Consumul Si Economisirea In Economia Romaniei

Rezumat: Creșterea economică, și implicit creșterea consumului ca stare spre care tinde orice societate, este în centru cercetărilor și a apărut încă de timpuriu în studiile economice moderne, fiind una din preocupările de bază ale științei economice și care încearcă să gaseaca soluții sau măsuri practice care să mențină o astfel de poziție a economiei naționale și să evite traumatismele create de recesiuni care apar în timp.

Tema aleasă de mine se referă la procesul de economisire și la cel de consum care este unul complex și care vizează atât sistemul economic în ansamblu cât și dinamica sa deoarece se desfășoară într-un anumit spațiu și timp iar în ultimii ani acesta și-a extins nivelul de interes pe un spațiu global.

De aceea, conceptul de consum a devenit cu timpul un concept bine conturat pentru că reunește o serie de constante cu un pronunțat caracter aplicativ și prezintă un grad ridicat de formalizare care îmbină notele teoretice și chiar aplicative ale unor discipline cum ar fi economia, matematic sau statistica, și care permit o mai bună circumscriere a realității.

Cuvinte cheie: economisire, consum, economie

Coduri JEL: 011 Macroeconomic Analyses of Economic Development, 012 Microeconomic Analyses of Economic Development

1.Introducere

După cum știm, recesiunea economică a diminuat veniturile gospodăriilor din întreaga lume precum și capacitatea acestora de consum si economisire, însă în mod diferit în toate statele, deoarece economisirea este un proces care depinde de o serie de factori culturali pe care politicile economice pot sau nu să îi folosească în mod util, iar consumul are legatura directa cu acest proces.

Lucrarea este structurata pe două părți, prima parte fiind cea teoretică împărțită în două părți, una care se referă la tratarea elementelor teoretice privind creșterea economică și perspectivele acesteia, iar în cea de a doua parte am tratat teoretic conceptul de economisire, concept care este în atenția tuturor în ultimii ani datorită situației economice la nivel mondial.

În partea practică am aplicat elementele teoretice și le-am transpus în studiul aplicativ unde am delimitat elementele componente ale procesului de consum și ale procesului de economisire prin exemplificarea acestora pe baza datelor din Anuarul Statistic al României, prelucrând datele culese în așa fel încât să fie relfectate cele mai importante statistici care se referă la tema aleasă.

Procesul de consum a devenit cu timpul un concept bine conturat deoarece reunește o serie de constante cu un caracter aplicativ deoarece prezintă un grad mare de formalizare care îmbină elemente de interes teoretice și aplicative ale mai multor sectoare iar pe an ce trece acesta evoluează spre o teorie a consumului cu un rol de analiză și fundamentare a deciziilor macroeconomice, care stau la baza tututor deciziilor economice.

Așa cum voi sublinia in partea teoretică a lucrării, procesul economic contemporan are

unele caracteristici care se desfășoară pe baza unui nou mod tehnic de producție iar creșterea economică prin consum are un caracter puternic deoarece finalitatea socială si calitatea vieții depind de nivelul de consum care are un impact esential asupra problemelor sociale.

După cum arată și statisticile pe care le-am analizat, a fost creat un nou mod de gândire economică și un comportament pentru notiunea de consum propriu privind exigențele economiei de piață iar acest lucrut are din ce in ce mai mult un caracter mondial si global astfel încât rezolvarea problemelor naționale depind de antrenarea națiunilor prin reglarea procesului de consum.

Studiul aplicativ realizat constă în analiza relației, pe termen lung, dintre rata economisirii și consumului propriu-zis utilizând serii de date anuale și tehnici econometrice culese si prezentate in Anuarul Statistic, pentru a putea face o comparatie intre diferite perioade privind cresterea economica si nivelul de economisire.

Aceste studii evidențiază existența unei relații pozitive semnificative între cele două variabile macroeconomice, însă ele nu oferă nicio informație cu privire la direcția și sensul acestei legături de cauzalitate.

Pentru a identifica existența unei relații unidirecționale, dintr-un sens în altul, sau existența unei conexiuni bidirecționale, între două sau mai multe variabile macroeconomice, au fost utilizate cele mai eficiente metode pentru a reflecta cat mai bine realitatea si ratele de economisire.

Studiul aplicativ al acestei lucrări este constituit din prelucrari ale statisticilor anuale la nivelul întregii zone euro precum rata economisirii naționale brute și rata de creștere a economiei, înainte și după criza financiară.

Rezultatele evidențiază totodata faptul că există o cauzalitate semnificativă unidirecțională între cele două variabile macroeconomice intre cresterea economica si rata economisirii, iar rezultatul este în concordanță cu literatura de specialitate, care subliniază o legătură pozitivă pe termen lung între cele două în cazul economiilor dezvoltate.

Asadar, in aceste condiții, pe termen mediu, statele Uniunii au de suferit de pe urma fluctuațiilor consumului pe piețele financiare, iar politicile economice vor ținti catre creșterea gradului de economisire si consum la nivelul sectorului national.

Din punctul de vedere al raportului între economisirea si consumul și datoria publică, România are o poziție destul de bună iar presiunile externe nu sunt la fel de mari dar perspectivele creșterii economice prin consum în România sunt afectate de comportamentul gospodăriilor care are doua rolului si anume,de capital uman și generator de capital financiar.

În acelasi timp, modificarea modului în care acționează populația depinde de impulsurile pe care le generează deciziile economice în ceea ce privește cheltuielile publice, politica monetară și încurajarea economisirii prin intermediul produselor financiare.

Conform teoriei tratate, diferența între economisirea națională și datoria publică nu este mare in cadrul statelor membre ale Uniunii Europene dar ceea ce îngrijorează piețele și le face să ceară garanții suplimentare este dinamica deficitului public și a consumului privat.

După cum am facut referire in aceasta lucrare, vom vedea ca si criza economică a forțat încetinirea creșterii si nivelul consumului din tara noastra și chiar scăderea consumului gospodăriilor, dar totusi consumul guvernamental este considerat excesiv deoarece inainte de debutul crizei, nivelul cheltuielilor bugetare era nesustenabil, iar după criză la cheltuielile bugetare s-au adăugat și acelea care sunt legate de politica socială destinată șomerilor și celor cu venituri mici.

În continuare, voi prezenta aceste elemente descrise anterior, cu transpunerea lor în practică, prin interpretarea datelor statistice care se refera la acest sector.

2.Literatura de specialitate

2.1. Perspective privind consumul

2.1.1. Notiunea de consum și caracteristicile acesteia

Conceptul de creștere economică este în centru cercetărilor și a apărut încă de demult în studiile economice moderne, fiind una din preocupările de bază ale științei economice, care încearcă să dea soluții, măsuri practice care să conducă sau să mențină o astfel de poziție a economiei naționale și să repare starile de criza create de recesiuni.

Unul dintre specialistii care au suprins elementele cresterii economice a fost Francois Quesnay, care a elaborat o reprezentare coerentă a funcționării economiei ca rezultat al interacțiunii unor sisteme cu roluri diferite.

Clasicii economiei politice cum ar fi A. Smith și D. Ricardo au elaborat concepțiile privind diviziunea muncii la scara economiei naționale, efectele înzestrării cu factori de producție, precum si schimburile economice internaționale.

Prin prisma gândirii socialiste sau marxiste pentru care reproducția socială este unul din conceptele de bază, vedem ca mijloacele de analiză s-au diversificat ajungând la concepte precum acceleratorul sau multiplicatorul echilibrul economic insa limitele gândirii clasice apar o dată cu criza economică din anul 1930.

Una dintre cele mai semnificative reacții de adaptare a științei economice la cerințele pragmatice ale vieții este cea a economistului J.M.Keynes care susține intervenția statului în economie, spre deosebire de vechile teorii ale " mâinii invizibile' sau ale " laissez faire – laissez passer " ca factor stabilizator și coercitiv pentru o viață normală a economiei și propune un model macrostabilizator.

Abia după cel de-al doilea război mondial au fost sintezate abordarea macroeconomică și abordarea dinamică care se conturează prin teoria creșterii economice, ca o componentă a științei economice contemporane.

Problema complexă a creșterii economice precum si evoluția accelerată a realității economice și a teoriei până la creșterea economică durabilă, care e un concept al prezentului, a concertat eforturile multor economiști atât din țările dezvoltate, cum ar fi Samuelson, R. Harrod, sau E. Domar, dar și din țările în curs de dezvoltare, ca de exemplu R. Prebish, J, Mahalanobis, C. Furtado.

Creșterea economică este un proces complex care vizează atât sistemul economic în ansamblul său dar și dinamica sa si se desfășoară într-u anumit spațiu și într-un anumit timp, astfel ca exprimă acele modificări ce au loc într-un anumit orizont de timp și într-un anumit spațiu, în sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice, în strânsă legătură cu factorii lor determinanți.

Aceste rezultate se pot măsura prin intermediul unor indicatori sintetici ca produsul intern brut și venitul național, în termeni reali, atât pe total cât și pe locuitor iar in sens larg reprezintă ansamblul modificărilor pozitive ale economiei naționale si cele care pot include și oscilații conjuncturale sau negative temporare într-un orizont de timp și un anumit spațiu, în dimensiunile rezultatelor macroeconomice.

Pentru o analiză exactă a cresterii economice apare necesitatea de a se lua în considerare următoarele elemente:

dinamica macroeconomică;

dinamica demografică;

o perioadă de timp suficient de lungă;

rezultatele reale sau cele corectate cu mărimea defaltorului;

sporul PNB sau PIB pe locuitor;

durata timpului liber și speranța medie de viață;

costurile ecologice legate de degradarea mediului natural.

Procesul creșterii economice a devenit cu timpul un concept bine conturat deoarece reunește un set de constante cu un pronunțat caracter aplicativ si prezintă un grad ridicat de formalizare, avand unele caracteristici definitorii:

se desfășoară pe baza unui nou mod tehnic de producție;

creșterea economică are un caracter preponderent intensiv;

finalitatea socială si calitatea vieții depind de creșterea economică cu impact direct asupra problemelor sociale;

a creat un nou mod de gândire economică și un comportament propriu privind integrarea în exigențele economiei de piață;

are un caracter mondial sau global.

2.1.2. Evoluția și perspectivele creșterii economice

Creșterea economică se reflectă prin produsul intern brut potențial care este un proces pe termen lung și constă în creșterea producției potențiale fiind acel volum al producției pentru care capacitatea de producție este deplin utilizată.

Altfel spus, creșterea PIB este echivalentă cu creșterea capacității de producție la nivel național este un rezultat al investițiilor efectuate, fiind determinată de factori cum sunt:

factori direcți :

creșterea populației active;

investițiile în capitalul uman;

creșterea volumului de capital utilizat;

schimbările tehnologice.

factori indirecți:

instituțiile financiare, administrațiile private;

Guvernul.

Creșterea economică pe termen lung are două surse importante:

creșterea cantitativă a factorilor de producție utilizați ca de exemplu numărul de persoane, a cantității de capital fix sau circulant utilizat;

creșterea calitativă a factorilor, creșterea eficienței utilizării factorilor de producției sai a productivității acestora.

Descrierea creșterii economice se realizează cu ajutorul funcției de producție:

PIB = f (munca, capital, progres tehnic)

În acest subcapitol mă voi referi la perspectivele creșterii economiei la nivel global, privite din prisma productivității capitalului, productivității muncii și a datoriei publice, elemente esentiale în evoluția creșterii economice.

Evoluția și perspectiva productivității capitalului

Evoluția productivității capitalului financiar a fost afectată in utlimii ani de restructurarea portofoliilor bancare cand băncile și companiile de asigurări au început să readucă în bilanț pierderile suferite, iar o parte din aceste pierderi a fost internalizată în bilanțul băncilor centrale.

În aceasta perioada, băncile centrale au pus la dispoziția băncilor lichiditate fără costuri, astfel încât o parte din activele riscante deținute de bănci a fost transformată în lichiditate imediată, parte mai mică sau mai mare din pierderile unor bănci comerciale și instituții de asigurare a fost preluată de bugetele publice, contribuind astfel la creșterea datoriei publice.

Cu toate astea, efortul de „curățare” a portofoliilor instituțiilor financiare pe speze publice nu a reușit să refacă profitabilitatea capitalului financiar iar motivul a fost faptul ca si costul de oportunitate al capitalului financiar, adică prețul banilor sau rata dobânzii nu mai joacă rolul de semnal care să indice care este cea mai bună alocare a resurselor, iar acest lucru se întâmplă pentru că majoritatea băncilor centrale din principalele blocuri economice păstrează o politică monetară lenta.

Chiar dacă la nivelul zonei euro, restructurarea sectorului bancar a diminuat productivitatea capitalului financiar, situația a fost compensată de utilizarea comparativ mai profitabilă a capitalului în sectorul companiilor nefinanciare.

Evoluția și perspectiva productivității muncii

Criza economică a determinat ajustări în toate zonele economice în ceea ce privește resursele de capital uman la dispoziția companiilor iar din acest motiv analiza productivității capitalului uman trebuie să țină cont de faptul că există o inerție în ajustarea cererii cu oferta pe piața muncii datorită timpului necesar forței de muncă să își însușească abilitățile de care au nevoie companiile.

Piața muncii să fie cât mai flexibilă și să permită intrarea și ieșirea foarte rapidă iar ultimele date statistice indică o prelungire a perioadei cu dinamică negativă a productivității muncii în zona euro datorită problemelor de flexibilitate a pieței muncii și a nivelului de participare a persoanelor de peste 55 de ani pe piața muncii.

Perspectivele noului ciclu economicprivite prin prisma capitalului uman sunt mult mai puțin favorabile zonei euro deoarece in zona euro nu numai lipsa flexibilității pieței muncii din fiecare stat este o problem.

Totodata si piedicile puse în calea migrării capitalului uman dintr-un stat membru în altul sunt o problema iar mare parte din aceste piedici sunt legate de portabilitatea asigurărilor de stat cum sunt șomajul si pensiilor între statele membre.

Evoluția și perspectiva datoriei publice

Perspectivele creșterii economice în principalele zone economice ale lumii depind de capacitatea lor de susținere a noului ciclu economic prin productivitatea capitalului financiar și uman, precum și de povara pe care o reprezintă datoria publică.

In acest sens trebuie tras un semnal de alarmă pentru orice stat în ceea ce privește politicile economice cu privire la capitalul uman deoarece poate să își diminueze capitalul uman fie prin exportul acestuia, ori fie prin îmbătrânirea populației, sau chiar prin ambele variante.

Statele se vor împrumuta pe viitor la costuri mai mari și vor fi nevoite să își diminueze consumurile publice astfel încât să lase mai multe resurse pentru plata serviciului datoriei publice iar acest lucru va implica o reformulare a politicilor publice, ceea ce va conduce la scăderea ritmului de dezvoltare.

E evident ca politicile publice afecteaza într-un fel sau altul capitalul uman și infrastructura iar sectorul privat trebuie să preia o parte din aceste costuri, pentru a reduce nivelul de datorie.

2. 2. Procesul de economisire

2.2.1. Noțiuni privind conceptul de economisire

Sistemul de economisire a jucat un rol deosebit de important, atat la nivel macroeconomic cat si la nivelul fiecarei persoane sau agent economic, existand un intreg ansamblu de factori care influenteaza deciziile fiecarei persoane sau agent economic de a renunta la un castig sau avantaj prezent in favoarea unui avantaj viitor care este determinat de economisirea sau investirea fondurilor pentru a fi utilizate in viitor.

Procesele de economisire sunt prezente intr-o masura mai mare sau mai mica, pe termene mai lungi sau mai scurte si moduri foarte variate la nivelul fiecarei persoane, fizice sau juridice de aceea au un rol important la nivelul intregii economii nationale.

Economisirea presupune pastrarea in siguranta a sumelor detinute, in timp ce prin investirea acelorasi sume se asteapta o multiplicare' a acestora iar alegerea cailor celor mai potrivite de economisire si investitie se poate dovedi a fi un proces dificil, avand in vedere o serie de factori:

multitudinea instrumenetelor disponibile;

instabilitatea pe care o traverseaza anumite piete;

recesiunea economica.

Astfel se pune problema alegerii unui instrument de economisire adecvat, care sa ofere o pastrare in siguranta a acestor economii, dar si multiplicarea lor in timp, devenind practic dintr-un instrument de economisire unul de investire de aceea multiplicarea economiilor trebuie nu numai sa asigure acestora o protectie la inflatie, ci si sa aduca un castig real, in conditiile unui risc acceptabil.

Economisirea este esențială pentru creșterea economic deoarece cât rata economisirii este mai mare, cu atât societatea dispune de mai multe fonduri pentru investiții pentru creșterea producției și a veniturilor, deci, implicit țara care economisește mai mult are o creștere economică mai puternică.

Pe de o parte, economisirea internă este o componentă a resurselor pentru investițiicare pot fi finanțate prin import de capital din economisirile altora, iar pe de alta parte contează mult calitatea utilizării banilor economisiți, de aceea economisirea internă este necesară dar nu și suficientă pentru ca o țară să înregistreze creștere economică.

După cum putem observa, procesul de economisire în România are un pronunțat caracter sezonier, deci crește întotdeauna în prima jumătate a anului și scade în al doilea semestru iar acest comportament nu s-a schimbat nici în timpul crizei.

Unul din fenomenele negative cu care se confrunta economia este inflația, ceea ce înseamnă reducerea puterii de cumpărare a monedei naționale, în decursul unei anumite perioade, deci cu aceeași sumă de bani se pot cumpăra mai puține produse decât se puteau cumpăra la o anumită dată din trecut.

2.2.2. Procesul de economisire în România

Economisirea și productivitatea muncii

Înainte de criza economică, România înregistra o dinamică a productivității muncii mai mare decât cea din zona euro iar acest lucru era o bună premisă pentru procesul de recuperare economică.

Unul dintre dezechilibrele majore a fost cel care privește capitalul uman, pentru că viteza de creștere a salariului din România depășea nivelul productivității și aprecierii leului, acesta fiind motivul pentru care ajustarea în ceea ce privește ritmul productivității muncii în România a fost mai severă decât în zona euro, iar rata de economisire era mult mai scazuta.

Din acest motiv este necesar ca acest process să continue pentru că nivelul inflației din România sugerează o problemă structurală, de alocare a resurselor între ramurile economice iar mișcarea capitalului uman esteiinevitabilă.

Datorita faptului ca după intrarea în Uniune ajustarea economică se face prin intermediul salariilor și șomajului, nu prin cursul de schimb sau rata dobânzii, economia României trebuie să aibă un nivel comparabil al productivității muncii și al flexibilității structurii de producție, pentru ca ajustărilesă se poată face fără costuri mari, iar rat de economisire sa creasca.

Economisirea si comportamentul gospodăriilor populației

După cum am vazut, gospodăriile populației sunt sursa principală de capital la nivel național careeste rezultanta procesului de economisire și permite începerea unui nou ciclu economic.

Daca analizam situația economisirii nete a gospodăriilor din România, perspectivele capitalului autohton pe termen mediu sunt puțin optimiste si doar in 2010 gospodăriile au reușit să revină în poziția de creditor net pentru sistemul bancar; această situație este rezultatul a aproape 15 ani de economisire redusă comparativ între România și statele vecine.

In ultimii ani, sectorul populației a avut o rată de economisire negativă în România,

deteriorarea accentuată a economisirii la nivelul gospodăriilor neavand loc pe un fond economic de criza, lucru care sugerează că politicile economice au funcționat în direcția transmiterii unor semnale nepotrivite cu privire la necesitatea economisirii.

Putem spune ca la nivelul populației există o inerție în perceperea noțiunii de „ciclu economic”, astfel că o creștere de venit este percepută ca fiind permanent iar din acest motiv creșterea economică în România este asociată cu un impact negativ asupra economisirii.

Destinația resurselor economisite depinde urmatorii factori:

gradul de încredere în economia națională;

gradul de încredere în instrumentele de economisire;

de scopul urmărit la plasarea economiilor;

de menținerea unei lichidități sau randament maxim.

Rolul sectorului bancar privind procesul de economisire

Sistemul bancar este cel care transmite semnale prin care este influențat comportamentul de economisire al gospodăriilor, iar inainte de criza economica, sistemul bancar din România s-a bucurat de accesul la surse de finanțare din afara țării, datorită politicii economice din marile zone economice.

Deși scăderea ecartului dintre dobânzile active și pasive pentru populație era un lucru de dorit, a intervenit pe fondul unei creșteri de resurse financiare ale gospodăriilor și ca atare nu a făcut decât să încurajeze și mai mult creditarea iar soluția cea mai simplă la îndemâna oricui din România era acționarea pârghiei fiscal.

In zilele noastre, creditarea nu se poate demara pentru că populația este prinsa în aceste durate mari de viață ale creditelor, pe un nivel mic al principalului, dar cu un serviciu mare al creditului, care îi descalifică pentru noi crediteiar din acest motiv băncile comerciale nu pot să facă decât refinanțări de credite.

Funcționarea ciclului economic într-o economie presupune economisirea și formarea de capital de către capitalul uman, care este împrumutat companiilor prin intermediul sistemului financiar, iar acestea produc bunuri și servicii pentru a satisface nevoilor capitalului uman.

În România, accesul la sursele de finanțare din exterior a schimbat ponderea creditelor acordate de către sectorul financiar care a fost mai mare în cazul gospodăriilor decât al companiilor deoarece companiile au fost principalul motor al economisirii pentru formarea de capital iar populația s-a împrumutat pentru a își finanța consumul.

În prezent, conform ultimelor date publicate de BNR, depozitele în lei ale populației scad mai lent decât cele ale companiilor, ceea ce arată că firmele își susțin activitatea din propriile economii, iar consumul populației este finanțat prin „canibalizarea” potențialului de investiții viitoare.

Rolul politicii bugetare în procesul de economisire

Cel mai rau semnal pentru comportamentul de economisire al gospodăriilor a venit din partea politicii bugetare pentru că nu a fost folosită pârghia fiscală pentru moderarea veniturilor gospodăriilor și nici limitarea cheltuielilor bugetare prin abținerea de la creșterea cheltuielilor personale deoarece bunul simț și logica economică obligă autoritățile statului să fie reținute pentru a asigura continuitatea în orice situație iar sectorul guvernamental trebuie să aibă un comportament anti-ciclic.

Daca aruncam o privire asupra capacității administrative a autorității fiscale din România, vom vedea că oricare ar fi cadrul macroeconomic, nu se pot colecta venituri bugetare mai mari de 30% din PIB de aceea nu e bine să se facă prognoze bugetare pe termen de 1 an sau pe termen mediu care să aibă la bază o creștere de venituri bugetare peste acest plafon, decât în condițiile în care se realiza o reformă a aparatului administrativ.

Pe termen mediu România mai are de făcut restructurări semnificative în domeniul cheltuielilor bugetare, iar acest lucru va avea în vedere atât alocarea resurselor iar măsurile continuă să producă efecte negative asupra pieței muncii și a diminuării venitului real disponibil.

Politica monetară și economisirea

Din punctul de vedere al impactului politicii monetare asupra economisirii într-o economie în care banca centrală țintește inflația, este esențial ca rata dobânzii de politică monetară să acopere rata inflației pentru a ancora așteptările inflaționiste.

Banca Nationala Romana a hotărât să nu mărească rata dobânzii de politică monetară, ca urmare a acestui șoc aplicat în economie, pentru că, pe fondul unei cereri agregate oricum reduse era probabil ca o creștere a prețurilor să nu dureze dar a intervenit creșterea prețurilor la combustibili și alimente de la nivel internațional.

În rândul populației se manifestă pesimismul privind perspectiva locurilor de muncă și așteptările inflaționiste care este efectul psihologic al crizei, si care poate determina tendința de economisire sau căutarea unor noi forme de economisire în cazul persistenței dobânzilor real negative, iar din acest politica monetară trebuie sa aducă conservarea valorii economisirii în stoc prin inducerea unui trend al dobânzilor pasive în raport cu inflația pentru ca, în caz contrar, va exista o influență negativă asupra economisirii și tendința de a se deplasa în economisire spre alte valute sau alte zone de investire.

3. Studiu de caz și rezultate

3.1. Studiu aplicativ privind consumul

3.1.1. Evoluția indicelui prețurilor de consum

.

Metodologia de calcul a Indicelui Prețurilor de Consum (IPC), și implicit a inflației, este menită să comensureze evoluția prețurilor produselor și a tarifelor serviciilor care intra în consumul populației, și care a constituit o preocupare intensă a specialiștilor statisticieni, precum și a celor care utilizează și interpretează aceste date.

De întelegerea diferitelor cifre care măsoară evoluția prețurilor depinde calitatea mesajului transmis de cei care vehiculează datele statistice precum și gradul de percepție a celor cărora le este adresat.

IPC este unul dintre cei mai sensibili și importanți indicatori statistici macroeconomici, având un impact major asupra tuturor deciziilor politice și economice, de aceea fiecare țară a dezvoltat metodologii naționale care să asigure o reflectare cât mai veridica a evoluției prețurilor și a creșterii economice.

In luna mai al anului 2015, rata anuala a preturilor de consum a fost de 1.2%, preturilede consum, măsurate prin indicele prețurilor de consum (IPC), au fost mai mari în 

medie cu 0.5%  în luna  mai comparativ cu luna aprilie 2015. 

Astfel,determinată pe baza indicelui armonizat al prețurilor de consum (IAPC), 

creșterea  a  fost de 0,6%. 

Prețurile de consum în luna mai 2015 comparativ cu luna mai 2014 au fost mai mari 

cu 1,2%, măsurate prin IPC și  cu 1,3%, măsurate prin IAPC.  ƒ

Creșterea medie a prețurilor de consum în ultimele 12 luni (iunie 2014-mai 2015)

 față de precedentele 12 luni (iunie 2013 si mai 2014), calculată pe baza IPC, este de 0,9%, iar determinată pe baza IAPC, creșterea este de 1,1%.

Indicele prețurilor de consum și rata medie lunară a inflației sunt prezentate in tabelul următor.

Tabel 1.

Sursa

Având în vedere necesitatea comparabilității la nivel european a datelor cu privire la evoluția preurilor de consum, au fost întreprinse demersuri pentru crearea unei baze metodologice comune a Statelor Membre care s-au concretizat în adoptarea Regulamentului Consiliului (CE) Nr. 2494/95 din 23 octombrie 1995, referitor la indicii armonizați ai prețurilor de consum.

Romania, ca și toate țările Membre ale Uniunii Europene, calculează doi indici ai prețurilor de consum, ținând seama de faptul că fiecare dintre ei servește unor scopuri distincte:

IPC este utilizat pentru fundamentarea pe plan național a politicilor monetare, a politicilor sociale, a politicilor economice, bugetare și fiscale;

IAPC șervete exclusiv scopurilor de comparare internaționale a nivelului inflației între Statele Membre și pentru stabilirea politicii monetare la nivelul UE. Alternativa de a calcularea și utilizarea unui singur indice, chiar în contextul conformării cu reglementele europene.

Dacă luăm în calcul indicii parțiali calculați prin excluderea din IPC a anumitor componente, obtinem următorul tabel pentru luna mai 2015.

Tabel 2.

Sursa:

Rata anuală a indicelui prețurilor de consum în procente % este prezentat în următorul grafic:

Grafic 3.

Sursa:

3.1.2. Evoluția produsului intern brut

Conform datelor statistice al Institutului de Statistica, comparativ cu trimestrul IV al anului 2014, produsul intern brut in primul trimestru al anului 2015 a fost mai mare cu 1.6% iar fata de același  trimestru din  anul  2014, produsul  intern  brut  a  înregistrat: 

O creștere cu 4,3% pe seria brută 

O creștere de  4,2% pe seria ajustată sezonier.

Seria ajustată sezonier a produsului intern brut trimestrial a fost recalculată ca  urmare a includerii estimărilor pentru trimestrul I 2015, fiind revizuită față de varianta publicată în Comunicatul de presă nr. 81 din 7 aprilie 2015.     

Evoluția produsului intern brut trimestrial in perioada 2013-2015, calculată ca serie brută si serie ajustată sezonier este prezentat în tabelul care urmează.

Tabel 4.

Sursa:

Ca urmare a revizuirii seriei brute prin includerea estimarii Produsului intern brut pentru trimestrul I 2015 în seria trimestriala, seria ajustata sezonier a fost recalculat, indicii de volum fiind revizuiti fata de a doua varianata provizorie a Produsului intern brut pentru trimestrul I V2014, publicat în comunicatul de presa nr.81 din 7 aprilie 2015.

Astfel:

Rezultatele trimestrului I 2014, comparative cu trimestrul IV 2013, au fost revizuite de la 100,3% la 100,1%;

Rezultatele trimestrului II 2014, comparativ cu trimestrul I 2014, nu sau modificat;

Rezultatele trimestrului III 2014, comparative cu trimestrul ÎI 2014, au fost revizuite de la 102,1% la 102,2%;

Rezultatele trimestrului IV 2014, comparative cu trimestrul III 2014, au fost revizuite de la 100,7% la101,0%.

Seriile ajustate sezonier se recalculează trimestrial ca urmare:

a modificării modelelor adoptate;

a numărului de regresori folosiți;

a modificării seriilor brute;

a numărului de observații disponibile.

În graficul următor putem observa tendința de creștere a PIB-ului României pentru ultimii 15 ani, în procente.

Grafic 5.

Sursa:

Pentru a susține cele anterioare, voi prezenta în tabelul următor PIB-ul în Ron pe locuitor pe fiecare regiune a României în parte, pentru ultimii sase ani.

Tabel 6.

Sursa

În mod particular, dacă facem o sinteză a evoluției produsului intern brut pe locuitor și a venitului național brut pentru ultimii sase ani, obținem datele din tabelele si graficele următoare:

Tabel 7.

Sursa:

Grafic 8.

Sursa:

Tabel 9.

Sursa

Grafic 10.

Sursa:

3.1.3. Prognoza activității economice în perioada mai-iulie 2015

Această perioadă este definită de următoarele evoluții:

Tendință de creștere a activității din industria prelucrătoare, construcții și comerțul cu amănuntul;

Trend ascendent al numărului de salariați în toate sectoarele economice;

Stabilitate a prețurilor în industrie, construcții, comerțul cu amănuntul și servicii.

Industria prelucrătoare

În cadrul anchetei de conjunctură din luna mai 2015, managerii din industria prelucrătoare preconizează pentru următoarele trei luni, creștere a volumului producției adic un sold conjunctural 20%.

În ceea ce privește estimarea producției, pentru fabricarea băuturilor se va înregistra tendință de creștere accentuată cu un sold conjunctural de 56% iar pentru prețurile produselor industriale, se prognozează relativă stabilitate în următoarele trei luni cu sold conjunctural +3%.

Referitor la numărul de salariați, se estimează creștere moderată, soldul conjunctural fiind de +9% pe total industrie prelucrătoare.

Construcții

Potrivit estimărilor din luna mai 2015, în activitatea de construcții se va înregistra pentru următoarele trei luni, creștere a volumului producției cu un sold conjunctural de 24% și a stocului de contracte și comenzi cu sold conjunctural 19%.

Managerii estimează creștere moderată a numărului de salariați deci sold conjunctural de 11% iar in ceea ce privește prețurile lucrărilor de construcții, se preconizează relativă stabilitate a acestora cu sold conjunctural de 3%.

Comerț cu amănuntul

În sectorul comerț cu amănuntul, managerii au estimat pentru următoarele trei luni tendință de creștere a activității economice cu sold conjunctural de 35% și a volumului comenzilor adresate furnizorilor de mărfuri de către unitățile comerciale cu sold conjunctural +22%.

Angajatorii prognozează pentru următoarele trei luni creștere a numărului de salariați cu sold conjunctural +25% iar pentru următoarea perioadă, managerii societăților comerciale estimează relativă stabilitate a prețurilor de vânzare cu amănuntul cu sold conjunctural de 5%.

Conform estimărilor din luna mai 2015, cererea de servicii sau cifra de afaceri va cunoaște creștere moderată în următoarele trei luni, sold conjunctural +11%, iar in sectorul de servicii, se estimează creștere moderată a numărului de salariați cu sold de 7%.

3.1.4.Rata șomajului

În trimestrul IV 2014, rata de ocupare a populației în vârstă de muncă intre 15-64 ani a fost de 60,8% iar rata șomajului a fost de 6,7%.

Rata de ocupare a populației în vârstă de 20-64 ani a fost de 65,4%, la o distanță de 4,6 puncte procentuale față de ținta națională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa 2020.

În trimestrul IV al anului 2014, populația activă a României era de 9172 mii persoane, din care 8554 mii persoane erau ocupate și 618 mii persoane erau șomeri.

Raportul de dependență economică adica numărul persoanelor inactive și în șomaj ce revin la 1000 persoane ocupate a fost de 1327‰, mai ridicat pentru persoanele de sex feminin adica de 1742‰, precum și pentru cele din mediul rural adica 1372‰. Rata de activitate a populației în vârstă de muncă intre 15-64 ani a fost de 65,4%.

În trimestrul IV 2014, rata de ocupare a populației în vârstă de muncă intre 15-64 ani de 60,8% a scăzut față de cea înregistrată în trimestrul anterior care era de 1,8 puncte procentuale.

Gradul de ocupare era mai mare pentru bărbați si anume de 68,8%, față de 52,7% pentru femei.

Pe medii de rezidență rata de ocupare a avut valori aproape egale de 60,9% în mediul urban și 60,8% în mediul rural.

Rata de ocupare a tinerilor intre 15-24 ani a fost de 22,4%.

Pe sexe, ecartul dintre cele două rate ale șomajului a fost de 0,9 puncte procentuale adica de 7,1% pentru bărbați față de 6,2% pentru femei, iar pe medii rezidențiale, de 1,9 puncte procentuale adica 7,6% pentru mediul urban, față de 5,7% pentru mediul rural.

Rata șomajului a atins nivelul cel mai ridicat de 24,1% în rândul tinerilor intre 15-24 ani.

În continuare, voi prezenta atât sub forma tabelara cât și grafic ratele șomajului pe sexe, nivel de educație precum și grupele de vârstă pentru a evidenția efectele situației economice din România asupra ratei șomajului.

Tabel

Sursa

Grafic

Sursa

Pentru o mai bună intelegere a acestor indicatori, voi detalia pe scurt componentele acestora in functie de segmentele de care se tine cont pentru statisticile obtinute.

Populația activă cuprinde toate persoanele care furnizează forța de muncă disponibilă pentru producția de bunuri și servicii în timpul perioadei de referință, incluzând populația ocupată și șomerii.

Rata de activitate reprezintă ponderea populației active din grupa de vârstă x în populația totală din aceeași grupă de vârstă x.

Rata de activitate a populației în vârstă de muncă reprezintă ponderea populației active în vârstă de 15-64 ani în populația totală în vârstă de 15-64 ani.

Populația ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste care au desfășurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră1 în perioada de referință în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.

Începând din anul 2011, lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați care lucrează în agricultură sunt considerați persoane ocupate doar dacă sunt proprietarii producției agricole obținute și îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

producția agricolă este destinată, fie și măcar în parte, vânzării sau schimbului în natură;

producția agricolă este destinată exclusiv consumului propriu dacă aceasta reprezintă o parte substanțială a consumului total al gospodăriei desfășoară activități agricole.

În afara persoanelor care au un loc de muncă și au lucrat în cursul săptămânii de referință, indiferent de statutul profesional, se consideră persoane ocupate și cele care fac parte din următoarele categorii:

persoanele care în cursul săptămânii de referință au desfășurat o muncă oarecare, plătită sau aducătoare de venit;

membrii forțelor armate.

Tabel

Sursa

Grafic

Sursa

Rata de ocupare reprezintă ponderea populației ocupate din grupa de vârstă x în populația totală din aceeași grupă de vârstă x.

Rata de ocupare a populației în vârstă de muncă reprezintă ponderea populației ocupate în vârstă de 15-64 ani în populația totală în vârstă de 15-64 ani.

Somerii sunt persoanele în vârstă de 15-74 ani care îndeplinesc simultan următoarele 3 condiții:

nu au un loc de muncă;

sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni;

s-au aflat în căutare activă a unui loc de muncă, oricând în decursul ultimelor patru săptămâni.

Rata șomajului reprezintă ponderea șomerilor în populația activă.

Tabel

Sursa

Grafic

Sursa

3.2. Studiu aplicativ privind concepul de economisire în Romania

3.2.1. Veniturile și cheltuielile gospodăriilor populatiei pe 2014

În cursul anului 2014, veniturile medii totale ale populației, pe luna pentru o gospodărie au fost de 2500 lei iar veniturile bănești totale medii au reprezentat 84%.

Cheltuielile totale au fost cam în medie de 2269,1 lei lunar pe gospodărie iar cheltuielile medii de consum au ravut un procent de 72,3%.

1.Veniturile gospodăriilor

Potrivit rezultatelor anchetei bugetelor de familie, în anul 2014, veniturile totale medii lunare au reprezentat, în termeni nominali, 2500,7 lei pe gospodărie și 937,7 lei pe persoană.

Veniturile bănești au avut în acest an un procent de 2104 lei pe lunaa pe gospodărie, si de 789 lei pe o persoană, veniturile în natură au fost de 396,6 lei lunar pe o gospodărie si de 148 lei pe o persoană.

Structura veniturilor totale ale gospodariilor, pe surse de formare, in anul 2014:

Alte venituri 2,0%

Venituri in natura 15,9%

Venituri din proprietate si vanzarea de active din patrimoniul gospodariei 1,3%

Venituri din prestatii sociale 23,8% Venituri din activitati independente 2,5%

Venituri din agricultura 3,4%

Venituri salariale 51,3% .

La formarea veniturilor totale ale gospodăriilor, au contribuit categoriile de venituri:

venituri din prestații sociale de 23,6%;

venituri din agricultură de 3,7%;

venituri din activități neagricole independente de 2,8%;

venituri din proprietate și vânzări de active din patrimoniu de 1,4%;

veniturile în natură de 15,7%;

contravaloarea consumului de produse obtinute din resurse proprii 13,2%.

Diferențele de nivel și de structură între veniturile gospodăriilor s-au delimitat în funcție de mediul de rezidență urban sau rural.

Astfel, în cursul lui 2014, veniturile totale medii pe gospodărie din mediu urban au fost cu 31% mai mari decât cele ale gospodăriilor din mediu rural și cu 11% mai mari față de totalul gospodăriilor.

În mediul urban, veniturile totale ale gospodăriilor proveneau din:

în proporție de 63% din salarii;

iar 22% din prestații sociale;

venituri în natură au fost de 7,2% .

În mediul rural, principala sursă a veniturilor din gospodării a fost producția agricolă, care a asigurat 37% din totalul veniturilor populatiei. Cea mai mare parte adica 28.8% din totalul veniturilor provenea din contravaloarea consumului de produse agroalimentare venite din resurse proprii, sau veniturile bănești din agricultură de 8,6% din veniturile gospodăriilor din mediul rural.

O contribuție importantă la formarea acestor venituri din gospodăriile rurale au avut-o veniturile salariale cu un procent de 30% și din prestații sociale cu procentaj de 26%.

2. Cheltuielile gospodăriilor

Cheltuielile totale ale gospodariilor, au fost, în cursul anului 2014, în medie cam de 2269,3 lei lunar pe gospodărie adica 850,9 lei pe persoană și au reprezentat 90,7% din nivelul veniturilor totale.

Principalele destinații ale cheltuielilor efectuate de gospodării sunt:

consumul de bunuri alimentare sau nealimentare;

servicii și transferurile către administrația publică și privată și către bugetele asigurărilor sociale, sub forma impozitelor, contribuțiilor, cotizațiilor;

acoperirea unor nevoi legate de producția gospodăriei.

Cheltuielile pentru investiții, destinate pentru cumpărarea sau construcția de locuințe, cumpărarea de terenuri și echipament necesar producției gospodăriei, cumpărarea de acțiuni etc. dețin o pondere foarte mică în cheltuielile totale ale gospodăriilor populației de doar 0,6%

Structura cheltuielilor totale ale gospodariilor, in anul 2014 este:

Impozite, contributii, cotizatii, taxe 16,7% ;

Cheltuieli de productie 7,2%;

Cheltuieli pentru investitii 0,6%;

Alte cheltuieli 3,3%

Cheltuieli de consum 72,2%.

In timp ce nivelul mediu lunar pe o gospodărie al cheltuielilor de consum era mai mare în urban față de cel rural cu 445,5 lei, cel pentru consumul alimentar este mai mare cu numai 34,3 lei pe total.

In mediul rural, cota de 45,4% din cheltuielile pentru consumul alimentar reprezintă acea contravaloare a consumului din resurse proprii, în timp ce în mediul urban, consumul de produse alimentare provenite din resurse proprii a acoperit 19,7% din cheltuielile totale pentru consumul alimentar.

Conform clasificării standard pe destinații ale a cheltuielilor de consum, produsele alimentare precum și băuturile nealcoolice au avut în anul 2014, în medie, unn procent 39% din consumul total al gospodăriilor.

O componentă a consumului, cu cota relativ mare în total cheltuieli se refera la cheltuielile pentru locuință: apă, energia electrică și cea termică, gazele naturale, combustibili, chelutuieli cu mobilier si dotarea și întreținerea locuințelor.

În cursul anului 2014, aceasta a avut un procent de 21% din cheltuielile totale de consum iar in totalul cheltuielilor cu locuința cea mai mare pondere au avut-o cheltuielile necesare funcționării și încălzirii locuinței de 17,2%.

La polul opus s-au situat cheltuielile efectuate de gospodării pentru hoteluri, cafenele și restaurante de 1,4% și cele pentru educație de 0,5%.

3.2.2. Utilizarea timpului în România din punct de vedere al economisirii

Cercetarea statistică privind utilizarea timpului realizată în gospodăriile populației în perioada septembrie 2013- septembrie 2014 arata ca in cursul săptămânii populația României de 10 ani și care are mai puțin timp liber zilnic cu 2 ore față de zilele de odihnă care este de 4 ore față de cele 6 ore.

Comparativ cu bărbații, femeile au mai puțin timp liber în zilele de odihnă, dar și în zilele lucrătoare adica de 3:40 ore față de 4 ore în zilele lucrătoare, respectiv de 6 ore față de 7 ore în zile de odihnă.

Indiferent de perioada din săptămână, femeile acordă pentru îngrijirea gospodăriei și a familiei mult mai mult timp decât bărbații ccare acorda cam în medie cu 2 ore pe zi, dar bărbații muncesc cu 1 ora mai mult decât femeile pe zi.

Copiii intre 10-14 ani folosesc zilnic calculatorul pentru petrecerea timpului liber, în medie, cam 45 de minute, iar tinerii cu varsta între 15-24 ani cam o oră pe zi.

1.Activitățile desfășurate în zilele lucrătoare sunt repartizate astfel:

in cursul săptămânii, pentru studiu, se alocă 4.5 % din partea activă al unui om;

copiii cu varste 10-14 ani studiază zilnic, în medie, 5 ore, iar tinerii inte 15-24 ani studiază zilnic 3 ore;

in zilele lucrătoare populația de 15 ani plus lucrează în medie 3 ore jumatereprezentând 23,2% din partea activă a zilei de lucru;

salariații lucrează în cursul săptămânii în medie 7:45 ore din care 8 ore bărbații, si cu 40 de minute mai mult decât femeile;

patronii petrec în cursul săptămânii 8 ore zilnic deci cu 17 minute mai mult decât femeile.

În zilele lucrătoare persoanele de peste 65 de ani, zilnic se preocupa mai mult de îngrijirea gospodăriei și familiei lor adica 4:45 ore, față de persoanele mai tinere intre 25-44 ani care inseamna 3 ore și de persoanele în vârstă 15-24 ani adic 1:58 ore.

2.Activitățile desfășurate în zilele de odihnă deci sâmbătă și duminică se prezinta astfel:

in zilele de odihnă, cei de peste 15 ani alocă 42,0% din partea activă pentru activități de petrecerea timpului liber;

din cele 6 ore destinate petrecerii timpului liber, 2:30 ore sunt cele destinate urmăririi programelor TV;

populația depeste 65 de ani petrece, în zile libere, 3 ore la televizor.

Timpul care este utilizat pentru îngrijirea gospodăriei și a familiei, reprezintă 22% din partea activă a unei zile de odihnă, si este uniform distribuit pe grupe de vârstă pentru:

populația de peste 25 de ani cu de 3:44 ore;

la populația intre 25-44 ani de 3:45 ore;

la populația intre 45-64 ani de 3:20 ore;

la populația de 65 ani și peste este de 3:17 ore.

În zilele de odihnă, populația de peste 15 ani lucrează cam în medie 46 de minute, patronii lucrează în medie 2 ore, iar salariații cam 1 ora.

În mediul rural, populația care lucrează sâmbăta și duminica este mai numeroasa decât în mediul urban unde e de 1 ora față de cele 35 minute din mediul urban.

Timpul acordat studiului de copiii de intre 10-14 ani în cursul zilelor de odihnă, este de 1 ora, iar tinerii intre 15-24 ani studiază 36 de minute pe zi.

Gruparea activităților utilizată în analiza datelor este următoarea:

A. ÎNGRIJIRE PERSONALĂ

A.1. Somn

A.2. Bolnav în pat

A.3. Servit masa

A.4. Spălat și îmbrăcat

A.5. Alte activități de îngrijire personală

B. MUNCĂ, STUDIU, ÎNGRIJIREA GOSPODĂRIEI ȘI FAMILIEI, CĂLĂTORII

B.1. Activitatea economică a populatiei

B.2. Studiul

B.3. Îngrijirea gospodăriilor

B.3.1. Gestionarea produselor

B.3.2. Întreținerea gospodăriei

B.3.3. Confecționarea și întreținerea materialelor textile, confecțiilor și tricotajelor

B.3.4. Grădinărit și îngrijirea animalelor

B.3.5. Construcții și reparații

B.3.6. Cumpărături și alte servicii

B.3.7. Administrarea gospodăriilor

B.3.8. Îngrijirea de copii

B.3.9. Ajutorul unui membru adult al gospodăriilor

B.3.10. Alte activități care nu suntspecificate a gospodăriei și familiei

B.4. Călătorii – după scopul acestora (inclusiv călătorii legate de muncă și studiu)

C. TIMP LIBER

C.1. Muncă voluntară și întruniri

C.2. Viață socială și divertisment

C.2.1. Viață socială

C.2.2. Divertisment și cultură

C.2.3. Odihnă – timp liber

C.3. Activități sportive și activități în aer liber

C.4. Hobby-uri și utilizarea calculatorului

C.4.1. Activități artistice și hobby-uri

C.4.2. Utilizarea calculatorului

C.4.3. Jocuri

C.5. Mass media

C.5.1. Citit

C.5.2. Privit la TV

C.6. Alte activități de petrecere a timpului

3.2.3.Înzestrarea populației cu bunuri de folosință îndelungată

Pe parcursul anului 2006, comparativ cu cel precedent 2005, numărul bunurilor durabile care au intrat în utilizarea populației a crescut la cele mai importante categorii de produse.

O creștere importantă a numărului de produse ce revin populației s-a înregistrat la abonamentele de telefonie mobilă. Numărul abonamentelor la 1000 locuitori a crescut cu 30,7% în 2006 față de 2005 de la 618,0 la 807,8 abonamente la 1000 locuitori și cu 30,3% la 100 de gospodării de la 181,1 abonamente la 236,0 la 100 gospodării.

Îmbunătățiri ale înzestrării populației s-au înregistrat și la aspiratoarele de praf, mașini de gătit cu gaze, frigidere și congelatoare, aparatura audio, mașini de spălat rufe, televizoare.

Înzestrarea populației cu autoturisme în anul 2006 a crescut față de anul 2005 cu 7,7% la 1000 de locuitori de la 126,7 la 136,5 bucăți și 7,5% la 100 de gospodării de la 37 la 39 bucati.

Înzestrarea populației cu bunuri de folosință îndelungată se evaluează prin numărul de bunuri de folosință îndelungată care revine, la sfârșitul anului, la 1000 locuitori sau la 100 gospodării.

De asemenea, numărul de bunuri de folosință îndelungată care revine la 1000 locuitori sau la 100 gospodării se determină prin raportarea existentului de bunuri de folosină îndelungată de la sfârșitul anului la populația stabilă sau la numărul total de gospodării.

Numărul abonamentelor la 1000 locuitori a crescut cu 31,5% în 2007 față de 2006 de la 807,8 la 1062,5 abonamente la 1000 locuitori și cu 31,3% la 100 de gospodării (de la 236,0 abonamente la 309,8 la 100 gospodării.

Îmbunătățiri ale înzestrării populației s-au înregistrat și la mașini de gătit cu gaze, frigidere și congelatoare, aparatura audio, televizoare, autoturisme, aspiratoare de praf și la mașini electrice de spălat rufe.

Înzestrarea populației cu autoturisme în anul 2007 a crescut față de anul 2006 cu 7,4% la 1000 de locuitori de la 120,9 la 129,8 bucăți și 7,1% la 100 de gospodării de la 35,3 la 37,8 bucăți.

Existentul de bunuri durabile la sfâritul anului se calculează astfel:

Ef = Eo – S + Rd Rd = P + I – Ex +/- Vs

Unde:

Eo = existentul de bunuri de folosință îndelungată la populație, de la începutul anului;

S = numărul bunurilor scoase din uz în anul de referință;

Rd = resursele disponibile de bunuri de folosință îndelungată;

P = producția de bunuri în anul de referință;

I = importul de bunuri în anul de referință;

Ex = exportul de bunuri în anul de referință;

Vs = variația stocurilor de bunuri de folosință îndelungată;

3.2.4. Investițiile ca metodă de economisire

În  trimestrul  I al anului 2015,  investițiile  nete  realizate în  economia  națională au  însumat  11931,7  milioane lei, fiind în creștere cu 8,5%, comparativ cu trimestrul I 2014.      În trimestrul I 2015, comparativ cu trimestrul I 2014, investițiile nete realizate în 

economia națională au  crescut cu 8,5%, creștere înregistrată la toate elementele de structură

lucrări de construcții noi cu 16,2%;

utilaje  inclusiv mijloace de transport cu 3,8%;

 alte cheltuieli cu 0,4%. 

Comparativ cu trimestrul I 2014, în trimestrul I 2015 se constată o creștere a ponderii

 investițiilor nete în  lucrări de construcții noi cu 2,4 puncte procentuale. 

Ponderea investițiilor nete în utilaje inclusiv mijloace de  transport și alte cheltuieli a 

scăzut cu 2,2 puncte procentuale, respectiv cu 0,2 puncte procentuale.   

Evoluția economiilor brute în ultimii șase ani este reprezentată tabelar și grafic în cele ce urmează.

Tabel

Sursa

Grafic

Sursa

Structura investitiilor pe activitati ale economiei nationale pentru primul trimestru al anului 2015 se prezinta astfel:

Tabel

Sursa

Grafic

Sursa

Structura investițiilor nete pe activități ale economiei naționale este prezentata in tabelul următor. 

Tabel

Sursa

4.Concluzii

5. Listă bibliografică