate:
trimestrial întocmește și transmite situațiile pentru publicarea pe portalul ANAF în condițiile legii, a contribuabililor care înregistreaza obligații restante, la data publicării, la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondului unic de asigurări de sănătate;
Întocmește raportările cu privire la planul de încasări;
3.3 Studiu de caz privind evoluția creanțelor bugetare prin modalități de executare silită pe perioada: 2015 , 2016 , 2017.
Tabel privind evoluția creanțelor bugetare
Tabel nr. 3.1
Datele au fost extrase din raportările anuale se ale Serviciului Fiscal Municipal Turda
În urma studierii tabelului de mai sus ce cuprinde realizările creanțelor bugetare prin modalități de executare silită se obsearvă că în cei trei ani consecutivi , 2015, 2016 respectiv 2017 numărul titlurilor executorii pentru care s-a început executarea silită prin comunicarea somației în fiecare an în parte au fost în creștere cât și valoarea creanțelor bugetare rezultate din titlurile executorii pentru care s-a început executarea silită prin comunicarea somației în cei trei ani , dar încasarea acestor creanțe prin plăți efectuate de debitor după începerea executării silite , a fost în scădere. Datorită măsurilor de executare silită întreprinse de către organele de executare silită sumele realizate la bugetul general consolidate prin măsurile de executare silită au fost în permanentă creștere.
Prin intensificarea activității de executare silită sau realizat sumele necesare bugetului general consolidat, dar în aceiași măsură s-a încercat scăderea arieratelor, aceasta fiind un din cerințele UE în vederea aderării țării noastre la Uniunea Europeană.
În cei trei ani menționați în tabelul de mai sus a scăzut numărul sechestrelor pe bunuri mobile și imobile deoarece o mare parte dintre contribuabilii cu datorii au ales varianta de a beneficia de facilitățile eșalonării la plată. Valorificarile din sechestre au scazut ca valoare.
Popririle asupra disponibilităților din conturi bancare au crescut spectaculos în 2016 comparativ cu 2015 dar scad din nou în 2017 datorită facilităților eșalonării la plată a datoriilor. Somațiile pentru care nu s-au aplicat alte modalități de executare silită au fost și ele în creștere ceea ce arată o supraîncărcare a activității organelor de executare silită.
Din informațiile rezultate din tabel se poate observa o creștere a activității în domeniul fiscal respectiv pe partea de executare silită. Ca pondere, activitatea de urmărire și executare asupra creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat este în creștere ceea ce face ca urmărirea creanțelor datorate de persoanele juridice să fie îngreunată.
Pentru îmbunătățirea activității de colectare, după părerea autorului, ar trebui efectuată o reorganizare în sensul compartimentării serviciilor de urmărire și executare prin specializarea acestora pe urmărirea și executarea persoanelor juridice.
O parte din informațiile din tabel sunt ilustrate și în graficul care urmează:
3.4 Studiu de caz privind derularea operatiunilor de executare silită la o persoană juridică
Cazul practic prezintă intenția unei firme care, aflată în executare silită, apelează la procedura eșalonării la plată. În acest sens , în baza acordului de principiu , serviciul de executare silită întocmește Procesul verbal de sechestru asigurătoriu , respectiv garanția necesară aprobării eșalonării la plată.
Se constată că firma nu își respectă graficul de plăți caz în care în baza Deciziei de pierdere a valabilității a eșalonării la plată Procesul verbal de sechestru asigurătoriu devine execuțional.
În baza raportului de evaluare se stabilește organizarea primei licitații, dar înainte se transmite adresă de informare la Primărie in vederea identificării tuturor bunurilor aparținând firmei. Primăria ne comunică patrimoniul si implicit Declarația de creanță cu obligațiile restante la primărie.
Organizarea unei licitații presupune transmiterea anunțului de publicare a licitației. Acest anunț se publică într-o publicație de interes national, pe site-ul ANAF , secțiunea licitații, la sediul firmei , la sediul instituției Anaf și la sediul Primariei . Anunțul cuprinde datele instițutiei ce organizează licitația, datele de indentificare a firmei licitate, bunurile licitate si valoarea acestora, locul, data și ora licitației ,precum și taxa de participare a licitației si actele necesare participării la licitație.
După finalizarea licitației se întocmește procesul-verbal de licitație în care se specifica adjudecarea sau neadjudecarea bunurilor. În situația adjudecării se întocmește procesul verbal de adjudecare care constituie titlul de proprietate a bunurilor adjudecate.
În cazul prezentat a fost necesar organizarea 1 licitații caz în care la organizarea.
La a treia licitație s-a prezentat 3 ofertanți care au depus fiecare o ofertă pentru unul sau mai multe bunuri mobile licitate la o valoare nu mai mica decat prețul stabilit în anunțul de licitație. Un singur ofertant a oferit prețul mai mare decât cel din anunțul de licitație , pentru unul dintre bunuri a fost adjudecat la prețurile din ofertă. Ceilalți doi ofertanți au avut oferte sub prețul din anunțul de licitație.
Prețul oferit a fost achitat cu chitanța la unitatea de trezorerie si astfel s-a întocmit procesul verbal de adjudecare.
Din analiza efectuată se observă că de la valoarea inițială a bunurilor mobile în sumă de 23.050 lei bunurile au fost valorificate, la a treia licitație, la valoarea de 9520 lei. Firma a avut o creanță de 31.019 lei pentru care a solicitat eșalonare la care se adaugă majorări si penalități de nerespectarea condițiilor aferente privind acordarea de facilități fiscale pe perioada eșalonării.
Astfel se vor stinge creanțele în ordinea stingerii conform Codului de procedura fiscală, iar pentru obligațiile rămase se va continua procedura de executare silită sau se va recurge la deschiderea procedurii insolvenței conform Legea 85/2006 – Privind insolvența, reorganizarea judiciară și a falimentului .
BIBLIOGRAFIE
Cărți , cursuri articole
Dănulețiu Dan, Finanțe publice , note de cus , Universitate “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Mădălin Irinel Niguleasa , Creanțele și obligațiile fiscale , editura C. H. Beck 2009
Fl. Măgureanu , G. Măgureanu Poptean , Considerații privind executarea garanțiilor reale mobiliare , Revista de executare silită nr. 14/2008
T. Ștefănescu , Măsurile asiguratorii în noul cod de procedură fiscală , Revista Română de dreptul afacerilor nr. 1/2016
Anca Mihaela Georoceanu, „Dreptul fiscal român”, editura Pro Universitaria 2015
Legislație
Convenția din 7 august 1858 , http/legislație.just.ro/Public/DetaliiDocument/21852
Legea nr. 661/1923 publicată în M. Of.
Legea nr. 36 Legea nr.9/1972 publicată în, B.Of. nr.136 din 26 noiembrie 1972
Ordonanta a fost aprobată prin O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare
Legea nr. 147/2004 publicată în M.Of. nr 435 din 14 mai 2004
OUG 74/2013 publicată în Legea 207/2015 , M. Of. Nr.547 din 23.07.2015
Ordinul președintelui ANAF nr.1099/2016 , din M.Of. nr. 239/31.03.2016M.Of. 389 din 29 iunie 2013 Legea 207/2015 , M. Of. Nr.547 din 23.07.2015
O.G. nr. 17/2015 publicată M. Of. Nr. 540 din 20iulie 2015
O.G. nr. 30/2017 din M. Of. Nr. 708 din 31.08.2017
Parlamentul României , Legea 207/2015 privind codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare , București , M. Of. Nr. 547/23.07.2015
Parlamentul României , Legea 227/2015 privind codul fiscal cu modificările și completările ulterioare , București , M. Of. Nr. 688/10.09.2015
Anexa 1
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: CONTABILITATE ȘI INFORMTICĂ DE GESTIUNE FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT ID EXECUTAREA SILITĂ A PERSOANELOR JURIDICE COORDONATOR ȘTIINȚIFIC CONF. UNIV. DR. DAN… [307227] (ID: 307227)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.