Contabilitate- Mates Dorel [617545]

Contabilitate- Mates Dorel
1. Un utilaj achizitionat în exercitiul N la cost de achizitie de 20.000 lei este casat în
exercitiul N+6. Din casare rezultã materiale în valoare de 7.000 lei; cheltuielile
ocazionate de casare (materiale consumabile) sunt de 2.000 lei. Utilajul are o duratã
normalã de functionare de 10 ani si metoda de amortizare folositã este cea linearã.
Cum afecteazã situatiile financiare casarea utilajului?
scoaterea din gestiune a instalației
% = 2131 20.000
2813 14.000
6583 6.000
înregistrarea materialelor recuperate
302 = 7588 7.000
înregistrarea cheltuielilor ocazionate de dezmembrare
6588 = 302 2.000
Impactul asupra contului de profit și pierdere:
Cheltuieli cu activele cedate 6.000
Alte cheltuieli din exploatare 2.000
Alte venituri din exploatare 7.000
Rezultat -1.000
în bilanț: scade valoarea activelor imobilizate cu 6.000 lei, cresc materialele consumabile
cu 5.000 lei, scade rezultatul cu 1.000 lei.
2. O societate are înregistrate venituri anuale din vânzãri de bunuri în sumã de 15.000
u.m., dar se cunoaste cã aproximativ 3% din bunurile tranzactionate sunt returnate. Se
mai cunoaste cã societatea practicã un adaos mediu la total vânzãri de 15% din pretul
de vânzare.
Care vor fi efectele în situatiile financiare conform IAS 18 „Venituri”?
Societatea constituie un provizion pentru riscuri si cheltuieli în sumă de 3% x
15% x 15.000 = 67,5 u.m.
3. La data de 01.05.N o societate a achizitionat 1.000 de obligatiuni pentru un pret
unitar de 100 u.m. Dobânda în sumã de 20.000 u.m. este plãtitã la data de 31
octombrie anual.
Care vor fi incidentele în situatiile financiare ale exercitiului N conform IAS 18
„Venituri”?
Societatea înregistrează un venit din dobânzi de 20.000 x 6/12 = 10.000
u.m. pentru perioada 01.05.N-31.10.N, iar diferența de 10.000 u.m.
(dobânda încasată minus venitul din dobânzi) reprezintă recuperarea costului
de achiziție al obligațiunilor.
4. Ce înregistrãri va contabiliza o societate care importã mãrfuri în sumã de 10.000

dolari la un curs de schimb în momentul tranzactiei de 2,6 ROL/dolar, în momentul plãtii
cursul fiind de 2,4 ROL/dolar? Cum va fi afectat fluxul de numerar?
achiziția mărfurilor de la furnizorul extern
371 = 401 26.000
plata datoriei față de furnizorul extern:
401 = % 26.000
5124 24.000
765 2.000
Fluxul din activitățile din exploatare scade cu 24.000 lei (plata către furnizorul
extern).
5. Societatea ABC achizitioneazã un hotel cu durata de viatã utilã de 30 de ani,
amortizabil linear pentru valoarea de 200.000 lei. Cum se vor reflecta costurile
ulterioare cu privire la renovarea exteriorului, precum si cele efectuate pentru extinderea
hotelului cu încã douã etaje?
Cheltuielile legate de renovarea exteriorului care asigură menținerea
nivelului actual de performanță a activului afectează contul de profit și
pierdere. Cheltuielile de extindere a hotelului sunt capitalizate și
majorează valoarea activului.
6. Un echipament tehnic este cumpãrat în anul N-2 pentru 16.000 lei, stabilindu-i-se o
amortizare în sistem linear pe o perioadã de 8 ani. La sfârsitul anului N valoarea
recuperabilã este de 9.000 lei. În anul N+1, se reestimeazã durata de viatã rãmasã la 3
ani. Care sunt consecintele asupra contului de profit si pierdere în anul N si în anul
N+1?
Amortizarea în anul N-2 = 16.000/8 = 2.000 lei
La sfârșitul anului N valoarea netă contabilă = 16.000 – 6.000 = 10.000 lei
Valoarea recuperabilă = 9.000 lei
Se constată o depreciere de 1.000 lei
In anul N+l societatea înregistrează o amortizare de 9.000/3 = 3.000 lei
7. Determinati valoarea costului de achizitie pentru un sortiment de mãrfuri dintr-o
societate care practicã vânzarea la pret cu amãnuntul dacã are o cotã medie de adaos
de 20% si valoarea încasatã din vânzare este de 35.700 u.m. (suma include TVA).
TVA = 19%/119% x 35.700 = 5.700 u.m.
Cost de achiziție + 20% x Cost de achiziție = 30.000 u.m.
Cost de achiziție = 30.000/1,2 = 25.000 u.m.
8. Fie un utilaj cu un cost de achizitie de 290.000 u.m. si o valoare rezidualã estimatã
la 10.000 u.m. Acesta se amortizeazã linear, începând cu 1 ianuarie N-2, pe o duratã
estimatã de 7 ani. La închiderea exercitiului N, managerii au reestimat durata de utilitate
totalã la 5 ani, iar valoarea rezidualã este reestimatã la 15.000 lei. Sã se calculeze si sã

se contabilizeze amortizarea în exercitiile N-2, N-1 si N, conform IAS 16.
în exercițiul N-2:
Valoarea amortizabilă = 290.000 – 10.000 = 280.000 u.m.
Durata = 7 ani
Amortizarea = 280.000/7 = 40.000 u.m.
6811 = 2813 40.000
în exercițiul N-1:
6811 = 2813 40.000
în exercițiul N:
Valoarea amortizabilă = 290.000 – 2 x 40.000 -15.000 = 195.000 u.m.
Durata reestimată = 5 ani
Durata trecută = 2 ani
Durata rămasă = 3 ani
Amortizarea = 195.000/3 = 65.000 u.m.
6811 = 2813 65.000
9. La începutul exercitiului N, societatea ALFA a achizitionat un echipament
tehnologic la costul de achizitie de 200.000 u.m. Managerii estimeazã cã durata de
utilitate va fi de 5 ani si cã, la expirarea acestei perioade, vor fi angajate cheltuieli cu
dezafectarea echipamentului tehnologic si refacerea amplasamentului în valoare
nominalã de 10.000 u.m. La 31.12.N valoarea actualizatã a cheltuielilor estimate a fi
ocazionate de dezafectarea acestuia si de refacerea amplasamentului este de 4.810 lei.
Sã se verifice dacã, la sfârsitul exercitiului N, sunt îndeplinite conditiile de constituire a
unui provizion în conformitate cu normele internationale. În caz afirmativ, prezentati
formula contabilã.
Potrivit IAS 37, un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
a) o întreprindere are o obligație curentă (legală sau implicită) ge
nerată de un eveniment anterior;
b) este probabil ca o ieșire de resurse care să afecteze avantajele eco
nomice să fie necesară pentru a onora obligația respectivă; și
c) poate fi realizată o bună estimare a valorii obligației.
y\
întrucât aceste condiții sunt îndeplinite, va trebui recunoscut un provizion
pentru dezafectare pentru valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi
ocazionate de dezafectarea echipamentului tehnologic și de refacerea
amplasamentului:
2131 = 1513 4.810
10. O întreprindere fabricã mobilã, inclusiv mese. Costurile asociate cu fabricarea
meselor si cu operatiile generale ale firmei sunt urmãtoarele:
a) lemnul utilizat pentru fabricarea meselor costã 100 u.m./masã;
b) mesele sunt asamblate de muncitori cu un cost de 40 u.m./masã;
c) muncitorii care asambleazã mesele sunt coordonati de cãtre responsabil, care are un

salariu anual de 25.000 u.m.;
d) amortizarea masinilor utilizate în fabricarea meselor se ridicã la 10.000 u.m./an;
e) salariul managerului firmei reprezintã 80.000 u.m./an;
f) firma cheltuieste anual 30.000 u.m./an pentru publicitate privind mesele;
g) vânzãtorii primesc un comision de 30 u.m. pentru fiecare masã vândutã.
Clasificati fiecare cost în urmãtoarele categorii: variabil, fix, cost al perioadei, cost al
produsului, cost direct sau indirect (pentru produsul „mese”).
ACost variabil Cost directCost al produsului
BCost variabil Cost directCost al produsului
CCost fix Cost indirectCost al produsului
DCost fix Cost indirectCost al produsului
E–Cost al perioadei
F–Cost al perioadei
GCost variabil -Cost al perioadei
11. Societatea GAMA produce trei tipuri de jucãrii: ursuleti de plus, pãpusi de plastic si
masinute. Clasificati urmãtoarele costuri în: costuri ale produsului / ale perioadei; costuri
directe / indirecte:
a) plasticul achizitionat pentru pãpusi;
b) amortizarea masinilor folosite pentru pãpusi;
c) amortizarea echipamentelor de împachetat folosite pentru toate produsele;
d) salariile muncitorilor care lucreazã doar la pãpusi;
e) salariul managerului.
SPECIFICA IE Ț Cost al produsului
(PF) Cost al
perioadei (P)Cost direct
(D)
Cost indirect
(I)
Plasticul achiziționat pentru păpuși PFD
Amortizarea mașinilor folosite pentru păpuși PFI
Amortizarea echipamentelor de împachetat folosite pentru
toate produselePFI
Salariile muncitorilor care lucrează doar la păpuși PFD
Salariul managerului PCost general
12. În cursul lunii ianuarie, SC ALFA SA obtine produse finite, în urmãtoarele conditii:
cheltuieli variabile de productie 5.000 lei, cheltuieli fixe de productie 4.000 lei,
capacitatea normalã de productie 1.000 bucãti, capacitatea realã de productie 750
bucãti. Care este costul obtinerii produselor finite?

Regia fixa care se recunoaște ca o cheltuiala a perioadei = regia fixa x (1 – nivelul real al
activității/nivelul normal al activității).
Regia fixa care se recunoaște ca o cheltuiala a perioadei = 4.000 lei x (1 – 750 buc./1000
buc.) = 1.000 lei
Regia fixa care se recunoaște ca o cheltuiala a producției = regia fixa totala – Regia fixa
care se recunoaște ca o cheltuiala a perioadei
Regia fixa care se recunoaște ca o cheltuiala a producției = 4.000 – 1.000
=3.000 lei
Costul obținerii produselor finite
Costul obținerii produselor finite = Cheltuieli variabile de producție +Regia fixa care se
recunoaște ca o cheltuiala a producției
5.000 lei + 3.000 lei = 8.000 lei
Evaluare: d-nul Manate Daniel
1. Enumerati unele posibile riscuri externe si riscuri interne ale unei întreprinderi
cu influentã asupra ratei de actualizare.
riscuri externe: riscul de tara,riscul de politica economica,fiscala,riscul de neadaptare a
managementului la exigentele economiei ce piata
riscuri interne: dezechilibru financiar,tehnologii invechite,echipamente depasite,produse
demodate, etc.
2. Definiti capacitatea beneficiarã a unei întreprinderi si prezentati formele de
exprimare a acesteia.
Capacitatea beneficiara înseamnă aptitudinea unei întreprinderi de a genera un beneficiu
dat, in viitorul apropiat, in condiții de motivare si de gestiune considerate normale, identice
cu cele din ultimii ani, daca nici-o schimbare semnificativa nu a avut loc = randamentul
totalitarii capitalurilor care finanțează întreprinderea
Capacitatea beneficiara se poate exprima prin următorii indicatori:
– profit brut (diagnosticul fmanciar-contabil);
– profitul net se folosește in evaluări prin metode bazate pe capitalizarea veniturilor;
– dividend folosit in evaluări bazate pe randamentul capitalului;
– prin flux de trezorerie sau cash-flow folosit in evaluările bazate pe actualizarea fluxurilor
degajate de întreprindere.

3. Cum se evalueazã imobilizãrile necorpor ale ale unei întreprinderi pentru
determinarea valorii acesteia?
Imobilizarile necorporale nu se iau in caculul valorii ANC cu exceptia chelt de cercetare
dezv. care privesc produse noi sau dezvoltari de activitati, care sunt luate in calcul cu val.
Scriptica
4. Se reia enuntul de la problema 180 cu urmãtoarea cerintã: sã se determine
economia de impozit pe profit indusã de pierderi.
Probl 180 :
O întreprindere si-a constituit un patrimoniu compus în principal din participatii minoritare
în afaceri industriale si comerciale. Bilantul sãu se prezintãastfel la sfârsitul exercitiului N:
ACTIV PASIV
Imobilizari corporale nete 5 Capitaluri proprii 112
Imobilizari financiare 120 Datorii financiare 25
Disponibilitati banesti 12
TOTAL 137 Total 137
Imobilizãrile corporale ale afacerii sunt constituite în principal din mobilier de birou pe
care îl utilizeazã pentru propriile nevoi si care are o valoare de piatãestimatã la 11 milioane
u.m. Imobilizãrile financiare cuprind portofoliul de participatii minoritare care includ douã
categorii distincte: – titluri ale societãtilor necotate pentru o valoare netã contabilã de 88
milioaneu.m. care genereazã, în opinia managerilor, plusvalori potentiale brute de
15milioane u.m.;
– titluri ale societãtilor cotate a cãror valoare bursierã reprezintã, pentru parteadetinutã de
întreprindere, 50 milioane u.m.Întreprinderea are, ca urmare a unor pierderi aferente
exercitiului anterior, unrezultat reportat negativ de 15 milioane u.m.Aceste pierderi se vor
recupera în urmãtorii 5 ani, perioadã în care se va determinao economie de impozit pe
profit. Impozitul pe profit este de 40%, cel aferent plusvalorilor activelor de 28%.
Rentabilitatea capitalurilor proprii asteptatã de piatã pentru acest tip de afacere este de
10%.
întreprinderea are, ca urmare a unor pierderi aferente exerci-țiului anterior, un rezultat
reportat negativ de 15 milioane u.m.Aceste pierderi se vor recupera în următorii 5 ani,
perioadăîn care se va determina o economie de impozit pe profit.Impozitul pe profit este de
40%, cel aferent plusvalorilor activelor de 28%. Rentabilitatea capitalurilor proprii
așteptatăde piață pentru acest tip de afacere este de 10%.Să se determine plusvalorile nete
aferente activelor.
5. Care dintre urmãtoarele puncte nu se încadreazã în analiza SWOT aplicabilã
functiei juridice, în vederea stabilirii diagnosticului partial: relatiile comerciale cu
furnizorii traditionali, promovarea produselor întreprinderii, existenta

Regulamentului de ordine interioarã, posibilitãti de îmbunãtãtire a cãilor de acces
si a utilitãtilor?
Raspuns : relatiile comerciale cu furnizorii traditionali, promovarea produselor
întreprinderii, posibilitãti de îmbunãtãtire a cãilor de acces
si a utilitãtilor
6. Prin ce se deosebeste valoarea estimatã de evaluator de pretul care este
eventual stabilit de cãtre cei care au cerut efectuarea evaluãrii?
Stabilirea pretului presupune negocierea, evaluatorul nu-si propune sa sa determine pretului
ci gama de valori, respective zona in care ar putea incepe negocierea si care ar putea
probabil sa se situeze pretul.
Valoarea unui bun se fondeaza pe notiune ade schimb, se poate considera astfel ca valoarea
comerciala constiutie punctul de echilibru in care vanzatorul accepta sa vanda si
cumparatorulul sa cumpere. Valoarea depinde de unele criterii sau factori care influenteaza
dorinta de a cumpara sau vinde; aceste criterii pot fi subiective, de natura psihologica sau
economica si obiective, prin aplicarea unor metode de evaluare care abordeaza atat separate
cat si impreuna , latura patrimoniala si profitabilitatea bunului, activului sau intreprinderii
in ansamblul sau.
7. Prezentati caracteristicile afacerilor redresabile.
8. Care este valoarea substantialã brutã a unei întreprinderi care, dupã reevaluarea
bunurilor, prezintã urmãtoarea situatie patrimonialã: capital social 3.000.000;
imobilizãri 8.000.000; stocuri 20.000.000; creante 15.000.000; rezerve 500.000;
profit 1.000.000; diferente din reevaluare 14.000.000; disponibilitãti 500.000;
obligatii nefinanciare 25.000.000; instalatii luate cu chirie 10.000.000:
a) 53.500.000;
b) 28.500.000;
c) 18.500.000.
Expertiza: d-na Furca Teodora
1.Ce întelegeti prin competenta expertului contabil?
Prin competenta expertului contabil se intelege nivelul cunostintelor profesionale care il
definesc si experienta care o poseda.Deasemenea competenta profesionala este conditionata
de dobandirea ei printr-un inalt standard de pregatire generala urmat de o instructie
specifica, de practica si de examinare privind teme profesionale semnificative, iar pe de alta
parte mentinerea ei prin cunoasterea continua a evolutiilor si reglementarilor la nivel
national si international.
2.Ce contine dosarul expertului contabil privind documentarea în
expertiza contabila?
Continutul dosarului expertului contabil privind documentarea expertizei contabile
cuprinde dupa caz:
¬ Incheierea de sedinta (in cauze civile), Ordonanta organului de urmarire si cercetare

penala (in cauzele penale) sau contractul privind efectuarea expertizelor contabile
extrajudiciare
Raportul de expertiza contabila – ¬ exemplarul expertului contabil care justifica
indeplinirea misiunii
¬ Eventuale corespondente , raspunsuri la intrebari suplimentare sau suplimente de
expertiza contabila solicitate de organele in drept , care au dispus efectuarea expertizei
contabile
Eventuale note personale ale expertului contabil ¬ redactate in timpul efectuarii expertizei
contabile, necesare fie redactarii raportului de expertiza contabila , fie urmaririi bugetului
de timp si decontarii lucrarilor de expertiza cu beneficiarii acestora.
3. Cum procedeaza expertul contabil verificator privind îndeplinirea
atributiilor sale?
Expertul contabil verificator va proceda astfel :
Studiaza raportul de expertiza ¬ urmarind daca :
– in elaborarea lucrarii , expertii contabili autori au respectat in totalitate prevederile
Normei profesionale nr. 35/2000
– obiectivele stabilite au fost tratate corespunzator, iar raspunsurile date au fost sustinute
prin acte si documente care au legatura cu cauza
– autorii lucrarii nu s-au indepartat de stiinta contabilitatii , procedand la incadrari juridice
ale faptelor sau la efectuarea de lucrari si operatiuni care presupun alte cunostinte decat
cele contabile
– autorii lucrarii au respectat prevederile Codului etic national al profesionistilor contabili
analizeaza¬ opiniile separate sau rapoartele expertilor contabili- consilieri ai partilor,
urmarind aceleasi obiective ca in cazul raportului de expertiza
Audit intern – Furca Teodora
1. Elaborare politici si proceduri contabile. Studiu de caz:societatea de comert.
2. Elaborare politici si proceduri contabile. Studiu de caz:societatea de productie
3. Elaborare politici si proceduri contabile. Studiu de caz:societatea de prestari servicii.

Politica de contabilitate reprezintă o totalitate de principii, convenții, reguli,metode și
procedee adoptate de conducerea întreprinderii pentru ținerea contabilității șiîntocmirea
rapoartelor financiare.Politica de contabilitate constituie o parte integrantă a rapoartelor
financiare șitrebuie să fie elaborată de fiecare întreprindere care desfașoară activitate de
întreprinzător și este înregistrată în România, indiferent de tipul de proprietate, apartenența
ramurală șiforma organizatorico-juridică a acesteia (cu excepția instituțiilor
publice).Elaborarea proiectului politicii de contabilitate poate fi efectuată de
cătrecontabilitate, de o comisie specială, compusă din reprezentanții serviciilor
contabil,financiar, juridic și altor servicii ale întreprinderii sau de firma de consulting
(audit).Politica de contabilitate aleasă poate fi examinată și adoptată prin decizia de
protocol afondatorilor (proprietarilor) sau de Consiliul de directori, iar după aceasta trebuie
să fieaprobată de conducătorul întreprinderii.Politica de contabilitate se elaborează în baza
ansamblului de convențiifundamentale ale contabilității. Noțiunea "convenție" înseamnă
presupunere (ipoteză),condiție de la care întreprinderea trebuie să pornească la organizarea

contabilității șiîntocmirea rapoartelor financiare.În IAS 1 "PREZENTAREA
SITUAȚIILOR FINANCIARE" sunt stabilite treiconvenții fundamentale ale contabilității:
continuitatea activității, permanența metodelor și specializarea exercițiilor.Procedura
formării politicii de contabilitate privind o problemă (sector) concretă acontabilității constă
în alegerea unei variante din câteva, admise de actele legislative șinormative, în justificarea
metodei alese, pornind de la particularitățile activitățiiîntreprinderii și acceptarea acesteia
în calitate de bază pentru ținerea contabilității șiîntocmirea Situațiilor financiare.De
exemplu, IAS 16 "Imobilizări corporale" recomandă câteva metode de calcul aamortizării
mijloacelor fixe:- metoda amortizării liniare;- metoda amortizării accelerate- metoda
degresivă.La elaborarea politicii de contabilitate întreprinderea alege acea metodă de calcul
aamortizării, care corespunde modelului prevăzut de exploatare a unui obiect concret
demijloace fixe.IAS 18 "Venitul" prevede două variante de constatare a veniturilor din
prestareaserviciilor: pe fiecare tranzacție sau pe stadii de finalizare a acesteia.
Întreprinderea alegeacea variantă, care permite determinarea mai exactă a mărimii venitului
obținut în cursul perioadei de gestiune.Politica de contabilitate, constituind instrumentul de
realizare a prevederilor S.N.C., poate să difere esențial la diverse întreprinderi. Variantele
și regulile de evaluareșicontabilizare a activelor, veniturilor și cheltuielilor acceptabile
pentru o întreprindere potsă influențeze negativ asupra rezultatelor activității altei
întreprinderi sau să fie absolutinutile pentru aceasta. Astfel, în conformitate cu IAS 2
"Stocuri", evaluarea materialelor poate fi efectuată prin trei metode: de identificare, FIFO,
LIFO și costului mediu ponderat.Metoda de identificare prevede determinarea costului
fiecărei unități a stocurilor de mărfuri și materiale și este adecvată pentru întreprinderile cu
producție individuală și
în serii mici. Metodele FIFO și costului mediu ponderat pot fi utilizate la
întreprinderilecare dispun de un asortiment bogat și variat de stocuri de mărfuri și
materiale.Politica de contabilitate în anul curent este aprobată de conducătorul
întreprinderiila finele anului precedent și intră în vigoare începând cu 1 ianuarie a anului de
gestiune.Ea trebuie să fie aplicată de toate subdiviziunile structurale ale întreprinderii,
inclusiv decele evidențiate într-un bilanț distinct, indiferent de sediul lor.Întreprinderea
nou-creată își elaborează politica sa de contabilitate până la prima prezentare a rapoartelor
financiare, dar nu mai târziu de 90 de zile de la dobândireadrepturilor persoanei juridice.
Procedurile și metodele contabile alese se aplică deîntreprindere din ziua înregistrării la
Registru Comerțului.Politica de contabilitate aleasă de întreprindere trebuie să fie aplicată
consecutiv -de la o perioadă de gestiune la alta. În unele cazuri prevăzute de IAS 1,
întreprinderea poate să introducă modificări în politica de contabilitate, adică să nu respecte
în decursulanului de gestiune principiul permanenței.Toate modificările introduse în
politica de contabilitate trebuie să fie argumentateși perfectate prin documente de dispoziție
(ordine, dispoziții), indicându-se data intrării învigoare a acestora.Politica de contabilitate
adoptată de întreprindere trebuie să fie dată publicității,adică să fie adusă la cunoștința
tuturor categoriilor de utilizatori ai situațiilor financiare.Forma de prezentare a politicii de
contabilitate este determinată de însăși întreprinderea.Însă în toate cazurile politica de
contabilitate trebuie să fie inclusă într-un capitol specialal notei explicative la situațiile
financiare anuale.Modificările introduse în politica de contabilitate care influențează
substanțialevaluarea și luarea deciziilor de către utilizatorii situațiilor financiare în cursul
perioadeide gestiune sau în perioadele ulterioare, cauzele acestor modificări, precum și
evaluareaconsecințelor acestora în expresie valorică urmează să fie specificate distinct în

notaexplicativă la situațiile financiare.Dezvăluirea politicii de contabilitate nu justifică
reflectarea greșită sau inexactă ainformațiilor și nu exonerează conducerea întreprinderii de
răspundere pentru încălcarearegulilor stabilite de ținere a contabilității și de întocmire a
situațiilor financiare.Situațiile financiare au fost întocmite în conformitate cu
Reglementările ContabileRomânești armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților
Economice Europene aprobate prin OMFP 3055/2009. OMFP 3055/2009 solicita ca
situațiile financiare să fie întocmiteîn conformitate cu Legea Contabilitatii 82/1991
(republicata, modificata si completataulterior) și Cerințele de întocmire și prezentare
prevazute de OMFP 3055/2009.Societatea organizeaza si conduce contabilitatea proprie
potrivit prevederilor Legiicontabilitatii nr.82/1991 republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare siîntocmește situații financiare anuale potrivit prevederilor
Ordinului Ministerului deFinante nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile
armonizate cu Directivaa IV-a Comunitatilor Economice Europene. Prezentele situații
financiare sunt întocmite în baza continuității activitatii. Fiecare element semnificativ este
prezentat separat însituațiile financiare. Valorile nesemnificative sunt agregate cu valorile
de natura saufuncție similară și nu sunt prezentate separat.
Prin prezentarea politicilor și procedurilor contabile la societate prestari serviciiam ales să
prezentăm modul în care sunt înregistrate și evaluate elementele cuprinse însituațiile
financiare atfel:La inventariere evaluarea activelor imobilizate și a stocurilor, se face la
valoareaactuală, numită valoare de inventar, care se stabilește în funcție de utilitatea
bunului,starea acestuia și prețul pieței, inclusiv prin considerarea tuturor ajustărilor de
valoaredatorate deprecierilor. Creanțele se evaluează la valoarea probabilă de încasat, iar
datoriilela valoarea probabilă de plătit.În cadrul societății se efectuează următoarele
operațiuni:- preluarea documentelor justificative și înregistrarea lor în ordine cronologică
șisistematică;- inventarierea patrimoniului;- întocmirea registrului jurnal;- întocmirea
registrului de casă în lei;- întocmirea fișei contului;- întocmirea statului de plată și a
cheltuielilor cu salariile;- întocmirea declarațiilor 100 si 102 până în 25 a luni i, depunerea
la AdministrațiaFinanciară;- întocmirea decontului de TVA până la data de 25 a lunii
următoare;- întocmirea declarațiilor lunare;- întocmirea fișelor de magazie;- întocmirea
fișelor de evidență a formularelor tipizate;- întocmirea fișelor mijloacelor fixe;-
înregistrarea cheltuielilor cu energia, apa, gazul, telefonul și alte servicii;- înregistrarea
amortizării lunare a mijloacelor fixe;- raportarea cifrei de afaceri la INSE până la data de
30 a lunii următoare;- întocmirea balanței de verificare până la data de 25 a lunii
următoare;- întocmirea bilanțului contabil, a contului de profit și pierdere și a raportului
Consiliuluide administrație
4. Organizarea contabilitatii de gestiune. Studiu de caz:societate de comert.
Organizarea auditului intern si control intern al intreprinderi : Furca Teodora
1. Activitatea Departamentului Resurse umane presupune:
a) Respectarea legislatiei si reglementarilor in vigoare precum si a politicilor
companiei;

b) Mentinerea de inregistrari care demonstreaza respectarea legilor si reglementarilor
c) Asigurarea confidentialitatii din cadrul Departamentului Resurse umane;
d) Asigurarea productivitatii muncii la un nivel acceptabil;
e) Angajarea unui numar sufficient si adcvat calificat de personal;
f) Asigurarea ca personalul este pregatit adecvat in scopul indeplinirii
responsabilitatilor corespunzatoare;
g) Asigurarea ca personalul primeste informatii cu privire la performantele lor si la
dezvoltarea carierei.
Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri de control
intern care pot diminua aparitia riscurilor respective.
Riscurile posibile ce pot să apară :• neconcordanțe între atribuții și competența
profesională;• neconformitatea cu legile, regulamentele, regulile și politicile specifice;•
nerespectarea confidențialității informațiilor;• caracterul incomplet și inexact al operațiilor
și documentațiilor;• modul profesional de abordare a informațiilor financiare;•
nerespectarea atribuțiilor din fisa postului• suprasolicitarea personalului • nerespectrarea
normelor privind securitatea munciiProceduri de control intern care pot diminua apariția
riscurilor:- Atribuțiile entității pot fi realizate numai dacă sunt cunoscute de salariați și
aceștia acționeazăconcertat;- Fiecare salariat are un rol bine definit în entitatea publică,
stabilit prin fișa postului;- Sarcinile sunt încredințate și rezultatele sunt comunicate numai
în raportul manager – salariat – manager (șef – subaltern – șef);- Managerul trebuie să
susțină salariatul în îndeplinirea sarcinilor sale.- Managementul entității publice va
comunica tuturor angajaților care sunt sarcinile entității,rezultate din actul normativ
de organizare și funcționare. Totodată, se va îngriji că aceste sarcini să se regăsească în
Regulamentul deorganizare și funcționare a entității publice, la care să aibă accestoți
salariații. Se vor întocmi și se vor actualiza, ori de câte ori necesitățile o vor cere, fișele
postului pentru toți funcționarii publici și personalul contractual din entitatea publică.
Aceasta este oobligație permanentă a fiecărui nivel de management.- Managerul asigură
ocuparea posturilor de către persoane competente , cărora le încredințează sarcini potrivit
competențelor și asigură condiții pentru dezvoltarea capacității profesionale asalariatului.-
Managerul și salariații au acele cunoștințe, abilități și experiența care fac posibilă
îndeplinireaeficientă și efectivă a sarcinilor;- Competența angajaților și sarcinile
încredințate trebuie să se afle în echilibru permanent, stabil.Acțiuni pentru asigurarea
acestuia:a) definirea cunoștințelor și deprinderilor necesare pentru fiecare loc de muncă; b)
conducerea interviurilor de recrutare, pe baza unui document de evaluare definit;c)
identificarea planului de pregătire de bază a noului angajat, încă din timpul procesului
derecrutare;d) revederea necesităților de pregătire, în contextul evaluării anuale a
angajaților și urmărireaevoluției carierei;e) asigurarea faptului că necesitățile de pregătire
identificate sunt satisfăcute;f) dezvoltarea capacității interne de pregătire, complementară
formelor de pregătire externe entității publice;g) definirea politicii de pregătire /
mobilitate;h) se verifică dacă se respectă programul de lucru, norma de lucru.-

Performanțele angajaților se evaluează cel puțin o dată pe an și sunt discutate cu aceștia de
cătrerealizatorul raportului;- Competența și performanța trebuiesc susținute
deinstrumenteadecvate, care includ tehnica de calcul, software-urile, brevetele, metodele de
lucru etc.;- Se verifică listele de pontaj, întocmirea corectă a statelor de plată și a celorlalte
documente privindasigurările sociale.
2. Activitatea de vinzare , la nivelul unei entitati, presupune:
a) Implementarea strategiilor de marketing;
b) Atingerea sau depasirea vinzarilor intr-o maniera eficienta;
c) Predarea in timp util a comenzilor de la clienti departamentului care se ocupa cu
prelucrarea lor.
Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri de control
intern care pot diminua aparitia riscurilor respective.
Vânzarea, ca activitate cu continut problematic complex prin intermediul tehnicilor
simodalitătilor specifice, are drept scop fructificarea cu maximum de eficientă a
rezultatelor productiei, trecerea acesteia în consumul final în cel mai scurt timp posibil,
contribuind astfel la valorificarea întregului potential tehnico-productiv de care dispune
firma în permanenta misiune de a oferi cumpărătorului marfă de calitate, la termenele si în
conditiile solicitate si nu în ultimul rînd asigură un cîstig real cel putinpe măsura
eforturilor.Vânzarea produselor se poate face:-pe bază de contract comercial încheiat
anticipat la cererea clientului-pe bază de comandă anticipată fermă, urmată sau nu de
onorarea imediată a acesteia-la cecere neprogramată, dar previzibilă, din magazinele si
depozitele proprii sau ale reteleicomerciale publice.Calea prin care se vând produsele este
în functie de natura produselor, sfera de utilitate, caracteristicile si potentialul de cumpărare
ale clientilor, căile de distributie utilizate,modalitătile practicate de producător-furnizor
pentru desfacerea produselor sale .Indiferent de calea prin care se asigură vânzarea
produselor, un rol definitoriu în extindereavânzărilor în economia de piată revine actiunii
de promovare, a celei de informare a viitorilor utilizatori despre caracteristicile produselor,
a conditiilor de executie si de desfacere etc.Livrările câtre diferiti clienti se pot face fie din
stocurile de produse finite, fie din produciacurentă. Întreprinderea producătoare trebuie să-
si programeze un raport corespunzător întrevolumul productiei de fabricat în timp si nivelul
stocurilor de produse finite care urmează a fiasigurat pentru realizarea unei desfaceri
continue si evitarea rupturilor de stoc.
RISCURI POSIBILE PROCEDURI DE CONTROL INTERN
De avindebunuri clienților îndoielnici Verificarea clientului prin cerere de referințe Client
din partea bănciisau a colaboratorilor cunoscuti, Verificarea permanentă a soldului
clientilor si stabilirea unuisold maximDe a vinde bunuri pentru prețuri care nu sunt
autorizate și a acorda reduceri care nu sunt înconcordanță cu procedurile
societății.Verificarea notei de comanda (dacă are nr.de înregistrare si este făcută de
persoana autorizată), apreturilor si a reducerilor (dacă sunt acordate de persoana

autorizată)De a trimite bunuri care nu sunt conforme cu comandaBunurile trimise trebuie
să aibă comenzi semnate de persoane autorizateDe a trimite bunuri neconforme din punct
de vedere cantitativ si calitativ al comenziiExaminarea bunurilor din punct de vedere
cantitativ, calitativ si al comenziiDe a realiza vânzări fără a pune la zi situația stocurilor
Completarea fisei de magazieDe a accepta comenzi fără a avea stocuri disponibile
Verificarea nivelului stocurilor prinasigurarea unui stoc minim stabilitDe a face livrări de
bunuri care nu sunt “recunoscute”de către clienți din punct de vederecalitativ, cantitativ și
al comenziiVerificarea semnăturii de primire de câtre client a facturii sau a documentului
care atestă livrarea(avizul de însotire a mărfii)De a avea clienți îndoielnici fără a înregistra
un provizion Verificarea scadentarului soldurilor clientisi urmărirea recuperării debitelor
restante de la clientii îndoielniciPlăti efectuate care nu sunt înregistrate Verificarea
înregistrării plătilor, respectiv a facturilor emise
3. Activitatea de dezvoltare a tehnologiei in cadrul unei entitati presupune:
a) Identificarea tehnologiilor existente sau dezvoltarea unei noi tehnologii in vederea
satisfacerii cererii reclamate de studiile de marketing;
b) Mentinerea unui nivel inalt al cunoasterii legate de dezvoltarea actuala a tehnologiilor
care ar putea afecta entitatea;
c) Asigurarea ca dezvoltarea tehnologiilor este in spiritual sustinerii licentelor sau
patentelor existente;
d) Repartizarea resurselor pentru cele mai eficiente proiecte.
Identificati si enumerati riscurile posibile ce pot sa apara si definiti proceduri de control
intern care pot diminua aparitia riscurilor respective.
:
RISCURI POSIBILE PROCEDURI DE CONTROL INTERN
Lipsa de planificare pentru fiecare
activitate și urmărirea respectării eiNorme de comunicare între
departamentele de dezvoltare și
marketing prin care se stabilesc foarte
clar oportunitatea și necesitatea utilizării
de resurse ale firmei pentru dezvoltarea
de noi tehnologii
Inexistența unor proceduri/note interne de
stabilire a necesită ților reale ale
departamentului de marketing pentru a
solicita dezvoltarea de tehnologii
compatibile cu rezultatele dorite Proceduri de analiză pentru a măsura
capacitatea de finan țare a acestor
dezvoltări, inclusiv calcule comparative
Ineficiența/incapacitatea/lipsa de
experiență/lipsa de pregătire profesională Măsuri de urmărire a respectării
planificărilor propuse și totodată planuri

continuă pentru asimilirea noilor tehnologii
a personalului care desfă șoară aceste
activități de dezvoltare a tehnologiei sau
subdimensionarea acestor departamente de rezervă în cazul în care aceste
planificări nu se respectă, inclusiv măsuri
de sancționare pentru cei responsabili
Inexistența/ineficiența procedurilor de
urmărire a rezultatelor activită ților de
dezvoltare a tehnologiiilor în corela ție cu
costurile generate de acestea Proceduri de instruire a personalului
implicat prin perfec ționare profesională
continuă în funcție de proiectele în care
sunt implicați
Utilizarea unor resurse prea mari pentru
capacitatea firmei de a materializa aceste
tehnologii în activitatea sa economicăDezvoltarea de metode pentru măsurarea
rezultatelor acestor tehnologii în urma
implementării lor în produc ție.