CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE [629782]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR
CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENTA

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………..3

CAPITOLUL I

1.1 Definirea conceptului de concurență……………………………………………………….5
1.2 Continutul concurenței…………………………………………………………………………..6
1.3 Mediul concurential………………………………………………………………………………10
1.4 Elemente ale competitivitatii……. ……………………………………………………………11
1.5 Mediul de manifestare a concurentei………………………………………………………12

CAPITOLUL II

Introducere

Mediul extern al întreprinderii reprezinta ansamblul factorilor externi al acesteia, factori ce
ii influenteaza comportamentul și performantele sale, afectând -o într -un fel sau altul.
Deoarece impactul poate fi direct (acțiunile concurenței) sau indirect (s chimbări generale
în climatul ui de afaceri), analiza mediului extern trebuie facuta în două contexte diferite:
primul este contextul concurențial (mezomediul), generat de elemente aflate în imediata
vecinătate a organizației și c are este caracterizat prin posibilități sporite de influențare a
acesteia, iar cel de -al doilea este contextul general (macromediul), mai îndepartat și cu
posibilități mai mici de influența asupra întreprinderii.
Analiza mediului extern vizează studiul acelor variabile prin care med iul imediat sau la
scara larga influențează întreprinderea, furnizând informații asupra situației strategice
complementare în raport cu cele oferite de analiza internă. Indiferent daca sunt realizate in
cadrul contextului concurențial, sau privesc contextul general al macromediului, analize le
realizate la acest nivel au ca scop principal de a sesiza oportunitățile si amenintarile care
există, dar și de a descoperii factorii cheie care pot duce la succes in cadrul sectorului de
activitate, importante variabile strategice externe pe care absolut toate întreprinderile
trebuie să le cunoască și să le stăpânească pentru a putea supraviețui.
Analiza mediului concurențial este utilă în evaluarea oportunităților și amenințărilor
generate de acele el emente (indivizi, grupuri sau organizații) c e influențează in mod direct
întreprinderea sau pot fi influențate semnificativ de către ele. Aceasta presupune, pentru
inceput , definirea cadrului în care se vor desfășura analizele viitoare , deci alegerea corec tă
a câmpului de lucru. De indata ce acest cadru este ales, analiza se va axa ulterior pe studiul
forțelor concurențiale ce il afectează, deoarece rezultanța acestor forțe va determin a
performanțele sale potențiale.
O intreprindere , pentru a -și putea desfășura activitatea cât mai bine și pentru a deveni cat
mai puternica pe piață, trebuie în primul rând să cunoască foarte bine mediul în care se
află. Mediul extern reprezintă un ansamblu de forțe aflate în exteriorul unei intreprinderi,
forte care sunt capab ile să influențeze declanșarea, dezvoltarea, menținerea sau blocarea
schimburilor de mărfuri pe piețele pe care activează. Toate elementele care se afla în
contact cu firma au o însemnătate si o influenta deosebita .
Din exterior , spre exemplu, pot face presiuni atat furnizorii, clienții, intermediarii cat si
diverse organism cum ar fi concurentii. De aceea trebuie avut in vedere tot ceea ce se poate
intampla în mediul respectiv de activitate pentr u a se putea lua decizii le corecte in cadrul
intreprind erii si este de o insemnatate foarte mare ca firma sa descopere toate influentele
pozitive, dar si negative din exterior pentru a -si putea desfasura activitatea cu riscuri
minime si fara a avea grave erori.
Prezenta lucrare este structurata în doua capito le.

Primul capitol explica termenul de concurență, evidentiind din punct de vedere teoretic în
subcapitolele sale urmatoarele notiuni : obiectivele și conținutul concurenței, funcțiile
concurenței, comportamentul concurențial si mediul concurențial. De ase menea, primul
capitol descrie si o analiza a mediului concurential.
În cel de -al doilea capitol al lucrarii este realizat un stiudiu de caz privind mediul
concurential in care isi desfasoara activitatea firma S.C. Metal Band Trading S.R.L si
contine date si informatii referitoare la activitatea acesteia cat si obiectivele sale.Sunt
prezentate si tehnicile utilizate pentru imbunatatirea mediului competitiv care sunt
necesare pentru fundamentarea deciziilor din domeniul de activitate din care face parte.

Capitolul I
1.1 Definirea conceptului de concurent a

Concurenta este privită ca o rivalitate sau o întrecere într -un anumit domeniu de activitate.
Concurenta, conform dictionarului explicativ al limbi romane, este :
“o rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriași, comercianți,
monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, clientelă și pentru
obținerea unor câștiguri cât mai mari”.
Concurența sau competiția inseamna existența a două sau mai multe întreprinderi care isi
desfasoara activitatea în cadrul unei piețe pentru atragerea unui număr cât mai mare de
clienți în vederea atingerii obiectivelor propuse. Drept urmare , concurența îi determină pe
agenții economici să se orienteze către consumatori, mai exact către nevoile acestora,
încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor produse sau servicii ce se
diferentieaza de ce le ale celorlal ți competitori. Acest lucru insa presupune adoptarea unui
anumit comportament concurențial, comportament c e se manifestă în relațiile de
concurență existente într -un anumit domeniu de activitate sau într -o anume piață.
De-a lungul timpului, pentru definir ea conceptului de concurență au fost folosite
noțiuni din domeniul economic cât și din cel juridic. Astfel, potrivit unei definiții mai largi
din domeniul juridic, “prin concurență se înțelege lupta dusă, atât pe plan național, cât și
internațional, între firme capitaliste de producție, comerciale, bancare, etc, în scopul
realizării unor profituri cât mai mari, ca urmare a acaparării unor segmente tot mai largi de
piață și, în consecință, a sporirii volumului de afaceri”.
Deoarece concurența se manifestă, atât pe plan național, cât și pe plan internațional,
aceasta a fost definită și reglementată de către Organizația de Cooperare Economică și de
Dezvoltare (OECD), organism internațional ce militează pentru crearea unui climat
economic și de afaceri optim pentru statele membre, astfel: “concurența exprimă situația
de pe o piață în care firme sau vânzători se luptă în mod independent pentru a câștiga
clientela cumpărătorilor , în scopul de a atinge un obiectiv economic, de exemplu,
profituri, vân zări și/sau împărțirea pieței. În contextual acesta , concurența este deseori
echivalentă cu rivalitatea. Această rivalitate poate să se refere la prețuri, calitate, servicii
sau combinații ale acestor sau altor factori pe care clienții îi prețuiesc” .
Competiția reprezinta un mijloc eficient de a elimina profiturile excedentare
realizate de către unii agenți economici, de a aloca resursele pentru anumite utilizări
necesare societății, de a determina intreprinderile să producă bunuri de calitate la costuri
reduse și în cantitățile dorite de consumatori, de a stimula introducerea cat mai multor
inovații tehnologice. Din aceasta cauza , competiția trebuie văzută ca un proces dinamic cu
efecte benefice asupra economiei.

Așa cum spunea John Stuart Mill: “concurența reprezint ă pentru lumea industriei ceea ce
reprezintă soarele pentru lumea fizicii.”
În economia de piață concurența este liberă , asta insemnand ca fiecare agent
economic își manifestă libera inițiativă, acționând pentru a-si realize propriil e interese, iar
locul de manifestare este piața. De aceea, concurența este strict legată de cerere și de
ofertă, de procesul schimbului, de tranzacțiile existente pe piata . Ea are loc atunci când
agenții economici pot accesa liber o piață locală, regională, națională sau chia r mondială,
nefiind îngrădiți de existența unor bariere de intrare. Acestea pot privi: capitalul pe care
legea il impun e, economiile de scară, brevetele și licențele, raritatea materiilor prime și a
distribuitorilor .
În cadrul teoriei economice, o contribu ție importanta la definirea conceptului de
concurență a avut -o Adam Smith, în lucrarea sa “Avuția națiunilor ”, unde concurenței i se
recunoaște rolul de “mână invizibilă”, care realizează adaptarea cererii și ofertei , dar și
reglarea activității economice . Concluzia este: “mâna invizibilă nu este nimic mai mult
decât mecanismul automat de echilibrare a pieței concurențiale”. Datorită acestui rol,
concurența maximizează avuția națiunilor, ducand la o alocare optimă a forței de muncă și
a capitalului în toat e domeniile de activitate.
Ipostaza de cumpărător și vânzător, în care întreprinderile concurente se regasesc în cadrul
mediului, plasează competiția dintre ele în do uă planuri . In primul rand , ele iși dispută
furnizorii, prestatorii de servicii si disponibilitățile de forță de muncă, iar, in al doilea rand ,
clienții, fiecare în parte urmărind obținerea de condiții cât mai avantajoase în asigurarea
resurselor și în plasarea propriilor produse în cadrul pieței. De asemenea cu unii dintre
agenții economici firma se află în competiție doar în calitate de cumpărător, cu alții doar în
calitate de vînzători, iar cu alții se afla în ambele situații. De la modalități ce sunt mai mult
sau mai puțin “pașn ice” si care definesc un comportament conc urential dominat de
“fairplay” – nu numai permis, dar chiar si încurajat de societate – lupta de concurență
merge până la forme mai dure, care ies in anumite cazuri din cadrul legal si rezultand într-
un comportamen t anticoncurențial.

1.2 Continutul concurentei

Concurența poate lua două forme di ferite în funcție de piața -țintă pe care întreprinder ea le
vizează: concurența di rectă și concurența indirectă .
In concurenta directa , este vorba de relațiile de concurență di ntre firme care se adresează
acelorași nevoi cu produse asemanatoare, iar concurenta indirect se refera la relații de
concurență stabilite între întreprinderi care desi realizeaza produse diferite, se adresează
unor nevoi diferite sau chiar acelorași nevoi ale potentialilor consumatori .

La rândul său concurența directă se împarte în :
-concurență de marcă, atunci când intreprinderile apar pe piața cu produse identice ori
similare destinate acelorași nevoi, iar diferențierea dintre concurenți fiind realizata prin
imaginea de marcă, pe care fiecare se străduiește să o confere propriilor produse;
-concurența la nivel de industrie, atunci când producătorii ce fac parte din aceeași industrie
satisfac în tr-o măsură di ferită aceeași nevoie, competiția r ealizându -se prin diferenț a de
calitate a produselor oferite .
Concurența indirectă poate fi :
-concurență formală, când aceeași nevoie poate fi satisfăcută în diferite moduri , cu diferite
produse
-concurența generică, c e se referă la faptul că suma de bani de care un individ dispune la
un anumit moment este limitată , iar in functie de priorități trebuie ierarhizată utilizarea ei
și pentru cumpărarea de bunuri sau servicii.
Acest lucru ne impinge să apreciem că aproape nu se mai poate vorbi de relații de
nonconcurență la nivelul vreunei piețe. Relațiile dintre întreprinderile concurente,
desfășurate în condițiile respectării l egilor ce se afla în vigoare, reprezintă concurență
loială.
Totuși, deseori pot exista și situatii în care anumiti concurenți încearcă să isi creeze
avantaje concurențiale prin încălcarea legii. În acest caz avem de -a face cu relații de
concurență neloială.
Concurența perfectă este acea concurență lipsită, purificata de orice elem ent de monopol și
aceasta presupune că toate firmele producătoare sunt în măsură să isi vândă producția
obținută la prețul pieței, fără a o influența într -un fel, iar cumpărătorii isi pot obtine
bunurile la prețul pieței atât cât doresc, fără ca piata sa f ie infulentata . Prin urmare, în
cadrul concurenței perfecte piața este descrisa ca fiind suverană, iar prețul este exogen
firmelor. În opinia multor economiști, concurența perfectă poate fi considerate sinonima cu
piața liberă și ar fi aceea care ar asigur a cea mai eficienta functionare a unei economii.
Concurența perfectă ar asigura suveranitatea consumatorului, deoarece producatorul ar
urmari realizarea profitului si ar fi nevoit sa se supuna vointei acestuia.
Concurenta perfecta are urmatoarele trasaturi :
-autenticitatea participanților care este dată de numarul mare de vânzători și cumpărători
de pe piață, ce sunt mărime și putere comparabile, astfel încât nici unul nu dispune de o
poziție ce i-ar putea permite să infl uențeze piața. Prin numărul lor, dar și prin dimensiunea
ofertei sau cererii , ei nu au capacitatea de a influența nivelul prețului;

-omogenitatea produsului ce ne demonstrează că bunurile vândute pe piață sunt identice,
indiferent de firmele care le -au realizat, deci prezintă caracteristici identice sau diferențe ce
sunt neglijabile . În situația in care produsele posedă diferențieri calitative foarte
importante, atunci ia naștere un alt tip de concurență si anume concurența imperfectă;
-transparența pieței presupune că absolute toate firmele să fie informate complet asupra
elementelor pieței și schimbului si să cunoască caracteristicile bunului și prețului său . De
altfel, unicitatea prețului reprezinta o rezultantă a transparenței pieței;
-mobilitatea perf ectă a factorilor producției defineste o trăsătură care este in acelasi timp
și o condiție c e presupune că factorii de producție sunt folositi și orientați doar spre acele
domenii care asigură cea mai mare eficiență din punct de vedere economic si desigur cel
mai mare profit.
Orice piață ce îndeplinește simultan absolut toate aceste caracteristici, poate fi considerată
o piață cu concurență perfectă ori pură. Dar d acă una din aceste condiții prezentate
anterior lipsește, atunci concurența va fi imperfect ă.
Cererea si oferta de bunuri se confruntă pe piață, iar din aceasta rezultă prețul de echilibru,
adică prețul la care firmele producătoare acceptă să vândă, iar cumpărătorii sunt de acord
să procure produsul.
În condițiile concurenței pure prețurile bunu rilor și a factorilor de producție se vor fixa pe
piață și vor avea un rol important de informare și reglare a activităților intreprinderilor ,
deciziile acestora modificându -se în funcție de variațiile pe care le va avea nivelul
prețurilor pieței.
Prin urm are, firmele producătoare își sporesc sau isi diminuează producția după cum prețul
pieței pentru produsele lor crește sau se scade în raport cu costurile de fabricație ale
produselor, iar c umparatori i își modifică structura consumului în funcție de variațiile pe
care le au preturile , urmărind realizarea celor mai avantajoase consumuri. Prețul de
echilibru într -o concurență perfectă se vrea a fi un sistem de semnale prin care se transmit
informații de către intreprinderi , iar o modificare a nivelului pretului determină reacții din
partea tuturor firmelor.
Concurența imperfectă reflectă în cel mai bun mod realitatea economic si are mai multe
forme :
•oligopsonul, monopsonul;
•oligopolul, monopolul;
•concurența monopolistică;
Oligopsonul reprezinta existența unui număr mic de firme mari c e cumpără cea mai mare
parte a unei anumite mărfi, aceasta fiind oferită de mai mulți ofertanti. Numărul de

solicitanți fiind mic , puterea lor economică este suficient de mare pentru ca acțiunea
întreprinsă de fiecare firmă cumpărătoare, luată separat, să aibă un impact asupra
condițiilor generale de vanzare -cumparare de pe respectiva piata.
Monopsonul este o formă a pieței cu concurență imperfectă, în cadrul căreia o firm ă sau
întreprindere cumpără cea mai mare parte a unei anumite mărfi sau bun, marfă care este
furnizată de mai mulți producători.
Putem spune ca un monopson reprezinta forma extremă a unui oligopson. Pentru a putea fi
categorisită ca monopson, respectiva firma trebuie să nu aiba ca si concurenti pe alți
cumpărători, produsul trebuie să fie omogen și să nu poată fi substituit, cel puțin pentru o
perioadă de timp.
”Oligopolul presupune existența unui număr relativ mic de întreprinderi ce produc bunuri
similar e sau diferențiate, între ele putându -se stabili înțelegeri î n privința fixării prețurilor”
În situația în care pe piață se afla câteva întreprinderi care produc aceeași marfă întâlnim
situația de oligopol pur, în timp ce oligopolul diferențiat poate fi definit prin existența
câtorva firme c e oferă produse parțial diferențiate .
În cazul acesta , diferențierea se poate face prin calitate, prin diversificare sortimentală ori
prin serviciile oferite. Piața oligopolistă poate fi definita prin interdependența a cțiunilor
întreprinderilor existente și prin incertitudinea reacțiilor întreprinderilor ce se afla in
concurenta cu acestea .
În cazul oligopolului pur, întreprinderile se concurează, de obicei, prin preț, acesta având
un caracter rigid și formându -se prin î nțelegerea dintre producători. Acest lucru nu mai
apare si în situația oligopolului diferențiat, unde întreprinderile concurează prin anumite
performanțe oferite cumparatorilor , adică societatile comerciale se bazează e xact pe
caracteristici le produsului care duc la un avantaj competitiv.
Monopolul are ca principală caracteristică existența unui singur producător al unui singur
bun care ca are ca destinatari o infinitate de cumpărători care déjà exista pe piață .
Produsul realizat de o firma care deține monopolul nu mai are un alt produs substitut pe
acea piață; această situație este doar o ipoteza, neregasindu -se in realitate , ca și în cazul
pieței cu concurență perfectă. Întreprinderea care deține monopolul fixează prețul pe piață,
dar nu poate sa si impuna cantitățile ce vor fi cumpărate la acest preț stabilit , ele depinzând
strict de ce rerea cumpărătorilor. Această cerere este obținută prin adimarea cererilor
individuale ale tuturor consumatorilor de pe piață.
Dacă în cazul concurenței perfecte prețul este stabilit de piață, monopolistul poate sa
aleaga orice nivel al prețului, dar în acest caz cantitățile cerute din bunul respectiv de către
consumatori ar putea fi afectate, iar acest lucru se va reflecta negativ î n veniturile încasate
de catre intreprindere .

Una dintre cele mai răspândite forme ale concurenței imperfecte este concurența
monopolistică , care se presupune ca reușește să combine caracteristicile monopolului,
cum ar fi, puterea de piață, cu caracteristicile concurenței perfecte adica inexistența
supraprofiturilor.
Piața în care există concurență monopolistică se caracterizeaza prin diferențierea
produselor și existența unui număr foarte mare de vânzători de dimensiuni relativ reduse.
De asemenea, una dintre caracteristicile esentiale este intrarea și ieșirea liberă pe sau de pe
piață, precum și faptul că fiecare întreprindere prez entă pe piață se confruntă cu o curbă a
cererii descrescătoare raportata la pret . Dar un argument important în favoarea acestui tip
de concurență este diversificarea produselor și desigur intrarea și ieșirea liberă de pe
piață. Diferentierea produselor permite întreprinderilor să -și sta bilească preturi ridicate fata
de cele ale concurenților, fără insa a-și pierde în acest mod consumatorii, deoarece aceștia
la rândul lor inteleg avanta jul competitiv pe care il obtin și sunt dispuș i să plătească un preț
mai mare pentru acesta.

1.3 Mediul concurential

Concurența desfășurată pe plan economic presupune existența unei rivalități intre
competitori, rivalitate care poate conduce la înfrângerea adversarului. Într -un mediu
concurențial normal rivalitatea își va pune amprenta asupra acestui a, definind cadrul
general in care agentii economici isi desfasoara activitatea dintr -un anumit domeniu .
Astfel, poate fi semnalată existența unei concurențe puternice, ce sugerează existența unui
număr mare de competitori c are încearcă să ofere cea mai m are valoare consumatorilor,
aceștia își împart piața de referință și încearcă prin diferite mi jloace specifice
marketingului să obțină o cotă de piață cât mai importantă. Pe de altă parte, concurența
puternică presupune ca acei competitori care ocupă un lo c important în cadrul unei piețe să
dețină o gamă variată a produselor pe care le o feră segmentelor de consumatori.
Pentru definirea pieței țintă, adica a segmentului de consumatori vizat, se folosesc criterii
socio -demografice (vârstă, sex, venit, reședi nță), psihografice (stilul de viață și
personalitatea) și comportamentale(preferințele pentru un produs, obiceiu rile de cumpărare
și de consum , fidelitatea față de marcă).
Segmentele de piață se pot defini pornind de la anumite caracteristici ale produsulu i sau
serviciului cum sunt modul de ambalare al produsului sau continutul acestuia.
Deoarece tematica competiției implică cunoașterea unor elemente economice dar și de
drept comercial, în limbajul actual se foloseste termenul de “piață relevanta”.

Definită ca “locul unde se confruntă cererea și oferta unor produse sau servicii, care sunt
socotite de cumpărători ca substituibile între ele, dar nu și substituibile cu alte bunuri sau
servicii oferite”, piața relevantă reprezinta cadrul în care se manifestă co ncurența efectivă
dintre intreprinderi .
Definiția dată de către Organizația pentru Coo perare și Dezvoltare Economică ia în
considerare atât cererea cât și oferta: “Definiția pieței ia în considerare atât cererea cât și
aprovizionarea. Pe latura cererii, p rodusele trebuie să fie substituibile din punctul de
vedere al cumpărătorului. Pe latura aprovizionării, piața include numai vânzătorii care
realizează produsul relevant sau care își pot lesne modifica producția spre a oferi produse
de substituire ori cone xe”.
Astfel, noțiunea prezentată este deosebit de complexa si este caracterizată prin două
dimensiuni fundamentale: piața produsului și piața geografică .

1.4 Element e ale competitivitatii

Analiza microeconomică pune în relație factorii de influență a competitivității unei
întreprinderi cu ansamblul funcțiunilor sale, cu creșterea sa prin rentabilitatea, finanțarea,
gestiunea și echilibrul său financiar.
La nivelul mediului extern al societ atii intervine acțiunea unor factori cum sunt evoluția
piețelor, dezvoltarea concurenței sau controlul macroeconomic etc.
Factorii ce pot explica mai bine competitivitatea firmelor sunt urmatorii :
•rolul conducerii ;
•calitatea organizării întreprinderii ;
•investițiile materiale ;
•capacitatea de a obtine și de a utiliza informatii științifice și tehnologice;
•flexibilitatea;
De asemenea r ezultatele cercetărilor arata ca un rol crucial este jucat de orientarea spre
piață în implementarea unor strategii de creștere sau de diferențiere, comparativ cu
strategia costurilor scăzute. In firmele mici, legaturile dintre competitivitate si orientarea
strategica de piata sunt mult mai puternice.
Specialiștii în marketin g au acreditat de mult timp ideea că firmele ar trebui să îmbrățișeze
filozofia conceptului de marketing, în vederea căreia deciziile intreprinderii trebuie să aibă

la bază nevoile c umparatorilor . Cercetătorii în marketing indica faptul că firmele c e adoptă
filozofia de marketing și o transforma în acțiune ar trebui să înregistreze performanțe
superioare.
În ultimii douazeci de ani , globalizarea competiției și sofisticarea preferințelor
consumatorilor au dus la intensificarea concurenței și, desigur , la înăsprirea mediului de
afaceri. Acest nou mediu de afaceri a împins nu doar specialiștii, dar și anumite firme mici
dar și mijlocii din țările cu economie de piață să redescopere și desigur să adopte conceptul
de marketing .

1.5 Locul de manifestare a conc urentei

Piața relevantă este piața pe care se desfășoară concurența și este folosita pentru
identificarea produselor cat și a agenților economici ce s e află în concurența
directa.Aceasta permite stabilirea cadrului în interiorul căruia Comisia aplică prin cipiile
politicii de concurență. Principalul scop al definirii pieței este identificarea constrângerilor
concurențiale cu care se confruntă toate societatile comerciale implicate.
Definirea pieței permite, de asemenea , calcularea cotelor de piață ale înt reprinderilor ce
activeaza pe piața relevantă, care aduc informații folositoare cu privire la puterea de piață,
în vederea evaluării unei poziții dominante.
Piața relevantă este delimitată la nivelul produselor, dar și în dimensiunea sa geografică. În
general, piața relevantă a produsului cuprinde toate produsele și / sau serviciile pe care
cumparatorul le consideră intersanjabile sau substituibile, în funcție de caracteristicile
produsului, de prețurile lui cat și de utilizarea preconizată a acestuia.
Este necesar să fie avute în vedere și produsele sau serviciile care ar putea fi
comercializate cu ușurință de către alți producători, fără costuri de reorientare
semnificative , ori de către anumiti potentiali concurenti , la un cost rezonabil și într -un
interval de timp limitat. Piața geografică relevantă cuprinde teritoriul pe care firmele
respective sunt angajate în cererea si oferta de produse și servicii, pe care condițiile de
concurență sunt suficient de omogene și care poate fi distins de zonele geogra fice
învecinate, întrucât co ndițiile de concurență diferă în acele zone.