Consumul Si Traficul de Droguri In Romania

Cuprins:

Introducere……………………………………………………………………………………………1

Capitolul 1……………………………………………………………………………………………………………….4

Drogurile – Scurt istoric……………………………………………………………………………4

Teorii psihologice privind consumul de droguri…………………………………………6

Teorii sociologice privind consumul de droguri………………………………………..11

Delimitari conceptual………………………………………………………………………………20

Consumul de droguri. Factori predisponzanti………………………………………….22

Capitolul 2……………………………………………………………………………………………………………..24

2.1 Crima organizata transnationala. Traficul de droguri………………………….. 24

Tendinte actuale ale crimei organizate transnationale…………………………….. 25

Traficul de droguri element de crima organizata…………………………………………26

Traficul si consumul de droguri in Romania……………………………………………… 26

Agresiunea drogurilor asupra copuiilor si adolescentilor…………………………….. 28

Capitolul 3……………………………………………………………………………………………………………..30

3.1 Strategia Uniunii Europene cu privire la droguri (2005 – 2012)…………………30

Problema drogurilor in cadrul U.E. …………………………………………………………. 32

Coordonarea…………………………………………………………………………………………. 35

Reducerea cererii de droguri…………………………………………………………………… 37

Reducerea ofertei de droguri…………………………………………………………………… 38

Cooperare internationala………………………………………………………………………… 41

Informare, cercetare si evaluare………………………………………………………………. 43

Raportarea date de OEDT………………………………………………………………………. 44

Capitolul 4……………………………………………………………………………………………………………. 46

Reactia autoritatii in fata pericolului drogului…………………………………………… 46

Legislatii privind incriminarea actuala a traficului ilicit de stupefiante in Romania…………………………………………………………………………………………… 47

Colaborarea interinstitutionala la nivel national………………………………………… 48

Obiectivele strategiei nationale……………………………………………………………….. 50

Modul de lucru al Stategiei Nationale Antidrog………………………………………… 51

Evolutia cererii de droguri la nivel national……………………………………………….52

Capitolul 5……………………………………………………………………………………………………………. .54

Prevenirea consumului de droguri…………………………………………………………….54

Masuri profilactice si programe terapeutice in dependenta de heroina…………..55

Primii pasi spre dezintoxicare…………………………………………………………………..58

Metode terapeutice de deztoxicare si psihoterapiile…………………………………….59

Cercetare sociologica

Argument…………………………………………………………………………………………………………………..60

Cadru teorteic……………………………………………………………………………………………………………..61

Obiectivele cercetarii…………………………………………………………………………………………………..62

Ipoteze……………………………………………………………………………………………………………………….62

Opertionalitzarea conceptelor………………………………………………………………………………………..63

Justificarea cercetarii……………………………………………………………………………………………………63

Analiza rezulttelor……………………………………………………………………………………………………….69

Chestionar aplicat………………………………………………………………………………………………………..71.

=== droguri ===

Introducere

În ultimul deceniu, ca urmare a contextului geopolitic international și a schimbărilor sociale interne, în România consumul de droguri ilicite a crescut considerabil, atingând dimensiunile unui fenomen social.

Drogul este un produs mai scump ca aurul , sursă de câstiguri fabuloase ,mobil de comerț și conflicte dar și de decădere a personalității umane .Ținta de caștiguri stă de cele mai multe ori în mâinile unor criminali periculoși , iar baza de consum se regasește în tineretul naiv si disperat.

Între comercianți și consumatori se dezvoltă o rețea de trafic de droguri. Numărul consumatorilor crește exponențial datorită dependenței pe care o creează consumul de droguri .

Societatea civilă și autoritățile au creat sisteme de luptă înpotriva proliferării consumului de droguri ale căror mijloace și planuri de actiune nu au reușit încă să conducă la eradicarea acestui flagel ,despre care statisticile spun că a produs pe plan mondial mult mai multe victime umane decất toate conflictele militare desfășurate în secolul XX .

Consumul de droguri în rândul persoanelor cu vârste din ce în ce mai mici reprezintă o problemă socială și de sănătate mondială deoarece acest gen de consumatori nu au informații despre efectele nocive ale consumului de droguri .

Tineretul studios sau nu, este absorbit de visul la o viață luxuriantă pe care o vede la anumite persoane de succes ,dar este în același timp dezarmat de lipsa posibilităților sale de afirmare. Tinerii pot să se piardă pe sine între vis și realitate și de aceea mulți dintre ei alunecă pe panta consumului de droguri .

Organismele statului de drept urmăresc cu atenție relațiile tinerilor cu societatea și depun eforturi în lupta împotriva consumului de droguri .

Există o categorie de tineri dar și de persoane adulte care practică traficul de droguri în scopul obtinerii unor câștiguri fabuloase.

Traficul de droguri este o activitate de risc social înlesnită de dependența consumatorilor dar și de corupție și de ineficacitatea organelor de protecție a cetățeanului .

Sociologi , juriști ,medici , asistenți sociali , savanți, personalități artistice s-au implicat în lupta împotriva acestui fenomen dar nu au reușit încă o soluție decisivă .

Cauza nerușitei acestor acțiuni este legea junglei și a banilor negri, a caștigurilor ilicite și a confluienței criminalitații cu politicul și corupția, unde se utilizează o cotă parte din câștigurile fabuloase obținute de pe urma traficului de droguri .

Cercetarea comportamentului și a evoluției tinerilor afectați de consumul de droguri este greu de realizat. De aceea, cea mai mare parte a cercetărilor se desfașoară în spitalele de profil cu ocazia spitalizărilor dar și a controalelor și evaluărilor a persoanelor dependente de drog .

Consumul de droguri este înregistrat în general în rândul adolescenților, “ O perioadă de cautare a identității de sine “. Adolescenții încep prin a se îndepărta de părinți, încearcă să costruiască un spațiu psihologic numai al lor, care să-i ajute să se cunoască și să se înteleagă mai bine. Ei vor fi tentați să trăiască experiențe variate menite să-i ajute să-și testeze limitele ori vor încerca să guste din lucrurile interzise. Tinerii sunt curioși și labili în obțiunile pe care le adoptă .Din dorința de bravadă, din spirit de imitație sau în cautarea refugiului, ei se prezintă la întâlnirea cu drogul dornici de aventură și necunoscut. Drogul îi seduce și devine rapid singura lor rațiune de a trăii.

Tinerii sunt vulnerabili, se simt în nesiguranță și sunt speriați de greutățile vieții de mai târziu. Pentru că nu știu cum să-și mai întrețină speranța care este vectorul călăuzitor spre sănătate și responsabilitate, pentru că nu au resurse să-și controleze anxietatea sexuală, însingurarea, îndoielile personale devin nesigure și în loc să caute ajutor și consiliere, găsesc sprijin în consumul de alcool și de droguri .

Tinerii sunt puternic atrași de aceste soluții periculoase și de multe ori sunt învinși de duritatea tratamentului, de dificultatea abstinenței de la consumul de droguri, ceea ce determină perspective medicale și psihosociale nefavorabile.

Dependența de droguri determină la nivelul familiei cheltuieli greu de suportat, comportament violent și acte iresponsabile .

În Romania s-au creat organizații non –guvernamentale care acționează în efort conjugat cu specialiștii pentru elaborarea strategiilor naționale în așa fel încât “ moartea albă “ să nu mai secere vieți la început de drum .

Fenomenul toxicomaniei ia amploare pe zi ce trece deși dependenții de droguri sunt considerați delicvenți, ei sunt în realitate oameni bolnavi ajunși în stare de iresponsabilitate pentru faptele lor .

Marcați de suferință, disprețuiți și marginalizați, ei se topesc încet dar sigur neînțeleși de nimeni, cu sufletele zdrobite de durere ei se sting fără să știe cât de mare este minciuna dependenței de drog și cât de departe este adevărul din sănătatea celorlalți. Pentru ei nu mai există speranță drogul determină un atac încrucișat al bolilor de tot felul, al întunericului psihic din care nu scapă decat cu ajutorul lui D-zeu și cu o voință de fier care presupune tratament îndelungat și renunțare la fericiri virtuale

Capitoul 1

1.1 Drogurile – Scurt istoric .

Prin drog cuvânt de origine olandeză “droog “ se înțelege în sens larg orice substanță utilizată în tratament, datorită proprietăților ei curative, dar al cărei efect este uneori nociv pentru organismul uman. Definiția aceasta vagă poate include toate medicamentele ceea ce ar însemna o eroare stiințifică.

Organizația Mondială a Sănătații definește drogul ca pe o substanță care odată absorbită de un organism viu poate modifica una sau mai multe fucții ale acestora .

Din punct de vedere farmacolgic drogul este o substanță utilizată de medicină a cărei administrare abuzivă poate crea dependența psihică și fizică sau tulburări grave ale activității mentale, a percepției și a comportamentului.

Prin droguri înțelegem partea de stupefiante supusă controlului internațional prin convenția din 1971.

Drogurile sunt cunoscute din antichitate. Despre opium se întâlnesc mărturii înscrise în tăblițele civilizației sumeriene care vorbesc despre producerea și prelucrarea opiumului din mac . Sumerienii locuiau în sudul Mesopotamiei, teritoriu pe care există astăzi statul Irak .

Grecii în Eliada și Odiseea amintesc despre licoarea care aduce uitarea durerii și a nefericirii.

Chinezii au utilizat opiumul în scopuri medicale, iar în a doua jumătate a secolului al XVI-lea a început folosirea sa pentru fumat. Sesizând pericolul fizic și moral care amenință națiunea chineză în Marea Britanie a izbucnit un război soldat cu tratatul de la Nanking din 1842, care interzicea exportul de opium din India spre China. India era colonie a Marii Britaniei .

Tările musulmane : Turcia, Iran, Afganistan înregistrau anual peste 100000 de decese datorate consumului de opium, peste 5000 sinucideri din aceiași cauză și aproximativ 50000 de copii orfani .

În Europa chimistul lui Napoleon, Arman Seguin sintetizează morfina însă descoperirea oficilă îi revine germanului Serturner in 1816. Alt chimist german Dresser izolează și identifică din opium cel mai puternic alacaloid : heroină.

În timpul războaielor mondiale începe creșterea alarmantă a consumului de droguri.

În Statele Unite drogurile intră sub forma fumatului prin California și se dezvoltă în cel mai rapid ritm la sfarșitul secolului XX .

“Moartea albă” atinge și România mai punternic în ultimii 15 ani. Efectele ei sunt dezastruase, iar eforturile făcute de organismele specializate: guvernamentale și non-guvernamentale nu au dat încă soluția de eradicare a consumului de droguri.

În mod paradoxal consumul de droguri a căror sursă primară se regăsește în state mai puțin dezvoltate este exportat către națiunile civilizate și se adresează generației tinere care devine astfel foarte expusă la riscuri .

Teorii psihologice privind consumul de droguri

Toxicomanii se recrutează din cele mai diverse pături ale societății, iar unele categorii sociale par a avea predispoziție în acest sens. Astfel, bărbății devin mai frecvent toxicomani decât femeile; persoanele necăsătorite în comparație cu cele căsătorite sunt mai predispuse la toxicomanie; locuitorii orașelor sunt mai expuși la acest flagel în comparație cu persoanele din mediul rural ; persoanele tinere sunt tentate de consumul de droguri mai mult decat persoanele vârstnice; persoanele cu risc ridicat de a devenii toxicomani sunt și acelea care fac parte din grupurile de copii ai străzii, dar și persoanele aflate în detenție. Din punct de vedere psihologic, cea mai mare parte a explicațiilor privind consumul de droguri au ca element principal personalitatea individului.

Robert R. Bell diferențiază între dependență și deprindere (obisnuință), în sensul că deprinderea are un caracter mental și emoțional, iar dependența are un caracter fizic, fiind manifestată printr-o dorința de neinfrânat, imperioasă de a consuma drogul .

Cercetând o populație de tineri toxicomani, Peter Laurie desprinde trei condiții necesare pentru apariția dependenței de droguri: un deficit psihologic cu caracter predispozant; o criza care apare în cursul vieții, o ofertă oportună de drog. .

Unele teorii pun accentul pe noțiunea de toleranță, în sensul că toleranța este elementul esențial care determină și domină comportamentul individului dependent, caracterizând cel mai adecvat natura și evoluția fenomenului de dependență. Aceste teorii însă nu țin cont de rolul deosebit de important pe care îl dețin relațiile interpersonale și subculturile în care trăiește individul în instalarea dependenței .

R . Solomon propune teoria procesului contrar al motivației dobândit și distinge o serie de modificări care apar în starea psihică a unui consumator de droguri, în funcție de vechimea administrării drogului. În opinia sa, după primele experimentări ale drogului, individul, care nu este încă dependent, prezintă urmatoarele caracteristici: înainte de o noua administrare a drogului, individul intră într-o stare de inactivitate de indiferență față de efectele acestuia, în cursul imediat după administrarea drogului, individul se afla într-o stare de euforie (“apogeu”, “salt”); în această fază, efectele drogului sunt extrem de plăcute pentru consumator, după ce efectele drogului scad în intensitate, individul revine la starea de inactivitate (indiferență) anterioară; motivația utilizarii drogului este de a regăsii starea de euforie și evitarea disconfortului care poate sa apară în momentul epuizarii efectelor placute ale drogului.

Din momentul instalarii dependenței față de drog, subiectul experimenteză alte tipuri de stări: înaintea administrării drogului individul simte o dorință imperioasa de a-l consuma; după administrarea drogului urmează o stare de mare satisfacție, mai degrabă decât starea de euforie extremă care caracterizează individul ce nu este dependent de drog; pe masură ce efectele drogului încep să dispară, toxicomanul trăiește efectele neplăcute ale sindromului de abstinență, dorința psihologică și fiziologică de a-și administra drogul se face din nou simțită .

În acest mod, motivația consumului de drog se schimbă, de la obținerea unei stari pozitive de euforie la individul care nu este dependent de drog, la evitarea unei stări neplăcute, negative (sindromul de abstinență ) la cel dependent .

După cum demonstrează experiența practică, dependența fizică precum și evitarea simptomelor de abstinență, singure, nu pot explica pe deplin folosirea în continuare a drogurilor. De exemplu, un individ spitalizat și tratat pentru dependența de heroină, nu se mai confruntă cu simptomele de abstinență după circa 1-2 saptămâni; totuși, de multe ori, cei care și-au pierdut în urma tratamentului dependența fizică și toleranța față de drog, se întorc la consumul de heroină după perioada de spitalizare. Acest aspect este o dovadă în sprijinul importanței deosebite a factorilor situaționali în consumul de droguri.

Multitudinea și variabilitatea deosebit de mare a factorilor cauzali și favorizanți care pot fi decelați în dependența de droguri explica de ce este aproape imposibil a se izola o "personalitate a toxicomanului" care să explice pe deplin toate lanțurile acestei reale maladii.

O trăsătură comună, întâlnită la toți dependenții de droguri, este aceea că drogul îi face capabili de a "rezolva" unele dintre deficiențele personalității lor; de pildă, prin evadarea într-o lume artificială, indusă de consumul de droguri, toxicomanii pot înfrunta realitatea inadecvării lor personale.

Pentru a explica de ce toxicomanii caută calea particulară a consumului de droguri pentru rezolvarea problemelor lor psihologice, a fost lansată o teorie care susține că drogul îi permite individului să realizeze măcar o adaptare rezonabilă la viață, lucru care ar fi imposibil în alt mod. Conform acestei teorii, lansată de Peter Laurie, drogul servește, de fapt, unui scop util, acela de a preveni ca personalitatea perturbata a individului să "cadă" mai jos, spre boli psihice mai grave .

Alți cercetători avansează ideea ca persoanele care consumă abuziv droguri posedă un anumit grad de vulnerabilitate a personalității anterioară începerii consumului. Aceste persoane par adesea lipsite de resursele necesare pentru a face față exigențelor vieții cotidiene. Se poate constata, de asemenea, o nestatornicie în plan sentimental, precum și un grad de dezacord cu societatea și autoritățile, aspecte demonstrate de rezultatele scolare slabe, absenteismul școlar și actele de delincvență pe care aceștia le comit. Există toxicomani care acuză stări depresive, stări de anxietate, dar este greu de decis dacă aceste acuze reprezintă cauze sau efecte ale consumului de droguri.

Un aspect important este cel legat de familie care relevă în unele cazuri proveniența lor din medii familiale profund dezorganizate, cu o copilărie nefericită, precum și familii în care există o agregare a cazurilor de afectiuni mintale sau de tulburări de personalitate și, totuși, multe persoane care consumă abuziv droguri nu prezintă nici una dintre aceste trasături .

Se apreciază că factorii psihologici pot acționa prin condiționare; unele dintre simptomele care apar la întreruperea drogului sunt considerate răspunsuri condiționate, care se formează în cursul unor episoade anterioare de întrerupere a consumului. Pe de alta parte, unele droguri au efecte de reântărire, lucru demonstrat de faptul ca animalele de laborator execută o serie de comenzi în scopul

de a le obține ca recompensă .

Personalitatea toxicomanului precum și comportamentul său sunt dominate de ambiguitate.
Unii autori au descris o structură nevrotică "toxicomanică" ce se poate observa cu o frecvență mai mare la doua categorii de indivizi: persoane impulsive, lipsite de sentimente, de culpabilizare, care își exprimă pulsiunile toxicomane fără nici un fel de control, categorie care, din punct de vedere psihiatric, corespunde psihopațiilor; persoane compulsive, care luptă efectiv pentru controlul pulsiunilor, care se culpabilizează pentru eșecurile repetate și care corespund categoriei nevrozelor.

Diferite studii statistice indică predominanța personalitaților psihopatice și frecvența destul de mare a structurilor psihotice la persoanele dependente de droguri (Hill, Loo, Olivenstein).

Conform opiniei lui Sivadon, nu poate fi conturat un "portret robot" al toxicomanului, de obicei fiind vorba despre o multitudine de aspecte care pot fi grupate în trei pattern-uri: toxicomanii cu personalitate premorbidă echilibrată; toxicomanii cu personalitate premorbidă de tip psihopatic, dintre care tipul impulsiv determină o toxicomanie majoră, cu prognosticul cel mai grav; toxicomanii cu personalitate premorbidă de tip nevrotic, cum ar fi tipul compulsiv care recurge la consumul de droguri pentru a-și învinge starea de angoasă care îl caracterizează.

Guiraud lansează ideea existenței unei constituții psihologice speciale dominată de o stare de disconfort somato-psihic permanentă sau pasageră, stare care duce la necesitatea de euforizare prin consum de drog. Ar fi vorba despre o stare neurastenică frecvent asociată și cu alte stări constituționale cum ar fi: inadaptarea la viață socială, refugiu în visare, invaliditate morală.

O direcție interesantă de cercetare a fost aceea care a urmarit diferențele de personalitate existente între consumatorii diverselor tipuri de droguri. A apărut astfel ipoteza ca alegerea unui drog poate fi condiționată de personalitatea subiectului .

H. Caglar a comparat 11 cazuri de consumatori de droguri ușoare cu 11 cazuri de consumatori de droguri puternice, constatând la aceștia din urma: insuficiență a gândirii raționale; dificultăți de adaptare la realitate; impulsivitate, cu descărcare imediată și masivă a afectelor; problematica de abandon; relația cu imaginile parentale perturbate, în sensul că imaginea paterna este devalorizată, amenințatoare, iar imaginea maternă este lipsită de caldură, oferind doar un grad redus de securitate; teama de dezorganizare a personalitatii; angoasa; perceperea disforica a realului; insuficiența simbolizare si fantasmatizare; evitarea contactului cu ființele umane, care sunt percepute ca ostile și amenințătoare.

Cordier a comparat un lot de 20 de consumatori de droguri puternice cu un lot de 20 de neconsumatori, folosind "Tennessee Self Concept Scale", cu ajutorul careia se poate măsura percepția de sine. Cercetătorul a constatat că toxicomanul prezintă o adaptare defectuoasă în raport cu propria identitate (inconsistența percepției de sine, imaginea negativa a Eului fizic si a Eului familial) și în raport cu cadrul de referință extern, respectiv societatea .

Același autor, folosind IPAT-Cattell, gaseste ca persoanele care consuma droguri puternice prezinta o anxietate mai puternica, favorizată de o serie de factori cum ar fi: deficitul unei conceptii acceptabile despre sine insuși și vulnerabilitatea in cadrul efortului de adaptare la mediul inconjurator datorită unei imaturitați emoționale . Drogul apare la acesti indivizi, ca o modalitate de a

capta increderea în sine si de eliberare de tensiune nervoasă.

Portretul toxicomanului este dominat de o descriere negativa, devalorizata a propriei persoane, in care domina pasivitatea. Toxicomanii au putini prieteni, prezentind tendinta de a se replia asupra lor insiși. Având in vedere aceste aspecte, putem spune ca toxicomanul percepe in mod sumbru viitorul, avind o viziune fara speranță, fară proiecte , placeri sau dorințe.

Aceste lucrari permit evidentierea unui numar de trasaturi ale personalitatii toxicomanilor: depresia cu devalorizare narcisiaca, impulsivitatea latenta sau manifestă, slabiciunea Eului cu tulburari de identificare, dificultatea de a accede la relații amoroase și sexuale stabile .

În opinia lui S. Freud, drogul apare ca un substitut, un amortizor al conflictelor, responsabil de o economie de energie psihică .

Fenichel reia aceasta idee, considerind toxicomania o tentativa de a controla experientele traumatice. Astfel, impulsivitatea este trăită in sintonie cu Eul, slabiciunea Eului obiectivinduse în relatiile subiectului supuse unui sistem pulsional si realitații. Asemanarea dintre toxicomanie si psihopatie se evidentiază in momentul trecerii la act, atunci cind se produce transformarea dorinței în placere; trecerea la act se realizeaza fara refularea pulsiunilor, cu ignorarea exigentelor impuse de realitate. Cea mai mare parte a psihanaliștilor constată existenta unei stări depresive la toxicomani.

Rado, adept al psihanalizei, remarca faptul ca farmacotimia (necesitatea de a se droga) este o forma de inlaturare a depresiei care apare in timpul perioadelor frustrante, drogul aparînd ca o modalitate de a înlatura starea de tensiune.

Cautarea beatitudinii narcisice prin consumul de droguri a fost atribuită, in perspectiva psihanalitică, absentei interiorizarii imaginii materne. in aceasta situație, drogul reprezinta o "mama" securizantă și discretă.

Teoriile psihodinamice clasice sustin ca abuzul de droguri reprezinta un echivalent al masturbarii, un mijloc de aparare impotriva impulsurilor homosexuale sau o manifestare a regresiei orale.

În prezent, adepții teoriilor psiho-dinamice afirmă ca exista o relatie între consumul de droguri și depresie sau consumul de droguri ca reflectare a funcționarii unui ego disturbat.

Conform teoriilor psihodinamice, politoxicomanii au mai frecvent în antecedente unele aspecte particulare, ca: o copilarie instabilă, predispoziție la automedicație si par a fi mai receptivi la psihoterapie.

Teoriile behavioriste pun accentul pe comportamentul de cautare a drogului, mai degrabă decât pe instalarea dependentei fizice fată de drog. Se considera ca în inducerea comportamentului de cautare a drogului sunt implicați unii factori comportamentali, ca: efectele de intărire pozitivă (starea de euforie, inlaturarea anxietații, prevenirea sau dispariția simptomelor sindromului de abstinență creșterea performanțelor fizice si psihice, etc) care accentuează comportamentul de căutare a drogului; efectele adverse ale drogului, care slăbesc comportamentul de căutare; capacitatea individului de a descrimina între efectele drogului și alte substanțe ;

La acești factori se adaugă unele variabile modulatorii, cum ar fi: contextul social, factorii genetici, istoricul comportamental, antecedentele farmacologice, toate acestea contribuind la efectele de întărire pozitivă ale drogului .

Deniker, în anul 1973, a afirmat existenta unui sindrom deficitar al toxicomanilor, caracterizat prin: deficit de activitate , care constă din faptul ca individul nu mai face decât efortul de a-și procura drogul; deficit de functionare intelectuală, caracterizat prin ideație lentă, cu referiri vagi și neclare la conceptii mistice orientale, tulburări ale memoriei de scurta durată; deficit de buna dispoziție și afectivitate, care stă la baza dezinserției familiale, sociale și aderarii la grupuri subculturale, marginale, în care fiecare individ este izolat, iar afectivitatea este indreptată doar spre drog .

Copiii și adolescenții consumatori de droguri prezinta o serie de aspecte particulare ca urmare a lipsei trasăturilor definitorii de personalitate, ceea ce determina cresterea gradului de vulnerabilitate a acestora în condițiile unei inducții negative socio-familiale. O parte dintre copii și adolescenți trăiesc un fenomen de inadaptare psihogenă, tradus prin: instabilitate afectivă, sugestibilitate crescută, manifestări discomportamentale tranzitorii, în cazul instalarii unor stari nevrotice reactive, se produce o desincronizare intre dezvoltarea normală biologică, psihologică și socială indispensabile conturării adecvate a viitoarei personalități. Traumele afective trăite de catre copii si adolescenți creează condițiile favorabile recurgerii la drog, în special la cei care provin din familii în care există consumatori de droguri. Chiar daca drogul este consumat ocazional, recreațional, acesta poate

reprezenta elementul trigger al apariției toxicomaniei.

1.3Teorii sociologice privind consumul de droguri .

Teoriile sociologice consideră că dependența față de drog este un proces social mai degrabă decât o relație între proprietățile fizice ale drogului și impactul lor asupra organismului uman.

Consumul de droguri ilicite a aparut ca un fenomen cu dimensiuni sociale in anii 1950-1960, în cursul masivelor și dramaticelor mutații culturale ale lumii occidentale. Comunitățile în care se instalează consumul de droguri se găsesc, de regulă, intr-o stare de "dezorientare culturală", cultura înțeleasă intr-un sens larg, ca un ansamblu de concepte funcționale sau valori prin care individul se integrează intr-o comunitate. Această stare de dezorientare este mai pronunțată la tineri, care în mod firesc se află la vîrsta căutării propriei identități și a identității lor sociale, căutare care poate avea un efect destabilizator. Consumul de droguri apare frecvent asociat cu o cultură alternativă, atractivă,

care este opusă comunității in care tinerii nu se simt integrați.In acest sens, este tipică extinderea consumului de droguri ilegale in SUA, care s-a produs în anii 1960, odata cu apariția fenomenului hippie, ca semn de protest impotriva unei "societăți tehnocratice, dominate de convenții și structuri burgheze, in mare parte ipocrite". Tinerii apartinand acestei mișcări s-au distins de la bun inceput printr-un comportament sfidător, caracterizat prin: trai în comun pe stradă, un aspect exterior particular (plete, purtarea de tunici indiene, mers desculț), amor liber, cerșetorie și, mai ales consum de droguri, in special halucinogene, in cadrul unor ceremonii care imitau religiile orientale .

Timothy Leary, psiholog american, a fost considerat un fel de "papa hippie"; el era promotor al drogării cu LSD și, el insuși, toxicoman. Timothy Leary propunea adepților săi o mistică psihedelică bazată pe tranșe artificiale obținute cu ajutorul drogurilor .

Țigarea de marijuana, alături de consumul altor droguri, a devenit un simbol al unei mistici psihedelice bazată pe tranșe artificiale și pe o subcultură a drop-out-ului, adică a evaziunii din sistemul social, mișcarea hippie aparând ca o formă de inadaptare la exigențele unei societăți dezumanizate de raționalizare în sensul promovat de mișcarea hippie, marijuana a devenit un simbol al conflictului dintre generații, al solidaritații între tineri, o forma de evaziune dintr-o societate dominată de adulți. Fenomenul hippie s-a extins rapid în lume, prin imitație, dar și în semn de protest al tinerilor față de societatea în care trăiau. Apogeul nemulțumirilor sociale a fost atins în perioada 1968-1970, fiind marcat în unele țări occidentale de revolte ale tinerilor .După această perioadă de apogeu, miscarea hippie a cazut în desuetudine, dispărând treptat. În urma sa au rămas, însă, o serie de obiceiuri nocive, dintre care consumul de droguri s-a manifestat cel mai pregnant, fiind caracterizat prin creșteri alarmante de la an la an și prin afectarea unui număr din ce în ce mai mare de persoane, din cele mai diverse categorii ale populației, iar tipurile de droguri consumate s-au diversificat din ce în ce mai mult .

John Clausen susține ca dependența față de opiacee și, în special, față de morfină și heroină reprezintă consecința unui proces de învățare socială, rezultat al interacțiunii sau asocierii individului cu alți indivizi dependenți. Inițierea în consumul de droguri și adoptarea, în timp a unei conduite caracteristice toxicomanului, se derulează în mod aproape identic în marea majoritate a cazurilor. Drogul este oferit inițial de către un grup de prieteni, ei însiși consumatori de drog; tânărului i se propune să încerce drogul în cadrul unei reuniuni, caracterizată printr-o atmosferă de grup favorabilă acestui gen de experiențe. Alteori, tânărul învață să consume droguri de la alti adulți sau chiar de la unii membri ai familiei sale. Doar o mică parte dintre indivizi, circa 10%, caută ei înșiși, în mod voluntar, o ocazie de a consuma drogul și doar câțiva încep consumul de drog la îndemnurile traficanților.

La inceput, drogul are doar rolul de a oferi căutarea unei experiențe inedite, utilizarea acestuia de către consumatorul "ocazional" fiind în funcție de disponibilitatea sa în cadrul grupului. Din momentul în care consumatorul "ocazional" se transformă intr-un consumator "de carieră", el descoperă o sursă de aprovizionare cu drog mai stabilă decât cea oferită de grupul de prieteni. El își creează o serie de legături prin intermediul cărora își poate procura oricînd, cu ușurință, drogul, dar realizarea acestor legături presupune ca individul să fi fost identificat ca un consumator de droguri prin preluarea unor modele de conduită de la alți consumatori de droguri și prin asimilarea experienței acestora și, nu mai puțin important, sa fie prezentat unor persoane potrivite de către persoane potrivite. Se poate concluziona că, din nefericire, de cele mai multe ori, mirajul drogurilor este oferit tocmai de către prieteni, care deja au cunoscut experiențe legate de drog și care o pot face chiar pentru a obține profituri din traficul de droguri .

Robert R. Bell arată faptul ca există o relație intre sărăcie si consumul de droguri, dependența fiind mai frecvent intâlnită în comunitățile caracterizate prin multe probleme sociale, cum ar fi: delicvența, abandonul școlar, vagabondajul, somajul, dezorganizarea familiei, iar majoritatea indivizilor dependenți sunt adulți.

Sociologul englez Jock Young a subliniat faptul că nu există un model unic al procesului de dependență față de droguri, valabil pentru toate tările sau pentru toate zonele geografice. Există o bază socială a consumului de droguri care constă din reacțiile sociale indreptate impotriva consumatorilor, care au ca scop controlul drogurilor și se regăsesc în rolul pe care și-l asumă consumatorul de droguri. De pildă, în tările în care consumul de droguri este considerat infracțiune, consumatorul este privit ca un criminal, el este forțat sa comită o serie de delicte pentru a-și procura drogul și pentru a obține banii necesari cumpărării acestuia. În aceste țări, consumatorul este supus unor puternice presiuni ale unei adevarate subculturi a drogurilor, formată ca urmare a exploatării exercitate de către organizațiile criminale care monopolizează drogurile, dar și presiunii exercitate de hărțuiala poliției, de tratamentele specifice la care este supus periodic și, de ce nu, stigmatizării sale de către restul populației. Se poate conchide că această veritabilă subcultură a consumatorilor de droguri are, pe de o parte, un rol protectiv care derivă din necesitatea protejării față de toate presiunile legale sau ilegale la care este supus consumatorul, iar pe de altă parte un rol adaptativ, care constă din acceptarea și ajustarea în raport de existența sa. Se desprinde, astfel, ideea că semnificațiile sociale atribuite consumului de droguri intr-o societate sau intr-o cultură, au o importanță covîrșitoare, stilul de viață al consumatorului de droguri si efectele ce derivă din acest obicei, fiind strâns legate de valorile, normele si asteptarile mediului social .

Dependența fată de droguri ca formă de evaziune-Robert Merton

Robert Merton, autorul teoriei anomiei sociale, propune că, prin prisma acestei teorii, dependența față de droguri să fie pusă în relație cu formele de adaptare la condițiile sociale.
El arată că individul dependent de droguri, de cele mai multe ori membru al unor clase sociale defavorizate, a încercat să urmarească în mod irealist scopuri culturale înalt valorizate de către societatea în care trăiește, dar pe care nu le poate atinge ca urmare a unor blocaje existente în folosirea unor mijloace legitime. Ca urmare, el este nevoit să recurgă la mijloace ilegitime (ilicite). Datorită faptului că nu are acces nici la scopurile propuse de către societate și nici la mijloacele legitime necesare atingerii acestora, individul se va adapta la această stare de discrepanță între scopuri si mijloace (stare de anomie) prin evaziune sau retragere din viața socială, care îi permite să facă abstarcție de scopurile culturale și de mijloacele legitime .

Abordarea lui Merton a fost supusă unor critici, exprimate mai ales de către Marshall Clinard și Robert Meier, care arată că evaziunea nu poate fi aplicată întotdeauna consumatorilor de droguri, care nu sunt numai persoane asociate ci pot fi persoane active, integrate în societate, cu responsabilități sociale și profesionale (de exemplu, medicii, care prin natura profesiei vin în contact nemijlocit cu drogurile). De asemenea, consumul de droguri poate fi și expresia unui comportament inovator, desfășurat în scopul căutării unor experiențe noi și incitante, poate exprima unele ritualuri în anumite culturi tradiționale sau o atitudine de răzvrătire împotriva adulților exprimată de către adolescenți și tineri .

Teoria "dublului eșec" al consumatorului de droguri – Richard Cloward si Lloyd Ohlin

Richard Cloward si Lloyd Ohlin au reluat concepția lui Robert Merton privitoare la evaziunea (retragerea) consumatorului de droguri, subliniind că această conduită nu semnifică doar incapacitatea individului de a avea acces la mijloace legitime, ci este un "dublu eșec" și anume acela de a avea acces atât la mijloace legitime, cât și ilegitime și de a eșua în încercările de a le utiliza, în ambele situații.Individul recurge la evadare (retragere) fie pentru că nu este capabil să utilizeze mijloace ilegitime pentru realizarea scopurilor pe care le-a internalizat în structura personalității sale,fie datorită blocării mijloacelor legitime de atingere a scopurilor .Se ajunge, astfel, la un dublu eșec, care va duce la retragerea individului din societate , care recurge la consumul de droguri.

Relația anomie-dependența față de droguri în concepția lui Alfred Lindesmith și John Gagnon.

În opinia lui Alfred Lindesmith si John Gagnon, consumul de droguri nu semnifică întotdeauna o conduită deviantă, având în vedere faptul ca noțiunea de devianță este relativă, dependența de condiții de loc, de timp și de cel care o defineste, intelegând prin aceasta că ceea ce pentru o anumită clasă socială, categorie ocupațională sau religioasă înseamnă devianță, pentru o alta reprezintă o conduita normala (de exemplu, in Jamaica, marijuana este considerata un remediu important pentru o serie de afectiuni, in special respiratorii, dar și obiect de cult, fiind folosita in ceremoniile religioase).O mare parte din consumul de droguri a fost facilitat de existența unui context legitim, nondeviant, ceea ce pune sub semnul întrebării teoria anomiei și a devianței a lui Merton. Lindesmith și Gagnon arată că starea de anomie poate fi prezentă înainte ca individul să devină dependent de droguri, afirmație exemplificată prin situația existentă in SUA. În această țară, în secolul al XIX-lea, dependența de droguri caracteriza mai degrabă indivizii albi și mai putin pe negri, femeile mai mult decit barbații si reprezentanții claselor cu statut socio-economic mijlociu și ridicat decât pe cei din clasele defavorizate. În concepția celor doi autori, factorul principal care a determinat schimbări radicale în distribuția consumului și dependenței față de droguri a fost schimbarea politicii oficiale care a determinat trecerea la consumul de droguri în ilegitimitate. Ca urmare a acestui lucru, a luat nastere comerțul ilicit cu droguri, efectuat de cei care aveau legături cu lumea interlopă, persoane dispuse să-și asume unele riscuri pentru a obține profituri materiale substanțiale. Apare astfel ideea ca nu starea de anomie, care era prezentă și în secolul al XIX-lea, a determinat fenomenul de dependența față de droguri, ci efectele unei politici oficiale represive și disponibilitatea drogurilor în anumite arii, deci, schimbarea în oportunitățile utilizării drogurilor .

Autorii lansează ideea ca accesul la droguri este o cauză mai importantă a consumului și dependenței decât starea de anomie, aducând ca argument faptul că în rândul medicilor, asistentelor, farmaciștilor, se inregistrează rate înalte de dependență față de droguri. De asemenea, numarul mare de consumatori si dependenți de droguri din ghetourile negrilor din SUA este consecința traficului mai intens de droguri in aceste arii urbane, politicii represive mai slabe și presiunilor exercitate asupra populatiei din aceste zone de a gasi surse de venit prin manipularea drogurilor .

Lindesmith si Gagnon aduc o serie de critici, concepției avansate de catre Cloward si Ohlin, punind sub semnul îndoielii ipoteza conform careia dependența de droguri este un "dublu eșec". Ei arată faptul că mulți dintre indivizii dependenți de droguri erau delincvenți înainte de a deveni dependenți, datorită accesului legitim la droguri. De asemenea, trebuie facută o distincție între indivizii care sunt ratați pentru ca sunt dependenți de droguri și cei care sunt dependenți de droguri pentru că sunt ratați. În opinia autorilor, ipoteza "dublului esec" confundă cauzele cu efectele. în realitate, cea mai importantă cauză a eșecului este chiar consumul de droguri, iar starea de dependență mai degrabă intensifică starea de anomie decât o determină.

Teoria lui Alfred Lindesmith privind raportul dintre dependenta fată de droguri și simptomele sindromului de abstinență.

Alfred Lindesmith propune explicarea procesului de dependență față de opiacee prin asocierea sa cu credința individului că în momentul intreruperii administrării drogului, starea sa se va înrăutății datorită instalării sindromului de abstinență. Așadar, individul continuă să consume drogul și devine dependent pentru a evita aparitia simptomelor sindromului de abstinență. Pentru ca instalarea procesului de dependență să poata fi explicată în acest mod, este necesar ca individul să fi trecut prin starea extrem de penibilă indusă de sindromul de abstinență la opiacee și, mai mult, sa conștientizeze această stare , deci sa intervină de natură cognitivă.Concepția lui Lindesmith conform căreia motivatia principală a consumului de droguri pe termen lung o constituie nu obtinerea euforiei, ci teama de simptomele sindromului de abstinență, nu a fost scutită de critici. Astfel, unii autori afirmă că starea de euforie ar putea fi obținută și de indivizii dependenți, chiar dacă nu la același nivel ca indivizii care folosesc de mai putin timp drogul, dar ei nu dispun de mijloacele materiale necesare pentru ași procura dozele semnificativ mai mari de care au nevoie pentru a obtine această stare .

Alți autori arată că, deși Lindesmith a pus accentul în teoria sa pe procesul de învațare socială și în mod particular pe "rolul de dependent" pe care trebuie să-l învețe individul, el nu prezinta în mod clar mecanismele acestui proces, motiv pentru care ele nu pot fi operationalizate si nici verificabile în mod empiric.

Teoria etichetării sociale a lui Erving Goffman – subculturile consumatorilor de droguri
devine dependent la îndemnurile unor prieteni consumatori. in acest mod, rationalizările utilizate. Conform teoriei invatarii sociale, efectele consumului de droguri sunt modelate de o anumită subcultură și sunt învațate de catre noul inițiat de la consumatorii mai vechi de droguri, fiind cunoscut faptul că, de cele mai multe ori, individul pentru a justifica consumul de droguri precum și senzațiile care trebuie sa decurga din acest consum, sint invațate de la alte persoane.
Erving Goffman considera ca indivizii dependenți de droguri sunt "devianți sociali", "eșecuri în scenele motivationale ale societatii", "indivizi care par angajati intr-un refuz colectiv al ordinii sociale".

Atribuirea unui asemenea rol puternic stigmatizat toxicomanului, il obligă pe acesta să se asocieze cu alți indivizi aidoma lui, pentru a putea adera la normele și valorile create de subcultura consumatorilor de droguri și pentru a putea găsi un sprijin in aceste norme și valori. Includerea individului in subcultura drogului va determina, de asemenea, schimbarea concepției de sine, facilitând acestuia să se transforme intr-un dependent de "carieră". Este vorba despre un proces de stigmatizare, etichetare, a dependentului de droguri. "Cariera" unui individ dependent de droguri se deruleaza în stradă, in special in cartierele periferice ale orașelor, in compania altor indivizi dependenți, care aderă la același sistem de norme și valori sociale și care iși petrec majoritatea timpului în cautarea unor noi doze de drog, în desfașurarea unor activitati ilegale (prostitutie, furt, spargeri, jocuri de noroc), activitățile convenționale ocupând doar o mică parte din timpul lor.

Jock Young a formulat o serie de postulate care caracterizează subcultura consumatorilor de droguri: diferite grupuri din societate se confruntă cu diverse probleme sociale; drogurile reprezintă un mijloc obișnuit de rezolvare a acestor probleme; grupurile aleg acele droguri care au proprietățile adecvate pentru rezolvarea problemelor lor; efectele determinate de administrarea drogului sunt interpretate în termenii culturii careia ii apartine consumatorul; daca drogul este considerat inadecvat, periculos sau necontrolabil în raport cu obiectivele grupului, el va fi abandonat; indivizii invață diverse lucruri legate de consumul de droguri, cum ar fi dozele necesare, modul de administrare, interpretarea efectelor drogului, de la alți indivizi care sunt deja consumatori de droguri; în acest sens, este cunoscut faptul ca doar o mică parte dintre indivizi devin dependenți datorită unor tratamente medicamentoase urmate, majoritatea "invață" acest lucru de la dependenții mai vechi; în cazul în care nu exista nici o normă privitoare la consumul de droguri, indivizii se găsesc intr-o situație anomică; situațiile anomice determinate de lipsa normelor apar în mai multe circumstanțe, cum ar fi: individul este izolat de o subcultură a drogului; drogul este introdus recent în țara în care trăieste individul; cresterea rapidă a numărului consumatorilor de droguri, fara ca aceasta creștere sa fie sustinută de o transmitere corespunzatoare a normelor subculturii drogurilor; reacții sociale incisive care determina dizolvarea unei culturi viabile (cum ar fi dezintegrarea mișcării hippie din San Francisco).

O ilustrare adecvata a celor de mai sus este situatia in care se afla in prezent Romania, în ce privește consumul de droguri. Țara noastra a fost multa vreme izolată, chiar dacă prin constringeri de ordin politic si economic, de astfel de anomii sociale; in plus, Romania nu are în cultura sa tradițională modele de comportament care sa includă consumul de droguri, factori care au determinat fragilitatea si vulnerabilitatea deosebita la adevarata "invazie" a drogurilor. Fragilitatea este agravată de creșterea incisivă a fenomenului ca urmare a deschiderii brutale a societatii romanesti spre țările în care flagelul era deja la apogeu . La acești factori se adaugă starea de anomie în care se află societatea românească, dar și lipsa pentru o bună perioadă de timp a unor reglementări legislative adecvate importantei fenomenului de trafic si consum de droguri .

Anomia microsociala și dependența fața de droguri

Erich Fromm caracteriza familia ca fiind "agentia psihologica a societatii", mediul prin care societatea imprimă structurile specifice copilului si, astfel, adultului. Dinamica circumstantelor sociale, personalitatea părintilor și relatiile dintre ei sânt deosebit de importante in dezvoltarea copilului și în cursul pe care il ia procesul sau de dezvoltare.

În privința legăturii existente între dependența de droguri si relația intrafamilială, se constată frecvent amestecul mamei in spațiul psihic al copilului, ceea ce are ca efect lipsa de autonomie a acestuia din urma. Lipsa de autonomie a copilului este rezultatul eșecului interiorizării precoce ca urmare a impiedicarii tendinței de separare individualizare a acestuia, proces care, in mod normal, are loc in cursul primilor trei ani de viață, dar efectele acestui lucru vor aparea evidente în adolescență. De asemenea, se apreciază ca persoanele vulnerabile la consumul de droguri au prezentat, in cursul primilor ani de viață, o intolerantă la solitudine, ca rezultat al unei dificultăți a relaționarii apropiate .

Există și cazuri în care în istoricul familial al toxicomanilor se regasesc atitudini de ejecție maternă, iar lipsa mamei va fi mai tirziu convertită in alt gen de lipsa (lipsa de drog); aceasta situație este intâlnită în cazuri de abandon matern . Prin urmare, copilul poate fi considerat, in unele cazuri, un supliment narcisic, un obiect complementar al mamei, motiv pentru care acesta nu are posibilitatea realizării unui proces de individualizare. în funcție de vicisitudinile trăite de către mama, copilul poate fi ejectat sau încorporat de aceasta, in ambele situații el neavind o existență proprie. Individul care traieste asemenea relatii intra-familiale va putea atinge un anumit grad de autonomie, o pseudoindividualizare, utilizind un drog euforizant și anxiolitic, care va avea rolul unui liant narcisic in relațiile sale interpersonale .

Toxicomanii pot proveni fie din familii organizate, fie din familii dezorganizate. in cazul familiilor organizate structural, se constată de multe ori existența unor disfuncționalități care constau, cel mai frecvent, din relatii perturbate cu unul dintre parinți, cel mai adesea cel de sex opus, în timp ce celalalt părinte manifestă o atitudine distantă, punitivă sau absentă. Dar, disfunctionalitățile familiale pot consta și din relații conflictuale între parinți, ceea ce creeaza premise nefavorabile unei socializări primare adecvate și încorporării normelor morale ale societații.

Consumatorii de droguri pot proveni și din familii exagerat de tolerante fața de comportamentele descendentilor. Parintii se pot amagi ca este vorba doar despre o problemă trecătoare și acest lucru să-i determine sa se autoliniștească, lăsând astfel ca situația să scape treptat

de sub control .

Un aspect deosebit de important este existența unor cazuri de drogo-dependență în familiile de origine ale toxicomanilor .

Un studiu efectuat la Berlin, in anul 1995, care a vizat familiile de origine ale toxicomanilor, a scos în evidență faptul că dintr-un numar de 81 de familii luate în studiu, în 52 dintre ele (64%), au existat cazuri de alcoolism patern și/sau dependența de droguri la frați sau surori, in unele dintre cazuri, existând în familie decese cauzate de droguri. Modul în care modelul existent în familie se transmite și la alți membri (alți copii din familie), depinde de sexul acestora și de tipul de adicăție. Pentru femei, de exemplu, este mai frecventă situația în care parinții le oferă un exemplu de rezolvare a momentelor de criză prin consumul de alcool si medicamente psihotrope. Pentru barbați, modelul este oferit mai frecvent de către frați sau surori, de multe ori ei insiși dependenți de droguri. De asemenea, trebuie subliniat faptul că abuzurile sexuale in familie se asociază frecvent cu consumul de droguri la membrii acesteia.

Coadicția (codependenta) este o notiune care a căpătat popularitate in ultimii ani, deși unii specialiști nu o acceptă. Este vorba despre cupluri bazate pe o relație ce este responsabilă de menținerea conduitei adictive a cel putin unuia dintre cei doi membri. Fiecare dintre cei implicați intr-o astfel de relație poate avea un comportament permisiv, care ajuta la perpetuarea situației și un element de bază este insăși negarea situației reale. în recuperarea acestor cazuri, o importanță deosebită revine psihoterapiei care trebuie să se adreseze, cu precădere, elementelor nocive de comportament și atitudinii de negare a situației de către membrii cuplului.

1.4 Delimitări conceptuale

Termenii utilizați pentru decsrierea tulburărilor induse de consumul de droguri au fost revizuite in mod repetat.

Drogurile sunt substanțe naturale sau sintetice care afectează direct sistemul nervos central al individului ,îi modifică comportamentul, determinâdu-i fenomenul de dependentă și toleranță .

Consumul abuziv de droguri poate provoca mai multe tipuri de tulburari: fizice, atunci cand, ca urmare a gradului lor de toxicitate, dauneaza organismului persoanei care le consuma , psihologice, atunci cand au un efect negativ asupra echilibrului personal, psihologic sau de adaptare sociala , sociale, atunci cand consumul de droguri are efecte asupra comunitații .

Dependența este comportamentul unei persoane care consumă zilnic droguri și are dificultăți în a renunța la acest consum .Este un comportament tipic al cărui unic scop este obținerea unei noi doze de drog indiferent de mijloacele folosite .

Organizația Mondiala a Sanatații definește dependența “ca un sindrom manifestat printr-un patern comportamental în care uzul de substanță psihoactivă este cel mai important ,spre deosebire de alte comportamente care au avut înainte o mare însemnătate pentru subiect.”Dependența generează creșterea dozelor de drog dar și imposibilitatea de a oprii administrarea lor deoarece consumatorul intră în sevraj .

Dependența este fizică și psihică .

Dependența fizică descrie o constrângere puternică de a continuă administrarea drogului pentru a se putea simții normal și a evita apariția sevrajului.

Dependența psihică poate fi definită ca o stare adaptativă care are consecințe tulburări fiziologice intense . Aceste tulburări apar atunci când se reduc dozele, când se intrerupe complet administrarea drogului sau când se amâna administrarea acestuia peste limitele suportate de organism. Astfel se impune continuarea folosirii substanței psiho-active pentru a prevenii teribilele simptome de abstinență. Dependența psihică respectiv necesitatea emoțională dobândită față de consumul de droguri este determinată de un complex de factori de ordin farmaceologic psihologic și social.

Modificarea funcțiilor psiho-afective sub influiența drogurilor determină o stare de bine, relaxare, detașare de preocupările zilnice, fenomene onirice.

Drogatul are o impresie de satisfacție de rezolvare a dificultăților dar și o dorință imperioasă de a repeta doza.Lipsa de informații ,deformarea realității, tendința de evadare dintr-un sistem social considerat nedrept reprezintă cateva dintre elementele de ordin social care explică extindrea considerabilă a abuzului și dependenței de drog. Substanțele capabile sa provoace dependența au acțiuni psihofarmaceologice precum :acțiune euforizantă , liniștitoare , stimulantă psihomotorie,halucinogenă.

După întreruperea consumului , subiectul va acuza mult timp , chiar ani de zile,neplăceri de ordin psihic (nervozitate , agitație, insomnii,etc).

“Craving “sau “apetență ”( =sete de drog ) reprezinta dorința de a experimenta din nou efectele substanței consumate anterior .Comportamentul consumatorului devine expresia acestei trăiri , considerându-se , in pofida oricăror riscuri și neajunsuri spre procurarea drogului .

“Sevrajul” sau ” sindromul de abstinență “ reprezintă răspunsul organismului printr-o diversitate de simptoame fizice ( greață vărsaturi , crampe , dureri, musculare și articulare, frisoane lacrimație ) și psihice ( agitație , iritabilitate nervozitate insomnie ) intense atunci cand consumatorul este privat de drog sau atunci cand are loc scaderea bruscă a dozelor.

‘’ Supradoza’’ reprezintă consumul de droguri în cantitate mare urmat de apariția unor efecte adverse de ordin psihic și fizic garve . Poate fi accidentală și urmată de consecințe fatale dacă nu se acorda ajutor medical la timp.

“Toleranța “se referă la modul în care organismul se adptează la prezența repetată a drogului. Aceasta inseamnă că este necesar sa se administreze doze din ce in ce mai mari pentru a obține un efect placut , asemanator primelor doze.

Dacă se intrerupe consumul pentru o anumită perioadă de timp, toleranța scade . Toleranța este importantă pentru consumatorii de heroină Ei se pot întoxica ușor după o perioadă de abstinență, atunci când incep să consume aceleași doze folosite anterior. Heroina și cocaina pură sunt considerate droguri tari și sunt periculoase deoarece dau ușor dependență . Canabisul și unele anfetamine sunt considerate droguri ușoare deoarece sut mai putin problematice .

“Toxicomania” este un consum patologic cronic sau periodic impulsiv de droguri care modifică afectivitatea și constiința. Toxicomanul consumă substanțele nu numai pentru a dobândii efectele psihice ci și pentru a evita starea de rau consecutivă abstinenței .

“Recăderea “ inseamnă reânceperea consumului de droguri după o perioada de abstinență.

“Psihoactiv” reprezinta un termen generic pentru a descrie drogurile care produc modificarea stării de spirit .

1.5Consumul de droguri .Factori predisponzanți

Conform studiilor efectuate de organizația Mondială a Sanatății (OMS) există o serie de factori ce predispun la consumul de droguri.

Acesti factori care determina dependența sunt:factori sociali, factori biologici, factori psihologici.

Factorii sociali.

Atitudinia socială,convingerile sociale,disponibilitatea drogurilor,relațiile cu familia presiunea socială, sunt factori sociali ce dispun la consumul de droguri.

Medicii și psihologii americani (Kaplan și colaboratorii sai ,1995,pg767) arată ca folosirea de substanțe psihoactive acceptate social(alcool, tutun) precede consumul de opiacee si cocaină,acestea fiind poarta spre consumul de droguri.

Disponibilitatea drogurilor influiențează consumul de substanțe psihoactive dintr-o comunitate.De exemplu daca cantitaea de substanța crește in mod automat crește și consumul.

Daca intr-o zonă traiește un numar mare de consumatori de droguri se dezvoltă o subcultură care încurajază și menține inceperea consumului.Acesta dezvoltă un limbaj un stil de viață și pentru ei oricine nu se droghiază nu este la modă .In timp aceste grupuri sunt marginalizate de societate .

Un alt factor de ordin social este presiunea grupului – Grupurile de tineri sunt heterogene Refuzul consumuli din spirit de echipa este important pentru ca atesta o personalitate puternică și pozitivă .Situațiile în care intr-un grup apare o astfel de personalități sunt rare deoarece tinerii se afla in plin proces de formare a personalitatii.

Un alt factor implicat în determinarea unui comportament de consum este dinamica faniliară
Problemele ( de familie ) – Unii tineri consuma droguri pentru a ascunde sau a depăși problemele zilnice pe care le au (divortul parintilor). Tinerii trebuie să inteleagă că utilizarea drogurilor poate rezolva doar aparent și temporar problemele. Problemele continuă să existe și sâ se agraveze.Uneori consumul de substanță este determinat de comportamentul de consum al familiei.

Problemele cu școala pot determina și ele un refugiu al tânărului în consumul de droguri.

Alți factori care explică consumul de droguri sunt factorii biologici Adolescenții proveniți din familii cu părinți dependenți de alcool, prezintă un risc mare in a dezvolta dependență de drog decât adolescenții proveniți din familii cu părinți care nu consumă droguri.

Probabilitatea ca ereditatea să fie factor în determinarea dependenței de drog este susținută prin cercetarile facute pe animale de laborator (șobolani).S-a constatat că sobolanii testați diferă intre ei În această privința s-au facut experimente comparând două specii de șobolani S-a observat că specia care preferă alcoolul manifestă o mare preferință la opiacee.La aceste animale s-a constatat ca factorii genetici mediază senzitivitatea lor la toxic (apud Kaplan și colaboratorii 1995,pg770).

Cauzele dependenței de drog după cum susțin unii autorii pot fi farmacologici și fiziologici.

Factorii psihologici consideră ca persoanele care consuma droguri , suferă de tulburări afective sau de tulburări ale controlului impulsului de a consuma ,în care domină cautarea de placere.Adolescentii au un grad de vulnerabilitate al personalitîții anterior inceperii consumului .Ei sunt lipsiți de puterea de a face față problemelor, sunt nestatornici și sunt în dezacord cu societatea. Ei prefera izolarea de colectivitate și societate .Alti adolescenți consumă droguri din curiozitate si teribilism.Cei mai multi tineri incep sa consume droguri din pura curiozitate de a cunoaste efectele pe care le au asupra lor drogurile sau din dorința de a avea noi senzații, noi trăiri.
Dinteribilism consumul de droguri poate fi incitant si provocator. Tinerii sunt tentati sa infrunte riscurile minimalizand pericolul .

Capitolul 2

2.1 Crima organizată transnațională . Traficul de droguri

Prin crima organizată se intelege orice asociație de persone care, în vederea atingerii scopurilor ilicite, recurge la violență și la intimidare, creând la nivelul populației o situație de supunere .

Crima organizată se răspândește , combaterea ei devenind o preocupare a guvernelor , națiunilor , și organizațiior internaționale .Grupurile criminale se implică în migrația ilegală în acte de corupție la nivel guvernamental ,în scopul subjugării sistemelor financiare subminării puterilor politice și aservirii națiunilor .Statele lumii au sesizat aceste atacuri periculoase și au luat măsuri , semnând acorduri și elaborând documente, care să permită combaterea criminalității organizate .

Traficul de droguri este cel mai frecvent asemanat cu crima organizată deoarece se află în topul celor mai profitabile activități criminale și s-a extins la scară planetară , cuprinzând zone sărace , unde se cultivă plante și se extrag stupefiante cât și zone bogate ale lumii unde sunt valorificate produsele finite.

În traficul de droguri sunt implicate milioane de persoane . Programul Națiunilor pentru Controlul Internațional al Drogurilor(PNUCID) preciază ca sunt peste 200 milioane de persone care consumă droguri pe planetă )

Pe lângă organizațiile mafiote cu vechime in domeniu în traficul de droguri se implică tot mai mult bandele , grupurile nou formate construindu-se rețele bine ierarhizate care extind traficul de droguri în fostele state comuniste dar și in alte zone .

Profiturile considerabile obținute în traficul de droguri a permis organizațiilor criminale să reinvestească pentru lărgirea fluxului economic , astfel iși pemit să dețină în posesie mii de hectare de teren arbil utilizt pentru cultivarea plantelor din care se obțin astfel de substanțe , tehnică de vârf pentru laboratoarele chimice , mijloace de transpor moderne și specilaiști în domeniul chimiei , informaticii , bancar, economico-financiar. Totodată trficanții au cele mai moderne sisteme informatice , radare dintre cele mai performante și mijloace de transport sigure și rapide . De asemenea sunt dotați cu armament superior politiei cu care se confruntă.
Asistăm in prezent, odată cu globalizarea consumului de droguri la o cooperare tot mai strânsă între organizațiile criminale .

2.2 Tendintele actuale ale crimei organizate transnaționale

În Uniunea Europeană sunt recunoscute grupările criminale transnaționale .Aceste grupări sent:

predispuse la crimă

sunt structurate ierarhic intr-un sistem complex de relații personale menite să intărească în permanență structurile existente

folosesc violența intimidarea și corupția, controlând teritorii oameni și piețe de pe urma cărora obtin profituri fabuloase

folosesc procedeie complexe pentru a marii averile și a înfiltra economiile legale

se extind în noi activități peste frontierele naționale

finanțează terorismul

cooperează cu alte structuri criminale ,în scopul slăbirii puterilor politice

infiltrează guverne parlamente sisteme de poliție justiție și vămi.

Gruparile criminale între care și gruparile traficanților de droguri instituie monopoluri locale de prețuri prin orice mijloace, inclusiv prin eliminarea fizică a concurenței.

Diversificarea activității și exploatarea noilor prețuti oferă grupărilor naționale organizate nenumărate posibilități de a elabora strategii de afceri , studii de marketing pentru a obține profit finaciar sigur.

Arsenalul de mijloace folosit de organizațiile criminale este deosebit de variat , incepând cu traficul de droguri care a fost și rămâne activitatea predominantă și coloana vertebrală financiară a dezvoltării gruparilor criminale . Celelalte activități criminale au fost întodeauna complementare traficului de droguri. Piața neagă a inflorit acolo unde autoritatea statului de drept și resursele sale nu au fost suficente pentru a contracara activitații grupurilor criminale .De multe ori organizațiile criminale au controlat tot procesul de tranziție , au obținut controlul activelor comerciale de stat și au influiențat cadrul legislativ pentru privatizare.

Falimentul intenționat evaluarea nereală a valorilor intreprinderilor , licitații trucate , jefuirea proprietății de stat dovedesc că componenții gruparilor de crimă organizată sunt profesioniști și au știința descurajării , contracarării și eliminării funcționarilor onești care au inecercat să apere statul .

Traficul de droguri element de crimă organizată

Organizația Internationala a Poliției Criminale (INTERPOL) s-a consolidat drept instrumentul cheie de luptă impotriva traficului de droguri. Din anul 1996,când s-a adoptat , planul de acțiune pentru combaterea crimei organizate și a traficului de droguri , statele membre au creat Europol-ul, un organism care a inclus integrarea activitaților juridice și politienești ale țărilor membre ale UE și ale tărilor candidate , organism prin intermediul căruia s-au putut intreprinde acțiuni de combatere a traficului de droguri pe teritoriul statelor care s-au asociate inpotriva criminalității organizate.

Parlamentele europene au elaborat legi pentru prevenirea și combatereatraficului și consumului de droguri.Mai mult decât atât Organzația Națiunilor Unite sesizând efectul drogurilor in schimbarea gândirii comportamentelor și al simțurilor dar și creșterea alarmantă a consumului de droguri care afectează in principal populația tânără s-a mobilizat elaborând norme și directive astfel au fost inființate organisme între care un Centru Pentru Prevenirea Crimei Internaționale și un Oficiu Pentru Controlul Drogurilor și Prevenirea crimelor .Se estimează că în prezent există peste 250.000.000 de utlizatori de droguri numai in SUA cantitatea de drog consumată pe populație atingând peste 70 miliarde de dolari annual.

2.4Traficul si consumul de droguri în România.

Consumul de droguri reprezintă o părovocare pentru umanitate , efectele lui directe sau indirecte producând fenomene ingrijorătoare .Populatia tânără lipsită de experința dar deschisa la nou este expusa la acest risc .

Tinerii din statele fostului bloc comunist sunt vulnerabili, deoarece nu au informații despre pericolul prezentat despre consumul de droguri, la fel ca în societatea capitalistă care a investit multi bani in lupta anti-drog. Flagelul drogurilor este un fenomen complex profund și tragic care preocupa guverne și personalitați.

In România pâna in anul 1990 , notiunea de drog era vaga deoarece in sistemul totalitar inchis se putea practica cel mult trafic de droguri nu și consum .

In aniii 1990-1996 România a devenit ținta unei trafic organizat de droguri din orient spre occident , cuiburi de traficanți și consumatori de droguri înregistrâdu-se in căminele studentești.

Heroina din Asia Centrala ajungea la noi prin Moldova și Ucraina .

Din căminele studențești drogurile au ajuns în baruri discoteci la rețele de rromi care le-au adus la colt de stradă. In scurt timp traficul de droguri a devenit cea mai rentabilă afacere din România castigurile obținute de traficanți fiind de-a dreptul fabuloase.

În paralel in locul cenzurii politice a mass-mediei s-a instalat o explozie nediscriminativă a informatiei pe piața audio-vizualului.

Tinerii au devenit ținta unui bombardament informațional masiv , in care consumul de droguri este prezentat ca o alternativa indezirabilă din punct de vedere social de a face față problemelor vieții.

Este important cum este prezintată publicului larg informatia deoarece se impune cu necesitate o ținută corectă in ceea ce priveste expunerea ei . Exagerată sau diminuată informația induce un deserviciu publicului exigent și avid de cunoaștere dar dezarmat de necunoașterea complexității pericolului consumului de droguri care afectează personalitatea umană in ansamblu caracteristicelor sale bio -psiho –sociale.

În doar 17 ani Romania a devenit o zonă importantă de tranzit pentru droguri și in același timp o vasta piața de consum . Drogurile cele mai consumate sunt heroina și extazy.

Escaladarea consumului de droguri a luat prin surprindere societatea românească care nu era organizată instituțional nu avea legi și nu era pregatită medical și social să infrunte aceste pericole complexe.

Autoritațile au acționat lent și neprofesionist ,cauze datorită carora toxicomania a ajuns un fenomen devastator.

Ce poate fi mai tragic decat sa vezi copii de 13-14 ani alergand înebuniți dupa doza zilnică de heroină ? Ce poate fi mai ingrijorător decât sa vezi o femeie însarcinată aflată in sevraj cum ii poruncește cu violență partenerului de viață sa-i prepare doza .

Ce poate fi mai tragic decât sa vezi un prunc zbatându-se chiar in pântecele mamei sale cerând, la rândul lui porția de drog.Drogul este deprimant și devastator deoarece distruge bunăstarea inițială a familiei sau a individului, deoarece pentru procurarea lui sunt cheltuiți toti banii disponibili , sunt vândute bijuterii și bunuri de preț din casa.

Clinicile de dezintoxicare din Romania sunt insuficente, ]n acestea nu ajung decat 30% din numarul total al consumatorilor estimați a se afla în diverse stadii ale toxico dependentei .

Drogul cel mai folosit este heroina injectabilă.Distribuitorii de droguri sunt recrutați din randul consumatorilor care ajung in această dublă postura pentru a-și castiga banii necesari procurarii dozelor personale .

2..5Agresiunea drogurilor asupra copiilor și adolescenților

În Romania a crescut simțitor delicvența minoră legată de droguri și trafic de droguri . Traficul de droguri este un delict nociv , deoarece creează dependență , ceea ce marește consumul și sporeste profitul traficanților mai mult decât orice alta marfă .Traficul de droguri se realizează cu strategii deosebite privind tinerii .Se oferă droguri intai gratuit ,constituindu-se centre mascate în imediata apropiere a școlilor .Unii tinerii încep sa ia drogri din curiozitate “Unii zic ca e cool , vreau sa vad is eu cum e “ ,datorita presiunii prietenilor “Daca o sa iau și eu o sa fiu unul de-al lor”.Alții pentru a protesta “Stiu ca nu ar trebui dar de ce sa fac numai ce trebuie “,pentru a uita de probleme “iau ca sa uit ca m-a inșelat cu aia”.Uneori drogurie cad la îndemană ” Dacă tot există , de ce să nu incerc și eu ?” .Este suficent un moment de neatenție , o gluma a unui prieten și treci în lumea cealalaltă Intr-o lume foarte tristă , in care necazurile te întampină când te trezești și te duc noaptea la culcare . Trebuie să-ți gasești doza să tragi sau să injectezi drogul ca sa te poți simți normal . Dacă la inceput erau la îndemană , nu dupa mult timp traficantul crește prețul odată cu creșterea dependentei de droguri. Adolescentul se transforma treptat într-un delicvent care poate fi manipulat.

Specialiștii in trafic de droguri preferă tinerii puberi pentru că sunt ușor se manipulat, în general baieții consumă droguri in comparație cu fetele , exceptand anfetaminele , barbituricele , și tranchilizantele , pe care fetele le folosesc mai des. Folosirea substantelor de abuz deteriorează sănătatea și pun in pericol viața consumatorului..Tinerii cu categoria de varstă 16-28 ani sunt predispuși la consumul de droguri .Statisticile organizatiilor non-guvernamentale arată că de la consumul de droguri ușoare se trece la heroină și aceasta se datorează practicilor promoționale sau chiar gratuite așa cum am mai spus .

Revenind putem afirma că primul simptom ingrijorator este răspândirea utilizării drogurilor la adolescenți.Al doilea simptom la fel de important , este că rata celor care utilizează droguri crește de la o zi la alta în proprție geometrică .

Cand studiem fenomenul actual al consumului de droguri la adolescenți nu trebuie să desparțim problema individuală de cea socială.

Toxicomania la adolescenți și copii pune în discuție însăși societatea actuala. Pentru a ințelege fenomenul toxicomaniei trebuie să raspundem la problema “Ce reprezintă drogul pentru adolescet? ”.Raspunsul este unul singur:Drogul reprezintă un mijloc de izolare , de depersonalizare și de ce nu o forma de agresivitate , desigur cea mai periculoasă din toate pentru că în cazul tinerilor drogul devine un obiect de cult și ritual psihosocial.

Lumea drogurilor reprezintă pentru adolescent o lume aparte cu regulile și legile sale, care acceptă supusă modul de organizare necesar acestui “cult”: cautarea drogului, prepararea prizei, erotizarea injecției (toxicomania seringii).Adolescentul pornește de la o simplă experientă sau manifestare la hiperpersonalizare. Din simplu oficiant sau participant la un ritual, el devine repede o persoană depedentă de “stările sale” și de nevoia imperioasă a consumului de droguri. Dacă tânărul a dorit și a idealizat partea placuta a experientei in cadrul ritualului, faptul acesta determinat în mod perfid, stabilirea unor raporturi noi între el și droguri asemanatoare cu cele dintre stapân și sclav. Dintr-un consumator de substanță “demonică”, pentru ași domina angoasa, conflictele și problemele, frica, insecuritatea, el devine sclavul ritualului, al nevoi, al traficanților, trăind în pendularea dintre reverie și puterea acaparatoare a nevoi de drog.

Drogul a devenit un instrument pentru a obține o plăcere fizică sau pentru a executa acte antisociale ajugandu-se la ruină.

Oricare ar fi modalitățile de contact cu drogul, devină sunt starea psihoafectivă a persoanei și de cele mai multe ori, motivația profundă, inconștiența, revolta contra familiei, institutiile, legile coercitive, frustraea, opoziția eului împotriva lumii, a elementului agresiv, nedrept și opresiv. Astfel, drogul constituie mijlocul lor de fugă, de evitare, nevoia unei stari de împlinire, beatitudine. Cu alte cuvinte in locul acceptarii lucide a condițiilor de existență tânarul preferă o lume construită, determinată și întreținută de drog pierzând contactul cu realitatea, el caută stări de fericire pe care le mai poate avea doar daca consumă droguri.El depinde de drog și preferă paradisul artificial creat de dependența de drog.

Adolescentii consumatori de droguri, din punct de vedere intelectual au nivele diferite în dezvoltare mintală.Ei pot fi persoane cu rafinament intelectual sau persoane defavorizate.Motivația drogării cunoaște un evantai extrem de larg și divers.De multe ori motivele invocate sunt inventate și maschează o structură discordantă.

Consumul de droguri se intâlnește cu o frecvență ridicată la tinerii introvertiți,cu un complex acut de inferioritate care au fost răsfățați, crescuți în familii perturbate, care sunt revoltați sau disprețuiesc lumea adulților.

Unii caută in drog un mod de a exista și de a supraviețui. Trăsăturile de personalitate ale tinerilor dependenți sunt: dependența afectiva, angoasa de separație, izolarea, nefericirea pe care o resimte in grupurile relaționare, toleranta scazuta la frustrare, depresie, o nevoie vie de dragoste și acceptare, satisfacerea imediată a dorinței, lipsa încrederii în sine, pasivitatea, inadaptare, instabilitate, lipsa de competitivitate, timiditatea și hipersensibilitatea, provocare și agresivitate.

Toxicomanii sunt din toate clasele sociale. In lupta lor pentru obtinerea drogurilor manifestă comportimente agresive date de nevoia de bani pentru cumpararea drogurilor. Ei executa acte sexuale perverse, atacuri la moravuri, furturi,violuri și crime.O influentă negativă a adolescenților delicvenți a avut-o insuși familia care l-a tratat ca pe un copil minimizandu-l sau reducandu-i obigatiile sale sociale, impigându-l la anonimat și rutină. De aici se naște necesitatea de a ieși din anonimat și rutină trezâdu-i nevoia să dovedească că reprezintă ceva . Insatisfacțiile , dorințele, reprimarea adolescentilor își pot găsii rezolvarea prin acte antisociale . Evident adolescentul este capabil să comită fapte rele, deviante. Singur adolescentul indraznește mai puțin , în doi curajul incepe să crească , cand sunt mai mulți există un proces de reciprocitate de influiență primejdios . Cauzele drogarii adolescentilor sunt intrinseci și extrinseci Cele intrinseci sunt curiozitatea , sau tendinta fructului oprit , dorinta de senzații tari , lipsa de maturitate sau responsabilitate, problemele personale,disperarea ,necazurile, sigurătatea sau lipsa prietenilor, teribilismul sau nevoia de a ieși din anonimat, plictiseala, lipsa unor preocupari intresante. Cauzele externe fiind : anturajul, grupul de prieteni dubioși, climatul familial defavorabil, nivelul cultural și educational redus , lipsa informațiilor sau informații false cu privire la droguri , lipsa banilor .

3.1Strategia Uniunii Europene cu privire la droguri (2005 – 2012)

În data de 17/18 iunie 2004 Consiliul Europei a invitat Consiliul să consimtă la o Nouă Strategie Europeană pe Droguri pentru perioada 2005 – 2012 până în decembrie 2004 . Cadrul general și prioritățile stabilite prin noua Strategie vor servi ca bază pentru următoarele două Planuri Europene de Acțiune pe Droguri, pe patru ani fiecare.

Această nouă Strategie pe Droguri este bazată în primul rând pe principiile fundamentale ale Uniunii Europene, susținând cu prioritate valorile esențiale ale Uniunii: demnitatea umană, liberate, democrație, egalitate, solidaritate, statul de drept și respectarea drepturilor omului. Strategia dorește să protejeze și să îmbunătățească starea de bine a societății și a individului, să promoveze sănătatea publică, să ofere un nivel ridicat de securitate pentru cetățeni și să adopte o politică echilibrată în abordarea problemei drogurilor.

Strategia se bazează de asemenea pe convențiile relevante ale ONU (Convenția Unică privind Stupefiantele din 1961 amendată prin protocolul din 1972, Convenția privind Substanțele Psihotrope (1971) și Convenția privind Traficul Ilicit de Stupefiante și Substanțele Psihotrope (1988)), privite drept instrumente majore în abordarea problematicii drogurilor. În plus, Sesiunea Specială a Adunării Generale a ONU din 1998, destinată drogurilor a confirmat importanța unei abordări integrate și echilibrate, în care reducerea cererii și reducerea ofertei de droguri sunt elemente ce se susțin reciproc.

Pentru a promova o politică comuna a UE în problema drogurilor, Strategia este construită pe baza convențiilor și tratatelor Uniunii Europene și Comisiei Europene, dar ia în considerare și proiectul viitoarei constituții a Uniunii Europene, după cum a fost convenit de către Consiliul Europei la Bruxelles, pe 17 și 18 iunie 2004. În parte, raportarea Strategiei la viitoarea Constituție a UE este motivată de așteptările statelor membre ca viitoarea Constituție să intre oficial în vigoare în perioada de timp cuprinsă în Strategie.

Cu toate acestea, Strategia a fost schițată conform cadrului legal în vigoare desemnat prin tratatele Uniunii Europene și Comisiei Europene, fiind bazată pe competențele specifice ale Uniunii, Comunității și statelor membre. În domeniul sănătății, Comunitatea completează acțiunile statelor membre. În alte domenii, statele membre și instituțiile Uniunii Europene își împart atribuțiile. Important în acest domeniu sunt articolul 29, care menționează că "Obiectivele UE sunt de a asigura cetățenilor săi un grad ridicat de siguranță în domeniile libertății, securității și justiției prin promovarea și implementarea unor acțiuni comune între statele membre în domeniile poliției și cooperării judiciare în chestiuni penale ți prin prevenirea și combaterea rasismului și xenofobiei" precum și (că) " obiectivul va fi atins prin prevenirea și combaterea activităților criminale, în special a crimei organizate, a terorismului în particular, a traficului de persoane și a infracțiunilor îndreptate împotriva copiilor, traficului ilicit de droguri și arme, corupției și fraudelor", articolul 31 (e) din Tratatul Uniunii Europene care menționează că "acțiunile comune de cooperare judiciară în domeniul penal vor include treptat adoptarea de măsuri care să stabilească reguli minimale în domeniul faptelor criminale și pedepsele în domeniul crimei organizate, terorismului și traficului de droguri", articolul 34, paragraful 2 (b), prin care "Consiliul poate (…) adopta decizii privind cadrul legal general cu scopul de a aproxima legile și regulamentele din statele membre" și articolul 152 din Tratatul Uniunii Europene care se referă la "Comunitatea va completa acțiunile statelor membre în reducerea consecințelor asociate consumului de droguri, inclusiv prin informare și prevenire".

Scopul Strategiei UE este de a adăuga substanță strategiilor naționale cu respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității stabilite prin tratatele existente. Conform cu normele menționate in tratatele Uniunii Europene și Comisiei Europene, Strategia subliniază că statele membre trebuie să ia în considerare impactul strategiilor lor naționale asupra altor state membre, modul în care diferitele strategii naționale ale statelor membre se pot sprijini reciproc și prin contribuția acestor strategii se pot realiza împreună obiectivele din Strategia Uniunii Europene. De asemenea, se intenționează sprijinirea inițiativelor locale, regionale, naționale și transnaționale pentru a folosi cât mai eficient resursele și potențialul disponibil. Totodată, au fost luate în considerare și constrângerile bugetare și instituționale ale statelor membre și ale instituțiilor UE.

In final, Strategia a fost structurată ținând cont de fosta Strategie pe Droguri a UE 2000-2004, de Planul de Acțiune pe Droguri 2000-2004 și de evaluările Planului de Acțiune la jumătatea termenului, de răspunsul Consiliului la această evaluare și de evaluarea finală.

3.2Problema drogurilor in cadrul U.E.

Problema drogurilor poate fi abordată din diverse perspective, de la cele politice la cele de cercetare științifică și de practică de zi cu zi în domeniu. Cadrul legislativ și politicile prin care problema va fi în cele din urmă abordată trebuie să ia în considerare toate aceste aspecte și să le reunească într-o manieră coerentă și realistă.

Situația curentă privind drogurile, prezentată atât în documentele EMCDDA cât și în rapoartele anuale ale Europol și în anexele la această Strategie subliniază necesitatea unei poziții active.

Luând în considerare tratatele existente, alte documente relevante ale politicilor europene și experiența ultimei decade, Consiliul a identificat două obiective generale referitoare la droguri, după cum urmează:

Obiectivul UE de atingere a unui nivel ridicat de protecție a sănătății, stări de bunăstare și coeziune socială prin completarea acțiunilor statelor membre în prevenirea și reducerea consumului de droguri, dependenței și consecințelor consumului, atât medicale cât și sociale.

Obiectivul UE și a statelor membre de asigurare a unui grad ridicat de securitate pentru cetățeni, prin acțiuni împotriva producției de droguri, traficului transfrontalier și deturnării de precursori și prin intensificarea acțiunilor preventive împotriva crimei organizate, printr-o cooperare efectivă tradusă printr-o abordare comună a problemei.

Abordarea actuală de reducere a cererii și ofertei de droguri prin metode integrate, multidisciplinare și echilibrate, va constitui baza abordării problemei drogurilor în UE și pentru viitor. Această abordare necesită cooperare și coordonare. Dată fiind natura orizontală a problemei, cooperarea și coordonarea vor trebui dezvoltate în continuare nu numai în domeniile social, medical, educație și justiție și afaceri interne dar și în alte raport cu statele non-membre ale UE și opiniile internaționale relevante. O abordare echilibrată a problemei include de asemenea consultarea unui mare număr de instituții științifice, a profesioniștilor, ONG-urilor reprezentative, societății civile și comunităților locale.

Noua Strategie pe Droguri propune folosirea în continuare a instrumentelor existente mai degrabă decât introducerea unora noi. Structura UE oferă bazele pentru abordarea problemelor legate de droguri. Mai mult, strategia propune în mod explicit o abordare 'tematica' sau 'regională' , abordare care se poate dovedi avantajoasă în unele cazuri. Aceasta înseamnă că statele membre care au o problemă comună vor putea studia posibilitățile de creștere a cooperării (operaționale) pentru a o putea rezolva în mod eficient și efectiv. Alte state membre, care nu au aceeași problemă vor putea decide dacă se implică sau nu în astfel de inițiative. Consiliul va fi informat asupra celor mai importante evoluții prin intermediul GLD.

Strategia se concentrează pe două linii- reducerea cererii și reducerea ofertei, precum și pe două teme intersectate: cooperare internațională și cercetare, informare și evaluare. Pentru a ușură implementarea practică, este recomandabil să se dezvolte două Planuri de Acțiune pe Droguri consecutive, bazate pe Strategie, care să descrie ariile specifice de intervenție și acțiunile.

Comisia este însărcinată să înainteze o propunere după consultarea cu EMCDDA și Europol, la începutul anului 2005 pentru un Plan de Acțiune pe Droguri 2005-2008, în vederea consultării cu Parlamentul European și pentru a fi aprobat de către Consiliu. Vor avea loc consultări cu cât mai mulți oameni de știință, experți, profesioniști din domeniu, ONG-uri, membri ai societății civile și comunităților locale, care să examineze planul din mai multe perspective.

În plus, Comisia va elabora rapoarte anuale privind stadiul implementării planului de acțiune și a obiectivelor din acest plan, pentru a fi înaintate Consiliului. Va organiza o evaluare a impactului în 2008, cu scopul de a propune un al doilea Plan de Acțiune 2009-2012 pentru a fi examinat de către Parlamentul European și aprobat de către Consiliu. Prin evaluarea impactului se vor stabili consecințele cele mai probabile pentru a avea sau nu un al doilea Plan de Acțiune 2009-2012. Între 2009-2012, Comisia va continua să elaboreze rapoarte de progres anual pentru a fi examinate de către Consiliu. In 2012 Comisia va organiza o evaluare generală a Strategiei UE și a Planului de Acțiune pentru a fi prezentate Consiliului și Parlamentului European.

Ambele planuri de acțiune vor conține un cadru cu activitățile și un calendar al acțiunilor. Cadrul de activități poate fi regândit pe baza raportului de progres anual, sau în cazul unor modificări majore în situația drogurilor în UE apărute pe perioada Planului de Acțiune. Această Strategie pe Droguri 2005-2012 va constitui baza pentru proiectele viitoarelor Planuri de Acțiune pe Droguri.

Luând în considerare situația actuală privind drogurile în fiecare dintre cele 25 de state membre și diferențele între statele membre, regiuni și grupe de state membre, acțiunile propuse în Planul de Acțiune vor ține cont de următoarele cinci criterii:

Acțiunile la nivelul UE trebuie să promoveze idei clare și să urmărească rezultate măsurabile și realistice. Rezultatele așteptate trebuie specificate în avans.

Planul de Acțiune trebuie sa prevadă în mod explicit perioada de timp în care se va implementa o activitate (preferabil în timpul perioadei planului de acțiune), precum și responsabilii pentru executarea și raportarea progreselor înregistrate.

Activitățile trebuie sa contribuie în mod direct la realizarea a cel puțin unui obiectiv sau a unei priorități stabilite prin Strategie.

Intervențiile trebuie să fie cost-eficiență.

Trebuie să existe un număr limitat de intervenții în fiecare domeniu.

Comisia este invitată în mod special să acorde o atenție deosebită legăturilor între reducerea cererii și reducerea ofertei de droguri- promovând de exemplu cercetarea și schimbul de practici care se axează pe aceste legături. Referitor la acest aspect, Comisia și Consiliul vor căuta permanent informații și expertize disponibile la organismele competente atât în interiorul UE (EMCDDA, Europol, Eurojust și Rețeaua Europeană de Prevenire a Criminalității) cât și în afara ei (Consiliul Europei și UNODC). Comisia, Consiliul și Parlamentul European vor fi de asemenea stimulate sa promoveze o coordonare clară între propriile activități pe linie de droguri. În ceea ce privește Consiliul, Grupul Orizontal de Lucru pe Droguri va avea un rol cheie în acest efort.

Până la sfârșitul anului 2012, vor trebui înregistrate progrese în toate domeniile definite ca prioritare în Strategie. Aceasta se va realiza prin intervenții și acțiuni la nivel individual în fiecare stat membru, grupe de state membre sau la nivelul UE precum și în cooperare cu alte țări sau organizații internaționale precum Consiliul Europei și ONU. Evaluarea Planului de Acțiune pe Droguri va fi realizată de către Comisie în cooperare cu EMCDDA, Europol și statele membre.

3.3Coordonarea

Coordonarea este cheia pentru a stabili și conduce o strategie de succes împotriva drogurilor. Admiterea în UE a zece noi țări membre face din aceasta chestiune una extrem de importantă. Importanța acesteia a fost subliniată de o comunicare a Comisiei Europene pe această temă, emisă la sfârșitul anului 2003 . Pentru a realiza o abordare integrată, multidisciplinară și echilibrată a problemei, mecanismele de coordonare ale UE descrise în cele ce urmează vor trebui dezvoltate în continuare pentru a facilita și îmbunătăți cooperarea la toate nivelele și pentru a contribui la implementarea Strategiei și Planului de Acțiune pe Droguri așa cum au fost prevăzute. Planul de Acțiune va trebui să includă acțiuni care să contribuie la dezvoltarea ulterioară a mecanismelor de cooperare europene.

Coordonarea politicilor privind drogurile la nivelul UE se va face prin intermediul Grupului Orizontal de Lucru pe Droguri (GLD). Rolul și mandatul GLD sunt de a sfătui și monitoriza politicile dezvoltate de către Consiliu. Pentru aceasta, GLD își va îmbunătăți rolul de coordonare și va lua în considerare o reformulare a mandatului său. Rolul de coordonare al Grupului Orizontal de Lucru pe Droguri trebuie să asigure managementul strategiei și al planului de acțiune precum și al proiectelor individuale.

Pentru ca GLD să își îndeplinească rolul coordonator în domeniu, va trebui informat permanent asupra evoluțiilor relevante la nivel național în domeniu precum și asupra altor activități desfășurate de alte grupuri importante în domeniu la nivelul Consiliului, cum sunt Grupele de Cooperare Poliție/ Vamă, Grupul Multidisciplinar pe Crima Organizată, Grupul pe Sănătate, Grupul pe Probleme economice și când este cazul grupurile pentru politică externă și securitate. Pe de altă parte, grupurile de lucru trebuiesc nu doar informate asupra evoluțiilor în domeniu, ci și implicate în implementarea Planurilor de Acțiune.

Unul dintre domeniile în care cooperarea este cooperarea internațională (relațiile externe ale UE). Grupul Orizontal de Lucru pe Droguri va trebui să acorde atenție în mod regulat aspectelor de politică externă privind drogurile. Trebuie să fie pregătit pentru schimbul de informații și să pregătească poziții comune ale UE în relațiile externe privind politica UE în domeniul drogurilor.

Capacitatea existentă nu este pe deplin exploatată, uneori datorită slabei coordonări între părțile implicate (cele mai importante fiind enumarate mai sus), care la rândul ei provine parțial din cadrul politic diferit în care operează aceste părți. Cooperarea este necesară între UE și statele candidate le integrare, cu statele aflate pe rutele de tranzit al drogurilor către Europa, cu alte state aflate pe posibile rute de trafic pe măsură ce traficanții caută variante pentru rutele către Europa și cu țările producătoare. Ceea ce este necesar este un mecanism de coordonare între UE și partenerii săi instituționali la precum grupul Pompidou, grupul de la Dublin, ONU, UNODC, Organizația Mondială a Vămilor și alți parteneri. Soluțiile propuse nu intenționează totuși să creeeze noi instituții ci mai ales să redefinească atribuțiile existente, să îmbunătățească cooperarea și să reconsidere alocațiile bugetare.

Se poate observa că în ceea ce privește coordonatorii naționali pe droguri sau coordonatorii institțiilor naționale în unele state membre sunt, în funcție de specificul național, responsabili pentru coordonare la nivel național și pentru implementarea politicilor naționale. De facto, ei sunt capătul Strategiei pe Droguri si a Planului de Acțiune. Din acest motiv, este important pentru coordonatorii naționali să fie informați asupra evoluțiilor acțiunilor GLD si invers. De asemenea, coordonatorii ar trebui să se implice personal în implementarea Planului de Acțiune al UE și să supravegheze procesul de implementare în special în contextul implementării programelor naționale. Întâlnirile coordonatorilor naționali, care ar trebui să aibă loc de câte ori este considerat necesar, ar trebui să reflecte mai mult progresul de implementare al Strategiei UE și al Planului de Acțiune și să coordoneze GLD în aceste domenii.

3.4Reducerea cererii de droguri

În domeniul reducerii cererii Strategia Europeană pe Droguri 2005-2012 va urmări următoarele rezultate concrete și măsurabile:

Reducerea măsurabilă a consumului de droguri, a dependenței și a riscurilor medicale și sociale prin dezvoltarea și îmbunătățirea unui sistem de reucere a cererii care să fie efectiv și integrat, bazat pe rezultate științifice care să includă prevenirea, intervenția rapidă, tratamentul, prevenirea riscurilor și reintegrarea socială în statele membre ale UE. Măsurile de reducere a cererii trebuie să ia în considerare toate problemele sociale și medicale produse de consumul și abuzul de droguri precum și de policonsum, împreună cu substanțe psihoactive "legale" cum sunt alcoolul și tutunul.

Un astfel de sistem de reducere a cererii implică următoarele măsuri:

Prevenirea oamenilor să înceapă să consume droguri;

Prevenirea consumului experimental să devină consum regulat;

Intervenții rapide pentru comportamentele la risc;

Asigurarea de programe de tratament conform ultimelor informații științifice, care să ofere toată gama de măsuri terapeutice existente;

Asigurarea de programe de reabilitare și reintegrare socială;

Reducerea consecințelor medicale asociate consumului de droguri.

Toate aceste măsuri sunt complementare și de importanță egală și trebuie oferite într-o manieră integrată pentru ca în final să contribuie la reducerea consumului de droguri și a dependenței și să reduca consecințele medicale și sociale ascociate consumului.

Pentru a promova aceleași valori la nivel european, Consiliul și Comisia sunt invitate să acorde prioritate următoarelor domenii și să le abordeze în viitoarele Planuri de Acțiune prin acțiuni comune, transfer de informații și experiență, intensificarea cooperării în special în ariile operative între statele membre. Pentru aceasta este de asemenea necesar să se ia în considerare diferitele riscuri pentru sănătate asociate cu diferitele moduri de consum al drogurilor (policonsumul) sau intervale de timp și situații speciale (adolescența, sarcina, condusul sub influența drogurilor).

In domeniul reducerii cererii au fost identificate următoarele priorități:

Îmbunătățirea accesului la programe de prevenție și creșterea eficienței acestora (de la primele faze până la reabilitarea pe termen lung) și creșterea gradului de conștientizare asupra riscurilor consumului de substanțe psihoactive și a consecințelor acestora. Pentru aceasta, măsurile de prevenire trebuie să includă factorii timpurii de risc, depistarea, prevenirea țintită și cea bazată pe familie și comunitate.

Îmbunătățirea accesului la programe precoce de intevenție (măsuri) în special pentru tineri care consumă experimental substanțe psihoactive.

Îmbunătățirea accesului la programe de tratament țintite și diversificate, inclusiv tratament integrat psihosocial și farmacologic. Standardele și eficiența programelor de tratament ar trebui evaluate continuu. De asemenea, tratamentul problemelor medicale rezultate în urma abuzului de substanțe psihoactive ar trebui să fie o parte integrată a politicilor de sănătate.

Să îmbunătățească accesul la programe de reducere a riscurilor (harm reduction) și să se acorde prioritate prevenirii și tratamentului HIV/SIDA, hepatitelor și altor boli infecțioase sau neinfecțioase cauzate de abuzul de droguri precum și costurilor sociale.

3.4Reducerea ofertei de droguri

În domeniul reducerii ofertei, Strategia UE 2005-2012 și Planul de Acțiune trebuie să producă următorul rezultat concret și identificabil, până în 2012:

O îmbunătățire a eficienței, eficacității și a cunoștințelor de bază în intervențiile și acțiunile de aplicare a legii de către Uniunea Europeană și Statele Membre având ca țintă producerea, traficul de droguri, deturnarea precursorilor din cursul legal, incluzând deturnarea precursorilor utilizați pentru fabricarea drogurilor sintetice importați în Uniunea Europeană, traficul de droguri și finanțarea actelor de terorism, spălarea banilor în legătură cu infracțiunile la regimul juridic al drogurilor. Aceasta trebuie realizată prin concentrarea asupra criminalității organizate legate de droguri, utilizând instrumentele și cadrul de lucru existent, acolo unde există opțiuni pentru cooperarea regională sau tematică și căutări pentru găsirea de căi pentru intensificarea acțiunilor preventive în legătură cu infracțiunile legate de droguri.

În domeniul politicii judiciare și de aplicare a legii a Uniunii Europene, aceasta trebuie concentrate pe următoarele priorități și activități selecționate pentru a fi introduse în Planul de Acțiune, după cum urmează:

a) Intărirea cooperării în domeniul aplicării legii atât la nivelele strategice cât și la cele de prevenire a criminalității, cu scopul de a dezvolta activitățile operative în domeniul drogurilor și al deturnării precursorilor din circuitul legal de producție, al traficului de droguri atât peste frontierele interne cât și la cele externe ale Uniunii Europene, al rețelelor criminale angajate în aceste activități și celelalte infracțiuni grave legate de acestea, respectând, în același timp, principiul subsidiarității.

Cooperarea strategică la nivelul Uniunii Europene în domeniul aplicării legii cu privire la droguri și precursori ai drogurilor, trebuie să acorde prioritate acelor probleme și forme ale criminalității care pot avea impact asupra întregii Uniuni Europene, precum și acelea care asigură obținerea unui progres în Statele Membre. Acestea includ producerea, traficul ilicit de droguri peste frontierele interne și externe ale UE, rețelele criminale angajate în aceste activități și infracțiuni conexe grave. Pentru a implementa aceasta prioritate este necesar ca factorii politici si agentiile de implementare a legiii- atat la nivelul UE cat si la nivel national, sa isi imbunatateasca si sa isi imparta cunostintele. Identificarea celor mai noi dezvoltări ale criminalității drogurilor în domeniile mai sus menționate vor avea consecințe în luarea deciziei politice și în consecință în prioritizarea aplicării legii în UE din acest domeniu.

Acest obiectiv nu se poate realiza fără întărirea, în cadrul UE, a cooperării și structurilor de cooperare dintre agențiile de aplicare a legii. Aplicarea legii referitoare la spălarea banilor în relație cu traficul ilicit de droguri, traficul de droguri și finanțarea terorismului și confiscarea bunurilor reprezintă domenii prioriatre.

Implicarea Eurojust în această privință trebuie să fie explorată.
Mai mult, in afara actiunilor strategice necesare pentru a opri fluxul de droguri din țările terțe către UE, sunt de asemenea necesare actiuni pentru a opri fluxul drogurilor din UE spre țările terțe.

Prioritizarea formelor grave ale criminalității în elaborarea politicii nu înseamnă că Statele membre nu sunt complet libere să întreprindă acțiuni suplimentare (de exemplu direcționate împotriva criminalității la nivel stradal), singure sau în colaborarea cu alte State Membre și/sau țări terțe.

b) Intensificarea cooperării efective în aplicarea legii între Statele membre prin utilizarea actualelor instrumente și cadre de lucru.

Numeroase instrumente și cadre de lucru au fost create în ultimii ani, cum ar fi Decizia cadru ce stipulează prevederile minime ale elementelor constitutive ale actelor criminale și sancțiunile în domeniul traficului de droguri, Echipe comune de investigație, Mandatul European de arestare, Europol și Eurojust, Unitatea de Informații Financiare (Financial Intelligence Unit), măsuri de confiscări a bunurilor și Convenția ONU privind combaterea criminalității organizate transnaționale și protocoalele sale. Rolul pe care EUROPOL trebuie să-l joace în coordonarea colectării și diseminării datelor și informațiilor operative depinde în mod hotărâtor de informațiile primite de la statele membre. Trebuie căutate căile de a spori, în mod sistematic, raportarea, de către Statele Membre, a materialelor de acest fel. Opțiunile create prin Convenția asupra Asistenței Juridice Mutuale în Materii Penale, semnată în anul 2000, trebuie considerate de o importanță majoră în această privință și totodată trebuie privite ca instrumente de lucru propriu-zise atunci când se aplică criminalității legate de droguri. Aceste instrumente și cadre de lucru ar trebui utilizate la potențial maxim. Uniunea și Statele membre ar trerbui să învețe mai mult despre eficiența, impactul și potențialul maxim îninte de a introduce măsuri și dispoziții la nivelul UE. Dublarea și suprapunerea ar trebui să fie evitate și resursele utilizate la potentialul maxim.

c) Lărgirea cooperării, între Statele Membre, în domeniul aplicării legii, al investigațiilor în cauze penale și al criminalisticii, în cadrul de lucru al Uniunii Europene, care au interese comune și se confruntă cu aceleași probleme legate de droguri.

O oportunitate majoră o poate reprezenta, pentru Statele Membre care se confruntă cu aceeași problemă (de exemplu: deturnarea precursorilor, contrabanda cu cocaină, heroină sau cannabis, producerea ilegală de droguri sintetice, probleme legate de investigații în cauze penale și de cercetarea criminalistică), unirea eforturilor într-un proiect care să aibă ca bază găsirea de soluții. Aceste eforturi au ca rezultat așteptat creșterea eficienței acțiunilor de aplicare a legii, a celor ale vămii și a celor judiciare, în domeniul drogurilor. Astfel de proiecte trebuie, spre exemplu, să ia forma unor investigații comune, a unor echipe comune de investigație, stabilirea unor rețele de schimburi de date în orice domeniu, proiecte profilate pe domeniul drogurilor, cursuri de pregătire, seminarii sau conferințe pe teme specifice. În acest domeniu, trebuie utilizate în totalitate capacitățile Europol, Eurojust și CEPOL. Cunoștințele și experiența câștigate prin proiectele comune ar trebui împărtășite cu toate statele membre ale UE, Comisia, Europol-ul și Eurojust-ul într-un cadru adecvat al Consiliului, astfel încât cele mai bune practici să fie aplicate peste tot.

d) Intensificarea aplicării legii direcționată către țările care nu sunt membre ale UE, în special țările producătoare și regiunile aflate de-a lungul rutelor de trafic.

Dispariția majorității controalelor la frontierele interne a făcut ca UE să fie o piață și mai atractivă pentru drogurile ilicite și pentru precursori. O dată intrate înăuntrul frontierelor Uniunii, produsele ilicite pot fi traficate, mai mult sau mai puțin liber, fără a atrage atenția autorităților vamale sau a autorităților naționale pentru aplicarea legii. Crima organizată internațională nu respectă granițele naționale sau autoritățile naționale. Astfel, cooperarea europeană în ceea ce privește intrarea bunurilor de mare risc în Uniune, precum și activitățile de aplicare a legii cu privire la traficul de droguri în cadrul UE, ar trebui îmbunătățite. Pentru ca Uniunea să fie mai puțin atractivă pentru organizațiile criminale, este imperativ ca prin autoritățile vamale și de aplicarea legii să se îmbunătățescă controalele pe teritoriile respective. Controalele naționale completează măsurile luate la granițele exterioare ale UE. Vămile și alte servicii de aplicare a legii ar trebui să conlucreze pentru a sprijini această politică. În cazul eforturilor de aplicare a legii în afara UE, este foarte important să se monitorizeze, îmbunătățească și – acolo unde este necesar – să se extindă rețelele ofițerilor de legătură ai statelor membre UE în țările terțe. Ținând seama de principiile fundamentale ale UE, ar trebui întreprinse acțiuni majore pentru încurajarea și extinderea cooperării cu instituțiile de aplicare a legii din țările terțe, oferindu-le sprijin financiar și logistic cât și proiecte comune în care statele membre pot contribui cu expertiza și cunoștințele lor în gestionarea problemei comune. Pentru ca implementarea aceste priorități să fie pe deplin folositoare ar trebui să se realizeze prin instrumentele Politicii Externe de Securitate Comună.

3.5Cooperare internațională

În domeniul cooperării internaționale, Strategia UE 2005-2012 trebuie să producă următorul rezultat concret și identificabil, până în 2012:

O îmbunătățire evidentă a eficienței și a coordonării între statele membre precum și între acestea și Comisie, pentru promovarea unei abordări echilibrate în problema drogurilor și a precursorilor, în relațiile cu diverse organizații internaționale, la conferințe internaționale și în relație cu țările terțe. Scopul acestei acțiuni va fi de reducere a fluxului de droguri spre Europa și de a asista țările terțe în ariile prioritare de reducere a cererii de droguri, ca parte integrantă a cooperării.

Natura globală a problemei drogurilor necesită o abordare regională, internațională și multilaterală. Ca o recunoaștere a acestui principiu, cooperarea și coordonarea trebuie intensificate atât bilateral (între UE și țările terțe) cât și în cadrul organizațiilor internaționale.

In relațiile externe au fost identificate următoarele priorități:

a) O manieră de acțiune coordonată,efectivă și mai clară din partea UE în cadrul organizațiilor internaționale și a conferințelor, precum și promovarea unei abordări echilibrate a problemei drogurilor.

UE va urmări extinderea influenței sale politice în arena internațională precum și obținerea unui impact maxim cu resursele alocate combaterii producției și traficului de droguri și reducerii cererii de droguri și a consecințelor acesteia.

Statele membre și Comisia vor continua consultările în cadrul Consiliului pentru a stabili o abordare comună și a-și coordona acțiunile în cadrul conferințelor internaționale legate de problema drogurilor. Această abordare comună ar trebui – ca și până acum, să abordeze ambele fețe ale problemei respectiv în raport cu organizațiile internaționale precum UNODC, grupul de la Dublin, OMS și UNAIDS odată, dar și în relațiile UE cu țările terțe.

b) Eforturi speciale în relațiile cu țările candidate și cu țările din pactul de Stabilizare și Aderare, precum și cu țările potențial candidate (Albania, Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Serbia și Muntenegru ).

UE va continua să încurajeze țările candidate și potențial candidate să adopte și să aplice acquis-ul comunitar și să participe în cât mai multe structuri existente cum ar fi EMCDDA, Europol și Eurojust.

c) Să asiste alte terțe țări, cum ar fi cele vecine ale UE, precum și țările importante producătoare de droguri sau aflate pe rutele majore de tranzit al drogurilor, să promoveze măsuri mai eficiente în reducerea cererii și a ofertei de droguri, în parte prin întărirea cooperării cu UE și în parte prin promovarea problemelor legate de droguri pe agendele de lucru ale întâlnirilor pe politică externă și securitate.

Noile angajamente între UE și terțele țări vor continua să includă o clauză specială legată de cooperarea în domeniul drogurilor. Această clauză va fi adaptată la nivel regional sau național și va fi obligatoriu bazată pe principiul convenit la a douăzecia Sesiune Specială a ONU – o abordare echilibrată și integrată, cu împărțirea responsabilităților. Mai mult, evaluarea corespunzătoare a programelor de cooperare ale Consiliului Europei și ale UE va trebui să țină seama de aceste principii.

Este limpede că orice politică poate fi eficientă doar dacă își stabilește priorități clare. Planul de Acțiune al UE și relațiile cu alte regiuni trebuie sa rămână o prioritate a politicilor de cooperare pe droguri ale UE. Eforturile UE trebuie să se bazeze atât pe importanța unei anumite zone sau regiuni asupra problemei drogurilor în UE cât și pe impactul problemei drogurilor asupra dezvoltării în regiunea respectivă.

3.6Informare, cercetare și evaluare

În domeniul informării și cercetării Strategia UE pe Droguri 2005-2012 va avea următoarele rezultate identificabile:

O mai bună înțelegere a problematicii drogurilor și dezvoltarea unui răspuns adecvat acesteia atat pentru reducerea cererii cat i pentru reducerea ofertei de droguri, prin intermediul unei îmbunătățiri semnificative a bazei de date și a infrastructurii cunoștințelor.

Fiecare Plan de Acțiune va trebui să includă o listă de priorități. Planurile de cercetare ale UE vor trebui să țină seama de aceste priorități referitoare la politicile UE pe droguri, când evaluează aplicațiile pentru finanțare.

În funcție de natura problemei și pentru a se obține rezultate comparabile la nivel European, Consiliul și Comisia vor da prioritate următoarelor domenii:

O mai bună utilizare a infrastructurii informațiilor referitoare la droguri în UE prin identificarea potențialului existent și capacitatea acestuia, prin identificarea și abordarea deficiențelor și prin regândirea și realocarea împărțirii sarcinilor în domeniul drogurilor, folosind cu prioritate informațiile disponibile la structuri precum Grupul Pompidou Grupul de la Dublin, OMS, UNODC și alți parteneri. Aceste eforturi vor ține cont de instituțiile și agențiile deja existente in statele membre.

Dezvoltarea și menținerea standardelor de calitate, inclusiv indicatorii de performanță și etici, precum și ghidurile de bună practică, având ca rezultat un proces continuu de atestare a acțiunilor și intevențiilor.

Îmbunătățirea calității politicilor UE, a acțiunilor și intervențiilor în domeniul drogurilor prin sprijinirea evaluărilor independente și a cercetării și a sistemelor de monitorizare la standarde ridicate. Acțiunile incluse în Planul de Acțiune trebuie să fie bazate pe evidențe.

Dezvoltarea și menținerea transferului de informații pe o scară largă, precum și a experiențelor și informațiilor relevante despre droguri, folosind strategii de comunicare detaliate și susținute la nivelul instituțiilor UE și al statelor membre, care să fie utile tuturor profesioniștilor din domeniu. Se va acorda o atenție speciala schimburilor de informații privind noile tendințe referitoare la consumul de droguri și la droguri. În acest domeniu, EMCDDA va dezvolta relații strânse cu statele membre și candidate prin intermediul Punctelor Focale Naționale.

Referitor la informare și evaluare, EMCDDA, REITOX și Europol vor continua să dețină roluri cheie.

3.7Rapoarte date de OEDT

Rapoartele date de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomnie (OEDT) lucrează cu statele membre ale Uniunii Europene pentru elaborarea unei imagini al fenomenului european al drogurilor. Cantitatea și calitatea datelor culese de OEDT permită să furnizeze informatii referitoare la consumul și traficul de droguri la nivel european.Statele memre se confruntă cu problema drogurilor pe care o rezolvă fiecare in mod diferit. Prespectiva europeană prezentată mai sus ușurează și perfectionează lupta antidrog .Cooperarea intre statele membre va aduce beneficii mai mari in lupta antidrog.Observam evoluții pozitive prin extinderea serviciilor pentru persoanele cu probleme legate de droguri.Această evoluție este datroată faptului că consumul de droguri este o țintă de distrugere principală, pentru că afectează sănatatea publică și dezvoltarea globală duce la infracțiune și distruge siguranța personală și securitatea internațională.Din rapoartele OEDT rezultă că în general persoanele care se prezintă în centrele de tratament din Europa pentru o problemă legată de droguri au consumat mai multe substanțe.ESPAD(Proiectul european pentru sondaje privind alcoolul și alte droguri in scoli) oferă o viziune asupra modului în care s-a dezvoltat consumul de droguri în școli și surprinde faptul că consumul de drog rămâne specific tinerilor.Conform OEDTse observă că majoritatea personelor dependente cronic de drog preferă opaceele și consumul de drog prin injectare. Numărul de decese legate de consumul de droguri în Uniunea Europeană se menține la un nivel ridicat. Heroina este principalul drog pentru care consumatorii solicită tratament. Cei mai multi europeni consuma heroină .Pe locul doi in consum intalim cocaina și ecstasy . Se observa din rapoarte o extindere și dezvoltare aserviciilor pentru persoanele cu probleme legate de droguri.Politicile europene prevăd extinderea serviciilor pentru persoanele cu probleme legate de droguri.Se extinde terapia cu substatnțe terapeutice –metadonă și altele ,s-au inregistrat progrese considrabile in elaborararea unor modele de îngrijire..Consumatorii beneficiază de programe specializate unde beneficiază de tratamente și alte servicii.Efectele infectării cu HIV/SIDA în urma injectării cu seringi folosite scade .

Rapoartele OEDT arată că a crescut numărul infracțiunilor care cotravin legislației privind drogurile în multe țări din Uniunea Europeană. Majoritatea rapoartelor se referă la deținerea drogurilor sau la consumul de droguri.La nivel european s-a pus problema siguranței publice datorită tulburării ordinii publice de către consumatorii de droguri ,. In urma punerii problemei siguranței publice a apărut posibilitatea optării pentru tratament a persoanelor consumatoare de droguri surprinse ca dețin asupra lor droguri pentru consum de către organele care se ocupă cu ordinea publică.Se măresc pedepsele pentru traficanții de droguri. La locul de muncă angajatorul are dreptul sa solicite teste antidrog.

Raporturile ESPAD(Proiectul european pentru sondaje priviind alcoolul și alte droguri în scoli).

AncheteleESPAD au fost realizate în 1995,1999,2003. La fiecare anchetă au participat atât state membre ale Uniunii Europene cât și terțe inregistrndu-se numarul de consumatori în rândul tinerilor pe țari și s-a obținut o statistica a celor mai consumate droguri canabisul situndu-se pe primul loc urmat ecstasy. In urma sondajului a reieșit că cei mai mulți tineri s-ar droga din curiozitate.Au fost introduse în școli programe care furnizau informații personalizate sau consiliere individuală chiar creativă pentru prevenirea consumului de droguri. Scopul este acela de a găsii soluții la nivelul școlii pentru a evita abandonul școlar. In scoli au avut loc cursuri de formare și utilizează linii directoare privind identificarea elevilor cu probleme inclusiv consum de droguri,și se iau masuri adecvte. Au loc preveniri universale în familie mai ales seri speciale, prelegeri, seminarii și ateliere de lucru pentru părinți

CAPITOLUL 4

Politici și strategii nationale

4.1. Reacția autoritații in fața pericolului drogului.

În paralel cu dezvoltarea rețelei de trafic a drogurilor și a creșterii numărului de consumatori, în România s-au dezvoltat legislația ,organzațiile și instituțiile antidrog. În anul 2004 Parlamentul României a adoptat legea 522 prin care se introduce , in cazul consumatorilor de droguri posibilitatea de a opta pentru tratamentul medical ca alternativă la pedeapsa cu închisoarea. Aceeași lege introduce și definește noțiunea de consumator dependent și de circuit terapeutic.

S-a adoptat Strategia Națională Antidrog pentru perioada 2005-2012 prin Hotararea Guvernului Românie nr.73, din 27ianuarie 2005 și s-a elaborat Planul de Acțiune 2005-2008 prin care instituțiile statului și societatea civilă acționează coordonat pentru eradicarea consumului și traficului de droguri până la sfarșitul anului 2007. Banii necesari reducerii cererii de droguri sunt alocați în mod eșalonat ,fondurile fiind sporite substanțial pentru a permite înființarea unor structuri noi care să completeze lanțul terapeutic: centre de distribuție a metadonei și centre post cură.

În ultimii ani sistemul de tratament și asistență destinat consumatorilor de droguri a fost supus presiunii subfinanțării deoarece numarul consumatorilor de droguri a depășit estimările .

Observatorul Român pentru Droguri și Toxicomanie, Direcția de Prevenire a Consumului de Droguri din cadru Agenției Naționale Antidrog au obținut în cadru programului Fondul Global HIV/SIDA un răspuns cuprinzător coordonat și multisectorial de finanțare pentru 3 activitați. Implementarea indicatorului “cerere de tratament ca urmare a consumului de droguri ” ;desfașurarea “studiului in populația generală privind atitudinile cunostințele și practicile referitoare la consumul de droguri; redactrea standardelor naționale de asistență medicală psihologică și socială a consumatorilor de droguri.

Principala instituție delegată să îndeplinească toate sarcinile statului și comunității internaționale pe probleme legate de droguri este Agenția Națională Antidrog.

Organizațiile non-guvernamentale au cooperat cu instituțiile statului sub coordonarea Agenției Naționale Antidrog .S-au organizat conferițe de presa , studii , cursuri, seminarii , acțiuni comune cu grupul de lucru și contacte cu partenerii externi ai Agentiei Naționale Antidrog în lupta împotriva drogurilor.

Lupta împotriva drogurilor a fost finanțată prin programe Phare, iar în aceasta acțiune au cooperat:Ministerul Justiției, Ministerul Sanătății ,Inspectoralul general al Poliției de frontieră , Autoritatea Națională a Vamilor și Direcția Generală de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog. În fiecare an s-au întreprins acțiuni de combatere a traficului ilicit de droguri, au fost penetrate și anihilate rețele întregi de traficanți , au fost confiscate cantități impotante de droguri, au fost arestați dealeri și au fost confiscate sume mari obținute în urma traficului de droguri. Cu toate acestea impactul negativ al drogului asupra societății românești nu a putut fi stopat datorită existenței în continuare a producției și ofertei de droguri pe piața românească. S-au facut demersuri pentru depistarea și desființarea culturilor interne de cannabis sau mac opiaceu și a laboratoarelor ilegale dar traficul de droguri este greu de stopat datorită faptului ca România este țara de tranzit pentru traficul de droguri, deoarece căile rutiere pornesc din Afganistan trec prin Instambul Sofia București sau Belgrad și se îndreaptă spre Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania și Olanda.

Agentia Națională Antidrog a intocmit anual rapoarte, ultimul dintre ele la sfrșitul anului 2005 cuprizând datele referitoare la 2004. Rapoarte din care rezultă progresele făcute ca urmare a cooperării dintre instituțiile statului dar și sprijinului primit de la organisme similare din strainatate.

4.2Legslați privind încriminarea actuală a traficului și ilicit de stupefiante în România

Romania a adoptat un set de legi în conformitate cu convențiile iternaționale și cu reglementările europene cu privire la consumul și traficul de droguri. Potrivit legii române singura posesie pentru consumul de droguri constituie infracțiune. În anul 2004 s-a adoptat legea 522 pentru modificarea și completarea legi 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Aceasta lege introduce elemente noi legate de asistența consumatorilor de droguri, măsurile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri și a circuitelor informaționale. Legea reconsideră poziția autorității față de consumatorii de droguri introducând și definind termenii de consumator și consumator dependent și noțiunile de circuit terapeutic și evaluare. Legea redă faptul că tratamentul persoanelor dependente de droguri se realizează individual, prin includerea consumatorului într-un program de asistență socială care impune planificarea, monitorizarea, evaluarea și adaptarea terapiei de caz în funcție de consumator.

Strategia este decisă în baza unor evaluări succesive de către un manager de caz. Instituțiile implicate în prevenirea traficului și consumului de droguri colecționează date pe care le prelucrează în directă legatură cu obiectivele Agentiei Naționale Antidrog pentru perioadă 2005- 2012.

În același timp în conformitate cu reglementarile Europene în domeniu s-a emis legea 381/2004 prin care sumele realizate din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a săvârșirii de infractuni în regimul drogurilor și precursorilor, constituie venituri ale bugetului de stat urmând a fi alocate pentru finanțarea programelor și proiectelor de prevenire și combatere a traficului și consumului ilicit de droguri. Organismul abilitat să elaboreze aceste programe și proiecte este Agenția Natională Antidrog. Tot în anul 2004 a fost adoptată legea 505 pentru modificarea și completarea legii 300/2002 privind regimul juridic al precursorilor folosiți la fabricarea ilicită a drogurilor.

S-a adoptat deasemenea noul cod penal care în articolul 387 majorează pedepsele cu închisoarea pentru infracțiunile legate de punerea la dipoziție a unui local, locuințe, loc amenajat pentru consumul de droguri sau privind tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri, administrarea drogurilor de mare risc a unei persoane sau a unui minor. In sfârsit în noiembrie 2004 s-a emis legea numarul 552 privind prevenirea și combaterea dopajului în sport. S-a stabilit ca Agenția Națională Antidrog este instituția abilitată să prevină și să combată dopajul în sport.

Implementarea legilor

În anii 2004 /2005 cadrul legislativ a fost întărit prin elaborarea regulamentelor de aplicare ale legilor adoptate.

Regulamentul de aplicare a legii numarul 522/2004 stabilește norme referitoare la caracteristicele programelor integrate de asistență, etapele de acordare a serviciilor de asistență medicală psihologică și socială.

Sunt stabilite criteriile de orientare pentru fiecare program în parte sunt introduse noțiuni de management conceptul de manager de caz și este descris circuitul terapeutic al persoanelor incluse în programele de combatere a consumului de droguri. Regulamentul întărește rolul centrelor de evaluare prevenire și consiliere anti-drog al caror personal are obligația de a coordona, planifica și monitoriza serviciile de asistența medicală, psihologică și socială.

Începând cu anul 2004 au scăzut sancțiunile aplicate consumatorilor de droguri datorită eficienței anihilării rețelelor de cartier.

4.3Colaborarea interinstituțională la nivel național

Procesul de consolidare a administrației naționale și de creștere a capacității de implementare a recomandărilor primite de România de la organizațiile internționale pe linia consumului de droguri au permis organizațiilor naționale sa facă pași importanți în dezvoltarea lor. Pentru reducerea ofertei de droguri s-a înființat Oficiul pentru Combaterea Traficului de Substanțe Interzise și Biroul de Analiză a Riscurilor în cadrul general al Poliției Române de Frontieră, iar în cadrul Ministerului Public s-a inființat Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism .

În cadrul Agenției Naționale Antidrog a fost extinsă sfera de personal la nivel central și teritorial. Astfel în hotărârea de Guvern 1093/2004 cele 47 de centre de evaluare consiliere și prevenire antidrog au devenit structuri teritoriale ale Agenției Naționale Antidrog repezentând cele 6 sectuare ale municipiului București și cele 41 de centre reședință de județ. În cadru acestor centre funcționează 5 angajați un profesor un specialist în prevenirea consumului de droguri ,un medic, un psiholog sau un sociolog și un asistent social .

România este parte activă a Centrului European de Monitorizare a Drogului și dependenței de droguri din 5 aprilie 2004 dată la care a fost parafat un acord între comunitatea Europeană și Guvernul Român. Pe plan intern coordonatorul coperării interinstituționale este Agenția Națională Antidrog ( ANA ). Acest organism a evaluat periodic situația consumului, prevenirii consumului și traficului de droguri organizând reuniuni periodice a principalilor actori în domeniu .

Ca urmare a acestor reuniuni s-au schimbat date în legatură cu evoluția consumului și a traficului de droguri, regimul drogurilor, operațiunile cu precursori, dar și date referitoare la programele de reinserție socilă și prevenire .

Un protocol asemanator s-a semnat între ANA is IGP (Poliția de frontiera) cu scopul reducerii ofertei dar și a cererii de droguri .

Între ANA și Institutul Național de Medicină Legală a fost semant un protocol de colaborare în vederea constituirii registrului de mortalitate.

Strategii națională ANA a elaborat Strategia națională antidrog , in baza căreia au avut loc în anii 2003-2004 evaluarea nivelului traficului și consumului de droguri și identificarea posibilităților de acțiune în acest domeniu ale instituțiilor de stat și al organizațiilor societății civile. Obiectivele acestei perioade au fost:

sustinera unor dezbaterii publice menite să determine o abordare unitară a luptei împotriva drogurilor.

încurajarea participării persoanelor fizice, asociaților, organizațiilor non-guvernamentale și a instituțiilor private în implicarea acțiunilor de luptă împotriva consumului de droguri.

diversificarea activităților de prevenire a consumului de droguri urmărindu-se activitațile legate de debutul consumului de droguri dar și realizarea studiilor socio –criminologice privind persoanele care distribuie și consumă droguri.

În anul 2004 ANA a coordonat elaborarea strategiilor nationale pentru perioada 2005-2012 în corelație legislativă cu proiectul strategiei UE pentru aceeași perioadă .

Colective interministeriale cu atribuții în domeniul drogurilor și reprezentanții organizațiilor non-guvernamentale, au stabilit obiective generale și specifice în vederea scăderii cererii și ofertei de droguri, a intăririi coooperarii transfrontaliere și dezvoltarea unui sistem de informare globalizat în legatură cu fenomenul drogurilor.

4.4Obiectivele strategiei naționale 2005-2012 sunt:

Scăderea consumului de droguri și combatrea criminalitații pe piața drogurilor .

Până la sfarșitul anului 2012 vor funcționa în sistem integrat organizații non-guvernamentale, instituții și servicii publice care vor asigura reducerea incidenței consumului de droguri, vor imbunătății sistemele de asistență medicală și socială și vor găsi mijloace eficiente prin care traficul și producția de droguri să fie combătute .

Prevenirea consumul de droguri creșterea calității asistenței medicale și psihologice ca si reinserția consumatorilor de drog în societate va constituii o primă componentă a noii strategii.

Asistența medicală se va dezvolta pe trei nivele : rețeaua de sănătate mintală , rețeaua de

asistență medicală primară și rețeaua de servicii sociale. În acest scop se vor înființa organisme publice , private și mixte coordonate de către ANA carora li se vor impune standarde de calitate la nivel European .

Având în vedere escaladarea pieței drogurilor liniile de acțiune prioritare prevăzute de Strategia Națională Antidrog 2005-2012 sunt reprezentate de profesionalizarea angajaților , îmbunatățirea dotăriilor materiale și a cooperării dintre instituții, dar și delimitatrea competențelor și administrarea în regim de parteneriat a resurselor informaționale pană la nivelul organizațiilor non-guvernamentale și al societații civile.

În plan internațional strategia presupune dezvoltarea relațiilor cu organismele specializate a le UE, intensificarea relațiilor bilaterale cu alte state și structuri internaționale implicate în programe privind reducerea cererii și ofertei de droguri .

Prin Strategia Națională Antidrog se urmărește conștientizarea și implicarea întregii populații în special a copiilor și tinerilor în programe de prevenire a consumului de droguri. Aceste programe trebuie să ducă la reducerea cererii și consumului de droguri în rândul populației.

Evaluarea rezultatelor politicilor induse de Strategia Națională Antidrog prevede :

Monitorizarea anuală a situației drogurilor printr-un sistem internațional și facilitarea accesului la informații prin diseminarea acestora către instituții și organizații cu atribuții în reducerea cererii și ofertei de droguri. Altă direcție prioritară este imbunătățirea calității datelor prin introducerea unor instrumente de lucru performante: indicatori , tabele standard, chestionare , precum și dezvoltarea capacității instituționale și operaționale a organismelor create.

În aceste momente Agentia Națională Antidrog înregistrează succese în calitate de coordonator național al luptei împotriva traficului de droguri .

4.5Modul de lucru al Strategia Nationala Antidrog :

Combaterea traficului și consumului ilicit de droguri este o priorite pentru Guvernul României. Sănătatea publică reprezintă o valoare socială de mare însemnătate, prin ea ințelegându-se starea de sănătate a oamenilor din cadrul societății. Grija deosebită pentru sănătatea publică își găsește expresia în reglementările juridice menite să ocrotească această valoare. Conform articolului 502 din 24 noiembrie 2004, orice persoană ce consumă droguri este inclusă intr-un program de asistență medical psihologic și social prin semnarea unui document reglementar.În urma acestor reglementări persoana este supusă unui program terapeutic în unități medicale. Aceste proiecte pentru programele terapeutice sunt elaborate de Ministerul Sănătății prin structurile sale specializate și Colegiul Medicilor din Romania. Concomitent cu programele terapeutice au loc programe psihologice și sociale elaborate de către Agenția Națională Antidrog în colaborare cu Ministerul Sănătații, Ministerul Muncii,Solidarității Sociale și Familiei. Stabilirea programului psihologic și social individualizat se face de către centrul de prevenire , evaluare și consiliere antidrog pe baza evaluării psihologice și sociale și în concordanță cu examinarile medicale solicitate unei unități medicale.

Programul terapeutic și programul psihologic și social se desfășoară integrat astfel încat consumatorul dependent de droguri să poată beneficia de asistență medicală, psihologică si socială concomitentă și continuă.Cheltuielile efectuate pentru tratarea și derularea programelor psihologice și sociale sunt suportate de bugetul de stat prin bugetul Agenției Naționale Antidrog și în funcție de posibilitățile materiale ,de către persoana în cauză , de familie sau de un organism privat, în condițiile stabilite printr-un ordin comun al Ministerului Administrației și Internelor , al Ministerului Sănătății și al Ministerului Finanțelor Publice .Aceste programe de sănătate și consiliere sunt create pentru a reduce cererii de droguri . Cheltuielile pentru un consumator de droguri asigurat prin sitemul de asigurări sunt suportate de casele de asigurări de sănătate și Fondul national unic de asigurari sociale de sănătate .Sumele incasate de centrele de prevenire evaluare și consiliere antidrog reprezintă venituri extrabugetare ale Agentiei Nationale Antidrog și se utilizează pentru finanțarea programelor de prevenire a traficului is consumului ilicit de droguri .

Dupa cum se observă se fac demersuri continuie în reducerea cererii dar și a ofertei de droguri pană la colaborarea cu organizatiile non-guvernamentale interne și internaționale deoarece problema drogurilor a devenit o problema la nivel global.

Activitatea în favoarea populației consumatoare și neconsumatoare de droguri se desfasoară prin intercoordonare sub egida ANA.Toate instituțiile și organizatiile implicate acționează în deplină legalitate și cooperază respectând convențiile și tratatele la care Romania este parte . De aceia datele cu privire la consumatorii de droguri cu regim personal sunt protejate . Cu toate acestea activitatea este transparentă deoarce scopul reducerii consumului de droguri este un principiu politic național .

4.6Evolutia cererii de droguri la nivel național :

Organismele abilitate de stat au constatat o creștere continuă a cererii de droguri mai ales în rândul populației tinere . Presiunea cererii de droguri se resimte mai ales in centrele naționale studentești sau aglomerările urbane cu specific turistic sau economic . La nivelul anului 2003 1% din populația Bucureștiului se droga cu heroină injectabilă, în condițiile in care Bucureștiul are cea mai avansată organizare a luptei impotriva consumului de droguri. S-a intocmit și un studiu ESPAD 2003,unde pe baza unei cercetări s-a constatat că prevalența consumului de tutun în râdul tinerilor de 16 ani ajunge la 64% ,a consumului de alcool 80%, consumul de anfetamine s-a dublat in cațiva ani iar cel de ecstazy s-a triplat. Cea mai mare ampluare a luat-o heroina injectabila care pe langa efectele dramatice din plan psihic contribuie la creștera infectarii cu HIV/SIDA , hepatite și tuberculoză, datorită folosirii în comun a echipamentelor de injectare .Statul a investit în sistemul de asistență socilă , medicală și psihologică și menține trendul ascendent in această direcție .Un grad sporit de implicare se așteaptă din partea societății civile deoarece cu excepția Bucureștiului organizatiile non –guvernamentale implicate in combaterea consumului și traficului de droguri sunt foarte putine .

Obiectivele genarale de reducere a cererii de droguri

Strategia nationala își propune pe anii 2005-2012 reducerea consumului ilicit de droguri in randul populatiei prin masuri de prevenire și prin dezvoltarea sistemului public și privat de asistență medicală, psihologică și socială.

Aceste masuri ale strategiei naționale cu privere la reducerea cererii de droguri sunt :

diversificarea mijloacelor de prevenire a consumului și abuzului de droguri;

promovarea educației pentru sănătate in randul populației;

informarea populației despre riscurile și daunele asociate consumului de droguri;

sensibilizarea opiniei publice și formarea atitudinilor favorabile prevenirii consumului și abuzului de droguri.

consolidarea și dezvoltrea rețelei centrelor de prevenire in toate județele țării .

atragerea și implicarea autoritatilor publice locale in activități de prevenire sau combatre a consumului ilicit de droguri;

cooperarea și dezvoltrea ONG-urilor și a organizațiilor profesionale ori religioase cu preocupări in domeniul prevenirii consumului ilicit de droguri și resocializarea consumatorilor dependenți;

dezvoltarea la nivel universitar a unor cursuri de formare și spcializare în prevenirea consumului și abuzului de droguri;

implicarea activă a domeniului privat în realizarea unor servicii de prevenire și tratament privind consumul și abuzul de droguri;

dezvoltrea și diversificarea cooperarii între instituțiile naționale și internaționale care au ca obiect prevenirea consumului de droguri;

realizarea de studii criminologice pe baza datelor inregistrate privind traficanții și consumatorii de droguri;

Programe in domeniu prevenrii consumului de droguri:

S-a întocmit Comisia internațională pentru prevenirea consumului ilicit de droguri (C.I.P.C.I.D ) care a colaborat cu societatea civilă și cele mai reprezentative organizații neguvernamentale cu activități în domeniul prevenirii consumului și abuzului de droguri. Cu spijinul financiar al Guvernului Romaniei și in parteneriat cu Centrul de Resurse Juridice și reprezentanță UNICEF in Romania s-a derulat la nivel național proiectul Consumul de droguri : incotro? . Cu ocazia acestui proiect au avut loc desfășurarea unor activități educative în vederea prevenirii consumului ilicit dedroguri in randul tinerilor și promovarea unui stil de viață sănătos fără droguri.În paralel cu activitatile educative sub deviza Depinde numai de tine ,a avut loc o campnie la nivel național realizată prin intermediul spoturior TV și Radio ale televiziunilor naționale și locale .Tot în acest proiect au avut loc concerte expoziții concursuri seminarii.

Ministerul Educației și Cercetării în parteneriat cu Ministerul Sanatății și cu unele organizații neguvernamentale au elaborat un program de educație pentru sanatate prin care elevii erau informați despre efectele nocive ale consumului de droguri de catre profesori .

Prevenirea consumului de droguri

Termenul de prevenire include orice activitate care vizează modificarea reducerea întârzierea inițierii consumului de alcool,tutun droguri intr-o anumită perioada de timp.Scopurile generale sent:

promovarea non-uzului sau abstinenței

ajutarea tinerilor să refuze consumul de substanțe psihoactive

informarea tinerilor asupra riscurilor consumului /abuzului de substanțe psihoactive ;

intârzierea debutului consumului , in special in cayul drogurilor licite,ca alcoolul și tutunul .

promovarea alternativelor sănătoase , non-drog .

Consumul de droguri are repercursiuni grave asupra sanatatii dar is asupra vietii sociale determinand activitati criminale inconstiente ale dependentilor .Este nevoie tot main mult de politici riguroase de prevenire a consumului de droguri prin implicarea intregii societati:familii, scoli , cluburi sportive, lacașuri de cult , mass-media organizatiile non-guvernamentale.

5.1Prevenirea consumului de droguri

Prevenirea consumului de droguri este necasara din mai multe motive de ordin financiar si social .

Un prim motiv ar fi ca statul cheltuieste foarte mult din fondurile bugetui de stat pentru tratarea drogodependenței . Cheltuielile legate de drogodependență sunt suportate din bugetul de stat, din impozitele, taxele, accizele platite de fiecare cetatean.

Un alt motiv de ordin social este ca, traficul și consumul de droguri tulbura ordinea publica si securitaea populatiei .Pentru instaurarea ordinii publice statul trebuie sa intervina prin angajarea unui numar mai mare de persoane responsabile cu ordinea publică (politie jandarmi ) .

Deasemenea consumul de droguri coduce la o creștere a infractionalitații a carei consecință firească este creșterea numarului populației din penintenciare și implicit a cheluielilor de intreținere a deținuților .

Pentru prevenirea consumului de droguri se desfasoară campanii de informare publică cu programe de prevenire au vizat trei domenii: școala ,familia , comunitatea

Prevenirea în școală :

In școli au loc programe de educare pentru sănatate prin care elevii sunt informați de efectele nocive ale drogurior asupra organismului.

Programe de prevenire la adresa familiei

Modelul oferit de parinți în ceea ce priveste consumul de alcool tutun și alte droguri va fi urmat de către copii .Familia reprezintă cadru esențial de socializare de unde copilul achizitionează limba, atitudinile ,valorile sociale,își asumă normele valorile obiceiurile societații în care trăieste.Familia joacă un rol important în prevenirea uzului și abuzului de droguri .

Programe de prevenire adresate comunității

La combaterea consumului și traficului de droguri participă mai multi actori sociali: școala ,instituțiile , biserica , guvernul, mass-media.

Prevenirea în comunitate crește nivelul de cunoștințe și creeaza atitudini realiste cu privire la droguri și produce schimbari realiste de comportament.

5.2Masuri profilactice și programe terapeutice în dependența de heroina

La multitudinea de concepte se adaugă cele privind prevenția primară , secudară și terțială.

Activitatea de prevenție primară sau generală implică intervenția înainte de apariția unei probeleme de sănătate , ceea ce inseamnă penetrarea rețelei de factori care contribuie la dezvoltarea unei probleme de sănatate și incercarea de destrămare a ei prin înlăturarea uneia sau mai multor verigi . Prevenția primară se concentrează în special asupra influiențării comportamentului și atitudinilor grupului vizat, ceea ce implica motivarea indivizilor sau influiențarea lor în sensul menținerii sau schimbării stilului lor de viață in direcția dorită (de exemplu menținera unui stil de viața sanătos , fără consum de droguri ).Educarea și informarea joaca un rol important in acest proces Prin prevenția secundară(sau selectiva ) se intelege detectarea precoce a unei boli sau probleme de sănatate deja existente dar incă nemanifestată clinic,astfel incât o inervenție precoce să rezolve problema .Acest tip de prevenție are de cele mai multe ori ca rezultat creșterea numarului de intervenții realizate de medicii generaliști și de alți profeionisti care activează în domeniul asistenței medicale pentru tineri.

Activitatea de prevenție terțială implică prevenirea recăderilor in cadru unei boli sau limitarea efectelor nocive ale consumului de drog intr-o fază precoce a acestuia .Această formă de prevenție este strâns lergată de intervențiile terapeutice .

Așa cum s-a întamplat în majoritatea țărilor vest-europene in urma cu 10-15 ani metodele de prevenție aplicate in Europa de est constând in furnizarea de informatii factuale cu o doză apreciabilă de intimidare au fost considerate ca fiind suficente în reducerea consumului de drog. Deseori metodele de intimidare (de exemplu imaginile uor sirngi uriașe pentru droguri sau a unor dependenți vizibil deteriorati )erau aplicate in detrmentul activitatii de informare sau chiar diminuau increderea tinerilor în informațiile corecte . În prezent , ei cunosc mai mult despre droguri decât parintii și profesorii lor astfel incat atunci când argumentele aduse in sprijinul prevenirii uzului sau abuzului de droguri nu sunt realiste , efectul preventiv va fi mult diminuat . O astfel de abordare nici de tendință naturală a tinerilor de a incerca noi experiențe . Adesea aceste experimentări sunt abandonate după o perioadă de timp variabilă. Un principiu foarte important a metodelor de preventie rescunoscut astazi afirma ce este mult mai util și eficace a ghida acest comportament inevitabil de experimentare în direcția corectă, fapt realizabil prin oferirea de informație onestă și complectă tinerilor cu privire atăt la efectele negative cât și cele pozitive ale consumului de substanțe psihoactive.

Pe ansamblu se poate concluziona ca scopul activitatii de prevenție nu poate fi schimbarea comportamentului doar conștientizarea poate schimba in mod pozitiv comportamentul. Creșterea gradului de conștientizare stă la baza formării trăsăturilor de caracter (stima și incredere de sine, abilitatea de a lua decizii , aptitudini sociale etc) ceea ce poate duce la atingerea scopului preventiv propus :schimbarea comportamentului de consum ,de substante psihoactive reducere sau abandonare.

Principii generale :

Oamenii consuma astăzi droguri mai mult decât oricand pentru ca doresc să simtă altceva decât de obicei

Este greșit să spui și să faci:incerc doar o dată de curiozitate .Dacă ei o dată vei dori să mai iei odata și astfel vei ajunge fară sa-ți dai seama la dependență.Suntem usor de influiențat , iar pentru unii anturajul este distrugător .Cercul de prieteni în care ne învârtim este una din cauzele care duc la dependență de droguri. Dacă ia el de ce să nu incerc și eu și așa începe totul … și apoi urmează chinul.Foarte mulți din cei care au luat droguri regretă enorm că au făcut acest pas negativ în viață.Unii au reușit să renunțe alții nu au reușit .Însă pentru toți integrarea sau reintegrarea în societate va fi foarte dificilă. O persoană care este cunoscută că ia droguri sau că a luat droguri este oarecum respinsă de societate .Lumea te va privi altfel , se va feri de tine .Să nu te miri dacă nu îți vei gasii un loc de muncă . In fond, cine va angaja pe cineva care se droghiază ? Suferă și cei care au consumat droguri și au reușit să se lase de ele .Deși nu ar trebui lumea îi privește altfel. Totuși ,acei oameni au fost bolnavi , dar s-au vindecat și merită o noua șansă .Vreau să le spun celor care sunt pe punctul de a consuma droguri să nu facă acest lucru .Societatea îi va respinge, prietenii și familia îi vor parăsi, traficanții îi vor urmării și îi vor folosi pentru scopurile lor .Dependența nu este o joacă ,este o dramă greu de descris la adevărata ei intensitate.Lipsa drogului produce stări de criză manifestate prin nervozitate excesivă violență talhărie și criminalitate .De ce să fi bolnav de o boală pe care o poți evita ? De ce sa fi jucaria altora .Drogul te scoate dintr-o stare de normalitate, sau de tulburare , te introduce in lumea falsei bucurii,după care te aruncă cu brutalitate în cumplitele chinuri ale iadului ,afectând atât trupul cât și sufletul . Spune nu drogurilor în orice situație .Viața ta nu va mai fi la fel niciodată .

Un rol important în preântâmpinarea consumului de droguri îl au părinții ,care trebuie să-și educe corespunzător copiii din punct de vedere moral și spiritual , pregătindu-l pentru a face față realităților dure ale vietii . atmosfera sanatoasă din familie , dragostea , afecțiunea , comunicarea între parinți și copii, constituie astfel principalul aliat în lupta acestui flagel.

Deoarece tratamentul este foarte dificil și cu o eficență scăzută, un efort considerabil trebuie facut în direcția prevenirii consumului de droguri . Cea mai importantă masură de prevenire o reprezintă limitarea disponibilităților, acest lucru depinzând foarte mult de politica guvernamentală.Apoi educația este vitală, informațiile legate de abuzul de droguri trebuie puse la dispoziția tinerilor , prin programe școlare și prin mass-media .O altă cale de prevenire o reprezintă indentificarea și tratarea problemelor familiale care pot fi o cauză care generază consumul de drog .

Dacă se începe consumul de drog , șansele obținerii unor rezultate bune sunt mai mari dacă tratamentul este inceput în stadiul în care dependența și toleranță nu s-au instalat cu totul iar complicațiile administrării intravenuase nu au aparut . Modificările de comportament sunt un indiciu clar al ineceperii consumului de drog prin absențele de la școală sau de la locul de muncă, declinul profesional , neglijarea aspectului fizic izolarea de foștii prieteni pentru a-și face alții din mediu drogurilor În acest stadiu pasul esențial constă unei motivații pentru consumul de droguri . Această se realizează prin explicarea efectelor nocive ale continuarii consumului și prin oferirea de ajutor din partea unor persoane competențe ( psihologi, sociologi)

Principalul scop al tratamentului dependeței de drog este intreruperea consumului acordarea de sprijin social și tratament psihologic.

5.3Primii pași spre dezintoxicare

Atunci când starea de dependență este instalată primul demers ce trebuie făcut este dezintoxicarea, care este doar o verigă , un prim pas dintrâ-un lanț terapeutic , care presupune ca ultim pas , reiserția si reabilitarea socilă.Sunt foarte puțini cei care ajung până aici . Dacă persoana dependetă nu este de acord cu internarea în secția de detox se va lucra foarte greu cu ea , iar recăderea se va produce imediat după eșirea din secție . Acest studiu este denumit de către Prochasca și Diclemente , specilaliști în toxicomanie , stadiu de precontemplare. Este acel stadiu în care consumatorul de drog nu consideră dependența o problemă pentru el , invocând tot felul de raționamente pentru a-și justifica comportamentul .Drogul îți oferă numai avantaje “Este modul meu de a mă distra” “Mă ajută să mă simt bine și nu există nimic care să mă facă să mă simt bine așa de repede .Altfel mă plictisesc .Toți prietenii mei consumă”Aceste justificări sunt tipice pentru această fază de precontemplare .In acest stadiu un rol important îl are psihologul , sociologul care poate lucra cu toxicomanul asupra sistemului de motivație ,având suportul părintelui . Pentru a renunța din proprie inițiativă , la consumul de droguri, toxicomanul are nevoie de motivație. Reproșurile , suspiciunea , atitudinea moralizatoare din partea părinților pot menține dependența.

Sunt situații în care ceea ce îl determină pe toxicoman să renunțe la consum și să ceară ajutor este un eveniment din viața lui : suprdoza unui prieten de consum , lipsa banilor , părinții care nu man vor să-I acorde adăpost sau bani , amenințarea cu părăsirea din partea soției sau iubitei.Acestea țin de o motivație exterioară care îl poate ajuta pe consumatorul de drog să se decidă să renunțe .Aceasta determină situația în care el se poate prezenta la un specilist . Poate veni însoțit de părinți , de alte rude,de un prieten,de iubită, sau singur . Caracteristic pentru această fază pe care Prochasca și Diclemente, o numesc contemplare , este acceptarea faptului că dependența a devenit o problemă :Toxicomanul recunoaște această problemă dar nu se simte capabil de a face ceva .

Această aceptare a faptului că există o problemă in legătură cu consumul de droguri poate fi numai rezultat al constrâgerii exercitate din exterior . De multe ori consumatorul ajunge la dezintoxicare fără să fie convins că ar avea o problemă .Bineânteles, in acest caz recăderea bate la ușă . La intrebarea :Dacă ai sta singur și ai avea bani ai consuma în continuare ?, mulți dintre cei care veniseră cu ideia că trebuie să renunțe la consum , rspund afirmativ . In acest caz este vorba de falsa motivație . Consumatorul va renunța la drog atunci cănd este motivat real , când admite că dependența de drog a devenit o problemă pentru ei .

Momentul când toxicomanul a admis că are o problemă este un moment cheie . El ajunge să admită acest lucru după o perioadă de consum sau după multiple experiențe de abtinență- recădere.

La un moment dat apare în istoria unui consumator de drog, în care conflictele și inconfortul legat de droguri sunt prea mari , decizia de a face ceva ca urmare a unei hotărâri propii . Această este denumită de Prochasca și Diclemente faza de determinare. .

Reabiliatrrea unui toxicoman presupune multă rabdare , întelegere și dragoste din partea celor apropiați . Dependența nu este o joacă , este o dramă pe care nu există cuvinte să o descrie la adevarata ei intensitate. Lipsa drogurilor produce stări de criză manifestate prin nervozitate excesivă , violentă , tâlhărie is criminalitate . Sevrajul la heroină se manifestă prin tremur puternic , dureri articulare și musculare , dureri abdominale însoțite de simptome specifice strii de gripă (greața , varsături , febră , frisoane , transpirații) neliniște și insomnie acută .Readministrarea drogului readuce intr-o stare de aparență normalitate și aceasta durează doar câteva ore . Impresia că drogul îl salvează pe toxicoman este o iluzie.Pentru a scapa cu adevărat de acest coșmar toxicomanului îi trebuie multă voință și stapânire de sine , dar și mult ajutor și întelegere din partea celor apropiați.

5.3Metode terapeutice de dezintoxicare și psihoterapiile

Dezintoxicarea in secția in care s-a realizat studiu se face prin medicamente ca metadonă și naltrexonă in funcție de cantitatea de morfină din organismul toxicomanului.

Pacieții internați in sectia de dezintoxicare au în fiecare zi întâlnire cu psihologul sau sociologul.Toxicomanii sunt antrenați in diverse activități:ergoterapie,terapii de grup, terapii cognitiv-comportamentale, activități gospodărești. După externarea din secția de detox , ei vor urma în continuare programul psihoterapeutic stabilit de psiholog .

Pacienții internați in ambulatoriul de toxicodependență urmează și ei acest program psihoterapeutic, având intâlnire cu psihologul o dată sau de două ori pe săptămână. In plus aceștia mai facilitează de întâlniri perodice cu psihologi și asitenți sociali de la Organizția “Salvați copiii”care vin in centrul de dezintoxicare in general o dată pe săptămână.

Aceste psihoterapii terapeutice vizează schimbarea credințelor a modului de gândire , a compotamentelor și așteptărilor care se crează in spatele dependenței , precum și dezvoltarea depriderilor pentru controlul afectelor, agrsivității și relațiilor inpersonale invătarea metodelor de refuz a consumului , incurajarea schimbărilor în viața socială și învațarea metodelor de a face față situațiilor care pot declanșa recăderea .

Argument

Consumul de droguri reprezintă o problemă a tuturor societăților moderne . Progresele tehnologice , dispariția unor valori traditionale , fenomenele de marginalizare sociala și economică , lipsa unor perspective clare pentru tineri au codus la o accentuare a stărilor de neliniște , nesiguranță sau stres , ceea ce a dus la o creștere a consumului de droguri.

În societatea românească drogurile și-au facut apariția imediat dupa evenimentele din 1989, când tranziția la o societate democratică a adus nu numai libertatea cuvântului și economia de piața, dar și importante probleme de sanătate publică, precum consumul de droguri ilegale..

În ultimul deceniu, ca urmare a contextului geopolitic international și a schimbărilor sociale interne, în România consumul de droguri ilicite a crescut considerabil, atingând dimensiunile unui fenomen social. În numai cațiva ani România a devenit dintr-un punct de tranzit importantă piață.Consumatorii de droguri fiind cei mai multi tineri cu varstele între 18-28 ani .

Fenomenul consumului de droguri a pastrat aceeași traiectorie:scaderea vârstei medii a consumatorilor, concomitent cu mărirea numarului de consumatori și mai ales a celor care se injectează.

Scapate într-o anumita masură de sub controlul autorităților, drogurile au patruns și în arii sociale în care rezistența la tentația de imitare a comportamentelor nonconformiste e foarte scazută, și anume în licee.

Există o anumită vulnerabilitate a adolescenților la consumul de droguri, direct legată de faptul că drogurile au devenit accesibile, consumul acestora fiind deseori asociat cu grupul de prieteni. Cu certitudine, situația drogurilor ilegale este alarmantă, dar, în același timp, nu se poate trece cu vederea și consumul drogurilor acceptate de către lege, precum alcoolul, produsele din tutun, substanțele psihotrope, care înregistrează o creștere la nivelul tinerilor, și mai ales al femeilor.

În ceea ce priveste factorii care determină copiii si adolescenții sa consume droguri, putem aminti concluziile unor cercetari întreprinse în scopul determinarii perceptiilor și atitudinilor consumatorilor, parinților și profesorilor. Studiul a dovedit ca, în opinia adolescentilor, principalul factor intern favorabil consumului de droguri este curiozitatea, asociat cu dorinta de senzații tari, singurătate, lipsa de prieteni. Principalul factor extern favorizant al consumului de droguri este reprezentant de anturaj sau grupul de prieteni. Ca principali factori inhibitori, adolescentii au mentionat instinctul de conservare, taria de caracter, urmați de familie și credința religioasă.

Comunitatea în care „prinde" consumul de droguri se regaseste în faza de dezorientare culturala. Aceasta dezorientare priveste în special tinerii ce se afla în cautarea propriei identități sociale. În acest context, consumul de droguri este deseori asociat de către tinerii în dificultate cu o cultura alternativa, a contrariilor, opusa unei comunitați în care nu se simt integrați.

O altă arie sociala este strada. Aici, condițiile de viața pot fi privite cauzal într-o relație directă cu consumul de droguri. Informatiile vehiculate cu privire la copiii strazii în presa scrisa sau cea vizuala sunt aproape fara excepție însoțite de imaginea copilului care inhalează substanțe dintr-o pungă de plastic.

Studiul de fata este realizat în contextul în care consumul si traficul de droguri au devenit evidente, iar autoritatile statului doresc sa dezvolte programe eficiente de prevenire si de tratament pentru persoanele afectate de consumul de droguri.

METODOLOGIE

Cadru teoretic

Consumul de droguri in randul tinerilor reprezintă consecința unui proces de invățare socială, rezultat al interacțiunii sau asocierii individului cu alți indivizi dependenți(John Clausen )

Robert R. Bell arată faptul ca există o relație intre sărăcie și consumul de droguri, dependența fiind mai frecvent intâlnită în comunitățile caracterizate prin multe probleme sociale, cum ar fi: delicvența, abandonul școlar, vagabondajul, somajul, dezorganizarea familiei, iar majoritatea indivizilor dependenți sunt adulți.

Robert Merton, autorul teoriei anomiei sociale, arată că individul dependent de droguri este de cele mai multe ori membru al unor clase sociale defavorizate. Ca urmare, el este nevoit să recurgă la mijloace ilegitime de procurare a drogului .

Erich Fromm caracteriza familia ca fiind "agenția psihologica a societății", mediul prin care societatea imprimă structurile specifice copilului si, astfel, adultului. Toxicomanii pot proveni fie din familii organizate, fie din familii dezorganizate. În cazul familiilor organizate structural, se constată de multe ori existenta unor disfunctionalitați care constau, cel mai frecvent, din relatii perturbate cu unul dintre parinți, cel mai adesea cel de sex opus, in timp ce celalalt părinte manifestă o atitudine distanta, punitiva sau absentă. Consumatorii de droguri pot proveni și din familii exagerat de tolerante fata de comportamentele descendentilor.

Cercetând o populație de tineri toxicomani, Peter Laurie desprinde trei condiții necesare pentru apariția dependenței de droguri: un deficit psihologic cu caracter predispozant; o criza care apare în cursul vieții, o ofertă oportună de drog. .

.

2. Obiectivele cercetarii

Obiectivul general al acestui studiu consta în identificarea si descrierea consumului de droguri în rândul tinerilor în orasul Bucuresti.

Obiectivele specifice includ:

-Identificarea caracteristicilor socio-demografice ale tinerilor

-Evaluarea dimensiunii consumului de droguri in rândul tinerilor

-Punerea în evidenta a cunostintelor tinerilor în ceea ce priveste drogurile si riscurile privind consumul acestora.

-Rezultatele obtinute se doresc a fi utilizate ca fundament informational în elaborarea de programe eficiente de prevenire si reducere a consumului de droguri.

3.Ipoteze

Cu cât adolescentul este lipsit de maturitate și are probleme personale cu atât el va fi tentat sa consume mai multe droguri .

Daca adolescentul are in anturajul sau prieteni care consuma droguri sau provine dintr-o familie dezorganizată atunci el va fi mai expus la riscul de a consuma droguri .

Cu cât individul are un nivel cultural și educational redus cu atât va fi expus mai mult să consume droguri

Operationalizarea concepetelor

Drogurile sunt substanțe naturale sau sintetice care afectează direct sistemul nervos central al individului ,îi modifică comportamentul, determinâdu-i fenomenul de dependentă și toleranță

Cel mai adesea consumul de droguri in randul tinerilor este determinat de curiozitate , sau tendinta fructului oprit , dorinta de senzații tari , lipsa de maturitate sau responsabilitate, problemele personale,disperarea ,necazurile, sigurătatea sau lipsa prietenilor, teribilismul sau nevoia de a ieși din anonimat, plictiseala, lipsa unor preocupari intresante.

Disponibilitatea drogurilor influiențează consumul de substanțe psihoactive dintr-o comunitate.De exemplu daca cantitaea de substanța crește in mod automat crește și consumul.

Daca intr-o zonă traiește un numar mare de consumatori de droguri se dezvoltă o subcultură care încurajază și menține inceperea consumului de droguri

Tinarii se droghiază sub presiunea grupului – Grupurile de tineri sunt heterogene Refuzul consumuli din spirit de echipa este important pentru ca atesta o personalitate puternică și pozitivă .Situațiile în care intr-un grup apare o astfel de personalități sunt rare deoarece tinerii se afla in plin proces de formare a personalitatii.

Un alt factor implicat în determinarea unui comportament de consum este dinamica faniliară
Problemele ( de familie ) – Unii tineri consumă droguri pentru a ascunde sau a depăși problemele zilnice pe care le au (divortul parintilor).

Problemele cu școala pot determina și ele un refugiu al tânărului în consumul de droguri.

Alți factori care explică consumul de droguri sunt factorii biologici Adolescenții proveniți din familii cu părinți dependenți de alcool, prezintă un risc mare in a dezvolta dependență de drog decât adolescenții proveniți din familii cu părinți care nu consumă droguri.

Tineriiele care consumă droguri , suferă de tulburări afective sau de tulburări ale controlului impulsului de a consuma ,în care domină cautarea de placere.Adolescenții au un grad de vulnerabilitate al personalitîții anterior inceperii consumului .Ei sunt lipsiți de puterea de a face față problemelor, sunt nestatornici și sunt în dezacord cu societatea. Ei prefera izolarea de colectivitate și societate .Alti adolescenți consumă droguri din curiozitate și teribilism.Cei mai multi tineri incep sa consume droguri din pura curiozitate de a cunoaște efectele pe care le au asupra lor drogurile sau din dorința de a avea noi senzații, noi trăiri.

Dinteribilism consumul de droguri poate fi incitant si provocator. Tinerii sunt tentati sa infrunte riscurile minimalizând pericolul .

1. Justificarea cercetarii

În ultimii ani, afirmatii referitoare la o explozie a consumului de droguri in rândul tinerilor au fost facute de nenumarate ori de profesionisti, jurnalisti, dar fara a exista date care sa certifice acest fapt. Din datele existente este cunoscut faptul ca in Bucuresti exista cei mai multi consumatori de droguri ilicite.

2. Esantionarea

Deoarece cea mai mare parte a cercetărilor se desfașoară în spitalele de profil cu ocazia spitalizărilor dar și a controalelor și evaluărilor a persoanelor dependente de droguri. Eșantionarea folosita a fost cea a selectarii aleatorii a subiectilor- 70 de tineri -pacienți ai Spitalului de toxicomani Sfantul Stelian, din Bucuresti .O eșantionare riguroasă nu este posibila și, într-o anumita masură, nejustificată, având în vedere marimea esantionului (70),suficient de largă în raport cu numarul total de tineri dependenți de consumul de droguri.

Esantionul a cuprins două categorii de consumatori:

· consumatorii ocazionali;

· persoanele toxico-dependente (consum zilnic).

Lotul investigat a fost de 70 de persoane, de pe raza Municipiului Bucuresti, tineri care se aflau internți in spitalul de toxico-dependenti Sf Stelian și care au fost de acord sa raspundă la chestionarul de opinie.

Pentru realizarea obiectivelor propuse au fost folosite urmatoarele metode de cercetare:

chestionarul sociologic de opinie, continând 17 itemi, cu variante de raspuns închise si deschise;

observatii structurate, realizate pe parcursul aplicarii chestionarului de opinie;

Raspunsurile la întrebarile închise au fost evaluate/interpretate prin utilizarea Programului Statistic (SPSS) versiunea 8.0, iar întrebarile deschise prin utilizarea analizei de continut.

Acest studiu s-a efectuat intr-un spital pe un lot de de subiecți alcatuit din 70 de heroinomani , internați in codiții de sevraj intr-un centru de dezintoxicare din București în 2006

Analiza rezultatelor.

Proprția pe sexe a celor internați a fost aproximativ 3:1 in favoarea persoanelor de sex masculine.Astfel, structura lotului în functie de sex este urmatoarea :

In ceea ce privește mediul de proveniența urban /rural , toți pacienții au provenit din mediu urban , toți fiind locuitori ai Bucurestului.

In ceea ce privește vârsta pacienților toți au fost incadrați in grupa de vârsta 18-28 de ani, structura din acest punct de vedere fiind urmatoarea

.

Un alt parametru care a fost luat în considerare în analiza structurii lotului ,a fost nivelul de scolarizare.In acest sens structura a fost urmatoarea :

Prin nivelul inferior de școlarizare s-a ințeles absolvirea a cel mult 8 clase ,nivelul mediu reprezintă absolvirea liceului și a bacalaureatului ,iar prin studii superioare s-a inteles pacienții care erau studenți sau care au absolvit cursurile universitare .

Structura lotului conform corelației între anul de internare și sex :

Structura lotului conform corelației dintre nivelul de școlarizare și sex este urmatoarea :

Structura lotului conform corelației dintre starea civilă și sex este urmatoarea

Structura lotului conform corelației dintre meiul de proveniență și sex este urmatoarea:

Structura lotului conform corelației dintre situația materilă și profesională și sex:

Tinerii îsi procura banii pentru droguri din propriile afaceri (20,9 la suta), de la parinti (15,7 la suta), din diverse servicii facute unor persoane (5,9 la suta).

Tinerii consuma droguri din curiozitate , ignoranta probleme personale , probleme de familie , teribilism, presiunea grupului , altele

Cei mai mulți au aflat de existența drogurilor in școli , apoi în parcuri și străzi, discoteci , tabere etc .

Cei mai multi tineri care consuma droguri cunosc legile care sacționează consumul de droguri și sunt informați referitor la droguri.

Tinerii sunt dornici sa se implice în activitati de prevenire chiar sa lucreze voluntar intr-o asociație care desfasoara activități pe linia prevenirii consumului de droguri.

Drogurile consumate de catre tinerii romani sunt in principal heroina si marijuana, urmate de ecstasy, amfetamine si chiar cocaina. Desi mult mai redus datorita pretului prohibitiv, consumul de cocaina este in continua crestere, tot mai multi dintre tineri fiind atrasi de acest drog. Un alt aspect important in cazul heroinei, drogul cel mai utilizat si mai periculos in cazul nostru, este modalitatea de administrare . Trecerea de la perioadele de inceput (anii '96-'97) cand heroina se consuma prin inhalare sau prizare ("la tigare" sau "la folie") la perioada actuala, cand majoritatea heroinomanilor se injecteaza semnifica  intensificarea fenomenului. Injectarea este o forma de administrare mult mai sofisticata dar mai eficienta, tinerii consumatori romani fiind asadar practicanți avansati ai acestui comportament deviant.

Din datele obținute reiese ca toxicomanu are foarte mulți prieteni care se droghiază.

Sondaj de opinie :Va rugăm să complectați urmatorul chestionar : va puteți să vă exprimați cât mai liber opiniile dumneavoastă referitoare la problema consumului de droguri !

Data ………. Localitatea …….……Sex …………………..

1.Grupa de vârstă:

Sub 12 ani

13-15 ani

16-18 ani

19-21 ani

22-25 ani

peste 26 ani

2. Dupa parerea ta , problema consumului de droguri este o problemă actuală ?

Da

Nu

Nu știu

3. Unde ai aflat de existența drogului?

Dicoteci

Petreceri

Baruri

Cafe –internet

Școli

Tabere

Parcuri și străzi

Aletele

4. Printre cuoștințele tale există consumatori de droguri?

Da

Nu

Nu știu

5.Ai avut ocazia să ti se ofere spre consum droguri?

Da

Nu

Nu știu

6. Ce tip de drog consumi ?

Heroină

Marijuana

Hașiși

Cocaină

LSD

Anfetamină

Sedative

Aurolac

Altele………

7.Sub ce formă consumi drogurile?

țigare

prizat

injectabile

altele

8.Câte persoane care se droghiază cunoști?

nu stiu

1-5

6-10

>10

9.Cum este mediul D-vostră de provieniență

armonios

disfunctional

dezorganizat

instituționalizat

10. De unde vă procurați drogurile?

din scoală

din zona scolii

din cămin

din zona căminului

de la prieteni

altundeva

11.Care ar fi motivele care te-au determinat să consumi droguri?

Curiozitatea

Ingnoranța

Probleme personale

Probleme familiale

Teribilismul

Presiunea grupului

Altele

12.Cunoașteți conținutul legilor care sansționează consumul de droguri ?

Da

Nu

Nu știu

13. Cunoașteți efectele consumului de droguri asupra organismului și stării psihice ?

Da

Nu

Nu știu

14. Ești destul de informat în ceea ce privește consumul de droguri ?

Da

Nu

Nu știu

15. Este necesară înființarea unui cabinet de consiliere pentru prevenirea consumului de droguri?

Da

Nu

Nu stiu

16. Ai fi de acord să lucrezi ca volutar intr-o asociație de tineri care să desfășoare activități pe linia prevenirii consumului de droguri?

Da

Nu

Nu știu

17. Cum apreciați situația materială a D-voastră

Foarte bună

Bună

Satisfăcatoare

Problematică

Cuprins:

Introducere……………………………………………………………………………………………1

Capitolul 1……………………………………………………………………………………………………………….4

Drogurile – Scurt istoric……………………………………………………………………………4

Teorii psihologice privind consumul de droguri…………………………………………6

Teorii sociologice privind consumul de droguri………………………………………..11

Delimitari conceptual………………………………………………………………………………20

Consumul de droguri. Factori predisponzanti………………………………………….22

Capitolul 2……………………………………………………………………………………………………………..24

2.1 Crima organizata transnationala. Traficul de droguri………………………….. 24

Tendinte actuale ale crimei organizate transnationale…………………………….. 25

Traficul de droguri element de crima organizata…………………………………………26

Traficul si consumul de droguri in Romania……………………………………………… 26

Agresiunea drogurilor asupra copuiilor si adolescentilor…………………………….. 28

Capitolul 3……………………………………………………………………………………………………………..30

3.1 Strategia Uniunii Europene cu privire la droguri (2005 – 2012)…………………30

Problema drogurilor in cadrul U.E. …………………………………………………………. 32

Coordonarea…………………………………………………………………………………………. 35

Reducerea cererii de droguri…………………………………………………………………… 37

Reducerea ofertei de droguri…………………………………………………………………… 38

Cooperare internationala………………………………………………………………………… 41

Informare, cercetare si evaluare………………………………………………………………. 43

Raportarea date de OEDT………………………………………………………………………. 44

Capitolul 4……………………………………………………………………………………………………………. 46

Reactia autoritatii in fata pericolului drogului…………………………………………… 46

Legislatii privind incriminarea actuala a traficului ilicit de stupefiante in Romania…………………………………………………………………………………………… 47

Colaborarea interinstitutionala la nivel national………………………………………… 48

Obiectivele strategiei nationale……………………………………………………………….. 50

Modul de lucru al Stategiei Nationale Antidrog………………………………………… 51

Evolutia cererii de droguri la nivel national……………………………………………….52

Capitolul 5……………………………………………………………………………………………………………. .54

Prevenirea consumului de droguri…………………………………………………………….54

Masuri profilactice si programe terapeutice in dependenta de heroina…………..55

Primii pasi spre dezintoxicare…………………………………………………………………..58

Metode terapeutice de deztoxicare si psihoterapiile…………………………………….59

Cercetare sociologica

Argument…………………………………………………………………………………………………………………..60

Cadru teorteic……………………………………………………………………………………………………………..61

Obiectivele cercetarii…………………………………………………………………………………………………..62

Ipoteze……………………………………………………………………………………………………………………….62

Opertionalitzarea conceptelor………………………………………………………………………………………..63

Justificarea cercetarii……………………………………………………………………………………………………63

Analiza rezulttelor……………………………………………………………………………………………………….69

Chestionar aplicat………………………………………………………………………………………………………..71.

BIBLIOGRAFIE

Cristina Stoican – Relatii capcana in familia toxicomanului , Editura Sper, Bucuresti 2002

Florin sandu – Stop drogurilor, Editura Sylvi, Bucuresti 2002

www.testo.ro

www.ana.gov.ro

Dr Traian Dima – “Traficul si consumul ilicit de stupefiante, combaterea prin drept penal”, Editura Luminalex, Bucuresti 2001

Coordonator Pavel Abraham – “Larussen – de droguri, toxicomanii si dependenti”, Editura Stiintelor, Bucuresti 2005

Abraham Pavel (coordonator), Trifan Gabriela – “Moartea alba- prevenire,depistare si combaterea consumului si traficul ilicit de droguri”, Editura Olimpiada, Braila 2002

Ferreal Gilles (coordonator) – “Adolescentii si toxicomania”, Editura Polirom, Iasi 2002

Stanciu V, Sgarciu D – “Drogurile, o realitate care poate ucide”, editura Centru de Creatie, Braila 2002

Zamfir Simona (coordonator) – “Metode de prevenire, depistare, si interventie in cazul adolescentilor care consuma droguri sau sunt in pericol de a o face”, Editura Salvati Copii, Bucuresti 2002

Abraham Pavel – “Dragurile – aspecte juridice si psihosociale”, Editura Mirton, Timisoara 2004

Campbell Ross – “Copiii nostrii si drogurile ”, Editura Curtea Veche, Bucuresti 2001

Jose Antonia Garcia Rodrigues – “Copilul meu, drogurile si eu”, Editura Ministerul de Interne 2002

Strategia Nationala Antidrog din 27 ianuarie 2005 pentru perioada 2005 – 2012 publicat in Monitorul Oficial nr 112 din 3 februarie 2005

Manualul Politistului Antidrog, Editura Ministerului de Interne, 2002

Prof. Univ. Dr. Abraham P. – “Capcana drogurilor”, Editura Detectiv, Bucuresti 2005

Rascaru R., Zivari M. – “Psihologie si patologie in dependenta de drog”, Editura Ars Docenidi, 2002

Mitrofan I. – “Terapia toxicopendentei”, Editura S.P.E.R, Bucuresti 2003

ARAS – “reducerea riscurilor asociate consumului de droguri injectabile”, Bucuresti 2000

American Psychiatric Association – “Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders ”, fourth edition text revision, Washington DC 2003