Consumul Durabil Si Productiile Curate

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Specializarea: CEPA

Consumul durabil si productiile curate

(in industria alimentara)

Coordonator:

Prof. Dr. Soare Marin

Studenta:

Baluta Nicolita Roxana

Craiova

2016

Cuprins

Consumul durabil…………………………………………3

Domenii de activitate ale consumului durabil……………….……3

Productia curata………………………………………5

Productia Curata in industria alimentara…………………………6

Surse de poluare si contaminare………………………………….6

Particularitatile igienizarii in functie de profilul intreprinderii….8

Igienizarea in intreprinderile de industrializare a laptelui……….9

Igienizarea mijloacelor de transport pentru lapte si produse lactate…………………………………………………………….10

Igienizarea in intreprinderile de morarit si panificatie…………..10

Igienizarea intreprinderilor de producere a berii…………………12

Igienizarea intreprinderilor de prelucrare a tutunului……………14

Igienizarea intreprinderilor de conservare a fructelor si legumelor…………………………………………………………15

Concluzii………………………………………………18

Webografie……………………………………………19

Consumul durabil si productiile curate

1. Consumul durabil

Principiul durabilitatii desemneaza angrenajul celor trei dimensiuni – ecologia, economia si sfera sociala.

Consumul durabil este un camp de activitate extrem de stratificat si interdisciplinar. Schimbarea comportamentului consumatorilor este un proces la care participa un numar mare de grupari sociale. In afara de gospodariile particulare, cea mai mare grupa de consumatori, mai exista si autoritatile, economia, institutiile educationale, ONG-urile, precum si multe alte grupari.

De aceea, autoritatile trebuie sa creeze conditii-cadru potrivite, in schimb procesul in sine trebuie sa fie derulat in primul rand prin initiativa si angajamentul diferitilor consumatori.

Schimbarea obiceiurilor consumatorilor

O schimbare a obiceiurilor consumatorilor presupune in primul rand o transformare fundamentala a valorilor si a stilului de viata. Schimbarea felului de a gandi si de a actiona a consumatorilor nu poate fi insa impusa de mana autoritatilor.

Domenii de activitate ale consumului durabil:

Evitarea acumularii de deseuri:

– promovarea reciclarii la nivelul producatorilor si consumatorilor;

– folosirea sistemelor refolosibile si reincarcabile;

– evitarea produselor complicate pentru impachetat;

– facilitarea importurilor de produse ecologice;

– sortarea gunoiului menajer / preluarea si sortarea gunoiului in mod diferentiat;

– achizitionarea produselor cu durata lunga;

Consumul de energie si apa:

– rsspandirea tehnologiilor ecologice;

– promovarea cercetarii si dezvoltarii in domeniul energiei ecologice;

– folosirea (sporita) a energiilor regenerabile;

– diminuarea consumului de apa;

– folosirea sporita a aparaturii care economiseste consumul de energie, respectiv de apa;

Mobilitate:

– trecerea la mijloace de transport cu un consum redus de energie;

– trecerea la transportul in comun;

Alimentatie:

– cresterea aportului de produse regionale;

– alegerea alimentelor provenite de pe culturi ecologice;

– achizitionarea produselor comercializate in spirit de fair-play;

– achizitionarea produselor de sezon;

Refolosirea obiectelor:

– oferirea produselor folosite spre refolosire;

– achizitionarea produselor cu eticheta ecologica;

– luarea in considerare a ofertelor de inchiriere second hand si de schimb;

– folosirea comuna a bunurilor de consum cu trai indelungat;

Productia curata

Analiza eforturilor ultimilor decade a demonstrat evolutia pozitiva in atitudinea generala privind protectia mediului. In acest sens s-au dezvoltat strategii „win-win”, cum este Productia Curata.

PC este o abordare preventiva a managementului de mediu. Acest concept se mai numeste eco-eficienta, minimizarea deseurilor, prevenirea poluarii sau productii verzi etc.

PC se refera la mentalitatea de producere a bunurilor si serviciilor cu minimizarea impactului asupra mediului, cu tehnologia si limitele economice actuale.

PC nu limiteaza dezvoltarea, ci insista ca aceasta dezvoltare sa fie ecologic sustenabila. Nu trebuie privita numai ca o strategie de mediu, deoarece ia in considerare si aspectele economice.

Productia Curata in industria alimentara

Igienizarea in unitatile de productie include mai multe procese:

spalalare fizica

curatare chimica

dezinfectie

Igienizarea in primele 2 faze urmareste indepartarea impuritatilor si rezidurilor care adera la suprafete .Operatia se face prin mijloace si procedee fizice si mecanice. Pentru a intensifica eficacitatea igienei se folosesc agenti chimici care slabesc fortele de legatura dintre murdarie si suprafete

Prin dezinfectie se urmareste distrugerea microorganismelor in general a celor patogene care ar putea contamina produsele si ar periclita sanatatea consumatorului.

Surse de poluare si contaminare

Alimentatia corecta presupune indeplinirea unei conditii esentiale: produsul consumat sa fie lipsit de agenti nocivi sau daunatori.

Poluarea alimentelor se poate face in functie de natura acestora:

vegetale: prin intermediul apei folosite la irigatii (ape reziduale, poluate etc), prin tratamentele aplicate in agricultura.

animale: prin intermediul consumului de furaje poluate, utilizarea hormonilor de crestere etc.

Alte cai de contaminare :

in timpul transportului si prelucrarii;

prin materiale auxiliare;

prin apa folosita in procesul tehnologic;

Procesul de impurificare chimica a alimentelor exercita efecte atat asupra alimentului cat si asupra sanatatii celui ce consuma respectivul aliment.

Cerintele agentilor chimici de curatare:

sa aiba toxicitate redusa

sa fie solubil in apa

sa nu fie coroziv

sa aiba capacitate mare de umectare si patrundere

sa aiba putere de emulsionare si degresare

sa nu produca depunere pe suprafetele tratate si sa nu precipite calciu si sarurile din apa

Masuri preventive contra dezvoltarii rozatoarelor

impiedicarea patrunderii rozatoarelor in spatiile de productie si depozite prin realizarea fundatiilor acestor constructii din beton, etanseizarea orificiilor, capitonarea cu tabla a usilor, evitarea vegetatiei agatatoare pe pereti etc.;

inlaturarea posibilitatilor de hranire prin pastrarea produselor agroalimentare in magazii, silozuri, depozite protejate de accesul rozatoarelor;

curatirea perfecta a incintelor si indepartarea resturilor alimentare;

depozitarea reziduurile numai in recipiente inchise;

evacuarea zilnica a gunoiului si protejarea surselor de apa;

inlaturarea posibilitatilor de cuibarire a rozatoarelor prin indepartarea ambalajelor si protejarea locurilor de depozitare a deseurilor.

Scopul operatiei de dezinfectie

Se realizeaza in vederea decontaminarii mediului de germeni patogeni si potential patogeni, in toate stadiile de dezvoltare, urmand proceduri specifice si utilizand agenti de dezinfectie .

Dezinfectia poate fi:

mecanica – care se impune in fiecare spatiu;

preventiva (profilactica) – are ca scop distrugerea eventualilor germeni patogeni sau conditionat patogeni,, influentand negativ starea de sanatate a oamenilor si animalelor;

de necesitate – se efectueaza pentru combaterea unor boli infectioase sau parazitare, din momentul inregistrarii primelor cazuri de boala si pana la lichidarea intregului focar;

Particularitatile igienizarii in functie de profilul intreprinderii

De realizarea si verificarea starii igienice a intreprinderii raspunde atat conducerea acesteia cat si cadrele de specialitate care indruma si executa procesul tehnologic, care vor asigura baza materiala si personalul de executie.

Aprecierea starii de igiena se face de catre igienistul intreprinderii, iar in cazul unitatilor care prelucreaza produse alimentare de origine animala si de medicul veterinar inspector de stat.

Controlul starii de igiena se face inainte de inceperea procesului de productie, cat si pe intreg parcursul desfasurarii acestuia.

Igienizarea in intreprinderile de industrializare a laptelui

Se realizeaza prin curatirea si dezinfectia suprafetelor cu care vine in contact laptele si produsele lactate, incepand cu mulsul si pana la desfacerea produselor lactate pe piata.

Apa utilizata la igienizare trebuie sa indeplineasca conditiile de potabilitate (organoleptice, chimice si microbiologice) conform normativelor legale.

Substantele detergente sunt utilizate la indepartarea impuritatilor si a reziduurilor (grasimi, proteine, saruri minerale) provenite din lapte in timpul procesarii.

Grasimea se indeparteaza de pe ambalaje, utilaje, spatii de productie utilizand solutii alcaline la temperatura de 83ºC sau solutii cu substante tensioactive, care trebuie mentinute intr-o stare de agitatie intensa.

Este necesara schimbarea la timp a solutiei de spalare deoarece, daca aceasta contine peste 0,5% grasime, eficienta detergentului scade, aparand tendinta de aglomerare si de depunere a grasimii pe suprafetele cu care vine in contact.

Substantele proteice se indeparteaza prin descompunerea lor in produsi solubili sub actiunea acizilor si bazelor, solubilitatea fiind direct proportionala cu concentratia acestora. Eficienta solutiilor de spalare scade cand cantitatea de proteine depaseste 0,4%; deci se impune schimbarea solutiilor inainte de atingerea acestei concentratii.

Piatra de lapte este un amestec de fosfat de calciu, carbonat de calciu, proteine si grasimi (in cantitati variabile), care apare in special pe suprafetele schimbatoarelor de caldura, in care temperatura laptelui depaseste 75ºC.

Solutiile alcaline emulsioneaza grasimile si solubilizeaza proteinele, iar cele acide indeparteaza sarurile de calciu. Din acest considerent, se practica o tratare alternand solutiile alcaline cu cele acide.

Substantele dezinfectante cel mai frecvent folosite in industria laptelui sunt hipocloritul de sodiu si cloramina, dintre compusii clorului; soda caustica si soda calcinata, care au si efect de saponificare a grasimilor.

Igienizarea mijloacelor de transport pentru lapte si produse lactate

Mijloacele de transport auto pentru produse lactate si cisternele pentru transport lapte se spala si se dezinfecteaza dupa golire la fiecare transport si ori de cate ori este nevoie, in spatii special amenajate, proprii intreprinderilor de industrializare a laptelui.

Aceste operatii se executa mecanizat sau manual.

Cand statia este prevazuta cu instalatii mecanizate, spalarea si dezinfectia se realizeaza astfel:

– dupa golire cisternele se clatesc cu apa pana la indepartarea resturilor de lapte, ori se face spalarea in circuit inchis cu solutie de detergenti 1,5%, la temperatura de 60-70ºC, timp de 10-15 minute;

– dupa spalare se clateste cu apa pana cand aceasta, la iesirea din cisterna, este curata si are reactie neutra;

– dezinfectia se executa cu solutie clorigena cu 250mg clor activ/litru, apoi se clateste cu apa rece.

Spalarea manuala se executa in unitatile care nu au spatii pentru spalarea mecanizata. Dupa golirea si clatirea cu apa a reziduurilor de lapte, se face spalarea cu solutie alcalina 1% la temperatura de 50ºC. Restul operatiilor sunt similare, ca la spalarea mecanizata. Personalul care executa spalarea manuala va fi dotat cu echipament de protective.

Igienizarea in intreprinderile de morarit si panificatie

Datorita continutului bogat in amidon, materiile prime din industria moraritului si panificatiei reprezinta medii favorabile dezvoltarii atat a unor bacterii si mucegaiuri, cat si a unor depreciatori.

Contaminarea cu microorganisme si cu unele artropode (gargarite) a cerealelor se realizeaza inca din camp cu sol, particule de praf si insecte.

In depozitele de cereale in care umiditatea si temperatura inregistreaza valori crescute, dezvoltarea microorganismelor determina incingerea acestora. Patrunderea microorganismelor in boabe se face numai la nivelul leziunilor mecanice si intepaturilor de insecte. Dintre microorganismele ce contamineaza frecvent cerealele amintim mucegaiurile din genurile Fusarium, Alternaria, Tilletia, Puccinia etc.

Deoarece in timpul procesului tehnologic de morarit se efectueaza curatirea uscata si de cele mai multe ori si cea umeda (spalarea cu antiseptice la cald), faina contine mai putine microorganisme. Microflora din faina depinde, inainte de toate, de cea a cerealelor din care provine si de natura prelucrarilor la care a fost supusa. Dintre bacteriile cel mai frecvent intalnite, amintim genul Bacillus, iar dintre mucegaiuri genurile Aspergillus si Penicillium.

Temperatura si umiditatea crescuta favorizeaza activitatea bacteriilor si mucegaiurilor, producand alterarea fainurilor.

Depozitarea fainurilor in spatii incorect amenajate si in care nu sunt respectate conditiile de igiena, duce la infestarea acestora cu diferite artropode depreciatoare dintre care amintim molia comuna (Ephestia kòhmella zell), clestarul (Tyroglyphus farinae), capusa (Aleurobius farinae), paianjenul (Acarius farinalis) si gargarita (Calandria granaria).

Faina infestata cu molia comuna se utilizeaza doar in alimentatia animalelor.

In cazul nerespectarii regulilor de igiena pe parcursul procesarii painii, pot apare diferite defecte. Dintre acestea „boala intinderii” produsa de Bacillus subtilis si/sau B.mezentericus.

Prevenirea acesteia se realizeaza prin pastrarea fainii in depozite riguros igienizate, la temperatura de maximum 15ºC si prin utilizare de maiele acide, care inhiba dezvoltarea bacililor in aluat.

Prevenirea mucegairii painii se poate realiza prin utilizarea numai a depozitelor riguros igienizate, racoroase si cu umiditate adecvata

Pentru a preveni contaminarea cu diferite microorganisme si aparitia defectelor la sfarsitul schimbului de lucru, atat utilajele (dupa o prealabila demontare) cat si ustensilele si spatiile de productie vor fi riguros igienizate prin curatire, spalare cu apa fierbinte si detergenti, urmata de dezinfectie si clatire.

Malaxoarele dupa igienizare si uscare vor fi unse cu ulei.

Mijloacele speciale de transport paine vor fi zilnic curatate si saptamanal igienizate prin curatire, spalare cu apa calda si detergenti, urmata de dezinfectie si clatire.

Igienizarea intreprinderilor de producere a berii

Berea este o bautura slab alcoolica obtinuta dintr-un extract diluat de cereale maltificate, partial sau total, cu adaos de hamei, supus unei fermentatii alcoolice cu mentinerea unei parti din bioxidul de carbon degajat.

Extractul de cereale se obtine in special prin maltificarea orzului, respectiv germinarea in vederea formarii de enzime care scindeaza amidonul in timpul procesului de plamadire-zaharificare, transformandu-l in cea mai mare parte in maltoza si alti hidrati de car­bon fermentescibili. In vederea obtinerii unei beri de calitate, in ceea ce priveste culoarea, gustul si stabilitatea, orzul germinat trebuie supus uscarii (pentru reducerea umiditatii).

Nerespectarea normelor de igiena, pe parcursul intregului proces tehnologic de fabricare a berii duce la aparitia de posibilitati multiple de reducere a calitatii si a indicatorilor tehnico-economici. Aceasta se explica prin existenta conditiilor favorabile dezvoltarii microorganismelor.

Dintre cateva asemenea situatii mentionam:

– orzul se recolteaza, in general, cu umiditate mai mare de 12% (umiditate considerata optima).

In cazul depasirii umiditatii de 14% este posibila atat dezvoltarea microorganismelor (mu­cegaiuri, bacterii) cat si intensificarea respiratiei, cu pierderi de componenti utili. In afara umiditatii boabelor, temperaturile de depozitare de peste 15ºC favorizeaza, de asemenea, dezvoltarea microorganismelor. Pentru a preveni astfel de situatii orzul se supune procesului de uscare sau de racire pana la temperaturi care impiedica dezvoltarea microorganismelor. Cu cat umiditatea orzului este mai mare, cu atat uscarea trebuie efectuata la temperaturi mai scazute. Astfel, la o umiditate de 16% se pot aplica temperaturi de uscare de pana la 50ºC, pe cand la o umiditate de 22%, temperaturile de uscare nu trebuie sa depaseasca 34ºC.

La depozitarea orzului, un aspect deloc neglijabil il reprezinta si combaterea rozatoarelor si a artropodelor (gargarite, molii etc.) depreciatoare, care produc atat pierderi de materie prima, cat si contaminari ale produsului finit;

– in timpul procesului de inmuiere a boabelor, necesar activarii embrionului,umiditatea orzului creste pana la 42-46%.

In aceasta faza, pentru a preintampina dezvoltarea microorganismelor, orzul va fi dezinfectat prin adaos in apa de inmuiere a laptelui de var (100 kg var stins/m3 apa) sau a altor dezinfectante (soda caustica 0,35 kg/m3 apa, soda calcinata 1,6 kg/m3 apa, formol 1 l/t orz). Trebuie mentionat ca formaldehida scade calitatea maltului;

– hameiul, adaugat in timpul procesului de fierbere a maltului, este expus atat degradarii microbiene cat si celei provocate de atacul unor daunatori.

Dezvoltarea microorganismelor duce la alterarea uleiului, trecerea substantelor amare in rasini, transformarea tanantilor in flobafene si aparitia unui miros de branza. Pentru a preveni acestea, baloturile de hamei uscat se depoziteaza in spatii racite si uscate. Se poate practica si im­pregnarea acestuia cu gaz inert sau sulfitarea (0,5kg sulf/100kg hamei) (Kathrein, 1979);

– in sectia de fierbere, moara de macinare umeda, datorita umiditatii crescute si temperaturii in jur de 40ºC (conditii favorabile dezvoltarii microorganismelor de pe suprafata maltului), constituie punct critic al dezvoltarii microorganismelor.

In timpul celor 30 de minute, cat dureaza acest proces, daca nu sunt riguros respectate conditiile de igiena, se pot realiza dezvoltari explozive ale microflorei epifite a maltului;

– dupa fierberea mustului de bere, in perioada racirii la tempera­turi sub 40ºC si pana la imbuteliere, nerespectarea conditiilor de igiena a utilajelor, spatiilor si a mediului ambi­ant duce, de asemenea, la dezvoltari de microorganisme nedorite.

Igienizarea intreprinderilor de prelucrare a tutunului

Numarul mare de soiuri si tulpini de tutun, cultivate in conditii climatopedologice mult diferentiate, duce la utilizarea mai multor procese tehnologice cu probleme igienice specifice cerute de metodele de uscare (soare, foc direct sau indirect, umbra si curenti de aer), fermentare (sezonala, industriala, fara nervuri) si prelucrare finala (tigarete, tigari de foi, tutun de pipa).

Desi tutunul contine nicotina, insecticid cu multe aplicatii, in combaterea depreciatorilor proprii, aceasta este ineficace. Din acest motiv, daca masurile preventive nu sunt suficiente, se vor utiliza diferite substante insecticide. Aplicarea acestora trebuie facuta cu discernamant pentru a evita persistenta reziduurilor in produsul finit.

In timpul operatiilor de dospire si uscare (prin tratamente termice specifice soiurilor si tipurilor de tutun) apare pericolul mucegairii si alterarii (putrezirii) foilor de tutun.

In timpul operatiilor de fermentare sezoniera (proces de lunga durata), pentru majoritatea soiurilor de tutun, temperatura de pana la 25ºC si umiditatea relativa a aerului sub 85% impiedica aparitia mu­cegairii.

Dintre masurile de igiena in fabricile de prelucrare a tutunului se recomanda:

– asigurarea temperaturii si umiditatii optime pentru fiecare faza de prelucrare, utilizand instalatii de conditionare a aerului. Se va tine cont de capacitatea de retinere a apei si nu de umiditatea absoluta a tutunului;

– mentinerea unei stari de igiena corespunzatoare a utilajelor si spatiilor. In acest sens sunt necesare: masuri de prevenire a atacului cu depreciatori a depozitelor (vezi dezinsectia si deratizarea); varuirea antifungica a peretilor si tavanelor; curatirea si spalarea utilajelor si a meselor de lucru dupa fiecare sarja de fermentare (cca 15 zile) si la sfarsitul programului de lucru in fabricile de tigarete; dezinfectii si dezinsectii perio­dice;

– pastrarea tutunului si a tigaretelor in depozite cat mai reci (max. 10ºC) pentru a preveni dezvoltarea artropodelor depre­ciatoare;

– aerisirea corespunzatoare a spatiilor de fermentare, dupa fiecare sarja, deoarece atmosfera este umeda si incarcata cu va­pori de amoniac si nicotina;

– evacuarea prafului si deseurilor de tutun (cotoare) pe masura generarii lor;

– respectarea prescriptiilor de igiena la prepararea de arome, sosuri si la torefierea tutunului;

– interzicerea introducerii de alimente (sau servirea mesei) in spatiile de productie, deoarece tutunul preia foarte usor mirosurile straine (in special de usturoi);

– utilizarea de metode radicale in cazul atacurilor masive de depreciatori.

Igienizarea intreprinderilor de conservare a fructelor si legumelor

Modificarile biochimice aparute in fructe si legume dupa recoltare, duc la reducerea imunitatii naturale (a acestora), fata de agentii de alterare, cu consecinte negative asupra calitatii, care scade treptat pana la alterarea completa.

In aplicarea masurilor de igiena trebuie tinut cont de faptul ca degradarea si aparitia starii alterative este provocata atat de actiunea microorganismelor, cat si de cea a agentilor fizico-chimici (oxigen, caldura, lumina), biochimici (enzime) si parazitare.

Datorita continutului nutritiv complex, fructele si legumele reprezinta medii nutritive favorabile pentru diverse microorganisme. Sensibilitatea fructelor si legumelor fata de contaminarea cu microorganisme este dependenta de integritatea acestora, de conditiile climatice si de igiena procesului tehnologic. Lezarea epidermei si inrautatirea conditiilor de igiena, maresc sensibilitatea.

Spre deosebire de alte produse, in cazul fructelor si legumelor sensibilitatea fata de actiunea microorganismelor depinde de activitatea apei (dependenta de umiditatea de echilibru), nu de continutul absolut in apa. La aceiasi temperatura si umiditate, mucegaiurile actioneaza diferit, in functie de umiditatea de echilibru si pH-ul mediului.

Pe suprafata fructelor predomina mucegaiurile, care pe masura degradarii acestora trec in interior afectand pericardul chiar in conditii de umiditate redusa. Initial, datorita aciditatii mediului, bacteriile nu au conditii favorabile de dezvoltare, dar in timp scaderea acesteia permite dezvoltarea unei flore bacteriene diverse

In depozitele murdare, cu temperatura si umiditate ridicata si neaerisite, alterarea (putrezirea) merelor si perelor este produsa in special de Monilia fructigena.

In afara contaminarii cu microorganisme, legumele si fructele pot fi intamplator contaminate cu substante toxice cum ar fi unele insecticide, inhibitori de incoltire sau raticide, frecvent folosite in depozite.

Dependent de modul de conservare a fructelor si legumelor, in afara modificarilor determinate de contaminarea primara si de con­tactul accidental cu diferite substante chimice, in cazul nerespectarii conditiilor de igiena pot apare noi aspecte:

– prezenta unor metale grele (urme), deosebit de toxice, in con­servele din cutiile metalice, ca urmare a contactului cu utila­jele de procesare;

– bombaje ale recipientelor de conserve sterilizate, datorita mi­croflorei remanente, a substerilizarii sau a neetanseitatii reci­pientelor. Cu cat conditiile de igiena sunt mai putin respectate pe parcursul procesarii, cu atat creste incarcatura microbiana inainte de sterilizare. Aceasta duce la cresterea posibilitatii existentei de spori rezistenti la actiunea caldurii;

– modificari alterative la produsele pasteurizate, produse de microorganismele remanente;

– contaminari ale produselor refrigerate (produse mai ales de mucegaiuri) depozitate in conditii de igiena necorespunzatoare;

– mucegairi la sucurile de fructe si tomate, insuficient tratate termic

– modificari calitative ale legumelor conservate prin murare, datorate activitatii bacteriilor de alterare, in locul celor lactice. In cazul utilizarii de butoaie sau alte ambalaje, insuficient igienizate, in locul microflorei epifite lactice (Leuconostoc mesenteroides, Pediococcus cerevisiae) se va dezvolta cea de alterare (Oidium lactis, Bacterium coli, Bacillus subtilis).

Concluzii:

Consumul si productia durabila inseamna utilizarea mai eficienta a resurselor naturale si a energiei si reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera si a altor efecte asupra mediului.

Cu alte cuvinte, producerea si utilizarea produselor si serviciilor in aaa fel incat sa afecteze cat mai putin mediul. Consumul durabil vizeaza stilul nostru de viata, comportamentul de cumparare si modul in care utilizam si eliminam produsele si serviciile. Productia durabila se axeaza pe reducerea impactului proceselor de productie asupra mediului si pe proiectarea unor produse mai bune.

Politicile UE au avut succes in curatarea productiei industriale si in incurajarea proceselor mai efi ciente, ceea ce a condus la reduceri semnifi cative ale poluarii si deseurilor si la niveluri mai ridicate ale reciclarii. Cu toate acestea, sunt necesare masuri suplimentare de promovare a  eficientei materialelor si de incurajare a celor mai inovatoare tehnologii in toate sectoarele.

Consumatorii joaca un rol important in protejarea mediului prin intermediul alegerilor pe care le fac in momentul in care cumpara produse.

Consider ca a trai durabil inseamna a trai bine, sanatos, in mod tolerant, a recunoaste valoarea lucrurilor, a le savura si le consuma cu placere. Mai inseamna si a pune pret pe calitate, a nu alerga dupa fiecare tendinta a modei, fara a le neglija insa pe toate – toate acestea tin de calitatea vietii.

Stilul de viata durabil este arta de a sti sa ne comportam corect in structurile false. De aceea este nevoie de amandoua: de politica de la varf si de actiunile noastre de la baza. Doar actionand impreuna se pot mai apoi naste structuri durabile economice, de productie si de consum.

Cred ca pentru a trai in mod durabil, resursele naturale ale Pamantului trebuie utilizate intr-un ritm in care acestea se pot reface. Cu toate acestea, societatea noastra de consum exercita o  presiune enorma asupra planetei.

Modul in care producem si consumam contribuie la multe dintre problemele de mediu din prezent, cum ar fi incalzirea globala, poluarea, epuizarea resurselor naturale si pierderea biodiversitatii.

Webografie:

http://www.dadalos.org/nachhaltigkeit_rom/grundkurs_2/konsum.htm

http://www.scritub.com/medicina/alimentatie-nutritie/METODE-SI-MIJLOACE-DE-IGIENIZA185211718.php