Consumul de Substante In Randul Adolescentilor Cauze Si Consecinte
CUPRINS
CAPITOLUL I INTRODUCERE
1.1. Importanța ……………………………………………………………………………………….3
1.2. Motivația……………………………………………………………………5
CAPITOLUL II EFECTELE DEPENDENȚEI DE SUBSTANȚE
2.1. Clasificarea substanțelor. …………………………………………………………………..7
2.1.1. Dupa efectele lor asupra sistemului nervos central………………………8
2.1.2. Dupa criteriul legalitații ………………………………………………………….. 8
2.1.3. Dupa originea lor……………………………………………………………………..9
2.2. Efectele consumului de substanțe…………………………………………9
2.2.1. Psiholeptice – inhibitoare ale Sistemului Nervos Central…………..9
2.2.1.1. Alcoolul……………………………………………………..9
2.2.1.2. Opiaceele…………………………………………………..11
2.2.1.3. Barbituricele……………………………………………….12
2.2.1.4. Tranchilizantele……………………………………………13
2.2.1.5. Solvenții……………………………………………………13
2.2.2. Psihoanaleptice – stimulatoare ale Sistemului Nervos Central……14
2.2.2.1. Tutunul……………………………………………………..14
2.2.2.2. Amfetaminele………………………………………………14
2.2.2.3. Cocaina……………………………………………………16
2.2.2.4. Cofeina…………………………………………………….17
2.2.3. Psihoedelitice – produc modificări ale Sistemului Nervos Central.17
2.2.3.1. Halucinogenele…………………………………………….17
2.2.3.2. Marijuana………………………………………………….18
CAPITOLUL III CAUZELE CONSUMULUI DE SUBSTANȚE
3.1. Presiunea grupului………………………………………………………..20
3.2. Disponibilitatea drogului …………………………………………………21
3.3. Fmilia și mediul social ………………………………………………………22
3.4. Curiozitate și stimulare ……………………………………………………23
3.5. Influența mass-media……………………………………………………..24
CAPITOLUL IV ETAPELE TOXICOMANIEI
2.4.1. Euforie…………………………………………………………….25
2.4.2. Toleranța…………………………………………………………..25
2.4.3. Dependențǎ………………………………………………………..26
2.4.4. Abstinența…………………………………………………………27
CAPITOLUL V PREVENIREA CONSUMULUI DE SUBSTANȚE
5.1. Definire …………………………………………………………………..28
5.2. Scop……………………………………………………………………….28
5.3. Etape ale prevenirii……………………………………………………….28
5.3.1. Prevenirea primară…………………………………………………28
5.3.2. Prevenirea secundară………………………………………………29
5.3.3. Prevenirea terțiară………………………………………………….29
5.3.4. Prevenirea în cadrul familiei……………………………………….30
5.3.5. Prevenireaîn cadrul școlii………………………………………….34
5.3.6. Prevenirea în comunitate…………………………………………..36
5.3.7. Prevenirea în cadrul grupului de egali…………………………….37
5.3.8. Prevenirea prin intermediul mass-media………………………….38
5.4. Rolul asistentului social în consilierea adolescenților dependenți de substanțe ……………………………………………………………………………………………39
CAPITOLUL VI ORGANIZAREA CERCETĂRII
6.1. Scop…………………………………………………………………………40
6.2. Obiective…………………………………………………………………….40
6.3. Ipoteze……………………………………………………………………….40
6.4 . Eșantion………………………………………………………………………40
6.5. Interpretara datelor……………………………………………………………………………….41
6.6. Concluzii și propuneri……………………………………………………………………..57, 58
6.7. Definirea conceptelor…………………………………………………………………………..62
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………64
ANEXE
=== consumul de substante ===
CUPRINS
CAPITOLUL I INTRODUCERE
1.1. Importanța ……………………………………………………………………………………….3
1.2. Motivația……………………………………………………………………5
CAPITOLUL II EFECTELE DEPENDENȚEI DE SUBSTANȚE
2.1. Clasificarea substanțelor. …………………………………………………………………..7
2.1.1. Dupa efectele lor asupra sistemului nervos central………………………8
2.1.2. Dupa criteriul legalitații ………………………………………………………….. 8
2.1.3. Dupa originea lor……………………………………………………………………..9
2.2. Efectele consumului de substanțe…………………………………………9
2.2.1. Psiholeptice – inhibitoare ale Sistemului Nervos Central…………..9
2.2.1.1. Alcoolul……………………………………………………..9
2.2.1.2. Opiaceele…………………………………………………..11
2.2.1.3. Barbituricele……………………………………………….12
2.2.1.4. Tranchilizantele……………………………………………13
2.2.1.5. Solvenții……………………………………………………13
2.2.2. Psihoanaleptice – stimulatoare ale Sistemului Nervos Central……14
2.2.2.1. Tutunul……………………………………………………..14
2.2.2.2. Amfetaminele………………………………………………14
2.2.2.3. Cocaina……………………………………………………16
2.2.2.4. Cofeina…………………………………………………….17
2.2.3. Psihoedelitice – produc modificări ale Sistemului Nervos Central.17
2.2.3.1. Halucinogenele…………………………………………….17
2.2.3.2. Marijuana………………………………………………….18
CAPITOLUL III CAUZELE CONSUMULUI DE SUBSTANȚE
3.1. Presiunea grupului………………………………………………………..20
3.2. Disponibilitatea drogului …………………………………………………21
3.3. Fmilia și mediul social ………………………………………………………22
3.4. Curiozitate și stimulare ……………………………………………………23
3.5. Influența mass-media……………………………………………………..24
CAPITOLUL IV ETAPELE TOXICOMANIEI
2.4.1. Euforie…………………………………………………………….25
2.4.2. Toleranța…………………………………………………………..25
2.4.3. Dependențǎ………………………………………………………..26
2.4.4. Abstinența…………………………………………………………27
CAPITOLUL V PREVENIREA CONSUMULUI DE SUBSTANȚE
5.1. Definire …………………………………………………………………..28
5.2. Scop……………………………………………………………………….28
5.3. Etape ale prevenirii……………………………………………………….28
5.3.1. Prevenirea primară…………………………………………………28
5.3.2. Prevenirea secundară………………………………………………29
5.3.3. Prevenirea terțiară………………………………………………….29
5.3.4. Prevenirea în cadrul familiei……………………………………….30
5.3.5. Prevenireaîn cadrul școlii………………………………………….34
5.3.6. Prevenirea în comunitate…………………………………………..36
5.3.7. Prevenirea în cadrul grupului de egali…………………………….37
5.3.8. Prevenirea prin intermediul mass-media………………………….38
5.4. Rolul asistentului social în consilierea adolescenților dependenți de substanțe ……………………………………………………………………………………………39
CAPITOLUL VI ORGANIZAREA CERCETĂRII
6.1. Scop…………………………………………………………………………40
6.2. Obiective…………………………………………………………………….40
6.3. Ipoteze……………………………………………………………………….40
6.4 . Eșantion………………………………………………………………………40
6.5. Interpretara datelor……………………………………………………………………………….41
6.6. Concluzii și propuneri……………………………………………………………………..57, 58
6.7. Definirea conceptelor…………………………………………………………………………..62
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………64
ANEXE
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
1.1. Importanța
Acest fenomen al consumului de substanțe a devenit din păcate o problemă din ce în ce mai acută tuturor societăților moderne. Progresele tehnologice, dispariția valorilor tradiționale, fenomenele de marginalizare socială și economică, lipsa unei perspective clare pentru tineri au condus la o accentuare a stărilor de neliniște, nesiguranță sau stres, ceea ce a dus inevitabil la consumul de droguri. În ultimii ani s-a constatat faptul că România a devenit din o țară de tranzit a drogurilor de proveniență asiatică către Europa Centrală și de Vest in o țară consumatoare. Acest lucru este evidențiat și de confiscările care au fost facute de autoritățile române. Aceste confiscări arată o creștere alarmantă a drogurilor existente pe teritoriul României : de la 5.668,9 Kg în 1996 la 25.199 kg în 2001(Sandu,2002,153). De asemenea, alte cercetări au adus la cunoștință că peste 25.000 de persoane sunt consumatoare de heroină numai in Bucuresti, adică peste 1% din populația Capitalei. În plus, s-a constatat o creștere alarmantă a consumului în randul populației tinere, pragul de vârstă la care începe consumul de droguri scăzând din ce în ce mai mult, ajungând in jurul vârstei de 12 ani. Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului ce se desfășoară în România și de aceea este foarte important să se acționeze cât mai rapid și mai eficient posibil în găsirea și implementarea unor acțiuni concrete împortiva consumului de substanțe, și în special consumului în rândul adolescenților care sunt cei mai vulnerabili și mai predispuși să experimenteze lucruri noi fără să cunoască consecințele acțiunilor lor.
Drogurile contaminează ,corup, distrug indivizi și societăți , curma vieți, dar pot să destabilizeze și state , măcinându-le și dezechilibrandu-le mecanismele politice. Veniturile anuale obtinute de traficantii de droguri reprezinta 10 %din totalul comerțului internațional de mărfuri. În 1990 volumul global al traficului de droguri a însumat 750 de miliarde $.
Din timpuri străvechi, omul a folosit diferite substanțe pentru a-și altera propria stare de conștiință – pentru a stimula sau relaxa, pentru a-și induce somnul sau pentru a-l preveni, pentru a-și intensifica percepțiile obișnuite sau pentru a-și produce halucinații. Substanțele care afectează comportamentul, conștiința și dispoziția psihică sunt denumite psihoactive. Acestea includ nu numai drogurile cum sunt heroina și marijuana, ci și tranchilizantele, stimulentele și alte substanțe bine cunoscute precum tutunul, alcoolul și cafeaua.
Acolo unde drogurile preiau controlul, nici individul, nici familia, nici comunitatea nu mai sunt în siguranță. Drogurile pot controla corpul și mintea consumatorilor, cultivarea și producția pot controla comunitatea.
Consumul de droguri reprezintă o problemă de mare importanță și complexitate pentru noi toti.
El semnifică o speranță sau o provocare pentru tineri, o problemă serioasă pentru părinți și pedagogi și un semnal de alarmă pentru societate. Adolescenta este vârsta la care apare nevoia de identificare, de a se găsi și înțelege pe sine și pe cei din jur. Este vârsta experiențelor personale, vârsta căutării coordonatelor proprii sufletului și corpului, vârsta descoperirii dimensiunilor realitații.
Drogul are de multe ori forma unei astfel de experiente, care reușește: curiozitatea, dorința de a încerca ceva nou, de a experimenta totul, dorința de a-și ridica performanțele intelectuale și chiar dorința de a fi modern pur și simplu. Un alt aspect deosebit este că drogul începe să fie din ce în ce mai prezent în principalele grupuri în care se poate afla adolescentul la această vârstă: anturajul și școala. Este ceea ce determină formarea unui model bio-psiho-social, care este dezvoltat de interacțiunea dintre factorii psihologici, de mediu și cei fiziologici.
Astfel, schimbările datorate dependenței trebuie interpretate prin raportarea nivelului individual la contextul sociocultural în care are loc comportamentul dependent-consum de droguri, la mediul din care face parte tânărul adolescent.
Personalitatea în formare a acestuia este într-o permanentă căutare de repere valorice,
de modele si puncte de referință. Drogul și consumatorii lui (liderii în special) pot îndeplini de multe ori aceste roluri.
Adesea, atât în mediul școlar și universitar, cât și în anturajele obișnuite, are loc un fenomen de imitație în grup, în care adolescenții, copiindu-și "eroul", recurg la drog, și în care factorul psihologic este determinant. Orice consumator dovedește, de asemenea, o dorință patologică de a-și face adepți, personalitatea lui fiind neânțeleasă de cei care nu au venit în contact cu drogul. Este cert însă că, sub efectul drogului, adolescenții par a depăși dificultățile și incertitudinile și iși găsesc o iluzorie siguranță și identitate.
Din nefericire adolescenții de multe ori nu văd legătura dintre acțiunile de azi și consecințele de mâine.
Combaterea consumului de droguri este un efort colectiv, care necesită îndrumare politică și suficiente resurse – mai ales pentru mai multe și mai bune facilități de tratament, implicarea părinților și a educatorilor, precum și cea a lucrătorilor din domeniul social si al sănătății, aportul mediei și al oficialilor justițiari. Toate părțile trebuie să iși unească forțele si să dedice o atenție specială celor vulnerabili: celor ce sunt vulnerabili în fața folosirii drogurilor datorită situației lor personale sau familiale, precum și celor ce sunt vulnerabili tocmai datorită faptului că folosesc droguri.
1.2. Motivația
Am stabilit ca temă de cercetare ,, consumul de substanțe în rândul adolescenților ”deoarece acest fenomen al consumului de droguri a devenit o problemă din ce în ce mai acută pentru societatea românească.
În perioada adolescenței, cuprinsă între 14 și 18 ani, în viața oamenilor se manifestă cele mai mari si mai semnificative schimbări atât la nivelul fizic cât și la cel intelectual și emoțional caracterizate printr-un sentiment de independență față de familie, dar și de apartenența la un grup de prieteni. De asemenea, în acest interval se manifestă și primele acțiuni de rebeliune și de neacceptare a normelor sociale, printre aceste fapte contestatare gasindu-se și consumul de droguri. S-a constatat o creștere alarmantă a consumului în rândul populației tinere, pragul de vârstă la care începe consumul de substanțe scăzând din ce în ce mai mult, ajungând în jurul vârstei de 11-12 ani. Toate aceste lucruri arată amploarea fenomenului ce se desfășoară în România și de aceea este foarte important să se acționeze cât mai rapid si mai eficient posibil în găsirea si implementarea unor acțiuni concrete împotriva consumului de droguri, și în special consumului în rândul adolescentilor care sunt cei mai vulnerabili și mai predispuși să experimenteze lucruri noi fără să cunoască consecințele acțiunilor lor.
Motivele pentru care tinerii aleg să consume alcool, droguri sunt diverse: de la curiozitatea specifică vârstei, dorința de a face parte dintr-un grup valorizat social, presiunea grupului de prieteni, modele din familie sau pur și simplu plăcerea de a consuma aceste substanțe.
Este dificil de a găsi remediul situatiei. Cele mai eficiente strategii includ mesaje care sensibilizează individul, grupul sau grupurile din care acesta face parte ori familia, aceste strategii, includ campanii mass-media. Publicitatea prin televiziune joacă un rol foarte important deoarece, televizorul este principalul mijloc de informare și totodată și cel mai eficient.
Un alt motiv pentru care am ales să studiez consumul de substanțe este că alcool și consumul de droguri sunt frecvent asociate, în combinație rezultă consecințe mult mai grave asupra organismului
Oamenii, în general, încearcă să influențeze mediul pentru a putea duce o viață mai plăcută. Aceasta presupune că individul va încerca pe cât posibil sa-și procure plăcerea și să evite neplăcerea. Aceste căi de a obține plăcerea prin modificarea dispoziției, a emoțiilor, sunt diferite de la individ la individ. Una dintre căi este consumul unor substante, nu numai drogurile -clasice cum sunt heroina sau marijuana ci și alcoolul, cafeaua sau tutunul. Aceste substanțe pot fi consumate încă din copilarie dar cei mai mulți le descoperă în perioada pubertații sau a adolescenței.
Drogul acționează asupra gândirii și a comportamentului persoanei consumatoare și dându-i la început acestuia senzația de plăcere, o stare de calm, de uitare de sine sau de visare permițând-ui să evadeze din cotidianul obișnuit într-o lume ireală, într-un ,,paradis artificial “ deosebit de periculos .
Dorința de a evada din realitate prin consumul de substanțe se poate transforma în obișnuință, care va duce în timp la dependență. Aceia care cad pradă consumului își distrug, mai întâi în joacă, apoi din slăbiciune, propriile vieți. Părinții sunt mai adesea cei care asistă neputincioși și disperați, cum proprii lor copii se preschimbă în marionete flămânde de otravă. Amenințarea este reală și extreme de gravă.
Pentru a combate consumul de droguri în rândul tinerilor și adolescenților, întreaga comunitate trebuie să se impice începând de la: părinți, profesori, elevi, studenți, autorități, grupuri religioase, service de asistență socială și mass-media. Toți trebuie să transmitem aclași mesaj: consumul de drog este greșit, periculos și nu este tolerat.
CAPITOLUL II
EFECTELE DEPENDENȚEI DE SUBSTANȚE
2.1. Clasificarea substanțelor
Originea cuvântului ,,drog” este incertă, unii autori considerând că ar proveni din cuvântul persan ,,droa” ce înseamnă ,,miros aromatic”, alții consideră că ar proveni din cuvântul evreiesc – ,,parfum”, iar după alții la originea cuvântului ar sta termenul de origine olandeză ,,droog” – ce înseamnă substanțe vegetale vândute de farmaciști.(Rascanu,2004).
Drogul este, conform definiției date de Organizația Mondială a Sănătǎții, substanța care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcții ale acestuia. Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanța utilizată de medicină și a cărei administrare abuzivă (consum) poate crea o dependență fizică și/sau psihică ori tulburări grave ale activității mentale, percepției, comportamentului, cunoștinței.
Drogurile, așa cum sunt ele definite de lege, reprezintă produse naturale, sintetice sau semisintetice care, consumate intr-un mod inutil și în afara prescripțiilor medicale, în exces, conduc fǎră indoială la o dependență sigură a consumatorului față de ele.
În toată lumea aceste substanțe sunt supuse unui regim strict, tocmai din cauza efectelor negative la care se poate ajunge, fiind considerate substanțe psihotrope și supuse controlului internațional.
În fiecare zi pe tot cuprinsul globului milioane de oameni folosesc droguri. În mod surprinzător, de cele mai multe ori, folosim drog atunci când consumăm ceai sau cafea, sau în cazul multor adulți,un pahar de vin, care îi relaxeză.
Ca și alte droguri, cofeina din ceai, cafeaua sau alte băuturi răcoritoare cum ar fii: coca-cola sau alcoolul din vin și bere sunt substanțe care modificǎ funcționarea normală a organismului. Folosite cumpătat, aceste substanțe sunt relativ inofensive și în mai multe zone ale lumii perfect legale.
Totuși, alte tipuri de substanțe sunt ilegale și periculoase. Substanțe ca heroina, fac parte din această categorie, iar deținerea sau folosirea lor sunt interzise prin lege, deoarece ele pot fi fatale.
Clasificarea substanțelor se face dupa mai multe criterii:
2.1.1. Dupǎ efectele lor asupra sistemului nervos central, se clasifică în:
● Drogurile care inhibă centrii nervoși: alcoolul, opiacee (opiu, morfina, heroina, cofeina), barbituricele, tranchilizantele, solvenții;
● Drogurile care stimulează centrii nervoși: tutunul, amfetaminele, cocaina și produsele pe bază de cofeină;
● Droguri halucinogene care modifică psihicul – în sfera cognitivă și perceptual a sistemului nervos central: halucinogenele ( fenciclidina, mescaline), canabisul ( marijuana, hașiș, ulei de hașiș).
2.1.2. Dupaǎ criteriul legalitǎții, pot fi împărțite în:
● Droguri legale:
– medicamente din grupa barbituricelor (barbital, fenobarbital, secobarbital);
– medicamente din grupa benzodiazepinelor (tranchilizantele precum și diazepamul):
– solvenți – substanțe volatile cu structuri chimice varitate care influențează sistemul nervos central (benzol, acetone);
– alcoolul;
– cafeaua;
– tutunul;
Drogurile legale sunt cele mai predominante. Mai mult cînd drogul preferat(ilegal) nu este disponibil, dependentul îl înlocuiește. Cel mai frecvent utilizate substanțe sunt amestecarea unor medicamente, ca diazepamul cu alcoolul sau diferiți solvenți, cunoscute sub denumirea de cocteil.
● Droguri ilegale:
– opium-ul cu derivații săi – morfina, condeine, lidol;
– cannabis cu derivații săi – marihuana, hașiș;
– unii stimulenți – cocaine, crack, amphetamine, ecstasy;
– halucinogene(acid lisergic dietilamidǎ LSD, mescaline, ciupercile psihoactive.
2.1.3. Dupǎ oroginea lor , se împart în:
● Naturale – obținute din plante sau din arbuști;
– opiul și opiaceele, realizate din latexul macului opiaceu (Papaverum, Somniferum);
– cannabisul și rășina, produse ce se pot realize din planta Cannabis Sativa(ori alte plante din aceeași specie);
– khatul (Catha Edulis);
– frunze de coca (Erytroxylon Coca) și derivații săi;
– alte plante cu proprietăți halucinogene.
● Semisintetice – realizate din procedee chimice pornind de la o substanță
naturală ,extrasă dintr-un produs vegetal: heroina, L.S.D.
● Sintetice elaborate în întregime prin sinteze chimice: hidromorfon,
petidina, metadona, mescline, psylocibina, L.D.S-25,harmalina, amfetamina, designer-
drugs, ori alte substanțe psihotrope obținute în laboratoare clandestine ale traficanților (ecstasy). Aici sunt incluși, de asemenea, solvenții volatili și alte produse cu proprietați asemănătoare drogurilor.
2.2. Efectele consumului de substanțe
2.2.1. Psiholepticele – inhibitoare ale Sistemului Nervos Central
2.2.1.1. Alcoolul
Efectele consumului de alcool variază în funcție de persoana care îl bea, căci depinde de anumiți factori diferiți:
a. Cantitatea de alcool consumată: o cantitate mai mare cauzează mai multe efecte în organism.
b. Greutatea corporală a persoanei: la o greutate mai mare efectele sunt mai lente pentru că alcoolul se dizolvă în apă iar persoanele mai grase au o cantitate mai mare de apă în corp.
c. Dacă se bea pe stomacul gol alcoolul ajunge mai repede în sînge. Dacă s-a mâncat, digestia alimentelor întârzie absorbția alcoolului.
La început, consumul de alcool provoacǎ un efect de relaxare însoțit de euforie sau dezinhibare; consumatorul se simte extravertit și volubil deoarece alcoolul acționează asupra creierului scăzând neliniștea, simțul responsabilitații și conștiința, prin urmare, cel care bea nu este stăpân pe actele sale și nici nu poate aprecia modificările ce au avut loc la nivel cognitiv și aptitudinal. Acest lucru este foarte periculos dacă consumatorul conduce mașina, pentru că nu este capabil să aprecieze și să evalueze corect viteza proprie și a celorlalți , distanța, reflexele îi sunt diminuate, câmpul de vizualizare se restrânge etc.
Din punct de vedere fizic, efectele pe care le produce alcoolul pe termen scurt (la simpli consumatori sau la cei moderați ) sunt urmatoarele:
– gastrita;
– tulburari de vedere;
– lipsa coordonărilor mișcărilor și echilibrului;
– greutați în exprimare ( bâlbâieli, vorbire greoaie);
– somn și deprimare sau irascibilitate;
– grețuri, vărsături și dureri de cap;
– scăderea capacității de concentrare.
Pe termen lung( sau la consumatorii abuzivi) efectele sunt extrem de dăunătoare:
– sistemul digestiv: ulcer gastrointestinal, diaree, pancreatită, boli hepatice.
– sistemul respirator: laringită, bronșită, pneumonie.
– sistemul nervos: tremuratul mâinilor,pleoapelor, limbii și mușchilor gurii și feței și alte boli neurologice.
– sistemul cardiovascular: hipertensiune arterială și aritmii;
– sistemul endocrino-reproductiv: tulburări hormonale, scăderea libidoului, impotența, tulburări ale ciclului menstrual;
– simptome psihopatologice: lipsa de orientare spațio-temporală, tulburări ale memoriei și sindrom paranoic, halucinații.
La toate aceste efecte se mai leagă și efectele sociale ale consumului de alcool: scăderea randamentului la locul de muncă(ceea ce poate duce la pierderea locului de muncă), deteriorarea relațiilor familiale și sociale, uneori putând apărea și comportamente violente.
Puterea alcoolului, ca viciu, este evidentă atunci când o persoană dependentă încearc sǎ renunțe și realizeazǎ,fǎrǎ a recunoaște, cǎ nu poate.
Consumul de alcool este o problemǎ gravǎ în mai multe țari, fiind strâns legatǎ de accidente rutiere, crime, sinucideri, violențe și abuzuri sexuale.
2.2.1.2. Opiaceele
Din grupa opiaceelor fac parte: Morfina, Heroina,Codeina etc.
Efectele consumului de Opiacee depind de mărimea dozelor și de periodicitatea lor, de starea generală a sănătății opiomanului, de vârstă și temperamental său. O doză puternică poate duce rapid la somn, apoi la comă și deces, prin afectarea directă a centrului cerebral . Utilizarea cu regularitate a opiului duce la necesitatea sporirii dozelor, la dependență care îl transformă pe consumator în toxicoman.Opiomania afectează psihic și fizic individual, deteriorează memoria, diminuează apetitul și alterează funcțiile ficatului. În toate cazurile de toxicomanie se constată o pierdere evidentă a voinței și a capacitații de decizie.
Morfina produce intoxicații accidentale și voluntare, realizând o” moarte dulce”, fără sesizarea pericolului ei.
Dependența de tip morfinic este, concomitant, psihică și fizică, însoțită și de toleranță. Opiaceele acționează în mod deosebit asupra sistemului nervos central și în anumite doze, exercită asupra acestuia efecte euforizante, în timp ce dozele mai ridicate dau cosumatorului o stare de somnolență, mai mult sau mai puțin profundă, însoțită de vise. Dependența psihică este puternică și se traduce nemijlocit prin dorința irezistibilă de a reutilize drogul. Paralel cu aceasta și cu toleranța se instalează și dependența fizică care se manifestă pregnant la întreruperea administrării drogului prin instalarea sindromuli de abstinență.
În cazul utilizării derivaților opiului apare senzația de “planare”(“de zbor”). Efectul de “ planare ”este determinat de un filtraj atenuat al senzațiilor dezagreabile, accentuându-se unele percepții precum și lentuare psihomotorie.
Prin exacerbare, această trăire se apropie de unele bufee delirante. În particular, se pot întâlni senzații și percepții ale unor modificări corporale associate uneori cu un sindrom de dismorfobie. Acest sindrom apare mai ales la preadolescenți și adolescenți.
Sindromul de abstinență la opiacee apare la câteva ore de la ultima administrare, manifestându-se pe termen scurt, prin deprimare, tremurături musculare, dureri, slăbiciune fizică, insomnie, agitație, greață, crampe musculare și abdominale, creșterea tensiunii, accelerarea respirației, confuzie, apatie, slăbire, sterilitate, edem pulmonar, colaps.
Mult mai toxică este heroina care produce degenerescențe grave hepatice sau miocardice, atrofii testiculare sau poliferări gliale accentuate. Ea provoacă aceleași efecte ca și opiul și morfina, dar de o factură mult mai pronunțată.
Particularități ale heroinomanilor. La puțin timp dupǎ priza de heroină, subiectul
manifestă o stare de euforie, lasă impresia că se află sub efectul unui sedative. Execută mișcări caracteristice ale capului, pe care îl lasă să cadă pe piept, închide ochii lent, de parcă ar fi somnolent și în tranșă , ca apoi să-i deschidă brusc cu un aer de om complet treaz. Când se apropie momentul următoarei injecții sau doze, heroinomanul acuză dureri
musculare, scurgeri nazale, lăcrimare, transpirație. El devine agitat, nervos, ușor iritabil.
Efectele căutate – senzația de “fulgerare” este efectul căutat de cei care consumă heroina. La heroinomani, senzația de fulgerare se îngemănează cu senzația de planare.
Declanșată imeniat duplă injectare sau în cazul absorpției declanșată dupǎ o anumită perioadă de timp, senzația de fulgerare se manifestă ca o “explozie orgastică”.
Dimensiune temporală este total perturbată prin combinarea vertigiului cu senzația de accelerare. Pe acest fond apare o puternică tahicardie(o consecință a acestei stări o reprezintă aparția la toxicomani,în mod frecvent,a endocarditelor).
În cazul drogurilor ce se administrează apar riscuri suplimentare legate de folosirea in comun a seringilor nesterile, și anume transmiterea bolilor infecțioase, dintre care o incidență crescută la consumatorii de droguri o au hepatita C, hepatita B, și SIDA.
2.2.1.3. Barbituricele
Aceste droguri create în laboratoare sunt uneori scrise de medici pentru alungarea insomniei și nelinuștii în calitate de somnifer sau calmant. Sunt de asemene recomandate persoanelor care nu pot supraviețui datorită faptului că sunt prea neliniștite , agitate și speriate tot timpul. Barbituricele sunt prescrise mai rar în zilele noastre, iar folosirea lor este supravgheată cu atenție datorită problemelor din trecut, inclusive abuzului, dependența fizică și psihologică.
În doze mari, provoacă o vorbire incorectă, mersul instabil, tendința de ascăpa sau a lăsa să cadă obiectele din mână , irascibilitate accentuată, accese surprinzătoare de râs sau plâns. În doze mari barbituricele pot duce la dilatarea pupilelor, respirație superficială, tegumente umede, puls accelerat, slăbire, comă și chear moarte. Simptomele încercǎrii acestora sunt foarte grave,uneori chear fatale.
Cele mai folosite barbiturice sunt: amobarbital, ciclobarbital, fenobarbital, seconal, amital, sub formă de tablete și capsule de diferite culori.
2.2.1.4. Tranchilizantele
Substanțele tranchilizante, numite și neuroplegice sau neurolptice, au o acțiune deconectată asupra sistemului nervos central și determină o reducere a stării de tensiune scade anxietatea, calmează și relaxează. Anxietatea este o stare emoțională de tensiune
nervoasă, de frică puternică, slab diferențiată și adesea cronică .Cele mai cunoscute sunt : diazepamul, meprobamatul, nitrazepamul și altele. Toate aceste sunt medicamente ce ar trebui utilizate numai la indicația medicală; consumul fiind pe cale oralǎ. Dar utilizarea lor mai mult timp duce la dependență puternică fizică și psihică.
Efectele lor nocive pe termen lun constau în: diminuarea capacității intelectuale și fizice, în special, ca urmare a scăderii interesului pentru o activitate normală; scăderea atenției; depresia; diminuarea libidoului; uneori agresivitate.
Sindromul de sevraj se manifestă prin anxietate, insomnie, agitație,excitație, iar în cazuri grave convulsii.
2.2.1.5. Solvenții
Solvenții sunt produse chimice volatile la temperatură ambiantă și ai căror vapori, odată inhalați produc efecte analoage alcoolului și anestezicelor.
Se administrează prin inhalare. Vaporii solvenților inhalați trec prin plămâni și ajung cu rapiditate în creier, încetinind ritmul respirator. Inhalările repetate pot duce la pierderea simțului de orientare, a controlului sau chear a cunoștinței.
Efectele vaporilor de solvenți se manifestă imediat și pot dispărea între câteva minute și jumătate de oră dacă se renunță la inhalare, subiecții insă vor resimți dureri de cap timp îndelungat, nu se pot concentra, sunt apatici, obosiți.
Un consum repetat de solvenți pe o perioadă indelungată de timp poate modera(dar definitiv) funcțiile cerebrale, în principal controlul asupra mișcăriilor.
Concentrații mari de inhalați pot cauza sufocare înlocuind oxigenul din plamâni sau deprimând sistemul nervos central în punctul în care respirația se oprește.
2.2.2. Psihoanalepticele – Stimulatoare ale Sistemului Nervos Central
2.2.2.1. Tutunul
Nicotina din tutun este un drog consumat pe scară largă în societate.
Nimic nu subliniază mai bine importanța considerabilă a imitației în crearea de obiceiuri toxicomanice decât exemplul tutunului, universal raspândit astăzi, a cărei extindere continuă să crească.
Riscurile fumatului depend de durată, intensitate și de timpul de expunere la fum, pe lângă factorii genetici și alte motive asociate, dar diferitele studii arată că indicele de mortalitate este, în general, de două ori mai mare la fumători și că consumul, zilnic , al unui pachet de țigări scurtează cu aproximativ șase ani speranța de viață.
Consumul de tutun duce la creșterea frecventă a apariției de:
– boli cardio-vasculare;
– boli ale aparatului respirator;
– cancere de diferite tipuri;
În cazul femeilor însărcinate, datorită faptului că nicotina traversează cu ușurință placenta, efectele toxice ale tutunului se pot vedea la făt, prin diminuarea greutǎții, creșterea ritmului cardiac a acestuia, creșterea posibilității de a suferi malformații, dacă sarcina ajunge la termen; femeia fumătoare are un număr de avorturi mai mare și un risc de moarte neonatală a fătului.
Nicotina însăși poate contribui la stimularea unei persoane, facând-o să se simtă mai alertă și mai plină de viață. Fumătorii se obișnuiesc rapid cu fumatul și trebuie să fumeze mai mult pentru a obține același efect.
2.2.2.2. Amfetaminele
Amfetaminele sunt droguri, medicamente care măresc viteza de reacție a corpului. Ele fac inima să lucreze mai repede și pompează adrenalină în sistem. Se află sub formă de comprimate, capsule, pulbere albă, bej sau lichidă (soluție introdusă în capsule).
Amfetaminele se consumă pe cale orală, prin inhalare, prin prizare sau prin injecții intravenoase. Face parte din categoria stimulentelor cu efecte directe asupra sistemului nervos central. Se urmărește prelungirea senzațiilor euforice, creșterea capacității fizice și psihice, o mai mare încredere în sine, o hiperactivitate motrică și sexuală. În cazul injectǎrii intravenoase apare un flash violent odată cu îcǎlzirea corpului.
Efecte nefaste:
– Dependența de amfetamine este mai ales psihică, dependența fizică fiind inconstantă. Dependența psihică apare rapid și este întreținută de dorința intensă de a retrăi starea euforică.
– Toleranța: Ea se instalează repede și este accentuată. Consumatorii cronici pot să suporte cantități de zece pânǎ la cinzeci de ori mai mari decât un om normal.Ea nu se instalează însă în mod egal pentru toate efectele. Astfel, este apreciabilă pentru starea euforică apărută la doze din ce în ce mai mari, dar cu efecte negative asupra inimii, așa încât afecțiunile sunt printere complicațiile cele mai severe ale intoxicațiilor cornice amfetaminice. Consumul repetat conduce la intoxicarea progresivă a organismului, ale cărei manifestări se caracterizează prin iritabilitate, agitație, tulburări de vorbire, tremurături, accelerarea pulsului și bătăilor inimi etc.
– Efectele toxice ale amfetaminelor constau în: exaltare imaginației, tremur, dilatarea pupilelor, transpirația ambundentă, irascibilitate, insomnie, delir, anxietate, stări
de panică, idei paranormale, gură uscată, amețeli, vomă, crampe abdominale, convulsie, comă, și chiar moarte.
– Efectele secundare sunt: malnutriție, leziuni ale pieli, deficiențe respiratorii, neplăceri gastro-intestinale acute, incapacitate mentală. Există posibilitatea apariției unor leziuni ireversibile ale creierului.
– Politoxicomanie. Pentru combaterea stării de rău general indusă de amfetamine, consumatorii asociază amfetaminele cu heroina sau barbituricele,
pentru a reduce agiația și hiperexcitabilitatea, dar acest fapt conduce la politoxicomanie și dependență creată de ambele droguri și având efecte mult mai devastatoare asupra organismului individului ce recurge la asemenea melanj.
În unele țări, toxicomania amfetaminică a devenit cea mai gravă dependență de droguri, fiind răspândită și la adolescenți. În prezent, acestă toxicomanie se consideră ca fiind mai periculoasă decât heroinomania. Ea duce mai rapid la degradarea fizică și la dezinserție socială, fiind adesea responsabilă și de acte criminale. Ecstasy este o substanță ce derivă din amfetamine, cu proprietăți asemănătoare acestora. A fost consumată de cel puțin 8% dintre tinerii din Europa de Vest.
2.2.2.3. Cocaina
Cocaina are aspect de pudră cristalină, albă, extras din frunzele plantei de coca. Ea se poate administra prin prizare cu ajutorul unui pai; injectabilă sub formă de soluție sau în amestec cu heroina; amestecată cu un solvent sau alcool, încălzit amestecul și vaporii degajați sunt inhalați, fumată în amestec cu marijuana.
Efectele căutate : mai întâi apare o euforie activă. Individul se simte ușor, riguros, curajos, rezistent. El este mai lucid. Această amplificare a personalității fizice și intelectuale nu durează decât un moment, după care subiectul cade într-o apatie, într-o indiferență din care caută să iasă printr-o nouă prizare și ciclul infernal se reia.
Efectele nefaste: dintre toate toxicomaniile, cea datorată cocainei este în mod incontestabil, cea mai fecundată în accidente și tulburări, în special în domeniul mental. Drogul ajunge la creier în 10 secunde. Valul euforic durează doar 10 minute și impune luare unei noi prize de drog sub amenințarea unei căderi psihologice, cu depresiune și iritabilitate care pot impinge la crime pentru motive inconștiente. Apar iluzii animate, ensensențialmente vizuale: tablouri din camera privind viața etc. Apar și iluzii și halucinații ale auzului, halucinații cutanate și ale mucoasei: senzații anormale de frig, de furnicături, de electriciate, senzația că este devorat la suprafață de paraziți minuscule, păduchi viermi, microbi.
Cocainomanul degenerează repede în obsesia individului că este supravegheat, urmărit, menințat. Decăderea intelectuală și dezaregarea personalitații sunt în acest caz mai prezente decât în alte toxicomanii.
Se stabilește un sindrom cronic, caracterizat prin insomnie, apatie, printr-o adevărată psihoză paranoidă, cu o instalare încă și mai rapidă decât cea datorată amfetaminelor.
Când efectele cocainei încep să scadă, consumatorul se simte neliniștit, incapabil de a se concentra, este arțăgos, deprimat, oboist și are o tendință morbidă spre lenevire. Are insomnii profunde. Starea depresivă se amplifică în asemenea măsuri încât cocainomanul își pierde dorința de a mai trăi, comitând acte sau tentative de sinucidere.
Pe plan fizic, cocaina determină accelerarea pulsului, creșterea tensiunii arteriale și a ritmului respirator. Alcaloidul din coca provoacă o dilatare puternică a pupilelor, dar și o reacție extrem de mică la luminozități diferite.
2.2.2.4. Produsele pe bază de cofeină
Cofeina este un alkaloid extras din boabele arbustiului de Cafea, care are ca număr de 40 de specii. Ea se găsește în frunzele de ceai – Thea Sinesis – arboreal de cacao- Theobrama cacao.
Pentru acțiunea sa exercitată central, cofeina este larg utilizată sub forma de “băuturi stimulatoare”: cafea, ceai, răcoritoare (Coca Cola, Pepsi Cola și cacao). Cofeina se mai găsește în unele sortimente de ciocolată, energizante și în unele medicamente.
O ceașcă obișnuită de cafea conține circa 25-30 mg de cofeină, una de ceai circa 50-100 mg cofeină, iar o sticlăde 250 ml de Pepsi Cola circa 25-30 de mg de cofeină. Aceste băuturi folosite cu moderație sunt plăcute, dau o senzație de bine, pot înlesnii unele activități psihomotorii.
Efectele nocive ale unui consum excesiv și cronic, pe termen lung, ale produselor pe bază de cofeină, sunt; neliniște, anxietate, agitație, insomnie, risc pentru infarctul miocardic; iar în special la marii consumatori de cafea: hipersecreție gastrică, cu favorizarea apariției ulcerului gastric, tulburări ale tranzitului intestinal, creșterea riscului de cancer vezical, hiperglicemie, epuizare fizică și psihicî, oboseală accentuată.
La produsele pe bază de cofeină, sindromul de sevraj se exteriorizează prin somnolență, apatie, depresie și neliniște.
2.2.3. Psihoedelitice – produc modificări ale Sistemului Nervos Central
2.2.3.1. Halucinogenele ( L.S.D.-acid lisergic dietilamid, fenciclidina, mescaline)
Acestea se prezintă ca un grup variat de droguri. Unele sunt naturale, cum sunt cele din “ciupercile magice” și mescaline din “peyope. Celelalte sunt create în laborator, ca L.S.D-ul, cunoscut sub numele de “acid”.
L.S.D.-ul se află sub forma unui lichid incolor, insipid, indoor sau sub formă de pudră albă, casantă sub forme mici de pilule, sub forma de comprimantă (albe sau colorate).
Poate fi conservat pe hârtie sugativă, timbre poștale, fluturași adezivi sau cuburi de zahăr.
Pe baza observațiilor sistematice a comportamentului consumatorilor s-au relevant următoarele efecte ale halucinogenelor:
Efecte fiziologice: o stimulare a zonelor ergotrope ale diencefalului: creșterea temperaturii, înroșirea feței, tremurături ale mâinilor, senzație de frig, umezirea palmelor, hipertensiune, transpirație abundentă, amețeală, accelerarea ritmului cardiac, accelerarea respirației, hoperglicemie; o activare a biocurenților cerebrali prin electroencefalograme, acestea prezentând trasee modificate; o sensibilizare a centrilor nervoși privind stimulăriile exterioare, în special optice și acustice; o activare a reflexelor medulare monosinaptice.
Efecte psihologice: perturbări ale dispoziției generale, în sensul euforiei – de la hipomanie expansivă la “la fericire extatică”- uneori cu bufee disforice și/sau anxioase
(se trece de la euforie la anxietate, de la anxietate la impulsivitate); modificări ale conștiinței : slăbirea capacității de sinteză, distorsiuni considerabile în percepția timpului trăit, experiențe oniroide analoage celor din vis, fenomene psihosenzoriale: hiperestezie acustică, hiperestezie vizuală, distorsiuni perceptive, viziuni colorate elementare sau complexe.
Cel mai periculos halucinogen rămâne L.S.D.-ul care este activ la doze extreme de mici( de exemplu, 100 micrograme). Are efect variabil care își face apariția în decurs de o oră și poate dura între 8 și 12 ore.
Mescalina produce o intoxicație mortală cu trei faze: cea de excitație psihică, fază senzorială (cu halucinații vizuale) și faza depresiei colaps.
Fenciclidina produce o stare de confuzie caracterizată de senzații de imponderabilitate, irealitate și halucinații, dificultăți de discernământ,în capacitatea de concentrare și temeri de moarte sau tendințe de suicid, mișcări involuntare ale ochilor, vedere dublă și neliniște, scăderea fertilității.
2.2.3.2. Marijuana (cannabisul)
Inflorescențele, frunzele tocate de cânepă formează iarba de cannabis, care are aspect de tutun sau ceai, compusă din ramuri laterale, frunze și flori ale plantei strivite și uscate.
Forme de prezentare: trabuc, hașiș (rășina de cannabis), ulei de hașiș (distilarea cannabisului tocat).
Mod de administrare:
– joint – țigări sau pipe mici speciale în amestec cu tutun sau pastă de coca;
– ganja – frunze tinere și vârfuri florifere ale plantei femelă, presărate sau rulate într-o masă lipicioasă de culoare verde-închis sau brun verzui;
– crasul – substanță extrasă din vârfurile plantei female. Apare ca pudră gri-alb din care se prepară ”pâini” sau foi subțiri,aproape transparente;
– bhang – substanță rezultată din frunzele celei mai bătrâne sau mai coapte ale plantei. Se fumează sau se fierbe în apă, și, prin adăugare de unt, se formează un sirop;
– uleiul – se udă o țigară care a fost găurită cu acul și apoi se îmbracă în altă hârtie.
În cazul consumului de cannabis apare dependența psihică și toleranța, fără a fi prezentă dependența fizică, aceasta survenind doar în cazurile de consum masiv. Consumarea prelungită și excesivă de hașiș poate sta la originea psihozelor cornice. Specialiștii au descris patru faze successive în beția cannabică:
1. Faza de excitație euforică. După 1-2 ore de la ingerare, se manifestă o
senzație de bunăstare fizică și morală, de mulțumire interioară,
de fericire intimă imposibil de definit ( de aici, denumirile date
cannabisului de ,,iarbă nebună” și ,, provoacă”).
2. Faza de exaltare senzorială și afectivă. Corpul este perceput anormal, parcă
deformat.
Obiectele din jur își schimbă formele, mâinile și picioarele îi par grele, capul
umflat, memoria este tot mai slabă, pupilele sunt dilatate iar sensibilitatea la
lumină devine din ce în ce mai accentuată. Această beție hașișică sporește
emotivitatea subiectului într-o manieră deosebită. El este extreme de
sugestibil, uneori se manifestă o ilaritate de nestăpânit, alte ori însă se
produce și o impulsivitate bruscă, cu pusee anxioase, ieșiri agresive sau
scene criminale.
3. Faza extatică – este o fază dificilă, de revenire a subiectului de pe tărmul
ireal pe cel de toate zilele, real, pe măsură ce efectele de droguri dispar.
Regăsirea este însoțită de somnolență, o apatie ternîn care individual
meditează asupra trăirilor avute sub efectul drogului.
4. Depresia și somnul. În această fază, organismul manifestă o mare nevoie de
somn; este agitate, însoțit de delir, coșmaruri, o stare de rău general, de
dezorientare, ce poate persista zile sau chear săptămâni de la utilizare.
CAPITOLUL III
CAUZELE CONSUMULUI DE SUBSTANȚE
Influența socială este un factor important în modelarea comportamentului uman. Anii adolescenței sunt o perioadă în care se realizează două procese relaționale cheie (Cotterell, 1996), și anume atașamentul și identitatea. Primul se referă la legătura emoțională cu alte personae, grupuri sau instituții, pe când cel din urmă se referă la autodefinirea persoanei în relația cu alții cu care se aseamănă în anumite privințe și față de care se deosebește în altele.
De aceea influențele pe care contextual social le exercită asupra indivizilor în această perioadă merită o atenție deosebită.
Principalele cauze ale consumului de substanțe în rândul tinerilor:
1. presiunea grupului;
2. disponibilitatea drogului;
3. familia și mediul social;
4. curiozitate și stimulare;
5. mass-media.
3.1. Presiunea grupului
Grupul de prieteni este unul din cei mai importanți factori din viața unui adolescent. Oamenii în general încearcă mereu să aparțină unui grup, să se integreze în el. Ca adulți știm ce fel de compromisuri trebuie să facem, cum să fim acceptați de un grup și mai ales cum să acceptăm refuzul sau respingerea acestuia. Adolescentul însă care trece printr-o perioadă în care își dorește cu orice preț să fie acceptat și popular este dispus aproape la orice compromise și nu știe cum să se comporte în cadrul unui refuz.
Dacă în cadrul familiei el a fost învățat valorile esențiale, noțiunea de bine și rău, de ceea ce este permis și ceea ce nu este permis va ști cum să refuse unele propuneri venite din partea grupului,care nu tot timpul sunt spre binele general ci spre amuzamentul celorlalți din grup.
Influența anturajului este mult mai intensă în debutul consumului pentru că există tendința de extindere a acestuia la petreceri, cluburi, discoteci, baruri. Din păcate odată cu adultizarea, consumul de droguri poate intra în paternal de dependență: inițial consumul ocazional, ulterior în stadiile de dependență mai severe. Consumul de substanțe ilegale, este puțin probabil să înceapă în familie. Aceasta începe în compania prietenilor, de obicei înafara casei acestora.
Tinerii au capacități diferite de rezistență la presiunea anturajului. Curiozitatea, apparent normală, întâlnită la orice vârstă, îi determină pe mulți să aibă un consum ocazional. Există mulți tineri care nu îndrăznesc să refuse o țigară de hașiș sau un comprimat de extasy oferite de un prieten, de teamă san u fie respinși.
Odată cu depășirea adolescenței, indivizii vor tinde sa-și schimbe pattern-urile: va exista o mai mare disponibilitate financiară dat totodată și apariția relațiilor sexuale stabile, preluarea unor noi responsabilități. Pentru noii consumatori, curiozitatea și misterul învăluie prima experiență. Cea mai mare parte dintre tineri își însușesc opțiunile și orientările comportamentale de la prieteni. Există tineri care au convingerea că, în cazul în care cei din anturajul său sunt consumatori de droguri, a face ca ceilalți reprezintă un semn de integrare în grup, de recunoaștere a semenilor săi. Comunicarea cu aceștia pare mai ușoară. Astfel, adolescenții prea puțini siguri pe ei, încearcă să se afirme. Ei au înțeles că în grupul consumatorilor sunt înțeleși, ca nu vor fi niciodată excluși.
3.2. Disponibilitatea drogului
Disponibilitatea drogului se află în strânsă legătură cu aspectele normative și legale, dar nu poate fi considerată și ca factor independent. De exemplu, faptul că un drog este sau nu legal determină o mai mare sau mai mică disponibilitate și, în consecință, nivelul de consum global. Gradul de disponibilitate (numărul și accesibilitatea punctelor de vânzare, eficiența mecanismelor de promovare și distribuție etc) atât pentru drogurile legale cât și pentru cele ilegale, constituie un factor de risc independent, odată eliminați alți posibili factori, cum ar fi puterea de achiziție ale indivizilor sau alte caracteristici individuale.
Este evident că tinerii care nu-și pot procura droguri, care nu au posibilitatea să încerce, nu vor consuma niciodată droguri, adolescenții pot fii tentați să încerce. Iar de la curiozitate la dependență este un pas nu foarte mare. Drogurile sunt din ce în ce mai prezente în viața eleviilor și studențiilor români. Ele sunt oferite aproape în toate zonele pe care le frecventează: baruri, cluburi, discoteci, petreceri, cămine sau chear în școli. În ultimii ani au fost semnalate îngrijorător de multe cazuri ale prezenței drogurilor în școli. Dacă drogurile sunt ușor accesibile fie pentru că persoana cunoaște consumatori de narcotice, fie pentru că în jurul locuinței sau școlii se găsesc distribuitori, fie pentru că frecventează locuri în care se consumă, atunci tentația consumului crește.
La grupele de tineri avem consum relative similar în funcție de variabilele socio-economice. În apropierea vârstei de 20 de ani predomină consumul de droguri în clasele socio-economice înalte, unde este mai probabil să găsim consum la nivel de risc.
Deși consumatorii de droguri pot proveni din toate tipurile de familii, indiferent de situația materială a acestora, totuși, privațiunile materiale constante conduc la stări de tristețe și deprimare care îl fac pe individ să caute o modalitate de a evada din realitate.
Iar drogurile pot fi ușor procurate și în plus situația persoanei respective mai cuprinde și alți factori, este probabil ca acesta să fie mai vulnerabil în fața riscului consumului de droguri.
3.3. Familia și mediul social
Familia joacă întotdeauna un rol mult mai important în experimentarea și consumul de droguri al copilului decât să fim dispuși să recunoaștem.
Adolescența este o perioadă de schimbari, în care adultul în devenire se adaptează la lumea socială în care intră, iar acest process de adaptare presupune nesiguranță și stress pentru individ. Familia constituie un factor ce nu poate fi trecut cu vederea, deoarece ea depinde de modul în care adolescentul reușește să facă față schimbărilor cu care se confruntă. Familii incomplete, familii zdruncinate, răsfățul, comportament educativ al părinților caracterizat prin divergență și nedirecționat către independență, toate acestea sunt potențiale cauze ale unor tulburări de personalitate sau ale nevoii de dependență care pot fi compensate, respective satisfăcute prin consumul de droguri (Seifert-Schroeder, 1983).
În plus, comportamentul părinților și al fraților mai mari îndeplinește funcția de model pentru adolescent. Pe lângă socializare, familia îi oferă adolescentului și un punct de plecare, un anumit nivel de educație și un anumit statut economic, de care pretinde în mare măsură inclusive cartierul, școala, grupul de prieteni.
Pe lângă aceasta, s-a constatat că ,,tinerii care au relații sănătoase cu părinții lor sunt mai puțin succesibili de a fi influențați de peer-ii antisociali.” (Cotterell, 1996).
Copii care provin din familii puternice legate sunt mai puțin predispuși la consumul de droguri. Părinții au o influență importantă asupra comportamentului copiilor, astfel copii proveniți din parinți consumatori au un risc de cinci ori mai mare de a deveni și ei consumatori. Faptul se datorează atât disponibilității pentru substanțele din casă cât și imitației comportamentale.
Este foarte probabil ca tinerii consumatori de droguri să provină din famili cu interacțiune deficitară, în care crizele sunt manifestări frecvente iar atitudinile părinților și comportamentului cu rol moderator al terților, sprijină consumul și/sau abuzul de substanțe.
De asemenea, tinerii sunt expuși unor riscuri cerscute de drog dacă provin din familii cu membrii ce au experimentat sau sunt dependenți de drog sau în care părinții consumă băuturi sau droguri tari, fie în idea recreării, fie ca modalitate de soluționare a unor probleme.
Lipsa căldurii și a apropierii dintre părinți și copii induc situații cu risc crescut pentru abuzul de drog; tinerii care sunt în mod frecvent criticați, ridicularizați,
minimalizați sau pur și simplu ignorați și care nu pot primi sprijin emoțional din partea familiei, se orientează spre indivizi sau grupuri dinafara familiei.
3.4. Curiozitate și stimulare
Mulți tineri încep să consume droguri din curiozitate, acestea reprezentând ,,fructul oprit”. Ei vor să iasă din tipare și să încerce ceva nou.
Curiozitatea eate una din prioritățile esențiale ale copiilor și adolescenților, recurgerea la droguri poate fi motivată inițial, de o simplă și firească curiozitate fără alte motivații. De la pasul inițial, se poate trece însă mai departe la dependența față de droguri.
Curiozitatea combinată cu anturajul de prieteni poate duce la apariția consumului de droguri, la dorința de a se opține o stare de plăcere sau de eliberare, însă acest consum poate fi stopat printr-o bună informare dar și accentuat prin neglijența celor din jur. Nu înseamnă că devi dependent doar pentru că ai încercat, dar nu este bună utilizarea sistematică deoarece duce la dependență, iar în cazul drogurilor puternice, prima doză poate fi fatală ( heroina, cocaine, LSD, ecstasy).
3.5. Influența mass-media
Oamenii învață să consume substanțe și prin intermediul publicității. Deși încă nu
s-a demonstrate o corelație pozitivă între mesajele mass-mediei și consumului de drog,
s-a observat totuși că anumite campanii publicitare cresc vânzările.
Unii autori ne-au sugerat faptul că imaginile consumatorilor de droguri în filme sau emisiuni TV pot influența atitudinile cu privire la consumul de droguri. Ei au făcut referire la melodii și reviste care diseminează informații despre droguri și alte aspecte ale ,,culturii drogului” ce fac publicitate și promovează drogurile, având ca grup țintă adolescenții. La aceasta se adaugă și informațiile despre droguri aflate pe internet ce învață tinerii cum să consume drogurile ș ice efecte ar avea consumarea acestora. Nu trebuie însă să neglijăm faptul că mass-media transmite și mesaje negative cu privire la droguri. În conformitate cu campanile pubicitare antigrog, multe emisiuni prezintă consumatorul într-o lumină nefavorabilă.
Nu știm dacă aceste mesaje reduce consumul de droguri, sau, din contră, aduc drogurile în centrul atenției.
Este foarte greu de măsurat efectele mass-mediei asupra consumului de droguri ilicite. Deși anumite cercetări arată că publicitatea anti-fumat a contribuit la scăderea numărului de fumători, fumatul în rândul adolescenților a crescut. Trebuie avut în vedere faptul că nici un factor luat izolat și nici simpla prezență a mai multor factori de risc în viața unui adolescent nu determină automat consumul de droguri.
CAPITOLUL IV
ETAPELE TOXICOMANIEI
Principalele etape ale toxicomaniei sunt:
4.1. Euforia inițială
Nu este în nici un caz o stare constantă, ci din potrivă, deseori este foarte scurtă, tranzitorie. Ea este caracteristică numai anumitor stupefiante, mai ales opiului și morfinei. Este un fel de anestezic care îi dă toxicomanului o senzație de plutire într-o lume imponderabilă, imaterială, cu vagi momente de ,,fericire vegetativă”. În această stare de supraexcitare a imaginației, sub formă de vise stranii și deseori erotice, omul își pierde controlul și până la urmă eșuează.
4.2. Toleranța
Fenomenul de toleranță se explică prin reacția organismului față de aceleași doze de substanță, administraată în mod repetat. Încetul cu încetul, organismul reacționează mai slab, pe măsură ce are loc o adaptare funcțională. Este momentul în care ficatul își exercită capacitatea de neutralizare și metabolizare a drogului. Toleranța este o etapă de adaptare și supraviețuire.
Toleranța poate fi de două feluri:
● toleranța dobândită(sinonim obișnuința) apare în cursul vieții individului și constă în manifestarea treptată a efectelor substanței administrate repetat, pe o anumită perioadă de timp, astfel încât, pentru a opține același efect, se impune creșterea progresivă a dozei. Acest tip de toleranță este întâlnut la substanțe cu sau fără potențial dependogen și se caracterizează prin reversibilitate.
● toleranța naturală (sau înăscută) este acea stare congenitală întâlnită la anumite animale. De exemplu iepurele, care,în comparație cu omul, la o singură administrare, poate să suporte o cantitate mult mai mare de atropină.
Există, totodată, și o anumită toleranță încrucișată, ce o putem defini ca fiind o particularitate a toleranței dobândite. În fapt, este capacitatea fiecărui subiect deja tolerat față de o anumită substanță, de a suporta doze mari dintr-o anumită substanță pe care nu a mai utilizat-o anterior.
4.3. Dependența
Dependența de droguri reprezintă comportamentul care conduce la utilizarea obligatorie a drogului, caracterizată prin necesitatea stringentă de a consuma drogul, asigurarea furnizării și dorința de a reâncepe consumul (Sandu,2002).
Majoritatea cercetărilor au ajuns la concluzia că dependența este un fenomen fizic și psihic totodtă, ce se manifestă prin simptomele clasice de abstinență sau de ,,înțărcare” , pe care toxicomanul le suportă foarte greu sau chear cu riscul unor crize organice sau funcționale severe. Formele de manifestare ale dependenței diferă de la individ la individ.
În acest sens, putem vorbi de o dependență funcțională a toxicomaniei în raport cu personalitatea narcomanului.
Dependența poate fi legată de consumul unui singur drog sau de utilizarea mai multor droguri (politoxicomanie) și ea este consecința unei utilizări abusive și
îndelungate. Caracteristicile dependenței variază cu natura drogului utilizat (morfină, cocaină, cannabis, amphetamine, barbiturice, substanțe halucinogene de sinteză etc).
Din punct de vedere farmacologic, conform definiției date de Organizația Mondială a Sănătății în 1969 prin dependență trebuie să se înțeleagă ,, starea psihică sau fizică ce rezultă din interacțiunea unui organism și unui medicament caracterizat prin modificări de comportament și alte reacții, însoțite întotdeauna de nevoia de a lua substanța în mod continuu sau periodic pentru a-I resimți efectele sale psihice și uneori pentru a evita suferințele. Starea de dependență este însoțită sau nu de starea de toleranță.
● Dependența psihică ( sinonim cu psihodependența) constă într-o stare psihică, particulară, manifestată prin dorința imperioasă și irezistibilă a subiectului de a continua utilizare și de a înlătura disconfortul psihic. Se întâlnește în toate cazurile de dependență, cu anumite particularități putând fi sau nu însoțită ed dependența fizică și toleranță. Psihodependența se recunoaște, în primul rand, după atitudinea consumatorului care continuă să folosească drogul, deși sunt în deplină cunoștință că acest lucru le dăunează sănătății, situație familiale și sociale și le impune numeroase eforturi de natură materială pentru opținerea lui.
● Dependența fizică se manifestă, de îndată, la reducerea marcată a dozelor, la întreruperea completă a administrării sau la amânarea acesteia peste limitele suportabile ale organismului, situație ce va genera o serie de tulburări fizice care, în ansamblul lor, îmbracă aspectul sindromului specific consumatorilor de droguri, cunoscut sub numele de SINDROM DE ABSTINENȚĂ.
4.4. Abstinența
Abstinența este fenomenul care se produce de obicei după un interval de 10-12 ore de la încetarea administrării drogului. Consumatorul nu poate suporta această stare de abstinență, care îi provoacă tulburări nervoase, tahicardie, spasme viscelare și musculare, vărsături, salivație abundentă, diaree, hipersecreții glandulare. Asemenea manifestări fiziologice sunt însoțite de simptome psihice – insomnii, anxietate, agitație psihomotorie, crize de tip isteric, toate la un loc declanșând acea dorință puternică de a căuta obsesiv drogul, cu orice preț.
CAPITOLUL V
PREVENIREA CONSUMULUI DE SUBSTANȚE
A PREVENI ÎNSEAMNĂ A ACȚIONA ÎNAINTEA PRODUCERII CRIZEI.
5.1. Definire
Termenul de prevenire include orice activitate care vizează modificarea, reducerea sau întârzierea inițierii consumului de droguri într-o anumită perioadă de timp. Profesioniștii din domeniul sănătății definesc prevenirea ca fiind orice activitate de reducere a cererii menită să modifice comportamentul și astfel să reducă dorința de a consuma droguri.
5.2. Scop
Scopurile generale ale prevenirii sunt:
● Promovarea non-auzului și abstinenței;
● Informarea tinerilor asupra riscului consumului /abuzului de substante;
● Ajutarea tinerilor să refuse consumul de substanțe psihoactive;
● Întârzierea debutului consumului.
5.3. Etape ale prevenirii
5.3.1. Prevenirea primară : Se referă la acțiuni de informare cu privire la efectele nocive ale drogurilor, formarea de abilități de autoafirmare personală, având drept grup țintă personae, în special tineri, ce nu au fost expuse consumului de substanțe. Se adresează celor ce nu prezintă comportament adictiv,concentrându-se în special asupra influențării comportamentului și atitudinilor grupului vizat, ceea ce implică motivarea indivizilor sau ,, influențarea” lor în sensul menținerii sau schimbării stilului de viață în direcția dorită: menținerea unui stil de viață sănătos, fără consum de substanțe, prevenirea experimentării drogurilor.
Educare și informarea joacă un rol esențial în acest proces.
Prevenirea presupune de asemenea și angajarea prealabilă a adolescenților și tinerilor cu risc de consum, în activități care să le satisface anumite trebuințe psihologice, experiențe și sentimente de recompensă morală, pentru ca, ulterior, să aibă o atitudine de evitare sau de indiferență față de tentația drogurilor. Activități care ar putea fi desfășurate: exerciții de relaxare, dans sport, antrenare a mișcărilor, exerciții de autocunoaștere, consiliere psihologică, implicarea în activități comunitare, activități de grup, vizând încrederea în ceilalți și în sine, jocuri, lecture.
5.3.2. Prevenirea secundară: Se adresează grupurilor ce prezintă un risc crescut pentru consumul de substanțe, cei care fie au experimentat deja, fie datorită articularităților socio-economice și culturale ale mediului, sunt mai expuși fenomenului.
Prin prevenire secundară sau selectivă se înțelege: detectarea precoce a unei boli sau probleme de sănătate deja existente, dar încă nemanifestată ,,clinic” astfel înât o intervenție precoce să resolve problema.
În fazele inițiale ale consumului, pacientul va fi încurajat să solicite ajutoare terapeutice pentru a nu progresa spre dependență. Este important ca pacientul să dorească să se schimbe și să nu fie pasiv sau trimis la terapie fără voia lui.
Psihologii, psihiatrii, asistenții sociali pot fi antrenați pentru a acorda un asemenea ajutor.
5.3.3. Prevenirea terțiară : Se adresează consumatorilor de droguri și are ca scop diminuarea riscurilor asociate consumului de droguri, precum infectarea cu HIV, Hepatita C și B precum și alte boli cu transmitere parentală.
Activitatea de prevenire terțiară sau cu indicație implică: prevenirea recăderilor unei boli sau limitarea efectelor nocive ale consumului de drog într-o fază precoce a acestuia.
Această formă de prevenție este, de obicei, strâns legată de intervențiile terapeutice. În psihoterapia individuală se utilizează tehnici de relaxare progresivă sau metode de management al stresului. În cazurile în care dependența este asociată cu depresia se va utilize terapia specifică. Când consumul de drog apare ca o nevoie de separare de familie, de câștigare a independenței, va fi aplicată psihoterapia de familie.
Psihoterapia de grup, deși deosebit de eficientă, este mai dificilă pentru că trebuie controlate negativismul, comportamentele ostentative, provocatoare, recăderile, loialitatea față de contactele ,,de stradă”. Este utilă întâlnirea cu ex-dependenții de droguri.
În funcție de aceste particularități ale grupurilor țintă se elaborează diferite tipuri de programe de intervenție:
– programe universale, adresate întregii populații în scopul preveniri primare
a consumului de substanțe;
– programe selective, adresate unor grupuri/categorii de populație ce
prezintă caracteristici similare și un grad de vulnerabilitate crescut;
– programe indicate, edresate unor grupuri mici dar bine delimitate de
aceleași caracteristici: foști și actuali consumatori, etc.
5.3.4. Prevenirea în cadrul familiei. Familia reprezintă principala instanță de socializare și prima în succesiunea dezvoltării unui individ. În mediul familial se acționează și se cristalizează credințe, atitudini, se internalizează normele, valorile și obiceiurile societății.
În funcție de modelul parental și caracteristicile relațiilor dintre membrii, familia poate deveni sursa pozitivă de adaptare sau, din potrivă factorul predispozant al consumului de drog.
Șablonul familial împreună cu stilul educațional al familiei generează o serie de factori care la polu pozitiv îl protejează pe individ, modelându-i personalitatea armonios, echilibrat, adaptativ, ferindu-l de tentația drogului.
La polul negative, o experiență familială nefericită, relații parinți – copii dezechilibrate afectiv pot creea premise dezvoltării unei personalități dizarmonice, pot genera conflicte intra-psihice, comportamente dezadaptative și autodistructive.
Acsetea din urmă se constituie în factori de risc pentru consumul de droguri.
Astfel principalele comportamente și atitudini parentale ce pot favoriza consumul de substanțe sunt:
– lipsa de supraveghere a comportamentelor copiilor;
– deficiențe în definirea și comunicarea normelor și așteptărilor de
comportament;
– relații sărace între părinți și copii: absența legăturilor familiale, atașament
scăzut sau interacțiuni negative între părinți și copii;
– norme de disciplină inconsistente;
– atitudini și comportamente favorabile consumului de droguri;
– izolarea familială și absența unei rețele de suport familial;
– istoric familial cu probleme de comportament sau prezența problemelor de sănătate la părinți.
Prin antiteză, factorii de protecție familială previne consumul de droguri, apariția unor comportamente dezadaptative. Aceștia sunt:
– implicarea semnificativă a părinților în viața copiilor;
– existența unor norme familiale și modele de comportament clare și stabile;
– utilizarea modelelor disciplinare positive din partea părinților;
– supravegherea comportamentului copiilor(grupul de prieteni, activitățile școlare și extrașcolare etc.);
– perceperea de către copii a dezaprobării familiei în legătură cu consumul de substanțe;
– sprijinul părinților cu privire la participarea copiilor la activități de socializare.
Literatura științifică poate oferi exemple de bună practică în domeniul prevenirii consumului de droguri în familie. Obiectivele generale ale acestor programe inițiate în școli sunt:
– reunirea părinților, elevilor;
– încurajarea unor comportamente parentale adecvate;
– oferirea de informații cu privire la riscurile associate consumului de droguri;
Din ce în ce mai timpuriu, adolescenții trebuie să înfrunte viața singuri. De aceea, educația pe care o primesc este deosebit de importantă. Ei trebuie să înfrunte, de multe ori singuri, tentația și presiunea de a consuma substanțe. Din fericire, abilitățile care le sunt necesare să înfrunte aceste aceste probleme pot fi dezvoltate în cadrul familiei.
În cartea sa ,,Strengthening The Family”, Stephen Glenn descrie câteva ,,instrumente” cu sprijinul cărora părinții își pot ajuta copii să reziste tentației drogurilor și să înfrunte viața:
● Auto disciplina, capacitatea de a aprecia și autu-controlul sunt priceperi esențiale pentru ca adolescentul să reziste tentației de a consuma droguri.
Auto disciplina implică amânarea unor obiective de moment pentru îndeplinirea unor obiective majore.
Pentru a-și ajuta copii sa-și dezvolte aceste abilități, părinții nu trebuie să-i pedepsească sau să ignore greșelile lor. Părinții trebuie sa-și asume rolul de ghid în viața copilului, să îl învețe noțiunile de bine și rău și să le acorde o onoare independentă în luarea deciziilor.
● Copiilor le este necesară abilitatea de a funcționa în cadrul unui sistem.Sistemul poate fi unul formal (școala) sau unul informal (grupul de prieteni). Copii trebuie învățați ce este responsabilitatea, care sunt cauzele și efectele, limitele și consecințele. Ei trebuie să-și adapteze comportamentul pentru a-și îndeplini nevoile și obiectivele. Copiii care nu-și pot îndeplini nevoile într-un sistem sunt mai predispuși la consumul de droguri și este posibil ca ei să învețe să învinuiască pe cei din jurul lor pentru greșelile pe care le fac.
Părinții își pot ajuta copii prin îndrumare subliniînd că toate faptele au consecințe. Poate fi dificil pentru părinți să-și învețe copii această lecție , deoarece instinctual unui părinte este întotdeauna de a-și proteja copilul. Este deosebit de important ca adolescentul să înțeleagă aceste consecințe nu ca o pedeapsă ci ca rezultatul acțiunilor sale.
● Adolescenții au nevoie de modele pozitive de comportament pe care sa-l urmeze. Copiii au de asemenea nevoie să se simtă competenți . Părinții îi pot ajuta încurajându-i și apreciindu-le competența. Ei vor prelua valorile de la persoana pe care o admiră, indiferent dacă ea este din cadrul familiei, școlii sau grupului. Părinții trebuie să exprime și să demonstreze principiile după care trăiesc. Trebuie căutate oportunități în care să i se demonstreze copilului că acțiunile desfășurate mereu ținându-se seama de valori. Dacă părinții își doresc un copil onest, trebuie să fie învățați ce este onestitatea și trebuie tratați cu onestitate. Dacă își doresc un copil care să fie conștient de efectele negative ale consumului de substanțe, este necesară sublinierea acestora. De exemplu, nu i se poate spune unui copil cât de nociv este tutunul de către un părinte fumător.
Copiii au nevoie de încredere privind depășirea obstacolelor. Copiii care se percep ca victime sunt mai predispuși la consumul de substanțe. Încrederea de care au nevoie le poate fi întărită prin luarea unei decizii sau stabilirea unor obiective în limitele pe care le recunosc și le înțeleg. Încă de timpuriu, limitele pe care copiii le înțeleg sunt cele stabilite de către părinți. De aceea, este deosebit de important ca mai întâi părinții să stabilească limite.
Copiii au nevoie de abilități pentru a lucra cu membrii unui grup. Comunicarea este cel mai important factor. Cooperarea, feedback-ul, empatia și exprimarea sentimentelor sunt de asemenea importante. Copiii care nu au aceste abilități sunt frustrați de incapacitatea de adaptare la un grup. Familia este deosebit de importantă, deoarece copilul învață toate aceste în interiorul ei, din relațiile cu părinții și frații. De aceea comunicarea în cadrul familiei trebuie să fie foarte bună. Dacă copilul își poate exprima sentimentele în cadrul familiei, le va putea exprima și în cadrul unui grup.
Activitățiile desfășurate în cadrul familiei, respectarea tradițiilor, îndeplinirea unor proiecte, ieșirile împreună cu familia, sunt ingrediente importante. Copiii care au relații puternice cu membrii familiei, care simt că au responsabilități nu sunt predispuși consumului de substanțe deoarece învață să nu fie dependenți de grup și că acțiunile lor afectează întreaga familie.
Copiii trebuie sa-și dezvolte abilitatea de a lua decizii în legătură cu ceea ce este greșit, ce este bine, correct, sigur. Copiii învață aceste abilități urmărind acțiunile și deciziile adulților din cadrul familiei. Părinții care au căpătat credibilitatea în ochii copilului îl pot influența în luarea deciziilor corecte. Le pot permite de asemenea să ia decizi singuri în circumstanțele în care nu li se poate întâmpla nimic rău.
Copiii au nevoie să se simtă iubiți și apreciați chear și la vârste mai mari, pentru că părinții vor rămâne tot timpul părinți. Majoritatea părinților își iubesc copiii, dar de multe ori nu știu să se exprime. Adolescentului trebuie să i se impună limite clare. Trebuie să știe ce așteptări are familia de la el și care sunt consecințele unei greșeli pentru ca mai târziu să știe sa-și impună singuri limite.
Părinții trebuie:
1. Să-și învețe copiii conceptele de bine și rău și să demonstreze aceste concepte
prin exemple personale.
– să fie un exemplu pentru copiii și să nu consume substanțe ei înșiși;
– să explice copiilor la o vârstă cât mai fragedă că consumul de substanțe
este greșit, dăunător și ilegal și mai ales să întărească aceste învățături în
adolescență;
– să încurajeze disciplina prin exerciții zilnice ale copiilor și să învețe
noțiunea de responsabilitate;
– să stabilească standarde de comportament privind drogurile, alcoolul, ore
de ieșit în oraș și activități care nu sunt supravegheate de adulți;
– să-și încurajeze copiii, să-și apere punctele de vedere dacă li se oferă
droguri.
2. Să-și ajute copiii să reziste tentației de a consuma droduri supervizându-le
activitățile, cunoscându-le prietenii și discutând despre interesele și problemele
lor:
– să cunoască activitățile, prietenii și locurile pe care le frecventează;
– să îmbunătățească și să mențină comunicarea în cadrul familiei;
– să poată răspunde la orice întrebare legată de consumul de droguri;
– să discute frecvent cu părinții prietenilor copilului lor;
– să fie selectivi cu programele pe care copiii le urmăresc la televizor;
– să mențină legătura cu școala și să se intereseze frecvent de situația
școlară a copilului.
3. Să cunoască semnele consumului de droguri și să acționeze prompt dacă le observă la copil:
– să afle tot ce are legătură cu consumul de droguri în cadrul comunității și
al școlii;
– să cunoască semnele consumului de droguri;
– să discute cu părinții colegilor de clasă problema drogurilor cât mai
frecvent;
– să conceapă un plan dacă a observat semene ale consumului de droguri la
copil;
– să discute cu copilul în mod calm și obiectiv problema;
– să impună măsuri disciplinare pentrua ajuta copilul să iasă din situația în
care se află;
– să solicite ajutor și asistență din rândul profesioniștilor.
5.3.5. Prevenirea în cadrul școlii
Școlala este un mediu formativ prin excelență, educația formală fiind baza de transmitere a valorilor, atitudinilor, modelelor de comportament dezirabile la nivel social. De asemenea este un sistem social deschis, influențând și primind influențe de la celelalte sisteme sociale și societate.
Din acest motiv, educația pentru sănătate, promovată în mediul scolar a dobândit importanță în ultimii ani, formând și dezvoltând obișnuințe sănătoase, atitudini de valorizare a sănătății și calității vieții în general.
Obiectivele generale ale programelor de prevenire a consumului de droguri și de formare a atitudinilor positive pentru sănătate pe lângă informare în legătură cu riscurile și efectele consumului de droguri, pune un foarte mare accent pe formarea și dezvoltarea unor abilități de comunicare, relaționare și autoafirmare.
Dezvoltarea atitudinilor și abilităților sociale:
– creșterea stimei de sine – apare ca o apreciere pozitivă a ceea ce este , ce
deține ș ice este capabil să facă;
– dezvoltarea capacității și empatizare, ca bază pentru dezvoltarea afectivă
și a competenței de relaționare – permite câștigarea sensibilității sociale
și a competenței de a stabili relații sociale dar și sesizarea intențiilor de
manipulare din partea altora ;
– dezvoltarea capacității de autoexprimare emoțională – învățarea asumării
și exprimării propriilor emoții și sentimente;
– dezvoltarea autocontrolului – creșterea capacității de a reacționa rațional,
alegând răspunsul. Impulsiviatea reprezintă un factor de risc în măsura
în care facilitează căutarea de noi senzații;
– dezvoltarea abilitățiilor de luare a decizilor – activități ce permit luarea
unor decizii responsabile în legătură cu consumul de substanțe;
– îmbunătățirea autoafirmării – apărarea fermă a proprilor convingeri,
opțiuni și drepturi.
Programele de prevenire a consumului de substanțe integrate în programe mai ample de educare a atitudinilor și comportamentelor pentru sănătate.
Tipuri de intervenții:
● Intervenția în educația preșcolară, se centrează pe formarea de deprinderi
și obiceiuri sănătoase, dezvoltarea autocontrolului și abilităților de
interacțiune cu alții.
● Intervenția în educația primară, pune accentual pe dezvoltarea
capacităților ce vor servi drept bază pentru dezvoltarea afectivă ulterioară:
empatia, capacitatea de recunoaștere și exprimare a emoțiilor, capacitatea
de a controla într-o manieră autonomă propriului comportament.
● Intervenția în educația secundară obligatorie – se dezvoltă abilitățile
abordate în etapele de școlarizare anerioare dar se pune accentul
variabilelor relaționate cu consumul de droguri: stima de sine, definirea
formelor personale de relație în mediul social dar și pe sustragerea de la
presiunea externă a grupului.
În cazul majorității copiilor, cercetările au arătat că perioadele de vulnerabilitate sunt cele de tranziție, în care ei trec de la o etapă de dezvoltare la alta. Prima etapă de tranziție mai importantă este atunci când se desprind de mediul protector al familiei și încep viața școlară, unde își vor face noi prieteni. Trecerea de la școala generală la liceu , apoi la colegiu/universitate presupune noi confruntări în plan social, cum ar fi necesitatea de a se adapta unui grup mai larg de egali. Aceasta este perioada în care ei devin mai susceptibili la a experimenta pentru prima dată efectele drogurilor.
Programele de prevenție se axează pe relațiile unui individ cu egalii săi, prin dezvoltarea unor aptitudini de funcționare socială, care presupune o mai bună comunicare, stimularea relațiilor positive cu egalii și comportamente sociale și abilități de a face față ofertei de droguri. În esență, programele preventive care vizează competențele sociale vizează dezvoltarea echilibrată a aptitudinilor sociale și personale în ceea ce privește: învățarea, judecata, afectivitatea, luarea deciziilor dau rezolvarea problemelor și comunicarea.
În școală, programul de prevenție poate fi aplicat mult mai ușor, pentru că, pe lângă prezentarea aspectelor negative ale consumului de droguri, se poate desfășura activități de întărire a auto-controlului. În primul rand, în școli trebuie să se stabilească dacă există consumatori de droguri , acest lucru putând fi realizat prin aplicarea unor chestionare.
Dacă există, personalul școlii trebuie să solicite ajutorul persoanelor specializate pentru a descoperi și a ajuta consumatorii, să organizeze întâlniri cu părinții pentru a colabora în eforturile de stopare a răspândiri consumului.
5.3.6. Prevenirea în comunitate
Se realizează prin participarea tuturor instanțelor sociale care formează comunitatea la elaborarea și aplicarea unor programe de prevenire și reducere a consumului de substanțe, având drept grup țintă personae susceptibile de a iniția consumul de substanțe sau care au inițiat deja acest consum.
Instanțele sociale implicate în programele de prevenire sunt în general , administrația locală, școala, organizații guvernamentale și non-guvernamentale , mass-media, asociații profesionale și de sprijin, reprezentanți ai direcțiilor medicale, justiției și poliției.
Un astfel de program de prevenire devine mai efficient odată cu implicarea unui număr cât mai mare al acestor instituții și organizații.
Obiectivele generale ale unui astfel de program de prevenire în comunitate sunt:
– promovarea participării comunității la dezvoltarea abilitățiilor sociale și
atitudinilor prosociale;
– facilitarea accesului la alternative sănătoase de petrecere a timpului liber;
– stabilirea de relații interpersonale în vederea reducerii presiunii sociale și
a posibilității manifestării unor comportamente de risc;
Un astfel de program de prevenire în comunități pleacă de la evaluarea preliminară a problemelor acelei cimunități și identificarea grupurilor expuse în mod predilect acelor probleme.
Într-o comunitate, în funcție de caracteristicile sale socio-demografice și culturale, problemele cu care se confruntă în privința comportamentelor addictive pot fi multiple: consumul de tutun, alcool, cannabis, heroină, abuzz de medicamente,etc. La începutul unui astfel de program de prevenire se iau în considerare date statistice și demografice ale grupurilor, istoric, valori, norme, tradiții, etc.
Odată identificată problema se analizează strategiile și programele derulate anterior menite să reducă sau să resolve această problemă. Succesele sau eșecurile, efectele propuse în urma aplicării unui astfel de program se dovedesc a fi indicii utile în proiectarea unui program de prevenire în viitor.
Se studiază deopotrivă resursele materiale și umane, necesare derulării proiectului, gradului de implicare a diferitelor instanțe sociale, în raport cu necesitățiile comunității.
Programele selective de prevenire ar trebui proiectare astfel încât să implice școala și familia ăn scopul formării unei educații pentru valori și dezvoltarea unor abilități de relaționare, de rezolvare a problemelor și luarea deciziilor în mod asertiv.
5.3.7. Prevenirea în cadrul grupului de egali
Probabil cel mai efficient tip de prevenire în consumul de droguri este cel efectuat de către personae de aceeași vârstă și care au același statut. Acest lucru se datorează faptului că, în cazul elevilor, aceștia se pot identifica mai bine cu un alt elev care le povestește experiența sa cu drogurile sau le explică efectele negative ale acesora.
Dacă seîndepărtează de lumea adulțiilor, adolescentul se apropie în schimb de cei de aceași vârstă cărora le acordă mai multă credibilitate deoarece trăiesc experiențe asemănătoare motiv pentru care comunicarea cu ei se realizează mai facil. Reperele și punctele de sprijin ale adolescenților sunt acum prietenii.
Pentru adolescenți, chear dacă profesorii, persoanele vârsnice, familia au trecut prin experiențe asemănătoare cu cele trăite de ei , nu îi pot înțelege. Ei consideră persoanele adulte ca fiind ușor conservatoire și rigide și crează un fel de front comun cu cei de aceeași vârstă împotriva generațiilor adulte. De aceea adolescentul este mai influențat de părerile celor de aceași vârstă, de grupul de prieteni decât de familie, profesori sau personae vârsnice.
5.3.8. Prevenirea prin intermediul mass-media
Decizia asupra desemnării unei anumite metode sau tehnici educaționale ca fiind cea mai adecvată, depinde de scopurile pe care și le-a propus un program de prevenție sau acțiune educativă, de grupul țintă precum și fondurile disponibile. O asfel de alegere ar trebui să implice și serviciile educaționale și sociale de sănătate.
Educația prin maa-media implică o serie de metode și tehnici de comunicare în masă cum ar fii:
● Campanii mass-media la nivel național, regional, loca, transmiterea unor
spoturi anti-drog la televizor și/sau radio;
● Programele TV și radio: seriale informative, educație, tratament,
interviuri cu utilizatorii, cu foști dependenți, cu experți în domeniul
drogurilor;
● Reclame în ziare;
● Reviste pentru tineri care să conțină informații generale, interviuri,
materiale educaționale cu rol preventive;
● Postere, broșuri, fluturași publicitari distribuite publicului de pe străzi, în
stații de autobuz și magazine;
● Materiale audio și audio-vizuale (casete audio, video);
● Servicii informative prin rețeaua de telefonie publică;
● Servicii Internet și sit-uri specializate pe domeniul drogurilor.
Educația care se bazează pe mass-media are avantajul unui public țintă mai numeros, dar relația dintre sursă, organizația cu scop educativ și publicul vizat este una slabă de cele mai multe ori . Nu există un model general standard de educație în domeniul drogurilor sau un program de prevenire cu aplicabilitate generală. Trebuie să distingem între diversele comunități și grupuri țintă deoarece fiecare grup populațional dintr-o țară sau dintr-o comunitate locală necesită programe de prevenție specifice,cu obiective și tehnici de comunuicare diferite. O altă diferență o constituie modul de abordare a diferitelor grupuri vizate activitatea de educație preventivă, deoarece unele dintre acestea nu necesită a fi contactate direct de educatori. Unele grupuri de intermediere, personae cheie ale comunității sau canalele comunitare de comunicare, radio sau TV locale au un contact frecvent cu animate grupuri țintă și pot juca un rol foarte important în educația preventivă.
Informarea, educarea și antrenarea acestor intermediari în susținerea activităților, strategie denumită model de comunicare în doi timpi poate fi foarte eficientă și probabilă.
5.4. Rolul asistentului social în consilierea adolescenților dependenți de substanțe
Intervenția lucrătorului social în munca cu clienții consumatori de substanțe se face prin Programe de informare, Programe de prevenire, Campanii de sensibilizare , conștientizare, Consiliere și terapie.
Asistentul social este acel profesionist care are răspunderea de a studia condițiile sociale în care trăiește copilul (la școală, în familie chear și în centrele de corecție) și de a acționa în interesul copilului în contact cu autoritățiile, părinții, profesorii etc.
Asistentul social are rolul de a menține legătura cu persoanele de suport (familia, prietenii).
Desfășoară sedințe de consiliere cu aceștia, în vederea formării unei atitudini optime în relația cu persoana dependentă, în scopul de susține decizia acestuia de a renunța la la consumul de substanțe. Totodată, desfășoară activități cu instituțiile guvernamentale și neguvernamentale cu abilități în domeniu, în vederea reintegrării socio-profesionale a acelor pesoane care sunt marginalizate din punc de vedere social. În acest sens identifică instituții-sursă, stabilește contacte și parteneriate, construind o rețea de suport pentru această categorie.
Atât asistentul social cît și psihologul organizează ședințe de consiliere familială la care participă și clientul.
CAPITOLUL VI
ORGANIZAREA CERCETĂRII
6.1. SCOP
Evidențierea cauzelor și consecințelor a consumului de substanțe.
6.2. OBIECTIVE
Determinarea nivelului de informare cu privire la substanțe și dependență, în rândul adolescenților,
Evaluarea cunoștințelor despre consumul de substanțe,
Prevenirea factorilor de risc.
6.3. IPOTEZE
Dacă adolescenții ar fi mai informați despre consumul de substanțe, atunci s-ar reduce numărul de consumatorilor.
Dacă în anturajul adolescentului există consumatori de substanțe, atunci crește posibilitatea ca acesta să devina potențial consummator.
Dacă tinerii nu ar avea probleme în familie atunci s-ar reduce numărul de consumatori.
Dacă adolescenții nu ar suferi de diferite afecțiuni psihice (tulburări de comportament, tulburări de anxietate, stress) atunci s-ar reduce consumul de substanțe.
6.4. EȘANTION
Cercetarea cuprinde 50 de subiecți adolescenți.
6.5. INTERPRETAREA DATELOR
Ipoteza 1: Dacă adolescenții ar fi mai informați despre consumul de substanțe, atunci s-ar reduce numărul de consumatorilor.
Corelarea 1:
Din tabelele și graficul de mai sus rezultă că adolescenții care consumă substanțe de 2-3 ori pe saptămână sau mai mult (70 %) nu cred că acestea sunt dăunătoare pentru organism.
Corelarea 2:
Din tabelele și graficul de mai sus rezultă că adolescenții care consumă substanțe de 2-3 ori pe saptămână sau mai mult (62 %) nu cred că acestea nu au efecte asupra organismului.
În urma corelărilor făcute rezultă că ipoteza 1 se confirmă. Dacă adolescenții care consumă substanțe ar fi mai informați despre efectele provocate de substanțe, atunci s-ar reduce numărul de consumatorilor.
Ipoteza 2: Dacă în anturajul adolescentului există consumatori de substanțe, atunci crește posibilitatea ca acesta să devină potențial consumator.
Corelarea 1:
Din tabelele și graficul de mai sus rezultă că adolescenții care consumă substanțe de 2-3 ori pe saptămână sau mai mult (58 %) au prieteni care cred că “ești cool” dacă consume substanțe.
Corelarea 2:
Din tabelele și graficul de mai sus rezultă că adolescenții care consumă substanțe de 2-3 ori pe saptămână sau mai mult (58 %) au prieteni care consumă substanțe.
În urma corelărilor făcute rezultă că ipoteza 2 se confirmă. Atunci când în anturajul adolescentului există consumatori de substanțe, atunci crește posibilitatea ca să devină consumator. Anturajul este un factor important care poate influenta consumul de substanțe.
Ipoteza 3: Dacă tinerii nu ar avea probleme în familie atunci s-ar reduce numărul de consumatori.
Corelarea 1:
Din tabelele și graficul de mai sus rezultă că atunci când adolescenții au probleme în familie consumă întotdeauna și deseori substanțe (76 %).
Corelarea 2:
Din tabelele și graficul de mai sus rezultă că adolescenții care consumă substanțe (58 %) cred că acest lucru îi ajută să treacă mai ușor peste probleme.
În urma corelărilor făcute rezultă că ipoteza 3 se confirmă. Tinerii cred că consumul de substanțe îi ajută să treacă mai ușor peste probleme.
Ipoteza 4: Dacă adolescenții nu ar suferi de diferite afecțiuni psihice (tulburări de comportament, tulburări de anxietate, stress) atunci s-ar reduce consumul de substanțe.
Corelarea 1:
Din tabelele și graficul de mai sus rezultă că persoanele care au răspuns la chestionar (66 %) cred că afecțiuni psihice influențează consumul de substanțe.
Corelarea 2:
Din tabelele și graficul de mai sus rezultă că tinerii consumă substanțe atunci când sunt stresați pentru a se relaxa (62 %).
În urma corelărilor făcute rezultă că ipoteza 4 este validă. Se confirmă faptul că afecțiuni psihice (tulburări de comportament, tulburări de anxietate, stress) influențează consumul de substanțe.
6.6. Concluzii
În ziua de astăzi tot mai mulți tineri și chiar copii sunt victime ale substanțelor.
Din cauza anturajului în care trăiesc, tinerii ajung să fumeze, să consume alcool și chiar să se drogheze. Tutunul și alcoolul sunt cele mai răspândite droguri din întreaga lume. Inhalarea fumului de țigară determină apariția unor efecte negative asupra stării de sănătate. Prin inhalarea celor peste 30 de substanțe chimice cancerigene aflate în fumul de țigară, prima reacție de apărare a organismului este declanșarea tusei.
Prin prezenta lucrare s-a urmărit determinarea nivelului de informare cu privire la consumul de substanțe și identificarea cauzelor care conduc la consumul acestora.
Cafeaua înregistrează cea mai ridicată amploare a consumului regulat, iar acest fapt se datorează inclusiv unei acceptanțe mai crescute pe care mediile de socializare ale tânărului o manifestă față de acest tip de comportament. Spre deosebire de consumul de alcool, și tutun, consumul de cafea nu se asociază cu percepție negativă asupra tinerilor care manifestă astfel de obișnuințe.
Factorii care influențează consumul de substanțe: problemele, inclusive cele familiale, anturajul adolescenților, afecțiunile psihice și nu în ultimul rand nivelul scăzut de informare pe care tinerii îl au despre consumul de substanțe.
Consumul de substanțe constituie deja un indiciu asupra unor tulburări serioase ale
personalității lor sau ale mediului în care trăiesc și ar trebuie să reprezinte un semnal de alarmă pentru societatea noastră, începând cu familia, rudele, prietenii adevărați, școala, autoritățile, asistenții sociali, comunitatea din care aceștia fac parte.
Dorința de a experimenta și de a cunoaște noi senzații îi atrag pe tineri la consumul diverselor substanțe care influențează asupra dispoziției lor, fapt care le permite persoanelor implicate în consumul de droguri să găsească noi cercuri de consumatori, iar distribuitorilor li se deschide o piață imensă de desfacere.
Tinerii sunt foarte vulnerabili, curioși și predispuși să cedeze presiunilor. Neavând sau negăsindu-și ocupație, tinerii sunt expuși drogurilor și altor comportamente vicioase. De aceea este necesar a lua măsuri în vederea prevenirii consumului de droguri și promovarea unui mod sănătos de viață printre tineri, în primul rând din partea Ministerului Învățământului, Ministerul Sănătății și a altor instituții specializate.
Cel mai important lucru pe care asistenții sociali îl pot face în legătură cu consumul de substanțe este să ofere populației o imagine clară asupra cauzelor și efectelor sale prin intermediul campaniilor de informare și prevenire.
Propuneri
Proiect
Titlul : Sănătate fără tutun
Data începerii 1.02.2009 Data de încheiere 1.05.2009
Argumentarea
Prin proiectul ,, Sănătate fără tutun ’’ urmaresc să previn prin informare îmbolnăvirile cauzate de consumul de tutun și să micșorez rata de consum a acestuia. Tutunul, de către tineri , trebuie combătut prin mijloace informaționale . De aceea informarea elevilor cu privire la acest comportament de risc la orele de dirigentie, duce la prevenirea acestui flagel la tineri.
Obiceiul de a fuma este unul din comportamentele cele mai periculoase pe termen lung pentru sănătatea tinerilor. Elevii posedă cunoștiințe superficiale despre tutun, aceasta rezultând din statisticile ce sau făcut în mai multe școli.
Se constată că un numar crescand al fumătorilor odată cu vârsta, iar in clasa aVIII-a acest număr atinge aproape jumătate din numărul elevilor. De asemenea în zonele rurale, în vecinătatea școlilor există baruri , magazine unde se comercializează țigări și minorilor. Aproximativ 2/3 din fumători procură țigări din magazine și 76% din ei nu au fost refuzați din cauza vârstei lor.
Tutunul are ca substanță specifică nicotina . Studiile arată că fumatul determină dependența fiziologică de nicotină. În rândul tinerilor oprește dezvoltarea acestora. Fumatul este un factor de risc sigur pentru dezvoltarea cardiopatiei ischemice, a infartului miocardic. Fumatul este responsabil major al cancerului bronhopulmonar. OMS a estimate că în lume , folosirea tutunului este responsabilă de peste un milion de decese premature pe an.
Tabacismul este considerat o maladie care are toate atributele unei epidemii, tutunul aflându-se la originea a aproximativ 25 de boli ce pun în pericol viața, pentru multe dintre ele existând posibilitatea de a fi evitate, întarziate sau atenuate daca se renunță la fumat.
Marea majoritate a fumătorilor incep sa consume tutun înainte de a ajunge la vârsta adultă. Printre tinerii care fumeaza, aproape un sfert au fumat prima țigară înainte de 10 ani.
Conform unui studiu efectuat de Centrul Național Ștințifico-Practic de medicină preventivă, în rândurile adolescenților de 13-15 ani, fumează în prezent 15% din elevi (24% băieiți și 8,9% fete). Au încercat să fumeze 43% din respondenți (63,7% băieiți și 24,4% fete), din ei până la 10 ani – 46% .
Scopul proiectului
Micșorarea consumului de tutun și prevenirea îmbolnăvirii de bolile cauzate de acesta în rândul copiilor de clase gimnaziale din mediul rural prin informarea acestora.
Obiectivele
Informarea unui număr de 250 elevi din cadrul școlii generale Dudești Noi
Educarea cu privire la riscurile generate de consumul de tutun de la vârsta tânără
Informarea părinților cu privire la riscurile generate de tutun la vârsta tânără.
Grupul tinta
Grupul țintă al proiectului este reprezentat de elevii din școala generală Dudești Noi , părinții acestora și profesorii școlii.
Activitățiile proiectului
Proiectul se va desfășura săptămânal timp de 3 luni
Luna 1
Săptămâna 1
-selectăm echipa de lucru care va fi formată din 6 voluntari , 1 medic și doi cordonatori . – training pentru voluntari.
– se face schița planficărilor.
– se pregătesc materialele ( broșuri , pliante , afișe , chestionare) făcute de voluntari și coordonatori).
Săptămâna 2
Se face o ședință informativă cu profesorii la care participă coordonatorii împreună cu echipa de lucru unde se expune modul de desfășurare a activitățiilor.
Săptămâna 3
-se începe predarea în cadrul orei de dirigenție la clasa a V-a care durează 1 ora jumate , în care li se vorbește despre consecințele consumului de tutun
-se aplică chestionare elevilor
-vizionarea un filmuleț despre temă
– împarțirea de pliante și broșuri elevilor și dirigiților
Săptămâna 4
– întâlnire cu echipa de proiect – evaluarea săptămânală
– predarea la clasele de aVI-a
– aplicarea chestionarelor
– vizionarea filmulețului
– împarțirea de pliante și broșuri
Luna 2
Săptămâna 1
– evaluarea săptămânală
– predarea la clasele de aVII-a
– complectarea de chestionare
– vizionarea filmultețului
– împarțirea de pliante și broșuri elevilor
Săptămâna 2
– evaluarea săptămânală chestionarelor
– predare la clasele de a VIII-a
– complecatrea chestionarelor de către elevi
– vizionarea fimului
– împarțirea de pliante și broșuri elevilor și diriginților
Săptămâna 3
-evaluarea săptămânală
-rezultatele finale la toate clasele în urma complectării chestionarelor de către elevi (statistica)
Săptămâna 4
– ședința cu profesorii a echipei de lucru în care se anunță rezulatele cercetării în urma complectării chestionarelor de către elevi
– anunțarea următoarelor activități
Luna 3
Săptămâna 1
– informarea părinților despre rezultate în cadrul ședinței organizate de coordonatorii
de proiect
– împărțirea de pliante părinților
Săptămâna 2
– evaluarea datelor de la ședință
– evaluarea finală
Săptămâna 3
– mediatizarea rezultatelor
Săptămâna 4
– înmânarea diplomelor participanțiilor la proiect
– masa festivă
Echipa de proiect
Este formata dintr-un coordonator Mera Ani Mari care va coordona activitățiile proiectului
Un medic care participă la orele de predare ce se țin la clase și la ședința cu părinții , pentru a explica din punct de vedere medical efectele tutunului.
4 voluntari de la asistență socială : Pruiu Mirabela, Anculia Giorgiana , Micșa Dana și Suciu Andreea care participă la orele de dirigenție și care se ocupă de facerea materialelor (pliante ).
Continuitatea proiectului
Pe termen lung ma-am gândit să aplic proiectul și în alte sate din județul Timiș, de-oarece persoanele din mediul rural sunt mai puțin informate decât cele din mediul urban..
6.7. Definirea conceptelor
Abuzul de substanțe
Organizația Mondială a Sănătății definește abuzul de substanțe, ca fiind orice utilizare excesivă, continuă sau sporadică, incompatibilă sau în relație cu practică medicală, a unei substanțe,drog. Consumul poate fi excepțional, în scopul de a încerca o dată sau de mai multe ori un drog, fără a continua însă; ocazional sub formă intermitentă, fără a ajunge la dependență; episodic într-o circumstanță determinată; sistematic, caracterizându-se prin dependență.
Anxietate
Stare interioară de tensiune, caracterizată prin bătăi rapide de inimă, tăierea respirației și prin alte manifestări determinate de intervenția sistemului nervos autonom, reacție emoțională generală de stress, emoție negativă, caracterizată de frică persistentă și groază.
Drogul
În concepția clasică, drogul este o substanță care,fiind absorvită de un organism viu, îi modifică una sau mai multe funcții (O.M.S) În sens farmacologic, drogul este o substanță utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire poate creea dependență fizică și/sau psihică. Drogul este substanța a cărei folosință se transformă în obicei și care afectează direct creierul și sistemul nervos, schimbă dispoziția, percepția și/sau starea de conștiență.
Dependența
Este ansamblul de fenomene de factură comportamentală, cognitive și fiziologice,de intensitate variabilă, în care utilizarea uneia sau mai multor substanțe psihoactive devine prioritatea principală.
Dependența fizică
Se manifestă, de îndată, la reducerea marcată a dozelor, la întreruperea completă a administrării sau la amânarea acesteia peste limitele suportabile ale organismului, situație ce va genera o serie de tulburări fizice care, în ansamblul lor, îmbracă aspectul sindromului specific consumatorilor de droguri, cunoscut sub numele de abstinență.
Dependența psihologică
Constă într-o stare psihică, particulară,manifestată prin dorința imperioasă și irezistibilă a subiectului de a continua utilizarea drogului și de a înlătura disconfortul psihic. Se întâlnește în toate cazurile de dependență, cu anumite particularități putând fi sau nu însoțită de dpendența fizică și toleranță.
Depresie
Stare emoțională de descurajare, ce presupune sentimente de tristețe și inutilitate.
Toleranța
Se referă la necesitatea utilizării unor cantități crescânde de drog în scopul obținerii acelorași efecte sau apariția simptomelor de abstinență în cazul menținerii aceleași cantități sau diminuării cantității consumate.
Toxicitate
Natura otrăvitoare a unei substanțe.
Sevraj
Reacții psihologice la întreruperea bruscă a unui drog care a produs dependența.
Viciu
Dependență fiziologică de drog. Viciul refelectă schimbările din corpul omenesc ce provin dintr-o folosire îndelungată a unor anumite substanțe.
BIBLIOGRAFIE
Abraham, P., Prevenire și consiliere antidrog, Ed. Detectiv, București, 2005
Broșură educativă pentru clasele IX-XII, E timpul să fii cinstit. Organizația Salvați
Copiii, București
Campbell, R., Copii Noștri și drogurile, Ed. Curtea Veche, București, 2001
Deepak, C., Comportamente dependente, Ed. Curtea Veche, București, 2003
Edwards, Griffith, Drogurile: o tentație ucigașă,Ed. Paralela 45, Pitești, 2006
Ferreol, Gilles, Adolescenții și toxicomania, Ed. Polirom, București, 2000
Gabriel Ștefan, Gorun, Paradisuri artificiale-Toxicomaniile, Ed. Viața medicală
Românească, București, 2003
Octavian, Pop, Drogul un flagel al lumii contemporane, Ed. Mirton, Timișoara, 2002
Porot, A., Porot M., Toxicomaniile, Ed. Ștințifică, București, 1999
Prelipceanu, D., Voicu, V., Abuzul și dependența de substanțe psihoactive (ediția a
doua), Ed. Infomedica, București, 2004
Raport de cercetare, Consumul de droguri în rândul tinerilor din România,Organizația,
Salvați Copiii., București, Promoția 2005
Revista rețelei pentru prevenirea abuzului și neglijării copilului (Capitolul 8:
Dependența de substanțe , Psih. Dr. Maria Roth), Nr. 9, 2002
Țurlea, Stelian, Bomba drogurilor, Ed. Humanitas, București, 1991
E:\droguri licenta\licenta\Copiii Strazii si Drogurile.cdr bun pt licenta.htm
http://facultate.regielive.ro/proiecte/sociologie/consumul_de_droguri_in_randul_adolescentilor_brasoveni-44736.html6/9/2008 11:00:33 AM
ANEXE
1. Aspecte legale în combaterea traficului și consumului ilicit de droguri
Una din problemele cele mai grave cu care societatea românescă s-a confruntat după 1990 este problema traficului și consumului de droguri. Consecințele acestui fenomen sunt cu atât mai grave cu cât segmental de populație cel mai afectat este segmental de populației tinere. Amploarea fenomenului a crescut rapid , pe măsură ce România s-a transformat din țară de tranzit în țară de destinație a transporturilor de droguri.
Reacția factorilor de decizie a fost, în perioada anilor 90, inadecvată în raport cu dinamica fenomenului; la nivel legislativ abia în anul 2000 a fost adoptată o lege specială privind combaterea traficului și consumului illicit de droguri. Legea 143 din 26 iulie 2000, modificată și completată prin Legea 522 din 24 noiembrie 2004 reprezintă principalele instrumente juridice pe care se fundamentează politicile penale de combatere a traficului și consumului de droguri.
Legislația internă
Considerații generale
În esență, reglementarea legală urmărește definirea reacției sociale în raport cu o serie de comportamente, grupate generic în două categori:
a) traficul și alte operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național;
b) consumul illicit de droguri.
Sancționarea traficului și a altor operațiuni cu substanțe ilicite
Sancționarea traficului cu substanțe ilicite este reglementată în capitolul 2 al Legii 143/2000. În esență este vorba despre fapte care pot fi grupate în următoarele categorii:
A. fapte care au ca finalitate, în diverse forme, obținerea de substanțe aflate sub control național;
B. facilitarea sau tolerarea consumului de droguri;
C. uitilizarea prescripțiilor medicale în mod illegal în scopul traficului și consumului de droguri;
D. utilizarea precursorilor;
E. îndemnul la consum illicit de droguri.
Sensul juridic al termenului ,, trafic de droguri ’’rezidă, în esență, dintr-o serie de fapte și operațiuni care fac obiectul primelor trei articole din capitolul 2. Pe de o parte este vorba despre,, cultivare, producere, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept”. Aceste fapte sunt pedepsite cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. Pe de altă parte, legea sancționează și faptele care constituie criminalitatea trans-frontalieră în materie de droguri: introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept . Pedeapsa prevăzută de lege este ănchisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Utilizarea serviciilor și prescrițiilor medicale în mod illegal în scopul traficului și consumului de droguri este incriminată în mai multe modalități: prescrierea de către medic a drogurilor de mare risc fără existența unei necesități din punct de vedere medical; eliberarea sau obținerea de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale falsificate. În ambele situații condiția este existența vinovăției sub forma intenției, iar pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani. În aceeași categorie se înscrie și sancționarea persoanei care administrează drogul, în afara condițiilor legale( pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 4 ani).
Legea sancționează și utilizarea precursorilor, materialelor și echipamentelor în scopul cultivării, producerii sau fabricării ilicite de droguri de mare risc. Producerea, fabricarea, importul,exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursorii, echipamente ori materiale în scopul menționat sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.
Este pedepsită și persoana care îndeamnă consumul ilicit de droguri.
Faptele descries anterior sunt pedepsite mult mai sever în următoarele ipoteze: în ipoteza în care au fost săvârșite de către personae care fac parte dintr-o organizație sau asociație sau dintr-un grup de cel puțin trei pesoane, cu structuri determinate și care sunt constituite în scopul comiterii de asemenea fapte și al obținerii de beneficii materiale sau alte foloase ilicite; în cazul în care faptele au avut ca urmare moartea victimei. Pedepsele în aceste situații sunt detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani (art 12, L143/2000).
În scopul creșterii eficienței activitățiilor de combatere a traficului de droguri, Legea 143/2000 prevede în favoarea celor care contribuie la tragerea la răspundere penală a altor personae implicate în săvârșirea de infracțiuni legate de droguri. Astfel, nu este pedepsită persoana care denunță autoritățiilor participarea la o asociație sau înțelegerea în vederea comiterii de infracțiuni care au legătură cu drogurile, înainte de începerea urmăririi penale, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere a celorlalți participanți. De asemenea, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pesoana care a comis o infracțiune legată de droguri(art.2-10).
Sancționarea deținerii și consumului illicit de droguri
Reglementarea deținerii și consumului prin Legea 143/2000
Consumul illicit de droguri constituie obiectul capitolului IV al Legii 143/2000. Principiul este acela al interzicerii consumului illicit de droguri aflate sub control național, fără prescripaie medicală (art.27, al.1 ). Legea prevede două măsuri aplicabile persoanei care consumă ilicit droguri : cura de dezintoxicare sau supravegherea medicală (art.27, al.2 ). Aceste măsuri sunt dispuse de unități stabilite de Ministerul Sănătății, pe baza unor expertise medico-legale (art.27, al.3 ). Decizia unității medicale poate fi atacată cu plângere, în termen de 10 zile de la comunicare, la judecătoria a cărei rază teritorială își are sediul unitatea medicală; hotărârea judecătoriei poate fi atacată curecurs(art.27, al.4 și 5).
Legea 143 garantează confidențialitatea în cazul în care toxicomanul se prezintă din proprie inițiativă la o unitate medicală, pentru a beneficia de tratament.
Legea 522/2004 aduce modificări de substanță Legii 143/2000.
Sensul modificărilor reflectă o nouă perspectivă asupra fenomenului consumului de droguri; în caeastă perspectivă, în mod evident mult mai modernă în raport cu vechea reglementare, reacția socială este adecvată la starea fizică și psihică a consumatorului de drog. În esență, noua perspectivăpoate fi sintetizată în două principii: dominantă este perspective înțelegerii consumatorului ca victimă a consumului de droguri; reacția socială vizează îndeoasebi tratamentul consumatorului și abia în plan secund pedepsirea lui.
Una dintre modificările importante aduse de Legea 522 este renunțarea la vechiul termen de ,, toxicoman”, acesta fiind înlocuit cu termenii de ,,consumator” și ,,consumator dependent”.Conform art.1 lit.h, consumatorul este ,,persoana care își administrează sau permite să I se adinistreze droguri, în mod ilicit, prin înghițire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi ca urmare a administrării drogului în mod repetat și sub necessitate ori nevoie, prezintă consecințe psihice conform criteriilor medicale și sociale(art.1, lit h1).
Modificările de substanță aduse articolului 1 din Legea 143 ilustrează noua perspectivă asupra consumului; dacă în vechea reglementare se vorbea doar despre ,,cura de dezintoxicare” și ,, supravegherea medicală” ca măsuri ce pot fi luate pentru înlăturarea dependenței fizice și/sau psihice de droguri (art.1, lit. I, Legea 143/2000), în noua reglementare un întreg evantai de concepte tind să surprindă situația specială sub aspect medical, psihologic și social, în care se află consumatorul. Instrumentele de intervenție menționate în primul articol prefigurează deplasarea accentului dinspre pedeapsă spre consiliere, asistență, tratament și reinserție socială. Cele mai importante instrumente sunt programul integrat de asistență a consumatorilor și a consumatorilor dependenți de droguri, circuitul integrat de asistență a consumatorilorilor, programul terapeutic și circuitul terapeutic.
Circuitul de asistență a consumatorilor și consumatorilor dependenți de droguri constă în totalitatea programelor integrate de asistență asigurate consumatorilor în vederea ameliorării stării de sănătate ăn sensul bunăstării fizice, psihice și sociale a individului (art.1, lit.g3).
Programul therapeutic este definit ca totalitatea serviciilor și a măsurilor medicale psihologice integrate, individualizate prin evaluare,planificare, monitorizare și adaptare continuă pentru fiecare consumator dependent, în vederea întreruperii consumului, a înlăturării dependenței psihice și/sau a recăderii riscurilor associate consumului (art.1, lit.i).
Programul psiholiogic și social este compus din totalitatea serviciilor de evaluare, consiire și psihoterapie individuală sau de grup și a serviciilor și măsurilor sociale, individualizate prin evaluare, planificare, monitorizare și adaptare continuă pentru fiecare consumator în vederea înlăturării dependenței, reabilitării și reinserției sociale (art.1, lit.k).
Rolul central revine unitătii medicale, psihologice și sociale; scopul intervenției acestor instituții este ameliorarea stării de sănătate, înlăturarea dependenței psihice, fizice, înlăturarea riscurilor asociate consumului și reintegrarea socială a consumatorului. În mod natural în acest proces un rol esențial este jucat de către specialiști (asistenți sociali, medici, psihologi) care trebuie să evalueze nevoile consumatorului și să recomande tratamentul.
2. Chestionar
Crezi cǎ tinerii sunt informați cu privire la consumul de substanțe?
da
nu
nu știu
Care crezi cǎ sunt mai supusi consumului de substanțe?
fetele
bǎieții
ambii
Cât de des consumați cel puțin una din următoarele substanțe: alcool, cafea, tigari, droguri?
o data pe saptamana
2-3 ori pe saptamana
peste 4 ori pe saptamana
nu consum
Ce părere au prietenii tăi despre consumul de substanțe?
nu e bine să consumi
ești “cool” dacă consumi
e bine să incerci macar o dată
In grupul tǎu de prieteni se consumǎ substanțe (tigari, alcool, cafea, droguri)?
da
nu
nu știu
Care crezi că sunt cauzele care duc la consum?
curiozitate
probleme in familie
altele
Consumi substanțe atunci când ai probleme in familie?
întotdeauna
deseori
rareori
niciodată
Crezi cǎ consumul de substanțe ajutǎ la rezolvarea problemelor?
a. da
b. nu
c. nu știu
Crezi cǎ afecțiunile psihice influențeazǎ consumul de substanțe?
a. da
b. nu
c. nu știu
Atunci când sunteți stresat consumați substanțe pentru a vă relaxa?
da
nu
nu răspund
Crezi cǎ consumul de substanțe poate fi un factor distructiv pentru organism?
da
nu
nu stiu
Care crezi că sunt efectele provocate de consumul de substanțe?
intoxicație, dependență, sevraj
nu provoacă efecte
altele
În ce zonă crezi cǎ sunt raportate consumuri mai mari?
în mediul urban
în mediul rural
nu știu
14. Cunoașteți centre de reabilitare pentru consumatorii și dependenții de
substanțe?
a. da
b. nu
c. nu știu
Care este categoria de vârstă in care se consumă cel mai mult substanțe?
de la 11 la 14 ani
de la 15 la 18 ani
peste 18 ani
3. Grafice
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Consumul de Substante In Randul Adolescentilor Cauze Si Consecinte (ID: 164122)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.