CONTABILITATE ȘI AUDIT ÎN INSTITUȚII PUBLICE [631439]

CONTABILITATE ȘI AUDIT ÎN INSTITUȚII PUBLICE

(TNR, 24, majuscule, Bold, centrat)

Gradul didactic , Rodica Blidișel Gozob Viorica

2017

Titlul disertației 2

Studiu privind orga nizarea și derularea
misiunii de audit intern în sistem asociativ

3

INTRODUCERE ………………………………………………………………….. ………………………. ….4

CAPITOLUL 1. AUDITUL PUBLIC INTERN ……….. …………………………………6
1.1. Particularit ățile de audit ului public intern ……………………………………………… 6
1.1.1. Introducere în conceptul de audit public intern …………………………. …..6
1.1.2. Definiția și caracteristicile auditului pu blic intern ……………… …………. 7
1.1.3. Obiectivele și sfera de activitate a auditului public intern ………. …….10
1.1.4. Tipurile de audit public intern…………….. ……………………………………..

1.2. Încadrarea în cadrul normativ și procedural a activității de audit public
intern ………….
1.2.1. Cadrul normativ de organizare și funcționare a auditulu i public intern în
instituțiile publice ……………………………………………………………………………….. 12
1.2.2. Cadrul normativ pentru activitatea de asigurare…… …………………….. … 15
1.2.3. Cadrul normativ pentru activitatea de consiliere…………………………….. 15
1.2.4. Cadrul procedural al activității de audit public intern ………………………. 16
CAPITOLUL 2 . METODOLOGIA GENERALA DE DERULARE A
MISIUNILOR DE REGULARITATE /CONFORMITATE ………………………..18

2.2. Etapele desfășurării misiunii de audit public intern de regularitate/conforminate în
cadrul instit uțiilor publice : „Sistemul de luare a deciziilor.. ”…………………………20

2.2.1. Pregătirea misiunii de audit public intern …….. …………………………….. 22
2.2.2. Intervenția la fața locului ……………………………….. ……….. ……………….. 41
2.2.3. Raportarea rezultatelor misiunii…………………….. …………………. ………. .54
2.2.4. Urmărirea recomandăril or………………. ……………………………………… 75

CONCLUZII ………………………………………… …………..………….. …76

BIBLIOGRAFIE ………… …………………………………………… …… …77

ANEXE …………………………………………… ………………………… …78

Titlul disertației 4

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice ale auditului
public intern la nivel național, axându -se îndeosebi asupra diverselor problematici ale auditului
intern, realizarea unor sinteze a rezultatelor studiilor fiind esențială pentru creșterea gradului de
cunoaștere și înțelegere, precum și pentru apreciere a rolului auditului intern în sectorul publ ic.
Lucrarea urmărește să identifice aspectele esențiale care influențează contemporaneitatea
auditului public intern din cadrul sectorului public, a cesta fiind considerat un ultim nivel al
sistemului de control intern al entității.
Competențele profesiona le ale auditorului intern produc adevărate beneficii pentru entitate,
având la bază standardele de audit , cele mai bune practici, politicil e, procedurile și operațiil e
realizate de entitate.
Prin activitățile pe care le desfășoară , auditul intern adaugă va loare, atât prin evaluarea
sistemului de control intern și analiza riscurilor asociate activităților auditabile, cât și prin
recomandările cuprinse în raportul de audit întocmit și transmis în scopul asigurării atingerii
obiectivelor entității .
Destinatari i rapoartelor de audit intern pot să țină sau nu cont de recomandările auditorilor, însă
ei știu că atunci când nu țin cont de ele își vor asuma unele riscuri.
Auditul intern nu poate da un certificat ca toate activitățile sunt protejate sau că există disf uncții,
auditorii interni evaluează sistemul de c ontrol intern al entității și dau o asigurare rezonabilă
managementului general al entității referitor la funcționalitatea acestuia.
De-a lungul anilor, această profesie, auditul intern , s-a redefinit mereu din dorința de a răspunde
necesitaților actuale, în continuă schimbare a le entităților.
Cu toate că a fost a xat pe probleme contabile, la începu t, obiectivele auditului intern și -au
schimbat traiectoria spre depistarea principalelor riscuri ale entităților și evaluarea controlului
intern al acestora.
În 1941, J.B. Thurston, primul președinte al Institutului Internațional al Auditorilor Interni
declara cu o previziune uimitoare că „perspectiva cea mai stră lucită a auditului intern va fi
asistența managerială ”. În 1991, Joseph J. Mossis – președintele Institutului Auditorilor Interni
din Marea Britanie, reia aceeași remarcă, dar în termeni mult mai exacți: „ Este clar, pentru cei
care lucrează în cadrul funcției de Audit Intern că acesta are un rol vital de ju cat, ajutând
conducerea să ia în mână hățurile controlului intern”.1
Primul capitol abordează aspectele teoretice cu privire la conceptul de audit public intern,
definiția și caracteristicile, precum și obiectivele și sfera de activitate a auditului publi c intern.
În capitolul al – II – lea este prezentat modul de organizare al auditului public intern din sectorul
public din România, cadrul normativ de organizare și funcționare a auditului public intern
pentru activitatea de asigurare și activitatea de con siliere.
Făcând referire la sectorul public , putem afirma faptul că acesta este prezent în viața economică
sub diferite forme . Nu există economie de piață în care sectorul public, mai mult sau mai puțin
să nu se regăsească, în mod direct sau indirect, într e factorii care in fluențează și direcționează
entitățile și activitatea acestora.
Ultima parte a lucrării, capitolul al – III – lea va aborda modul de desfășurare a unei misiuni de
audit public intern, prezentându -se atât teoretic, cât și practic toate cel e patru ma ri etape (1.
pregătirea misiunii de audit public intern; 2. intervenția la fața locului ; 3. raportarea rezultatelor
misiunii de audit public intern ; 4. urmărirea recomandărilor), fiecare etapă presupunând o serie
de activități/proceduri.

1 Jacques Renard – Theorie et practique de l’audit interne, Editions d’Organisation, Paris, France, 2002, tradusă
în România printr -un proiect finanțat de PHARE, sub coordonarea Ministerului Finanțelor Publi ce, București,
2003, pag. 1

5

Conducer ea oricărei entități presupune adoptarea de către echipa managerială a unei multitudini
de decizii, cu privire la activitatea curentă, previzională, de investiții . Pentru luarea de decizii,
decidenții au nevoie de audit intern, cu ajutorul cărora să -și fundamenteze opțiunea lor.
Pentru a atinge rea obiectivelor formulate cu privire la tematica aborda tă, studiul s -a
fundamentat pe anumite metode ale cercetării științifice, principalul sco p al lucrării de față
fiind acela de a marca plusul de valoare adus de funcția de audit public intern în sectorul
public.

Titlul disertației 6

CAPITOLUL 1. AUDITUL PUBLIC INTERN
1.1. Particularitățile de auditului public intern
1.1.1. Introducere în conceptul de audit public intern

Noțiunea de audit își are rădăcina în limba latină , provenind de la cuvântul audit – auditare,
care are semnificația „a asculta ”. Despre audit se vorbește de pe vremea asirienilor și
egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau Eduard I al Angliei, activități de audit
realizându -se în decursul timpului și în România, dar purtau altă denumire.
Termenul de audit în accepțiunea folosită în prezent s-ar putea plasa în perioada crizei
economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, moment în care întreprinderile erau
afectate de recesi unea economică și era necesar să plătească sume importante pentru auditorii
externi care efectuau certificarea conturilor tuturor întreprinderilor cotate la vremea
respectivă la bursă.
Întreprinderi le mari din america utilizau deja servicii oferite de Cab inete de Audit Extern,
organisme independente care aveau misiunea de verifica re a conturil or și bilanțurilor
contabile și de certifica re a situațiil or financiare finale.
Între timp, întreprinderile au pus bazele organiz ării propriil or Cabine te de Audit In tern, în
special cu intenția de a reduce cheltuielil e, prin preluarea efectuării lucrărilor pregătitoare din
interiorul entității.
Necesitatea și utilitatea auditorilor interni a crescut continuu și a fost unanim acceptat ă, motiv
pentru care aceștia au găsit de cuviință să se organiz eze și să-și standardiz eze activitățile
practice. Astfel, în anul 1941, s -a creat în Orlando, Florida, SUA, Institutul Auditorilor Interni
– I.I.A.2, Institut care a fos t recunoscut la nive l internațional. Ulterior a aderat Mare a Britanie,
iar în 1951 Suedia, Norvegia, Danemarca și alte state.
În prezent, acest ui institut i s-au afiliat peste 90 de instituții naționale ale auditorilor interni și
membri din peste 120 de țări, în urma obținerii calității de C.I.A. – Auditor Inter n Certificat,
acordată de I.I.A., pe baza unor examene profesionale.
Funcția de audit intern s -a înființat în Anglia și Franța la începutul anilor 1960, fiind marcată
de originile sale de control financiar – contabil. Abia după anii 1990 funcția de audit i ntern
începe să se contureze în activitatea entităților, iar evoluția ei continuă și în prezent.
Începând din 1950, I.I.A. a emis norme proprii de audit intern, diferite de cele ale auditului
extern. În timp, acestea s -au generalizat și din 1970 au devenit standarde de audit intern, care
sunt într -o permanentă mișcare datorită evoluției și modificărilor societății contemporane care
se confruntă permanen t cu noi provocări.
Funcția de audit intern s-a modificat și transform at în mod succesiv până la stabiliz area și
definir ea conceptului. Aceste abordări progresive au scos în evidență o serie de elemente care
trebuie reținute pentru conturarea cadrului în care se înscrie auditul intern.
Istoria economică delimitează mai multe etape ale auditului, diferențiate în funcție de
categoria socială care ordonă auditul, numiți ordonatori de audit, în funcție de auditori și de
obiectivele auditului.
Sfârșitul secolului al XIX -lea conturează relația dintre auditați și auditorii aleși din rândurile
profesioniștilor, contab ili sau juriști. Obiectivul lor: atestarea realității situațiilor financiare, cu
scopul de a evita erorile și frauda.
În primele patru decenii ale sec. XX, auditul este realizat de profesioniști specializați în audit
alături de contabili. În perioada anilo r 1940 – 1970 executarea auditului era realizat de

2 The Institute of Internal Auditors – I.I.A.

7

profesioniști de audit și contabilitate, iar obiectivele cunosc o formă elevată de atestare a
sincerității și regularității situațiilor financiare. În această perioadă se dezvoltă auditul pe
continentul eu ropean. În anii 1970 – 1990 obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea
controlului intern, respectarea codului conceptual contabil și a normelor de audit. În 1992
Ioseph J. Morris, președintele Institutului Auditorilor Interni din Marea Brita nie, face
următoarea remarcă: “ Este clar pentru cei care lucrează în cadrul Auditului Intern că acesta
are un rol vital de jucat, ajutând conducerea să ia în mână hățurile controlului intern”
(conferința Confederației Europene a Institutelor de Audit Intern – Aprilie 1992 – RFAI).
Persepectiva aderării României la Uniunea Europeana a impus introducerea auditului și în țara
noastră. În acest context, apariția Legii nr. 672/2002 privind Auditul Public Intern dă noi
valențe procesului de integrare, definind standar dele naționale de audit public intern
compatibile cu normele internaționale, asigurând punerea bazelor unor principii manageriale
de analiză a evoluției proceselor și instituțiilor, apropiate de practicile comunitare, punând în
prim plan economicitatea, ef iciența și eficacitatea utilizării fondurilor publice.
Auditul public intern bazat pe analiza riscurilor poate răspunde la o serie de întrebări
neacoperite de auditul public intern bazat pe control, fiind totodată și un pas important spre
îmbunătățirea per formanțelor auditului public intern și spre managementul riscului
organizației.
Prin noua metodologie auditul public intern anticipează schimbările și examinează
modalitățile prin care managementul gestionează riscurile. Astfel auditul public intern
contri buie la stabilirea unei baze solide pentru îmbunătățirea eficienței procesului de
conducere a instituției, printr -un management competent și etic, o conducere diligentă și un
auditor public independent. În acest fel activitatea de audit adaugă valoare inst ituției publice
în care funcționează.
Raporturile noi stabilite între auditul public intern, care este o funcție a conducerii și sistemul
de control intern, care este un proces prin care conducerea instituției controlează cum sunt
îndeplinite obiectivele s tabilite, reprezintă un alt punct de referință menit să îmbunătățească
posibilitățile de analiză și evaluare a proceselor economico – sociale și să prezinte
recomandări pertinente conducerii în vederea perfecționării lor.
Cunoașterea și aplicarea acestui c adru de referință oferă organizațiilor și organismelor de
reglementare o asigurare privind nivelul de profesionalism al auditorilor interni.

1.1.2. Definiția și caracteristicile auditului public intern

După prezentarea modului în care funcția de audit intern s -a plasat în diferite perioade de -a
lungul timpului, putem trece la definirea auditului intern, care a avut o evoluție continuă în
viața entității.
În anul 1999, Institutului Internațional de Audit Intern (The Institut of Internal Auditors:
I.I.A. ), din Statele Unite ale Americii a actualizat definiția auditului intern, în urma unui
studiu efectuat, care a implicat 800 studenți, coordonat de auditorii în coordonarea
universităților australiene, astfel:3
“Auditul intern este o activitate independent ă și obiectivă, care dă unei organizații o asigurare
în ceea ce privește gradul de control deținut asupra operațiunilor, o îndrumă pentru a -i
îmbunătăți operațiunile, și contribuie la adăugarea unui plus de valoare. ”

3 M.Ghi ță și colaboratorii – Guvernața corporativă și Auditul intern, Editura “TEHNICA – INFO”, Chișinău,
2009, pag. 220

Titlul disertației 8

În conform itate cu noului Cadru Interna țional de Practici Profesionale ( IPPF – Internațional
Professional Practices Framework) adoptat în anul 2007 de către I.I.A. , auditul intern este
definit ca: „o activitate independentă de asigurare obiectivă și de consiliere, destinată să
adauge valoare și să antreneze îmbunatățirea activităților organizației. Ajută organizația în
îndeplinirea obiectivelor sale printr -o abordare sistematică și disciplinată în cadrul evaluării și
îmbunatățirii eficacității proceselor de management al riscurilor, control și g uvernare”4.
Auditul intern sprijină organizația pentru ating erea obiectivel or, evaluând, printr -o abordare
sistematică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control și de conducere
a întreprinderii, și făcând propuneri pentru a le co nsolida rea eficace a acestora .
Există autori5 care consideră că folosirea cuvântului „activitate”, pentru a defini rea auditul ui
intern, în locul noțiunii de „funcție” îl situează pe responsabilul s ău pe o poziție inferioară ,
având în vedere că o activitate este mai elementară decât o funcție.
În lexicul „Cuvintele auditului”6 există următoarea definiție a auditului, și anume: „Auditul
intern este în cadrul unei organizații o funcție – exercitată într -o manieră independentă și cu
mandat – de evaluare a contr olului intern. Acest demers specific concurează cu bunul control
asupra riscurilor de către responsabili. ”
În Legea nr. 672/2002 auditul public intern este definit astfel:7 „Audit public intern –
activitate funcțional independentă și obiectivă, de asigurar e și consiliere concepută să adauge
valoare și să îmbunătățească activitățile entității publice; ajută entitatea publică să își
îndeplinească obiectivele, printr -o abordare sistematică și metodică, evaluează și
îmbunătățește eficiența și eficacitatea manag ementului riscului, controlului și proceselor de
guvernanță”.
În organizarea funcției de audit intern în cadrul entităților se impune să se ia în considerare
caracteristici le următoarel e:
– universalitatea;
– independența;
– periodicitatea.
a) Universalitatea fu ncției de audit intern este abordată din prisma ariei de aplicabilitate, a
scopul ui, rolul ui și profesionismul ui personalului implicat în realizarea acestei a.
În toate organizațiile, indiferent de domeniul de activitate al acestora , există și este funcțion al
auditul intern . Acesta a fost preluat din practica întreprinderilor internaționale, ulterior fiind
preluat de cele naționale și abia după aceea asimilat administrație i.
Dacă auditul financiar are ca obiect activitățile din domeniul financiar și contabil , auditul
intern cuprinde o arie mai extinsă, atingând toate activitățile desfășurate în cadrul entității, în
acest fel se explică universalitatea funcției de audit intern . Activitatea financiar – contabil ă
reprezintă , ca și procent, 20-25 % din totalul activitățil or care fac obiectul auditului intern.
Așadar, se poate face afirma ția că acolo unde există control intern există și audit intern,
întrucât „materia primă” a auditului intern are scopul de a ameliora controlul intern, iar
controlul intern este un iversal, în condițiile acestea se poate face afirma ția că și auditul intern
este universal.
În timp f uncția de audit intern a devenit o funcție de asistență managerială prin care auditorii
interni sprijină managerii, de la orice nivel, să stăpâneasca mai b ine celelalte funcții și toate
activitățile. Având în vedere că peste tot există manageri și asistența s -a extins la toate
domeniile și se referă la toate activitățile, standardele de audit intern fac preciza rea că în

4 Standardele Internaționale pentru practica profesională a a uditului intern. IIA. 2007, pag. 1
5 Jacques Renard – Theorie et practique de l’audit interne, Editions d’Organisation, Paris, France, 2002, tradusă
în România printr -un proiect finanțat de PHARE, sub coordonarea Ministerului Finanțelor Publice, București ,
2003, pag. 63
6 Le Mots d’audit – IFACI_IAS, Editions Liaisons, Paris, 2000
7 Legea 672/2002, Capitolul I, art. 2

9

cadrul unui serviciu de audit intern este necesar să existe posibilitatea de a fi auditate toate
activitățile organizați ei respective , motiv pentru care trebuie să existe profesioniști din toate
culturile și toate specializările.
b) Independența auditorului intern se referă la faptul ca audito rul intern nu trebuie să aibă o
gândire încorsetată, nu trebuie să aibă idei preconcepute, cu m ar fi : „totul merge foarte bine
sau totul merge foarte prost”.
Auditorul intern nu poate fi controlor, pentru c ă atunci când va audita se va comporta ca un
contr olor financiar de gestiune, își va controla propria activitate, și nici inspector pentru ca în
acest caz se va comporta ca un inspector fiscal. Auditorul intern nu poate fi nici altceva,
respectiv: nu poate fi manager sau o persoană care realizează procesu l de achiziții.
Auditul intern este o activitate independent, de asigurare a îndeplinirii obiectivelor și de
consultant, concepută în scopul de a adăuga valoare și de a îmbunătăți activitățile unei
organizații.
Astfel, funcția de audit intern, cu ocazia e valuării controlului intern, stabilește:
– dacă există control intern și funcționează;
– dacă controlul intern a depistat toate riscurile;
– dacă pentru toate riscurile identificate a găsit procedurile cele mai adecvate;
– dacă lipsesc controalele în anumite activ ități;
– dacă există controale redondante;
– apoi, transformă în recomandări toate aceste constatări și concluzii asupra controlului
intern prin raportul de audit pe care îl va înainta managerului.
Auditul intern ajută o organizație să își îndeplinească obiect ivele sale, prin aducerea unei
abordări sistematice, disciplinate în evaluarea și îmbunatățirea eficacității managementului
riscului, controlului intern și procesului de conducere. De asemenea, auditul intern oferă
departamentelor din organizație, Consiliu lui director, Consiliului de administrație o opinie
independent și obiectivă asupra managementului riscului, controlului și guvernării, măsurând
și evaluând eficacitatea acestora în atingerea obiectivelor stabilite ale organizației.
Din practică, rezultă ca auditul intern are trei principale preocupări8:
– raportează managementului la cel mai înalt nivel, pentru care acesta este cel care poate
lua decizii, respective șefului executivului sau Consiliului de administrație;
– evaluează și supervizează sistemul de control intern și managementul riscurilor;
– oferă consiliere pentru îmbunătățirea managementului, pe baza analizei riscurilor
asociate activităților auditabile.
Auditul intern, prin practica sa, intră în cultura organizației iar atunci când managerul
apele ază la auditori acesta devine o funcție responsabilă, caracterizată prin independent.
Auditul intern este o funcție și auditorul intern este o persoană care are obligații și acestea nu
sunt minore și privesc entitatea în ansamblu.
c) Periodicitatea auditu lui intern este o funcție permanentă în cadrul entității, dar este
și o funcție periodică pentru cei auditați. Frecvența auditurilor va fi determinată de activitatea
de evaluare a riscurilor. Astfel, auditorii interni pot audita o entitate și apoi să revin ă după o
perioadă de 2 -3 ani, în funcție de riscurile care apar.
În acest sens, trebuie să dispunem de un sistem de măsurare a riscurilor.
Acesta este planul de audit, care se realizează pe perioade strategice, de regulă 5 ani, stucturat
anual și cuprinde toate activitățile. Diferența este ca unele activități vor fi auditate odată, iar
unele de mai multe ori, în funcție de evaluarea riscurilor. Pe baza planului de audit se
stabilește și numărul de auditori și în funcție de aceștia se aleg riscurile care vor fi tratate și
cele la care se va renunța pentru moment.

8 M.Ghi ță și colaboratorii – Guvernața corporativă și Auditul intern, Editura “TEHNICA – INFO”, Chișinău,
2009, pag. 215

Titlul disertației 10

Periodicitatea auditului intern, nu înseamnă jumătate de normă, ci trebuie avut în vederea
faptul că auditorul intern poate reveni oricând acolo, dacă, consideră că va fi nevoie.
Auditul intern ajută entitățile să -și atingă obiectivele, ceea ce se realizează printr -o organizare
metodică și sistematică a procesului de audit, îndreptată spre îmbunatățirea controlului și
proceselor de conducere, la diferite perioade de timp.
Auditul intern trebuie să urm ărească obiectivele generale, dar și alte elemente ca:
– existent unor disensiuni între diferite nivele ale organizației;
– posibilitatea de perfecționare și eficientizare a sistemelor auditate;
– existența anumitor activități care descurajează oamenii să lucrez e mai bine.
Activitatea de audit este o activitate programată care se realizează în conformitate cu
standardele pentru a conduce la rezultate și se derulează pe baza unui program, unde toate
ideile auditorului vor fi cumulate într -un raport constructive, c are va reprezenta un beneficiu
pentru organizație.
Procesul de audit intern trebuie să se efectueze sistematic, pas cu pas, și să aibă în vederea
toate aspectele, nu numai lucrurile agreabile. El trebuie organizat și planificat astfel încât să
conducă la î mbunătățirea controlului intern și a proceselor de conducere. Auditul este acolo
pentru a ajuta managementul de linie să își îmbunătățească managementul funcțional și
activitatea de analiză a riscurilor.
Descoperirile și recomandările auditului intern sunt utile liniei de management din zonele
auditate, în special cu privire la îmbunatățirile potențiale în procesul de management al
riscului, și pe care auditorul le va evalua din nou cu ocazia revenirii sale, ceea ce va asigura și
garanta un plus de valoare organizației.
Auditorii nu auditează persoane, ci sisteme, entități, programe, activități. În acest rapoartele
de audit nu conțin nume și fapte. Aceasta nu înseamnă că auditul intern nu are implicații
asupra persoanelor. Dacă descoperă fraude atunci respon sabilii activităților respective vor
avea problem, pentru care vor trebui să răspundă, dacă s -au încălcat legile și regulamentele
interne.
În concluzie, auditul intern este o funcție periodică care se realizează conform unui plan și pe
baza unor programe de activitate, comunicate și aprobate anticipat.
Auditul intern va deveni un instrument care va aduce transparență și va reprezenta un mare
pas înainte, iar prin aceasta va contribui la îmbunătățirea culturii organizaționale și naționale.

1.1.3. Obiective le și sfera de activitate a auditului public intern

Obiectivele specifice ale auditului intern pentru entitățile economice din sectorul public au la
bază un cadru comun elaborat de Ministerul Finanțelor Publice și Camera Auditorilor
Financiari din România .
Obiectivele auditului intern pentru sectorul public, sunt stabilite prin H.G. 1086/2013 pentru
aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern pentru
modificarea și completarea Legii nr. 672/2002.
Obiectivele activități i de audit public intern vizează evaluarea și îmbunatățirea proceselor de
management al riscului, de control și de guvernanță, precum și nivelurile de calitate atinse în
îndeplinirea responsabilităților, cu scopul de:9
a) a oferi o asigurare rezonabilă c ă acestea funcționează cum s -a prevăzut și că permit
realizarea obiectivelor și scopurilor propuse;
b) a formula recomandări pentru îmbunătățirea funcționării activităților entității
publice în ceea ce privește eficiența și eficacitatea.

9 H.G. 1086/2013, Capitolul 2, 2.4.3.

11

Auditul intern ev aluează existența proceselor adecvate, suficiente și eficace în domeniul
managementului riscurilor, sprijinind conducătorul entității publice în identificarea și
evaluarea riscurilor și contribuie la îmbunătățirea sistemului de control intern/managerial.
Auditul intern ajută organizația să mențină un sistem de control intern/managerial
corespunzător, evaluând eficiența și eficacitatea și asigurând îmbunatățirea acestuia.
Evaluarea eficienței și eficacității sistemului de control intern/managerial se realize ază pe
baza rezultatelor evaluării riscurilor și vizează cel puțin operațiile cu privire la:
a) fiabilitatea și integritatea informațiilor financiare și operaționale;
b) eficacitatea și eficiența proceselor/activităților/operațiilor;
c) protejarea patrimon iului;
d) respectarea legilor, reglementărilor și procedurilor.
Auditorii interni trebuie să examineze, pe timpul derulării misiunilor de audit public intern,
procedurile formalizate în acord cu obiectivele misiunii în vederea identificării tuturor
deficie nțelor acestora.
Auditorii interni trebuie să analizeze operațiile și activitățile și să determine măsura în care
rezultatele corespund obiectivelor stabilite și dacă operațiile/activitățile sunt aplicate sau
realizate în condiții de conformitate și perfor manță.
Privind procesul de guvernanță, auditul intern trebuie să evalueze și să facă recomandări
adecvate pentru îmbunătățirea acestuia, contribuind la îndeplinirea următoarelor obiective:
a) promovarea unei conduite etice și a valorilor corespunzătoare în cadrul entității
publice;
b) asigurarea unui management eficace al performanței în cadrul entității publice și
asumarea răspunderii;
c) coordonarea activităților și comunicarea informațiilor privind riscul și controlul în
cadrul entității publice.
Auditul intern trebuie să evalueze proiectarea, implementarea și eficacitatea obiectivelor,
programelor și activităților, precum și dacă tehnologia informației sprijină strategiile și
obiectivele organizației.
Sfera auditului public intern cuprinde toate act ivitățile desfășurate în cadrul entităților publice
pentru îndeplinirea obiectivelor acestora10:
– activitățile financiare sau cu implicații financiare desfășurate de entitatea
publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către
beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistență externă;
– constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea și stabilirea titlurilor de
creanță, precum și a facilitaților acordate la încasarea acestora;
– administrarea patrim oniului public, precum și vânzarea, gajarea,
concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public și privat al statului ori al
unităților administrativ – teritoriale;
– sistemele de management financiar și control, inclusiv contabilitatea și sistemele
informatice aferente.

1.1.4. Tipurile de audit public intern

Structura cadru a derulării misiunilor de audit public intern cuprinde:11
a) misiunile de asigurare – se realizează în conformitate cu tipurile de audit intern
reglementate de lege și pot fi:
– misiuni de audit de regularitate/conformitate;
– misiuni de audit al performanței;

10 Legea 672/2002, Capitolul II, art. 3, (2)
11 H.G. 1086/2013 Capitolul 3, 3.1

Titlul disertației 12

– misiuni de audit de sistem.
Misiunile de audit de regularitate/conformitate – prin planificarea și realizarea
misiunilor de audit de regularitate/conformitate se urmărește examina rea acțiunilor asupra
efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul
respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale și metodologice care le sunt
aplicate.
Misiunile de audit de regularitate/conformita te au ca obiectiv principal asigurarea
regularității/conformității procedurilor și a operațiunilor cu cadrul normativ de reglementare.
Planificarea și realizarea acestor misiuni au în vedere, în principal, compararea realității cu
sistemul de referință sta bilit.
Misiunile de audit al performanței – examinează dacă în procesul de implementare a
obiectivelor și atribuțiilor entității publice sunt stabilite criterii corecte pentru evaluarea
rezultatelor și apreciază dacă rezultatele obținute sunt în conformita te cu obiectivele stabilite.
Obiectivul principal al auditului performanței este de a evalua modul în care entitatea publică
utilizează fondurile publice, respectă principiile de economicitate, eficiență și eficacitate și
oferă managementului un punct de v edere independent în legătură cu atingerea rezultatelor
dorite, precum și recomandări privind căile și mijloacele de a -și spori performanța.
Auditul performanței examinează sistemul de control intern/managerial al entității publice în
scopul identificării slăbiciunilor ce determină nerealizarea țintelor de performanță.
Examinarea presupune evaluarea componentelor sistemului de control intern/managerial care
asigură economicitatea, eficiența și eficacitatea activităților, analiza cauzelor și formularea de
recomandări pentru remedierea slăbiciunilor constatate. Criteriul principal în activitatea de
selectare a temelor de audit îl reprezintă perspectiva îmbunatățirii în ansamblu a
performanțelor programelor/activităților.
Misiunile de audit de sistem – reprezin tă o evaluare în profunzime a sistemelor de
conducere și control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace
și eficient, pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea
acestora.
Auditul de sistem trebuie să furnizeze o asigurare privind funcționarea entității publice în
ansamblul său. Această asigurare se obține prin analiza subsistemelor componente ale
entității, în cadrul unor misiuni specifice.
Misiunea de audit de sistem trebuie să abord eze atât elemente specifice regularității
activităților cu cadrul normativ care le reglementează, cu standardele sau cu bunele practici în
domeniile auditate, cât și elemente ale performanței.
Auditul de sistem ia în considerare entitatea publică că pe un sistem, respectiv un ansamblu
compus din mai multe subsisteme care contribuie la îndeplinirea obiectivelor acesteia.
Abordarea pe ansamblu sau pe componente trebuie realizată în funcție de mărimea, volumul
și diversitatea domeniilor în care activează entit atea publică.
Auditul de sistem presupune analiza aprofundată pe componentele entității publice a
intrărilor, proceselor și rezultatelor și urmărește obținerea de răspunsuri cu privire la modul în
acre a fost conceput și pus în aplicare sistemul/subsistemu l.
b) Misiunile de consiliere – au rolul de a adăuga valoare și a îmbunătăți procesele
guvernantei în entitățile publice, fără ca auditorii interni să își asume responsabilități
manageriale. Activitățile de consiliere desfășurate de către auditorii interni di n cadrul
compartimentelor de audit public intern cuprind următoarele tipuri de misiuni:
– consultanța propriu zisă sau consilierea, care are ca scop identificarea obstacolelor
care împiedică desfășurarea normală a proceselor, stabilirea cauzelor, determinare a
consecințelor, prezentând totodată soluții pentru eliminarea acestora;

13

– facilitatea înțelegerii, care este destinată obținerii de informații suplimentare pentru
cunoașterea în profunzime a funcționării unui sistem, standard sau prevedere normativă,
necesa re personalului care are ca responsabilitate implementarea acestora;
– formarea și perfecționarea profesională, care sunt destinate furnizării cunoștințelor
teoretice și practice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor și controlul
intern , prin organizarea de cursuri și seminare.
Activitatea de consiliere se organizează și se desfășoară sub formă de:
– misiuni de consiliere formalizate, cuprinse în planul de audit anual și efectuate prin
respectarea schemei generale privind derularea misiunilor de consiliere;
– misiuni de consiliere cu caracter informal, realizate prin participarea în cadrul
diferitelor co mitete permanente sau pe proiecte cu durată determinată, la reuniuni, misiuni,
schimburi curente de informații;
– misiuni de consiliere pentru situații excepționale, ce presupun participarea în cadrul
unor echipe constituite în vederea reluării activităților ca urmare a unei situații de forță majoră
sau a altor evenimente excepționale.
c) Misiunea de evaluare a activității de audit public intern – reprezintă o
apreciere, pe baze analitice, a funcției de audit intern organizate și desfășurate în cadrul
entității publice, prin care se oferă o asigurare cu privire la atingerea obiectivelor, în
conformitate cu Standardele Internaționale de audit intern. Evaluarea activității de audit
public intern presupune realizarea de verificări periodice, cel puțin o dată la 5 an i, în
condiții de independență, în scopul examinării cu obiectivitate a activității de audit intern
desfășurate în cadrul entităților publice, din punctul de vedere al conformității și
performanței.
Structurile implicate în evaluarea activității de audit p ublic intern sunt următoarele:
– UCAAPI realizează evaluarea activității de audit intern desfășurare la nivelul
entităților publice la care se exercită funcția de ordonator principal de credite, inclusiv la cele
care realizează auditul intern prin sistemul d e cooperare;
– compartimentele de audit intern organizate la nivelul entităților publice ierarhic
superioare realizează evaluarea activității de audit intern desfășurare la nivelul entităților
publice aflate în subordinea/în coordonarea/sub autoritatea acest ora.
În cadrul fiecărui obiectiv la misiunii de evaluare, auditorii interni au în vedere atât elemente
care privesc conformitatea, cât și elemente care privesc performanța activităților evaluate.
1.2. Încadrarea în cadrul normativ și procedural a
activităț ii de audit public intern

1.2.1. Cadrul normativ de organizare și funcționare a auditului public intern în
instituțiile publice

Auditul public intern este reglementat în România de următorul cadru legislativ12:
– Hotărârea nr. 554/2014 pentru aprobarea Nor melor privind înființarea comitetelor de
audit public intern;
– Hotărârea nr.1086 din 11 decembrie 2013 pentru aprobarea Normelor generale privind
exercitarea activității de audit public intern publicată în Monitorul Oficial nr. 17 din 10
ianuarie 2014;
– Hotă râre nr. 1259 din 12 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor privind
coordonarea și desfășurarea proceselor de atestare naționala și de pregătire profesională

12 www.mfinante.ro/ucaapi

Titlul disertației 14

continuă a auditorilor interni din sectorul public și a persoanelor fizice publicată în Monitoru l
Oficial nr. 2 din 3 ianuarie 2013;
– Hotărâre nr. 1183 din 4 decembrie 2012 pentru aprobarea Normelor privind Sistemul
de cooperare pentru asigurarea funcției de audit public intern, publicată în Monitorul Oficial
nr. 839 din 13 decembrie 2012;
– Legea 672/2 002 privind Auditul public intern, republicată 2011, publicată în
Monitorul Oficial nr. 856 din 05 decembrie 2011;
– Legea 191 din 27 octombrie 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.
672/2002 privind Auditul public intern, publicată în Monitorul Of icial nr. 780 din 03
noiembrie 2011;
– Legea 672/2002 privind auditul public intern, publicată în Monitorul Oficial nr. 953
din 24 decembrie 2002;
– Ordonanța Guvernului României nr. 37/2004 pentru modificarea și completarea
reglementărilor privind auditul int ern, publicată în Monitorul Oficial nr. 91 din 31 ianuarie
2004;
– OMFP nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea auditului
public intern, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 130 și nr. 130bis/2003;
– OMFP nr. 423 din 15.03.2 004 privind modificarea și completarea Normelor generale
privind exercitarea activității de audit public intern, aprobate prin OMFP nr. 38/2003, publicat
în Monitorul Oficial nr. 245 din 19 martie 2004;
– OMFP nr. 1702 din 14.11.2005 pentru aprobarea Normelo r privind organizarea și
exercitarea activității de consiliere desfășurate de către auditorii interni din cadrul entităților
public, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 154 din 17 februarie 2006;
– OMFP nr. 252/2004 pentru aprobarea Codului privind conduită etică a auditorului
intern;
– OMFP nr. 768/2003 pentru aprobarea delegării unor atribuții din competent Unității
Centrale pentru Armonizarea Auditului Public Intern în competent compartimentelor de audit
public intern ale Direcțiilor Generale ale F inanțelor Publice județene și a municipiului
București;
– OMFP nr. 769/2003 pentru aprobarea procedurii de avizare a numirii/destituirii șefilor
compartimentelor de audit public intern din entitățile publice;
– HG nr. 235/2003 pentru aprobarea Normelor pribind modul de nominalizare a
membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern;

În România, în sectorul public, auditul intern, din punct de vederea structural, este organizat
astfel13:
a) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) s -a înființat
în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în subordinea directă a ministrului și este structurată
pe servicii de specialitate. UCAAPI este condusă de un director general numit de ministrul
finanțelor publice, cu avizul CĂPI.
Directorul general este funcționar public și trebuie să aibă o înaltă calificare profesională în
domeniul financiar – contabil și/sau al auditului, o competent profesională corespunzătoare și
să îndeplinească cerințele Codului privind conduită etică a auditorului intern ( a rt.7. al (3) din
Legea 672/2002).
UCAAPI are atribuții de coordonare, evaluare și sinteză în domeniul activității de audit public
intern la nivel național, efectuează misiunii de audit public intern de interes național cu
implicații multisectoriale și misi unii de audit public intern la entitățile centrale care derulează

13 Ghiță M., Hlaciuc E., Boghean G., Ghiță R., Guvernanța corporativă și auditul intern , Editura Tipo Moldova,
Iași, 2010, pg. 299.

15

anual bugete mai mici de 5 milioane lei și nu au organizat compartiment de audit public
intern.
b) Comitetele de audit public intern (CĂPI)14 – sunt organisme cu caracter consultativ,
constituit e în cadrul instituțiilor publice central care derulează anual bugete mai mari de 2
miliarde lei. Comitetele de audit public intern sunt formate din 5 sau 7 membri, dintre care
auditorii interni cu experiența de minimum 5 ani, 2 – 3 persoane, specialist cu vechime de
minimum 5 ani în Domeniul specific de activitate al instituției publice sau în domeniile
suport: financiar – contabilitatea, resurse umane, juridic, sisteme informatice, 2 – 3 persoane,
și șeful compartimentului de audit public intern din cadru l instituției publice. Comitetele de
audit public intern sunt conduse de un președinte și au ca scop să faciliteze relația dintre
compartimentele de audit public intern și Conducerea instituției publice, pentru îmbunătățirea
activității de audit public int ern. Comitetele de audit public intern se pot înființa și la
instituțiile publice cu bugete mai mici de 2 miliarde lei, derulate în cursul unui exercițiu
financiar, prin decizia conducătorului entității publice.
c) Compartimentele de audit public intern – reprezintă structurile funcționare de bază în
domeniul auditului public intern, sunt organizate în subordinea directă a conducătorului
entității publice și exercită efectiv funcția de audit public intern.
Noțiunea de “compartiment” utilizată în Legea 672/2002 privind Auditul public intern,
republicată, cu modificările ulterioare, este în sens generic. Structura funcțională de bază în
domeniul auditului public intern se stabilește după parcurgerea următoarelor etape:15
– identificarea tuturor activităților desfășu rate atât în cadrul entității publice, cât și în
cadrul entităților aflate în subordine/în coordonare/sub autoritate, în care aceasta exercită în
mod direct misiunii de audit public intern;
– identificarea riscurilor asociate activităților;
– identificarea for melor de control intern atașate fiecărei activități;
– stabilirea riscurilor reziduale ca urmare a exercitării formelor de control;
– stabilirea fondului de timp necesar efectuării misiunilor de audit public intern, prin
luarea în considerare a următorilor fac tori: bugetul alocat entității, numărul entităților aflate în
subordine/în coordonare/sub autoritate, numărul angajaților, specificul entității publice,
complexitatea și importanță socială a activităților, respectarea periodicității în auditare,
activități le cu riscuri m ari/medii.
După determinarea volumului activității de audit public intern și a numărului de posturi
necesare, se stabilește, prin conexare cu cadrul legal care reglementează organizarea
instituțiilor publice, tipul concret al structurii de o rganizare, respectiv direcție generală,
direcție, compartiment , serviciu sau birou.
În mod obligatoriu , la nivelul fiecărei entități publice, se organizează c ompart imentul de audit
public intern , prin decizia persoanelor responsabile, în conformitate cu pr evederile art. 11 din
Legea 672/2002. E xistă următoarele e xcepți i:16
a) entitățile publice centrale la nivelul cărora se exercită funcția de ordonator
principal de credite și se gestionează anual un buget de până la 5 milioane lei și care nu
au constituit comp artiment de audit public intern. La aceste entități publice activitatea de
audit intern este realizată de Ministerul Finanțelor Publice, prin UCAAPI, pe bază de
protocol. Misiunile de audit public intern planificate la aceste entități publice, aprobate în
prealabil de conducătorii acestora, sunt incluse în planurile de activitate ale UCAAPI și
sunt realizate în baza normelor metodologice privind exercitarea activității de audit
public intern specifice elaborate de către această;

14 H.G. 1086/2013, Capitolul I , 1.2.3.
15 H.G. 1086/2013, Capitolul I, 1.2.4.1.
16 H.G. 1086/2013, Capitolul I, 1.3.

Titlul disertației 16

b) instituțiile publice mici, c are nu sunt subordonate altor entități publice, așa cum
sunt definite la art. 2 lit. s) din Legea nr. 672/2002. La aceste entități publice auditul
intern este efectuat de către compartimentele de audit public intern ale Ministerului
Finanțelor Publice;
c) entitățile publice aflate în subordinea/ în coordonarea/sub autoritatea altei
entități publice pentru care conducerea de la nivelul organului ierarhic superior nu și -a
dat acordul pentru înființarea compartimentului de audit public intern. La aceste entități
publice activitatea de audit public intern este efectuată de către compartimentul de audit
public intern de la nivelul organului ierarhic superior, în conformitate cu art. 11 lit f) din
Legea 672/2002;
d) entitățile publice locale care cooperează pentru asigu rarea funcției de audit
intern. La aceste entități publice auditul intern este efectuat de către compartimentul de
audit public intern constituit la nivelul entității publice/structurii asociative
organizatoare.
Entitățile publice care derulează anual buge te în echivalent lei mai mari de 100.000 euro își
asigură activitatea de audit public intern prin una dintre modalitățile prevăzute de Legea
672/2002.
Entitățile publice care au organizate compartimente de audit public intern și devin instituții
publice mi ci, care nu sunt subordonate altor entități, înștiințează compartimentele de audit
public intern din cadrul Ministerului Finanțelor Publice de noul statut, în termen de 30 de zile
de la data îndeplinirii condiției prevăzute la art. 2 lit. s) din Legea 672/ 2002.
Urmărirea îndeplinirii condițiilor de încadrare în instituția publică mică este în
responsabilitatea conducătorului instituției în cauză, care înștiințează compartimentele de
audit public intern din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, cu privire la statutul său.
Compartimentul de audit public intern elaborează norme metodologice privind exercitarea
activității de audit public intern specifice entității publice în care își desfășoară activitatea,
avizate de către:
– UCAAPI, pentru compartimentele de audit public intern organizate la nivelul
entităților publice centrale și locale la care se exercită funcția de ordonator principal de credite
și pentru compartimentele de audit public intern constituite la nivelul entităților
publice/structurilor asociati ve organizatoare în cazul entităților publice care își asigură funcția
de audit prin cooperare;
– compartimentul de audit public intern organizat la nivelul entităților publice ierarhic
superioare, pentru compartimentele de audit public intern constituite la nivelul entităților
publice aflate în subordinea/incoordonarea/sub autoritatea acestora.

1.2.2. Cadrul normativ pentru activitatea de asigurare

Cadrul legislativ al auditului intern a fost completat cu cadrul normativ privind organizarea și
desfășurarea activității de audit intern pentru activitatea de asigurare și de consiliere.
Cadrul normativ general pentru asigurarea de către auditul intern a managementului general
cu privire la funcționalitatea sistemului de contro intern, din cadrul entităților pub lice,
cuprinde:
– OMFP nr. 38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea
auditului public intern, care reprezintă manualul de audit intern;
– OMFP nr. 252/2004 pentru aprobarea Codului privind conduită etică a
auditorului intern, care a abroga t OMFP nr. 880/2002 pentru aprobarea Codului privind
conduită etică a auditorului intern;
– OMFP nr. 423/2004 pentru modificarea și completarea Normelor generale
privind exercitarea activității de audit public intern, aprobate prin OMFP nr. 38/2003.

17

Structur ile de audit intern din entitățile publice și -au elaborat propriile norme specifice pentru
organizarea și funcționarea activității de audit intern, pe baza Normelor metodologice
generale, conform prevederilor legale.

1.2.3. Cadrul normativ pentru activita tea de consiliere

Cadrul normativ general pentru activitatea de consiliere de către auditul intern a
managementului general din cadrul entităților publice, este reglementat prin OMFP nr. 2702
din 14.11.2005 pentru aprobarea normelor privind organizarea și exercitarea activității de
consiliere denumite în continuare Norme de consiliere.17
Consilierea reprezintă activitatea desfășurată de auditorii interni, menită să aducă plusvaloare
și să îmbunătățească administrarea entității publice, gestiunea riscului și controlul intern, fără
ca auditorul intern să -și asume responsabilități manageriale. Activitățile de consiliere se
efectuează potrivit programului anual, alături de activități de asigurare, precum și la cererea
expresă a conducerii entității publice ( art . 2 al. (1) din Normele de consiliere).
Normele privind organizarea și exercitarea activității de consiliere reglementează organizarea
și exercitarea activității desfășurate de către auditorii interni din cadrul entităților din
domeniul public și acestea s unt elaborate în concordanță cu standardele de audit acceptate pe
plan internațional și cu bună practica din Uniunea Europeană.
Activitățile de consiliere desfășurate de către auditorii interni din cadrul compartimentelor de
audit public intern cuprind urm ătoarele tipuri de consiliere:18
a) consultanță, având ca scop identificarea obstacolelor care împiedică desfășurarea
normală a proceselor, stabilirea cauzelor, determinarea consecințelor, prezentând totodată
soluții pentru eliminarea acestora;
b) facilitatea înț elegerii, destinată obținerii de informații suplimentare pentru
cunoașterea în profunzime a funcționării unui sistem standard sau a unei prevederi normative,
necesare personalului care are ca responsabilitate implementarea acestora;
c) formarea și perfecționa rea profesională, destinate furnizării cunoștințelor teoretice
și practice referitoare la managementul financiar, gestiunea riscurilor și controlul intern, prin
organizarea de cursuri și seminarii;
Activitățile de consiliere desfășurate de auditorii intern i se organizează sub următoarele forme
de consiliere:19
– misiuni de consiliere formalizate, cuprinse într -o secțiune distinctă a planului
anual de audit intern, efectuate prin abordări sistematice și metodice conform unor proceduri
prestabilite având caracte r formalizat, așa cum se prezintă în cap. III și IV, din Normele de
consiliere;
– misiuni de consiliere cu caracter informal, realizate prin participarea în cadrul
diferitelor comitete permanente sau la proiecte cu durată determinată, la reuniuni punctuale,
schimburi curente de informații, urmând a se desfășura după procedurile specifice acestora;
– misiuni de consiliere pentru situații excepționale, realizate prin participarea în
cadrul unor echipe constituite în vederea reluării activităților ca urmare a unei situații de forța
majoră sau altor evenimente excepționale, urmând a se desfășura după procedurile specifice
acestora.

17 OMFP nr.1702 din 14.11.2005 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si exercitarea activitatii de
consiliere desfasurate de catre audi torii interni din cadrul entitatilor publice, publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei nr.154 din 17 februarie 2006.
18 OMFP nr.1702/2005 art.3
19 OMFP nr.1702/2005 art.5

Titlul disertației 18

Șefii compartimentelor de Audit intern au obligația ca în Carta auditului intern să definească,
pe baza Normelor de consiliere modalităț ile de organizare și de desfășurare a activității de
consiliere alături de activitățile de asigurare.

1.2.4 . Cadrul procedural al activității de audit public intern

Pentru desfășurarea corespunzătoare a activității de audit intern, UCAAPI a elaborat g hiduri
metodologice, practice și de îndrumare pentru principalele activități ale sectorului public
referitoare la modul de desfășurare a auditului public intern:20
– ghidul general privind metodologia de derulare a misiunilor de consiliere
formalizate;
– ghidu l general privind metodologia specifică de derulare a misiunilor de
evaluare a activității de audit public intern;
– ghidul general privind metodologia de derulare a misiunii de audit public intern
al performanței;
– ghidul privind metodologia specifică de der ulare a misiunilor de audit public
intern de regularitate/conformitate;
– ghidul general privind metodologia specifică de derulare a misiunilor de audit
public intern de sistem;
– îndrumar privind Evaluarea riscurilor în pregătirea și realizarea misiunilor de
audit public intern;
– ghidul practic – Misiunea de audit public – Îmbunătățirea sistemului de
evaluare a performanțelor profesionale ale personalului;
– ghidul practic – Misiunea de audit public intern – Perfecționarea activității de
pregătire profesională co ntinuă a personalului;
– ghidul practic – Misiunea de audit public intern al performanței –
Îmbunătățirea procesului de utilizare a fondurilor pentru finanțarea cheltuielilor cu
delegarea, detașarea și transferul personalului în interes de serviciu;
– ghidul p ractic – Misiunea de audit public intern al performanței privind
Îmbunătățirea procesului de fundamentare, aprobare și utilizare a fondurilor pentru
finanțarea cheltuielilor cu bunuri și servicii;
– îndrumar privind Avizarea normelor metodologice specifice e xercitării
activității de audit public intern;
– îndrumar privind Evaluarea controlului intern în scopul realizării misiunilor de
audit public intern;
– îndrumar privind Planificarea multianuală și anuală a activității de audit public
intern;
– îndrumar privind Avizarea șefilor compartimentelor de audit intern din cadrul
entităților publice;
– Îndrumar privind Programul de asigurare și îmbunătățire a calității activității de
audit public intern;
– ghid metodologic general de evaluare a activității de audit public int ern, Ediția
I-a, anul 2005;
– ghid practic, misiunea de audit intern „Evaluarea proceselor de planificare,
organizare și control la nivelul unei structuri funcționale din cadrul unității administrativ –
teritoriale” – în vederea dezbaterii și primirii eventual elor propuneri de completare din

20 Site-ul MFP: http://www.mfinante.ro/ucaapi.html?pagina=domenii accesat la data de 15 .04.2016

19

partea auditorilor interni care își desfășoară activitatea în cadrul administrației publice
locale
– ghid practic, misiunea de audit public intern privind gestiunea resurselor
umane, Ediția I -a, anul 2005;
– ghid practic, misiu nea de audit intern privind activitatea de achiziții publice,
Ediția I -a, anul 2006;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea juridică, Ediția I -a,
anul 2006;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea IT, Ediția I -a, anul
2006;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea financiar – contabilă,
Ediția I -a, anul 2007;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea de achiziții publice,
Ediția II -a, anul 2009;
– ghidul practic, misiunea de aud it intern privind activitatea juridică, Ediția II -a,
anul 2009;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea IT, Ediția II -a, anul
2009;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind activitatea financiar – contabilă,
Ediția II -a, anul 2 009;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind administrarea impozitelor și
taxelor locale, Ediția I -a, anul 2010;
– manual de audit intern privind cheltuielile realizate din fonduri europene
aferentă perioadei de programare 2007 – 2013, ianuarie 2009 ;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind administrarea TVA, ianuarie
2009;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind contribuția României la bugetul
Uniunii Europene, ianuarie 2009;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind venitul național brut, ianuarie
2009;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind sprijinul financiar de la bugetul
de stat acordat producătorilor agricoli, ianuarie 2009;
– ghidul practic, misiunea de audit intern privind administrarea contribuțiilor
aferente cotelor de zahăr și izoglucoza, octombrie 2008.

CAPITOLUL 2 . METODOLOGIA GENERALA DE DERULARE
A MISIUNILOR DE REGULARITATE /CONFORMITATE

2.1. Etapele desfășurării misiunii de audit public intern de regularitate/conforminate în
cadrul instituțiilor publi ce: „ Sistemul de luare a deciziilor ”

Misiunile de audit public intern de regularitate/conformitate se exercită conform Ordinului nr.
757/02.06.2014, pentru aprobarea Ghidului general privind metodologia specifică de derulare
a misiunilor de audit public intern de regularitate/conformitate .
Ghidul general privind metodologia specifică de derulare a misiunilor de audit public intern
de regularitate/conformitate este pus la dispoziția auditorilor interni din sectorul public prin
afișarea acestuia pe site -ul Ministerul Finanțelor Publice.
Auditul de regularitate/conformitate reprezintă examinarea proceselor, activităților și
acțiunilor desfășurate în cadrul entității publice, pe baza unui cadru de referință (

Titlul disertației 20

reglementări, reguli, proceduri, instrucțiuni ), as tfel conceput, încât, să permită o asigurare cu
privire la eficacitatea managementului riscurilor, controlului și proceselor de guvernanță.
Prin planificarea și realizarea misiunilor de audit public intern de regularitate/conformitate se
urmărește „examina rea acțiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau
a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale
și metodologice care le sunt aplicate”, respectiv auditorul intern verifică dacă reg ulile și
procedurile sunt bine aplicate (regularitatea) și dacă reglementările în domeniu sunt respectate
(conformitatea).
Astfel spus auditul de regularitate/conformitate urmărește examinarea bunei aplicări a
regulilor, regulamentelor și procedurilor, sem nalarea dezechilibrelor, disfuncționalităților sau
a iregularităților, analiza cauzelor și consecințelor și formularea de recomandări pentru
îmbunătățirea activităților auditate.
Planificarea misiunilor de audit intern de regularitate/conformitate se real izează de către șeful
compartimentului de audit public intern și se aprobă de către conducerea entității. Misiunile
de audit public intern de regularitate/conformitate se cuprind în Planul multianual și Planul
anual de audit public intern, în funcție de re zultatul evaluării riscurilor și a celorlalte elemente
precizate la punctul 2.4.1.3. din Normele generale privind exercitarea activității de audit
public intern, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1086/2013 .
Șeful compartimentului de audit public inter n are responsabilitatea planificării și desfășurării
misiunilor de audit public intern de regularitate/conformitate și asigurării resurselor necesare
pentru efectuarea acestora. În același timp urmărește ca activitatea auditorilor interni să se
deruleze în conformitate cu normele metodologice specifice compartimentului de audit public
intern și cu principiile Codului privind conduita etică a auditorului intern.
Metodologia de derulare a misiunilor de audit public intern de regularitate/conformitate
presupun e parcurgerea următoarelor etape:
– pregătirea misiunii;
– intervenția la fața locului;
– raportarea rezultatelor misiunii;
– urmărirea recomandărilor.
Ghidul general privind metodologia specifică de derulare a misiunilor de audit public intern
de regularitate/con formitate prezintă pe fiecare etapă și procedura a misiunii de audit public
intern de regularitate/conformitate activitățile și acțiunile desfășurate, precum și
responsabilitățile ce revin tuturor celor implicați în planificarea, derularea și finalizarea
misiunii.
Metodologia specifică de derulare a misiunilor de audit public intern de
regularitate/conformitate presupune parcurgerea în cadrul fiecărei etape a activităților
specifice și realizarea documentelor aferent e, conform următorului tabel :21

Tabel nr. 1. Metodologia specific ă de derulare a misiunilor de
audit public intern de regularitate/conformitate

Etape Proceduri Cod Documente

Pregătirea Inițierea
misiunii de
audit public
intern de
regularitate/co
nformitate Elaborarea Ordinului de P-01 Ordinul de serviciu

misiunii serviciu

Elaborarea Declara ției de P-02 Declara ția de independen ță

independen ță

Elaborarea Notific ării privind P-03 Notificarea privind declan șarea
misiunii de audit public inte rn de
regularitate/conformitate

declan șarea misiunii de audit

public intern de S

21 Ordin nr. 757/02.06.2014 , Paragraful 2

21

regularitate/conformitate

Ședința de deschidere P-04 Minuta ședinței de deschidere U

Colectarea și Constituirea/actual izarea P-05 Chestionarul de luare la cuno ștință

prelucrarea dosarului permanent P
informa țiilor Prelucrarea și documentarea P-06 Studiul preliminar

informa țiilor
E
Analiza P-07 Stabilirea punctajului total al riscurilor

riscurilor și Evaluarea riscurilor și ierarhizarea riscurilor
R
evaluarea P-08 Chestionarul de control intern

controlului Evaluarea controlului intern
Evaluarea gradului de încredere în

intern controlul intern V
Elaborarea Programului misiunii de audit public P-09 Programul misiunii de audit public

intern de regularitate/conformitate intern de regularitate/conformitate I

Intervenția Colectarea și Efectuarea test ărilor și P-10 Teste

la fața analiza formularea constat ărilor Chestionar list ă de verificare – CLV; Z

locului probelor de foi de lucru; interviuri; chestionare

audit Analiza problemelor și P-11 Fișă de Identificare și Anali ză a A
formularea recomand ărilor Problemei – FIAP

Analiza și raportarea P-12 Formular de Constatare și Raportare a
R
iregularit ăților Iregularit ăților – FCRI

Revizuirea documentelor și constituirea dosarului P-13 Nota centralizatoare a documentelor de
E
de audit Lucru

Ședința de închidere P-14 Minuta ședinței de închidere

Raportarea Elaborarea Elaborarea proiectului P-15 Proiectul Raportului de audit public A

rezultatelor proiectului Rap ortului Raportului de audit Intern

misiunii de audit public intern public intern P-20
Transmiterea proiectului P-16 –

Raportului de audit

public intern

Reuniunea de conciliere P-17 Minuta Reu niunii de conciliere

Elaborarea Raportului Raportul de audit public P-18 Raportul de audit public intern

de audit public intern intern

Difuzarea Raportului de P-19 –

audit public intern

Urmărirea Urmărirea implement ării recomand ărilor P-21 Fișă de urm ărire a implement ării

recomand ări recomand ărilor

lor

Titlul disertației 22

2.2.1. Pregătirea misiunii de audit public intern
Cadrul metodologic specific de derulare a misiunilor de audit publ ic intern de
regularitate/conformitate presupune parcurgerea în cadrul fiecărei etape a activităților
specifice și realizarea documentelor aferent e, astfel:
Initierea auditului intern
Procedura P -01 Elaborarea Ordinului de serviciu
Prin acest document este autoriz ată efectuarea misiunii de audit public intern de
regularitate/conformitate și este nominaliza tă echipa de auditori interni responsabili pentru
realizarea misiunii. Acest d ocument este întocmit de șeful compartimentului de audit public
intern, pe baza planului anual de audit public intern. Pentru misiunile ad – hoc derulate se
elaborează ordin de serviciu aprobat de conducătorul entității în subordinea căruia se află
compartimentul de audit public intern.

Procedura P -01: Inițierea misiunii de aud it public intern de regularitate/conformitate

Compartimentul de Audit Public Intern P – 01.

Nr. 562/ 27.03.2017

ORDIN DE SERVICIU

În conformitate cu prevederile art. 12 alin.(3) din Legea nr. 672/2002 privind aud itul
public intern, republicată, cu modificările ulterioare, ale Hotǎrârii Guvernului nr. 1086/2013
pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern și ale
Planului anual de audit public intern pentru anul 201 7 se va efectua o misiune de audit public
intern în perioada 12.04.2017 – 27.04.2017 , la U.A.T.C DUMBRĂVIȚA cu tema: „Sistemul de
luare a deciziilor ”.
Perioada supusă auditării: 01.01.201 6 – 31.12.201 6.
Scopul misiunii de audit public intern este de a da asigur are în ceea ce privește
organizarea și realizarea activității referitoare la luarea deciziilor , pentru a contribui la
îmbunătățirea acestei activități.

Obiectivele generale ale misiunii de audit public intern sunt:

a) Asigurarea cadrului organizatoric priv ind luarea deciziilor ;
b) Adoptarea hotărârilor de către consiliului local ;
c) Emiterea dispozițiilor de către primar .
Menționăm că se va efectua un audit de de asigurare – de tipul
regularitate/conformitate .

23

Echipa de audit public intern este formată din următ orii auditori interni :

1. Popeiu Mihaela , auditor intern ;
2. Gozob Viorica, auditor intern;

Supervizor al misiunii de audit public intern este Popa Susana, având funcția de auditor
intern în cadrul compartimentului de audit public intern.

Șeful Compartimen tului de audit public intern,
Petriea SADOVAN

Similar Posts

  • 1. Acciza = taxa pe consum, intra in categoria impozitelor directe, se aplica pe produse cum ar fi bunuri de lux si produse petroliere. 2. Acreditare… [627093]

    1 Termini Economia Serviciilor 1. Acciza = taxa pe consum, intra in categoria impozitelor directe, se aplica pe produse cum ar fi bunuri de lux si produse petroliere. 2. Acreditare = imputernicirea unui reprezentant diplomatic. 3. Active = toate bunurile unei firme , parte a bilantului unde sunt prezentate toate bunurile. 4. Administratie publica =…

  • EVIDENȚIEREA GRADULUI DE PRETABILITATE AL TERITORIULUI LA AMENAJAREA ȘI DEZVOLTAREA TURISTICĂ STUDIU DE CAZ: MASIVUL CEAHLĂU Coordonator științific,… [304669]

    [anonimizat], CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE GEOGRAFIE SPECIALIZAREA: CARTOGRAFIE LUCRARE DE LICENȚĂ EVIDENȚIEREA GRADULUI DE PRETABILITATE AL TERITORIULUI LA AMENAJAREA ȘI DEZVOLTAREA TURISTICĂ STUDIU DE CAZ: [anonimizat]: [anonimizat], 2019 CUPRINS LISTA FIGURILOR Fig. 1. Harta poziționării geografice a Masivului Ceahlău. 7 Fig. 2. Harta geologică a Masivului Ceahlău. 9 Fig. 3. Harta hipsometrică a Masivului Ceahlău. 10…

  • Răspunde repede și bine joc-exercițiu [306847]

    UNIVERSITATEA ,,OVIDIUS” CONSTANTA Facultatea de Psihologie și Științele Educației Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar LUCRARE DE LICENȚĂ PREDAREA ȘI ÎNVĂȚAREA NOȚIUNII DE OPERAȚIE ARITMETICĂ ÎN GRĂDINIȚĂ Coordonator științific: Prof. univ. dr. CĂPRIOARĂ DANIELA Absolvent: [anonimizat], 2019 CUPRINS CONSIDERAȚII PSIHOPEDAGOGICE PRIVIND POSIBILITATEA INTRODUCERII CONCEPTELOR DE ADUNARE ȘI SCĂDERE LA COPIII PREȘCOLARI …………………………………………………………………………… 3 Caracterizare generală…

  • Protectia Internatională A Drepturilor Omului [623204]

    MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT NOTE DE CURS PROTECȚIA IN TERNAȚIONALĂ A DREPTURILOR OMULUI (Ciclul I) AUTOR I: Cristina Ceban, dr. în drept, conf.cercetător Haruța Ana dr. în drept, lec tor superior Aprobat la ședința Catedrei Drept public din: 20.05.2013 , proces -verbal Nr. 10 Examinat…

  • DEPARATAMENTUL DE LITERE ȘI LIMBI STRĂINE [309520]

    UNIVERSITATEA „HYPERION” [anonimizat], comuna Găgești și a [anonimizat], Absolvent: [anonimizat], 2018 CUPRINS INTRODUCERE…………………………………………………………………………. CAPITOLUL I [anonimizat] a urmașilor, [anonimizat]………………………………………………………. [anonimizat]..……….……………. [anonimizat]…………….….……. [anonimizat].…………………………..….…………. [anonimizat]………….…….………..….. Beciul – loc de aprovizionare al alimentelor (dacă este cazul)………….…. CAPITOLUL II Exteriorul casei țărănești. Contactul cu lumea de afară………………………………… 2.1 Coștereața……………………………………………………………………….. 2.2 Gojerul. Loc de depozitare a grâului…………………………………………………… 2.3 Cotețul. Loc…

  • Identitatea culturală europeană [619427]

    Identitatea culturală europeană Modulul IIIIntroducere în studiile europene* *Conceput de prof. univ. dr. Cezar Bîrzea, actualizat de lect.  univ. dr. Nicolae Toderaș Temele modulului III 1. Ideea de Europa și conștiința europeană 2. Unitatea culturală a Europei3. Valorile comune4. Limbile europene5. Europa multiculturală6. Construcția culturală a Europei7. Rolul universităților Contextul modulului •Europa nu a fost o identitate culturală care să domine în rapor t cu alte  surse identitare: națiunea, regiunea, occidentul, biserica cato lică; •Din punct de vedere cultural, Europa este o sursă secundară de  identificare, față de națiune care rămâne principala identitate  colectivă  europenilor; •Identitatea culturala europeană trebuie susținută și formată pe ntru că ea  este un important suport pentru formarea identității politice p e care  mizează UE; •Recunoașterea Europei identitare („Europeaness”) sau a unei ide ntități  culturale comune diferă în funcție de poziția geografică (ex. i nsularitatea britanică față de țările continentale), de apartenența la alte  identități  colective (Commonwealth, țările scandinave) sau de persistența naționalismelor (îndeosebi în statele naționale recente precum  țările  baltice). Cele mai „europene” sunt țările care au aparținut la  entități  europene mai vaste (Imperiul Roman, Sfântul Imperiu Germanic, I mperiul  Habsburgic, imperiile lui Carol V și Napoleon); •Identitatea culturală europeană  nu este suma identităților componente și  nici o formă superioară de apartenență în raport cu identitățil e naționale  și regionale. Ea este un alt tip de identitate, o identitate su pra‐sau  postnațională, o identitate diferită de formele istorice cunosc ute, dintre  care cea mai puternică rămâne identitatea națională. 7 considerente despre identitatea europeană se sprijină mai puțin pe simboluri și repere afective imediate,  cât pe obiective politice majore  precum democratizarea, solidaritatea, prosperitatea economica ș i securitatea socială…