CONTABILITATE Contabilitatea agenților economici și a instituțiilor publice (CAEIP) [630675]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE BUCUREȘTI

Programul de studii universitare de masterat (4 SEMESTRE, Ciclul II Bologna):
CONTABILITATE – Contabilitatea agenților economici și a instituțiilor publice (CAEIP)

FISCALITATE

REFERAT

Impozitele și taxele locale

Titularul disciplinei:
Prof. univ. dr. Eduard IONESCU

Masterand: [anonimizat]
2016

Cuprins

Intro ducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 3

Impozitele și taxele locale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 5
1. Impozitul și taxa pe clădiri ………………………….. ………………………….. ……………………….. 5
2. Impozitul și taxa pe teren ………………………….. ………………………….. …………………………. 9
3. Impozitul pe mijloacele de transport ………………………….. ………………………….. …………. 11
4. Alte impozite și taxe locale ………………………….. ………………………….. ……………………… 12

Studiu de caz – calculul impozitului pe clădiri aflate în proprietatea persoanelor fizice …….. 13
Cazul I – calculul impozitului pe clădiri ………………………….. ………………………….. ………… 13
Cazul II – Societatea nu desfășoară activități comerciale la sediu ………………………….. ……14
Cazul III – Societatea comercială desfășoară activități economice la sediu …………………… 14

Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 16

Bibliografie: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 16

3
Introducere

În cadrul oricărei eco nomii naționale există o serie de participanți, între care se
stabilesc relații multiple și complexe, grupați după diferite criterii de clasificare, cum ar fi în:
familii, entități economice private sau de stat, bănci, instituții publice, etc.
Alături de mediul creat prin aceste relații, la nivel individual sau colectiv, în vederea
realizării unui climat care să asigure echilibrul și performanța activității umane, sunt necesare
anumite bunuri și servicii cu caracter comun, colectiv. Este vorba despre acele bunuri și
servicii ce pot fi utilizate la nivel local sau național, pentru care însă dreptul de proprietate și
administrare aparține statului, purtând denumirea de bunuri și servicii publice. În vederea
creării și asigurării funcționalității acestora stat ul are nevoie de finanțe.
Finanțele publice sunt asociate cu resursele, cheltuielile, împrumuturile, datoria
statului, unităților administrativ -teritoriale, și ale altor instituții public e.1)
Finanțarea se realizează din fonduri financiare publice colect ate de la comunitate,
persoane fizice și juridice, sub forma de impozite, taxe sau contribuții cu caracter obligatoriu.
În România colectarea acestor fonduri financiare este reglementată de Legea nr.
227/2015 privind Codul Fiscal , precum și de Legea nr. 2 07/2015 privind Codul de procedură
Fiscală.
Prin Codul Fiscal sunt reglementate :
 cadrul legal privind impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii, menționate în
actul normativ, care se fac venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetul Fondului unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor
pentru șomaj și fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale ;
 contribuabilii care au obligația să plătească aceste impozite, taxe și contr ibuții sociale ;
 modul de calcul și de plată a acestora ;
 procedura de modificare a acestor impozite, taxe și contribuții sociale .2)
Prin Codul de Procedură Fiscală se stabilește cadrul legal de administrare a
impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale o bligatorii reglementate de Codul Fiscal .
Impozitele și taxele reglemntate au la bază următoarele principii:
 neutralitatea măsurilor fiscale – se asigură condiții egale investitorilor, capitalului
român și străin;

1 Cioponea, M., Fi nanțe Publice și Fiscalitate, curs în tehnologie ID -IFR, Editura Fundației România de Mâine, București,
2014
2 Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

4
 certitudinea impunerii – se asigură stabili rea exactă a termenelor, modalitatea și
sumele de plată pentru fiecare plătitor;
 justețea impunerii sau echitatea fiscală – se asigură stabilirea sarcinii fiscale în funcție
de mărimea veniturilor sau a proprietăților contribuabilului;
 eficiența impunerii – se asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un
exercițiu bugetar la altul;
 predictibilitatea impunerii – se sigură stabilitatea impozitelor, taxelor și contribuțiilor
obligatorii, pentru o perioadă de cel puțin un an.
Impozitele, taxele ș i contribuțiile sociale obligatorii reglementate de Codul Fiscal
sunt:
a) în categoria impozite lor și taxe lor intră:
– impozitul pe profit
– impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
– impozitul pe venit
– impozitul pe veniturile obținute din Român ia de nerezidenți
– impozitul pe reprezentanțe
– taxa pe valoarea adăugată
– accizele
– impozitele și taxele locale
– impozitul pe construcții
b) în categoria contribuțiil or sociale obligatorii intră:
– contribuțiile de asigurări sociale datorate buge tului asigurărilor sociale de stat;
– contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național
unic de asigurări sociale de sănătate;
– contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de
anga jator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
– contribuțiile asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj;
– contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de
angajator bugetului asigurărilor sociale de stat;
– contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de
persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator potrivit art. 4 din Legea nr.
200/2006 privind constituirea și utiliza rea Fondului de garantare pentru plata creanțelor
salariale, cu modificările ulterioare.

5
Impozitele și taxele locale

Impozitele și taxele locale, așa cum sunt ele reglementate în Codul Fiscal, sunt
compuse din:
– impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri
– impozitul pe teren și taxa pe teren
– impozitul pe mijloacele de transport
– taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor
– taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate
– impozitul pe spectacole
– taxele speciale
– alte taxe locale .
Impozitele și taxele locale sunt constituite astfel încât acestea să asigure resursel e
financiare necesare desfășurării activității unităților administrativ -teritoriale.
1. Impozitul și taxa pe clădiri
Orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual
impozit pentru acea clădire.
În cazul clădirilor proprietate publică ori privată a statului sau unităților administrativ –
teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau în folosință oricărei entități, altele
decât cele de drept public, se stabilește taxă pe clădiri, datorată de către concesionari, locatari,
titularii dreptului de administrare sau de folosință, în condiții similare impozitului pe clădiri.
Atât impozitul cât și taxa pe clădiri se datorează bugetului local al comunei, orașului
sau municipiului în care este amplasată clădirea. În cazul municipiului București, impozitul și
taxa pe clădiri se datorează bugetului local al sectorului pe raza căruia este amplasată clădirea.
În cazul clădirilor ce fac obiectul contractelor de concesiune, închiriere, administrare
sau folosință, taxa pe clădiri se stabilește proporțional cu perioada pentru care este constituit
dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosință. În peri oada pentru care se
datorează tax a pe clădire, nu se datorează impozitul pe clădiri.
În cazul clădirilor proprietate comună a două sau mai multe persoane, impozitul pe
clădire datorat se stabilește în funcție de cota -parte deținută de fiecare proprietar s au, în părți
egale cînd această cotă nu poate fi stabilită.
Codul Fiscal prevede o serie condiții ce trebuie îndeplinite, pentru care contribuabilii
nu datorează impozit/taxă pe clădiri, precum și situa ții pentru care fiecare consiliu local poate
să acord e scutire la plata impozitului/taxei pe clădire.

6
Scutirea de la plata impozitului/taxei pe clădiri, se aplică începând cu data de 1
ianuarie a anului următor celui în care persoana depune documentele justificative.
Impozitul pe clădirile aflate în propri etatea persoanelor fizice și juridice , utilizate
pentru prestarea de servicii turistice cu caracter sezonier, pe o durată de cel mult 6 luni în
cursul unui an calendaristic, se reduce cu 50%. Reducerea se aplică în anul fiscal următor
celui în care este în deplinită această condiție.
În vederea efectuării calculului pentru stabilirea impozitului pe clădiri sunt avute în
vedere mai multe criterii, anume:
a) destinația clădirii
b) suprafața construită desfășurată
c) tipul clădirii (materialele de construcție: beton armat, lemn, caramidă arsă etc – impozitul
calculat este în funcție de ponderea cea mai mare de material folosit) .
Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcție de rangul localității și zona în
care este amplasată clădirea cu un coeficient de corecție (fig. 1), valoarea astfel obținută
reducându -se în funcție de anul terminării construcției cu un procent cuprins între 10% – 50%.

Fig. 1 – coeficienți de corecție3)
Pentru c lădirile rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice , inclusiv
clădirile -anexă , impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între
0,08% – 0,2%, asupra valorii impozabile a clădirii. Cota impozitului pe clădiri se stabilește
prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucu rești, această cotă este stabilită
prin Hotărârea Consiliului General al Municipiului București;

3 https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2016.htm#A454

7
Pentru clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice impozitul pe
clădiri se calculează prin aplicarea unei cote cuprinse între 0,2 – 1,3% asupra valorii care
poate fi:
 valoarea rezultată dintr -un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat, depus
la organul fiscal local până la primul termen de plată din anul de referință;
 valoarea finală a lucrărilor de construcții, în cazul cl ădirilor noi, construite în ultimii 5
ani anteriori anului de referință;
 valoarea clădirilor care rezultă din actul prin care se transferă dreptul de proprietate, în
cazul clădirilor dobândite în ultimii 5 ani anteriori anului de referință. Cota impozitulu i pe
clădiri se stabilește prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această
cotă este stabilită de către Consiliul General al Municipiului București.
Pentru clădirile nerezidențiale, utilizate pentru activități din domeniul agr icol,
impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de 0,4% asupra valorii impozabile a
clădirii.
În situația clădirilor nerezidențiale, în care valoarea clădirii nu poate fi stabilită ,
impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 2% asupr a valorii impozabile a clădirilor
rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice.
Pentru clădirile cu destinație mixtă aflate în proprietatea persoanelor fizice , impozitul
se calculează prin însumarea impozitului calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial
cu impozitul determinat pentru suprafața folosită în scop nerezidențial .
Dacă la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal la care nu se desfășoară nicio
activitate economică, impozitul se calculează ca în cazul clădirilor re zidențiale aflate în
proprietatea persoanelor fizice.
Dacă suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în scop nerezidențial nu
sunt delimitate și evidențiate prin contractele încheiate , la calculul impozitului se aplică
următoarele reguli:
 dacă la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal dar nu se desfășoară nicio
activitate economică, impozitul se calculează ca în cazul clădirilor rezidențiale aflate în
proprietatea persoanelor fizice (0,08% – 0,2% din valoarea impozabilă);
 dacă la adresa clădirii este înregistrat un domiciliu fiscal și se desfășoară activitatea
economică, iar cheltuielile cu utilitățile sunt înregistrate în sarcina persoanei care desfășoară
activitatea economică, impozitul pe clădiri se calculează ca în cazul cl ădirilor nerezidențiale
pentru care nu s+a putut stabili valoarea clădirii (2% dinvaloarea impozabilă) .

8
Pentru clădirile aflate în proprietatea sau deținute de persoanele juridice :
 clădiri rezidențiale , impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicare a unei
cote cuprinse între 0,08% – 0,2% asupra valorii impozabile a clădirii.
 clădiri nerezidențiale, impozitul/taxa pe clădiri se calculează prin aplicarea unei
cote cuprinse între 0,2% – 1,3%, inclusiv, asupra valorii impozabile a clădirii (0,4% pentru
clădirile utilizate activităților din domeniul agricol) .
Aceste cote se stabile sc prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului
București, această atribuție revine Consiliului General al Municipiului București.
 clădiri cu destinație mixtă, impo zitul se determină prin însumarea impozitului
calculat pentru suprafața folosită în scop rezidențial cu impozitul calculat pentru suprafața
folosită în scop nerezidențial .
Valoarea impozabilă a clădirilor aflate în proprietatea persoanelor juridice este
valoarea de la 31 decembrie a anului anterior celui pentru care se datorează impozitul/taxa și
poate fi: ultima valoare impozabilă înregistrată în evidențele organului fiscal, valoarea
rezultată dintr -un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat , valoarea finală a
clădirilor noi, construite în cursul anului fiscal anterior , valoarea clădirilor rezul tată din actul
de transfer al dreptul ui de proprietate, în cazul clădirilor dobândite î n cursul anului fiscal
anterior, valoarea rezultată dintr -un rap ort de evaluare întocmit de un evaluator autorizat ,
pentru clădiile finanțate prin contracte de leasing financiar, valoarea din contabilitatea
proprietarului clădirii în cazul taxei pe clădirile concesionate, închiriate, date în administrare
sau în folosin ță.
Valoarea impozabilă a clădirii se actualizează o dată la 3 ani pe baza unui raport de
evaluare a clădirii întocmit de un evaluator autorizat , depus la organul fiscal local până la
primul termen de plată din anul de referință. Dacă proprietarul clădirii nu a actualizat valoarea
impozabilă a clădirii în ultimii 3 ani anteriori anului de referință, cota impozitului/taxei pe
clădiri este 5%.
Impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de către persoana care are în
proprietate clădirea la dat a de 31 decembrie a anului fiscal anterior. Orice modificare
survenită ulterior, în cursul anului fiscal (transferul dreptului de proprietate; extinderi,
îmbunătățiri, desființări parțiale, care conduc la majorarea sau diminuarea valorii impozabile
a clădi rii cu mai mult de 25%; desființarea în totalitate a unei clădiri) se va aduce la
cunoștință de către proprietar prin depunerea unei declarații la organele ficale locale de
competență, urmând ca aceasta să -și producă efectele începând cu data de 1 ianuarie a anului
următor.

9
Pentru construcțiile noi data dobândirii o reprezintă data procesului verbal de recepție
a clădirii .
În cazul clădirilor pentru car e se datorează taxa pe clădiri:
– pentru perioade mai mari de o lună, titularul dreptului de concesiune, î nchiriere,
administrare ori folosin ță are obligația depunerii declarați ei de impunere la organul fiscal
local până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în vigoare a contractului ;
– pentru perioade mai mici de o lună, persoana de drept public c are transmite dreptul de
concesiune, închiriere, administrare ori folosință are obligația să depună declarați a de
impunere la organul fiscal local, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în
vigoare a contractelor, la care anexează o situați e centralizatoare a acestor contracte .
– orice situație care ar conduce la modificarea taxei pe clădire datorate , persoana care
datorează această taxă are obligația să depună o declarație la organul fiscal local de
competență până la data de 25 a lunii urm ătoare celei în care s -a înregistrat situația respectivă.
Impozitul pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la 31 martie și 30
septembrie, inclusiv, cu excepția cazului în care suma datorată aceluiași buget local este mai
mică sau egală cu 50 lei, care se achită integral până la primul termen .
În vederea colectării cât mai rapide a fondurilor necesare bugetului local, consiliile
locale, respectiv Consiliul General al Municipiului București, prin hotîrâri de consiliu, acordă
o bonificație de până la 10% pentru plata anticipată a impozitului pe clădiri, aferent întregul ui
an, până la data de 31 martie a anului respectiv.
În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosință:
– pentru perioade mai mari de o lună, taxa pe clădiri se plătește lunar, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului, de către
concesionar, locatar, titularul dreptului de administrare sau de folosință;
– pentru perioade mai mici de o lună, p ersoana juridică de drept public care transmite dreptul
de concesiune, închiriere, administrare sau folosință colectează taxa pe clădiri de la
concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosin ță și o varsă lunar, până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.
2. Impozitul și taxa pe teren
Orice persoană care are în proprietate un teren situat în România, datorează impozit pe
teren anual , bugetului local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasat
terenul. În cazul municipiului București, impozitul se datorează bugetului local al sectorului
în care se află terenul.

10
Pentru terenurile aparținând statului sau unitățilo r administrativ -teritoriale, în
proprietate publică sau privată, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință,
unor entități, altele decât cele de drept public, se datorează taxa pe teren în sarcina
concesionarilor, locatarilor, titulari lor drptului de administrare sau folosință, similar
impozitului pe teren. Taxa pe teren se stabilește proporțional cu numărul de luni, cu numărul
de zile sau de ore prevăzute în contract.
Pe perioada în care pentru un teren se plătește taxa pe teren, nu s e datoreză impozitul
pe teren.
Pentru terenul proprietate comună a două sau mai multe persoane, impozitul datorat se
stabilește în funcție de cota -parte deținută de fiecare proprietar sau, în părți egale cînd această
cotă nu poate fi stabilită.
Pentru st abilirea impozitului/taxei pe teren sunt luate în calcul: suprafața terenului,
rangul localității unde este amplasat, zona și categoria de folosință a acestuia, conform
încadrărilor făcute de către consiliul local.
Impozitul pe teren este datorat pentru în tregul an fiscal de către persoana care are în
proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior. Orice modificare
ulterio ară, în cursul anului fiscal (transferul dreptului de proprietate; modificării categoriei de
folosință ) se va aduce la cunoștință de către proprietar prin depunerea în termen de 30 de zile
de la modificare, a unei declarații la organele ficale locale de competență, urmând ca aceasta
să-și producă efectele începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.
În cazul terenu rilor pentru car e se datorează taxa pe teren:
– pentru perioade mai mari de o lună, titularul dreptului de concesiune, închiriere,
administrare ori folosin ță are obligația depunerii declarați ei la organul fiscal local până la data
de 25 inclusiv a lunii ur mătoare intrării în vigoare a contractului ;
– pentru perioade mai mici de o lună, persoana de drept public care transmite dreptul de
concesiune, închiriere, administrare ori folosință are obligația să depună declarați a de
impunere la organul fiscal local, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare intrării în
vigoare a contractelor, la care anexează o situație centralizatoare a acestor contracte ;
– orice situație care ar conduce la modificarea taxei pe teren datorate , persoana care datorează
această taxă are obligația să depună o declarație la organul fiscal local de competență până la
data de 25 a lunii următoare celei în care s -a înregistrat situația respectivă.
Impozitul pe teren se plătește anual, în două rate egale, până la 31 martie și 30
septembri e, inclusiv, cu excepția cazului în care suma datorată aceluiași buget local este mai
mică sau egală cu 50 lei, care se achită integral până la primul termen.

11
Consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului București, prin hotărâri
de consi liu, acordă o bonificație de până la 10% pentru plata anticipată a impozitului pe teren,
aferent întregului an, până la data de 31 martie a anului respectiv.
În cazul contractelor de concesiune, închiriere, administrare sau folosință:
– pentru perioade ma i mari de o lună, taxa pe teren se plătește lunar, până la data de 25
inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului, de către
concesionar, locatar, titularul dreptului de administrare sau de folosință;
– pentru perioa de mai mici de o lună, persoana juridică de drept public care transmite dreptul
de concesiune, închiriere, administrare sau folosință colectează taxa pe teren de la
concesionari, locatari, titularii dreptului de administrare sau de folosință și o varsă lun ar, până
la data de 25 inclusiv a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului.
3. Impozitul pe mijloacele de transport
Orice persoană care are în proprietate un mijloc de transport ce trebuie
înmatriculat/î nregistrat în Româ nia datorează, pe perioada cât este înmatriculat/înregistrat în
România, un impozit anual pentru mijlocul de transport .
Impozitul pe mijloacele de transport se plătește la bugetul local al unității
administrativ -teritoriale unde persoana își are domiciliu l, sediul sau punctul de lucru, după
caz.
Impozitul pe mijloacele de transport se calculează în funcție de tipul mijlocului de
transport (motociclete, autoturisme, autobuze, autocare, tractoare, alte vehicule cu tracțiuie
mecanică cu masa totală maximă au torizată până la 12 tone inclusiv), în funcție de capacitatea
cilindrică.
În cazul autovehiculelor de transport de marfă cu masa totală autorizată egală sau mai
mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu sumele stabilite prin actel e
normative , în funcție de caracteristicile tehnice ale mijlocului de transport (greutate, sistemul
de suspensie ale axelor motoare).
Imozitul pe mijloacele de transport în cazul remorcilor și semiremorcilor se stabilește
prin acte normative în funcție de greutate.
Pentru mijloacele de transport pe apă, impozitul datorat se stabilește în funcție de
tipulși caracteristicile privind greutatea sau puterea motorului mijlocului de transport.
Declararea, datorarea, precum și plata impozitului pe mijloacele de transport se supun
acelorași reguli ca și în cazul impozitului pe clădiri sau teren.

12
4. Alte impozite și taxe locale
Orice persoană care are trebuie să obțină un aviz, un certificat sau o autorizație trebuie
să plătească o taxă administrației publice lo cale înainte de eliberarea documentului necesar.
Documentele eliberate de către administrațiile publice locale pentru care se datorează taxe de
eliberare, sunt:
– certificatele de urbanism, autorizațiile de construire și alte avize și autorizații
– autori zații pentru desfășurarea unor activități (autorizații sanita re, atestate de producător,
pentru eliberarea carnetului de comercializare a produselor agricole).
Orice persoană care beneficiază de servicii de reclamă și publicitate în România în
baza unui c ontract sau a unei altfel de înțelegere încheiată cu altă persoană, datorează plata
unei taxe, cu excepția serviciilor de reclamă și publicitate realizate prin mijloacele de
informare în masă scrise și audiovizuale. Această taxă se plătește de către presta tor, la bugetul
local în raza căruia sunt prestate serviciile de reclamă și publicitate.
Orice persoană care utilizează un panou, un afișaj sau o structură de afișaj pentru
reclamă și publicitate, cu excepția cazului când se plătește taxa pentru serviciil e de reclamă și
publicitate, datorează plata unei taxe anuale către bugetul local al comunei, al orașului sau al
municipiului, după caz, în raza căreia/căruia este amplasat panoul, afișajul sau structura de
afișaj respectivă. La nivelul municipiului Bucure ști, această taxă revine bugetului local al
sectorului în raza căruia este amplasat panoul, afișajul sau structura de afișaj respectivă.
Orice persoană care organizează o manifestare artistică, o competiție sportivă sau altă
activitate distractivă în Româ nia are obligația de a plăti impozitul , denumit impozit pe
spectacole, la bugetul local al unității administrativ -teritoriale în raza căreia are loc
manifestarea artistică, competiția sportivă sau altă activitate distractivă.
Impozitul pe spectacole se ca lculează prin aplicarea cotei de impozit la suma încasată
din vânzarea biletelo r de intrare și a abonamentelor, și se plătește lunar până la data de 10
inclusiv, a lunii următoare celei ăn care a avut loc spectacolul.
Pentru funcționarea unor servicii pub lice locale create în interesul persoanelor fizice și
juridice, precum și pentru promovarea turistică a localității, consiliile locale, județene și
Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot adopta taxe speciale.
Taxele speciale se încasea ză numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază
de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit regulamentului
de organizare și funcționare al acestora, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să
efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.

13
Pentru toate aceste tipuri de impozite și taxe locale, Codul Fiscal prevede o serie
condiții ce trebuie îndeplinite, pentru care contribuabilii sunt scutiți de la plata acesto ra,
precum și situații pentru care fiecare consiliu local poate să acorde scutire la plata
impozitului/taxei.

Studiu de caz – calculul impozitului pe clădiri aflate în proprietatea persoanelor fizice
O persoană fizică, căsătorită, locuiește în București , într-o zonă centrală, în sectorul 1,
într-un apartament cu trei camere în suprafață utilă de 140 mp, situat la primul etaj dintr -un
imobil cu trei niveluri și șase apartamente. Imobilul este construit în anul 2006, cu cadre din
beton armat, dotat cu inst alații de apă, canalizare, electrice și de încălzire.

Cazul I – calculul impozitului pe clădiri
În acest caz, pentru stabilirea impozitului pe clădiri aferent apartamentului în suprafață
utilă de 140 mp, conform cadrului legal, se are în vedere calculul impozitului pe clădirile
rezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice. Pentru aceasta sunt necesari parcurgerea
următorilor pași:
 calculul suprafeței construite desfășurate: dimensiunile exterioare ale
apartamentului nu pot fi efectiv măsurate pe conturul exterior. Astefl, conform cadrului legal,
pentru calculul suprafeței construite, suprafața utilă se înmulțește cu un coeficient de
transformare de 1,4 și rezultă:
140 mp x 1,4 = 196 mp
 calculul valorii impozabile: uprafața construită desfășurată cu valoarea
impozabilă corespunzătoare, stabilită de cardrul legal, 1.000 lei/mp în cazul de față:
196 mp x 1.000 lei/mp x 2,6 = 509.000 lei unde:
2,6 – reprezintă coeficientul de corecție stabilit de actul normativ, în funcție de rangul
localității (0 în cazul de față) și zona în care este amplasată clădirea (yona A în cazul de față)
 impozitul pe clădire aferent apartamentului de 140 mp: conform prevederilor
HCGMB nr. 218/2015, privind stabilirea nivelurilor impozitelor și taxelor locale în
Municipiul B ucurești, cota de impozit pentru clădirile rezidențiale și clădirile -anexe aflate în
proprietatea persoanelor fizice este 0,1% aplicată valorii impozabile a clădirii
509.000 le x 0,1% = 509,60 lei
Mențiune: persoana fizică este căsătorită și, în conformit ate cu prevderile legale,
impozitul pentru clădirile aflate în proprietatea comună a mai multor persoane fizice pentru
care nu se pot stabili părțile individuale ale proprietarilor în comun, fiecare proprietar

14
datorează o parte egală din impozitul pentru c lădirea respectivă. Astfel, impozitul pe
apartamentul în suprafață de 140 mp datorat bugetului local al sectorului 1 se imparte în două
părți egale, între soț și soție :
– soțul (50% din valoarea impozitului) 509,60 lei x 50% = 254,80 lei
– soția (50% din valoarea impozitului) 509,60 lei x 50% = 254,80 lei

Cazul II – Societatea nu desfășoară activități comerciale la sediu
Presupunem că p ersoana fizică este asociat unic al unei societăți comerciale cu sediul
social la aceeași adresă. Conform cont ractului de comodat, societății comerciale i s -a alocat
o cameră în suprafață de 40 mp.
În acest caz, este vorba despre o clădire cu destinație mixtă, în care la adresa clădirii
este înregistrat un domiciliu fiscal, iar suprafețele folosite în scop rezidențial și cele folosite în
scop nerezidențial sunt evidențiate distinct în contractul de comodat.
Datorită faptului că societatea nu desfășoară activități comerciale, impozitul pe clădire
aferent apartamentului de 140 mp, stabilit în sarcina celor doi proprietari, se calculează la fel
ca în primul caz.

Cazul III – Societatea comercială desfășoară activități economice la sediu
Aici putem analiza două situații:
a) având în vedere actele normative, persoana fizică apelează la un evaluator autorizat care
stabilește val oarea apartamentului la 31.12.2015 la nivelul sumei de 535.000 ,00 lei.
Deoarece societatea comercială își desfășoară activitatea la sediu, suprafața de 140 mp
este împărțită astfel:
– 100 mp – suprafață cu destinație rezidențială
– 40 mp – suprafață cu destinație nerezidențială
 calculul impozitului pentru suprafața rezidențială
 calcul suprafață construită desfășurată
100 mp x 1,4 = 140 mp
 calcul valoare impozabilă
140 mp x 1.000 lei/mp x 2,6 = 364.000 ,00 lei
 impozit pe clădire
364.000 x 0,1% = 364,00 lei
 calculul impozitului pentru suprafața nerezidențială
 calcul procent nerezidențial

15
40 mp/140 mp x 100 = 28,57 %
 calcul valoare suprafață folosită în scop nerezidențial
535.000 lei x 28,57% = 152.849,50 ei
 calcul impozit pe clădire: conform HCGMB 218/2015, cota de impozit pentru
clădirile nerezidențiale aflate în proprietatea persoanelor fizice este de 0,2%
aplicată asupra valorii impozabile
152.849,50 lei x 0,2% = 305,70 lei
Impozitul pe clădire anual final, datorat de către cei doi proprietari se stabileș te prin
însumarea celor două impozite calculate:
364,00 + 305,70 = 669,70 lei
b) persoana fizică ignoră actele normative și nu efectuează evaluarea apartamentului.
În cazul în care nu se efectueaă evaluarea apartamentului, cadrul legal prevede
calculul im pozitului pe clădiri prin aplicarea cotei de 2% asupra valorii impozabile stabilită ca
și când suprafața nerezidențială ar avea destinație rezidențială. Astfel:
 suprafața utilă nerezidențială : 40 mp
 calcul suprafață construită desfășurată aferentă
40 mp x 1.000 lei/mp x 2,6 = 104.000 ,00 lei
 calcul impozit aferent suprafeței nerezidențiale
104.000 lei x 2% = 2.080,00 lei
Impozitul pe clădire anual final, datorat de către cei doi proprietari se stabilește prin
însumarea celor două impozite calculate:
364,00 + 2.080,00 = 2.444,00 lei

Făcând o simplă analiză asupra ultimului caz prezentat și luând în calcul tarifele
practicate de către evaluatori autorizați pentru evaluarea clădirilor aflate în proprietatea
persoanelor fizice (300 – 1.000 lei), putem spune c ă cel mai avantajos este să se facă o
evaluare în vederea stabilirii impozitului anual aferent.

16
Concluzii
Impozitele constituie o formă de colectare a unei părți din veniturile persoanelor fizice
și juridice la dispoziția statului pentru a acoperi c heltuielile publice. Această prelevare este cu
titlu obligatoriu, nerambursabil și de asemenea fără contraprestație directă și imediată din
partea statului. Deoarece prin intermediul impozitelor se pot realiza obiectivele financiare,
economice și sociale u rmărite de către stat la intro ducerea lor, se impune faptul ca
reglement ările fiscale să fie cunoscute și respectate atât de organele fiscale, cât și de
contribuabili. În acest sens, în legile prin care se fixeaz ă impozitele se precizează persoanele
în sar cina cărora cade plata im pozitelor, obiectul impozabil, mărimea relativă a impozitului,
termenele de plat ă, sancțiunile ce se aplică persoanelor fizice și/sau juridice care nu-și
onorează obligațiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materi a impozabi lă de la impunere și
încalcă alte dispoziții ale reglementărilor fiscale.
Bibliografie:
A. Acte normative
1. Legea nr. 227/2015 – privind Codul Fiscal, c u modificările și completările
ulterioare ;
2. Legea nr. 207/2015 – privind Codul de Procedură Fiscală ;
3. Legea nr. 358/2015 privind aprobarea Ordonan ței de urgen ță a Guvernului nr.
50/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal
și a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedur ă Fiscal ă;
B. Cărți și materiale
4. Cioponea, M., Fina nțe Publice și Fiscalitate, curs în tehnologie ID -IFR, Editura
Fundației România de Mâine, București, 2014 ;
5. Eduard, Ionescu, Suport de curs, București, 2016;
C. Resurse web
6. Hotărârea Consiliului General al Municipiului București nr. 218/10.12.2015
privind stabilirea nivelurilor impozitelor și taxelor locale în Municipiul București,
începând cu anul 2016 , material disponibil pe pagina web
https://www.impozitelocale1 .ro/acteNormative/Hotarare_CGMB_218_2015.pdf
7. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2016.htm#A454
8. https://www.impozitelocale1.ro/taxe2016.html
9. https://www.impozitelocale1.ro/images/zonare_fiscala_sector1_2004.jpg