Consumul Exagerat de Alcool Ca Problema de Sanatate Publica

I) PARTEA GENERALĂ

INTRODUCERE

Alcoolismul cronic este o boală frecvent întâlnită în fiecare specialitate, poate fi o boală primară sau o patologie de fond pe care se grefează o anumită patologie. Dar, aparține tuturor și nimănui în același timp.

De aceea este frecvent ignorat, tratat printr-un sfat prietenesc și, mai ales, nu este privit ca boală de fond pe care se grefează o anumită patologie. Dacă în ultima perioadă de timp studii importante epidemiologice au dovedit că un consum redus sau moderat de băuturi alcoolice poate fi chiar benefic sistemului cardiovascular, indicii de morbiditate și de mortalitate cardiovasculară sau redus semnificativ la aceste grupe populaționale, un consum exagerat de alcool implică riscuri cardiovasculare importante, o serie de factori de risc cardiovasculari fiind modificați negativ (HTA, trigliceridemie, tulburarea metalismului glucidic, etc.). (12)

Consumul cronic excesiv de alcool constituie o adevărată pandemie, cuprinzând structuri importante din populație, cu o distribuție și prevalență ce diferă după rasă, etnie, vârstă, sex, poziție socială, religie, stare economică și nivel de educație. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) înscrie patologia legată de consumul excesiv de alcool, ca a III-a problemă de sănătate publică la nivel planetar. Consumul excesiv de alcool determină efectele cu impact negativ asupra persoanelor, familiilor și comunităților umane în plan fizic, psihic și social. (13)

Biroul regional pentru Europa al OMS a stabilit încă din 1992 planul european de acțiune împotriva consumului exagerat de alcool, în care stabilește rolul important ce revine asistenței medicale primare în prevenirea acestui consum exagerat de alcool: luarea în evidență a persoanelor cu problematică legată de alcool, examinarea obstacolelor și stabilirea unei strategii în combaterea acestui flagel.

Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum și frecvență, iar vârsta la care se începe băutul a scăzut. Studiile efectuate arată că obiceiul consumului de alcool începe din adolescență și la debutul vârstei adulte, dar consecințele patologice nu apar decât în decursul mai multor ani. Adolescenții sunt rareori consumatori cronici de alcool; mai degrabă au tendința de a ceda ocazional unui consum excesiv de alcool. (14)

Dependența de alcool se instalează după mai mulți ani și majoritatea persoanelor care solicită asistența medicală au peste 30 ani.

Se observă diferențe importante între sexe privitor la consumul de alcool și la efectele fizice produse de acesta. În țările dezvoltate tinerele consumă alcool la fel de frecvent ca tinerii, dar în cantitate mai mică. Conținutul mai redus în apă al organismului femeilor face ca acestea să fie mai vulnerabile decât bărbații la efectele alcoolului. Rezultă că prin consumarea aceleiași cantități de alcool consecințele asupra sănătății vor fi mai grave la femei. Alte diferențe între bărbați și femei pot fi de ordin socio-cultural. În numeroase țări consumul de alcool de către tineri este considerat ca o consolidare a imaginii masculine de virilitate și maturitate. Consumarea de alcool de către femei este privită diferit: femeia care bea mult este obiectul dezaprobării sociale și, ea încearcă să disimuleze dificultățile cu care se confruntă în loc să solicite un ajutor calificat. (10)

Capitolul 1. Date din literatura de specialitate referitoare la efecterle alcooloului asupra organismului uman

1,2. Istoria consumului de alcool

Alcoolul este cel mai folosit drog din lume după documentele arheologice și ecleziastice fiind considerat și primul drog. (6) iar folosirea lui se pierde în negura vremurilor trecute, adică circa 12.000 ani,

Berea și vinul erau cunoscute și folosite ca băuturi de vechii egipteni, de chinezi, de fenicieni, de evrei. La început consumul era sub forma unor băuturi slabe asemănătoare berii de azi, cu ocazia unor ceremonii religioase. Cu timpul, concentrația alcoolică crește prin folosirea vinului rezultat din fermentația strugurilor. Despre acestea amintesc iyvoarele istorice, fie în piatra glorificării dinastiei III egiptene, în cercetările istorice ce susțin că unul din primii faraoni ai Egiptului prin tributul adunat în timpul unei expediții a înregistrat și 6428 ulcioare de vin, fie în cărămizile arse ale Niniviei și Babilonului. China, se pare, a cunoscut și ea printre primele, focul fără pulbere al alcoolului și de aici, poate, pe drumurile de pulbere vița de vie s-a extins în India, Persia, Arabia, culminând cu saltul mediteranean de care s-au îngrijit probabil temerarii cărăuși ai antichității, fenicienii. La greci zeul vinului Dionisos era și zeul petrecerilor, iar la romani Bachus, fiul lui Jupiter și al Selenei era de asemenea zeul vinului și al petrecerilor, patronând vestitele de la Ostium, locul unde se vărsa Tibrul în mare și unde petrecerile se terminau adesea în pădurea Stimula prin orgii, desfrâu și chiar crime. La daci sub domnia regelui Burebista, consumul exagerat de vin a dus la alterarea vieții sociale și a rezultatelor militare. Urmările nefaste ale consumului de alcool sunt descrise în ,,Ordonanța asupra beției” emise în China mileniului II î.e.n. Confucius avertiza ulterior ,,să nu bei până la îmbătare”. (10)

Poemele preislamice din peninsula Arabică abundă în referințe la băutori și efectele stimulatoare sau deletorii ale consumului, Vechiul Testament condamnă beția dar nu și consumul de vin. Regele Solomon menționa ,, nu privi la vin cum este robul, cum scânteiază în cupe, cum alunecă pe gât, căci la urmă ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroșcă venin. Islamul , cu mențiuni în Coran, combate dependența de alcool indicând abstinența. (17)

În India încă din perioada vedică existau informații referitoare la consumul de alcool. În Riga Veda sunt descrise două tipuri de băuturi, soma și sura preparate prin fermentație și folosite la ceremoniile religioase.

Gingis-Han ordonă soldaților ,, să nu bea mai mult de o dată pe săptămână”

În lumea antică Seneca referindu-se la orgiile bachice avertiza: ,, gândește-te câte nenorociri a prilejuit beția în masă, iar Senatul Roman a interzis aceste petreceri izgonind definitiv preoții lui Bachus din regiune. Regele Burebista ajutat de marele preot dac, Deceneu, distruge vița de vie, măsura putând fi considerată primul act de prohibiție cunoscut în lume și un act de prevenție la nivel de regat.

Deși se atribuie lui Paracelsus introducerea cuvântului de alcool în jurul anului 1500, acesta având semnificația de colir (din arabul ,,KOHL”), originea sa se pierde în neoliticul chinezesc. Ceea ce este ,,Chhi” la chinezi este elixir la arabi și alcool la Paracelsius. (15)

Obținerea alcoolului prin distilare se pare că era cunoscută de vechii egipteni, după desenele din ,, Bibloteca din Alexandria”. Popoarele antice cunoșteau că în vin se ascunde ,, ceva” ce ia foc. Arnaud de Villneuve este primul care descrie distilarea vinului, iar Marcus Graecus în sec. al IX-lea denumește produsul distilat ,,aqua ardens”, din acel moment băuturile distilate iau răspândire în Anglia sec IX și apoi în spațiul european.

Chiar dacă originea cuvântului “alcool” este necunoscută, se consideră că probabil provine din limba arabă (prefixul “al” fiind cu siguranță arab). Acest cuvânt a fost adus în Europa (împreună cu arta distilării și cu substanța însăși) în secolul al XII-lea de către diferiți autori europeni care traduceau și popularizau descoperirile alchimiștilor islamici. O teorie susținută de unele dicționare arată că etiologia acestuia provine de la cuvântul ALCH = al-kuhul, la început acesta fiind numele unei pudre foarte fine de sulfură de stibiu (Sb2S3) folosită ca antiseptic și machiaj pentru ochi. Pudra a fost preparată prin sublimarea unui mineral natural (stibnit) într-un vas închis, iar conform acestei teorii, înțelesul cuvântului alkuhul ar fi fost extins mai întâi pentru substanțele distilate în general, apoi fiind restrâns doar în cazul alcoolului etilic (etanol). Etimologia aceasta a fost întâlnită pentru întâia oară în Anglia, în anul 1672.

1.2.Efectele consumului de alcool asupra organismului uman

1.2.1 Absorbția alcoolului este variabilă, în funcție de concentrația băuturii, de starea de plenitudine a stomacului, de alimentele ingerate cantitativ și calitativ, de durata ingerării și această absorbție se petrece în 30 min -2 ore, timp în care alcoolul atinge concentrația maximă în sânge, fiind difuzat în tot organismul. Factorii ce determină instalarea rapidă a stării de beție (ebrietate) sunt: consumul rapid, în cantitate mare pe stomacul gol, de băutură concentrată.

Consumul excesiv de alcool este considerat la cei ce consumă sistematic, depășind 15 u.alcool/săptămână pentru femei și 20u/s pentru bărbați.

Consumul excesiv și cronic duce la modificări patologice sub aspect fizic, psihic și social. Modificările sunt mai frecvent întâlnite în consumul cronic, dar și intoxicația acută cu alcool produce modificări patologice.

Intoxicarea acută cu alcool, petrecută în scurt timp, uneori accidental, alteori dorit, poate fi prezentă la o persoană nebăutoare sau la un băutor cronic.

Consumul crescut de alcool se manifestă printr-o simptomatologie clinică caracteristică și prin creșterea valorilor alcoolemiei sanguine. Valorile alcoolemiei sunt doar orientative, căci sensibilitatea la alcool este diferită de la o persoană la alta, unde categorii de persoane, având o sensibilitate crescută, și, deci, un risc crescut, precum copiii, adolescenții, femeile, bătrânii, persoanele tarate fizic etc. Clinic, consumul acut de alcool se manifestă prin patru faze succesive:

1) faza infraclinică (alcoolemia de obicei între 0,50-0,80‰)

Persoanele, după o stare plăcută, când devin mai vorbărețe, mai comunicative, uită de grijile și preocupările zilnice, trec treptat într-o stare de încetinire a funcțiilor sistemului nervos. Scade capacitatea de înțelegere, de concentrare. Persoanele sunt tentate să facă fapte ieșite din comun, riscante, iar mersul devine ezitant.

2) Faza de excitație psihomotorie, euforică (alcoolemia de obicei între 0,80-1,2‰)

Persoanele își autoapreciază exagerat capacitățile individuale, scade autocontrolul și își apreciază eronat faptele; au un flux și un ritm ideativ crescut. Imaginația este crescută, apare iritabilitatea, incoordonarea motorie și scăderea adaptării ochiului la întuneric.

3) Faza ebrioasă (cu alcoolemie de obicei între 1,20-2,00‰)

În această fază apar tulburările de coordonare, mersul devine deficitar. Este afectată orientarea temporo-spațială, apare incoerența verbală, amnezia lacunară, comunicarea cu cei din jur fără logică sau persoanele monologhează, prezentând o stare de încordare accentuată, devin certărețe, chiar agresive.

4) Faza de intoxicație severă (cu alcoolemie de obicei peste 2,00‰)

Această fază evoluează în trei stadii:

a) Stadiul de somn (cu alcoolemia între 2,00-3,50‰); tulburările de memorie, atenție și concentrare se accentuează. Dezorientarea temporo-spațială devine foarte marcantă, mobilitatea digestivă crescută, reflexe scăzute și se instalează somnolența progresivă, invincibilă. Persoana adoarme oriunde și oricum.

b) Stadiul de comă (de obicei cu alcoolemie între 3,50-4,00‰)

Bolnavul trece din faza precomatoasă în faza de comă profundă, manifestată prin tahicardie, hipotensiune arterială cu colaps vascular, hipotermie, hipotonie musculară, midriază, relaxarea sfincterelor, limbă uscată, prăjită, tulburări respiratorii până la paralizie respiratorie, sudorație abundentă. Coma alcoolică este o comă umedă.

c) Moartea (exitusul la o alcoolemie ce depășește 4,00‰, dar valorile variază mult de la o persoană la alta)

Uneori moartea se poate instala chiar la valori mai scăzute ale alcoolemiei, în special atunci când la consumul de alcool a fost asociat și un consum de medicamente cu acțiune deprimantă asupra sistemului nervos.

1.2.1. Efectele negative ale consumului de alcool

Este greu de precizat când alcoolul devine toxic pentru organismul uman, întrucât se cunosc băutori care sunt ,,dependenți”, precum și ,,micii” consumatori care, pe lângă un regim normal, nu prezintă complicațiile organice ale consumului exagerat de alcool.

Datele subacute ale toxicității alcoolului etilic sunt următoarele

administrarea orală a 256 g/kg la femeie timp de 12 săptămâni cauzează efecte asupra sistemului nervos central;

administrarea orală a 6600 g/kg doză totală, la intervale de 2 h sau expunerea condensată la 6600 g/kg/zi într-o perioadă de 4 zile la șobolan induce întârzieri în stabilirea echilibrului, iar după 12 zile produce microencefalie.

Cercetările privind efectele cancerigene și pe termen lung ale alcoolului etilic au adus probe suficiente în ceea ce privește efectele cancerigene și ale comportamentului alcoolic la om, însă probe needificatoare la animale.

Dacă băutorii ,,nedependenți” și ,,micii consumatori” folosesc alcoolul din plăcere și pentru ,,beneficiul” pe care acesta îl aduce, băutorii ,,dependenți” reiau băutura pentru a lupta contra simptomelor dezagreabile și adesea foarte jenente ale ,,frustrării”.Explicația diferenței rezidă în factori psihologici bazați în mare parte pe efectul anxiolitic al alcoolului, veritabila dramă a consumului exagerat de alcool o reprezintă tocmai dependența.

Consumul exagerat și cronic de alcool poate produce o serie de modificări patologice, ce se manifestă în plan organic, psihic și social. Aspectul clinic al consumatorului cronic excesiv de alcool este recunoscut prin fața congestionată, umflată cu teleangectoze frecvente; conjunctivele ochilor injectate, subicterice; cu hiposudorație; un tremur al buzelor și extremităților, adesea cu dizartrie.

a) La nivel somatic, primele tulburări țin de tubul digestiv, persoanele prezentând gastrite cronice, gastroenterite, steatoză hepatică, fibroză hepatică, hepatită cronică alcoolică, ciroză hepatică, pancreatită cronică, cancer digestiv. La nivelul aparatului cardiovascular, consumul exagerat de alcool și cronic influențează, agravând procesul de ateroscleroză prin creșterea hipertensiunii arteriale, cardiopatie ischemică, tulburări de ritm, miocardiopatia alcoolică, accidente vasculare.

Tulburările la nivelul sistemului nervos central aduc în prim-plan: encefalopatia Gayet-Wernicke, sindromul Korsakoff, polineuropatia periferică, atrofia cerebrală, encefalopatia pseudo-pelagroasă etc. Metabolic, tulbură metabolismul lipidelor, la nivelul glandelor, alterează substratul material al patrimoniului ereditar; la nivel embrionar, favorizează apariția fetopatiei alcoolice. Scade rezistența organismului la îmbolnăviri.

b) La nivel psihic, duce la depersonalizarea omului, irascibilitate, deliruri cronice, psihoze, demență.

c) La nivel social, alcoolismul constituie cel mai important factor care duce la infracționalitate (crime, violuri, violențe, furt, vagabondaj), crește incidența sinuciderilor.

1.2.2. Efectele benefice ale consumului de alcool

Terențiu spunea într-una din maximele sale: “Sunt om și nu mă simt străin față de nimic din tot ce este omenesc”.

Valoarea terapeutică a alcoolului este mult mai limitată decât valoarea socială, alcoolismul acut dar mai ales cel cronic eclipsând meritele și efectele sale benefice pentru omul bolnav, ca măsură profilactică în epidemiile de viroză sau de gripă.

Părintele chirurgiei universale, Ambroise Paré a folosit pentru prima dată în chirurgie efectul alcoolului, nu ca dezinfectant ci ca un anestezic realizând narcoza alcoolică.

Alcoolul este un dezinfectant extern tradițional și modern: nu există în lume servicii de chirurgie, de obstetrică și ginecologie, de stomatologie etc. care să nu utilizeze, ca antiseptic în principal, alcoolul etilic simplu sau alcoolul iodat.

Efecte considerate benefice:

stimulează în bună măsură activitatea aparatului circulator, poate reduce riscul bolilor de inimă în special la vârstnici. Studiile au arătat că, un consum moderat de alcool, poate ameliora unele afecțiuni coronariene; chiar rata mortalității este mai redusă la băutorii de cantități moderate de alcool, prin comparație cu abstinenții de alcool sau mai ales cu cei care abuzează de alcool(marii băutori cronici).

asupra sistemului nervos central, în doze mici, stimulează activitatea nervoasă, iar în doze mari o deprimă;

crește temperatura corpului datorită unei mai rapide circulații și producerii vasodilatației în teritoriul tegumentelor;

influențează favorabil secrețiile digestive și funcția motilității segmentelor aparatului digestiv, tocmai în acest scop recomandându-se unele poțiuni alcoolice sau vinuri medicinale;

efect diuretic prin acțiunea asupra rinichiului: după consumul unei cantități de alcool, numărul micțiunilor și cantitatea urinei eliminate cresc;

afrodiziac dacă este utilizat când și cum trebuie.

1.3. Organismul uman și rezistenta la consumul de alcool

Toleranța și rezistența organismului la etanol este individuală, particulară. Există persoane la care alcoolul chiar și în cantități foarte mici își exercită toxicitate, precum și oameni care “rezistă” timp îndelungat la cantități mari de alcool. Nu se poate stabili, în ciuda tuturor încercărilor de acest gen, ce cantitate de alcool este benefică sau neutră pentru organism. Pe de altă parte, rezistența în fața alcoolului nu are neapărat o legătură directă cu acțiunea toxică pe care acesta o poate exercita. Etanolul “lucrând pe tăcute”, poate face ravagii în organism, iar când simptomele încep să apară, uneori nu se mai poate face nimic. Este important să țină cont de reacția organismului la alcool.Dacă apar fenomene ca greața, somnolența, cefaleea, amețeala, trebuiește imediat suprimat consumul.

La aceeași cantitate de etanol consumată, alcoolemia va fi mai mare la persoanele cu o masă corporală mai mică, la femei, precum și la cei care au ingerat alcool pe stomacul gol.

Alcoolemia se măsoară cu precizie în laboratoarele specializate și se estimează cu aproximație prin teste indirecte (vapori din expirație, etanol în urină).

Apelând la diverse formule, luând în calcul cantitatea de alcool consumată, se poate evalua alcoolemia și timpul de metabolizare a etanolului, timp care teoretic scade concentrația alcoolului etilic din sânge la 0. Precizăm că rezultatele unor asemenea evaluări au un caracter pur informativ, precizia acestora fiind relativă, deoarece fiecare persoană reacționează individual la consumul de alcool etilic.

Omul resimte creșterea alcoolemiei pe plan psihic, psihomotor și visceral.

5. EPIDEMIOLOGIA CONSUMULUI DE ALCOOL

Alcoolul este unul dintre cele mai răspândite droguri în întreaga lume, toxicomania alcoolică ridicând enorma problemă a alcoolismului care constituie unul dintre flagelurile sociale cele mai importante.

Consumul de alcool a crescut în ultimul timp ca volum și ca frecvență, iar vârsta la care începe băutul a scăzut. Studiile efectuate arată că obiceiul consumului de alcool începe din adolescență și la debutul vârstei adulte, iar consecințele patologice nu apar decât în decursul mai multor ani.

În prezent O.M.S. conduce o campanie susținută împotriva consumului de alcool. În numeroase conferințe pe această temă, participanții au impus abordarea cu seriozitate a problemei alcoolismului, în special a celui juvenil, în cadrul problemelor de sănătate publică. Astfel s-a formulat și adoptat ,,Carta europeană privind alcoolul”, aceasta apărând ca o necesitate. Se arată că unul din patru adolescenți europeni sunt afectați serios de consumul de alcool, iar alcoolismul este cea de a treia cauză de deces după maladiile cardio-vasculare și cancer. Conform datelor publicate de OMS România se află pe locul 5 în lume în privința cantitîții de alcool consumate cu 14,4 litri pe cap de locuitor, dar previziunile pentru anul 2015 sunt de scădere la 12,5 litri/ cap locuitor.

De-a lungul timpului, nici o societate nu a scăpat de folosirea alcoolului ca drog.Ceea ce frapează astăzi este extinderea consumului de alcool la populația unor zone în care altădată nu se consuma. Astfel alcoolul se substituie în parte sau se adaugă substanțelor psihotrope specifice fiecărei mari grupe de civilizații: canabisul la musulmani, coca la populațiile andine sau opiumul și derivații săi la populațiile din Extremul Orient. Datele statistice confirmă această expansiune a consumului exagerat mai ales sub formă de băuturi slab alcoolizate, îndeosebi în Africa, Oceania și Extremul Orient. (10)

Extinderea la noi categorii de populație: femeile beau din ce în ce mai mult. Este vorba despre un alcoolism nevrotic, de frustrație și plictiseală, așa cum îl descriu unii autori, sau mai degrabă un aspect neașteptat al ,,eliberării femeii”: dreptul de a bea (și de a fuma) în cantități egale cu bărbatul.

Consumul exagerat de alcool a cuprins vârste din ce în ce mai mici. Conform raportului Organizației pentru Cooperare și Dezvoltate Economică (OECD), în timp ce consumul mediu de alcool a înregistrat în general o ușoară scădere în ultimii 20 de ani, "consumul excesiv" de alcool în rândul tinerilor crește. Un episod de "binge drinking" corespunde ingerării a cinci-opt pahare de alcool la o singură ocazie, cum ar fi o petrecere sau o ieșire în oraș. Produsele alcoolizate concepute special și comercializate pentru a plăcea tinerilor băutori au contribuit și ele la schimbarea atitudinii tinerelor generații față de alcool. În același timp, vârsta primului pahar de alcool și a primei beții a scăzut de la începutul anilor 2000, potrivit unui sondaj realizat în țările membre ale OECD. Proporția băieților care la 15 ani nu au băut niciodată alcool a scăzut de la 44% în 2011 la 30% în 2009, iar a celor care, la aceeași vârstă, s-au îmbătat cel puțin o dată, a urcat de la 30% la 43% în aceeași perioadă.

Consumul mediu de alcool în cele 34 de țări membre ale OECD, a avut tendința să scadă în ultimii 20 de ani (-2,5% între 1992 și 2012).

6. CONSUMUL EXAGERAT DE ALCOOL CA PROBLEMĂ DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) definește alcoolismul ca fiind ,, o stare în care un subiect consumă alcool în detrimentul sănătății sale, a activității sale pe plan socio-profesional pierzând controlul față de băutură și incapabil de a se abține de la consum” (Stavros, 1988 ).

Motivații ca șomajul, stress-ul, sociabilitatea creează categorii de consumatori în funcție de cantitatea, calitatea, durata și circumstanțele consumului. Un screening în capitala Scoției (zona cu consum sub media continentului) a găsit abstinența (nu au consumat în ultimele două luni) la 6% dintre bărbați și 15% dintre femei, consumatori ocazionali fiind 15% dintre bărbați și 37% dintre femei, consumatori frecvenți (cel puțin săptămânal) 79% dintre bărbați și 48% dintre femei.

După date suedeze, epidemiologia alcoolismului s-a schimbat în ultimii 100 de ani. În segmentul tânăr al populației, primul contact cu alcoolul s-ar situa în medie între 10 și 12 ani. După statisticile franceze, consumă regulat 13% din tinerii de 16 ani și 49% din tinerii de 18 ani.

Femeia alcoolică a fost subiectul unor cercetări restrânse care au arătat, totuși, că în comparație cu perioadele anterioare, femeile beau mai mult. Factorii favorizați (și favorizanți în primul rând ai consumului de medicamente abuziv) ar fi:

– dezintegrarea rolurilor tradiționale

– plictiseala, singurătatea, izolarea, frustrarea, supărarea, “emptyness syndrome”

– dificultățile maritale, divorț, pensionare

Orientările de azi: mai multe femei consumă alcool, consumul începe la vârsta mai mică, numărul femeilor ce beau în public a crescut, preponderența masculină scade lent. După T. Banciu (1980), raportul pe sexe este de 9/1 (bărbați/femei) în rândul marilor consumatori și 2/1 în rândul consumatorilor ocazionali. (10)

Ritmurile existențiale în accelerare, perioadele de refacere care nu țin cont de necesitățile conjuncturale, solicitările impuse de tehnicizare fac consumul de alcool mai impropriu, iar oboseala îi conferă proprietăți tot mai dăunătoare.

România se încadrează într-un model de consum asemănător cu celelalte țări din sud-estul Europei.Consumul de alcool la noi în țară a înregistrat valori crescute în perioada 1975-1985. Din 1985 până în 1995, consumul de alcool scade treptat, urmând ca din 1996 până în prezent să se înregistreze un trend progresiv ascendent anticipând creșterea incidenței patologiei legate de alcool în anii următori.

Principalele boli frecvent asociate alcoolismului ce conduc la deces sunt (după Vielis): TBC, neoplasmele (orofaringiene, limba, laringe, esofag, ficat, cancerul pielii, în special bazocelular), diabetul, cardiopatia etanolică, arterioscleroza, bolile aparatului respirator (mai ales pneumonia), ciroza hepatică. Alcoolul este și cauză de moarte ,,violentă”, prin otrăviri accidentale, accidente de circulație, căderi accidentale cu producerea de leziuni grave craniocerebrale, arsuri accidentale, sinucideri, omucideri. Există o incidență crescută a avorturilor și a nașterilor de feți morți la mamele alcoolice, după expunerea intrauterina a fătului la alcool – deci alcoolul este cauză de mortalitate pre- și postnatală. (17)

Mortalitatea prin alcoolism și boli asociate este similară la cele două sexe.

Morbiditatea și mortalitatea depind de tipul băuturii. Astfel, cardiomiopatia etilică este rezervată băutorilor de bere, în timp ce candidații la neoplasmele digestive sunt băutorii de alcooluri tari.

Mortalitatea se corelează cu cantitatea medie zilnică consumată”, în funcție de vârstă și sex. Nivelul consumului cronic se corelează semnificativ cu câteva boli și slab cu moartea prin accidente. După concluziile din “Alcool Research and World Health” (1990), se corelează cu nivelul consumului decesele prin:

– boli cronice hepatice

– neoplasme maligne de esofag, laringe, buze, orofaringe

– carcinom de trahee, bronhii, plămâni

– cancer de piele și de cervix uterin (corelație slabă)

– accidente rutiere (corelație slabă)

– suicid (corelație puternică la femei)

– omucidere (corelație puternică la bărbați)

Cei care consumă alcool trăiesc cu 10 ani mai puțin decât abstinenții. Există două mari cauze de deces legate de alcoolism: 1. bolile; 2. accidentele.

7. IMPORTANȚA PROBLEMEI PENTRU MEDICUL DE FAMILIE

Consumul de băuturi alcoolice (A) constituie o practică des întâlnită, ce cuprinde grupe mari populaționale în țara noastră cu variații ce țin de regiunea geografică, sex, vârstă, etnie, stare economico – socială, profesiune, cultură.

Tendința de a consuma produse alcoolice în mod continuu și în cantitate exagerată, cu scopul inițial de a obține o stare fizică și psihică plăcută, creează cu timpul nevoie imperioasă de a consuma – toxicomanie, cu instalarea dependenței fizice și psihice. Mulți autori consideră consumul exagerat de alcool și problematică medico – socială consecutiv acestuia, mai curând un proces dezadaptativ, decât o boală în înțelesul medical al noțiunii, iar semnele generale drept consecințe fiziologice asupra diferitelor organe și sisteme. Și deci, aceste simptome sau consecințe sunt amănunțit abordate de fiecare specialist în disciplina sa (gastroenterolog, hepatolog, cardiolog, psihiatru, etc.), problematică totală a consumului exagerat de produse alcoolice asupra individului (pacientului), familiei și comunității sub aspect somatic, psihic și social revine medicului de familie și comunitate. (5)

Depistarea consumului exagerat de alcool, în practica medicului e familie (MF/MG) și ca nivel comunitar reprezintă o prioritate în crearea unei rețele de combatere eficientă a acestei toxicomanii cu implicații medico – sociale deosebit de grave.

El, medicul de familie, poate acționa prioritar în acest domeniu fiindcă:

MF/MG poate pune diagnosticul în fazele inițiale, la nivel de individ, familie și comunitate umană.

MF/MG abordează întreaga problematică legată de consumul exagerat (somatic, psihic și social)

MF/MG asigură urmărirea pacientului, familiei, grupurilor populaționale cu risc din comunitate pe perioade lungi de timp.

MF/MG asigură colaborarea interdisciplinară pentru pacient cu ceilalți specialiști, precum și colaborarea cu instituțiile sociale, paramedicale abilitate în caz de nevoie.

8. EVALUAREA CLINICĂ

Aspectul clinic: Față congestionată, umflată, telangectazii frecvente,c onjunctivele injectate, subicterice,dizartrie,hipersudorație,tremor al buzei, extremităților

Psihic :scăderea nivelului etic general,irascibilitate

Sechele post onirice, deliruri cronice de gelozie, halucinații, schizofrenice

Evoluția spre demență

Somatic prezența unor afecțiuni induse de alcool (alcoolopatii)

SNC: encefalopatie GAYET – WERNICKE, sindromul KORSAKOFF, polineuropatie peiferică, atrofia cerebeloasă, mielinoliza cerebrală a punții, encefalopatie pseudo – pelagroasă.

DIGESTIVE: steatoză hepatică, fibroză hepatică, hepatită cronică, ciroză hepatică, pancreatită cronică.

CARDIACE: miocardiopatie cronică etanolică

ALTELE: fetopatie alcoolică, necroză aseptică a capsulei femurale.

Afecțiuni cu componentă alcoolică

SNC: atrofia cerebrală corticală, mielopatie, traumatisme craniene, accident vascular cerebral, crize convulsive generalizate, demență, apnee nocturnă.

ALTELE: gastrită etanolică hemoragică, tulburări de ritm cardiac, HTA, traumatisme diverse (accidente casnice, rutiere, de muncă, violențe cu răniri, omor, suicid), cancer al cavității bucale, faringe, laringe, esofag, ficat, vezică, sân probabil.

Evaluarea biologică paraclinică

– trigliceride crescute

– raportul GOT/GPT peste 1,5

– VEM (volumul eritrocitar mediu)

– gamaGT crescute (în afecțiuni hepatice)

-CDT (deficitul de carbohidrat de transferină) crește la un consum de peste 60 g/pe o perioadă de cel puțin o săptămână (test radioimunologice – RIA) specificitate mai mare, sensibilitate mai mică decât gama GT.

9. IDENTIFICAREA CDT (Carbohydrate Deficient Transferrin)

Dintre consumatorii cronici de alcool doar 20% sunt diagnosticați; dintre aceștia 20% vor urma un tratament adecvat, respectiv sevrajul. În condițiile în care anamneza unui pacient nu este suficient de specifică și reprezentativă, identificarea consumatorilor cronici de alcool prin studiul unor markeri specifici constituie o prioritate.

Creșterea concentrației de transferină desialată (CDT: Carbohydrate Deficient Transferrin), precum și cea a disialo- și asialo-transferinei permit identificarea consumatorilor cronici de alcool. Aceștia constituie markeri specifici ai impregnării alcoolice, mult mai eficienți decât GGT și transaminazele, teste cu specificitate redusă.

Consumul unei cantități medii zilnice de 50-80 g alcool timp de două săptămâni modifică profilul izoformelor transferinei. (6)

Tehnica permite separarea la pH a celor 5 izoforme ale transferinei pe baza gradelor diferite de sialare a tranferinei : asialo-, di-, tri-, tetra- și penta-transferină.

11. TERMINOLOGIE PENTRU MEDICUL DE FAMILIE / MEDIC GENERALIST

ALCOOLISM – termen abandonat de OMS în clasificarea bolilor

ALCOOLISMUL ACUT (beția) poate produce o afectare neuropsihică cu înlăturarea constrângerilor și inhibițiilor, crescând probabilitatea unui comportament cu risc (agresiunea, delicvența, suicid, accidente de circulație)

ALCOOLISMUL CRONIC este o toxicomanie, consecință a consumului excesiv și sistematic. Poate induce:

Afectarea tubului digestiv: gastrită atrofică, duodenită, enterocolită, pancreatită cronică cu tulburări secundare ale digestiei și absorbției; steatoză hepatică, hepatită cronică, ciroză hepatică, cancer hepatic

Afectarea SNC: tulburări de percepție și memorie, euforie, depresie afectivă, susceptibilitate exagerată, scăderea voinței, pasivitate, egocentrism, demență în cazurile grave (acestea duc la afectarea mediului familial, socio-profesional)

Afectarea SN periferic: manifestări polinevritice

Afectarea aparatului cardio-vascular

Scăderea duratei de viață

Afectarea fătului în cazul mamelor alcoolice: deficiențe fizice (greutate mică la naștere, malformații), mortalitate infantilă, deficiențe psihice și mai târziu în viață dezadaptare socială.

,,CONSUM EXCESIV” (patogen) acceptat și folosit de alcoologi, cu risc (diferențiază consumul obișnuit, fără risc, adesea benefic)

,,ABUZ DE ALCOOL” (termen folosit de americani, neacceptat de epidemiologi, ce acceptă consumul cu risc

,,BĂUTORI PROBLEMĂ” (problem drinkers) – clinicienii, psihologii denumesc persoanele ce consumă alcool și au probleme de sănătate somatică, psihică sau socială (fără alcoolo-dependență sau cu puțină – accesibili și problematicii MG/MF)

Alcoolo-dependență fizică – subordonarea la priza de băuturi alcoolice sau alcoolizate și a cărei supresie duce la tulburări fizice; alcoolo-dependența psihică: dorința irezistibilă de a reînnoi priza de alcool fără să apară sindrom de sevraj, în caz de suspendare a prizei de alcool. (1)

12. DEPENDENȚA ȘI CONSUMUL EXAGERAT DE ALCOOL

Dependența de alcool este un pattern de uz excesiv al alcoolului conducând la degradare sau suferință semnificative clinic, manifestându-se prin prezența în decurs de 12 luni a 3 sau mai multe din următoarele criterii:

toleranța – nevoia de cantități mai mari de alcool pentru a obține același efect și efect mai redus la continuarea uzului aceleiași cantități de alcool;

sevrajul;

folosirea unei cantități mai mari sau a unui timp mai îndelungat pentru uzul de alcool;

reluarea uzului în pofida consecințelor organice sau psihologice adverse;

încercări repetate lipsite de succes de a controla aportul de alcool;

se cheltuiește mult timp cu activități necesare pentru obținerea, uzul de alcool sau pentru recuperarea după efectele acestuia;

activități sociale, ocupaționale sau recreaționale importante au fost abandonate sau reduse;

reluarea uzului în pofida consecințelor organice sau psihologice adverse.

Abuzul de alcool este un pattern de uz excesiv al alcoolului care duce la degradare sau suferință semnificativ clinic, manifestate prin unul sau mai multe din următoarele criterii apărute într-o perioadă de 12 luni:

consum recurent de alcool ducând la neîndeplinirea unor obligații de rol majore la muncă, școală sau acasă;

consum recurent de alcool în situații primejdioase din punct de vedere fizic (ex. șofatul);

probleme legale recurente legate de alcool (ex. arestări pentru tulburarea liniștii publice);

continuarea consumului de alcool în pofida problemelor sociale sau interpersonale recurente, cauzate sau exacerbate de efectele alcoolului (ex. certuri cu partenerul de viață, bătăi).

Abuzul de alcool nu include toleranță și sevraj; în schimb sunt definitorii consecințele negative ale utilizării repetate.

Abuzul de alcool poate să evolueze către dependența de alcool, patternurile de consum de alcool fiind:

uz masiv continuu;

intoxicarea de weekend;

„seriile” de consum intercalate cu perioade

13. TRATAMENTUL DEPENDENȚEI ȘI AL CONSUMULUI EXAGERAT DE ALCOOL

Scopul tratamentului este menținerea prelungită a abstinenței totale. Recăderile sunt frecvente.

Tratamentul inițial necesită dezintoxicare (în spital dacă este necesar) și tratamentul simptomelor de sevraj.

• Înțelegerea bolii:

este critică, dar de multe ori greu de realizat. Pacientul trebuie să accepte că are o problemă cu băutura. Este posibil ca inițial să fie necesară depășirea unei intense faze de negare, prin colaborarea familiei, prietenilor, conducerii de la locul de muncă etc. Bolnavul poate fi confruntat cu perspectiva pierderii potențiale a carierei, familiei și sănătății dacă mai continuă să mai bea. Tterapia de grup este mai eficientă decât terapia individuală

• Terapia cognitiv-comportamentală

• Alcoolicii Anonimi (AA) și Al-Anon – organizații de suport pentru bolnavi, și respectiv pentru familiile lor

• Intervenții psihosociale – terapia familială

• Psihofarmacoterapia

Disulfiram (Antalcol) – bolnavii fac o reacție extrem de neplăcută atunci când ingerează chiar și numai cantități mici de alcool. Este util doar temporar.

Naltrexona – descrește dorința de alcool

• După recuperare – majoritatea experților recomandă ca pacientul dependent de alcool care a recuperat să păstreze abstinența toată viața. (2)

14. TRATAMENT INTEGRAT PENTRU PACIENȚII CU TULBURĂRII PSIHICE ȘI ABUZ DE SUBSTANȚE (diagnostic dual)

Institutul Național de Alcoolism și Abuz de Alcool (NIAAA) și Institutul Național de Abuz de Droguri (NIDA) a SUA au constatat că pacienții cu diagnostic dual, de tulburare psihică și de abuz de substanțe, primeau un tratament separat în secții clinice distincte. Tratamentul integrat combină intervențiile pentru abuz de substanțe și cele pentru tulburarea psihică într-un singur program clinic. Prezentăm mai jos liniile directoare ale acestui program clinic integrat. (3)

Pacientul participă la un program care furnizează tratament ambelor boli.

Tulburarea mentală a pacientului și abuzul de substanțe sunt tratate de același clinician.

Clinicienii trebuie bine antrenați în psihopatologia, evaluarea și tratamentul ambelor tulburări; acest tratament diferă de tratamentul tradițional al abuzului de substanțe:

Focalizat mai ales pe reducerea anxietății decât pe spargerea negării.

Accent pe încredere, înțelegere și ascultare decât pe confruntare, criticism și expresivitate.

Accent pe reducerea daunelor date de uzul de substanță mai curând decât impunerea abstinenței imediate.

Pași lenți și perspectiva de lung parcurs mai curând decât tratament scurt și sevraj rapid

Consiliere motivațională și înțelepciune mai curând decât confruntare și tratament încărcat

Clinician disponibil în locuri familiare mai curând decât disponibil numai în orele de lucru în spital sau cabinet

Grupuri 12 – pași disponibile pentru cei ce aleg sau beneficiază de acestea

Neuroleptice și alte medicamente indicate în funcție de nevoile psihiatrice și medicale ale pacienților.

Unele componente ale programului se adresează reducerii substanței ca un element central al programului:

Intervenții în grup pentru abuzul de substanțe

Evaluare specializată pentru abuz de substanțe

Managementul cazului

Consiliere individuală

Locuințe specializate

Managementul medicației

Psihoeducație familială

Reabilitare psihosocială

(sursa RE Drake et al: Review of integrated mental Health and substance abuse treatment for patients with dual disaoders, Schizophrenia Bull. 1998,24:589-608)

15. O ENUMERARE A METODELOR TERAPEUTICE

Într-o trecere în revistă a 219 studii făcute asupra mijloacelor de tratament în alcoolism, luând în calcul evidența unui efect specific pozitiv sau negativ, un scor al calității metodologice a studiului ( alegerea lotului, controlul, lungimea urmării lotului, obiectivitatea evaluării, analiza statistică, etc.) și scorul ,, evidenței cumulative” (produsul dintre scorul calității metodologice și efectul specific semnificativ al metodei de tratament în diferite momente ale follow-up-ului), s-a obținut un ,,top” care se prezintă astfel:

Intervenția scurtă

Antrenamentul de abilități sociale

Creșterea motivațională

Abordarea de reîntărire comunitară

Contractul comportamental

Terapia aversivă prin greață

Terapia centrată pe client

Prevenția recăderii

Terapia cognitivă

Terapia familială

Disulfiramul

Antrenamentul de autocontrol comportamental

Desensibilizarea sistematică

Litiul – Reprezintă medicația folosită în afecțiuni bipolare (maniaco-depresive), determină reducerea simptomatologiei maniacale, precum și a frecvenței modificărilor comportamentale. Efectul terapeutic devine evident după 1-3 săptămâni de tratament.

Hipnoza

Medicația psihedelică

Anxioliticele

Metronidazolul

Relaxarea

Psihoterapia

Consilierea generală

Lecturi/filme educative

(sursa: WR Miller et al: What works A methodological analysis of the alcohol treatment outcome literature, în „Handback of Alcoholism Treatment Approaches” Hester&Miller (Eds), Boston: Allyn and Bacon, 1995)

16. PROFILAXIE

Persoanele care au un istoric familial de consum excesiv de alcool sau dependența de alcool, trebuie să evite pe cât posibil consumul de alcool, chiar și ocazional. Această metodă este cea mai eficientă în prevenirea apariției alcoolismului și a complicațiilor secundare acestuia.

Multe persoane consumă alcool pentru a atenua diferite simptome legate de unele afecțiuni, precum depresia sau tulburările anxios-depresive. În acest caz, este important să se efectueze un tratament psihiatric corespunzător. (6)

17. TRATAMENT

Nu poate fi întreprins decât la cererea subiectului alcoolic după recunoașterea excesului. Dezobișnuirea este adesea ușoară. Ea implică un sprijin energic (eventuala spitalizare), o alimentație echilibrată și o chimioterapie (tranchilizante, antidepresive, neuroleptice, vitamine). Tehnicile care se bazează pe schimbarea hotărârii subiectului au recurs la disulfiram și la metronidazol. Mai delicată este îngrijirea de lungă durată, indispensabilă în caz de recidive severe sau prea frecvente. Aceasta îngrijire necesită o urmărire psihologica a subiectului, centrata pe conflictele sale și viitorul sau: trebuie să fie ajutat să-și restaureze capacitățile relaționale, să-și regăsească autonomia etc. asociațiile foștilor băutori aduc adesea un sprijin serios.

Succesul tratării alcoolismului depinde în primul rând, de identificarea și acceptarea faptului că o persoana are o problemă legată de consumul excesiv de alcool. Tratamentul suportiv, ca de exemplu consilierea psihologică, pot fi utile în tratamentul alcoolismului.

Tratamentul trebuie să țină cont și de identificarea dependenței psihice de alcool, în acest caz tratamentul fiind bazat în special pe psihoterapie. Alcoolicii trebuie să întrerupă consumul de alcool, în acest moment fiind necesar tratamentul simptomelor de sevraj (tremor accentuat, obnubilare, agitație psihomotorie). Odată cu tratarea acestor simptome este necesară găsirea unor metode eficiente pentru a încerca să se mențină abstinența la alcool.

În unele cazuri, când simptomele de sevraj sunt grave și nu dispar după un anumit interval, este necesară administrarea unui tratament medicamentos adjuvant, detoxifiere.

Consilierea psihologică, integrarea într-un grup al alcoolicilor anonimi, educația corespunzătoare și uneori administrarea anumitor medicamente, sunt folosite pe toata perioada recuperării. În acest moment, recăderile sunt cel mai frecvent întâlnite. Cu toate că deseori odată cu recăderile apar și sentimente de vinovăție, abandonul tratamentului nu este considerat o opțiune. Menținerea abstinenței la alcool este un proces care durează toată viața. (1)

În cele mai multe cazuri, sunt afectați și membrii familiei persoanelor alcoolice. Acestea pot, de asemenea, să participe la diferite programe de educație sau terapie familiala. În marea majoritate a cazurilor, membrii familiei încearcă să descurajeze consumul de alcool în cazul persoanei cu probleme, găsind diferite scuze și evidențiind problemele apărute secundar acestui viciu. Consilierea este utilă pentru că ajută alcoolicul să înțeleagă că acest viciu este o problemă gravă, pe care trebuie să o accepte și pentru care trebuie să găsească soluțiile adecvate. Consilierea întărește, de asemenea, relațiile pozitive cu membrii familiei și persoanele din anturaj.

Succesul tratării alcoolismului depinde în primul rând, de identificarea și acceptarea faptului ca o persoana are o problema legata de consumul excesiv de alcool. Tratamentul suportiv, ca de exemplu consilierea psihologica, pot fi utile în tratamentul alcoolismului.

Tratamentul trebuie sa tina cont și de identificarea dependentei psihice de alcool, în acest caz tratamentul fiind bazat în special pe psihoterapie. Alcoolicii trebuie sa întrerupă consumul de alcool, în acest moment fiind necesar tratamentul simptomelor de sevraj (tremor accentuat, obnubilare, agitație psihomotorie). Odată cu tratarea acestor simptome este necesara găsirea unor metode eficiente pentru a încerca sa se mențină abstinenta la alcool. (2)

În unele cazuri, când simptomele de sevraj sunt grave și nu dispar după un anumit interval, este necesară administrarea unui tratament medicamentos adjuvant, detoxifiere.

Consilierea psihologică, integrarea într-un grup al alcoolicilor anonimi, educația corespunzătoare și uneori administrarea anumitor medicamente, sunt folosite pe toată perioada recuperării. În acest moment, recăderile sunt cel mai frecvent întâlnite. Cu toate că deseori odată cu recăderile apar și sentimente de vinovăție, abandonul tratamentului nu este considerat o opțiune. Menținerea abstinenței la alcool este un proces care durează toata viața.

În cele mai multe cazuri sunt afectați și membrii familiei persoanelor alcoolice. Acestea pot, de asemenea, să participe la diferite programe de educație sau terapie familială. În marea majoritate a cazurilor, membrii familiei încearcă să descurajeze consumul de alcool în cazul persoanei cu probleme, găsind diferite scuze și evidențiind problemele apărute secundar acestui viciu. Consilierea este utilă pentru ca ajuta alcoolicul să înțeleagă că acest viciu este o problemă gravă, pe care trebuie să o accepte și pentru care trebuie să găsească soluțiile adecvate. Consilierea întărește, de asemenea, relațiile pozitive cu membrii familiei și persoanele din anturaj.

17. 1. TRATAMENT INIȚIAL

Tratamentul inițial pentru abuzul de alcool și dependenta de alcool, include următoarele:

– screeningul prin teste speciale pentru identificarea alcoolismului;

– reevaluarea stilului de viață și a efectului pe care îl are alcoolul asupra acesteia;

– stoparea consumului de alcool;

– tratarea simptomelor de sevraj la alcoolicii cronici (simptome care apar la întreruperea consumului de alcool); acest tratament este recomandat sa se desfășoare sub supraveghere medicală strictă;

– abstinenta la alcool pe toata perioada recuperării (dar și după aceea).

Cu toate acestea, un anumit procent din persoanele care au probleme legate de consumul de alcool, nu reușesc să renunțe la acest viciu, fiind necesar un tratament medicamentos și psihiatric adjuvant pentru a obține acest lucru. Orice persoană care are o dependență legată de consumul de alcool, trebuie să consulte un specialist care va stabilii dacă este necesar un tratament medical efectuat sub supraveghere adecvată.

Medicul curant poate să prescrie diferite medicamente care vor ajuta pacientul în perioada de sevraj, iar apoi alte medicamente care-l vor ajuta pe acesta să mențină abstinența la alcool pe toată perioada recuperării. Tratamentul simptomelor de sevraj este mai ușor și mai sigur dacă se apelează la ajutor medical specializat. (6)

In cazul unor simptome grave de sevraj (tremor accentuat, crize de apoplexie, halucinații), este recomandata internarea intr-un centru specializat în tratamentul acestor pacienți (centre de detoxifiere).

Medicamentele care combat simptomele de sevraj, sunt:

medicația anxiolitică (combate anxietatea), precum diazepamul, sunt folosite în tratamentul pacientilor cu sevraj alcoolic în special în cazul celor cu delirium tremens

medicatia antiepileptica, este folosita pe parcursul detoxifierii, pentru a trata crizele pseudoepileptice (de apoplexie).

Medicamentele care sunt folosite pe perioada recuperării și care ajută pacientul să rămână abstinent la alcool, sunt:

disulfiram (denumiri comerciale: Esperal, Antalcol, Antabuse) , este un medicament care reduce efectele “plăcute” date de alcool și care induce, de asemenea, anumite simptome neplăcute (greața) instalate odată cu consumul de alcool; se folosește în alcoolismul cronic ca și tratament adjuvant, prima zi 1-3 comprimate, zilele 2-10 câte 1-2 comprimate/zi, apoi întreținere cu un comprimat la 2-3 zile

naltrexone, care reduce plăcerea secundară consumului de alcool;

acamprosate, scade dorința de a consuma alcool;

topiramat, este un medicament folosit în tratamentul crizelor epileptice; diferite studii medicale recente au arătat faptul ca acesta ajuta și în tratamentul simptomelor secundare consumului de alcool, însă nu se cunoaște exact modul în care acesta acționează.

Consumul excesiv de alcool are efecte negative asupra întregului metabolism al organismului și produce dezechilibre hidro-electrolitice. Se identifica adesea carente în vitamine și minerale (în special deficit de vitamina B1 – tiamina). Este recomandata utilizarea suplimentelor nutriționale care conțin tiamina, pe toata perioada recuperării. În unele cazuri este necesara de asemenea și terapia cu fluide administrate parenteral (intravenos) care conțin electroliții necesari unei recuperări corespunzătoare.

17. 2. TRATAMENT DE ÎNTREȚINERE

După terminarea programului de detoxifiere și a tratamentului corespunzător al simptomelor de sevraj, intră în discuție găsirea unor metode eficiente care ajuta pacientul sa rămână abstinent pe o perioada cât mai lungă.

Tratamentul de întreținere include:

– educația corespunzătoare legată de consumul de alcool;

– consilierea psihologică individuală și de grup, pentru a reevalua problemele legate de consumul excesiv de alcool;

– terapia cognitiv-comportamentală;

– terapia motivațională (stabilirea unui plan corespunzător pentru a evita consumul de alcool;

– programul de recuperare în 12 pași, oferă sprijinul necesar unei recuperări complete;

– integrarea într-un grup de susținere, precum Alcoolicii Anonimi (AA); aceste grupuri recomandă deseori și prezența membrilor familiei (în special în cazul adolescenților care sunt tratați pentru dependența de alcool).

Administrarea medicației adjuvante:

– disulfiram (Antalcol, Disulfiramum, 500 mg), este un medicament care reduce efectele “plăcute” date de alcool și induce, de asemenea, anumite simptome neplăcute (greața) declanșate odată cu consumul de alcool; se folosește în alcoolismul cronic ca și tratament adjuvant, prima zi 1-3 comprimate, zilele 2-10 câte 1-2 comprimate/zi, apoi întreținere cu un comprimat la 2-3 zile;

– naltrexone, care reduce plăcerea secundară consumului de alcool;

– acamprosate, scade dorința de a consuma alcool;

– topiramate, este un medicament folosit în tratamentul crizelor epileptice.

Un număr destul de mare de alcoolici, prezintă după un anumit interval, recidiva simptomelor datorate consumului de alcool. Chiar și în acest caz, nu este recomandat ca persoana în cauză să renunțe la tratament. Este posibil ca în cazul recidivelor, să se repete anumiți pași din program, dar acest lucru nu înseamnă că este periclitat succesul tratamentului.

17. 3. TRATAMENT AMBULATORIU

În cazul în care membrii familiei sunt îngrijorați pentru o persoană care consumă alcool, este foarte posibil ca aceasta sa aibă o problema legata de un eventual abuz de alcool, însă pe care, deseori, nu o accepta. Printre semnele precoce ale alcoolismului, amintim perioadele de pierdere temporară a conștientei (amnezie), specifice pentru aceasta afecțiune. În cazul în care aceste episoade durează mai mult sau se repeta după un interval de timp, este necesar tratamentul medical de specialitate și inițierea tratamentului corespunzător.

Unele peroane care au probleme legate de consumul de alcool și care vor să renunțe din proprie inițiativă la alcool, pot să apeleze la ajutor specializat, în special în cadrul unor organizații care se ocupă de astfel de probleme, de exemplu Alcoolicii Anonimi (AA).

Este important ca pe toată perioada în care predomina simptomele de sevraj să existe supraveghere medicala corespunzătoare.

În cazul în care o persoană tratată pentru alcoolism, simte nevoia de a consuma din nou alcool, trebuie sa ceara ajutor specializat cat mai rapid posibil. (19)

17. 4. TRATAMENT MEDICAMENTOS

Există diferite medicamente care sunt folosite în tratamentul adjuvant al simptomelor alcoolismului sau a simptomelor secundare sevrajului. Aceste medicamente sunt utilizate frecvent în cadrul tratamentului de detoxifiere. Trebuie să menționăm că există unele medicamente care sunt folosite pe toată durata recuperării și care ajută pacientul să se abțină de la consumul de alcool (abstinenta).

Opțiuni de medicamente

În tratamentul simptomelor alcoolismului și a sevrajului, sunt folosite mai multe tipuri de medicamente și anume:

– medicația anxiolitică (combate anxietatea), precum diazepamul: sunt folosite în tratamentul pacienților cu sevraj alcoolic în special în cazul celor cu delirium tremens;

– medicația antiepileptică: este folosită pe parcursul detoxifierii, pentru a trata crizele pseudoepileptice (de apoplexie).

Medicamentele care sunt folosite pe perioada recuperarii și care ajuta pacientul sa ramana abstinent la alcool, sunt:

– disulfiram – este un medicament care reduce efectele “plăcute” date de alcool și care poate induce unele simptome neplăcute (greața) apărute odată cu inițierea consumului de alcool

– naltrexone – care reduce plăcerea secundara consumului de alcool

– acamprosate – scade dorința de a consuma alcool

– topiramate – este un medicament folosit în tratamentul crizelor epileptice; diferite studii medicale recente au arătat faptul ca acesta ajuta și în tratamentul simptomelor secundare consumului de alcool, însă nu se cunoaște exact modul în care acesta acționează.

Consumul excesiv de alcool are efecte negative asupra întregului metabolism al organismului și produce dezechilibre hidro-electrolitice. Se identifica adesea carente în vitamine și minerale (în special deficit de vitamina B1 – tiamina). Este recomandată utilizarea suplimentelor nutritive care conțin tiamină, pe toata perioada recuperării. În unele cazuri, este necesara de asemenea și terapia cu fluide administrate parenteral (intravenos) care conțin electroliții necesari unei recuperări corespunzătoare. (1,2)

Zincul reduce efectele consumului de alcool – suplimentele zilnice de zinc pot reduce riscurile asociate consumului de alcool în timpul sarcinii, se arată într-un studiu realizat pe cobai la Institutul Hanson din Australia. Consumul de alcool, mai ales în primul trimestru de sarcină, mărește probabilitatea de moarte postnatală și de malformații. Totuși zincul nu oferă protecție și față de alte complicații care pot apărea în urma consumului de alcool la gravide, atrage atenția profesorul Peter Coyle unul dintre cercetători.

Medicația opțională

Există câteva medicamente care se regăsesc în diferite studii medicale, care sunt folosite în tratamentul de întreținere și care mențin abstinența la alcool:

– ondansetron, este un medicament aflat deocamdată în studiu și care are anumite beneficii în tratamentul alcoolismului;

– buspirone, este un medicament anxiolitic (combate anxietatea) și poate avea, de asemenea, efecte pozitive și în tratamentul alcoolismului;

– nalmefene, este un medicament înrudit cu naltrexona fiind utilizat în diferite studii și este considerat de asemenea eficient în tratamentul alcoolismului. (4)

De reținut!

Medicația anxiolitică este folosită în tratamentul de detoxifiere și în tratamentul simptomelor caracteristice sevrajului.

Vitaminele, în special vitamina B1 (tiamina), este utilizata pe toata perioada recuperării pentru a preveni apariția sindromului Wernicke-Korsakoff, care poate cauza leziuni cerebrale ireversibile și malnutriție cronică secundară consumului cronic de alcool.

Dependența de alcool poate agrava anumite afecțiuni preexistente, precum depresia sau ulcerul peptic.

Sprijinul pentru familia consumatorului de alcool

Este foarte dificil pentru membrii unei familii unde există o persoana care are probleme legate de consumul de alcool, în sensul ca deseori aceste persoane devin violente, nu se mai implică în viața de familie sau alte activități cotidiene. Membrii familiei nu trebuie să găsească vreo scuză pentru comportamentul inadecvat al persoanelor alcoolice și nu trebuie să evite să ceară ajutor medical corespunzător. Trebuie, de asemenea, să încurajeze persoanele în cauză să apeleze la tratament de specialitate. În multe cazuri, din diferite motive, persoanele care suferă de alcoolism, nu primesc sprijinul necesar din partea familiei, în acest caz ei trebuie să apeleze cu încredere la ajutorul oferit de centrele specializate în tratamentul alcoolismului. (4)

Tehnicile de control a stresului

Unele persoane care se tratează pentru dependența de alcool, găsesc utile aceste tehnici de controlare a stresului. Nu se știe exact dacă aceste metode ajută pacientul să mențină pentru o lungă perioadă de timp abstinența la alcool, însă îmbunătățesc starea generală, în special statusul psihic pe toată durata recuperării.

Acestea includ:

– exercițiul fizic: activitatea fizică regulată, este una dintre cele mai eficiente metode de control al stresului;

– scrisul, este de asemenea o metodă eficientă în controlul stresului;

– exprimarea liberă a tuturor sentimentelor: vorbitul, rasul, plânsul și eliberarea furiei sunt normale pe tot parcursul procesului de recuperare;

– găsirea unor activități plăcute (hobby) sunt de asemenea utile pentru că ajută la relaxare; munca de voluntariat este deseori recomandată, deoarece elimină stresul și creează un sentiment plăcut;

– exercițiile de relaxare, precum exercițiile de respirație, relaxarea musculară, masajul, aromaterapia, yoga și exercițiile de relaxare tradiționale chinezești (tai chi și qi gong), sunt de asemenea recomandate;

– exercițiile psihice de meditație, precum autohipnoza, meditația, exercițiile imaginare, ascultarea muzicii de relaxare, sunt utile în recuperarea pacienților cu dependenta de alcool.