Consumul de Vin

INTRODUCERE

În ultimi ani, deși consumul de vin, pe cap de locuitor nu a crescut, s-a constatat o creștere a vânzărilor de vinuri roșii de calitate, în detrimentul vinurilor albe, consumatorii preferându-le pe acestea, prin conștientizarea valorii lor alimentare și terapeutice.

Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, s-au acordat fonduri prin programele special destinate dezvoltării zonelor viticole, și de aceea, extinderea suprafețelor cultivate cu soiuri pentru vinuri roșii de calitate se cadrează în tendința de dezvoltare a viticulturii în România, în concordanță cu creșterea competitivității atât pe plan național cât și internațional.

Prin acest studiu s-a urmărit pretabilitatea și comportarea agrobiologică a unui soi/clonă de struguri pentru vinuri roșii de calitate superioară Feteasca Neagra , în aceste noi condiții de climă și de sol, în condiții de agrotehnică diferită (normarea încărcăturii de rod prin lucrarea de rărit al strugurilor și fără efectuarea acestei lucrări), în centrul viticol DIOSIG, areal de cultură în care se recomandă a se planta soiuri de viță de vie pentru vinuri albe de consum curent și de calitate,dar, schimbările climatice din ultima perioadă, care au dus la modificarea indicilor folosiți în stabilirea vocației centrelor viticole aflate la limita de cultură a viței de vie, ne-a determinat să studiem condițiile ecoclimatice din acest areal de cultură, în vederea promovării și recomandării pentru răspândirea în cultură a acestui soi(cu mai multe clone) pentru vinuri roșii.

În sens practic,viticol, clona reprezintă descendența vegetativă rezultată de la o singură plantă (viță).Se pleacă totdeauna de la biotipul cel mai valoros din cadrul soiului, alegându-se indivizi cei mai semnificativi.

Conform Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultura din România pentru anul 2012 editat de Institutul de Stat pentru Testarea si Înregistrarea Soiurilor din Romania exista urmatoarele clone inregistrate de Feteasca Neagra:

Feteasca neagra 7 Od – Odobești,

Feteasca Neagra 6 St – Stefanești,

Feteasca Neagra 9Mf – Murfatlar,

Fetească Neagră 4 Vl – Valea Călugărească,

Fetească Neagră 10 Pt – Pietroasele,

Fetească Neagră 21 Cot. – Cotnari ,

Fetească Neagră 44 Th.

În acest studio, am urmarit evoluția următoarelor clone de Fetească Neagră.

Fetească neagră 7 Od – Odobești

Fetească Neagră 6 St –Ștefanești

Fetească Neagră 9Mf – Murfatlar

Fetească Neagră 4 Vl – Valea Călugărească

Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele

In general, ceea ce se ia în considerare sunt condițiile climatice ale anului respectiv care influențează procesul de maturare al strugurelui și determină dezvoltarea echilibrată a tuturor componentelor sale, condiție necesară pentru armonia vinului,sunt considerați ani buni pentru vin cei cu ploaie îndestulatoare primavara, veri însorite și toamne blande și lungi.

Când condițiile climatice sunt îndeplinite, strugurii sunt bogați în zaharuri și arome, iar vinul are complexitate și potențial de învechire. Totuși, nu trebuie uitat că la potențialul de învechire al unui vin mai contribuie și alți factori : natura solului, vârsta viței, randamentul, data culesului și modul de vinificare.Pana la urmă, în incercarea de a surprinde vinul la timpul plenitudinii sale, singura diferență viabilă rămâne cea dintre un vin care trebuie băut tânăr și unul care trebuie lăsat să imbătrânească. Dincolo de asta, fiecare sticlă de vin își păstrează cu îndârjire misterul.

CAPITOLUL I

Importanța culturii viței de vie

1.1.Importanța culturii viței de vie

Vița de vie se cultivă de multă vreme, cu circa 8-10.000 ani î.e.n. Leagănul culturii viței de vie s-a aflat în Transcaucazia (Armenia, Georgia), de unde și semnificația cu simbol biblic dată lui Noe, primul om care după potop, ar fi cultivat vița de vie pe vârful Ararat, în Podișul Armeniei. De aici, cultura viței de vie s-a răspândit în celelalte regiuni învecinate.Pe teritoriul țării noastre, vechimea culturii viței de vie urcă până în epoca fierului

(secolul V-I î.e.n) din care descoperirile arheozoologice (centrul Transilvaniei) au scos la iveală cosoare dacice din fier ca unelte specifice viticulturii. Descopririle arhiologice mai recente făcute la cetățile geto-dacice de la Brad, în Moldova

Img.1(Viticultură modernă)

si Piscul Crășani, în Muntenia (secolul I î.e.n.-I e.n.) unde s-au găsit semințe carbonizate de Vitis vinifera dovedesc răspândirea culturii viței de vie pe întreg teritoriul Daciei (M.Cârciumaru, citat de A.Mihalca, E. Lazea, 1990).Cultura viței de vie, ca ocupație străveche a geto-dacilor,își gasește reflectarea și în crearea unor termeni proprii moșteniți în limba româna: strugure, butuc, curpen.

În perioadele următoare (perioada migrațiilor, epoca feudală, începutul capitalismului), cultura viței de vie a continuat, viticultura cunoscând nivele de dezvoltare diferite, infiltrându-se în locurile cele mai favorabile din zonele submontane și intramontane. Pe măsura dezvoltării economice (începutul capitalismului) are loc o concentrare a plantațiilor de vii pe podgorii și se costituie totodată sortimentul de soiuri specifice anumitor areale de cultură. Secolul al XX-lea este cunoscut, în general, prin mari realizări ale culturii și civilizației umane. Pe fondul acestei evoluții s-au remarcat unele înfăptuiri de excepție și în știința și practicavitivinicolă. Înfăptuirile obținute, specifice fiecărei epoci, cu valoarea timpului în care s-a produs, au propulsat apariția altor cuceriri, unele dintre ele înscriindu-se în istoria domeniului ca adevărate performanțe.

Img.2(viticultură modernă)

Așa cum rezultă din scrierile istoricilor cultura viței de vie era mult prețuită în țara noastră. Încă din epoca bronzului această cultură constituie o preocupare preferată pentru locuitorii din ținuturile Transilvaniei. Se apreciază că pe meleagurile țării noastre cultivarea viței de vie numără aproape trei milenii.Se afirmă că Burebista, când s-a aflat la conducerea statului Dac, a dat ordin să se distrugă toate viile pentru a nu atrage năvălirea altor popoare. Însă sub conducerea lui Decebal viile au fost refăcute, de atunci datând medalia ,,Dacia felix”.O dată cu venirea romanilor au adus soiuri noi de viță și tehnică nouă viței-vinicole.Soiurile de viță ca Gordinul de Dealul Mare și Gordonul de Drăgășani, care pare să fie asemenea cu soiul Iordan din Transilvania, derivat din Gordin, Gordan, datează din timpul romanilor.

Viticultura se dezvoltă și mai mult o dată cu colonizarea sașilor în Transilvania.

În documentele istorice de mai târziu, începând cu secolul al XIV-lea se vorbește de viile din împrejurimile Hârlăului. La începutul secolului al XV-lea se fac acte de donații mânăstirești. Este timpul când biserica acaparează mari suprafețe de vii, constituind în istoria viticulturii epoca viticulturii mânăstirești. Documentele scrise, care înfățișează extinderea plantațiilor viticole pe colierul Carpaților între Cotnari și Dunăre, denumit de Dimitrie Cantemir ,,fâșie între Cotnari și Dunăre”, arată că viile constituie bogăția cea mai mare a țării și sunt foarte rodnice. Tot Dimitrie Cantemir afirmă că vinul cel mai ales este cel de la Cotnari ,,cutez să susțin –spunea Cantemir- că este și mai bun decât vinul de Tokay”.În acest timp viticultura se dezvoltă și în restul țării. Au fost binecuvântate și mult lăudate vinurile de la Telna, Alba-Iulia, pe care Matei Corvin a preferat să le servească la nunta sa, înaintea vinurilor de la Tokay.Istoria mai spune că venind Ștefan cel Mare la curtea lui Matei Corvin și fiind ospătat cu vinurile de Telna și Ighiu de cea mai bună calitate, acesta a introdus soiurile Grasă și Fetească în Podgoria Cotnari. Sortimentul de azi, format din soiurile Grasă, Fetească, Frâncușă și Busuioacă de Moldova (Tămâioasă românească) a fost statornicit și ne vine încă de la Ștefan cel Mare.Vinurile de Dealul Mare erau si ele tot așa de mult căutate și apreciate în Transilvania, iar exportul ajunge la Odesa, Harkov, Crimeea, Viena, Budapesta, în Polonia și Elveția. Elvețienii apreciau în mod deosebit vinurile roșii de la Săseni-Buzău.

1.2.Viticultura în antichitate

Patria viței nobile din cultură se consideră Transcaucazia, Asia de Mijloc, Asia-Mică, Iran și Afganistan. Vița de vie este una din culturile agricole care a însoțit omenirea sub toate orânduirile sociale. Fructul ei – strugurele – a fost folosit în alimentația omului din cele mai îndepărtate timpuri.Popoarele cele mai vechi care s-au bucurat de fructul viței de vie sunt egiptenii și sumerienii, apoi grecii si romanii la care vița a pătruns din Caucaz și Armenia. De aici culturile viței de vie au trecut în bazinul Mării Caspice, apoi în Crimeea și întreg bazinul Mării Negre, ajungând și extinzându-se mai departe în bazinul Mării Mediterane și apusul Europei.Istoria arată că sunt mai mult de 5-6 mii de ani de când se cultivă vița în Asia-Mică, Mesopotamia, Egipt, iar cu 3 mii de ani în urmă, culturile viței de vie erau înfloritoare în Grecia și Imperiul Roman; ceva mai târziu aceasta ia o dezvoltare mare și în Europa.

1.3.Viticultura în evul mediu

Începând cu evul mediu, cultura viței de vie se extinde tot mai mult. Apar numeroase lucrări de agricultură, în care sunt cuprinse și studii privind soiurile de viță. Între 1346-1407, în Franța, apare lucrarea lui Deschamps de 11 volume – versuri în care sunt amintite pentru prima dată și unele soiuri ca Pinoz ( Pinot), Grenade, Ganiay, Morillon, etc.Începând cu Renașterea, cultura viței de vie se extinde în Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Coreea și în America de Nord și de Sud, ajungând pretutindeni, în toate țările din lume.

După Renaștere, începând cu secolul al XVII-lea și până în secolul al XVIII-lea, viticultura ia o tot mai mare dezvoltare în Europa. Țări viticole ca Franța, Italia, Spania și Portugalia, din bazinul Mării Mediterane și Imperiul Austro-Ungar ajung să instituie și să dețină monopolul vinului din toată lumea.

O dată cu dezvoltarea capitalismului, numeroase țări viticole încep să cunoască și efectul crizelor economice caracteristice regimului. Crizele economice din țările capitaliste, imprimă o creștere lentă și chiar o stagnare a viticulturii din aceste țări.

1.4.Viticultura modernă și contemporană.

În această nouă epocă de dezvoltare se disting trei etape: prefiloxerică, filoxerică și imediatpostfiloxerică.

Etapa prefiloxerică Începând cu secolul al XX-lea viticultura interesează tot mai mult clasa stăpânitoare, determinând o însemnată creștere a suprafețelor.Importanța viticulturii din secolul al XIX-lea devine și mai mare prin faptul că bugetele țării, prin impozitele pe vii, își asigură echilibrul financiar, iar veniturile Coroanei se sprijină direct pe producția ce o aduceau viile. Vasile Brezeanu, care ne-a lăsat primul tratat de viticultură, scrie: ,, Coroana a fost primul sau cel mult al doilea proprietar după întinderea teritorială cu vii”. Această situație se referă la începutul secolului al XX-lea, când tratatul a apărut în prima lui ediție (1906).În etapa prefiloxerică cultivarea viței de vie, deși lipsită de suport tehnico-științific, ajunge la alegerea și fixarea pe centre naturale de producții a mai multor soiuri de viță valoroase. În această etapă alegerea și înmulțirea soiurilor s-a făcut mai mult pe cale de selecție clonală, durând decenii și secole.În acest fel se ajunge la stabilirea anumitor sortimente, care sunt înmulțite și extinse în cultură ca soiuri pure sau asociate.Ca soiuri asociate în sortimente tehnologice naturale putem aminti: sortimentul de la Cotnari, constituit din Grasă, Fetească și Frâncușă; sortimentul din Dealul Mare, compus din Gordin și Bășicată; sortimentul de la Drăgășani, compus din Braghină, Gordon și Crâmpoșie; sortimentul de la Odobești, format din Galbenă, Plăvaie și Mustoasă, ș.a.m.d.Pentru vinurile roșii erau bine cunoscute combinațiile tehnologice dintre Băbească neagră și Fetească neagră în Moldova, Negru vârtos și Negru moale în Oltenia și altele.

Etapa filoxerică Filoxera, care apare mai întâi în Franța (1865), ajunge și în țara noastră în anul 1884. Insecta a fost adusă din Franța de un oarecare doctor Ananescu pe câteva vițe distrugând, în foarte scurt timp, toate plantațiile de vii. Din această cauză se importă numeroase soiuri americane de hibrizi producători direcți, cum ar fi: Lydia, Isabella, Noah, Clinton, Jacquez, Black Defiance, Delavare, Othello, Herbemont, dintre ele întâlnindu-se și astăzi, mai ales în plantațiile răzlețe de la șes.De asemenea, s-au mai importat numeroase soiuri de portaltoi si de vițe roditoare europene de origine franceză, italiană, germană, maghiară, bulgară,etc.

Etapa postfiloxerică A început printr-un curent puternic de extindere a culturilor viței de vie la șes. În această etapă a apărut primul tratat de viticultură, scris de V. Brezeanu, care a pus bazele viticulturii științifice, a cărui difuzare s-a facut în mai multe ediții (1906-1912). Același autor a scris și prima lucrare de vinificație. Datorită invaziei hibrizilor producători direcți și a numeroaselor soiuri străine a trebuit să se ia măsuri de stăvilire a lor. De aceea, în anul 1926 ia ființă, în cadrul Ministerului Agriculturii, o direcție care primește sarcina să îndrume viticultura țării. Numărul soiurilor a fost restrâns la circa 70 impuse de necesitățile consumului.

O măsură de care trebuie să amintim în acest scurt istoric este aceea a ,, delimitării zonelor viticole”, această acțiune începând în 1936 și durând trei ani.

Concomitent cu definitivarea lucrărilor de zonare și organizare a arealelor viticole, cu îmbunătățirea sortimentului de soiuri, s-au făcut mari eforturi și în direcția modernizării plantațiilor.Dezvoltarea și modernizarea viticulturii românești se realizează în continuare pe baza prevederilor. Conform acestor prevederi se au în vedere următoarele obiective:

-asigurarea unor cantități sporite de struguri de masă pentru satisfacerea deplină a consumului intern în continuă creștere și sporirea disponibilităților pentru export;

-creșterea producției totale de struguri îndeosebi pe seama ridicării potențialului la viile existente prin modernizarea și consolidarea lor, prin completarea amenajărilor necesare, explicării intensive și ridicarea nivelului tehnic de executare a lucrărilor de îngrijire;

-îmbunătățirea structurii patrimoniului viticol prin înființarea a câte 10 mii ha.anual de plantații cu soiuri valoroase de struguri pentru masă și pentru vin și defrișarea treptată a viilor bătrâne, neeconomice, noile amplasamente se vor situa în cadrul zonelor colinare;

-promovarea pe scară largă a progresului tehnic în viticultură, prin aplicarea de tehnologii adecvate și orientarea activității de cercetare științifică pentru rezolvarea problemelor majore ale viticulturii;

-realizarea unor producții de 50 milioane vițe altoite anual, după o concepție și sub conducerea unităților de cercetare.

1.5.Cerințe ecologice ale viței de vie

Cerințele viței de vie față de factorii de mediu. În general, condițiile de climă și de sol din țara noastră permit cultivarea viței de vie pe lângă casă aproape în toate regiunile în afară de cele de munte. Dintre factorii de mediu, o mare importanță pentru cultura viței de vie o au: temperatura, lumina, umiditatea, solul și fotosinteza.

Temperatura, este factorul principal care influențează creșterea și rodirea viței de vie .În țara noastră condițiile de temperatură sunt favorabile culturii viței de vie, exceptând nordul țării unde soiurile mai târzii nu găsesc condiții optime pentru coacerea strugurilor.

Lumina, vița de vie fiind o plantă iubitoare de multă lumină, locurile indicate pentru cultură sunt cele bine însorite, pe lângă ziduri sau garduri. În locuri umbrite sau semiumbrite, chiar în regiuni călduroase, vița nu se cultivă deoarece strugurii rămân acri, iar recolta este mică și de calitate inferioară. Pentru o bună folosire a luminii se recomandă ca rândurile să fie orientate spre sud, sud-est, sud-vest sau uneori chiar nord-sud, de asemenea, vița să fie susținută pe spalieri care permit o conducere rațională a coardelor și o palisare degajată a lăstarilor.

Umiditatea, vița de vie crește bine și dă producții satisfăcătoare în condiții unde apa din precipitații însumează 600-700 ml anual, din care cel puțin 50-60% în perioada de vegetație. Vița are nevoie de mai multă apă la începutul vegetației în perioada de creștere a lăstarilor, cât și la intrarea în pârgă a strugurilor. De mai puțină apă are nevoie în timpul înfloritului și a coacerii lemnului. Creșterea și rodirea se desfășoară normal atunci când și umiditatea aerului sunt favorabile, adică de 70-80%.

Solul, vița de vie se poate cultiva pe orice fel de soluri în afară de cele sărăturate, cele pe care băltește apa sau pe solurile din regiunile secetoase cu subsol pietros. În general, vița ca și alte plante extrage din sol anual aceleași elemente nutritive: azot, fosfor, potasiu, calciu și altele. Este necesar, însă, să se știe că trebuie evitate solurile cu un conținut prea ridicat în calciul activ, iar la alegerea portaltoilor să se țină seama de gradul lor de rezistență la calcar, acolo unde este cazul.

Fotosinteza. Condițiile de mediu în care trăiește vița de vie, ca și factorii de influență (ecologici sau agrotehnici) se concentrează în frunze ca într-un focar, le influențează activitatea și productivitatea, condiționează în final fenomenele de creștere și de producție ale plantei, determină recolta și calitatea ei, ceea ce constituie principalul scop al culturii acestei plante.

Cercetări ceva mai sistematice privind determinarea influenței temperaturii, a umidității atmosferice și intensității luminii asupra absorbției bioxidului de calciu de către frunzele viței de vie se găsesc în lucrarea lui M. V. Motorina (1958). După Motorina, la soiul Alfa fotosinteza crește până la 20-25˚C, după care scade simțitor. Scăderea temperaturii la acest soi de la 24 la 14˚C se desfășoară lent, scăderea înregistrată este de circa 3 mg. CO2 / dm / h. Și la soiul Anur s-a stabilit o reacție analogă, pe când soiul Negru dulce reacționează pozitiv la temperaturi mai ridicate, 28- 30˚C.

După opinia lui K. Stoev, diferențierile semnalate corespund condițiilor ecologice în care s-au format însușirile biologice ale soiurilor.

Unii autori consideră că pe măsură ce vița de vie este cultivată mai la nord, ea are nevoie de mai multă limină.Pe lângă ceilalți factori care influențează fotosinteza merită atenție și conținutul de apă în frunze.

Foarte puțin a fost studiată și influența unor factori permanenți în cultura viței de vie, cum ar fi: densitatea plantației, portaltoii, sistemele de tăiere și formele de conducere, mijloacele de susținere.Mult mai bogate sunt referirile la influența unor măsuri agrotehnice ( operații în verde, irigarea și fertilizarea) asupra activității fotosintetice.Din cercetările efectuate, trebuie remarcată lucrarea lui S. I. Kokina (1937) care a studiat influența răririi frunzelor asupra intensității fotosintezei.

Intensitatea fotosintezei este influențată și de inelare. Cercetările lui K. Stoev și colaboratorii (1966), asupra soiului Afuz-Ali arată că inelarea inhibă fotosinteza frunzelor, dar această inhibare are un caracter temporar.Influența irigației asupra fotosintezei a fost, de asemenea , studiată de puțini autori. După datele lui I. N. Kando (1964), la o aprovizionare normală cu apă, intensitatea fotosintezei este aproximativ de 12 ori mai mare în orele de dimineață și de circa 10 ori mai mare în orele de amiază.Cercetările lui K. Stoev și In. Magriso (1955) au arătat că irigarea mărește considerabil intensitatea fotosintezei.K. Stoev și In. Magriso (1957) au stabilit, de asemenea, existența unei corelații între intensitatea fotosintezei, a puterii de absorbție și umidității solului.

1.6.Cerințe privind compoziție ale strugurilor.

Conținutul în zaharuri. Fiecare soi se caracterizează printr-un potențial specific de acumulare a zaharurilor în boabe la maturizare deplină. Astfel, soiul Tămâioasă românească se distinge prin însușirea de a acumula cu ușurință cantități mari de zaharuri (peste 250 g / l), în timp ce soiul Galbenă de Odobești are un potențial scăzut de acumulare a zaharurilor, indiferent de felul intervențiilor agrofitotehnice sau de amplasare a soiului în cele mai favorabile condiții ecologice.

Intervenind influența condițiilor de biotop, soiurile se comportă diferit în ceea ce privește acumularea de zaharuri. Astfel, soiul Tămâioasă românească acumulează cea mai mare cantitate de zaharuri în ecosistemul de la Pietroasele (212 g / l la maturitatea deplină și 256 g / l la supramaturare). În ecosistemele de la Drăgășani și de la Ștefănești – Argeș, unde nivelul factorilor climatici este inferior celor de la Pietroasele, se acumulează 205, respectiv 202 g / l zaharuri la maturarea deplină și 250, respectiv 239 g / l la supramaturare. În condițiile ecosistemului de la Iași, caracterizat printr-un climat mai răcoros, acumulările în zaharuri ajung numai la 184 g / l la maturarea deplină și 202 g / l la supramaturare.

Întrucât factorii ecologici (temperatură, umiditate, lumină, sol) acționează în complex asupra acumulării zaharurilor în boabe, o serie de cercetări au pus în evidență interacțiunea lor binară și ternară.În general, pe pante unde se realizează un microclimat favorabil culturii viței de vie, comparativ cu terenurile de șes (plane), acumularea zaharurilor este superioară.Pe pantele sud – estice și sudice acumularea de zaharuri la același soi se realizează într-un ritm mai intens și la nivel mai ridicat comparativ cu acumularea zaharurilor pe pantele vestice, nord – vestice și nordice.

Factorii agrofitotehnici influențează acumularea zaharurilor în boabe, în mod indirect, exercitându-și influența mai întâi asupra microclimatului, însușirilor fizico-chimice ale solului, vigorii butucului, dezvoltarea peretelui vegetal, gradului de iluminare a suprafeței foliare etc.

Dintre factorii agrotehnici, modul de conducere al viței de vie (formă joasă, semiînaltă sau înaltă) influențează în mod deosebit acumularea de zaharuri.Cantitatea de zaharuri ce se acumulează în boabe este influențată și de încărcătura de ochi pe butuc. Prin sporirea încărcăturii de ochi, acumularea de zaharuri în boabe scade (Martin T., 1987). De asemenea, acumularea zaharurilor în boabe este influențată și de aplicarea unor lucrări și operații în verde (plivit, normarea numărului de inflorescențe, cârnit, desfrunzit, de regimul de fertilizare și irigare aplicat, de sistemul de întreținere a solului etc.).

Conținutul in aciditate al strugurilor. Nivelul acidității totale a strugurilor variază nu numai de la un sol la altul, dar și sub influența condițiilor climatice. La mărirea orelor de insolație ca și a temperaturilor medii zilnice se înregistrează scăderea acidității totale. Într-un climat mai răcoros aciditatea este mai ridicată comparativ cu un climat mai cald. La unele soiuri această dependență este mai evidentă (Fetească albă, Muscat Otonel) și mai puțin însemnată la altele (Cabernet Sanvignon, Riesling italian).Soiul Fetească albă este unul din soiurile de vin, la care aciditatea totală a strugurilor înregistrează cu destulă fidelitate particularitățile climatice ale centrelor viticole în care este cultivat. În podgoriile cu bilanț termic superior, deseori nivelul acidității nu corespunde obținerii unui vin de calitate, chiar dacă acumularea de zaharuri este superioară.Cantitatea de acizi acumulată în boabe este și sub influența măsurilor agrofitotehnice (conducere, încărcături utilizate, fertilizare, irigare etc.). Măsurile agrofitotehnice care accentuează vigoarea butucilor, conduc la menținerea unei acidități ridicate.

Conținutul în substanțe colorante (antociani). Acumularea antocianilor începe odată cu intrarea strugurilor în pârgă. Înregistrarea conținutului maxim de substanțe colorante se realizează, de regulă, imediat după maturarea deplină a strugurilor, la 1- 2 săptămâni mai târziu decât la data la care se atinge conținutul maxim de zaharuri. Această întârziere dovedește că sintetizarea și acumularea substanțelor colorante în boabe se face mai greu, cu un consum mai mare de energie. Supramaturarea strugurilor duce la scăderea conținutului în substanțe colorante și aciditate, obținându-se vinuri cu unele neajunsuri de compoziție și calitate. Cantitatea de substanțe colorante este diminuată și de atacul de mucegai ca și de brumele timpurii de toamnă.

Conținutul strugurilor în zaharuri favorizează acumularea substanțelor colorante, zahărul fiind substratul pentru întregul metabolism al plantei. Cantitatea de substanțe colorante acumulate în boabe este o însușire de soi. Mărimea bobului indică nivelul posibil de acumulare a substanțelor colorante. Rolul decisiv asupra acumulării substanțelor colorante este deținut însă de insolație (,, lumină”).Influența solului se resimte asupra acumulării substanțelor colorante alături de nivelul cantitativ al producției și acumularea de zaharuri. Solul influențează acumularea de antociani prin natura geologică, structură, compoziție chimică, grad de fertilitate.Acumularea antocianilor este influențată de variațiile climatice anuale. În anii cu condiții climatice mai puțin favorabile (insolație redusă, precipitații multe, etc.), conținutul strugurilor în antociani scade în măsură mult mai mare decât conținutul în zaharuri.

Conținutul în substanțe aromate .Soiurile de bază pentru obținerea vinurilor aromate sunt: Muscat Ottonel și Tămâioasă românească, la care se adaugă soiurile aromate pentru consum în stare proaspătă (Muscat Perla de Csaba, Muscat de Hamburg, Muscat de Adda, Italia, etc.).

Substanțele aromate sunt localizate în principal în pielița boabelor, dar există și în miezul boabelor. Ele se acumulează în timpul maturării strugurilor. Sinteza lor este favorizată de prezența aminoacizilor și zaharurilor care trebuie să atingă un anumit nivel.Supramaturarea, atacul de mucegai, botritizarea determină o scădere a acumulării substanțelor aromate.

Din cercetările efectuate asupra soiului Tămâioasă românească, a rezultat că substanțele aromate se găsesc în cantitate mai mare în pielița boabelor, comparativ cu miezul, beneficiind cel mai mult de resursele energetice heliotermice. Conținutul maxim s-a înregistrat în apropierea maturării depline a strugurilor. Cele mai mari cantități de substanțe aromate, corespunzătoare unor vinuri de calitate superioară, tipice soiului, s-au acumulat în centrele viticole din Transilvania în care bilanțul termic real (1.IV – 30.IX) a depășit 1300˚C.

Cercetările efectuate au demonstrat că în podgoriile cu climat foarte călduros se pot forma numeroase componente ale aromei, dar menținerea multora din ele în bob este nesigură, de scurtă durată.

CAPITOLUL II

Incadrarea podgoriei Diosig Crișana, în arealele viticole din ROMÂNIA

2.1.Istoria producerii vinului în România

Istoria producerii vinului în România este milenară, demonstrația fiind simplă dacă avem în vedere că vița salbatică Vitis Silvestris este și astăzi răspândită pe întreg teritoriul României iar evoluția ei din paleolitic, încă din comunitățile primitive este demonstrată de multitudinea de soiuri românești de struguri nobili atât roșii cât și albi.

In consecință și producerea vinului depozitarea și învechirea lui sau dezvoltat în paralel cu evoluția. Evoluția și dezvoltarea viticulturii și vinificațtie a fost diferită funcție de regiune, podgorie sau centru viticol, fiiind influiențată de orografia locului precum și de condițiile pedo-climatice. Cramele și pivnițele atât ca și soluții constructive cât și ca dotare au fost influiențate de istoria locului, condițiile naturale, tehnologiile de prelucrare,soiurile de struguri, cultura și personalitatea, precum și starea materială a celui care a consruit. Viticultura românească dispune astăzi de areale precis delimitate unde se pot produce vin cu DOC (denumire de origine controlată). In aceste areale sunt stabilite prin lege soiurile autorizate și recomandate funcție de condițiile pedo-climatice ale arealului. Arealele viticole sunt definite ca unitați de habitat viticol și sunt reprezentate de: regiuni viticole, podgorii, centre viticole și plaiuri viticole. Regiunea viticolă în România este un teritoriu extins care în general corespunde cu provinciile istorice. O regiune se identifică cu condiții ecologice, sortimente de soiuri și categorii de vinuri comune. Podgoria este o unitate viticolă care face parte dintr-o regiune având identitate prin tradiție și reputație în obținerea anumitor categorii de vinuri. Acest areal întrunește condiții comune privind tipurile de sol ansamblul de microclimate soiuri cultivate, tehnologia de cultura și de vinificare.

Centrul viticol, poate să facă parte dintr-o podgorie sau să fie centru independent. Se caracterizează prin fatul ca este un teritoriu mai restrâns și unitar în ceea ce priveste clima, solul și tehnologia. Plaiul viticol este cea mai mică parte de areal viticol face parte dintr-un centru viticol și reprezintă de regulă o formă de relief cu aceleași condiții pedo-climatice și care imprimă același nivel de calitate vinurilor.

2.2. Areale viticole din România

Suprafața viticolă a României în momentul de fata se situează la aproximativ 190000 de hectare fiind pe locul 5 in Europa și pe locul 10 in lume.Viticultura României este aproape exclusiv colinară si septentrionala adica la limita nordica de cultura a vitei de vie. Arealele viticole sunt delimitate in opt regiuni viticole care cuprind 37 de podgorii cu 125 de centre viticole.

2.3.Regiunea viticolă a Banatului

Regiunea viticolă a Banatului are o istorie veche documente scrise putem mentiona din secolul al XIV-lea când apare denumirea de „Recaș”, iar in 1470 este menționată și localitatea Silagiu. Localitatea Tirol apare din 1813 ca urmare a colonizării țăranilor din Tirol Austria. Teremia este o altă localitate care din 1732 avem mențiunea că șvabii care au obținut aici pământ erau obligați să planteze o anumita suprafață cu vie.Regiunea Banatului se intinde pe o suprafață de aproximativ 4913 ha, denumirile de origine care compun această regiune sunt Banat și Recaș

Arealul delimitat pentru producerea vinurilor se întinde pe teritoriul județelor Caraș Severin și Timiș, fiiind delimitata de șase centre viticole, Moldova Nouă ,Tirol, Silagiu, Recaș, Jamu Mare și Teremia. Factorul natural caracteristic este zona colinară a Banatului, dealurile puțin înalte cu altitudine de 150 de metri. Aici sunt soluri scheletice, brune podzolite erodate pe pietrișuri, rendzine levigate și regosoluri rendzinice, bogate în fier și microelemente. Plantațiile viticole beneficiază de expoziție sudică, sud-vestică sau sud-estică, majoritatea plantațiilor fiind situate pe platouri.

Ecoclimat: temperatura medie anuală 10,6 C, suma precipitațiilor anuale 636 mm, suma

temperaturilor active 3.206 C, suma orelor de insolație 1.519 și suma precipitațiilor active 364 mm.Soiurile de struguri autorizate si recomandate in acest areal sunt:

soiuri albe: Muscat Ottonel, Sauvignon, Pinot gris, Fetească regală, Mustoasă de Măderat,Riesling italian, Riesling de Rhin, Chardonnay, Sortiment alb (care provine în diferite asamblări,din soiurile albe menționate);

soiuri roșii: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Fetească neagră, Burgund mare, Cadarcă,Syrah, Novac, Sortiment roșu (care provine în diferite asamblări, din soiurile roșii menționate). Crama traditională a regiunii este pivnița zidită pe interior cu cărămidă și nu foarte adâncă. Vinificarea se facea de obicei pe un platou acoperit sau nu în fața pivniței. Vinificarea modernă se desfasoară în crame supraterane cu temperatură controlată aici având loc inclusiv maturarea în baricuri. Pivnițele dacă există sunt utilizate pentru turism și ca vinoteci.

Img 3.(vinotecă Recaș ) Img 4.(vinotecă Teremia)

Img 5. (Pivniță cu baricuri la crama Adamclisi)

Img 6. ( Pivniță cu baricuri la Recaș)

Img 7. (Pivniță de la cramele Recaș)

Img 8. (Pivniță podgoria Huși)

2.4.Regiunea viticolă a colinelor Dobrogei

Aceasta regiune se află delimitată de Dunăre în partea de vest și nord, Marea Neagră în partea de est și Bulgaria în sud. Administrativ fiind în doua județe Constanța , respectiv Tulcea.

Istoria acestor locuri este atestată încă din antichitate prin prezența coloniilor grecești precum și de perioada dominației romane cu numeroase marturii istorice legate de cultura viței de vie și producera vinului. Sunt de menționat orașele cetate construite de greci Histria, Calatis, Tomis, descoperirile istorice antice predominand amforele de Rhodos, Chios si Thasos. O marturie foarte valoroasă este formată din scrierile poetului roman Ovidiu ,exilat în aceasta regiune. In prezent aceasta regiune deține o suprafață de aproximativ 17800 de hectare majoritar soiuri de vin.

Din punct de vedere a arealelor viticole regiunea este compusă din trei podgorii care sunt și denumiri de origini controlate astfel:

podgoria Murfatlar cu centrele viticole Murfatlar, Medgidia, Cernavoda, Adamclisi, Chirnogeni si Mangalia;

podgoria Istria-Babadag cu centrele viticole Istria, Babadag si Valea Nucarilor

podgoria Sarica -Niculițel cu centrele viticole Niculițel, Tulcea, Macin, Harșova și Daieni.

Relieful este colinar cu altitudini cuprinse între 100 si 400 de metri, solul întâlnit în cadrul regiunii Colinele Dobrogei este constituit din loess și depozite loessiene, ce acoperă calcarele și gresiile calcaroase mezozoice și terțiare ale platformei sud-dobrogene, respectiv materiale deluvio-coluviale.

Climatul este de tip continental, temperatura medie anuala fiind de 11 C, cu veri toride și secetoase, ierni moderate, primăveri timpurii și toamne târzii, ideale pentru maturarea și supramaturarea strugurilor. Regiunea este săracă în precipitații media anuală fiind între 350 până la 400 mm, fiind în consecință necesare irigații. Potențialul heliotermic este printre cele mai ridicate din tară, exprimate prin radiație solară de 130 kcal/cm insolația 2220-2300 ore, temperaturi pozitive 4200 C/an. Acest climat permite ca în această regiune să se obțină vinuri dulci naturale în mod curent.

Soiurile albe autorizate pentru această regiune sunt: Chardonnay, Pinot Gris, Muscat Ottonel, Sauvignon, Riesling varietal (Riesling Italian, Riesling de Rhin), Fetească Regală, Fetească Albă, Tămaioasă Românească, Crâmpoșie, Columna, Aligote, si Sortiment alb (care provine din diferite asamblări, din soiurile menționate);

Soiurile roșii autorizate pentru aceasta regiune sunt:Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot, Pinot Noir, Fetească Neagră,Syrah, Burgund Mare, Sortiment roze (care provine din diferite asamblari, din soiurile mentionate)Cramele tradiționale în această regiune sunt cramele semi-îngropate construite sub o cladire de locuit sau cu altă utilizare. Producătorii mari din aceasta regiune au atât crame îngropate cât și crame supraterane, care sunt mult mai ușor de dotat și administrat.

2.5. Regiunea viticolă a Crișanei și Maramureșului

Istoria acestei regiuni este vastă fiind prezente marturii din toate etapele istorice, începând cu autori antici cum ar fi Strabon, cu perioada daco-romană care a lăsat o serie de urme istorice cum ar fi prezența legiunii a IV-a Flavia Felix legiunea a V-a Macedonica care menționează prezența viilor pe acest terituriu. Soiurile de struguri specifice regiunii cum ar fi Cadarca de Miniș și Bacatorul sunt prezente vii și de necontestat a culturii viței de vie pe aceste locuri. Colonizarea șvabilor după 1720 în zona Beltiug Satu Mare unde găsim peste 400 de pivnițe utilizate permanent de către comunitate.Regiunea Crișana se remarcă și prin toponimia locurilor care au în componență prezența termenului de” vie” sau „vin” care justifică tradiția acestei îndeletniciri cum ar fi: Valea Vinului, Viile Satu Mare, Ardud Vii, Halmeu Vii, Orasul Nou Vii, Turulung Vii, Viile Jacului și Viile Apei.

Suprafata cu vita de vie a acestei regiuni este de aproximativ 7800 de ha repartizata administrativ în patru județe: Arad, Bihor, Satu Mare, Sălaj și Maramureș.

Regiunea viticolă este compusă din patru podgorii astfel:

podgoria Miniș-Maderat cu centrele viticole, Miniș și Maderat;

podgoria Diosig cu centrele viticole: Diosig, Săcuieni, Sâniob, Biharia și Tileagd;

podgoria Valea lui Mihai cu centrele viticole: Valea lui Mihai, Sanislău și Carei;

podgoria Silvaniei cu centrele viticole:Șimleul Silvaniei, Zalău, Samsud, Rătești Halmeu și Seini.

Solurile sunt foarte diferite începând de la nisipurile din zona Valea lui Mihai și aluviunile din bazinul Crișurilor precum și solurile scheletice feruginoase din zona Miniș. Acestea favorizează acumulările de arome fructate în strugurii iar pe pantele dealurilor pronunțat înclinate, cu solul ușor aluvial scheletic, pe calcar, ori brun-podzolit, așezat pe pietrișuri ce se încălzesc repede se asigură acumulări suficiente de culoare păstrând în acelaș timp și fructuozitatea.

Clima este de asemenea temperat continentală cu influențe mediteraniene cu diferențe destul de sensibile. In zona Bihor, Satu Mare, Sălaj temperatura medie anuală este de 9,6 C, suma precipitațiilor anuale fiind 626 mm, suma temperaturilor active 3.125 C, suma orelor de insolație 1.301 și suma precipitațiilor active 389 mm.

Img 9.(Podgoria Miniș Maderat-crama Wine Pricess)

Img 10.(Pivniță podgoria Diosig)

In zona Arad este mult mai cald temperatura medie anuală fiind de 11,2C, suma precipitațiilor anuale 644 mm, suma temperaturilor active 3.291 C, suma orelor de insolație 1.490 și suma precipitațiilor active 365 mm. In timp ce umiditatea relativa a aerului este de circa 75%, la fel in toata regiunea.Soiurile de struguri autorizate si recomandate in regiune sun urmatoarele:

soiuri albe: Muscat Ottonel, Sauvignon, Traminer roz, Pinot gris, Fetească regală, Fetească albă,Riesling italian, Riesling de Rhin, Chardonnay, Mustoasă de Măderat, Sortiment alb (care provine în diferite asamblări, din soiurile albe menționate)

– soiuri roșii: Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir, Fetească neagră, Burgund mare, Syrah,

Sortiment roșu (care provine în diferite asamblări, din soiurile roșii menționate)

Față de aceste soiuri în podgoria Miniș mai sunt autorizate și soiurile Furmint și Tămâioasă Romanească pentru vinuri albe , precum și soiurile Cadarcă și Novac pentru vinurile roșii.

Cramele și pivnițele în regiune sun prezente și diverse, de la pivnițe simple până la construcții complexe cu crame supraterane unde se face vinificarea primara din care pornesc pivnițte de fermentare și depozitare.

2.6. Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei

Este una din cele mai intinse regiuni din România o zona colinară subcarpatică mărginită de apele Prutului, cu un relief fragmentat care asigură pante cu expoziție sudică foarte favorabilă culturii viței de vie. De aici si aptitudinile diferite începând din Cotnari unde se pot obține vinuri dulci naturale asemeni celor de Tokaj si Sauternes, putem continua ca Hușiul si Bucimul unde vinurile fructuoas cu aciditate ridicată se pretează spumantelor.

Img 11.(Pivniță în regiunea viticola a dealurilor Moldovei)

Img 12.(Pivniță în podgoria Cotnari)

Istoria acestei regiuni a avut întodeauna legatură cu vița de vie și vinul. Arheologii au scos la iveală nenumarate marturii a acestei istorii în mod deosebit reprezentate de fragmentede amfore înca din secolele IV și III I.Hr., atat grecești cât și române. Dar poate cele mai importante marturii sunt soiurile de struguri printre care amintim Fetească Neagră, Grasă de Cotnari, Francușă, Zghihara de Huși etc.

Regiunea viticolă a dealurilor Moldovei curinde urmatoarele podgorii și centre viticole:

-podgoria Cotnari cu centrele viticole: Cotnari , Hârlau, Targu Frumos, Cucuteni și Frumușica;

podgoria Iași cu centrele viticole: Copou Bucium-Tomești, Uricani, Comana, Hlipiceni, Plugari Probota;

podgoria Huși cu centrele viticole: Huși, Averești, Vutcani, Murgeni ,Bohotin, Vaslui și Bozieni-Neamț;

podgoria Colinele Tutovei cu centrele viticole: Iana ,Tutova și Bălabănești;

podgoria Dealurile Bujorului cu centrele viticole: Bujoru, Smulți, Oancea și Berești;

podgoria Nicorești cu centrele viticole: Nicorești și Buciumeni;

podgoria Ivești cu centrele viticole: Ivești, Tecuci, Corod, Grivița și Hanul-Conachi-Nămoloasa;

podgoria Covurlui cu centrele viticole:Băleni, Scânteiești, Pechea, Smârdan și Răcăciuni;

podgoria Zeletin cu centrele viticole: Zeletin, Dealu Morii, Parincea, Tănăsoaia și Gohor;

podgoria Panciu cu centrele viticole: Panciu, Tifești și Paunești;

podgoria Odobești cu centrele viticole: Odobești, Jariștea și Balotești;

podgoria Cotești cu centrele viticcole: Cotești, Tamboiești, Carligele și Vârtescoiu.

Suprafața acestei podgorii este de aproximativ 71900 de hectare fiind una dintre cele mai mari regiuni din România.

Solul este foarte divers depozitele geologice fiind constituite din marne, nisipuri, argile și intercalații de gresii subțiri. Substratul litologic se caracterizează prin prezența depozitelor de loess argilo-marnos și nisipos. Textura sedimentelor de solificare, rezultate din depozite litologice de mai sus este predominant argiloasă.Solurile reprezentative pentru această regiune sunt: cernoziomurile cambice, solurile cenușii, regosolurile și solurile antropice

Solurile formează un înveliș destul de variat tipologic. În distribuția lor se poate urmări ozonalitate altitudinală de la molisolurile stepei și silvostepei(cernoziomuri, cernoziomuri levigate,solurile cenușii) la argiluvisolurile etajului forestier(soluri brune, brune podzolite și insular podzolice), cernoziomurile levigate și solurile cenușii. Clima temperată cu o temperatura medie cuprinsă intre 8,5 si 10 grdC. Radiația solară în jur de 120 Kcal /cmp /an, durata medie de stralucire a soarelui este de 2100 ore, suma temperaturilor active fiind de 3200 grdC iar precipitațiile funcție de an variază între 450 și 650 mm.

Soiurile cultivate în regiune sunt specifice fiecarei podgorii, existând și soiuri comune astfel:

In podgoria Cotnari se cultivă urmatoarele soiuri:- soiuri albe:Grasă de Cotnari, Frâncușă, Fetească albă, Chardonnay, Sauvignon, Pinot Gris, Traminer roz, Tămâioasă Românească, Muscat Ottonel – soiuri roșii/roze:Fetească Neagră, Busuioacă de Bohotin

Soiurile de struguri cultivate în Dealul Bujorului sunt următoarele:

– soiuri albe: Fetească Albă, Sauvignon, Muscat Ottonel, Riesling Italian, Fetească Regală, Aligote,Băbească Gri;

soiuri roșii: Cabernet Sauvignon, Merlot, Fetească Neagră, Burgund Mare,Băbească Neagră.

Pe langă aceste soiuri specifice acestei regiuni mai sunt Zghihara de Huși, Galbenă de Odobești, Busuioacă de Bohotin. In regiunea viticolă a Dealurlor Moldovei cramele și pivnițele sunt foarte generoase datorită atât tradiției culturii viței de vie și producerii vinului dar mai ales ca aceste pivnițe au fost foarte multe construite pe lângă mănăstiri aparținând unor comunități și unor domenii viticole mari. Atfel pivnițele tradiționale din moldova sunt foarte mari adânci, asigurând condiții de păstrare și învechire a vinurilor.

2.7. Regiunea viticolă a Dealurilor Munteniei și Olteniei

Această regiune viticolă așa cum reese și din denumire se află pe dealurile celor două provincii istorice, fiind cea mai mare ca suprafață viticolă de 83300 de hectare, începe în Buzău și se termină în Mehedinți, având de asemenea cea mai mare diversitate pedoclimatică și ca o consecință are cele mai diverse vinuri din România. Istoria este și ea specifică fiecărei zone dar toată această regiune are o legătura milenară cu civilizația și cultura acestui teritoriu. Primele documente scrise despre existența culturii viței de vie în această parte a țării datează din secolele XIV și XV. Astfel,Dimitrie Cantemir arată că la trecătoarea Tabla Buții, de lângă Bratocea era o renumită vamă pe unde se treceau vinurile din Dealu Mare spre Ardeal. Pe acolo coborau trimișii prințului Rákóczy al Ardealului pentru cumpărarea vinului din Valahia.Pentru viile din Drăgășani există documente datate încă din secolele 16 și 17, în timpul domniei lui Mihai Viteazul care a făcut numeroase donații mănăstirilor care aveau în proprietate plantații de vie.

Cultivarea viței de vie și producerea vinului in Segarcea este menționată scriptic încă din 1557, într-un document prin care Pătrașcu cel Bun, tatăl lui Mihai Viteazul, dăruia ca zestre„pământurile Segarcei fiicei sale Maria”.Regiunea viticola a Dealurilor Munteniei si Olteniei are in componenta opt podgorii cu mai multe centre viticole astfel:

podgoria Dealu Mare cu centrele viticole: Boldești, Valea-Calugarească, Urlați-Ceptura, Tohani, Cricov, Breaza, Pietroasa, Merei, Zorești, Costești, Bucșani, Valea Voivozilor;

podgoria Dealurile Buzăului cu centrele viticole : Cernătești, Zărnești, Râmnicu Sărat;

podgoria Ștefanești Argeș cu centrele viticole : Ștefanești, Topoloveni, Valea Mare;

podgoria Dragașani cu centrele viticole: Drăgășani, Gușoieni, Măciuca, Iancu Jianu și Jiblea;

podgoria Dealurile Craiovei cu centrele viticole: Banu Mărăcine, Brădești, Brabova și Segarcea;

podgoria Severinului cu centrele viticole: Severin-Delul Viilor, Corcova;

podgoria Samburești cu centrele viticole: Samburești și Dobroteasa;

podgoria Plaiurile Drancei cu centrele viticole: Golul Drancei, Vânju Mare, Oravița, Plenița, Targu Jiu și Poiana Crușețu.

Solurile acestei regiuni sunt foarte diverse atât datorită genezei lor cât și datorită evoluției și modului de exploatare. Dealu Mare prezintă soluri formate pe argile roșii, marne și în proporție mai redusă pe nisipuri fine roșcate. Adeseori, alternanțele dintre straturile de argilă și cele de nisip, înclinate în sensul pantei, provoacă alunecări de terenuri, proces destul de frecvent în podgorie. Aceste soluri, cu un conținut ridicat în oxizi de fier, sunt foarte indicate pentru cultura soiurilor pentru vinuri roșii.

Solurile Podgorie Drăgășani sunt caracterizate prin prezența luvisolurilor albice,

planosolurilor și solurilor brune luvice (podzolite). Pe culmile înguste, bine drenate, în partea superioară a versanților și pe terase s-au format soluri brune argiloiluviale.

Pe versanți sunt soluri brune eu-mezobazice și regosoluri. Solurile brun-roșcate apar pe terase, în partea sudica a podgoriei.

Podgoriile Craiovei și Severinului se caracterizează depozite de tip loessoid, luto-argilos de vârstă Pleistocenă și luturi nisipoase bogate în carbonați. Aceste depozite acoperă pe o grosime de la câțiva centimetri la 8-15 m, depozite mai vechi levantine nisipo-lutoase, nisipoase sau nisipo-marnoase. In Depresiunea Severinului sunt solurile brun-roșcate, normale sau slab-moderat erodate pe versanți, urmate de soluri brune sau/sisoluri slab podzolite, moderat-puternic erodate pe pante și soluri aluviale.

Climatic toată regiunea este în general o regiune caldă cu temperaturi medii anuale peste 11 grd C, suma temperaturilor active fiind cuprinsa între 3300 si 4040. Insolația depășește frecvent 2000 de ore pe an, astfel ca resursele heliotermice din regiune sunt foarte favorabile culturii viței de vie cu precădere pentru soiurile roșii. Regimul pluviometric este satisfăcător în podgoria Dealul Mare unde ajunge la cantități de 500-580 mm pe an, dar este mai sărac în zona Olteniei unde uneori ar trebui completat. Soiurile de struguri cultivate in regiune sunt foarte diverse atat albe cât și roșii cele mai importante fiind:

Soiuri albe:Chardonnay,Pinot Gris, Pinot Blanc, Riesling de Rhin, Riesling Italian,Sauvignon, Fetească Albă,Fetească Regală,Muscatt Ottonel,Tămâioasă Românească,Viognier,Aligoté, Traminer Roz, Grasă de Cotnari, Crâmpoșie .

Soiuri roșii/roze: Busuioacă de Bohotin, Cabernet sauvignon, Cabernet franc, Pinot noir, Fetească Neagră, Merlot, Burgund Mare, Syrah, Novac, Negru de Drăgășani, Negru aromat, Sangiovese, Grenache, Mourvedre, Petit Verdot, Nebbiolo, Barbera, Băbească Neagră.

Cramele și pinițele tradiționale specifice acestei regiuni sunt diverse atât din punct de vedere constructiv cât și al dimensiunilor. Fiind vorba de o regiune majoritar colinară formată din dealuri subcarpatice majoritar, vinificarea și păstrarea vinului în sistemul tradițional se face în pivnițe. Vinificarea modernă a presupus investiții în complexe de vinificație atât supraterane cât și semiingropate , unde condițiile de vinificare și păstrare sunt asigurate industrial.

2.8. Regiunea viticolă a Podișului Transilvaniei

Pdișul Transilvaniei este preponderent colinar, podgoriile fiind dispersate pe toată suprafața regiunii, pe vaile marilor râuri, Mureș, Târnave și Someș.

Istoria viti-vinicolă a Transilvaniei este milenară și foarte generoasă în dovezi . Într-o carte a autorului P. Molmenti intitulată “La Vie privée à Venise, depuis l'origine jusqu'àla chute de la République” se menționează că în 1173 în timpul domniei ducelui Sebastian Ziani,vinurile provenite din Transilvania aveau un bun renume la curtea Veneției, fiind apreciate, iar cunoscutul milanez Pietro Casala vorbea în scrierile sale despre vinurile generoase și mature originare din regiunea Carpaților. Podgoria Tărnave se bucură în prezent de o reputație străveche, ea se regăsindu-se într-o hartă din “Chorographia Transylvaniae” a lui Ioan Honterus din 1532.

Suprafata cultivata cu viță de vie a scăzut foarte mult față de potențialul pedoclimatic al zonei din mai multe motive astfel că acum regiunea viticolă a Podișului Transilvaniei deține o suprafață doar de aproximativ 6000 de hectare, majoritar soiuri albe.

Regiunea are in componenta patru podgorii si mai multe centre viticole:

podgoria Târnave cu centrele viticole: Blaj, Jidvei, Medias, Tarnave, Zagăr și Valea Nirajului;

podgoria Alba cu centrele viticole: Alba Iulia si Ighiu;

podgoria Aiud cu centrele viticole: Aiud, Turda, Triteni;

podgoria Lechința cu centrele viticole: Lechința, Teaca, Bistrița, Batoș, Geogiu și Dej.

Clima din aceasta regiune este mai racoroasă și din acest motiv soiurile de struguri roșii sunt mai dificil de cultivat, în schimb aceasta situație devine un avantaj pentru strugurii roșii care își păstrează mai bine fructuozitatea și aromele. Temperatura medie anuală se situează între 8 și 9,5 grd C, iar suma temperaturilor active situinduse la aproximativ 3100 grd. Regimul pluviometric este în schimb foarte generos situindu-se în toate podgoriile peste 600 mm anual.

Solurile sunt foarte diverse in aceasta regiune chiar si în cadrul aceleasi podgorii.Sunt tipuri și subtipuri de sol: brun eumezobazic,brun argiloiluvial, regosol carbonatic, coluvisol și soluri antropice / modificate. Molisoluri argiloiluviale de tipul pseudorendzinelor și solurilor cernoziomoide. Sunt soluri pe care vița de vie se descurcă foarte bine, ditre acestea cel mai valoros pentru cultura viței de vie în aceasta zonă este solul brun eumezobazic care este și cel mai răspândit în această regiune.Soiurile preponderente în această regiune sunt soiurile albe cu o singură excepție podgoria Târnave unde sunt recomandate ți cinci vinuri roșii.

Soiuri albe: Traminer aromat (Gewurztraminer), Chardonnay, Pinot Gris, Muscat Ottonel,

Sauvignon, Neuburger, Riesling Italian, Riesling de Rhin, Fetească Regală, Fetească Albă, Furmint.

Soiuri roșii: Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Fetească Neagră, Syrah, Merlot.

Cramele si pivnițele în Podișul Transilvaniei cât și a Crișanei și Maramureșului au foarte mare tradiție atât ca pivnițe sub locuința cât și în cazul unei plantații mai mari crama și pivnița era construită în deal unde se afla și via. Tipul construcțiilor este foarte divers cu o cramă acoperită unde se aflau utilajele de unde continua apoi pivnița, materialele foarte diferite, dar mai ales piatra și caramidă

Img 13.(Pivniță podgoria Diosig)

Img 14. ( Pivniță podgoria Diosig)

CAPITOLUL III

România ca țară viticolă

3.1.România ca țară viticolă, prezentare generală.

România este o țară viticolă membră a OIV din 1927, deținătoare a unei importante suprafețe

cultivate cu viță de vie ce face obiectul Organizării Comune de Piață în sectorul vin. Suprafața viticolă a României se află cantonată în 8 regiuni viticole, areale de cultură delimitată de legislația națională până la nivelul de localitate administrativ teritorială.

Numai aici este permisă în continuare înființarea de plantații viticole.Aceste 8 regiuni de cultură a viței de vie corespund încadrării în zonele viticole europene B, C1a și CII, după cum urmează:. Regiunile viticole din România (după Oșlobeanu M. și colab.,1991): I – a Podișului Transilvaniei; II – a Dealurilor Moldovei; III – a DealurilorMunteniei și Olteniei; IV – a Dealurilor Banatului; V – a Dealurilor Crișanei și Maramureșului; VI – a Colinelor Dobrogei; VII – a Teraselor Dunării; VIII – a nisipurilor și altor terenuri favorabile din sudul țării ( Fig. 1.1.)

Fig. 1.1.

Regiunile viticole din România

România are aproximativ 180.000 de hectare ocupate cu viță-de-vie, din care doar 28% se află în circuitul comercial, iar diferența lasă loc apariției unor producători, câteva noi nume testând producția în acest domeniu în fiecare an. Cele 37 de podgorii din România au fost reunite în opt regiuni viticole, dintre care cea mai extinsă este cea a Dealurilor Moldovei care se întinde pe aproape 70.000 de hectare.România se află pe locul cinci în Europa din punctul de vedere al suprafeței ocupate cu viță-de-vie, iar sectorul a absorbit integral fondurile puse la dispoziție de către Uniunea Europeană, ceea ce a permis apariția de noi vinuri pe piață, în special pe segmentul premium, care a devenit cel mai efervescent din întregul sector.

Printre investițiile derulate în ultimii ani în acest sector se află cele ale unor companii precum Vitis Metamorfosis, care luna trecută și-a inagurat noua cramă din Dealu Mare (o investiție a producătorului italian Marchesi Antinori), crama Liliac din județul Mureș, care a ajuns la al patrulea an de producție și care este deținută de austriacul Alfred Beck sau Lacerta Winery, tot o investiție austriacă, care a vândut primul vin sub bradul Lacerta în 2011.

Pe lângă aceste trei proiecte, care atacă segmentul premium, alți zeci de producători își încearcă puterile în acest domeniu, la fel este și producătorul din județul Bihor, S.C.FABIAN S.R.L.BIHOR, unde am implementat această cercetare pe perioada celor doi ani 2013-2015,urmărind evolutia și adaptarea celor cinci clone de Fetească Neagră.

De ce clone???

De ce Fetească Neagră??

3.2. Importanța soiului : Fetească neagră, ''regele vinurilor roșii".

3.2.1.De ce Fetească Neagră??

Fetească Neagră, considerat de specialiști ''rubinul vinurilor românești'' (Pușcă I., 2006), este unul dintre cele mai vechi soiuri autohtone, fiind cultivat doar în spațiul românesc de peste 2.000 de ani. S-a născut dintr-o selecție populară din vița sălbatică de pădure (Vitis vinifera ssp. sylvestris), cultivată de daci între Carpați și Nistru. Mai exact, se pare că acest soi își are originea pe valea râului Prut, în jurul localității Uricani din județul Iași, unde s-au găsit semințe datând din acea perioadă. Soiul însă s-a extins, treptat, din podgoriile din Moldova (județele Galați, Vrancea și Vaslui) către podgorii mai însorite, cum ar fi Cotești, Dealu Mare, Ștefănești-Argeș și în județul Mehedinți, unde, condițiile termice superioare au contribuit la obținerea unor vinuri de înaltă calitate.

În aceste noi condiții de climă și de sol, Feteasca Neagră a ajuns chiar să depășească calitativ, în anii favorabili culturii, vinul obținut din soiul francez Cabernet Sauvignon, considerat ''regele vinurilor roșii".

În prezent, Feteasca Neagră este cultivată de către majoritatea cramelor românești din Moldova (Cotnari, Crama Gârboiu, Senator Wine), din Dobrogea (Murfatlar, WineRo), din Muntenia (Domeniile Săhăteni, Vinarte, LaCerta Winery, SERVE, Davino, Domeniile Dealu Mare Urlați, Crama Basilescu, Cramele Halewood, Valea Călugărescă etc.), din Oltenia (Domeniile Sâmburești, Agricola Stirbey, Domeniul Coroanei Segarcea, Crama Oprșor etc.), din Transilvania (Crama Liliac și Nachbil) și din Banat (Cramele Recaș și Petro Vaselo),dinCrișana(cramele:Diosig,Miniș,Valea lui Mihai, Maderat.)

3.2.2.De ce clone???
Clona,este definită ca fiind descendența vegetativă provenită dintr-o singură celulă.

In ultimii ani stațiunile și centrele de cercetare din țară (care nu sunt chiar intr-o moarte clinică după cum ar crede unii) au reușit dezvoltarea mai mai multor clone de Fetească Neagră.

In ultimii 10 ani soiul românesc de struguri Fetească Neagră a înregistrat o creștere semnificativă atât în popularitate cât și în calitate, vinurile roșii obținute din acest soi ajungând să fie vârfuri de lance pentru anumiți producători de vinuri din Romania, atat din punct de vedere al calității cât și al prețurilor. Dacă la început în categoria premium, vinurile obținute din Fetească Neagră au fost folosite în cupaje sau asamblaje alături de Cabernet Sauvignon și Merlot, treptat au apărut în aceasta categorie și vinuri obținute 100% din Fetească Neagră.

Tot mai mulți specialiști din lumea vinului (în special din străinatate) au văzut în Fetească Neagră principalul motor care ar putea propulsa imaginea vinurilor românești la export, soiul având potentialul de a reprezenta România după modelul Carmenere – Chile, Malbec – Argentina, Pinotage – Africa de Sud.

Insă pentru a pune în funcțiune acest motor e imperios necesar să știm cum funcționează, care sunt condițtiile în care el poate dezvolta maximul de putere și care sunt atributele care il caracterizează și îl individualizează.

Fetească Neagră este un soi vitis vinifera, realizat prin selecție populară, făcută în timp, din vița salbatică de pădure (vitis silvestris) și cultivată se pare de daci (sau predecesorii lor) pe un areal cuprins între Carpați și Nistru. Centrul viticol în care se spune că s-ar fi “născut” Fetească Neagră este localitatea Uricani, aflata în apropiere de Iași. De altfel soiul a fost cultivat pentru o perioadă foarte îndelungată de timp în aceasta regiune viticolă – a Dealurilor Moldovei ajungând destul de târziu în Muntenia, Oltenia și Dobrogea iar mai nou în Banat, Transilvania și Crișana.

În prezent soiul e plantat în toate regiunile viticole, însă pe o suprafată extrem de redusă. Suprafața plantată cu Fetească Neagră existentă în România în anul viticol 2010-2011 conform Potențialului de producție editat de ONVPV este de 2348,91 ha.

In funcție de arealul în care a fost cultivată Fetească Neagră a fost cunoscută în popor și sub alte denumiri (sinonime) cum ar fi: Poama fetei negre, Păsărească neagră, Coada rândunicii.

In ceea ce privește caracterizarea viței-de-vie din soiul Fetească Neagră cea mai cuprinzătoare descriere pe care am găsit-o e realizata de Dr. Ing. Ion M. Pusca în cartea Vechi soiuri românești de viță de vie: “Datorita vigurozitații sale, creșterea excesivă a lăstarilor, frâneaza uneori diferențierea normală a mugurilor de rod.

De aceea, pentru obținerea unei producții medii de 7.000 – 9.000 kg, struguri la hectar, Fetească Neagră se recomandă a se cultiva pe forme semiinalte, cu un numar mare de muguri (ochi de iarnă) ce poate ajunge până la 60-80 de muguri pe butuc. Aceștia au rolul de a frâna creșterea buimacă a lăstarilor, favorizând astfel diferențierea mai bună a mugurilor de rod.

Incărcătura de muguri trebuie repartizată pe coarde lungi (ramuri în varstă de un an), fiecare coardă asigurând un numar de 12 până la 18 muguri. Strugurii soiului Fetească Neagră se maturează deplin începând cu decada a doua a lunii septembrie, reușind să acumuleze suficiente cantități de zaharuri (200-220 g/l) pentru obținerea vinurilor de calitate superioară.

Recoltați mai târziu, la supra maturare, pot ajunge până la 260-270 g zaharuri și pot da vinuri roșii de o aleasă calitate. Aciditatea totală a strugurilor este foarte bună, pentru un soi roșu, variind intre 4,5 pană la 6 g/l, exprimată in acid tartric.” Ar mai fi de adăugat că soiul are o rezistență bună la ger și secetă însă necesită o permanentă grijă, fiind indicată o taiere regulată a viței-de-vie, pentru a-i crește rezistența.

Datorită acestor particularități, soiul nu e foarte agreat de viticultori, iar lipsa unor studii și teste cu privire la alegerea portaltoiului, la locul și modul de plantare e principala cauză pentru care soiul e cultivat pe o suprafață atât de redusă. Totuși, în ultimii ani stațiunile și centrele de cercetare din țară, au reușit dezvoltarea mai mai multor clone de Fetească Neagră.

3.3.Importanța viticulturii în economia națională.

România este unul dintre cei cincisprezece producători de vin la nivel mondial și al șaselea producător de vinuri din Europa după Franța, Italia, Spania, Germania și Portugalia. De asemenea, ocupăm locul cinci în ierarhia țărilor viticole europene, cu o suprafață totală cultivată cu viță de vie de 186.900 hectare.

Ponderea sporită a culturilor hortiviticole în economia mondială a producției agricole, se datorează rolului pe care îl au strugurii, fructele și legumele în alimentația rațională a omului și în sporirea venitului național al al țărilor cultivatoare, cât și în ameliorarea condițiilor microclimatice de viață ale omului.

Strugurii fac parte din categoria celor mai puternice alimente cu proprietăți terapeutice, atunci când sunt utilizați corect. Cura de struguri, denumită și ampeloterapie (ampelos = viță) sau cura uvală (uva = strugure) este practicată de milenii. Cercetările științifice din ultimii ani fundamentează credința asupra impresionantei valori a curelor de struguri.Pornind de la analiza compoziției chimice și continuând cu studii clinice de specialitate despre efectele tratamentelor cu struguri asupra organismului uman, cercetătorii moderni dezleagă misterele acestei licori, sucul de struguri, și o recomandă în prevenirea și în recuperarea unei palete destul de largi de boli. Printre acestea se numără afecțiuni gastrointestinale, afecțiuni hepato-biliare, ictere, boli cardiovasculare, boli renale, afecțiuni ale aparatului respirator, boli de nutriție, diabet boli infecțioase și mai ales pentru întărirea sistemului imunitar.

Strugurii la sfârșitul perioadei de maturare au o compoziție chimică foarte complexă. Ei conțin apă în proporție de 78-85 %, zaharuri 15-25 %, acizi organici 0,2 – 5 %, substanțe azotate 0,5 – 1,2 %, compuși fenolici 0,2 – 1%, lipide 0,08 – 0,2 %, substanțe minerale 1-3 %, substanțe odorante, enzime și nu în ultimul rând vitaminele din grupele B, C, H si PP. Ele au un rol important în creșterea și dezvoltarea organismelor prin stimularea și reglarea principalelor procese metabolice din organism. Dinamica acumulării depinde de soi, podgorie, condiții climatice și lucrările de întreținere a plantației viticole.

 Viticultura, a deținut și deține un loc bine precizat în economia agricolă și economia națională, a cărei importanță se poate aprecia din mai multe puncte de vedere.Din punct de vedere social C a sursă de îmbunătățire a hranei, viticultura prin produsele și unele subproduse ale sale completeaza și îmbunătățește regimul alimentar a populației. Strugurii proaspeți și stafidele, prin gustul plăcut, dar mai ales prin valoarea lor alimentară deosebită, intră în categoria fructelor de elită de tip „delicatesse”.

 Ei au o structură complexă și cu implicație directă în organismul uman, sub aspect energetic, reconfortant, vitaminizant, mineralizant, la care se adaugă însușirile dietetice și terapeutice. Valoare alimentară nu prezintă numai strugurii ci și mustul și vinul, consumat e rațional. 

Componentele chimice ale strugurilor, precum și formele ușor accesibile organismului uman, contribuie la:

hidratarea organismului, strugurii conținând foarte multă apă 7-83%;

asigurarea organismului cu vitamine (vitamina A, B1, B2, C), săruri minerale (Ca, Fe, P, K, Mg), acizi organici care intră în constituția oaselor, țesuturilor și echilibrează reacția sucului gastric;

echilibrarea bilanțului energetic, strugurii proaspeți conțin glucide (13-35%), sub formă de zaharuri reducătoare (glucoză și fructoză) și zaharoză, care sunt ușor asimilabile, intrând direct în circuitul sangvin fără transformări  prealabile și consum energetic;

menținerea echilibrului acidobazic, absolut necesar bunei activități a celulelor,  prevenind fenomenele de acidoză.

Conținutul ridicat în zaharuri și acizi organici, variat în săruri minerale și vitamine face ca strugurii săaibă în alimentația omului un important rol reconfortant, euphoric și în multe cazuri terapeutic (afecțiuni ale plămânilor, rinichilor, inimii, stomacului), se pot vindeca sau ameliora printr-un consum rațional de struguri și must proaspăt.

vinul este considerat un aliment complex, o băutură energetică (un gram de alcool ingerat furnizează organismului uman 7 calorii),  având și un important rol terapeutic;

compușii fenolici din vin au proprietăți deosebite, prevenind bolile cardiovasculare, facilitează circulația sangvină, protejează împotriva hemoragiilor, a unor tulburări de vedere; 

procianidinele din vinurile roșii, au rol în a îndepărta colesterolul din sânge, mărirea rezistenței pereților vasculari la hemoragii, în prevenirea îmbătrânirii premature a țesuturilor (Dejeu L., 2010), de asemenea având un important rol și în industria farmeceutică (cele extrase din semințe);

vinul roșu, în special, are proprietăți antiseptice, datorită acțiunii lui antivirale și bactericide.

Deoarece vinul este considerat un aliment, în ultimii ani țările mari producătoare de vin, tind spre o „viticultură ecologică”, cu reducerea substanțelor poluante, care se acumulează și în fruct, folosirea în cantitate cât mai mică a pesticidelor și îngrășămintelor chimice, pentru obținerea vinurilor sănătoase.

 Alcoolul din vin obținut prin distilarea vinului poate fi folosit, după bonificare și învechire în diferite condiții (în butoaie de stejar) pentru obținerea diferitelor  băuturi spirtoase (ex.: coniac, vinars etc).Sucul de struguri consumat de copii,  bătrâni și adulți are o acțiune tonifiantă asupra organismului, fiind foarte folositor mai ales  bolnavilor și convalescenților. Frunzele viței-de-vie pot fi folosite în alimentația omului, pentru pregătirea sarmalelor (fie în stare proaspătă, culese primăvara înainte de stropitul viilor, fie păstrate la saramură).

 Tescovina, produs secundar al procesului de vinificație, alcătuită din pielițe, semințe și restul țesuturilor miezului, dă posibilitatea unei multiple folosir i: prin distilare se obține rachiul de tescovină, din semințe se obține un ulei cu folosință alimentară,după extragerea semințelor din tescovină se poate obține un compost pentru fertilizarea organică a terenului.a mijloc de câștigare a existenței lucrările de îngrijire a plantațiilor viticole,  pepinierelor, prelucrarea recoltelor de struguri, industrializarea și valorificarea produselor vitivinicole necesită un consum mare de forță de muncă, oferind locuri de muncă pentru o  parte a populației (forța de muncă are atât un caracter sezonier: recoltarea strugurilor, cât și  permanent : tăieri, fertilizări).

 În plus se stimulează activitatea industriilor producătoare de materiale (ciment, sârmă, substanțe insecto -fungicide, îngrășăminte minerale), mașini și utilaje folosite în  practica vitivinicolă.

Din punct de vedere economic

valorifică cu bune rezultate pantele erodate cu soluri subțiri de pe dealuri și coline, terenurile nisipoase, calcaroase, pietroase, stâncoase, sărace în nutrienți, improprii altor culturi;

are un important rol antierozional, protejând împotriva eroziunii de suprafață prin fixarea nisipurilor mișcătoare, intervenind activ în conservarea solului;

prezintă un grad mare de intensivizare (consum mare de forță de muncă, cheltuieli

mari la înfii nțarea și întreținerea culturii – 1 ha viță-de-vie echivalează cu 7 ha culturi agricole);

impozitele și valorificarea produselor vitivinicole contribuie la constituirea  bugetului statului;

comerțul intern și internațional cu produse și subproduse vitivinicole constituie o sursă importantă de venituri și profituri; 

înfrumusețează peisajul natural al zonelor unde se cultivă, participând la depoluarea mediului ambiant prin purificarea atmosferei,

vița -de- vie valorifică estetic ( prin coloritul roșiatic sau gălbui al frunzelor în cursul toamnei) și economic curțile și grădinile de lângă casă, iar prin cultivarea mai multor soiuri, cu o coacere eșalonată, gospodarii își pot asigura consumul propriu de strug

3.4. Cultivarea și importanța soiurilor (clone) de struguri pentru vinuri roșii.

Ampelografia este știința care se ocupă cu studiul soiurilor de viță de vie. Suntstudiate: caracterele ampelografice, însușirile biologice, agrotehnice și tehnologice alesoiurilor, comportarea acestora în cadrul ecosistemelor viticole, în scopul cunoașteriisoiurilor de viță de vie și stabilirii tehnologiilor de cultură diferențiată care să asigure producții mari de struguri și de calitate superioară. La început ampelografia avea un caracter pur descriptiv, deoarece se rezuma numai la descrierea botanică a viței de vie. După cefiloxera a pătruns în Europa și a distrus plantațiile de vii roditoare, oamenii de știință și-au îndreptat mai mult atenția asupra vitaceelor, orientând cercetările în direcția însușirilor agrobiologice și tehnologice ale speciilor și soiurilor de viță de vie.

Ca urmare,ampelografia a depășit cadrul restrâns descriptiv, devenind o ștință practică cu caracter aplicativcu o tematică și metodologie proprie de studiu.În cadrul ampelografiei este studiat soiul, ca factor hotărâtor de producție în viticultură și anume: originea soiurilor de viță de vie;modificările în constituția lor genetică; metodologia folosită pentru descrierea șistudiulsoiurilor; însușirile biologice, agrotehnice și tehnologice ale soiurilor; comportareasoiurilor în cadrul diferitelor ecosisteme viticole; rezistența soiurilor în raport cu factorii naturali pedoclimatici, în vederea realizării sortimentelor de soiuri pe podgorii,specializării acestora pe direcții de producție.

Ampelografia, ca orice știință, folosește metode de cercetare proprii și anume:descrierea și recunoașterea soiurilor, pe baza caracterelor morfologice ale principalelor organe ale viței de vie (frunze,struguri,lastari,coarde).

3.5.Cultivarea strugurilor pentru vinuri roșii în România .

Producția de struguri pentru vin este compusă din struguri pentru vinuri albe în proporție de 70% și de struguri pentru vinuri roșii în proporție de 30%. În România, din totalul soiurilor admise în cultură pentru vinuri albe și roșii, sortimentul pentru vinuri roșii este alcătuit, în principal, din soiurile Merlot (8,5%), Băbească neagră (6,2%), Cabernet Sauvignon (3,5%), Fetească nNeagră (0,4%) (Rotaru, 2009).România s-a poziționat la nivel mondial drept un producător de vinuri demn de luat în considerare, atât în ceea ce privește cantitatea, cât și calitatea. Tradiția din viticultură a poporului român a contribuit la consolidarea acestei reputații, alături de succesul pe piață al unor vinuri create dintr-un soi consacrat, și anume Feteasca Neagră.Deși platațiile de struguri roșii ocupă doar o pătrime din arealul viticol românesc, Feteasca Neagră este cunoscută ca soiul port-drapel al României, dând naștere la vinuri de o calitate deosebită și o finețe aparte. Strugurii aparținând acestui soi au un ciorchine conic, cu boabele așezate compact. Bobul este sferic, cu o pieliță groasă, de culoare negru violaceu.Conform Catalogului oficial al soiurilor de plante de cultura din România pentru anul 2012 editat de Institutul de Stat pentru Testarea si Înregistrarea Soiurilor din Romania exista urmatoarele clone inregistrate de Feteasca Neagra:

Feteasca Neagra 7 Od – Odobesti
Inregistrata in 2005
Autori: Arina Oana Antoce

Feteasca Neagra 6 St – Stefanesti
Inregistrata in 2008
Autori: Popa Camelia, Radulescu Ion.

Feteasca Neagra 9Mf – Murfatlar
Inregistrata in 2009
Autori: Aurora Ranca, Ana Negrau, Victoria Artem, Petru Bolos

Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca
Inregistrata in 2006
Autori: Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Valea Calugareasca

Feteasca Neagra 10 Pt – Pietroasele
Inregistrata în 2008
Autori: Statiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultura si Vinificatie Pietroasa

Feteasca Neagra 21 Cot. – Cotnari
Inregistrata în 2009

Feteasca Neagra 44 Th.
Inregistrata in 2008

Vinificata în sec, Fetească Neagră dă vinuri cu o tărie alcoolică medie de 12 – 12.5%. Când strugurii sunt culeși toamna târziu, într-un stadiu avansat de stafidire, datorită zaharurilor acumulate, se obțin vinuri cu până la 14% alcool și chiar mai mult. Vinurile sunt bine colorate, avand o culoare roșie ce poate varia de la roșie – rubinie stralucitoare, până la roșie intensă cu nuanțe rubinii. Aroma vinurilor obținute din soiul Fetească Neagră este placută, complexă și originală, contribuind la aceasta și aroma strugurilor din care provin care amintește de cea a coacăzelor negre sau sugerează mirosul de prune uscate. Gustul, ce aduce parcă a mură, este, in general, echilibrat, consistent și viguros. Aciditatea potrivită, caracteristică soiului, întervine benefic, lăsând în urmă o amintire plăcută și persistentă. Vinul obținut din Fetească Neagră câștigă mult calitativ prin maturare în butoaie de lemn (până la 2-3 ani) și prin învechire la sticle (până la 10 ani). Aceste perioade de timp depind mult și de locul unde este cultivat soiul. Vinul obtinut din Feteasca Neagra are un caracter olfactiv specific, care sugereaza mirosul de prune uscate, castigand prin invechire usoare nuante de scortisoara.

In anii buni si bine vinificat, soiul prezinta un potential bun,cu toate acestea, au existat diferente destul de mari care, pe de o parte indica o mare versatilitate, dar de asemenea, par sa sublinieze faptul ca Feteasca Neagra nu dispune de o imagine puternica, caracteristica si prin urmare, este uneori dificil de diferentiat. In scopul de a prezenta Feteasca Neagra ca un soi românesc cu adevarat valoros, trebuie elaborate o serie de detalii pentru a avea o identitate clara.

.

CAPITOLUL IV

Schimbările climatice și influența acestora în cultivarea viței de vie.

4.1.Încălzirea globală

Încălzirea globală a climatului a produs multe dereglări în ecosistemele viticole, soiurile de viță de vie fiind nevoite să-și modifice desfășurarea ciclului anual de vegetație, cu consecințe de cele mai multe ori negative pentru calitatea și cantitatea producției de struguri, inclusiv asupra vinurilor rezultate. Însă această încălzire globală ar putea avea o influență remarcabilă asupra podgoriilor producătoare de vinuri de înaltă calitate aflate la limita cultivării viței de vie. Pentru podgoriile nordice, această încălzire va fi una benefică, pe când pentru cele sudice aceasta va fi dezavantajoasă datorită climatului prea cald (Kenny și Harrison, 1992).

Deja s-au observat efecte negative ale schimbării climatice la unele podgorii de pe Glob, precum: coacere mai timpurie a strugurilor, pierderea acidității prin respirație și o acumulare mai mare de zahăr. De asemenea, dacă recoltarea are loc mai devreme decât de obicei (august sau septembrie în loc de octombrie în emisfera nordică), iar recolta nu este irigată, vor rezulta struguri deshidratați (Jones și colab., 2005).

Dat fiind faptul că încălzirea globală afectează desfășurarea normală a fenofazelor viței de vie atât la nivel continental cât și la nivel regional, este necesară o reevaluare a utilizării terenurilor în aceste zone pe baza unui studiu pedo-climatic detaliat, precum și aplicarea unei strategii viticole viabile în fața schimbărilor climatice viitoare. Creșterea valorilor temperaturilor a determinat devansarea momentului declanșării dezmuguritu- lui și înfloritului, precum și scurtarea duratei acestor etape de dezvoltare vegetativă.De asemenea, s-a constatat și o tendință de maturare forțată a strugurilor, fapt ce are repercusiuni nedorite asupra producției cantitative și calitative a viei.

4.2.Căldura excesivă forțează coacerea boabelor

Pârga și maturarea strugurilor se declanșează brusc, neeșalonat pe soiuri, cu repercusiuni asupra procesului de creștere a boabelor la dimensiunile caracteristice fiecărui soi și, implicit, cu reducerea randamentului în must, din cauza lipsei turgescenței boabelor.

În ultimii ani, pe fondul temperaturilor excesiv de ridicate, asociat cu seceta pedologică și atmosferică prelungită, soiurile au manifestat tendința de a intra foarte timpuriu în pârgă (sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august), fenomen cauzat de temperaturile foarte ridicate ale aerului și mai ales de valorile extreme care depășesc frecvent 30 °C. Fenomenul se accentuează când intervine și deficitul hidric.

Intrarea forțată în pârgă la soiurile roșii se manifestă prin colorarea boabelor înainte ca acestea să ajungă la mărimea tipică a soiului. Dacă în scurt timp deficitul hidric se reface, se încetinește colorarea și boabele își continuă creșterea.În caz contrar, strugurii se ofilesc, frunzele se usucă parțial sau total și cad pe rând, producția de struguri diminuându-se considerabil. Aparatul foliar prezintă arsuri severe cu aspect de uscăciune, ceea ce afectează major procesul de fotosinteză și, implicit, acumularea substanțelor active ce favorizează maturarea strugurilor.

4.3.Adaptabilitatea la secetă, tot mai redusă

În ultimul timp, seceta a devenit un fenomen frecvent, ceea ce presupune cunoașterea totalului anual al precipitațiilor, dar mai ales intervalul din an în care precipitațiile au lipsit sau au fost în cantități insuficienteÎn ultimii ani, ne confruntăm cu o tendință de scădere a regimului de precipitații. De asemenea, se constată o repartiție neuniformă a precipitațiilor pe parcursul anului, cu intervale secetoase încadrate de perioade scurte cu ploi abundente și, de multe ori, cu caracter torențial.Deși vița de vie are o capacitate mare de adaptare la condiții extreme (exces sau lipsă de apă), în anii secetoși, acestea deranjează planta și principalele procese fiziologice.

Deficitul de apă are efecte severe, iar când este însoțit de temperaturi ridicate, provoacă închiderea stomatelor, reducerea suprafeței foliare, ofilirea cârceilor și a frunzelor și chiar uscarea prematură, modificarea culorii frunzelor, încetinirea creșterii vegetative.În aceste condiții, apar frecvent și fenomene extreme: grindină, furtuni, ploi torențiale etc..

4.4.Efectele secetei, amplificate de fenomene meteo extreme

Grindina, prin frecvența și agresivitatea ei, poate conduce de cele mai multe ori la compromiterea recoltelor de struguri.Spre exemplu, în 28 iunie 2007, fenomenul a distrus aparatul foliar în proporție de 80-90%, iar la unele soiuri (Merlot, Fetească Neagră) până la 75-80%. Butucii au fost defoliați, cu vârfurile de creștere rupte. Lemnul anual a fost distrus în proporție de 80-90%, iar 40-65% din strugurii au fost afectați.În perioada imediat următoare, după căderea grindinei, respectiv luna iulie, din cauza lipsei precipitațiilor asociată cu temperaturi foarte ridicate, soiurile au intrat forțat în pârgă, încetinind puternic creșterea boabelor.Intensificarea vitezei vântului conduce, adesea, la accentuarea caracterului secetos al zonei. De multe ori, acestea iau aspecte de vijelie, determinând înclinarea sistemului de conducere a viței de vie..

4.5.Măsuri de urgență.

Amplificarea frecvenței ploilor torențiale cumulat cu agresivitatea pluvială a acestora a condus în ultima perioadă la intensificarea proceselor erozionale, cu consecințe directe asupra stării de fertilitate a solurilor din zona colinară,de aceia ar fi nevoie de masuri de protejare prin luarea unor masuri de urgent cum ar fi :

ameliorarea capacității de prognozare a vremii, protecția fertilității solurilor, extinderea sistemelor de irigații, valorificarea eficientă a precipitațiilor prin aplicarea de măsuri agrotehnice care să permită conservarea apei în sol în perioada de secetă;

valorificarea solurilor în conformitate cu potențialul condițiilor pedoclimatice caracteristice zonei;

protejarea populațiilor naturale de prădători și limitarea utilizării tratamentelor chimice;

o nouă orientare în structura varietală, respectiv soiuri cu toleranță ridicată față de temperaturile ridicate și stresul hidric generat de lipsa apei;

adaptarea tehnologiilor de cultură la efectele schimbărilor climatice;

simularea fenoclimatică a apariției pagubelor în plantațiile viticole sub acțiunea schimbărilor climatice, pentru a stabili cu precizie probabilitatea apariției pagubelor;

Atenție! la alegerea soiurilor și la zestrea lor genetică, care se poate modifica după zece ani de cultură în alt mediu ecoclimatic;

întrucât la tehnologia de plantare și la întreținerea viilor tinere în condiții de stres termic și hidric pot apărea peste 50% goluri, se impune irigarea.

4.6.Decalajul dintre soiuri, micșorat

În ultimul timp, se constată că fenofazele de vegetație se declanșează simultan aproape la toate soiurile și între ele nu se mai evidențiază diferența de 7-14 zile. Fenomenul are ca explicație încălzirea bruscă a aerului. Este important de consemnat acest aspect, deoarece avertizarea și aplicarea tratamentelor fitosanitare sunt în corelație directă cu fenofazele de vegetație.

4.7.Evoluția temperaturii aerului

Statistica fenomenelor extreme și analiza datelor de observație indică o creștere a mediei temperaturii minime și a mediei temperaturii maxime din timpul iernii și verii, a frecvenței zilelor caniculare (temperaturi maxime mai mari de 30 °C) dar și a celor cu brumă, polei și chiciură.

În ultimii ani s-a înregistrat o creștere ușoară a valorilor termice anuale, ajungându-se la temperaturi medii ale aerului de 11-12 °C, ceea ce arată un plus termic de aproximativ +0,5 °C față de valoarea medie multianuală. Media mobilă pe cinci ani indică o ușoară tendință de scădere a temperaturii aerului până în anul 1988, după care urmează o creștere de aproximativ 1 °C.Temperaturile minime absolute din perioada de iarnă au depășit pragul biologic de rezistență a viței de vie (spre exemplu, -25,2 °C în 26 ianuarie 2010 și -24,2 °C în 26 ianuarie 2011) și au afectat viabilitatea mugurilor. Un fenomen frecvent întâlnit în perioada de vegetație în ultimii ani constă în diferența mare de temperatură de la zi la noapte, amplitudinile oscilând între 20-21,7 °C.

4.8.Deficit de umiditate vs. ploi torențiale

Deficitul de precipitații se instalează în special în perioada de iarnă și începutul perioadei de vegetație aprilie-mai și luna august, cu influențe asupra declanșării fenofazelor de vegetație. Frecvent, în lunile iunie-iulie au loc ploi torențiale care nu sunt valorificate în totalitate și conduc la accentuarea deficitului pluviometric.

CAPITOLUL V

Stadiul potențialului de producție și calitate al clonelor Fetească Neagră

5.1. Cercetări privind maturarea creșterilor anuale

Dintre hidrații de carbon, amidonul este cea mai importantă substanță de rezervă din coarde, iar în funcție de procentul în care se găsește în coarde, la sfârșitul perioadei de vegetație, influențează rezistența plantei în condițiile temperaturilor scăzute din timpul iernii. De asemenea, cantitatea de amidon din coarde este influențată de perioada de maturare a lăstarilor. Cu cât maturarea se face mai bine, cu atât rezervele de substanțe acumulate sunt mai mari (Dejeu, 2004). Pe perioada iernii concentrațiile de amidon încep să scadă, iar concentrația de zaharuri începe să crească. Aceste modificări sunt asociate cu dezvoltarea rezistenței la ger a viței de vie. Pe perioada iernii amidonul se sintetizează crescând astfel concentrația de zaharuri din coarde, acestea fiind utilizate ca o barieră împotriva vătămărilor provocate de temperaturile scăzute. Spre sfârșitul iernii are loc o conversie inversă a hidraților de carbon

5.2.Cercetări privind vigoarea butucilor

Producția și vigoarea butucilor alcătuiesc o unitate în care laturile sunt corelate pozitiv. Întotdeauna unui butuc viguros i se rezervă o încărcătură mai mare, iar aceasta presupune la același soi și o producție mai mare. Trebuie ținut cont și de faptul că producția nu crește continuu cu sporirea sarcinii, ci până la un anumit nivel, dincolo de care începe să scadă (Popa și Bobeleac, 1970). Prin efectuarea tăierilor în uscat se urmărește menținerea formei date butucului în primii ani de la plantare, menținerea producției la un nivel constant, conservarea potențialului de producție și eliminarea posibilităților de apariție a alternanței de rodire. De asemenea, se urmărește asigurarea elementelor de rod necesare realizării producției de struguri în anul în curs, lemn de rod pentru recolta anului următor, cu asigurarea longevității butucilor (Dejeu, 2004).

5.3. Cercetări privind desfășurarea fenofazelor

Perioada de vegetație începe cu apariția primei picături de sevă și se termină cu căderea ultimelor frunze de pe butuc (Pop, 2010). Începutul plânsului, durata și intensitatea lui depind de temperatura și umiditatea solului, de specie sau soiul de viță de vie și de condițiile de mediu. Plânsul începe atunci când, la adâncimea de 0,5 m temperatura este de 9ºC pentru vița europeană și 4,5-5,2ºC, pentru vița americană (Dumitriu, 2008).

5.4.Cercetări privind desfășurarea fenofazelor

Perioada de vegetație începe cu apariția primei picături de sevă și se termină cu căderea ultimelor frunze de pe butuc (Pop, 2010). Începutul plânsului, durata și intensitatea lui depind de temperatura și umiditatea solului, de specie sau soiul de viță de vie și de condițiile de mediu. Plânsul începe atunci când, la adâncimea de 0,5 m temperatura este de 9ºC pentru vița europeană și 4,5-5,2ºC, pentru vița americană (Dumitriu, 2008).

5.5. Cercetări privind fertilitatea și productivitatea

Fertilitatea reprezintă însușirea de a forma, an de an, organe de fructificare ca bază inițială de realizare a recoltei de struguri, și poate fi apreciată sub două aspecte: fertilitate potențială și fertilitate reală, iar pentru a aprecia gradul de fertilitate a unui soi se calculează coeficientul de fertilitate: absolut și relativ, iar productivitatea reprezintă însușirea plantei de a forma struguri și de a-i menține pe butuc în condiții normalede mediu, până la maturitatea deplină (Dumitriu, 2008).Fructificarea viței de vie parcurge mai multe faze fiziologice reprezentate prin inducția florală, diferențierea intramugurală și extramugurală, creșterea inflorescențelor, înflorirea, polenizarea și fecundarea, pârga și coacerea. Desfășurarea normală a acestor procese depinde de nivelul procentului de lăstari ce apar pe butuc (Iuoraș, 1985).

5.6. Cercetări privind producția și calitatea recoltei

Pentru determinarea calității strugurilor de vin se au în vedere cu prioritate criterii biochimice, respectiv conținutul mustului în zahăr și aciditate, la care se mai adaugă conținutul în substanțe antocianice pentru vinuri roșii și substanțe odorante pentru vinurile aromate (Oprea, 2001). Descrierea și caracterizarea soiurilor de struguri pentru vinuri roșii au un rol important în viticultură și oenologie. Diverse metode sunt implicate, inclusiv analiza de metaboliți secundari, cum ar fi antociani (pentru struguri roșii), compuși aromatici și taninuri (Bayonove și colab., 1998, Mattivi și colab., 2009). Chiar dacă concentrațiile acestor componente din struguri pot fi afectate de condițiile de mediu și de tehnologia de cultură aplicată (Jackson și Lombard, 1993), raporturile dintre componentele antociani și arome sunt controlate de genotip.

5.7. Cercetări privind calitatea vinurilor

Vinurile de calitate superioară (VS) sunt cele care au tăria alcoolică dobândită minimă de 10 % vol., aciditatea totală minimă exprimată în acid tartric 4,5 g/l, extract sec nereducător 19 g/l. Vinurile cu denumire de origine controlată (DOC) sunt cele care întrunesc condițiile de calitate: tăria alcoolică dobândită minimă de 11 % vol., aciditatea totală exprimată în acid tartric 4,5 g/l, extract sec nereducător minim 21 g/l, iar comercializarea acestor vinuri se face prin specificarea denumirii de origine (podgorie, centrul viticol, plaiul viticol) și soiul sau sortimentul de soiuri din care provin (Iuoraș, 1994; Țârdea și colab., 2000; Pomohaci și colab., 2005; Patic, 2006).

5.8. Cercetări privind normarea încărcăturii de rod prin răritul strugurilor

Lucrarea de rărit al strugurilor (ciorchinilor) se execută după creșterea bobului, iar prin această lucrare, la fel ca și în cazul răritului inflorescenței, se definitivează încărcătura de rod pe fiecare butuc în parte printr-un număr de struguri corespunzător potențialului natural specific fiecărui butuc în parte (Pop, 2010). Această lucrare se practică frecvent la soiurile de struguri pentru masă însă mai nou se practică și la soiurile de struguri pentru vin deoarece aplicarea lucrării de rărit asupra strugurilor ajută la reglarea producției și duce la îmbunătățirea calității strugurilor (Petrie și Clingeleffer, 2006), în special a aromelor și a antocianilor din pielițele strugurilor.

CAPITOLUL VI

Scopul și obiectivele cercetărilor

6.1. Motivația cercetării

Motivația care a stat la baza acestui studiu, pe lângă urmărirea efectelor produse de schimbările climatice, mai ales asupra podgoriilor aflate la limita nordică de cultură, a fost și faptul că, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, s-au acordat fonduri destinate dezvoltării zonelor viticole, în special a extinderii suprafețelor cultivate cu soiuri pentru vinuri roșii de calitate. De asemenea, cercetările au pornit de la premisa că producătorii mici și mijlocii, cum este în cazul de față, se pot afirma pe piața vinului doar prin producerea și comercializarea de vinuri de calitate chiar dacă aceasta presupune costuri puțin mai ridicate.

6. 2. Scopul și obiectivele cercetărilor

Scopul cercetărilor, a constat în urmărirea influenței normării încărcăturii de rod prin lucrarea în verde specială de rărit al strugurilor la soiurile pentru vinuri roșii de calitate, cultivate într-un areal, pentru a demonstra pretabilitatea acestor soiuri pentru arealul studiat, dar și pentru a le recomanda să fie extinse și în podgoriile din Transilvania, cu condiții de microclimat asemănătoare.

De asemenea, studierea condițiilor ecoclimatice și a comportării soiurilor pentru vinuri roșii poate oferi o șansă de relansare a centrelor, centre de veche tradiție în cultivarea viței de vie.

Obiectivele prin care s-a urmărit realizarea scopului propus au fost următoarele:

caracterizarea condițiilor naturale din zona unde s-a desfășurat experiența și încadrarea acesteia din punct de vedere geografic;

urmărirea desfășurării fenofazelor în funcție de condițiile climatice ;

determinarea influenței normării încărcăturii de rod prin rărirea strugurilor asupra butucilor deviță de vie în perioada de repaus (gradul de maturare a coardelor și viabilitatea mugurilor);

determinarea influenței normării încărcăturii de rod prin rărirea strugurilor asupra vigorii de creștere (greutatea lemnului eliminat la tăiere, lungimea și diametrul coardelor);

determinarea influenței normării încărcăturii de rod prin rărirea strugurilor asupra elementelor de fertilitate și productivitate;

determinarea influenței normării încărcăturii de rod prin rărirea strugurilor asupra calității și producției de struguri și vin;

stabilirea caracteristicilor fizico-chimice ale vinurilor roșii obținute din clonele studiate.

6.3.Materiale și metode de cercetare

Materialul biologic utilizat .În cadrul cercetărilor au fost luate în studiu cinci clone de struguri Fetească neagră, de calitate, în plantația de viță de vie a societății SC Fabian SRL,

Fetească neagră 7 Od – Odobești

Fetească Neagră 6 St –Ștefanești

Fetească Neagră 9Mf – Murfatlar

Fetească Neagră 4 Vl – Valea Calugărească

Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele

6.4..Metode de cercetare

Experiențele care au stat la baza lucrari au fost organizate în anii 2013 și 2015, în plantația de viță de vie a societății SC Fabian SRL. Plantațiile cu cele cinci soiuri clone de viță de vie, Fetească Neagră, folosite în experiență (Fetească neagră 7 Od – Odobești , Fetească Neagră 6 St Ștefanești, Fetească Neagră 9Mf – Murfatlar, Fetească Neagră 4 Vl – Valea Calugărească, Fetească neagră 10 Pt – Pietroasele), au fost înființate în anul 2005, cu distanțe de plantare de 2,0 m între rânduri și 1,0 m între plante pe rând, obținându-se o densitate de 5000 butuci/ha. Forma de conducere este Guyot pe tulpină iar sistemul de tăiere practicat este mixt, în cep de 2-3 ochi și o coardă de 10-12 ochi, încărcătura de rod fiind de 12-15 ochi/butuc, respectiv 6-8 ochi/m2. Această încărcătură de rod se practică în vederea obținerii calității în detrimentul cantității.

6.5.Organizarea experienței

Experiențele s-au desfășurat în cadrul unei serii de experiențe, pe parcursul a doi ani 2013-2015. Seriile de experiențe au fost amplasate pe parcele aferente fiecărui soi luat în studiu, acestea fiind relativ apropiate unele de celelalte, beneficiind de aceleași condiții de mediu. Schema experimentală este așezată în blocuri cu două variante pe trei repetiții, fiecare repetiție cuprinzând 12 butuci:

– varianta V1 – normarea încărcăturii de rod prin lucrarea de rărit în proporție de 30% a strugurilor;

– varianta V2 – fără efectuarea lucrării de rărit a strugurilor.

În mod concret, așezarea experiențelor bifactoriale pentru fiecare an experimental a fost identică. Factorul A – CLONA –Factorul B – normarea încărcăturii de rod

b1: prin răritul strugurilor

b2: fără răritul strugurilor

6.6.Determinarea momentului declanșării diferitelor fenofaze

Momentul declanșării diferitelor fenofaze a fost urmărit prin deplasări în plantația unde a fost organizată experiența și notarea pentru fiecare soi în parte a datei când fenofaza respectivă s-a declanșat. Observațiile și determinările s-au făcut pe câte 36 butuci din soi.

6.7.. Observații și determinări privind vigoarea de creștere și modul de iernare a butucilor Greutatea lemnului eliminat la tăierea în uscat s-a realizat pentru a se putea stabili valoarea medie a cantității de lemn care se elimină prin tăiere. A fost cântărit lemnul anual și multianual eliminat la tăiere de la un număr de 5 butuci pe repetiție pentru soiul studiat.

Lungimea și diametrul creșterilor maturate ale lăstarilor s-a realizat la încheierea perioadei de vegetație, după căderea frunzelor, acest indicator servind la stabilirea vigorii fiecăruia dintre soiurile luate în studiu. Pentru fiecare soi s-au măsurat creșterile anuale de pe 5 butuci / repetiție, stabilindu-se lungimea de creștere și diametrul acestora. Gradul de maturare a coardelor prin determinarea cantității de hidrați de carbon din coarde. S-a determinat chimic prin metoda reactivului antronă (Călugăr și colab., 2010). Pentru aceasta s-au recoltat câte 10 coarde din diferite părți ale butucului din fiecare variantă pentru fiecare soi în parte.

Controlul viabilității mugurilor prin metoda secționării longitudinale a acestora și examinarea vizuală: dacă culoarea secțiunii este verde deschis cu luciu înseamnă că ochiul este viabil iar dacă secțiunea prezintă o culoare cafenie închisă înseamnă că este mort.

6.8. Observații și determinări privind elementele de fertilitate și productivitate

Fertilitatea lăstarilor, s-a determinat după înflorit, prin numărarea inflorescențelor, lăstarilor totali și fertili, iar prin formule de calcul s-au determinat coeficienții de fertilitate absolut și relativ.

Productivitatea soiurilor s-a determinat la maturitatea deplină a strugurilor, când aceștia ajung la greutatea maximă, iar evaluarea productivității s-a făcut cu ajutorul indicilor de productivitate absolut și relativ.

Greutatea medie a strugurilor la maturitatea deplină a fost determinată prin cântărirea a 50 de struguri / repetiție (Bunea, 2010) și a fost exprimată în g. 5.2.5. Observații și determinări privind producția de struguri și calitatea

Producția de struguri s-a determinat la recoltare, stabilindu-se producția medie pe butuc. Producția medie pe butuc (kg/butuc) s-a calculat pe baza numărului de struguri pe butuc și greutatea medie a strugurilor, pentru fiecare variantă analizată și soi.

Conținutul în zahar (g/l) – metoda refractometrică.

Aciditatea totală (g/l H2S04) – metoda titrimetrică.

Determinarea conținutului în antociani totali din struguri și din vin -metoda spectrofotometrică.

Dozarea polifenolilor totali din struguri, must și vin – metoda Folin-Ciocâlteu).

Separarea compușilor fenolici din struguri și din vin folosind cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC).

Determinarea capacității antioxidante a strugurilor și a vinului – metoda DPPH.

6.9.. Observații și determinări privind calitatea vinului cu ajutorul analizelor fizico-chimice

. Observații și determinări privind.:

gradul de atac cu mană Gradul de atac cu mană s-a determinat pe baza frecvenței (F%) și a intensității (I%) gradului de atac, exprimat prin formula: GA% = (F% x I%)/100. 5.2.7. Observații și determinări cu ajutorul analizelor chimice asupra calității strugurilor și a vinului

Concentrația alcoolică (% vol.) a fost determinată cu ajutorul metodei prin distilarea simplă și determinarea concentrației alcoolice cu ajutorul picnometrului conform STAS 6182/6-70.

Aciditatea totală a vinului s-a determinat prin metoda titrimetrică, conform STAS 6182-1:2008. Aciditatea volatilă a vinului s-a determinat conform STAS 6182-2:2008. Determinarea acidității volatile a vinului se face prin titrarea acizilor volatili separați din vin prin antrenarea cu vapori de apă și rectificarea vaporilor.

Extractul sec total s-a determinat conform STAS 6182/9-80, prin metoda directă, care constă în evaporarea unui volum de vin (50 ml) pe baia de apă.

Extractul sec nereducător reprezintă diferența dintre extractul total și totalul zaharurilor.

Zaharurile totale s-au determinat conform STAS 6182/17-81 iar zaharurile reducătoare conform STAS 6182-18:2009.

Dioxidul de sulf (SO2) liber și total s-au determinat prin metoda iodometrică, conform STAS 6182/13:2009.

Img.15.(determinarea sulfului liber/total)

CAPITOLUL VII

Studiu privind cadrul natural

7.1. Caracterizarea ecosistemului din centrul viticol Diosig

Cadrul geografic și localizarea. Centrul viticol Diosig ,situat în partea de vest a tării, podgoria grupează plantațiile viticole dispersate pe o arie largă la nord și nord-est de Oradea, corespondenta câmpiei și dealurilor piemontane Oradea-Bacău, de o parte și de 10 grade latitudine nordică, a paralelei de 47.

Istoria acestei regiuni este vastă fiind prezente mărturii din toate etapele istorice, începând cu autori antici cum ar fi Strabon, cu perioada daco-romană care a lasat o serie de urme istorice cum ar fi prezența legiunii a IV-a Flavia Felix legiunea a V-a Macedonica care menționeaza prezența viilor pe acest terituriu.Soiurile de struguri specifice regiunii cum ar fi Cadarcă de Miniș ,Fetească Neagră ,sunt prezențe vii și de necontestat a culturii viței de vie pe aceste locuri.

In podgoria Diosig s-au descoperit vestigii ale trecutului care evidențiază prezența culturii viței de vie pe aceste meleaguri din timpuri foarte îndepărtate. Ele au fost furnizate de către dr. Gheorghe Emil Bandici, autor al unui material nepublicat, intitulat ,,Istoricul culturii viței de vie în judetul Bihor.Solurile nisipoase din Câmpia Crișurilor, produc vinuri roșii seci bine apreciate, unele dintre ele fiind denumite după plaiurile în care sunt cultivate.

Diferența de temperatură dintre zi și noapte, în perioada maturării strugurilor este de 10-12 °C (ziua sunt până la 22-23°C, iar noaptea până la 10-11°C), ceea ce determină acumularea lentă de zaharuri și favorizează un mediu oxido-reducător în struguri. Caracteristicile organoleptice specifice acestor asamblaje, imprimate și datorate mediului pedo-climatic au generat o creștere a volumului comercializat.

Aptitudinea oenoclimatică a regiunii viticole este favorabilă obținerii vinurilor roșiii roze de o mare finețe și calitate. Asamblajele obținute, din soiurile menționate ,sunt puternice,au bună structură taninoasă, sunt echilibrate, cu arome de fructe de pădure, lipsite de agresivitate, cu o catifelare specifică soiului ,Cabernet Sauvignon și care amintește de cireșele amare. Procentul major,al Cabernet Sauvignon-lui ,servește ca bază și este urmat fie de Burgund mare,Merlot ,Syrah sau Fetească Neagră astfel încât să se obțină vinuri ,care să evidențieze cât mai bine ,caracterul imprimat ,de arealul geografic delimitat.Asamblajul ,acestor soiuri, oferă noi perspective axate pe diversificarea ofertei și răspund în bună măsură cerințelor consumatorilor.

7.2. Studiul condițiilor climatice

Regimul termic. Temperatura medie multianuală pentru centrul viticol Diosig, în perioada 1991-2000, a fost de 9,7°C, cu o amplitudine de 23,2°C. În intervalul 2000-2015, temperatura medie anuală a crescut având valoarea medie de 11,3°C, iar în perioada în care s-au efectuat experiențele (2013-2015) a avut o valoare medie de 11,5°C.

Comparând cei doi ani experimentali (2013-2015) din punct de vedere al temperaturii medii lunare a aerului dar și din punct de vedere al temperaturii medii anuale, s-a observat că în anul 2015, temperaturile medii (atât cele lunare cât și cea anuală) sunt mai scăzute decât cele înregistrate în 2013. Astfel, luna cea mai caldă a anului, iulie, a înregistrat în 2013 o temperatura medie de 23,7°C iar în iulie 2015 s-a înregistrat temperatura medie de doar 22,7°C, cu 1,7°C mai puțin. Luna august a înregistrat o valoare medie a temperaturii de 22,3°C (2013) și 21,3°C (2015). În cei doi ani experimentali (2013-2015) nu s-au înregistrat temperaturi maxime și minime absolute care să pună în pericol buna desfășurare a proceselor fiziologice ale viței de vie.

Regimul pluviometric și umiditatea aerului. Clima este de asemenea temperat continentală cu înfluențe mediteraniene cu diferente destul de sensibile.

In zona Bihor, Satu Mare, Salaj ;

temperatura medie anuală este de 9,6 C,

suma precipitațiilor anuale fiind 626 mm,

suma temperaturilor active 3.125 C,

suma orelor de insolație 1.301 și

suma precipitațiilor active 389 mm.

Insolația. În anul 2013, în arealul viticol Diosig s-a înregistrat o insolație reală de 1751,5 ore, iar în anul 2015 o insolație reală de 1413,6 ore. Ținând cont că necesarul de ore de strălucire ale soarelui este cuprins între 1200-1600 ore, se constată că necesarul de ore de strălucire a soarelui, pentru cei doi aniexperimentali, a fost acoperit.

Relieful și solul .În arealul viticol Diosig, se regăsesc altitudini ale reliefului de până la 140-160 m, cu denivelări puține și cu pantă de până la 15%. Pantele au expoziție sudică, astfel se încălzesc mai repede și mai puternic iar vița de vie este expusă mai puțin la acțiuni negative precum geruri și înghețuri iar bolile micotice se dezvoltă mai puțin. Se regăsesc și plantații de vița de vie pe pantă cu expoziție SV și SE Solurile reprezentative ce se regăsesc în județul Bihor, respectiv în Centrul viticol Diosig sunt cele din clasa luvisoluri, respectiv luvosol (solurile brune luvice) însoțite sau înlocuite pe versanți de regosoluri și rar, erodosoluri.

CAPITOLUL VIII

EXPERIENTE SI OBSERVATII

8.1. Lungimea și diametrul coardelor

La soiurile studiate, atât la varianta la care s-a efectuat lucrarea de normare a încărcăturii de rod prin rărire cât și la cea fără rărire, s-a urmărit vigoarea butucilor înainte de intrarea în perioada de repaus, analizându-se lungimea medie a coardelor (m), lungimea totală pe butuc (m) și diametrul acestora (mm) (Tabel 8.1.).

Tabel 8.1.

Lungimea (m) și diametrul (mm) coardelor, în funcție de normarea încărcăturii de rod prin rărirea strugurilor, media 2013-2015

S-a observat că soiul/clonă Feteasca neagra 10 Pt ,în condițiile ecoclimatice din centrul viticol Diosig a realizat o lungime totală a coardelor de 11,7 m/butuc în cazul variantei fără rărit și de 14,1 m/butuc la varianta cu rărit.

Valoarea lungimii totale a coardelor înregistrate la soiul/clonă Feteasca Neagra 9Mf, în condițiile celor doi ani experimentali, de 11,6 m/butuc la varianta cu rărit și de 12,6 m/butuc la varianta fără rărit, confirmă vigoarea mare a soiului.

Feteasca neagra 7 Od, pentru cei doi ani experimentali (2013-2015) a realizat o vigoare mijlocie spre mare având o lungime totală a coardelor de 11,3 m și respectiv 11,2 m, dovedind astfel, buna adaptare a soiului la condițiile ecopedoclimatice de la Diosig.

Vigoare mare și constantă s-a observat și la soiul Feteasca Neagra 9Mf, atât la varianta cu rărit (13,9 m/butuc) cât și la varianta fără rărit (13,7 m/butuc).

8.2. Greutatea lemnului eliminat la tăiere.

Se observă faptul că efectuarea lucrării de normare a încărcăturii de rod determină o creștere a cantității totale de lemn care se formează pe butuc în timpul perioadei de vegetație.

De asemenea, asupra acestui caracter analizat s-a observat și influența condițiilor climatice din cei doi ani experimentali (2013-2015), anul 2015 fiind un an mai bogat în resurse hidrice decât anul 2013 și corelat cu temperaturile din perioada de vegetație, au dus la creșteri mai viguroase și mai numeroase. Cantitatea de lemn eliminată la tăiere (determinată prin cântărire în luna martie 2015) a fost mai mare pentru anul experimental 2015.

8.3. Influența răritului asupra modul de iernare a butucilor.

Gradul de maturare a coardelor .Acumularea hidraților de carbon nu a avut aceeași intensitate pentru cele două cazuri luate în studiu datorită consumului mai mare de substanțe de rezervă pentru creșterea butucilor și a producției de struguri în cazul variantei fără rărit, acest lucru fiind confirmat de prelucrarea statistică a datelor. Valoarea medie în cazul variantei cu rărit (14,47 g %) a fost superioară față de varianta fără rărit (14,33 g %).

Conținutul în hidrați de carbon din coarde, a determinat o individualizare a soiului/clonă Fetească Neagră 4 Vl – Valea Călugarească, care a înregistrat cele mai mari valori: 16,00 g % la varianta rărită, 15,88 g % la cea fără rărit și 15,94 g % – media celor două variante. Pentru fiecare din cele două variante, precum și în cazul mediei, acest soi s-a diferențiat în mod semnificativ de toate celelalte variante. Astfel, putem concluziona că acest soi s-a adaptat condițiilor climatice din partea de N-V a țării, (regiunea viticolă Crișana ) acumulând în timpul perioadei de vegetație o cantitate de substanțe de rezervă suficientă, care îi asigură iernarea în condiții optime la Diosig.

Tabelul 8.2.

Influența soiului, asupra acumulării hidraților de carbon (g %)

La polul opus s-a situat soiul/clonă Fetească Neagră 10 Pt – Pietroasele, care a acumulat cantitatea cea mai mică de hidrați de carbon, în ambele cazuri luate în studiu: fără rărit 13,72 g % și rărit 13,82 g %, dar și în medie: 13,77 g %.

Viabilitatea mugurilor. Indiferent de ani și de normarea producției de struguri, mediile corespunzătoare fiecărui soi indică un procent maxim al mugurilor viabili atins de soiul/clonă Fetească neagră 7 Odobești, (94,87%) și unul minim atins de soiul/clonă, Fetească neagră 10 Pt – Pietroasele (87,04%), ambele diferențiindu-se semnificativ una față de cealaltă, dar și față de restul mediilor.

Tot în mod semnificativ s-a distins media calculată pentru soiul/clonă, Fetească Neagră 4 Vl – Valea Călugarească (89,72 %) prin compararea cu toate celelalte, dovedind astfel, o foarte bună rezistență la condițiile climatice din perioada de repaus din acest areal de cultură. .

Din nou, prin aplicarea lucrării de rărit, au apărut diferențe semnificative între mediile celor două variante (rărit: 92,63 % și nerărit: 90,21%).

Tabel 8.3

Influența soiului, asupra viabilității mugurilor principali (%)

Prin valorile ridicate ale viabilității mugurilor obținute, se poate concluziona că, în condițiile centrului viticol Diosig, soiurile de struguri pentru vinuri roșii găsesc condițiile optime pentru iernare

8.4. Desfășurarea principalelor faze de vegetatie.

Evoluția fazelor de vegetație, dar și lungimea perioadei de vegetație, la cele cinci soiuri studiate în partea de N-V a României, în centrul viticol Diosig, a fost influențată de condițiile climatice dar și de caracteristicile biologice ale soiuri și mai puțin de tehnologia aplicată prin normarea recoltei prin rărirea strugurilor.

Tabelul 8.4

Desfășurarea principalelor fenofazelor (limitele) la soiurile studiate în experiență, în perioada 2013 și 2015

8.5. Influența răritului asupra fertilității și productivității

Asupra procentului de ochi morți s-a observat faptul că, în cazul variantelor unde s-a aplicat răritul strugurilor, procentul de ochi morți a fost mai mic decât la varianta fără rărit, atât în anul 2013 cât și în anul 2015 (Tabel 8.5.). Cel mai ridicat procent de muguri morți pe butuc, dintre cele cinci soiuri studiate, l-a înregistrat soiul Cabernet Sauvignon atât în anul 2013 (între 20 și 25 %) cât și în anul 2015 (între 11 și 16 %). Viabilitatea mai scăzută a acestui soi este dată și de depunerea unor cantități mai scăzute ale hidraților de carbon în coarde. Procentul de lăstari fertili este în funcție de soi și are valori cuprinse între 25-100% După cum se observă și din (Tabelul 8.5). Astfel, se poate afirma că, în regiunea din N-V României, soiul/clonă Fetească Neagră 4 Vl – Valea Calugărească întâlnește condiții propice pentru asigurarea constantă a fructificării, condiții care, combinate cu o agrotehnică corespunzătoare, pot duce la obținerea unor producții mari și constante. Se poate concluziona că, în cazul cercetărilor realizate privind pretabilitatea soiurilor în condițiile ecoclimatice din centrul viticol Diosig și a obiectivelor propuse,fertilitatea nu este o însușire influențată de lucrarea de normare a încărcături de rod (lucrare care se realizează în perioada de pârgă), ci doar de caracterul de soi și de condițiile climatice din acest areal.Comparând valorile medii ale numărului de inflorescențe dintre cele cinci soiuri, indiferent de lucrarea de normare a încărcăturii de rod prin rărit (Tabel 8.5), se remarcă diferențe semnificative între acestea, primul loc fiind ocupat de soiul/clonă Fetească Neagră 9Mf – Murfatlarcu cea mai mare valoare (19,7 inflorescențe/butuc), urmat de soiul/clonă Fetească Neagră 4 Vl – Valea Calugărească (18,6 inflorescențe/butuc), Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele (17,7 inflorescențe/butuc), Fetească Neagră 6 St – Ștefanești (16,4 inflorescențe/butuc), ultimul loc fiind ocupat de soiul/clonă Feteasca neagra 7 Od – Odobesti cu un număr de 15,8 inflorescențe/butuc.

Tabel 8.5

Principalele caracteristici agrobiologice ale soiurilor studiate la Diosig, în funcție de normarea încărcăturii de rod, media 2013– 2015

Fertilitatea și productivitatea soiurilor de viță de vie , sunt însușiri care influențează producția de struguri. Fertilitatea este exprimată pe lângă procentul de lăstari fertili și prin valorile celor doi coeficienți de fertilitate relativ și absolut. (Cfr,Cfa)

Feteasca neagra 7 Od – Odobesti ,având un număr mic de lăstari fertili pe butuc dar și un număr mic de inflorescențe pe butuc (Tabel 7.5.), a înregistrat valori mari în ceea ce privește coeficientul de fertilitate relativ, de 1,69 la varianta rărită și de 1,82 la varianta fără rărit, comparativ cu celelalte patru soiuri. În privința valorilor coeficientului de fertilitate relativ, înregistrate la soiul/clonă,Fetească Neagră 6 St – Ștefanești e, de 1,67 la varianta rărită respectiv de 1,49 la varianta fără rărit, comparativ cu celelalte soiuri, clasează acest soi pe un ultim loc.

Fetească Neagră 4 Vl – Valea Calugărească, soi/clonă nou introdus în cultură ,prezintă valori ale coeficienților de fertilitate și al indicilor de productivitate apropiate ca valoare cu ale soiurilor/clonă Fetească Neagră 6 St – Ștefanești și Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele. Astfel, valorile Cfr sunt cuprinse între 1,61 și 1,72 pentru ambele variante experimentale, iar valorile Cfa sunt cuprinse între 1,36 și 1,45.

Pe baza valorilor înregistrate ale coeficienților de fertilitate se poate concluziona că, prin comparația cu alte centre viticole din țară, condițiile ecoclimatice din centrul viticol Diosig, sunt favorabile cultivării soiurilor pentru vinuri roșii de calitate acestea dând dovadă de un bun comportament și specific caracterului de soi în ceea ce privește fertilitatea.

Greutatea medie a strugurilor (ciorchinilor) este un caracter foarte important care constituie atât un element de productivitate cât și un element de calitate la vița de vie

Datele din ,(Tabelul 8.6),evidențiază faptul că dintre cele cinci soiuri de vinuri roșii, testate la Diosig, cea mai mare greutate medie a strugurilor a avut-o soiul/clonă,Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca (170,7 g), urmat la o diferență semnificativă de Feteasca Neagra 6 St – Stefanesti și de Feteasca Neagra 9Mf – Murfatlar cu o greutate medie de 149,7 g,respectiv143,1g.

Cele mai slabe rezultate în privința greutății medii a strugurilor l-a înregistrat soiul/clonă, Feteasca neagra 7 Od – Odobesti, pentru ambele variante, implicit și pentru medie (81,0 g), aceste valori datorându-se însușirilor biologice ale soiului. Urmărind influența lucrării de normare a încărcăturii de rod executată la intrarea strugurilor în pârgă asupra greutății medii a unui strugure se remarcă faptul că această lucrare nu a influențat în mod semnificativ greutatea strugurilor, valorile pe cele două variante fiind apropiate (129,6 g respectiv 128,8 g).

Tabel.8.6.

Influența soiului, asupra greutății medii a unui strugure (g)

Indicele de productivitate relativ (Ipr) este un indicator, cel puțin la fel de important ca și indicele de productivitate absolut (Ipa), care cuantifică producția aferentă unui areal de cultură sau a unei podgorii ,fiind un exponent al particularității de soi în interacțiune cu condițiile de mediu.

Indiferent de ani și de normarea încărcăturii de rod, după cum se observă și din tabelul 7.5., cea mai bună comportare privind indicele de productivitate absolut dar și relativ a avut-o soiul/clonă, Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca .Acesta a înregistrat cea mai mare valoare a Ipa dintre cele cinci soiuri analizate, valoare cuprinsă între 277 la varianta rărită și 295 la varianta fără rărit.

8.6. Influența răritului asupra producția de strugurilor .

Numărul de struguri pe butuc Din datele cuprinse în tabelul 8.7. se poate observa că în ceea ce privește influența normării încărcăturii de rod, cel mai mare număr de struguri pe butuc a fost la varianta la care nu s-a aplicat lucrarea de rărit a strugurilor, aceasta înregistrând o valoare semnificativ superioară (17,5 struguri/butuc) față de varianta la care s-a efectuat lucrarea de rărit (12,3 struguri/butuc).

Tabel 8.7.

Influența soiului, asupra numărului de struguri pe butuc.

8.7. Producția de struguri

Producția de struguri este probabil cel mai important indicator care reprezintă, atât la soiurile de vin cât și la cele de masă, concretizarea unor etape succesive (dependente una de alta) ale fructificării viței de vie, ca însușire biologică utilă .

Cele două variante analizate (răritul strugurilor și fără rărit) au influențat în mod semnificativ recolta de struguri, astfel încât, se poate observa că indiferent de anii experimentali, producția obținută de cele cinci soiuri este semnificativ mai mare la varianta fără rărit (2,29 kg/butuc) comparativ cu varianta cu rărit(1.62 kg/butuc)

Table 8.8.

Influența soiului, asupra producției medii pe butuc (kg/butuc)

Dintre soiuri, cea mai bună producție medie pe butuc, indiferent de ani și normarea încărcăturii de rod a avut-o soiul/clonă, Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca (2,67 kg/butuc), rezultat semnificativ superior celorlalte soiuri. De altfel, toate soiurile au înregistrat producții semnificative între ele. Astfel, se remarcă soiul/clonă Feteasca Neagra 9Mf – Murfatlar cu o producție medie de 2,48 kg/butuc, urmat de soiul/clonă Feteasca Neagra 6 St – Stefanest (1,98 kg/butuc) pe ultimul loc găsindu-se soiul/clonă,Feteasca neagra 7 Od – Odobesti cu o producție medie de 1,06 kg/butuc

6.8. Influența răritului asupra calității producției de struguri

Conținutul în zaharuri al mustului. Dintre substanțele chimice utile existente în struguri, zaharurile, alături de acizi, reprezintă unele dintre cele mai importante elemente de calitate la vița de vie. Cele două componente biochimice sunt deosebit de importante prin prisma raportului zahăr/aciditate care influențează hotărâtor gustul strugurilor.

Influența factorilor ecologici asupra acumulării zaharurilor în struguri se manifestă diferit și foarte complex de la un soi la altul, de la un sistem de cultură la altul, de la o formă de conducere la alta dar și de la un areal de cultură la altul.

În funcție de condițiile climatice, cele mai bune valori în privința conținutului în zahăr al strugurilor s-au înregistrat la toate cele cinci soiuri analizate în anul 2013 comparativ cu anul 2015. Din analiza datelor experimentale se constată că normarea încărcăturii de rod exercită o influență semnificativă asupra acumulării de zaharuri. Indiferent de soi, scăderea nivelului producției prin rărirea strugurilor pe butuc a dus la o creștere semnificativă a zahărului de la 206 g/l zahăr (varianta nerărită) la 208 g/l zahăr (varianta rărită

Tabel 8.9.

Influența soiului, asupra conținutului în zaharuri al mustului (g zahăr/l must)

Soiul/clonă, Feteasca neagra 7 Od – Odobesti ,a acumulat cea mai mare cantitate de zahăr (219 g/l zahăr), indiferent de ani și de lucrarea de normare a încărcăturii de rod, urmat la o diferență nesemnificativă de soiul/clonă, Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca (218 g/l zahăr).

Acumularea de zahăr în struguri la soiul/clonă, Feteasca Neagra 9Mf – Murfatlar a fost bună (213 g/l zahăr), semnificativ mai scăzută față de soiurile/clonă Pinot noir și Feteasca Neagra, dar semnificativ mai ridicată față de soiurile Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele (202 g/l zahăr) și Feteasca Neagra 6 St – Stefanest (183 g/l zahăr).

În vederea stabilirii pretabilității soiurilor s-a comparat, indiferent de an și de varianta utilizată, valorile medii înregistrate ale conținutul mustului în zaharuri la cele cinci soiuri analizate în condițiile de la Diosig cu alte centre viticole din țară.

Astfel, putem afirma că acest areal de cultură oferă condiții optime pentru creșterea și fructificarea viței de vie în vederea obținerii de vinuri roșii de calitate superioară cu grade alcoolice care depășesc pragul de 10,5 % vol. alcool.

Img.16.(determinarea zahărului)

Aciditatea totală a mustului . Influența condițiilor climatice ale anilor experimentali (în 2013 toate cele cinci soiuri au înregistrat valori mai ridicate ale acidității comparativ cu anul 2015) precum și influența nivelului producției (cu cele două variante rărită și fără rărit) asupra acidității musturilor la cele cinci soiuri a fost una semnificativă.

Aciditatea totală a mustului, indiferent de soi are o creștere semnificativă de la 5,21 g/l H2SO4 (varianta rărită) la 5,35 g/l H2SO4 (varianta fără rărit). Datele din (tabelul 8.10.) evidențiază că, dintre cele cinci soiuri de vin analizate, indiferent de ani și de nivelul producției, cel mai ridicat conținut în aciditate a fost realizat de soiurile/clonă Fetească Neagră 6 St – Ștefaneșt și Feteasă Neagră 4 Vl – Valea Călugarească, care au realizat o medie de 5,82 g/l H2SO4.

Cea mai scăzută aciditate a realizat-o Fetească Neagră 7 Od – Odobești 4,48 g/l H2SO4, apropiată însă de cea înregistrată la Timișoara 4,1 g/l H2SO4 în anul (2004).

După cum se observă ,la acest caracter analizat, la cele cinci soiuri, putem afirma că, la fel ca și în cazul zaharurilor din must, arealul viticol situat în N-V României oferă condiții optime în vederea obținerii de vinuri roșii de calitate superioară, vinuri ce pot concura cu cele obținute în alte regiuni viticole din țară.

Tabel 8.10.

Influența soiului, asupra acidității totală a mustului (g H2SO4/l must)

Masa a 100 boabe.Masa a 100 boabe (g) împreună cu conținutul în zahăr (g/l) și aciditatea totală (g/l H2SO4) sunt principalele caracteristici analitice care, determinate prin diferite metode, oferă o completă caracterizare a strugurilor la recoltare.

Masa a 100 boabe (g) Tabel .8.11.

Indiferent de an sau de normarea încărcăturii de rod, cea mai mare valoare a masei a 100 boabe s-a obținut la soiu/clonă, Fetească Neagră 6 St – Stefanești (170 g),urmat la o diferență semnificativă de soiul Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugarească, care a înregistrat la Disig, indiferent de ani și de normarea încărcăturii de rod, o valoare a mesei 100 boabe de 157 g.

8.9. Analiza structurii mecanice a strugurilor.

Structura fizico-mecanică a strugurilor este dată de raporturi cantitative și numerice care se stabilesc între componentele structurale sau unitățile uvologice proprii și este influențată de soi, condițiile climatice, agrotehnica aplicată. În urma determinărilor efectuate s-a constatat o scădere a numărului de boabe și implicit a numărului de semințe, a masei boabelor, a greutății rahisului, a greutății pulpei, pieliței și a semințelor, dar și a volumului la toate cele cinci soiuri/clonă analizate (Feteasca neagra 7 Od, Fetească Neagră 6 St – Stefanești, Fetească Neagră 9Mf – Murfatlar, Fetească Neagră 4 Vl – Valea Călugarească, Fetească Neagră 10 Pt – Pietroasele) odată cu efectuarea lucrării de rărit a strugurilor în faza de pârgă .

Tabel 8.12.

Analiza fizico-mecanică (Kg) de struguri, în funcție de normarea încărcăturii de rod, media 2013-2015

Indiferent de normarea încărcăturii de rod toate cele cinci soiuri analizate în perioada 2013-2015 au avut un randamentul în must care a oscilat între 58,8% și 78,7%. Aceste valori, (60-75%) sunt mici, în favoarea calității vinurilor, fiind caracteristice soiurilor de viță de vie pentru vinuri de calitate.

8.10. Indicii uvologici ai strugurilor

Pe baza alcătuirii mecanice la soiurile luate în studiu s-au calculat indicii uvologici: indicele de structură, indicele de boabe, indicele de alcătuire a boabelor și indicele de randament (Tabel 8.12.).

Indicele de structură calculat pe baza raportul dintre greutatea boabelor și greutatea ciorchinilor a variat la cele cinci soiuri, valoarea acestuia crescând odată cu efectuarea lucrării de rărit a strugurilor.

Valorile ridicate, cuprinse între 25,74 și 29,91, ale indicelui de structură pentru soiul FN.-4VC este dată de mărimea mică a strugurelui și de faptul că boabele mici sunt dispuse compact pe ciorchine, uneori fiind deformate..

Referitor la indicele de boabe, reprezentat de numărul de boabe la 100 g de struguri, datele (Tabel 8.12.), ne arată că dintre cele cinci soiuri pentru vinuri roșii testate în anii experimentali 2013-2015, două au înregistrat valori superioare și anume FN.-7OD (între 84 și 86), și FN.-10PT (80 și 81), acest fapt datorându-se numărului mai mare de boabe și de dimensiuni mai mici.

Indicele de alcătuire a bobului, reprezentat de raportul dintre greutatea pulpei și greutatea pieliței plus greutatea semințelor, a scăzut pe măsura creșterii nivelului de producție, însă intervalul de oscilație între cele două variante analizate a fost mic, la toate cele cinci soiuri.

La varianta la care s-a efectuat lucrarea de rărit valorile înregistrate au fost de 5,42 la FN.-7OD, de 5,93 la FN.-6ST, de 6,09 la FN.-9MF, de 5,58 la FN.-4VC și de 5,18 la FN.-10PT (Tabel 8.12).

La varianta fără rărit valorile acestui indice a oscilat de la 5,93 în cazul soiul/clonă FN.-6ST, FN.-4VC la 5,58 în cazul soiului/clonă FN.-9MF la 6,09.

La fel ca și în cazul indicelui de alcătuire al bobului, și în cazul indicelui de randament, reprezentat de raportul dintre greutatea mustului și greutatea testescovinei, se observă valori mai ridicate ale acestui indice la varianta la care nivelul producției a fost mai mic (fără rărit).

Table 8.13

Indicii tehnologici ai soiurilor analizate la Diosig, în funcție de normarea încărcăturii de rod, media 2013-2015

8.11. Influența răritului strugurilor asupra gradului de atac cu mană .

Intensitatea atacului cu mană se manifestă diferit pentru fiecare soi de viță de vie, în funcție de caracterul și rezistența acestora. De asemenea, frecvența atacului depinde de condițiile climatice din perioada de vegetație .În aceste condiții, soiul Burgund mare a manifestat cea mai bună rezistență la atacul de mană atât în 2013 (2,8 %) cât și în 2015 (7,6 %), acest soi fiind caracterizat ca având o rezistență bună față de acest agent patogen.

Tabel 8.14.

Intensitatea atacului cu mană in anii (2013-2015)

Soiurile, (Fetească Neagră 7 Od, , Feteasca Neagra 9Mf – Murfatlar, Fetească Neagră 4 Vl – Valea Călugarească, Fetească Neagră 10 Pt – Pietroasele)sunt cunoscute pentru faptul că au o sensibilitate crescută la atacul de mană. Astfel, în condițiile climatice de la Diosig, soiul/clonă Fetească Neagră 6 St – Stefanești (4,0 % în 2013 și 11,5 % în 2015), Fetească Neagră 9Mf – Murfatlar (4,1 % în 2013 și 11,8 % în 2015) și Fetească Neagră 4 Vl – Valea Călugarească (4,5 %în 2013 și 12,4 % în 2015) au înregistrat un grad de atac mai intens comparativ cu soiul Fetească Neagră 10 Pt – Pietroasele.

8.12. Relația dintre cantitatea și calitatea producției de struguri.

Producția de struguri constituie un indicator de bază în stabilirea economicității și rentabilității în aplicarea unei măsuri sau a unui complex de măsuri agrotehnice. Astfel, pentru interpretarea rezultatelor a fost necesar a se face corelarea datelor experimentale care exprimă cantitatea (numărul de struguri pe butuc, producția pe butuc exprimată în kilograme) și calitatea producției (acumularea zahărului exprimată în g zahăr/l must).

Relația dintre producție și numărul strugurilor pe butuc

În ceea ce privește caracterul legăturii dintre producția obținută pe butuc și numărul de struguri la soiul Pinot noir, se constată existența unor corelații parabolice semnificative pentru nivelurile producției studiate (r = 0,69* la varianta rărită și r = 0,59* la varianta fără rărit) indicând dependența producției de numărul de struguri. Cu cât numărul de struguri de pe butuc este mai mic (7 struguri/butuc – varianta rărită și 11 struguri/butuc – varianta nerărită) cu atât producția pe butuc va înregistra nivele mai scăzute ( 0,45 kg/butuc – varianta rărită și 0,60 kg/butuc – varianta nerărită).Deoarece prin lucrarea de rărit a strugurilor nu s-a modificat structura suprafeței foliare, diferențele înregistrate între cele două variante (rărit și fără rărit) analizate au fost nesemnificative.

Astfel, în condițiile climatice ale celor doi ani experimentali (2013 și 2015), gradul de atac cu mană s-a calculat pe baza intensității și frecvenței, pentru fiecare soi în parte, la trei zile după aplicarea tratamentelor fitosanitare, rezultatele obținute fiind prezentate sub formă de grafacumularea zaharurilor și numărul de struguri pe butuc se obțin corelații parabolice distinct semnificativ pentru cele două variante analizate.

Pentru varianta la care s-a efectuat răritul strugurilor coeficientul de corelație (r) este de 0,88** iar pentru varianta fără rărit coeficientul de corelație (r) este de 0,83**. Valorile numărului de struguri pe butuc care determină acumulări maxime de zaharuri la Soiul Merlot sunt cuprinse între 10,34 și 10,45 struguri/butuc (228 g/l zahăr) pentru varianta rărită și între 15,30 și 18,12 struguri/butuc (221 g/l zahăr) pentru varianta fără rărit .

8.13. Determinarea calității strugurilor prin analize biochimice

Conținutul în polifenoli totali Pentru determinarea concentrației în polifenoli totali a vinurilor analizate s-a utilizat metoda Folin-Ciocâlteu.

Cantitatea totală de polifenoli se exprimă în raport cu o curbă de etalonare cu acid galic iar rezultatele sunt exprimate în mg (GAE) polifenoli totali/l probă.

La probele de vin concentrația cea mai mare ( Tabelul 7.14) s-a înregistrat la soiul/clonă Fetească Neagră 7 Od – Odobesti (1640 mg/l probă), urmat îndeaproape de soiul/clonă Fetească Neagră 4 Vl – Valea Călugarească (1600 mg/l probă) și soiul Fetească Neagră 6 St – Stefanești (1590 mg/l probă). Cel mai mic conținut s-a obținut la soiul/clonă Fetească neagră 10 Pt – Pietroasele, unde cantitatea de polifenoli totali a fost de 1450 mg/l probă

Tabel 8,15

Conținutul în polifenoli totali –mg/l

Conținutul în compuși fenolici. În struguri, compușii fenolici se găsesc în concentrații ridicate în pielițe, semințe, ciorchini și mai puțin în pulpă. Cantitatea de compuși fenolici depinde de soi, de condițiile climatice anuale, de sol și de factorii agrotehnici .

Pentru identificarea lor s-a folosit cromatografia cu standardele de acizi fenolici și flavonoide și standardele de flavan-3-oli și s-au comparat spectrele de absorbție obținute pentru fiecare tip de acid fenolic separat.

Tabel 8,15

Determinarea concentrației în polifenoli totali a vinurilor analizate mg/100g

În semințele probelor de struguri analizate, galocatechingalatul este compusul major la toate soiurile analizate, urmat de epigalocatechingalat, compusul minor fiind reprezentat de acidul clorogenic. Cea mai mare concentrație în compuși fenolici din semințe o prezintă soiul/clonă, Fetească Neagră 6 St – Stefanest (1227,2 mg/100g), urmat de soiul/clonă, Fetească neagră 7 Od – Odobesti, iar concentrația cea mai mică o are soiul/clonă Fetească Neagră 10 Pt – Pietroasele (366,5 mg/100g).

Determinarea capacității antioxidante Măsurarea capacității antioxidante pentru struguri este foarte utilă deoarece furnizează informații importante cum ar fi rezistența la oxidare, contribuția cantitativă a substanțelor antioxidante sau activitatea antioxidantă din interiorul organismului după ingerare .

Tabel 8.16.

Capacitatea antioxidantă la soiurile de struguri, la recolta 2015, folosind metoda DPPH

Activității antioxidante din must prezintă valoarea cea mai mare la mustul obținut din soiul Fetească Neagră 10 Pt – Pietroasele (364 μmol Trolox/l probă). Soiul/clonă, Fetească Neagră 4 Vl – Valea Călugarească își păstrează poziția, înregistrând și în cazul mustului valori ridicate, de 300 μmol Trolox/l probă. Cea mai scăzută capacitate antioxidantă în must s-a înregistrat la soiul/clonă Fetească Neagră 9Mf – Murfatlar (90 μmol Trolox/l probă).

6.14. Determinarea calității vinurilor prin analize fizico-chimice.

Determinarea calității vinurilor .Din motive obiective, analiza calitativă a vinurilor din punct de vedere chimic s-a făcut pe fiecare soi în parte, la vinul tânăr de un an obținut din recolta anului 2015 de la varianta la care s-a efectuat răritul strugurilor

Conținutul în alcool al vinurilor .Factorii care determină conținutul în alcool al vinurilor sunt: soiul de viță de vie; solul pe care se cultivă vița de vie (solurile calcaroase dând în general vinurile cele mai bogate în alcool); climatul podgoriei și felul cum evoluează factorii climatici în timpul anului; condițiile tehnologice și în special cele de fermentare a mustului .

Tabel.8.16

Conținutul în alcool al vinurilor % vol

Analizând fiecare soi în parte se remarcă faptul că vinurile obținute au prezentat un conținut alcoolic variabil: 11,64 % vol. alcool la soiul/clonă, Feteasca Neagra 6 St – Stefanest, 11,73 % vol. alcool la soiul/clonă, Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele, 12,31 % vol. alcool la soiul Feteasca Neagra 9Mf – Murfatlar, 12,59 % vol. alcool la soiul/clonă Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca și 12,81 % vol. alcool la soiu/clonă, Feteasca neagra 7 Od – Odobesti.Pe baza rezultatelor obținute referitoare la conținutul de zahăr al strugurilor (peste 180 g/l) și concentrația alcoolică a vinurilor (peste 12 % vol. alcool) soiurilor/clonă putem recomanda spre comercializare ca și vinuri de calitate superioară cu denumire de origine controlată (DOC). Vinurile obținute din soiurile /clonă, dobândind o tărie alcoolică de peste 10,5 % vol. se recomandă a se comercializa ca vinuri de calitate superioară (VS).

Img.17.(determinarea alcoolului)

Conținutul în aciditate totală.Aciditatea totală reprezintă un parametru foarte important pentru calitatea vinului, lipsa acesteia (sub 4,5 g/l acid tartric sau 2,94 g/l acid sulfuric) făcând ca vinurile să fie plate la gust și nerezistente la păstrare, iar excesul imprimă duritate la gust (asprime) și lipsă de armonie organoleptică a vinului .

Img .18.(determinarea acidități)

Tabelul 8.16.

Conținutul în aciditate totală a vinurilor (g/l acid sulfuric).

Aciditatea totală a probelor de vin analizate, oscilează între 5,21 g/l C4H6O6 și 6,24 g/l C4H6O6 (acid tartric)echivalent cu 3,39 g/l H2SO4 – 4,06 g/l H2SO4.(acid sulfuric). Aceste valori obținute la Diosig la cele cinci soiuri studiate, comparate cu cele obținute în alte areale de cultură din țară, se încadrează între limitele normale.

Conținutul în extract sec nereducător .Extractul sec nereducător oscilează în limite largi, în funcție de o multitudine de factori (soi, condiții ecologice, tehnologia de obținere, etc.). Legislația în vigoare prevede pentru vinurile de calitate superioară roșii, un minim de 19 g/l.

Tabel. 8.17

Conținutul în extract sec nereducător al vinurilor.

Valorile extractului sec nereducător la cele cinci vinuri testate, împreună cu tăria alcoolică dobândită și cu aciditatea totală a vinurilor, confirmă potențialul regiunii viticole pentru direcția de producție de vinuri roșii de calitate superioară cu denumire de origine controlată, ținând cont că, în conformitate cu Legea 244/2002, cu hotărârile și reglementările ulterioare, valoarea acestei caracteristici trebuie să fie de minimum 23 g/l. De asemenea, valorile ridicate ale extractului nereducător asigură vinurilor consistență și personalitate.

Conținutul în polifenoli totali al vinurilor.Pentru determinarea concentrației în polifenoli totali a vinurilor analizate s-a utilizat metoda Folin-Ciocâlteu. Cantitatea totală de polifenoli se exprimă în raport cu o curbă de etalonare cu acid galic iar rezultatele sunt exprimate în mg (GAE) polifenoli totali/l probă.

Tabel. 8.18

Conținutul în polifenoli totali al vinurilor.( mg/l probă)

La probele de vin concentrația cea mai mare s-a înregistrat la clona Feteasca neagra 7 Od – Odobesti (1640 mg/l probă), urmat îndeaproape de clonal Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca1600 mg/l probă) și clona Feteasca Neagra 6 St – Stefanesti (1590 mg/l probă). Cel mai mic conținut s-a obținut la clona Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele, unde cantitatea de polifenoli totali a fost de 1450 mg/l probă.

Conținutul în antociani totali. Pentru probele de vin s-au determinat antocianii totali (mg/l) folosind metoda spectrofotometrică. S-au înregistrat spectrele UV-Vis în domeniul cuprins între 400 și 700 nm, punându-se în evidență prezența antocianilor (peak la lungimea de undă λ=523 nm).

Tabel. 8.18

Conținutul în antociani totali.( mg/l)

Conținutul în antociani totali (mg/l) a probelor de vin (Tabel 7.18. ) arată cel mai mare conținut de antociani totali s-a înregistrat pentru clona Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca (125,7 mg/l), urmat de clona Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele, iar cel mai mic conținut în cazul clonei Feteasca neagra 7 Od – Odobesti care a realizat un conținut de antociani de 35,6 mg/l.

Conținutul în compuși fenolici. Compușii fenolici prezenți în probele de vin s-au identificat folosind cromatografia de înaltă performanță. Pentru identificarea lor s-a folosit cromatografia cu standardele de acizi fenolici și flavonoide și standardele de flavan-3-oli și s-au comparat spectrele de absorbție obținute pentru fiecare tip de acid fenolic separat.

Conform datelor din (tabel 7.19.) ,cel mai mare conținut în compuși fenolici s-a înregistrat la clona Feteasca neagra 7 Od – Odobesti (863,93 mg/l ), urmat de clona Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele, iar cel mai mic conținut la clona Feteasca Neagra 9Mf – Murfatlar (551,67 mg/l ).

Tabel. 8.19

Conținutul în compuși fenolici ( mg/l ).

Distribuția compușilor fenolici e diferită pentru fiecare soi în parte. Dintre compușii fenolici separați cu ajutorul cromatografiei lichide de înaltă performanță (HPLC), galocatechina a fost compusul majoritar(la toate soiurile),urmat de epigalocatechingalat și catechină..

Astfel, clona Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca are cel mai mare conținut de catechingalat în timp ce la celelalte clone, catechingalatul se găsește în cantitate mult mai mica.

Tabel 8.20.

Distribuția compușilor fenolici e diferită pentru fiecare soi în parte

Determinarea capacității antioxidante . Capacitatea antioxidantă determinată cu ajutorul metodei DPPH a arătat că, în cazul vinului,din clona Feteasca neagra 7 Od – Odobesti are cea mai mare capacitate antioxidantă, de 1280 μmol Trolox/l urmată de clona Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareascacu o valoare de 1180 μmol Trolox/l, iar cea mai mică valoare s-a obținut pentru clona Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele, de 1030 μmol Trolox/l..

Tabel 8.20.

Capacitatea antioxidantă la vinurile roșii studiate folosind metoda DPPH (μmol Trolox/l.)

Datele obținute pentru capacitatea antioxidantă se corelează foarte bine cu cele obținute pentru polifenolii totali. De exemplu, vinul obținut din soiul/clona Feteasca neagra 7 Od – Odobesti a avut cea mai mare cantitate de polifenoli totali și cea mai mare valoare pentru capacitatea antioxidantă. Cel mai mic conținut în polifenoli și cea mai mică capacitate antioxidantă s-a obținut la soiul/clona Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele.

8.15.Aprecierea organoleptică a vinurilor.

Analiza chimică furnizează o serie de informații privind compoziția, starea de sănătate sau rezistența vinului la alterări, însă examenul senzorial este cel care hotărăște de fapt calitatea lui.

Analiza senzorială, la fel ca și examenul organoleptic ce este practicat în controlul calității, reprezintă examinarea însușirilor organoleptice ale produselor cu ajutorul organelor de simț. Totuși cele două se diferențiază prin următoarele:

examenul organoleptic este executat empiric, de către o singură persoană, neverificată și insuficient instruită, iar rezultatul examenului este reprezentat de către concluzia dacă produsul este corespunzător sau necorespunzător.

analiza senzorială folosește drept instrument de măsură o echipă de degustători a căror capacitate senzorial a fost testată în prealabil și care au fost instruiți în acest scop, utilizează metode de analiză stabilite pe baze științifice și se desfășoară în condiții de dotare corespunzătoare.

Analiza senzorială menține aceeași operativitate în execuție ca și examenul organoleptic, în schimb, datorită elementelor distinctive asigură obținerea unor rezultate cu un grad înalt de precizie, reproductibilitate și obiectivitate, așezând într-o poziție clară produsul analizat față de produsul etalon ale cărui caracteristici sunt stabilite printr-un document normativ dstandardizare.

În analiza senzorială se folosesc anumite noțiuni și termeni specifici al căror conținut este stabilit standardizat potrivit cu limba tehnică respectivă pentru a avea o concepție unitară și o interpretare logică, precum și pentru a se folosi corect noțiunile și a se evita confuziile. Noțiunile bine definite au scopul de a ușura înțelegerea în domeniul analizei senzoriale, deoarece nu se obțin valori măsurate instrumental, cu excepția cazurilor în care se folosesc și aparate auxiliare, ci se obțin doar impresii senzoriale. Noțiunile standardizate au rolul de a ușura obținerea unor răspunsuri simple, care prelucrate statistic dau un răspuns obiectiv. Pentru ca o analiză senzorială să aibă loc în condiții științifice care să conducă la obținerea unor date interpretabile, sunt necesare de îndeplinit condițiile următoare:

alegerea și instruirea corectă a echipei de degustători

pregătirea corectă a probelor supuse analizei

asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea analizei

alegerea metodei de analiză în funcție de scopul urmărit

stabilirea tehnicii de analiză senzorială adecvată pentru fiecare produs.

Persoanele ce urmează să aprecieze organoleptic produsele alimentare, trebuie să fie calificate și pregătite pe domeniul în care se execută analiza senzorială. Înainte de a se face testarea produselor, trebuie verificat dacă acele persoane sunt apte din punct de vedere fiziologic. Degustătorii trebuie să aibă o sensibilitate senzorială cel puțin medie și să nu aibă afecțiuni organice. Importantă este și capacitatea acestora de concentrare și experiența în domeniu. Degustătorii trebuiesc selecționați după aptitudinea de a diferenția și după fidelitatea acestora.

Organele de simț care participă la realizarea analizei senzoriale se mai numesc și analizatori organoleptici.În cazul experientei făcută, pe cele cinci / clone soiuri de vinuri roșii, cea mai ridicată notă a obținut-o vinul tânăr produs din clona Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca (19,6) la Diosig, acesta având o culoare purpurie, fiind caracterizat ca și un vin plin și catifelat, cu corp mediu. Nota obținută este la acest vin este apropiată cu cea prezentată la Segarcea (19,5). Cu o culoare rubinie, finețe și catifelare tipice soiului, s-a remarcat și vinul obținut din clona Feteasca neagra 7 Od – Odobesti, acest vin primind la degustare nota 19,3, o valoare ridicată,însă, față de nota primită la vinul obținut la Segarcea din acest soi, de 19,7, este mai mică iar față de nota primită pentru vinul obținut la Recaș (19,1) este mai mare.

Vinul din clona Feteasca Neagra 9Mf – Murfatlar, cu o nuanță liliachie și cu o aromă plăcută și persistentă, a primit la degustare nota 19,1, valoare mare comparativ cu cele prezentate pentru vinurile obținute din acest soi la Segarcea (18,6) și Recaș (18,3). Note sub valoare de 19 s-au înregistrat la vinurile obținute din clonele Feteasca Neagra 6 St – Stefanest (18,6) și Feteasca neagra 10 Pt – Pietroasele (18,9). Aceste valori sunt mai ridicate decât cele prezentate pentru Recaș, respectiv 17,9 la Feteasca Neagra 6 St – Stefanest și 18,1 la Segarcea .În schimb, la Segarcea, vinul din clona Feteasca neagra 7 Od – Odobesti a primit la degustare nota de 19,7, notă mult mai mare decât cea înregistrată la Diosig. Img.19.(analiza senzoriala

Tabel 8.20.

Aprecierea organoleptică a vinurilor(note)

Vinuri ce pot concura cu cele obținute în alte regiuni viticole din țară deoarece și schimbările climatice din ultima perioadă, au dus la modificarea indicilor folosiți în stabilirea vocației centrelor viticole aflate la limita de cultură a viței de vie, ,au ajutat promovarea și recomandarea pentru răspândirea în cultură, a acestor soiuri pentru vinuri roșii,inclusive Fetească Neagră

CAPITOLUL IX

CONCLUZII

Cercetările întreprinse în prezenta lucrare, referitoare la pretabilitatea unor soiuri clona de struguri pentru vinuri roșii de calitate,( Fetească Neagră) în centrul viticol Diosig – (areal viticol recomandat în general pentru cultura soiurilor pentru vinuri albe) ,în vederea extinderii zonei de cultură pentru aceste soiuri pentru vinuri roșii, în contextul schimbărilor climatice, au generat unele concluzii cu importanță teoretică și practică, recomandă aceste soiuri/clonă în vederea răspândirii lor în acest areal de cultură.Cercetările au fost întreprinse în prezenta lucrare, pe soiuri de struguri pentru vinuri roșii Feteasă Neagră, clone de calitate:

Fetească neagră 7 Od – Odobești

Fetească Neagră 6 St –Ștefanești

Fetească Neagră 9Mf – Murfatlar

Fetească Neagră 4 Vl – Valea Calugărească

Fetească neagră 10 Pt – Pietroasele,

Concluzii privind condițiile climatice din zona de cultură.

Indicele heliotermic prezintă o valoare de 2,65 pentru cei doi ani experimentali (2013-2015), valori ce se încadrează în limitele specifice podgoriilor din țara noastră (1,35-2,70), spre limita superioară, exprimând astfel favorabiliateapentru cultivarea în acest areal al soiurilor de viță de vie de struguri pentru vinuri roșii. Valoarea indicelui oenoclimatic, de 4230 pentru perioada 2013-2015, vine să confirme o favorabilitate mijlocie pentru aceste soiuri, ceea ce a determinat cultivatorii să le extindă și în nord-vestul Transilvaniei, respectiv în Podgoria Crișanei

Pe baza studierii condițiilor ecoclimatice ale arealului luat în studiu, care atestă o încălzire climatică în ultimii ani cu +0,8°C față de media multianuală, dar existând și condiții de umiditate satisfăcătoare, indiferent de ani, indicele bioclimatic viticol fiind superior limitei nordice de cultură a viței de vie (valoarea multianuală 6,35) și prin rezultatele obținute în urma cercetărilor referitoare la soiurile de struguri pentru vinuri roșii, ne putem permite extinderea suprafețelor cultivate cu aceste soiuri și în alte podgorii din N-V României, nu numai în unități private mici și mijloci, ci chiar în unități mai mari.Soiurile exprimă pretabilitate pentru extinderea în cultură, mai ales în perspectiva încălzirii globale.

Concluzii privind vigoarea de creștere.

Indiferent de ani, cea mai mare cantitate de lemn anual eliminat la tăiere Astfel, vigoarea de creștere exprimată prin cantitatea de lemn eliminat la tăiere, în condițiile ecoclimatice de la Diosig, a fost una bună, conform însușirilor biologice, pentru toate cele cinci soiuri studiate.

indiferent de an și de soiuri, diferențele medii cu privire la cantitatea de lemn anual eliminat sunt semnificative, varianta asupra căreia s-a aplicat lucrarea de rărit înregistrând o valoare mai mare a lemnului anual eliminat la tăiere, de 341 g/butuc comparativ cu valoareaînregistrată la varianta fără rărit, de 319 g/butuc. Aceste valori arată faptul că, prin efectuarea regulată a normării încărcăturii de rod, raportul dintre creștere și fructificare prezintă o tendință în favoarea creșterii.

Concluzii privind modul de iernare a butucilor.

În privința gradului de maturare a coardelor, putem concluziona astfel: durata medie a perioadei de vegetație (193 zile) aferentă celor doi ani experimentali, dar și temperaturile ridicate din lunile septembrie și octombrie, au contribuit la o bună acumulare a hidraților de carbon în coarde. Indiferent de normarea încărcăturii de rod, se remarcă soiul Fetească Neagră datorită valorilor ridicate de hidrați de carbon din coarde, obținute pe parcursul celor doi ani de testare (15,94 g %) aceasta însemnând adaptabilitatea bună a soiului la condițiile climatice din arealul viticol Diosig.

Celelalte patru soiuri/clona au înregistrat diferențe semnificative Cele două variante analizate (rărit și fără rărit) au avut o influență semnificativă asupra acumulării substanțelor de rezervă. În general, viabilitatea mugurilor pe coardă a fost ridicată (peste 85 %) la toate cele cinci soiuri testate..

Concluzii privind fertilitatea și productivitatea.

În ceea ce privește coeficientul de fertilitate relativ, acesta a prezentat valori supraunitare la toate cele cinci soiuri analizate. Indiferent de lucrarea de normare a încărcăturii de rod, în condițiile arealului viticol de la Diosig, clonele de Feteasca Neagra prezintă valori superioare ale coeficienților de fertilitate comparativ cu restul soiurilor analizate.

Putem afirma că, din punct de vedere al greutății medii (g) a strugurilor, cea mai mare greutate a avut-o soiul Fetească Neagră (171,33 g), urmat la o diferență semnificativă de soiul Merlot și soiul Burgund mare cu o greutate medie de 149,7 g respectiv 143,1 g. Cele mai slabe rezultate în privința greutății medii a strugurilorle-au înregistrat soiurile Cabernet Sauvignon (101,5 g) și Pinot noir (81,0 g), totuși aceste valori sunt foarte apropiate de cele obținute în alte areale de cultură. 3. Pe baza valorilor înregistrate ale coeficienților de fertilitate și ale indicilor de productivitate se poate concluziona că, prin comparația cu alte centre viticole din țară, condițiile ecoclimatice din centrul viticol Diosig, sunt favorabile cultivării soiurilor pentru vinuri roșii de calitate, acestea dând dovadă de un bun comportament, specific caracterului de soi în ceea ce privește fertilitatea.

Concluzii privind cantitatea și calitatea producției de struguri

Cele două variante luate în studiu (răritul strugurilor și fără rărit) au influențat în mod semnificativ producția de struguri, astfel, indiferent de anii experimentali, producția obținută la cele cinci soiuri este semnificativ mai mare la varianta la care nu s-a efectuat lucrarea de rărit a strugurilor (2,29 kg/butuc) comparativ cu varianta la care s-a efectuat răritul strugurilor (1,62 kg/butuc). Dintre soiuri, cea mai bună producție medie pe butuc, indiferent de ani și normarea încărcăturii de rod a avut-o soiul Feteasca Neagra 4 Vl – Valea Calugareasca (2,67 kg/butuc), rezultat semnificativ superior celorlalte soiuri. De altfel, toate soiurile au înregistrat producții semnificative între ele.

Concluzii pe baza studierii condițiilor ecoclimatice ale arealului

Pe baza studierii condițiilor ecoclimatice ale arealului luat în studiu, care atestă o încălzire climatică în ultimii ani cu +0,8°C față de media multianuală, dar existând și condiții de umiditate satisfăcătoare, indiferent de ani, indicele bioclimatic viticol fiind superior limitei nordice de cultură a viței de vie (valoarea multianuală 6,35) și prin rezultatele obținute în urma cercetărilor referitoare la soiurile de struguri pentru vinuri roșii, ne putem permite extinderea suprafețelor cultivate cu aceste soiuri și în alte podgorii din N-V României, nu numai în unități private mici și mijloci, ci chiar în unități mai mari. Soiurile exprimă pretabilitate pentru extinderea în cultură, mai ales în perspectiva încălzirii globale.

Influența condițiilor climatice ale anilor experimentali (în 2013 toate cele cinci soiuri au înregistrat valori mai ridicate ale acidității comparativ cu anul 2015) precum și influența nivelului producției (cu cele două variante, rărită și fără rărit) asupra acidității musturilor la cele cinci soiuri a fost una semnificativă. Aciditatea totală a mustului, indiferent de soi are o scădere semnificativă de la 5,35 g/l H2SO4 (varianta fără rărit) la 5,21 g/l H2SO4 (varianta rărită).

Concluzii privind acumularea unor cantități mai mari de zahăr în boabe .

Prin compararea valorilor înregistrate la Diosig la cele cinci clone, cu privire la zaharurile din must și aciditatea acestuia, cu valorile prezentate în literatura de specialitate, putem afirma că, arealul viticol situat la limita nordică decultură în N-V României oferă condiții optime în vederea obținerii de vinuri roșii de calitate superioară, vinuri ce pot concura cu cele obținute în alte regiuni viticole din țară.

Concluzii privind cantitatea de polifenoli.

În ceea ce privește cantitatea de polifenoli totali putem afirma că, soiurile de struguri luate în studiu valorifică foarte bine condițiile climatice de la Diosig, în special temperatura și insolația. Cea mai mare capacitate antioxidantă se găsește în semințe la toate cele cinci soiuri studiate (între 1446 și 1625 μmol Trolox/100 g probă). În pielițe, aceasta oscilează între 314 și 438 μmol Trolox/100 g probă, în mustul rezultat în urma zdrobirii boabelor regăsindu-se o valoare mai mică (între 90 și 364 μmol Trolox/100 g probă), în funcție de caracteristicile soiului.

Concluzii privind gradul de atac cu mană

Deși în anul 2013 cantitatea de precipitații înregistrată în perioada de vegetație (372,9 mm) a fost scăzută, faptul că o parte din acestea (118,5 mm în luna iunie) au căzut în perioada când vița de vie este cea mai vulnerabilă (înainte și după înflorit) au favorizat manifestarea unui grad de atac cu mană. Precipitațiile abundente înregistrate în perioada de vegetație a anului 2015 (680,4 mm) și umiditatea relativă a aerului mai crescută (77,2%) au favorizat un grad de atac cu mană mai intens comparativ cu anul 2013.

Concluzii privind calitatea vinurilor

Rezultatele obținute demonstrează că la Diosig se întrunesc toți factorii care decid un conținut ridicat în alcool al vinurilor. Toate soiurile analizate au înregistrat un conținut mare în zaharuri, drept consecință, vinurile rezultate au înregistrat un conținut în alcool apreciabil. Acesta a oscilat între 11,64 % vol., 11,73 % vol., 12,31 % vol., 12,81 % vol. 12,59 % vol.

Vinurile obținute în Podgoria Crisanei sunt apreciate ca și vinuri pronunțat extractive. Acest fapt este confirmat și de rezultatele înregistrate la Diosig,. Aceste valori asigură vinului consistență și personalitate și îl poziționează în clasa vinurilor de calitate. De asemenea, putem afirma că, chiar și în anii cu condiții mai puțin favorabile vinurile își asigură necesarul de extract care le permite un echilibru corespunzător și le oferă consumabilitate.

Vinurile obținute sunt intens colorate, acestea înregistrând cantități apreciabile de antociani.

Vinurile obținute în Podgoria Crisanei sunt apreciate ca și vinuri pronunțat extractive. Acest fapt este confirmat și de rezultatele înregistrate la Diosig, unde s-au obținut valori ale extractului nereducător de 23,21 g/l, 23,64 g/l, 24,01 g/l , 25, 64 g/l, 28, 96 g/l

Aceste valori asigură vinului consistență și personalitate și îl poziționează în clasa vinurilor de calitate. De asemenea, putem afirma că, chiar și în anii cu condiții mai puțin favorabile vinurile își asigură necesarul de extract care le permite un echilibru corespunzător și le oferă consumabilitate.

Vinurile obținute sunt intens colorate, acestea înregistrând cantități apreciabile de antociani.

De asemenea, putem afirma că, chiar și în anii cu condiții mai puțin favorabile vinurile își asigură necesarul de extract care le permite un echilibru corespunzător și le oferă consumabilitate. Prin compararea valorilor înregistrate la Diosig la cele cinci soiuri, cu privire la: zaharurile din must , aciditatea,alcoolul, antociani, polifenoli, exztractul nereducător,atacul de mană,condiții climatice, cantitatea și calitatea strugurilor,calitatea vinurilor obținute, aprecierea organoleptică, cu valorile prezentate în literatura de specialitate, putem afirma că, arealul viticol situat la limita nordică de cultură în N-V României , Podgoria Crișanei, centrul viticol Diosig – (areal viticol recomandat în general pentru cultura soiurilor pentru vinuri albe) ,oferă condiții optime în vederea obținerii de vinuri roșii de calitate superioară, incluzând și soiul Fetească Neagră

Vinuri ce pot concura cu cele obținute în alte regiuni viticole din țară deoarece și schimbările climatice din ultima perioadă, au dus la modificarea indicilor folosiți în stabilirea vocației centrelor viticole aflate la limita de cultură a viței de vie, ,au ajutat promovarea și recomandarea pentru răspândirea în cultură, a acestor soiuri pentru vinuri roșii,inclusive Fetească Neagră.

BIBLIOGRAFIE

1. Avram, D. T. – 1989, Vița de vie, rod al pământului și al muncii, Ed.Ceres, București.

2. Bratu, Tita – 2002, Cercetări ecofiziologice asupra unor soiuri de viță de vie cultivate în podgoria Odobești, teză de doctorat, Ed. Universității ,,Al. I. Cuza”, Iași.

3. Constantinescu G., Poenaru, I., Lăzărescu, V., Mihalce, Gh., Oprea, D., Oslobeanu, M., Alexandrescu, I., Seewald P. – 1963, Îndrumătorul viticultorului, Ed.Agro –Silvică, București.

4. Constantinescu G., Negreanu E., Lăzărescu V., Poenaru I.., Alexei O., Boureanu C. -1959, Ampelografia R.P.R., (volum II), Ed. Academiei R.P.R., București.

5. Codreanu V. – 2006, Anatomia comparată a viței de vie (Vitis L.), Chișinău.

7. Darné, G., Glories, Y. – 1988, Les anthocyanes des feuilles de différentes variétés de Vitis nifera L. entre la véraison des raisins et la chute des feuilles – Vitis , 71 -78.

8. Georgescu M., Dejeu C. S. Ionescu P. – 1991, Ecofiziologia viței de vie, Ed. Ceres, București.

9. Groza T., Voinea M., Lăzărescu V. – 1976, Legume, pomi și vița de vie pe lângă casă, Ed. Ceres, București.

10. Lenz M. – 1980, Viticultura modernă, Ed. Ceres, București.

12. Metcalfe C.R. – 1960, Anatomy of Monocotiledons in Gramineae, Edit. Claredon, Oxford.

13. Oprea D. D. – 1976, Viticultura practică, Ed. Ceres, București.

14. Răvăruț M., Anghel Gh., Buia Al., Nyarady A., Morlova I. – 1967, Botanică, Ed. Didactică și Pedagogică – București.

15.Ardelean, M., R. Sestraș, Mirela Cordea, 2007, tehnică experimentală horticolă, ed. academicpres, Cluj-Napoca

16. Babeș, Anca, Nastasia Pop, C. Bunea, 2007, studies concerning physico-chemical characteristics of several red wines, buletinul usamv-cn, 64/2007 (-) issn 1454 –2382

17.Babeș, anca, 2006, ampelografie, lucrări practice, ed. academicpres, cluj napoca

18.Bayonove, L., R. Baumes, J. Crouzet, Z. Günata, 1998, arômes, oenologie – fondements scientifiques et technologiques, 163-235. lavoisier tec & doc, paris, france.

19.Bennett,J.S., 2002, relationships between carbohydrate supply and reserves and the reproductive growth of grapevines, thesis, lincoln university

20. Boso, S., H. Kassemeyer, 2008, different susceptibility of european grapevine cultivars for downy mildew, vitis 47 (1), p: 39-49

21. Bourzeix, m., 1976, les composes phenoliques du raisin et du vin, bulletin o.i.v., vol. 49, nr.550, paris

22. Bunea, C.I., 2010, studiul variabilității principalelor caractere de productivitate și calitate la o colecție de soiuri de viță de vie, privind pretabilitatea acestora la tehnologii ecologice de cultură și valorificare, teză de doctorat, usamv cluj-napoca

23. Călugăr, Anamaria, 2011, cercetări privind comportarea unor soiuri de struguri pentru vinuri albe create la s.c.d.v.v. blaj, în condițiile podgoriei târnave, usamv cluj-napoca

24. Călugăr, Anamaria, Nastasia Pop, Mariana Farago, Anca Babeș, Daniela Hodor, C. Bunea, Florentina Ciobanu, 2010, buds viability and carbohydrates canes content of some varieties created at s.c.d.v.v. blaj, during winter 2009-2010, lucrări științifice usamvb, seria b, vol. liv, p: 548-553

25. Cărpaciu, d.f., 2011, potențialul oenologic al unor soiuri de viță de vie, de proveniență mediteraneană, cultivate la segarcea, teză de doctorat, universitatea din craiova

26. Cotea, v.d., n. barbu, c.c. grigorescu, v.v. cotea, 2003, podgoriile și vinurile româniei, ediția a II-a, editura academiei române, bucurești

27. Dejeu, I., 2004, viticultura practică, edit. ceres, bucurești

28. Dobrei, A, Gh. Iova, Olimpia Iordănescu, 1998, The pruning different influence about production quality in Pinot noir and Cabernet Sauvignon, Cercetări științifice Horticultură, Inginerie genetică seria a II-a USAMVB Timișoara

29. Dobrei, A, 2003, Viticultură, Ed. Agroprint, Timișoara

30. DobreI, A, 2004, Comportarea soiului Pinot noir în diferite condiții pedoclimatice în vestul României, Simpozionul științific anual “Horticultură – Știință, calitate, diversitate și armonie”, Facultatea de Horticultură, USAMV Iași, 29-29 mai

31. Dobrei, A., L. Rotaru, M. Muste, 2005, Cultura viței de vie, Edit. Solness, Timișoara

32. DobreI, A., Mihaela Mălăescu, Iasmina Savescu, T. Cristea, 2008, Researches regarding local viticultural germoplasm from Arad county, Buletin