Consumul de Stupefiante

UNIVERSITATEA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

COORDONATORI ȘTIINȚIFICI

Prof. Univ. Dr. Doru Buzducea

Asist. Dr. Marian Ursan

ABSOLVENT

Stan Corina Diana

București

2015

CUPRINS:

Introducere

Capitolul I – Consumul de droguri

Dinamica consumului de droguri

Dependenta de opiacee

Tratamentul pentru persoanele dependente de opiacee

Introducere

Incep sa scriu aceasta lucrare cu un mic citat care mi-a atras atenția și mi pe care l-am considerat relevant acestei lucrări: „Drogurile nu sunt folosite doar de toxicomani si delicvenți, ci de toate tipurile de oameni – subliniez, toate tipurile” (Richard Rudgley, 1999). Din puctul meu de vedere substantele psiho-active sunt acele substante care schimba starea consumatorului. Starile sau efectele sunt diferite, de la o usoare stare ce poate fi data de o ceasca de ceai, coca-cola sau cafea, pana la niste schimbari mentale majore și semnificative provocate de halucinogene ca LSD, ciuperci. Cele din urmă pot provoca percepții alterate ale spatiului, timpului chiar si a propriei persoane. Eu m-am oprimat, În această lucrare am ales sa ma refer la consumul și dependenta de heroina si influenta acestora asupra mediului familiar la debutul consumului de droguri.

Pornind de la aceasta idee, am citit si am analizat anumite cercetari elaborate despre debutul consumului de droguri. In multe dintre acestea, era evidentiat faptul ca mediul familial – familiile monoparentale, familiile in care exista dependenta de alcool sau consum de alcool agresiv – este un factor ce duce la debutul consumului de droguri. În această lucrare am dorit să arăt opusul a ceea ce au arătat majoritatea cercetărilor. Am ales să abordez acest subiect după experiența mea din timpul sesiunilor de practică și a voluntariatului în cadrul Asociației Carusel. Sesiunile de practică au fost desfășurate la Centrul de Reducere a Riscurilor Caracuda – Ferentari, unde am reușit să stau de vorbă cu clienții acestui centru. În discuțiile avute cu aceștia am observat că o mare parte dintre ei au învinovățit alți factori decât situația parentală pentru debutul consumului de droguri.

Unul dintre motivele pentru care persoanele consumă droguri este dinamica grupului. De cele mai multe ori o persoană vede doar aspectele pozitive ale consumului de droguri, un lucru bine cunoscut fiind și faptul că, în general, drogurile, sub orice forma ar fi consumate, provoaca placere si dezvolta temporar anumite capacitati sau cresc acuitatea senzorială. Printre efectele imediate ale consumului de substanțte psihoactive se găsesc starea de bine, încrederea în sine, placerea sau tentatia de a te angrena în comportamente care, în general, sunt tabu, nepermise. Însă consumul îndelungat are și efecte secundare/nocive, din păcate. Iar acestea sunt observate de către cei din jur, cat si de persoana care consuma. În mod special, atunci cand dependenta deja s-a instalat, persoanele dependente declară deschis faptul renunțarea la consum este dificilă, in care intervin atât factori interni cât și externi. În primul rând o persoană dependentă trebuie sa recunoască faptul ca are o problemă, atât sieși cât și familiei sau celor apropiați. Din pacate in aceste situatii, in majoritatea cazurilor, consumatori sunt pusi la zid neavand parte de servicii, sprijinul familiar corespunzator sau sprijinul celor apropiati.

Rezumat cap 1

Rezumat cap 2

Rezumat cap 3

Din experienta acumulata in timpul stagiilor de practica, am dedus ca mediul familial nu reprezinta un factor important, ci din contra, este irrelevant in debutul consumului de droguri. De aceea am aplicat interviurile unor persoane cu un istoric lung de consum, din cartiere diferite, din paturi sociale diferite, cat si cu nivele de educatie diferite. Concluzia care a reiesit a fost ca majoritatea celor intervievati nu au avut un mediu familial disfunctional, cu probleme, la debutul consumului de droguri. A reiesit ca probleme au aparut in cadrul familiei dupa o perioada de la instalarea dependentei.

CAPITOLUL I – FENOMENUL CONSUMULUI DE DROGURI

1.1. Introducere în fenomenul consumului de droguri

Drogul se refera la orice tip de substanta non-nutritiva care este introdusa in mod deliberat in organism pentru a produce efecte fiziologice si/sau psihologice. Din cele mai vechi timpuri, aceste substanțe au fost folosite de către oameni în prevenirea, diagnosticul, ameliorarea sau tratamentul anumitor afecțiuni. (drugs.com)

Substantele care actioneaza in principal asupra creierului, producand stari modificate de constiinta, de perceptie, dispozitie si a activitatii sistemului nervos central, sunt denumite substante psihoactive. (Organizatia Mondiala a Sanatatii, 2016)

Conform Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 lit. h) și h’, prin consumator se înțelege „persoana care își administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod illicit, prin înghițire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism”, iar consumatorul dependent reprezintă acea persoană care „ca urmare a administrării drogului în mod repetat și sub necesitate sau nevoie, prezintă consecințe fizice și psihice conform criteriilor medicale și sociale”. (Legea 143/2000)

Unul dintre motivele pentru care persoanele consumă droguri este dinamica grupului. De cele mai multe ori o persoană vede aspectele pozitive ale consumului de droguri, cum ar fi stare de bine, încredere în sine, tentația de a face un lucru nepermis, ascuns etc. Efectele nocive și cele mai importante se văd abia când dependența s-a instalat și când este foarte greu de renunțat la consum.

Organizația Mondială a Sănătății definește drogul ca fiind „orice substanță care, introdusă într-un organism viu, îi poate modifica acestuia percepția, umoarea, comportamentul ori funcțiile sale cognitive sau motrice”. (OMS, 2016)

De-a lungul timpului, o dată cu studierea efectelor acestor substanțe, oamenii au observat și documentat efectele acestora. Cea mai veche documentare a consumului de substanțe cu proprietăți psihoactive o reprezintă consumul de opiu de către sumerieni, unde în jurul anilor 5000 î.e.n. (Lindesmith, ), iar cu 2000 de ani înaintea erei noastre a fost documentată prima tentativă de prohibiție, de către un preot egiptean. Nu există nicio atestare asupra legalității substanțelor disponibile în acele perioade, cum ar fi alcoolul, cafeaua, tutunul sau opiul, până la mijlocul anilor 1600, când utilizarea tutunului a fost interzisă în Bavaria, Saxonia și Zurich, iar în Imperiul Otoman a fost introdusă pedeapsa cu moartea prin spânzurare pentru fumarea tutunului. Începând cu această perioadă au început să apară reglementări legale pentru consumul de diferite substanțe, cum ar fi interzicerea opiului în China, și descoperirea sau izolarea de noi substanțe, folosite în scop medicinal inițial, cum ar fi cocaina sau heroina. La începutul anilor 1900 însă, toate aceste substanțe noi au fost scoase în afara legii, comercializarea acestora fiind strict controlată. ()

Astfel, astăzi, drogurile pot fi clasificate în mai multe feluri, după felul în care sunt reglementate legal, modul de obținere, categoria farmaceutică din care fac parte, cât și după efectele pe care le dau atunci când sunt consumate.

În funcție de reglementarea legală există drogurile legale și ilegale. Drogurile legale nu fac obiectul contravențiilor, dar au, de cele mai multe ori, reglementări, în funcție de țară, regiune etc. Printre drogurile legale amintim: cofeina, tutunul, alcoolul, canabisul în anumite țări, chiar și heroina, cocaina etc. Drogurile ilegale fac obiectul convențiilor internaționale sau a legilor naționale. Astfel, consumul, vânzarea sau traficul sunt pedepsite prin lege, iar în cazul substanțelor folosite în scop medicinal există de cele mai multe ori reglementări speciale, privind accesul, comercializarea și folosirea acestora. (Legea 143/2000)

În România, Legea 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 362 din 03.08.2000, reglementează foarte clar regimul substanțelor cu proprietăți psiho-active. Această lege este însoțită de către o anexă care grupează drogurile cunoscute și disponibile pe piață, chiar și cea neagră, în mai multe categorii. Există astfel o diferență din punct de vedere legal între drogurile de mare risc, înscrise în tabelele I și II ale anexei la Lege, drogurile de risc înscrise în tabelul al III-lea, și precursorii, înscriși în tabelul nr. IV. Legea 143/2000 conține și prevederi legate de traficul cu substanțe interzise pe teritoriul național, și măsuri împotriva consumului ilicit de droguri. Prevederile referitoare la măsurile împotriva consumului ilicit de droguri conțin și dispoziții referitoare la tratamenul dependenței, prin cura de dezintoxicare sau supraveghere medicală. (Legea 143/2000)

O altă modalitate de clasificare a drogurilor este în funcție de proveniența acestora. Așadar, pot fi descrise trei cateorii de substanțe: natural, semi-sintetice și sintetice. Drogurile naturale sunt acele droguri care se regăsesc în mod natural în natură, sau a caror substanță activă este extrasă din plante. Drogurile semi-sintetice presupun un proces de sintetizare a unei substanțe chimice, obținute prin folosirea ca materie primă a unui produs natural. (drugwarfacts.org) Drogurile sintetice sunt acele droguri create în totalitate în laboratoare chimice, care imită din punct de vedere structural sau funcțional o substanță controlată, și care doresc a imita și efectul farmacologic al drogului original, în același timp evitând clasificarea ca droguri ilegale sau detectarea acestora în timpul testelor standard. (Wohlfarth, Weinmann, 2010)

Cea mai cunscută categorizare a substanțelor cu proprietăți psiho-active însă este în funcție de efectele pe care le provoacă după utilizare.

Fig. 1 Categoriile substanțelor psiho-active

Categorii de efecte

Stimulente , Abtipsihotice , Depresoare si Halucinogene ( informationalsbeautiful.net )

1.2. Dependența

De multă vreme este cunoscut faptul că consumul îndelungat de susbstanțe psihoactive are diferite repercursiuni asupra individului, printre care și dependența fizică și psihică. Conform Organizației Mondiale a Sănătății sindromul dependenței este un cumul de fenomene psihologice, comportamentale și cognitive, care fac ca o substanță sau o clasă de substanțe să ia precedență în fața oricărui alt comportament preferat de un individ. O caracteristică centrală a sindromului dependenței o reprezintă dorința (de multe ori puternică, câteodată imposibil de controlat) de a consuma droguri psihoactive, alcool sau tutun. (WHO, 2016)

Conform Drăgan (2005), sindromul dependenței reprezintă un „ansamblu de fenomene de factură comportamentală, cognitivă și fiziologică de intensitate variabilă, în care utilizarea uneia sau mai multor substanțe psihoactive devine prioritatea principală”. (Drăgan, 2005, p.86)

Dependența de droguri include următoarele componente distincte și independente:

Dependența psihică – indivizii simt dorința imperioasă și irezistibilă de a continua utilizarea drogului pentru a înlătura disconfortul psihic.

Dependența fizică – se referă la un stadiu psihologic alterat produs de o administrare repetată a drogului pentru a preveni sevrajul sau sindromul de abstinență. (Abraham, 2005, p.487-488)

Toleranța – după adminstrarea repetată a drogului o nouă doză de drog produce un effect mai mic, ceea ce conduce la administrarea unor doze mai mari pentru a obține efectele observate la doza inițială.

Toleranța încrucișată – dacă un individ suportă efectele unui grup de droguri el le poate suporta pe cele ale altui grup de droguri. Toleranța la un drog poate reduce efectele altui drog. (Drăgan, 2005, p 313-314)

Consecințele consumului de droguri sunt de mai multe tipuri și pot fi clasificate astfel:

Consecințe medicale. Consumul de droguri poate provoca afecțiuni ale diferitelor sisteme ale organismului, precum sistemul circulator, nervos etc.

Consecințe sociale. Un consumator de droguri, poate funcționa relativ normal la debutul consumului de droguri, își poate ascunde dependența față de familie, prieteni, colegi. După o perioadă însă, atunci când dependența și consumul devin prioritare relațiile sociale ale consumatorilor devin deteriorate, atât cu familia, cât și cu colegii. Poate apărea șomajul, degradarea relațiilor dintre membrii familiei sau comunității sau chiar crearea unor grupuri de crimă organizată.

Consecințe economice. Consecințele economice se resfrâng și asupra societății din cauza existenței piețelor negre a drogurilor ilegale.

Consecințe politice. Începând cu anii 1900, în Statele Unite ale Americii, a fost declarat „război” fenomenului consumului de droguri, și a tot ce implica acesta, componenta cea mai importantă fiind traficul ilegal de droguri. Nu a durat mult până majoritatea statelor din Europa au implementat astfel de politici, ce au rămas neschimbate până la finalul secolului. În toată această perioadă a fost investit capital politic, social și economic, dar fără rezultate tangibile importante. (Hari, 2015)

“Istoria socială a drogurilor permite constatarea că un drog nu este „bun” sau „rău” prin el însuși. Aceste valorizări, care se referă la dezirabilitatea sau indezirabilitatea percepută a drogurilor, sunt, de fapt, un obiect de „definiție socială” și de „reacție publică.” (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006)

1.3. Explicatii ale consumului de droguri

1.3.1 Explicații biologice

“Explicațiile biologice se focalizează, cu precădere, asupra mecanismelor genetice sau constituționale ale organismului uman, care pot furniza un răspuns la întrebarea de ce unii indivizi au o propensiune mai pronunțată, decât alții, spre consumul de droguri, în așa fel încât pot deveni chiar dependenți de acest consum”. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.182)

La fel ca și consumul de alcool, consumul de droguri poate fi influențat de către factorii genetici. Prezența sau absența genelor poate favoriza probabilitatea ca o persoană să devină dependentă de droguri, dar încă nu s-a dovedit că acestea ar fi implicate în mod direct în dependență de droguri. Rolul decisiv este deținut, însă, de către factorii de mediu, aceștia reflectând o importanță mai mare în consumul de droguri. Anturajul, familia, situația economico-socială, accesibilitatea la droguri au o influență mai mare asupra comportamentului deviant al individului.

Personalitatea, prin trăsăturile sale, poate fi influențată de către anumite gene care predispun individul la consumul și mai târziu dependența de droguri. Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, prin transmiterea genetică a unei personalități sociopate. „Alte explicații cu caracter biologic folosesc ca ipoteză principală „dezechilibrul metabolic”, care poate acționa ca posibil factor cauzal în dependența fiziologică (adicția) față de droguri”.(Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.183)

Medicii Vincent Dole și Marie Nyswander, cei care au realizat această ipoteză, susțin că „dependenții (fizic) de heroină suferă de o boală sau tulburare metabolică, așa cum este și cazul diabetului. Din momentul în care indivizii definiți de asemenea tulburări au început să-și administreze droguri, mecanismele lor fiziologice „râvnesc” la drogurile pe bază de opiacee, în același mod în care diabetul solicită insulina.”

Deși există aceste explicații biologice, studiile realizate până în prezent nu au reușit să demonstreze o influență clară a genelor asupra indivizilor de a consuma droguri.(Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.183-184)

1.3.2. Explicații psihologice

1. Rolul „mecanismelor de reîntărire” și importanța personalității consumatorilor și

dependenților de droguri

“Consumatorii de droguri sunt persoane care au fost „recompensate” pentru acest consum, motiv pentru care continuă , în mod constant, consumul de droguri. O asemenea recompensă constă, de exemplu, în senzația de plăcere provocată de consumul de droguri, senzație care motivează pe individul respectiv să caute reiterarea ei”. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.185)

Pe lângă mecanismele pozitive, atunci când consumatorul caută starea de euforie și plăcere, există și mecanisme negative, caz în care toxicomanul consumă droguri pentru alinarea durerilor.În timp ce drogurile euforice susțin reîntărirea pozitivă, în cazul celor care provoacă dependența fizică, precum opiaceele, apare reîntărirea negativă. Însă, comportamentele deviante ale persoanelor consumatoare de droguri sunt determinate de către reîntărirea pozitivă, acestea căutând „senzațiile tari”, dar și pentru că se „angajează în comportamente infracționale pentru obținerea drogului râvnit”.

Cercetătorii actuali consideră că „rolul personalității nu poate fi separat de influența factorilor genetici”, așa cum este în cazul gemenilor care au „numeroase similarități în personalitate, mai ales în ceea ce privește impulsivitatea, introversiunea sau extroversiunea, dominanța etc.”

În anumite circumstanțe aceste caracteristici pot conduce la consumul și abuzul de droguri. O mare predispoziție spre uzul și abuzul de droguri au cei care suferă de „tulburări emoționale și dificultăți de adaptare” sau cei care sunt „imaturi psihic”, fiind lipsiți de responsabilitate. Acest tip de indivizi găsesc în droguri o cale mai facilă de a socialize, de a se integra în anumite grupuri, de a evada din cotidian. Stima de sine scăzută reprezintă o altă explicație psihologică pentru consumul și dependența de droguri. În urma respingerilor suferite de către indivizi din partea grupurilor de prieteni sau chiar a familiei, a „eșecului școlar, stigmatizării fizice sau sociale și a altor factori cu caracter psihic, consumul de droguri apare ca o formă de „compensare”.

Alte explicații care se referă la persoanele mai deschise la provocări și încercarea de experiențe noi, care sunt mai independente, rebele sau au un „comportament deviant” poartă denumirea de „teorii cu privire comportamentul problematic predispus”. Indivizii care fac parte din această categorie consumă droguri de la vârste timpurii, „acceptă mai ușor decât alții să se angajeze în comportamente care marchează trecerea de la un stadiu de viață la altul”. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.185-188)

2. Relația dintre dependență, deprindere și toleranță în consumul de droguri

În domeniul psihologiei se face diferența dintre deprindere și dependență. În timp ce deprinderea are un caracter mental, emoțional”, dependența are un caracter fizic. Inițial drogul este folosit pentru căutarea „stării de bine”, a euforiei, dar, ulterior, într-un stadiu avansat al stării de dependență, acesta este utilizat pentru înlăturarea „stării de rău” și evitarea durerilor.

„Noțiunea de toleranța este utilizată pentru a desemna o diversitate de efecte. Droguri diferite produc diferite formă de toleranță și fiecare drog produce o formă diferită de toleranță pentru fiecare efect al drogului”. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.190)

Conform cercetătorilor există mai multe forme de toleranță:

„toleranța inversă”- cei care consumă droguri de mai mult timp au o sensibilitate mai crescută față de cei care consumă ocazional; de asemenea, diferența este făcută și de către utilizarea cantității necesare pentru a obține efectul dorit, mică la început, dar care creștebîn timp;

„toleranța transversală”- se concretizează în faptul că o persoană care „devine tolerantă față de un anumit drog, este tolerantă și față de alte droguri incluse în aceeași categorie”.

Cu toate acestea, însă, nici teoriile psihologice nu sunt satisfăcătoare, rezultatele studiilor și cercetărilor fiind contradictorii între ele, „neexistând o singură cauză ori o singură motivație, ci o multitudine, dependența față de droguri fiind produsul unei interacțiuni de factori care implică, în aceeași măsură, ereditatea, mediul, procesul de învățare și cel de socializare și numeroși alți factori cu caracter social”. (Rădulescu, Dâmboeanu, 2006, p.188-192)

1.3. Dinamica consumului de droguri

Trebuie subliniat că nu oricine utilizează medicamente pentru un anumit timp va dezvolta imediat și dependența. Se cunosc câteva nivele ale consumului de substanțe non-medicale. Faptul că o persoană manifestă disponibilitate de a dezvolta o dependență la substanțe depinde, dintr-un anumit punct, de nivelul consumului.

Nivelele majore de consum de substanțe, în ordine cronologică, sunt:

Consum experimental. În această categorie, subiectul tatonează substanța, de obicei în situații sociale, consumând aleator. Prezintă risc redus de dependență, deși aceasta poate apare.

Consum recreațional. Subiectul folosește cantități modeste de drog, în spații sociale, acolo unde un astfel de consum este acceptat sau expectat. Nivelul de consum al subiectului reflectă grupul său social. Consumul extins de alcool, în unele țări și a consumului de marijuana reprezintă un consum tipic recreațional. Riscul de dependență este încă relativ redus.

Consumul situațional. Subiectul recurge la drog pentru a experimenta efectele pe care le consideră a fi benefice într-o situație specifică sau în anumite circumstanțe. La acest nivel, riscul de dependență este considerabil, depinzând de situație, frecvență și consumul specific de substanță.

Consumul intensificat. Individul consumă substanțe în mod regulat pentru a-și reduce disconfortul fizic, psihologic sau social perceput. Frecvența consumului crește în general și, de asemenea, crește și cantitatea folosită. Riscul dezvoltării dependenței este ridicată la acest nivel.

Consumul compulsiv. Subiectul este preocupat de procurarea și consumul de drog. În mod frecvent se întâlnește o toleranță dezvoltată, iar substanțele și-au diminuat capacitatea de stimulare a efectelor anticipate. Funcționarea normală este deteriorată, relaționarea socială este superficială, subiectul dezvoltă un anume grad de aplatizare, iar orientările vocaționale sau academice sunt periclitate sau abandonate.

Consumul prezintă un mare risc pentru sănătate. Etapele consumului compulsiv sunt următoarele:

luna de miere

perioada în care consumatorul descoperă drogul;

toleranța

după adminstrarea repetată a drogului o nouă doză de drog produce un efect mai mic, ceea ce conduce la administrarea unor doze mai mari pentru a obține efectele observate la doza inițială.

dependența

b) Modalități de administrare a drogurilor

Sunt cinci modalități de administrare a drogurilor:

Inhalare (țigară și folie „chasing the dragon”)

Prizat

Orală

Injectabil (cost mic, eficiență maximă)

Absorbție prin rect

1.4. Dependența de opiacee

În categoria derivaților de opiu, așa numitele opiacee, se înscriu opiaceele natural (morfina, codeina și heroina) sau semi-sintetice (petidina și metadona). Cel mai cunoscut opiaceu este heroina, obținută prin sintetizarea morfinei, deteminând o rapidă dependență psihică și fizică. Dintre căile de administrare, cea mai frecvent preferată de consumatori este cea intravenoasă.

Efectele obținute în urma injectării sunt anestezice, însoțite de „o depresie generală a sistemului nervos central”.

Dependența se instalează rapid pe măsura ce apare toleranța. La scurt timp apar:

Disforia

Deprimarea respiratorie

Constipația severă

Scăderea apetitului

Scăderea trepatată a libidoului

Conform DSM IV criteriile de diagnostic pentru intoxicația cu opiacee sunt:

Consum al unui derivat deopiu

Modificări psihologice și comportamentale dezadaptative, semnificative clinic care apar în cursul sau la scurt timp după consum (de ex. euforie, urmată de apatie, disforie, agitație sau lentoare psihomotorie, deteriorarea funcționării sociale și profesionale, deteriorarea judecății)

Constricție pupilară sau dilatație pupilară, ultima produsă de anoxie ca urmare a unei supradoze severe și unul sau mai multe semne ce apar în cursul sau la scurt timp după consumul de opiacee:

Torpoare sau comă

Dizartrie

Deteriorare a atenției și memoriei

Simptomele nu se datorează unei condiții medicale generale și nu sunt explicate mai bine de o altă tulburare mintală.

Sevrajul (sindromul de abstinență) la opiacee include o serie de simptome care variază în funcție de perioada de timp care a trecut de la administrarea ultimei doze, astfel:

La 6-8-10 ore – neliniște, insomnie, dureri musculare și articulare, rinoree, lăcrimare, transpirații, căscat, greață, vărsături, crampe abdominale

După 36 de ore – piloerecție, midriază, tahicardie hipertensiune arterială, dereglarea homeostaziei termice, îmbujorare.

Sevrajul intens durează între 7 și 10 zile în funcție de cantitatea de drog consumat de fiecare individ. Pacientul va avea în continuare insomii, neliniște, lăcrimare și transpirații pentru o perioadă de aproximativ încă 7 zile.

Capitolul II – Mediul familial problematic

Familia reprezintă un sistem care are capacitatea de a regla, modifica, crește și schimba. Nu exista un tipar clar al famiilor care se pot confrunta cu probleme precum consumul de droguri așa cum nu se poate spune exact care dintre membrii familiei vor ajunge dependenți de droguri.

În ceea ce privește statisticile acestea arată că, de-a lungul timpului, persoanele cuprinse în grupa de vârstă 15-24 ani înregistrează cele mai mari valori în utilizarea de substanțe atât legale (substanțe noi cu proprietăți psihoactive), cât și ilegale.

Motivele pentru care o persoană a consumat cel putin o dată droguri, legale sau nu, diferă de la curiozitate până la dorința de a experimenta o „altă stare”. Un procent foarte mare de dependenți de heroină provin din familii reprezentate de un singur părinte, lucru ce demonstrează importanța menținerii integrității si a funcționalității normale a familiei pentru scăderea riscului apariției toxicomaniei. Alți factori de risc sunt reprezentați de comportamente deviante printre membrii familiei și de dezbinarea familială, din orice motiv; iar riscul este cu atât mai mare cu cât aceste anormalități se produc la o vârstă mai fragedă.

Chiar și în prezența ambilor părinți există relații familiale anormale; un părinte, de obicei de sex opus consumatorului este intens preocupat de comportamentul adictiv al fiului/fiicei, spre deosebire de celălalt părinte care este distant, absent sau adopta o atitudine punitivă. Sunt frecvente astfel așa numitele alianțe dintre un părinte – toxicoman îndreptate împotriva celuilalt membru al familiei. Pe de altă parte, preocuparea ambilor părinți pentru membrul toxicoman al familiei reprezintă chiar motivul menținerii unității familiale, unitate care se destramă în momentul instalării abstinenței, creând astfel un teren favorabil apariției recăderii.

În ciuda aparenței rebeliunii și a eforturilor precoce de a deveni independenți, toxicomanii rămân adesea dependenți și în strânsă legătură cu familia până la o vârstă adultă târzie. Interesant este că atât consumatorii de sex masculin cât și cei de sex feminin sunt convinși că, familia, care se află de fapt la originea comportamentului adictiv este cea care îi poate ajuta în cadrul efortului de a renunța la drog.

2.1. Familii cu adolescenți consumatori de droguri

De-a lungul timpului, datorită cercetărilor realizate, s-au putut extrage câteva caracteristici ale famiilor cu adolescenți/tineri consumatori de droguri.

Printre acestea se pot enumera:

1. Lipsa de apropriere și afect familial

În acest tip de relație, comunicarea dintre adolescent și familie este deficitară, copilul nu se simte iubit, apreciat, acceptat de către părinți. Aceste carențe facilitează îndreptarea adolescentului către adoptarea unui comportament deviant, precum consumul de droguri, ca formă de admitere și recunoștere, astfel fiind satisfăcute necesitățile și lipsa afectivității în alte gurpuri decât familia.

2. Controlul și supravegherea familială sunt deficitare sau excesive

În acest caz copiii fie au „libertate totală”, fie sunt supravegheați cu strictete de către părinți. În prima situație, de obicei, nu există un regulament bine stabilit între părinți și adolescent (precum ora întoarcerii acasă sau ieșirile în timpul săptămânii), părinții sunt indulgenți, copiii iau, de cele mai multe ori, decizii (importante) fără acordul acestora. În cea de-a doua situație, adolescentului îi sunt impuse anumite lucruri în stabilirea cărora decizia lui este importantă (alegerea liceului, a unei viitoare cariere), comportamentul lor trebuie să fie unul exemplar. Nerespectarea anumitor reguli stabilite de către părinți pot duce până la respingerea, denigrarea copilului.

3. Inadecvarea rolurilor părinților

În timp ce tatăl preia o poziție marginală fără a se implica în dinamica familiei, mama devine părintele posesiv, foarte afectiv, invadând viața adolescentului. Denumirea dată pentru acest tip de familie este de „legatură de control fără afect”.

4.Alianța conjugală nepotrivită

Copilul reprezintă legătura afectivă și emoțională dintre părinți, deoarece acestea nu mai există în relația de cuplu dintre cei doi adulți.

5.Granițe incorecte între subsistemele părinți și copii

Fie că sunt prea rigide sau prea permeabile, copilul este afectat în primul caz de comunicarea deficitară dintre el și părinți, iar în cel de-al doilea de implicarea excesivă a acestuia în problemele adulților.

6. Ordinea ierarhică familială incongruentă sau ineficientă

Autoritatea părinților nu este recunoscută de către copil.

Comunicarea disfuncțională. Comunicarea este îngreunată de apariția unor mesaje contradictorii îndreptate către adolescent.

Răceală și rigiditate. În acest caz flexibilitatea și adaptarea la schimbările evolutive sau psihosociale sunt scăzute sau inexistente.

2.2. Reacții familiale față de consumul de droguri

Familiile pot avea reacții diverse la aflarea veștii că propriu copil este consumator de droguri. De-a lungul timpul, s-a observat că acestea pot fi:

Ignorarea sau negarea consumului. Părinții ignoră problema, evitând să discute cu adolescentul, ei cred sau pretind că problema nu este, de fapt, una reală. Această situație poate continua până în punctul maxim, atunci când realizează că propriu copil se confruntă, într-adevăr, cu o situație din care nu poate ieși fără ajutorul celor din jurul său.

Infantilizarea copilului consumator. Conștientizarea faptului că adolescentul este consumator de droguri îi determină pe părinți să adopte o atitudine exagerată față de propriul copil, dorind să dețină controlul asupra fiecărei mișcări a acestuia.

Renunțarea la control. Adolescentul este nevoit să se confrunte singur cu consecințele fizice, psihologice și sociale determinate de consum, familia se retrage, simțindu-se inutilă, neputincioasă pentru a putea prelua controlul.

Creșterea stării conflictuale în cuplu. Apar sau se agravează problemele din cuplu, partenerii se învinuiesc reciproc pentru problema copilului, astfel energia fiind centrată pe certuri și nu pe găsirea unor posibile soluții pentru a depăși această perioada.

Capitolul III – CERCETARE

3.1. Stabilirea problemei sociale

Metodologia cercetării

Obiectiv:

Percepția consumatorilor de droguri asupra stilului de viata al familiei si mediul de acasa.

Cadrul teoretic:

Am ales acestă temă pentru cercetare ce am urmarit multe stiri despre consunul de droguri si cauzele debutului , dupa ce am citit pe anumite site-uri despre cauzele ce determina o persoana sa se apuce de droguri si nu in ultimul rand datorita faptului ca am avut posibilitatea sa stau de vorba cu multi consumatori si cu persoane foarte apropiate lor . Din punctul meu de vedere nu cred ca familia , cadrul familial este un factor important ce duce la debutul consumului de droguri , exceptand unele cazuri speciale cum ar fi : copii ce provin din familile in care mama sau tata sunt consumatori sau familile care traiesc in anumite zone „periculoase” , „defavorizate „ , in zone unde se consuma pe strada si exista foarte multi traficati si consumatori activi iar legaturile , comunicarea dintre parinti si copii este deficitara . Din pacate in timp ce am cautat cercetari pe acest subiect sau anumite materiale nu am gasit decat cateva site-uri de genul „consiliere-antidrog.ro” sau „suntparinte.ro” unde nu exista informatii decat despre cum recunoastem un consumator nu cum sa ne comportam cu un consumator , ce sa faca familia cand se confrunta cu o asemenea problema . In realitate cred ca ajutorul venit din partea familiei , a celor apropiati cat si a specialistilor este foarte important fiind destul de cunoscut faptul ca in prima faza nu vor sa se interneze in spitale la detox la centre de tratament ei considerand ca se pot opri , isi pot reveni singuri .

Fiind norocoasa ca am avut posibilitatea de a – mi face cercetarea la un centru ce ofera servicii de suport consumatorilor de droguri ( Caracuda-Ferentari ) si de a merge pe teren cu niste educatori intre egali am ales pentru acesta cercetare consumatori de droguri din diferite zone ale Bucurestiului , consumatori de heroina injectabil cu un istoric de consum de peste 5 ani . Am realizat sapte inteviuri , patru dintre ele avand pobiblitatea de a le face cu educatori intre egali membri B.A.D.D. ( Brigada Activistilor din Domeniul Drogurilor ) acesta fiind un grup informal de aproximativ 70 persoane ce au fost sau sunt consumatoare de droguri in cadrul orgatizatiei Carusel . Varsta celor intervievati este intre 25 si 45 de ani .

Conform OMS drogul este definit ca „orice substanță care, introdusă într-un organism viu, îi poate modifica acestuia percepția, umoarea, comportamentul ori funcțiile sale cognitive sau motrice”.

Conform legii nr. 143/ 2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 lit. h) și h’, prin consumator se înțelege „persoana care își administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod illicit, prin înghițire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism”, iar consumatorul dependent reprezintă acea persoană care, „ca urmare a administrării drogului în mod repetat și sub necesitate sau nevoie, prezintă consecințe fizice și psihice conform criteriilor medicale și sociale”.

Dependența reprezintă un „ansamblu de fenomene de factură comportamentală, cognitive și fiziologice de intensitate variabilă, în care utilizarea uneia sau mai multor substanțe psihoactive devine prioritatea principală”.

Din ce în ce mai mulți tineri, fie din teribilism, curiozitate sau „împinsi” de situațiile cu care se confruntă zi de zi, ajung să consume droguri. Din pacate, cei mai mulți dintre ei nu dețin informații despre efectele nocive ale acestor substanțe asupra organismului, dar și influența lor majoră ce duce la schimbarea comportamentului, atitudinii, a grupului social din care faceau parte. De asemenea, dependenții de droguri, în special cei proveniți din medii sociale defavorizate, nu dețin informații despre alternativele ce le-ar putea schimba viața sau nu au resursele necesare de a accesa serviciile care îi pot ajuta. Persoanele consumatoare de droguri pot apela la diverse forme de tratament, precum detoxul, tratamentul substitutiv cu metadonă sau suboxonă sau comunitațile terapeutice.

Cel mai puternic motiv pentru care persoanele consumă droguri este dinamica grupului. De cele mai multe ori o persoană vede aspectele pozitive ale consumului de droguri: stare de bine, încredere în sine, tentația de a face un lucru nepermis, ascuns etc. Efectele nocive și cele mai importante se văd abia când dependența s-a instalat și când este foarte greu de renunțat la consum.

Populația studiată:

Persoane consumatoare de droguri din Municipiul București

Unitatea de analiză:

Persoane consumatoare de droguri din Municipiul București

Unitatea de înregistrare:

Persoanele consumatoare de droguri din Municipiul București

Ipoteze:

Persoanele care provin dintr-un mediul familial disfuncțional pot deveni consumatori de droguri.

Unele persoane consideră că prin utilizarea drogurilor își ameliorează unele probleme de natură psihologică.

Operaționalizarea conceptelor:

Definiție nominală:

Conform OMS drogul este definit ca „orice substanța care, introdusa într-un organism viu, îi poate modifica acestuia percepția, umoarea, comportamentul ori funcțiile sale cognitive sau motrice”.

Conform legii nr. 143/ 2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 lit. h) și h’, prin consumator se înțelege „persoana care își administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod illicit, prin înghițire, fumat, injectare, prizare, inhalare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism”, iar consumatorul dependent reprezintă acea persoană care, „ca urmare a administrării drogului în mod repetat și sub necesitate sau nevoie, prezintă consecințe fizice și psihice conform criteriilor medicale și sociale”.

Ca urmare a consumului de droguri, anumite persoane ajung să comită infracțiuni pentru „a-și procura marfa”. Infracțiunea, conform Codului Penal, este fapta prevazută de legea penală, care prezintă pericol social și este săvârșită cu vinovație.

Din pacate la noi in tara exista articolu 5 din legea 143 / 2000 „Punerea la dispozitie, cu stiinta, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinte sau a oricarui alt loc amenajat, in care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit in asemenea locuri se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani si interzicerea unor drepturi.” Care din punctul meu vedere „obliga „ consumatorul sau membri unor famili sa nu-I lase sa consume in casa , in locuinta unde stau acesta fiind si unul din motivele ce face acest fenomen foarte vizibil si sa vedem serigi , fiole aruncate prin parcuri , strazi sau scari de bloc .

Universul cercetarii

Interviurile au fost realizate in luna februarie. Durata medie a unui interviu a fost de aproximativ 10 minute, esantionul fiind reprezentat de 4 educatori intre egali activi in BADD ( Brigada activistilor in domeniul drogurilor) fiind un grup informal in cadrul Organizatiei Carusel.

Interpretarea si descrierea rezultatelor

În urmă efectuării cercetării, am constantat că familia nu reprezintă o cauza a apariției consumului de droguri în viață unui individ, deoarece relațiile familiale nu au fost disfuncționale înainte de apariția acestui comportament.

Dupa cum mi-au relatat si 4 dintre respondentii in anii in care s-au apucat in Romania nu existau informatii sau persoane cu un istoric mare de consum de unde sa vada sau sa inteleaga la ce sunt expusi „ atunci era la moda , ne strangeam cate 15-20 si stateam in parc sau in spatele blocului si trageam fiecare la ce era , seringa , folie ..eu fumam atunci”. Toti cei pe care i-am intervievat nu aveau probleme cu / de familie , cativa dintre ei erau la liceu facultate in momentul debutului „ acest flagel nu alege cine esti sau din ce familie esti , sunt o victima a societati mele „ , majoritate celor intervievati au sustinut ca dupa ce s-a instalat dependenta au inceput sa-si vanda din lucruri „mi-am vandut masina luni dimineata si marti seara m-am impurutat de la mama” , sa fure din casa bani , aur sau obiecte de valore iar familia nu se gandeau ca ei puteau face asa ceva „vecini si cativa prieteni au venit si i-au spus lui tata dar el radea si nu a crezut pana nu am cazut rupt de rau in casa si i-am spus sa-mi dea bani sa trimit pe cineva sa-mi cumpere droguri ca mor”. Alt respondent a relatat ca problemele in familie au ineput la destul de mult timp dupa ce s-a instalat dependenta „ radeam si ma duceam la ai mei sa le spun sa-mi dea bani sa ma duc sa imi iau droguri si ei imi dadeau tot razand „.

Toti respondetii faceau parte din familie nucleara , nu aveau probleme de consum de alcol , nu existau violente in familie si nici unul ditre ei nu au avut nici un motiv familial pentru a incepe sa consume droguri , toate probleme familiale aprand dupa instalarea dependentei „ prima data cand m-am lasat a fost dupa ce i-am luat cercei mamei de la ureche ca numai avea sa-mi dea bani sau ce sa vand” . Dupa cum reiese din interviuri majoritate au deprinsi unele comportamente care nu le aveau inainte sa consume „ imi lua maxim 10 minute cand eram singur in casa sa caut la mama in camera cheia de la camera lui fratimiu unde tineau bani si aurul , stiam toti cum gandeau , unde ascundeau „ altu a declarat „in 5 min ii luam cardul lui mama din portofel si ii puneam altul gasit in loc , fugeam pe scari pentru ca daca luam liftul faceam mai mult , ii scoteam bani ca o urmarisem si stiam pinul” insa cu timpul au aflat sau resursele s-au dus si au inceput probleme familiale odata si cu cele de sanatate .

În mare parte, respondenții au relatat faptul că relațiile familiale nu erau problematice, ba din contra, relațiile erau normale, urmând că acestea să se modifice după apariția consumului „adica, aveau încredere în mine, îmi dădeau bani”. Cei intervievați au declarat că aceștia au fost influențați de către prieteni „ da…deci, am început să consum datorită anturajului, prieteni, teribilism, eram mai puști când m-am apucat… „

Motivele invocate de consumatori sau foști consumatori au fost de multe ori legate de dorință de a încerca și nu din dorință de a evada din mediul în care se aflau , de curiozitate , de a face ceva nou care era /este la moda . Majoritate dintre ei au spus ca prima , a doua oara cand au consumat nu prea lea placut starea dar din cauza sa-si facusera alti cunoscuti sau ca asa era moda , au contituat dupa care au obervat straea „de bine , de euforie „ . Nici unul ditre ei nu s-a gandit ca o sa li se schimbe viata , sa se lasa de scoala , facultate ,”nu am vorbit cu fratimu 2 ani si la bunici mei nu ma puteam duce” si nici nu isi imaginau ca vor ajunde dependenti .

În ceea ce privește întrebarea legată de schimbarea relației cu familia la aflarea faptului că tu consumi droguri respondenții au spus că părinții au intervenit în rezolovarea problemei „ reuniune de familie, a chemat fratele, mătuși, tata s-a dus la ministerul sanatatii”, așadar părinții au făcut demersuri pentru că beneficiarii să poată depăși problemă. Unul dintre respondenți spune că „relatiile au fost afectate în timp…increderea a scăzut după aflare și trebuie o perioadă dublă față de cea de consum că să și-o recapete…” . Familia a fost un factor important ce i-a facut si i-a ajutat sa se lase de consumul de droguri dupa care a durat o perioada lunga de timp pentru ca fimila sa se „refaca „ , sa-si recapete increderea , sa poata merge in vizete la rudele apropiate .

Analizând relația cu părinții pentru a observă reacțiile acestora în față problemei consumului de droguri persoanele în cauza au susținut că drogurile au fost o modalitate de relaționare cu prietenii și de formare a unor cercuri de confort. După conștientizarea gravității problemei unul dintre cei intervievați a apelat la ajutorul familiei și chiar a psihologului cu dorință de a fi ajutat să se reabiliteze”nu știau cum să ma…bine să mă facă să mă și las…dar am fost la psiholog și da, m-a ajutat foarte mult, foarte foarte mult”. În același timp, beneficiarii și-au pierdut vechile relații, dar și-au creeat unele noi”s-au oprit toate relatiile…am pierdut prietenii, mi-am făcut anturaj nou, prost…”

În principiu, toți au afirmat că situația familială era una bună, legăturile erau strânse între membrii familiei, atitudinea și comportamentul părinților erau persmisive pentru că încrederea era mare, iar mediul de acasă era unul plăcut. În privință situației financiare, această era una predominant bună, nereprezentand o cauza în a decurge la un comportament deviant „in cazul meu nu, părinții n-au fost despărțiți, n-am avut niciun eveniment major… nu, pur și simplu așa s-a întâmplat..”

În concluzie, relațiile cu familia și cu rudele nu au fost conflictuale sau tensionate pentru a putea constitui o cauza în apariția consumului de droguri în viețile beneficiarilor intervievați.

Concluzia lucrării

Consumul de droguri reprezintă o problemă de mare importantă și complexitate pentru noi. El semnifica o provocare pentru tineri, o problemă serioasă pentru părinti și pedagogi și o atenționare pentru societate.

Drogul are de multe ori formă unei astfel de experiențe, care reunește: curiozitatea, dorintă de a încerca ceva nou, de a experimenta totul, dorintă de a-și ridica performanțele intelectuale și chiar dorintă de a fi modern pur și simplu.

Adesea, atât în mediul școlar și universitar, cât și în anturajele obișnuite, are loc un fenomen de imitație în grup, în care adolescenții, copiindu-și „eroul", recurg la drog, și în care factorul psihologic este determinant. Orice consumator dovedește, de asemenea, o dorintă patologică de a-și face adepți, personalitatea lui fiind neinteleasă de cei care nu au venit în contact cu drogul. Este cert insă că, sub efectul drogului, adolescenții păr a depăsi dificultătile și incertitudinile și își găsesc o iluzorie sigurantă și identitate.

În profilul psihologic al tanărului consumator domină trăsăturile nevrotice, dependența afectivă, intolerantă la frustrare, angoasele de separație, izolarea și dependența afectivă, iritabilitatea, timiditatea și hipersensibilitatea.

Astfel, principalii factori de risc ce pot determină consumul de droguri ar putea fi: toate tulburările emoționale, anxietătile, depresiile, insingurările, frustrările și conflictele interpersonale. Faptul că unii tineri adolescenți consumă droguri arată în continuare că există baraje de netrecut între oameni și generații. Așadar nu poate fi vorba întotdeauna despre dificultățile de relaționare dintre părinți și consumatorul de droguri, ci mai degrama între consumator și societatea în care se află.

ANEXA

Ghid de interviu

Povesteste-mi despre tine

Povesteste-mi despre familia ta

Relatia ta cu familia cum este?

Cum consideri ca s-a schimbat relatia ta cu familia la aflarea faptului ca tu consumi droguri?

Ce consecinte a avut consumul de droguri asupra vietii tale?

Cum va simtiti in momentul de fata?

Bibliografie

Albu, G. (2002). În căutarea educației autentice, Iași: Editura Polirom Ciobanu, M.(2005).

Chelcea, S. (2008). Psihosocioloie. Teorii, cercetări, aplicații, Iași: Editura Polirom

Chelcea, S.; Cauc, I.; Mărginean, I.(1998). Cercetarea sociologică. Metode și tehnici,

Rotariu, Traian, Ilut, Petre, Ancheta sociologica si sondajul de opinie publica, Editura Polirom, Iasi, 1997

Turlea, S. (1991), Bomba drogurilor, București: Editura Humanitas

Zamfir, C., Vlăsceanu, L. (1993), Dicționar de sociologie, Editura Babel

7. Enciclopedia Drogurilor , Richard Rudgley (2009)

8 .www.dependentiianonimi.ro

9 .www.anamariacatana.blogspot.ro

Bibliografie

http://www.who.int/substance_abuse/terminology/definition1/en/ accesat la data de 13.05.2016

Rudgley, R. (1999). Encyclopedia of Psychoactive Substances Editura Abacus

http://www.drugs.com/dict/drug.html accesat la data de 10.05.2016

http://www.who.int/substance_abuse/terminology/psychoactive_substances/en/ accesat la data de 13.05.2016

Hari, J. (2015). Chasing the Scream: The First and Last Days of the War on Drugs Editura Bloomsbury Publishing

Lindesmith, Addiction and Opiates

Crafts. W. F. Intoxicating Drinks and Drugs

Edwards, G. Psychoactive substances, The Listener, 23 march 1972, pp 360-363

Brecher, E. M., Licit and Illicit Drugs

http://www.inpud.wordpress.com/timeline-of-the-events-in-the-history-of-drugs accesat la data de 13.05.2016

http://www.drugwarfacts.org/cms/chapter/NPS#sthash.rL4NWCVl.dpbs accesat la data de 15.05.2016