Consumul de Produse Destinate Igienei Si Ingrijirii Personale In Romania
Anexa 1- Instrument de cercetare – chestionar cu întrebări și variante de răspuns
1. Sunteți informat cu privire la noțiunea de igienă dentară?
a. Foarte informat
b. Informat
c. Slab informat
d. Nu sunt interesat
2. Credeți ca este important să fiți informat despre sănătatea dentară?
a. Da
b. Nu
c. Nu știu
3. Credeți că există programe pentru educație sanitară orală?
a. Da
b. Nu
c. Nu mă interesează
4. Credeți că prevenția este importantă în sănătatea dentară?
a. Foarte importantă
b. Importantă
c. Nu este importantă
d. Nu cunosc termenul
5. Când apar probleme dentare preferați să le tratați singur acasă sau mergeți la medicul stomatolog?
a. Le tratez singur
b. Merg la medic
6. Care este frecvența vizitelor dumneavoastră la medicul stomatolog?
a. De două ori pe an
b. O dată pe an
c. Când apar complicații
d. Niciodată
7. Care este motivul pentru care nu mergeți la medicul stomatolog?
a. Lipsa banilor
b. Lipsa timpului
c. Lipsa încrederii în stomatolog
d. Sentimentul de teamă
8. Ați beneficiat vreodată de tratament dentar gratuit?
a. Da
b. Nu
9. Știți că lipsa unei igiene adecvate poate duce la îmbolnăviri grave ale organismului?
a. Da
b. Nu
10. Știți că afecțiuni ale aparatului respirator, aparatului cardio-vascular și osteo-articular, aparatului digestiv, etc pot fi determinate de o igienă necorespunzătoare dentară?
a. Da
b. Nu
11. Sunteți de acord cu afirmația conform căreia pasta de dinți este un produs esențial pentru igienă și sănătate?
a. Da
b. Nu
12. Ce alte produse mai folosiți pentru igiena bucală?
a. Apa de gură
b. Ața dentară
c. Nu folosesc alte produse
13. Cat de frecvent cumpărați pastă de dinți (tub 100 ml)?
a. Mai puțin de un tub pe luna
b. Un tub pe luna
c. Mai mult de un tub pe luna
14. Cat de des vă spălați pe dinți?
a. O dată pe zi
b. De mai multe ori pe zi
c. Nu mă spăl pe dinți
15. De unde obișnuiți să cumpărați pasta de dinți?
a. Farmacie
b. Supermarket
c. Magazin de cosmetice
d. Magazin general
16. Care este marca dumneavoastră preferată?
a. Colgate
b. Blend-a-med
c. Supercristal
d. Nu am preferințe
17. De unde vă informați în legătura cu această marcă de pastă de dinți?
a. Clipuri publicitare TV
b. Pliante, postere
c. Medicul stomatolog
18. Ați făcut vreodată un detartraj profesional?
a. O singura dată
b. De mai multe ori
c. Nu am făcut niciodată
19. Știți ce este caria dentară și care sunt cauzele apariției acesteia?
a. Sunt suficient informat
b. Sunt insuficient informat
c. Nu sunt informat
20. La ce perioadă de timp schimbați periuța de dinți?
a. La 3 luni
b. La 6 luni
c. La un an
d. La mai mult de un an
21. Care este statutul dumneavoastră profesional, ce școală ați absolvit?
a. Scoală primară
b. Gimnaziu
c. Studii universitare
d. Studii postuniversitare
22. Care este ocupația dumneavoastră?
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT], C., Securitate și echilibru alimentar în România, Editura GEEA, 2001, [NUME_REDACTAT] V. (coord) – Marketing, [NUME_REDACTAT], București, 2000
Bârzoi D., Apostu S., Microbiologia produselor alimentare. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2002
Blythe J. – Comportamentul consumatorului – Strategii și tactici, Atragerea clientelei, Reacția consumatorului, [NUME_REDACTAT], București, 1998
Boier R. – Comportamentul consumatorului, [NUME_REDACTAT], Iași, 1994
Cătoiu I., Teodorescu N. – Comportamentul consumatorului – Teorie și Practică, [NUME_REDACTAT], București, 1997
Cosmovici A. – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Iași, 1996
Enăchescu D., Marcu M.. Sănătate publică și management sanitar, 1994
Engel J.F., Blackwell R.D., Piniard P.W. – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Press, Chicago, 1990
Igiena individuală: Manualul surorilor voluntare de [NUME_REDACTAT], Editura „PLUMB”,1996
Marcu&Gr. Marcu: Ghid pentru managementul programelor de sănătate I.S.P., Bucuresti, 2000
Pană, B.; Duță, I.; Chiriac, N.D; Moga, C. – Ghid de comunicare și marketing social, Instrumente de promovare a comunicarii în sanatate, Ed. Universitara ”[NUME_REDACTAT]”, Bucuresti, 2003
Schwarzer, R. & Fuchs, R. Self-efficacy and health behaviours 1999
Vlădescu, C. -Managementul serviciilor de sanatate, Ed. Expert, 2000
Zamfir C, I. Rebedeu – Stiluri de viață. Dinamica lor în societatea contemporană, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1989
Zamfir C, I. Rebedeu – Stiluri de viață. Dinamica lor în societatea contemporană, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1989
Sitografie:
http://www.ala.org/Content/ContentGroups/ACRL1/IS/Organization9/Plannin
http://www.cdc.gov/eval/resources.htm#manuals
2.http://ctb.ku.edu/tools/evaluateinitiative/index.jsp3.http://www.oznet.ksu.edu/dp_c
health/HealthyPlaces/framework/overview.html
4.http://lgreen.net/precede.htm
www.euro.who.int/healthpromohosp.
http://adevarul.ro/sanatate/medicina/romanii-nu-pun-pret-igiena-orala- 1_50ace8277c42d5a6638b9e22/index.html
http://www.romaniapozitiva.ro/bucuresti/program-de-sanatate-orala-dedicat-copiilor- defavorizati-din-bucuresti/
http://www.rasfoiesc.com/business/management/SANATATEA-IN-CONTEXTUL- CULTURI46.php
http://forum.totiegali.ro/index.php?PHPSESSID=841e5d70021d50826aa9a56dd295c6 fd&topic=484.msg815#msg815
http://revistaigiena.umft.ro/prezentare.html
http://www.rasfoiesc.com/business/management/SANATATEA-IN-CONTEXTUL- CULTURI46.php
http://www.ekilibrium.ro/stiri/Stil_de_viata/stiinta_igienei-1200.html
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:RLkP4bRvSF8J:consiliulelevilorbs.weebly.com/uploads/3/4/1/4/3414001/igiena.doc+&cd=2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a
http://www.centrulmedicalfocus.ro/clinica/index.php/sfatul-medicului/item/461-importanta-igienei-in-viata-mamei-si-a-bebelusului
http://www.aspjvalcea.ro/site/index.php?option=com_content&view=article&id=253:igiena-personala&catid=43:promovarea-sanatatii&Itemid=74
http://www.frds.ro/uploads/files/Brosuri_Proiecte/Comanesti_Pliant_Carpati.PDF
http://www.medici-stomatologi.ro/infodent/cat-de-importanta-este-igiena-dentara
http://www.profamilia.ro/familia.asp?medicina=25
[NUME_REDACTAT]
Capitolul I. Cadrul conceptual
Noțiunea de igienă
Igiena și sarcinile ei de bază
1.2.1. Igiena personală
1.2.1.1 Igiena corpului
1.2.1.2 Igiena dentară
1.2.13 Igiena îmbrăcămintei și încălțămintei
1.2.2 Igiena alimentației
1.2.3 Igiena locuinței
1.2.4 Igiena somnului
1.3.Obiceiurile neigienice
Stilul de viață și comportamentul consumatorului: A.I. O și VALS
Educația pentru sănătate și promovarea sănătății
Capitolul II. Studiu de caz. Igiena dentară în [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] 1- Instrument de cercetare – chestionar cu întrebări si variante de răspuns
LUCRARE DE LICENȚĂ
Consumul de produse destinate igienei si ingrijirii personale in [NUME_REDACTAT] de caz
[NUME_REDACTAT]
Capitolul I. Cadrul conceptual
Noțiunea de igienă
Igiena și sarcinile ei de bază
1.2.1. Igiena personală
1.2.1.1 Igiena corpului
1.2.1.2 Igiena dentară
1.2.13 Igiena îmbrăcămintei și încălțămintei
1.2.2 Igiena alimentației
1.2.3 Igiena locuinței
1.2.4 Igiena somnului
1.3.Obiceiurile neigienice
Stilul de viață și comportamentul consumatorului: A.I. O și VALS
Educația pentru sănătate și promovarea sănătății
Capitolul II. Studiu de caz. Igiena dentară în [NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] 1- Instrument de cercetare – chestionar cu întrebări si variante de răspuns
[NUME_REDACTAT] are ca obiectiv principal promovarea stării de sănătate a individului și a colectivităților umane în relație cu mediul înconjurător. Obiectivele specifice ale igienei, ca disciplină, sunt: cunoașterea și măsurarea factorilor de mediu și a influenței lor asupra stării de sănătate a populației; cunoașterea importanței factorilor de mediu, ca factori de risc sau de protecție pentru sănătate; cunoașterea modalităților de evaluare și prevenire a riscului asupra stării de sănătate determinat de factorii de mediu abiotici (aerul, apa, solul, locuința) și biotici (alimentele); evaluarea stării de sănătate și a influenței mediului în perioada copilăriei și a adolescenței; promovarea unui stil de viață sănătos; formarea unor deprinderi practice (determinări de laborator, anchetă alimentară, anchetă epidemiologică în focar, evaluarea de risc, planuri de măsuri).
Am ales această temă pentru că este de actualitate și se pot detalia noțiuni, precum și elemente caracteristice pentru definirea termenilor esențiali, pe care îi întâlnim și în conținutul lucrării. Igiena a fost și este un domeniu de interes deoarece studiază legătura și interacțiunea dintre colectivitatea umană și mediu, influența diferiților factori ai mediului extern asupra stării de sănătate a populației. Întemeindu-se pe rezultatele cercetărilor științifice, igiena elaborează normele și măsurile igienico-sanitare menite să asigure condiții favorabile păstrării și dezvoltării sănătății. Din cele mai îndepărtate timpuri, oamenii au încercat să stabilească relații între starea de sănătate și unii factori ai ambientului lor. Pornind de la experiența lor zilnică de viață, ei au stabilit diferite reguli de conduită igienică. Treptat, de-a lungul secolelor, odată cu progresul civilizației și al științei, igiena, ca și știintele medicale în general, s-a dezvoltat puternic, descoperindu-se rând pe rând, diferiți factori microbieni, alimentari, climatici, care provoacă îmbolnăvirile.
Lucrarea este structurată pe două capitole:
Capitolul 1 în care sunt definite noțiunea de igienă, igiena și sarcinile ei de bază, obiceiurile neigienice, stilul de viață și comportamentul consumatorului și educația pentru sănătate și promovarea sănătății. De asemenea, sunt dezbătute pe larg noțiuni legate de igiena personală, cu referire la igiena corpului, igiena dentară, igiena alimentației, igiena îmbrăcămintei și a încălțăminte, igiena locuinței și a somnului, analiza stilurilor de viață pornind de la activitățile, interesele și opiniile consumatorilor – AIO (Activities, Interests, Opinions), analiza stilului de viață pe baza valorilor individuale specifice consumatorilor – VALS (Values, Attitudes and [NUME_REDACTAT]) și analiza stilurilor de viață pornind de la lista de valori a consumatorilor – LOV ([NUME_REDACTAT] Values).
Capitolul 2 cuprinde studiul de caz cu privire la igiena dentară în România, menit a sublinia lipsa încrederii populației în existența unor programe pentru educație sanitară orală și pentru asigurarea unor tratamente gratuite și, de asemenea, menit a arăta diferențele semnificative între mediul urban și mediul rural, precum și nivelul scăzut de conștientizare al populației privind importanța menținerii unei igiene dentare corespunzătoare în raport cu starea generală de sănătate a organismului.
Tema aleasă este de mare actualitate, în condițiile în care în presa scrisă au apărut studii efectuate la nivel european, din care reiese că românii se situează pe ultimul loc în [NUME_REDACTAT] în privința importanței pe care aceștia o acordă igienei, în general, și sănătății orale, în special.
Capitolul I. Aspecte generale privind igiena personală
Igiena corporală este o condiție esențială de păstrare a sănătății, iar corolarul acestor acțiuni este menținerea curățeniei pielii. Sănătatea, în concepția actuală, nu mai e considerată ca o absență a bolii, ci e tot mai mult înțeleasă ca o „unitate a calităților fizice, mintale, spirituale, menținerea în parametri de normalitate prestabiliți, permițând astfel individului integrarea în viața socială cotidiană, ocupând în cadrul acesteia un rol cât mai activ conform propriilor capacități”. Între complexul social în care trăiește și această stare de normalitate a individului sub aspect fizic, mintal și emoțional se creează o interacțiune dinamică și o interdependență, sănătatea fiind de fapt o calitate a vieții. Educația sanitară are drept scop conștientizarea abordării sănătății nu ca pe un scop în sine ci ca pe un mod de existență și comportare igienică apelând la cele mai noi abordări medicale. Educația pentru sănătate este drumul cel mai scurt prin care noțiunile și concepțiile medicale cu cel mai mare caracter practic, penetrează în rândul populației sub forma unor reguli și norme. Școala are un rol important în integrarea acestor reguli și norme.
Ocrotirea sănătății reprezintă ,,managementul responsabilității sau atenția pentru satisfacția sau starea de bine a altei persoane sau a altor persoane”. Asigurarea unei asistente medicale de calitate și eficientă este o obligație fundamentală a unei națiuni precum si a organizațiilor, având ca obiectiv profilaxia, tratarea bolilor, existența unor servicii publice de ocrotire a sănătății.
Noțiunea de igienă
Cuvântul igienă derivă de la Hygeia, care în mitologia greacă era zeița sănătății, fiica lui Asklepios (Esculap la romana), zeul vindecator al bolilor și simbol al medicii curative.
Știința igienei este una din cele mai vechi ramuri ale medicinei și a avut întotdeauna ca scop prevenirea îmbolnăvirilor și păstrarea sănătății oamenilor, spre deosebire de ramurile clinice, care au ca obiect principal studiul bolii, a proceselor patologice, în scopul vindecării îmbolnăvilor. Igiena poate fi definită ca fiind știința sănătății populației, a păstrării și perfecționarii sănătății oamenilor, a colectivităților umane și, de aceea ea este disciplina de baza a medicinii preventive, profilactice și în acelasi timp disciplina de bază a medicinii colectivității.
Igiena studiază influența factorilor mediului ambiant asupra sănătății omului și elaborează măsuri de asanare, normative și legi sanitare menite să fundamenteze un mediu igienic optim de viață și de muncă. Igiena este știința medicală care are ca obiect de studiu sănătatea și factorii ce o condiționează. Scopul final al igienei este păstrarea și promovarea sănătății.
1.2 Igiena și sarcinile ei de bază
Igiena este o ramură a medicinei preventive, specialitate care studiază acțiunea factorilor de mediu asupra sănătății populației, în vederea prevenirii îmbolnăvirilor, a ținerii sub control a riscurilor de mediu, a scăderii expunerii la factorii de risc a populației prin eforturi concertate ale societății și utilizarea eficientă a resurselor.
Obiectul de studiu al igienei constă în cercetarea factorilor mediu, naturali, sociali și actiunea lor asupra sănătății oamenilor, consecințele sanitare și ecologice produse prin acțiunile omului asupra factorilor mediu și capacitatea de adaptare a omului și a colectivităților la mediul ambiant în continuă schimbare.
Igiena elaborează norme și legi sanitare, măsuri de asanare și profilaxie care să fundamenteze un mediu igienic de viață.
Scopurile igienei sunt:
păstrarea sănătății și perfecționarea ei la nivelul individului și a colectivității umane;
ridicarea rezistenței organismului;
prelungirea duratei medii de viață a populației;
prelungirea duratei biologice active a vieții.
Măsurile luate pentru aplicarea în practică a regulilor de igienă poartă denumirea de măsuri sanitare. Prin aplicarea lor se realizează obiectivele și scopurile igienei. Obectivul principal al igienei este sănătatea. [NUME_REDACTAT] a Sănătații definește sănătatea ca o bunăstare fizică, mintală și socială a oamenilor.
Sănătatea fizică presupune asigurarea de condiții sociale și sanitare pentru o creștere și dezvoltare somatică armonioasă, integritatea și buna functionare a organelor, buna condiție motorie și o bună capacitate de acțiune. Sănătatea mintală este aptitudinea de a stabili relații armonioase cu mediul înconjurător. Pentru a favoriza dezvoltarea liberă a personalității umane sunt necesare condiții sociale pentru integrarea corespunzătoare a omului în grupul și în comunitatea de viață în care trăiește. Starea de sănătate îi conferă omului o capacitate dinamică de adaptare, în limite fiziologice, la mediul înconjurător în continuă schimbare. Când organismul nu reușește să se adapteze la mediu, apare starea de boală.
Sănătatea este rezultanta interacțiunii permanente dintre om și mediu, a interacțiunii factorilor ereditari, de mediu și comportamentali. În mentinerea și promovarea sănătății, ca și în apariția bolii intervin factorii endogeni, genetici și factorii exogeni din mediul fizic, biologic și social: regimul de viață, regimul alimentar, igiena locuinței, igiena muncii, fumatul, alcoolismul, sedentarismul.
Obiectivul esențial al igienei este profilaxia. Noțiunea de profilaxie cuprinde noțiunile
teoretice și măsurile practice care contribuie la păstrarea, promovarea și desăvârșirea sănătății oamenilor și la prevenirea îmbolnăvirilor sau a implicațiilor lor. În păstrarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor se disting două categorii de măsuri profilactice: primare și secundare. Măsurile profilactice primare au ca scop păstrarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor oamenilor sănătoși, în special colectivități. Măsurile profilactice primare cuprind elemente minim necesare pentru realizarea unui regim igienic de viață și de muncă.
Acestea sunt:
aprovizionarea igienică cu apa;
combaterea poluării;
alimente salubre;
condiții igienice de locuit;
salubritatea localităților;
condiții igienice de muncă;
deprinderi igienice;
vaccinări;
Măsurile profilactice secundare au ca scop:
depistarea precoce a îmbolnăvirilor;
prevenirea agravării și complicațiilor bolii;
scurtarea duratei îmbolnăvirilor;
1.2.1. Igiena personală
Igiena este o modalitate simplă și eficientă de a rămâne sănătoși și de a fi o prezență plăcută pentru cei din jurul nostru. Igiena personală înseamnă un set de reguli simple și ușor de respectat. Oamenii, având dorința de a respecta igiena personală trebuie mai întâi de toate să îți alcătuiască regimul corect al zilei și cu strictete să îl urmeze.
Fiecare persoană trebuie sa aibă propriile obiecte de îngrijire personală, care nu trebuie să fie împrumutat unei alte persoane, chiar dacă persoana este o rudă sau un prieten apropiat, existând riscul transmiterii virușilor, microbilor, paraziților. Astfel, fiecare membru al familiei trebuie să aibă propria lui periuță de dinți, pieptene, lenjerie intimă: șosete, ciorapi, chiloți, batistă, unghieră sau forfecuță pentru manichiură, aparat de ras și alte obiecte personale. În fiecare casă trebuie să existe o serie de materiale igienico-sanitare, fără de care păstrarea unei igiene corespunzătoare este practic imposibilă: săpun, șampon, pastă de dinți, hârtie igienică, prosoape, tifon, spirt, detergent pentru rufe, detergent de vase, dezinfectanți pentru casă și rufe, dezinfectanți pentru toaletă, pansamente sterile, mănuși de unică folosință, apă oxigenată.
Igiena zilnică nu trebuie neglijată:
spălarea cu apă și săpun: scade pericolul apariției bolilor de piele, elimină transpirația și mirosurile neplăcute
spălarea mâinilor înainte de fiecare masă este obligatorie. De asemenea, este obligatorie spălarea mâinilor înainte și după folosirea toaletei
spălarea dinților după fiecare masă și înaintea micului dejun
spălarea părului este obligatorie, cel puțin o dată pe săptămână
părul trebuie pieptănat în fiecare dimineață
lenjeria intimă trebuie schimbată zilnic
Aliata perfectă pentru igienă, apa ne permite să realizăm gesturile indispensabile care protejează organismul de diverse afecțiuni.
1.2.1.1 Igiena corpului
Igiena corporală este o condiție esențială de păstrare a sănătății, iar corolarul acestor acțiuni este menținerea curățeniei pielii.
Pielea este cea prin care venim în contact direct cu lumea exterioară, este cea care menține matricea noastră în cadrul acelorași tipare. O piele curată va constitui o bună barieră în fața infecțiilor, va menține funcția de termoreglare, funcția de secreție, excreție, respirație, funcția de organ de simt. Menținerea integrității pielii, deci a tuturor funcțiilor sale, se face prin menținerea unei cât mai bune curățenii corporale. Starea de curățenie a pielii se modifică în permanență atât datorită impurităților din mediul extern și sărurilor rămase pe piele în urma evaporării transpirației, cât și datorită sebumului, care favorizează descompunerea substanțelor din piele, ceea ce explică mirosul neplăcut, caracteristic al celor care nu se spală.
Pe pielea murdară, porii se astupă, ceea ce împiedică funcția respiratorie și de excreție a pielii. Totodată, pe pielea murdară se înmulțesc cu mare repeziciune microorganismele, datorită și unor produși alcani favorizanți, prezenți în impuritățile de pe piele. Aceste microorganisme pot determina apariția unor boli de piele (foliculite, furuncule), a unor boli infecțioase (febra tifoida, hepatita epidemică, parazitoze sau micoze). Modificările aspectului pielii pot da indicații prețioase asupra unor boli, de exemplu diabet, hipertensiune arterială, boli de ficat, boli infecțioase etc. Pe pielea murdară microorganismele se înmulțesc cu repeziciune, ducând în final la apariția unor boli de piele sau a unor boli infecțioase, parazitare sau micotice. Prin urmare, tegumentele se pot proteja utilizând apa și săpunul. Apa caldă îndepărtează praful, transpirația, microbii. Săpunul favorizează dizolvarea grăsimilor acționând în același timp ca dezinfectant, bactericid. Spălarea corpului se va face prin duș zilnic cu apă caldă, mai ales vara, o dată sau de două ori pe săptămână recomandându-se baia în cadă, apa având o temperatură de 35-37°C, durata fiind între 15 și 30 minute.
Dușul se face, de preferat, seara, înainte de culcare, atât pentru a fi înlăturate impuritățile acumulate pe corp în timpul zilei, dar și pentru faptul că dușul cald are rol relaxant, odihnitor, de veritabil masaj, asigurându-se o intensificare a circulației sângelui. Curățenia corporală contribuie nu doar la prevenirea bolilor, dar are și o influență asupra bunei dispoziții, permițând și o mai bună integrare în mediul social.
Pielea feței necesită o îngrijire atentă, de la adolescență până la vârstele cele mai înaintate, pentru a-și păstra starea de vigoare și frumusețe naturală. Se va vedea igiena ochilor, urechilor și nasului. Batista trebuie să fie curată, să fie nelipsită în buzunar și să nu fie împrumutată. Iarna, în perioada răcelilor și a gripelor, este indicată folosirea șervețelelor de unică folosință, pentru a îndepărta complet microbii și virușii gripei.
În ceea ce privește igiena părului, acesta trebuie spălat săptămânal cu apă caldă și săpun de casă sau șampon. Apa utilizată trebuie bine aleasă. Apa dură, calcaroasă sau magneziană formează cu săpunul obișnuit o sare de calciu insolubilă ce se fixează pe păr, îl înăsprește și îi ia luciul și suplețea. Ideală este apa de ploaie, apa de zăpadă sau apa obișnuită alcalinizată prin adaos de bicarbonat sau amoniac. Periatul părului debarasează de praf și impurități. Peria și pieptenele sunt obiecte strict personale și nu se împrumută, deoarece pe această cale se transmit boli de piele sau parazitoze. Părul scurt este mai ușor de păstrat curat, modul de aranjare a părului depinzând de sex, vârstă, activitatea desfășurată, temperament. În timpul iernii este importantă acoperirea capului.
Mâinile trebuie spălate de mai multe ori pe zi cu apă și săpun, mai ales înainte de masă și după folosirea grupurilor sanitare. Se vor proteja împotriva factorilor de mediu (nu se iese la rece cu mâinile umede; nu se spală mâinile cu apă foarte rece, nu se încălzesc mâinile îndată după spălat la temperaturi prea ridicate).
Spălarea mâinilor este necesară:
înainte de gătire sau de masă
după folosirea toaletei
după o activitate manuală
după joaca cu un animal
când persoana este bolnavă (mai ales după tuse, strănut sau șters nasul)
ori de câte ori este nevoie, în funcție de activitățile desfășurate.
Lipsa igienei și transmiterea microbilor prin intermediul mâinilor murdare sunt principalele cauze ale bolilor digestive și ale infecțiilor respiratorii, dar și ale afecțiunilor cutanate (herpes). Unghiile, si ele anexe ale pielii, trebuie menținute într-o permanentă stare de curățenie. Prin taiere o dată pe săptămână, nu este favorizată depozitarea murdăriei și a microbilor. Unghiile se spală cu o periuță, cu apă și săpun. Unghiile lungi ale mâinilor se întrețin greu, iar în numeroase profesii sunt interzise.
1.2.1.2 Igiena dentară
Deosebit de important este păstrarea sănătății aparatului buco-dentar. Îmbolnăvirile dinților, dintre care cea mai frecventă este caria dentară, afectează în mod direct digestia, sănătatea aparatului cardio-vascular și osteo-articular, funcțiile ficatului. De aceea, combaterea cariei trebuie sa fie o preocupare permanentă, iar cea mai simplă măsură este spălatul corect si regulat pe dinți, după fiecare masă, dar mai ales după masa de seară. Dinții se perie vertical, dinspre gingie spre margine, pe ambele fețe și apoi gura se clătește puternic pentru a antrena resturile alimentare consecutive mesei. Nu se amână niciodată vizita la stomatolog, chiar dacă nu sunt prezentate durerile de dinți si se urmează tratamentul până la final, pentru a preveni complicațiile. Nu se folosesc dinții pentru a sparge și deschide diverse obiecte.
Existența unor dinți sănătoși nu se datorează numai alimentației echilibrate ci, mai ales, unei igiene corect efectuate și poate cel mai important unei ocluzii (mușcături) corecte care să distribuie forțele extrem de mari masticatorii pe toți dinții si nu numai pe anumite zone ale arcadei, aceste zone fiind suprasolicitate vor ceda în cel din urma. Aceasta constă, în primul rând, în spălatul pe dinți.
Produsul „pastă de dinți” face parte din categoria de nevoi fiziologice, regăsindu-se printre nevoile piramidei lui Maslow. Pasta de dinți ajută la prevenirea cariilor, gingivitei, plăcii bacteriene, tartrului, sensibilității dentare. În plus, față de protecția împotriva acestora, unele paste de dinți conțin fluor care reîmprospătează respirația, redă albul natural, întărește smalțul, îndepărtează și ajută la îndepărtarea petelor.
Pentru siguranța ca dinții să fie mai curați și respirația să fie proaspătă pentru o perioadă îndelungată, consumatorii trebuie să urmeze următorii pași:
periajul complet de două ori pe zi și folosirea zilnică a aței dentare;
dietă echilibrată și limitarea gustărilor dintre mese;
utilizarea produselor de igienă dentară cu fluor, inclusiv a pastei de dinți fluorurate;
clătirea cu o apă de gură fluorurată, la recomandarea medicului dentist;
Curățarea danturii se face încă din faza apariției primilor dinți de lapte. După vârsta de doi ani se începe spălatul propriu-zis pe dinți. Periuța trebuie sa aibă cap mic si nu mai mult de trei rânduri de peri. Aceștia trebuie sa fie din material sintetic, rotunjiți la capăt și nu prea duri. Pentru a evita parazitarea periuței cu bacterii, se recomandă schimbarea ei la nouă săptămâni. Durata optimă pentru un periaj corect este de circa trei minute. Pentru întărirea smaltului dentar, este esențială folosirea unei paste de dinți cu fluor. Pastele de dinți pentru adulți nu trebuie să aibă în compoziție mai mult de 15% fluor, iar cele pentru copii, cel mult 0,03% fluor. Fluorul, în genere, este extrem de toxic pentru organism, la fel și pentru microorganismele din cavitatea bucală, dar este extrem de benefic în cantități optime pentru mineralizarea smalțului.
De asemenea, pentru igiena dentară mai este recomandat a se folosi apa de gură, deoarece, prin clătire, poate ajunge în spații din cavitatea bucală ce nu pot fi curățate cu periuța de dinți. Are efect antibacterian și un miros foarte plăcut.
Ața dentară nu are efect antibacterian, dar e eficienta prin faptul că ajută la eliminarea resturilor care nu au ieșit la periaj și are un efect de gresare asupra suprafețelor de contact dintre dinți, eliminând fricțiunea și distrugerea smalțului în acele suprafețe sau puncte. Este recomandat ca ața dentara să fire folosită înainte de spălatul pe dinți și nu după.
Guma de mestecat este recomandată în igiena dentară cu condiția să nu conțină zahăr (guma de mestecat sugar-free). Efectul este de curățare mecanică și stimulare a producției de salivă, care neutralizează acizii prezenți în gura după masă.
Foarte importantă pentru menținerea sănătății danturii este vizita periodică la stomatolog. Aceste controale au rolul de a preveni sau depista afecțiuni ale dinților, cu mult înainte sa înceapă să doară. În cazul apariției unor infecții microbiene se instalează afecțiunile parodontale. În stare incipientă, afecțiunea poartă numele de gingivită și poate fi prevenită sau tratată și vindecată. Un studiu recent al [NUME_REDACTAT] de Sănătate din SUA arată ca 47% din populația masculină și 37% din populația feminină cu vârste cuprinse între 18-64 de ani prezintă o formă sau alta de gingivită. Netratată, gingivita conduce la afecțiuni dentare care afectează țesutul gingival, maxilarul, mandibula și parodonțiul (țesutul care susține dinții) și în final la pierderea dinților. Medicii stomatologi recomandă un periaj dentar corect si eficient, o pastă de dinți cu acțiune bună, precum și prezentarea pentru control periodic stomatologic. Toate acestea conduc la prevenirea apariției plăcii bacteriene și implicit la prevenirea afecțiunilor parodontale.
1.2.1.3 Igiena îmbrăcămintei și încălțămintei
Îmbrăcămintea sănătoasă are un scop simplu: să protejeze corpul omului și să nu dăuneze. În societatea modernă, mai ales tinerii, pentru a-și pune în evidență ostentativ formele corpului, suprasolicitând rezistența fizică a vârstei și performanțele medicinii moderne, poartă îmbrăcăminte neigienică: sumară și transparentă în sezonul rece, încălțăminte incomodă, haine din materiale sintetice și colorate cu chimicale toxice, toate acestea în detrimentul sănătății.
Lenjeria de corp, care are contactul direct cu pielea, trebuie să fie confecționată numai din materiale naturale: bumbac, in, mătase, lână, pentru a nu produce alergii, pentru a avea un gradient termic foarte apropiat cu corpul uman, neiritând și obosind sistemul nervos să absoarbă excesul de căldură și transpirație cât mai repede și bine, pentru a nu fi obligate "aclimatizoarele corpului" să intre în fucție pentru reglarea temperaturii și umidității. Croiala lenjeriei de corp trebuie să fie adaptată formelor și dimensiunilor. Aceasta pentru a nu ștrangula circulația sângelui sau contractura și mișcarea segmentelor corpului prin dimensiuni mici, iar cele prea largi fac cute, care, în timp, irită pielea și deranjează.
Îmbrăcămintea cotidiană – aceasta trebuie să respecte calitățile elementare, de a proteja și de a nu deranja corpul, dar au o valoare estetică mai pregnantă. Îmbrăcămintea specială sau de protecție, pe lângă o condiție, adesea pusă pe planul al doilea, de a nu incomoda omul, are calități bine studiate, mai ales în activitățile profesionale, de către protecția muncii. Hainele de protecție feresc individul de agresiuni fizice, chimice, biologice. Muncitorii din turnătorii sau sticlarii au șorțuri din piele, bocanci metalici și măști pe față, pentru a fi protejați de căldură mare și așchii incandescente. Muncitorii din frigorifere sau din industria chimică sau cei ce lucrează în laboratoare de analize medicale trebuie să poarte halate sau combinezoane, ca să nu vină în contact direct cu ceea ce prelucrează. Tot îmbrăcăminte de protecție trebuie să poarte și cei ce trebuie să protejeze mediul înconjurător, cu grijă de a nu-l polua sau infecta de pe propriul corp. Cei ce lucrează în industria alimentară, în industria de medicamente, în laboratoare de bacteriologie, în industria de electrice au costume ce îi acoperă, dar și bucătarii, ospătarii, îngrijitoarele copiilor mici trebuie să evite contactul personal cu ce este în jur.
În viața obișnuită apelăm la îmbrăcămintea specială, de protecție, iarna pentru frig, vara pentru căldură și pentru ploaie, oricând este nevoie. Hainele de iarnă, măcar cele pentru copii, trebuie să fie ecologice, din lână, bumbac, in sau blană. Dacă sunt prea groase, prea grele sau acoperă prea mult din suprafața corpului, obligând la efort, nu numai că nu-și ating scopul, dar chiar dăunează, făcând ca omul să se încălzească în exces sau să transpire. Hainele de vară trebuie să păzească omul de insolație, de căldura excesivă sau de deshidratare. Materialele din bumbac protejează ca un ambalaj de termos corpul, ce va avea o temperatură constantă. Materialele sintetice sunt ca o peliculă etanșă peste piele, blocând evaporarea transpirației, care este mecanismul fiziologic al termoreglării.
În aceste condiții, inima și plămânii trebuie să-și dubleze sau tripleze activitatea, pentru a se asigura temperatura constantă a corpului la 37 0 C. În prezent, expunerea la soare crește riscul cancerului de piele. Hainele de ploaie – până la era antibioticelor, oamenii erau foarte prudenți în fața riscului de a fi udați până la piele, fiind considerat egal cu boală și chiar moarte. O cămașă udă perturbă termoreglarea corpului chiar și vara, iar a trata o pneumonie sau tuberculoză, chiar și în prezent, este dificil, scump și de durată. Acum, profitând de performanțele moderne ale tehnicii și modei, se găsesc și se pot lua în poșetă, în geantă, în buzunar, măcar o umbrelă pliantă și o pelerină dintr-o folie pliată la dimensiunile unei batiste, pentru a nu fi surprinși, nepregătiți, de ploaie.
O încălțăminte bună și igienică asigură elasticitatea și stabilitatea ținutei în timpul mersului, precum și dezvoltarea normala a labei piciorului. Utilizarea încălțămintei necorespunzătoare ca forma, mărime, înălțime duce la apariția multor neplăceri. De asemenea, o încălțăminte prea largă produce rosături, oboseală la mers etc., iar una prea strâmtă, tulburări în circulația normală a sângelui, favorizând fenomenele de răcire a piciorului, transpirația abundentă și rău mirositoare, bătături, deformări ale labei piciorului și alte tulburări dureroase.
1.2.2. Igiena alimentației
Igiena alimentației se referă la un complex de factori și acțiuni care asigură păstrarea corectă a produselor alimentare în vederea menținerii calității lor nutritive și pentru prevenirea infestării de tip bacteriologic. Nu este suficient să avem frigiderul plin de produse sau masa încărcată cu mâncare. Contează modul în care respectăm o serie de reguli de igienă alimentară pentru a consuma produse proaspete și sănătoase.
Un produs alimentar neprelucrat, parțial prelucrat, prelucrat total sau creat trebuie sa îndeplinească următoarele 3 condiții: să aibă valoare nutritivă intrinsecă, să aibă valoare nutritivă bio-disponibilă cât mai mare, să aibă inocuitate, adică să fie salubru, deci să nu pună în pericol consumatorul sănătos.
Cele mai importante riscuri asupra sănătății, asociate cu alimentele sunt contaminarea chimică cu pesticide, contaminarea microbiologică a alimentelor și prezența antibioticelor în alimente. În general, siguranța alimentelor este amenințată de factori care se împart în două categorii:
Contaminare biologică – bacterii, fungi, viruși sau paraziți. La un astfel de tip de contaminare, alimentele prezintă în cele mai multe cazuri semne ușor de identificat.
Contaminare chimică – substanțe chimice provenite din mediu, reziduuri de medicamente de uz veterinar, metale grele sau alte reziduuri care ajung in alimente neintenționat sau accidental, în timpul proceselor pe care le implică agricultura sau creșterea animalelor și a păsărilor, prelucrarea alimentelor, transportul sau ambalarea;
Reguli generale de igienă alimentară
Primul pas pentru a găti sănătos pornește de la depozitarea corectă a alimentelor. Cum frigiderul este locul în care păstrăm cea mai mare parte a produselor alimentare, este bine să ne obișnuim să folosim corect compartimentele. Pentru a nu contamina alimentele unele de altele trebuie ca fructele, legumele, mâncarea preparată, ouăle, carnea și produsele din carne trebuie stocate în zonele indicate. De aceea nu se amestecă produsele din categorii diferite unele cu altele. Mâncarea gătită nu se amestecă cu fructele, carnea sau legumele din care a fost preparată. Carnea crudă se separă întotdeauna de carnea pregătită pentru a fi consumată. După desfacerea produselor ușor perisabile (lapte, sucuri de fructe) acestea se vor depozita în frigider și vor fi consumate în două zile.
Măsuri de igienă:
Depoluarea alimentelor de pesticidele slab remanente este relativ facilă și se face prin spălare energică, atunci când proprietățile fizice ale produsului o permit, preparare culinară adecvată și întotdeauna, cu respectarea strictă a intervalului de siguranță dintre perioada de tratare și cea de recoltare.
Spălarea produselor alimentare cu apă poate determina îndepărtarea a 70-90% din încărcătura aplicată sub formă de pulbere umede de DDT.
În literatură este menționată și folosirea unor detergenți în scopul creșterii eficienței spălării.
Decojirea este de foarte mare eficientă dacă prin aceasta se îndepărtează stratul în care se acumulează aceste produse toxice.
În cazul alimentelor de origine animală, cea mai indicată metodă de depoluare este prepararea culinară efectuată în mod corespunzător care poate conduce la o scădere a contaminării.
La curățarea legumelor, e bine să se îndepărteze un strat cat mai subțire din coaja lor; legumele curățate să fie bine spălate și să intre imediat în procesul de prelucrare termica;
Recipientele folosite la conservarea alimentelor trebuie sterilizate înainte de folosire.
Alimentația rațională reprezintă o alimentație științifică rațională, realizarea unui permanent echilibru între necesarul organismului și cantitatea de substanțe nutritive consumate prin alimentație.
1.2.3 Igiena locuinței
Locuința ne apără de acțiunile nefavorabile ale mediului extern . Pentru ca locuința să răspundă acestui deziderat , ea trebuie să corespundă unor anumite cerințe de igienă. Locuința trebuie sa fie destul de încăpătoare, uscată, luminoasă, curată ,caldă în timpul rece al anului și răcoroasă pe timp cald. Cel mai mare factor negativ în locuință este umezeala. Cauzele dezvoltării umezelii sunt diferite. Spălarea, uscarea lenjeriei, aerisirea insuficiența, spălarea podelelor duc la apariția umezelii în încăpere.
Temperatura normală în încăperile de locuit trebuie sa fie cuprinsă între 18-20 º. Temperatura în timpul zilei trebuie sa fie pe cât posibil stabilă. Pentru păstrarea sănătății , în orice încăpere de locuit aerul trebuie să fie întotdeauna curat . Încăperea de locuit trebuie să fie aerisita dimineața după somn și seara înainte de culcare .
O atenție deosebită trebuie să avem la păstrarea curățeniei în locuințe. Curățirea încăperilor trebuie efectuată cu un mop. Dacă se curăță camera cu mătura, se ridică praful, care pătrunde în plămâni. Pentru o curățenie eficientă trebuie folosite produse de curățenie specifice. Odată cu curățirea încăperii e necesar să o aerisim Numai respectând aceste recomandări simple vom avea o stare de sănătate bună și performanțe fizice și intelectuale adecvate.
1.2.4 Igiena somnului
Activitatea scoarței creierului se compune din două procese active – excitarea și frânarea. În timpul lucrului activ predomină excitările, în timpul somnului predomină procesele de frânare.
[NUME_REDACTAT], excitarea și frânarea reprezintă de la sine două părți diferite sau două promovări a unuia și aceluiași proces, dar în același timp intre ele se duce o „luptă” continuă. Balanța dintre aceste doua procese și oscilațiile sale alcătuiesc toate comportamentul omului, sănătos sau bolnav. Cu cât activitatea este mai încărcată , spre exemplu în perioada examenelor, cu atât apare oboseala mai accentuată, adică încărcarea celulelor creierului, și prin aceasta se creează condiții pentru apariția procesului de frânare. Aceasta frânare preîntâmpină celulele creierului să se supraîncărcare și distrugerea organică.
Somnul omului matur trebuie sa dureze minim 7-8 ore pe zi. Cel mai util somn e acela care începe în prima jumătate a nopții , înainte de ora 24 si se termină dimineața devreme. O semnificație foarte importantă pentru păstrarea sănătății și a capacității de lucru o are elaborarea reflexului ritmului corect de somn, adică de a ne culca și de a ne scula în fiecare zi la aceeași ora. În aceste condiții omul adoarme, doarme liniștit și se trezește tot timpul ușor, sănătos și capabil să lucreze în condiții optime. Aerul în cameră trebuie să fie curat; nu se permite fumatul în camera în care se doarme.
Trebuie să deprindem obiceiul de a dormi, când vremea o permite, cu fereastra deschisă. La temperatura de sub 10º fereastra poate fi închisă, dar după ce încăperea a fost bine aerisita. Odihna de noapte și somnul calm împrospătător sunt posibile doar pe un așternut comod, destul de lung și lat. Lenjeria de pat și de corp trebuie sa fie nu doar curată, dar și comodă. Nu se recomandă să ne învelim cu plapuma peste cap. Componentele așternutului trebuie sa fie alcătuite din conducători slabi ai căldurii, tocmai pentru a păstra cât mai mult și mai bine căldura atât de necesară unui somn profund. Așternutul trebuie să fie păstrat curat.
Componentele așternutului trebuie aerisite cât mai des, iar lenjeria de pat trebuie sa fie schimbata săptămânal. Trebuie reținut că pe așternut nu trebuie să ne așezăm sau să ne culcăm în îmbrăcămintea exterioară sau în încălțăminte. Seara nu trebuie să supraîncărcăm stomacul cu mâncare.
1.3. Obiceiurile neigienice
Obectivul principal al igienei este sănătatea, și prin urmare pentru a avea o sănătate bună, este necesară identificarea obiceiurilor nesănătoase și înlăturarea lor.
Sarcinile concrete ale igenei sunt:
supravegherea respectării normelor de igienă și antiepidemice privind condițiile de trai, de muncă, de aprovizionare cu apă potabilă, de alimentație și a altor factori de mediu care influențează sănătatea populației si recomandarea măsurilor necesare;
aplicarea măsurilor antiepidemice cu caracter preventiv privind asanarea factorilor de mediu;
aplicarea măsurilor de combatere în focarele de boli infecțioase;
desfășurarea activității medicale preventive în timpul și la locul de muncă în întreprinderile industriale și instituțiile de învățăminte, precum și în unitățile care asigură cazarea și alimentația pentru aceste colectivități;
urmărirea adaptării elevilor și studenților la procesul de învățământ și a muncitorilor în procesul de muncă;
desfășurarea activității de educație sanitară și de protecție a muncii, antrenarea activului sanitar obștesc și a întregii populații la realizarea masurilor profilactice.
Astfel, obiceiuri neigienice precum ducerea mâinilor la gură și roaderea unghiilor, lipsa dușului corporal, folosind apă și săpun, lipsa unei igiene orale după fiecare masă, omiterea spălării fructelor și legumelor înainte consumului, folosirea lucrurilor proprii altor persoane, lipsa folosirii batistei în cazul virozelor, folosirea unor tacâmuri și a veselei murdare, pot duce la îmbolnăviri precum hepatita, care afectează grav ficatul, probleme ale stomacului, inflamații ale pielii și alte afecțiuni, care uneori pot fi amenințări redutabile la adresa vieții.
Toate aceste obiceiuri pot deveni factori de risc pentru sănătate.
După gradul de influență asupra organismului, factorii de risc au fost clasificați în:
modul de viață nesănătos: alimentația necorespunzătoare, fumatul, folosirea drogurilor, alcoolizarea, abuzul de medicamente, modul de viață sedentar, igienă necorespunzătoare;
factori biologici: ereditari și predispunerea personală;
mediul ambiant nefavorabil, condițiile climaterice nefavorabile, poluarea intensă a aerului, schimbări ale condițiilor climaterice, expunerea excesivă la razele solare, etc;
factori de risc legați de asistența medicală: incompetența profesională, asistența medicală târzie.
Obiectivul principal al igienei este prevenirea sau profilaxia. Profilaxia cuprinde totalitatea cunoștințelor teoretice și practice, care contribuie la promovarea și păstrarea sănătății populației. Profilaxia, în înțelesul deplin al cuvintelor, este ansamblul măsurilor orientate spre promovarea sănătății, ocrotirea sănătății, prevenirea bolilor, reducerea consecințelor în caz de boala și evitarea deceselor premature.
Etapele profilaxiei sunt:
prevenția primară: include prevenirea apariției bolilor prin creșterea rezistentei specifice și nespecifice a organismului, prin combaterea factorilor de risc. Ea corespunde medicinii preventive și fiind promovată de serviciul sanitar-epidemiologic, dar realizată de toată societatea;
prevenția secundară: este prezentată de măsurile ce se iau în momentul declanșării stării morbide, la apariția stărilor prepatologice sau după apariția bolii:
prevenția terțiară: reprezintă măsurile de recuperare, de reabilitare biologică, socială și profesională a bolnavului. Corespunde în plan aplicativ medicinii de recuperare.
Stilul de viață și comportamentul consumatorului: A.I. O si VALS
Adevărul fundamental de la care se pornește în explorarea imperativelor cunoașterii și înțelegerii consumatorului este acela conform căruia consumatorii sunt cei ce determină vânzările și profitul unei firme prin deciziile lor de cumpărare, astfel că motivațiile și acțiunile lor determină, în fapt, viabilitatea economică a unei firme. Marketingul presupune realizarea unor profituri importante, amplificând necesitatea anticipării și satisfacerii nevoilor consumatorului, ținând cont de consumator, ca fiind centrul atenției. Comportamentul consumatorului este inclus în comportamentul economic al oamenilor, care, la rândul lui, reprezintă o formă de manifestare a comportamentului uman, în general.
La începuturile cercetării de marketing asupra comportamentului consumatorului, acesta era definit „ca totalitate a actelor, atitudinilor și deciziilor acestuia privind utilizarea veniturilor sale pentru cumpărări de mărfuri, servicii și pentru economii”. O asemenea definire poziționează comportamentul consumatorului numai la nivelul proceselor de cumpărare si de consum de bunuri. Alte abordări ale domeniului consideră că „noțiunea de consumator nu poate fi înțeleasă decât privindu-l în relație cu semenii, subliniind natura socială a acestei categorii”.
O primă definiție condensată, ca rezultat al preocupărilor diferiților specialiști în domeniu, este următoarea: “comportamentul consumatorului poate fi definit, ca o abordare de ansamblu ca reprezentând totalitatea actelor decizionale realizate la nivel individual sau de grup, legate direct de obținerea și utilizarea de bunuri și servicii, în vederea satisfacerii nevoilor actuale și viitoare, incluzând procesele decizionale care preced și determină aceste acte”.
Comportamentul consumatorului reflectă conduita oamenilor în cazul cumpărării și/sau consumului de produse. Complexitatea deosebită a comportamentului consumatorului se explică și prin multitudinea factorilor care influențează, direct sau indirect, în ultimă instanță, procesul decizional de cumpărare și de consum. Decizia de cumpărare este un act conștient ce urmărește satisfacerea în condiții de raționalitate a unei nevoi. Limitele explicării comportamentului consumatorului pornind de la personalitate și dificultatea segmentării pieței pe baza acestei variabile, au determinat apariția unui concept mai cuprinzător și mai eficace în practica de marketing, și anume stilul de viață, care reprezintă modul în care individul trăiește, își petrece timpul și își cheltuie banii. Acesta este determinat de caracteristicile înnăscute ale consumatorului, experiențele anterioare ale acestuia și situația lui actuală și influențează toate aspectele procesului de cumpărare și consum.
Comportamentul consumatorului, ca știință, are drept obiect de studiu procesele psihologice și actele decizionale ale cumpărătorului. Metodele calitative folosite sunt: focus-grupul, brainstormingul, interviul dirijat și semidirijat, teste proiective: de asociere, de completare, de expresie liberă, de analiză a stilurilor de viață pornind de la activitățile, interesele și opiniile consumatorilor: AIO (Activities, Interests, Opinions), analiza stilului de viață pe baza valorilor individuale specifice consumatorilor: VALS (Values, Attitudes and [NUME_REDACTAT]), analiză a stilurilor de viață pornind de la lista de valori a consumatorilor: LOV ([NUME_REDACTAT] Values).
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], comportamentul consumatorului este un concept multidimensional, rezultantă a unei interacțiuni dinamice referitoare la impresie și percepție, conduită și întâmplări naturale comune, prin care ființele umane își dirijează schimbările în propriile vieți.
Stilul de viață este determinat de caracteristicile înnăscute ale consumatorului, experiențele anterioare ale acestuia și situația lui actuală și influențează toate aspectele procesului de cumpărare și consum ale consumatorului.
Astfel, se pot distinge două categorii de comportament:
a. comportamentul de cumpărare;
b. comportamentul de consum
a. Comportamentul de cumpărare are, la rândul său, mai multe componente:
intențiile de cumpărare reprezintă estimări probabilistice ale comportamentului viitor;
motivele cumpărării determinate de motivația economică: accesibilitatea prețului, personalitatea cumpărătorului, temperament, stare de spirit, etc;
preferințele cumpărătorilor reprezintă o motivație pozitivă, exprimată prin compatibilitatea afectivă față de produs, serviciu sau formă de comercializare;
deprinderile de cumpărare, ca forme de manifestare a comportamentului consumatorului, se structurează pe următoarele direcții: deprinderi temporale (cumpărări sezoniere, cumpărări în anumite zile ale săptămânii sau în anumite ore ale zilei), deprinderi spațiale (distanța medie parcursă pentru achiziționarea bunului, tipuri de magazine preferate de consumatori) și deprinderi modale (formele de vânzare preferate de cumpărători, fidelitatea față de marcă sau formă de prezentare).
b. Comportamentul de consum include:
obiceiurile de consum, care sunt aproximativ constante, determinând specialiștii să depună eforturi educaționale și promoționale intense, mai ales când este vorba de obiceiuri în curs de formare;
atitudinile, fiind rezultatul unor procese afective și de cunoaștere, creează predispoziția de a acționa pe baza unor convingeri;
imaginea, ca dimensiune a comportamentului consumatorului, este rezultatul modului în care sunt percepute mărfurile sau firmele de către potențialii consumatori.
În concluzie, comportamentul consumatorului, poate fi abordat autonom în cercetările de marketing, trebuie considerat ca efect sinergic al unui sistem de procese, este de natură sistemică, neputând fi redus la nici una dintre componentele sale.
Actul de cumpărare și întregul mod de consum al diferitelor produse și servicii reflectă, în interacțiunea lor, stilul de viață al unui individ. Astfel, sunt de remarcat preocupările intense într-un domeniu interesant al cercetării, psihografia, ca metoda de identificare, descriere, măsurare și analiză a stilurilor de viață.
Literatura de specialitate evidențiază cinci curente principale de analiză a stilurilor de viață:
analiza stilurilor de viață pornind de la produsele și serviciile consumate. Această abordare se bazează pe teoria “simbolurilor consumului” potrivit căreia categoriile de produse și servicii consumate sau utilizate, mărcile cumpărate sunt simboluri ale stilului de viață adoptat;
analiza stilului de viață fundamentată pe trăsăturile de personalitate și imaginea de sine a consumatorului;
analiza stilului de viață pe baza valorilor individuale specifice consumatorilor (metoda VALS);
analiza stilurilor de viață pornind de la activitățile, interesele și opiniile consumatorilor (metoda A.I.O);
analiza dinamică a stilurilor de viață fondată pe valorile sociale (metoda C.C.A).
Conform lui J.F. Engel și R.D. Blackwell, “stilurile de viață sunt modurile în care omul trăiește, își petrece timpul și își cheltuiește banii.” Într-o altă definiție, se afirmă că stilul de viață exprimă “modul de comportare al oamenilor în societate, de stabilire, selectare a gamei lor de trebuințe în raport cu idealurile lor”. Renumita publicație “[NUME_REDACTAT]” afirmă că stilul de viață reprezintă “felul în care oamenii își desfășoară activitatea zilnică, în conformitate cu atitudinea lor față de viață.”
Prin stilul de viață se înțelege modul cum oamenii își petrec timpul liber și își cheltuiesc banii. Cercetarea stilului de viață servește la segmentarea psihografică a pieței în vederea abordării corecte a consumatorilor cu stiluri de viață diferite.
Cercetarea stilului de viață se efectuează prin prisma identificării a trei dimensiuni (metoda AIO):
Activități: munca, hobby, vacanța, comunitatea, distracțiile, sportul, cumpărăturile;
Interese, legate de familie, de muncă, de domiciliu, de odihnă, de alimentație, de mass-media, de realizările proprii în societate, de modă;
Opinii, despre sine, despre probleme sociale, politică, business, economie, educație, alimente, viitor, cultura, ecologie.
Pentru comportamentul consumatorului, componentele care definesc stilul de viață au fost analizate pe două planuri: unul general și altul de produs. Abordarea stilului de viață, în general, permite caracterizarea unor configurații, cum sunt: decizia de alegere a prețului, cumpărarea pe bază de impuls, acceptarea influenței altor persoane, influența altor persoane, modul de petrecere a timpului liber, rolul membrilor familiei în procesul de cumpărare și concepția despre sine, comunitate, societate, religie, etc.
În anul 1978, [NUME_REDACTAT] Institute din [NUME_REDACTAT] ale Americii a elaborat metoda VALS – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (Valori și stiluri de viață) pentru a identifica stilurile de viață ale cumpărătorilor, conform căreia s-au identificat 9 segmente de piața care au fost grupate în 3 tipuri de cumpărători:
cumpărători conduși de necesitați: 62% (integrați, toleranți, supraviețuitori);
cumpărători orientați de factorii lor interiori: 11% (obsedați de probleme sociale, riscanți, individualiști, egoiști, pragmatici);
cumpărători conduși din exterior: 27% (persoane de succes, ambițioșii, imitatorii, încrezuții).
În prima lui versiune, modelul VALS era utilizabil doar referitor la populația SUA. Dimensiunea globală a afacerilor contemporane a impus autorilor modelului o regândire a acestuia, astfel încât să poată fi folosit și pentru populații aparținând altor spații economice.
In anul 1989, aceasta metodă a fost perfecționată, atribuindu-se o argumentare psihologică mai profundă. Modelul VALS 2 propune o clasificare a indivizilor pe baza a două dimensiuni:
orientare de sine, după principii, după statut sau după acțiuni;
resurse, mijloace și capacități de ordin psihologic, fizic, demografic si material de care dispun indivizii.
Metoda VALS 2 a împărțit piața în 8 tipuri de cumpărători, în funcție de orientările acestora și de nivelul veniturilor:
tipul practic – persoane cu calități de a construi și valori de împlinire, care trăiesc într-un context al familiei, al activităților practice și recreării fizice, acordând interes restrâns la ceea ce este în afara contextului lor obișnuit;
tipul realizat – persoane mature, dispunând de confort, bine educate, care valorizează ordinea, cunoașterea și responsabilitatea;
tipul care se străduiește – persoane care își caută motivare, auto-definire și aprobare de la cei din jur, căutând să își găsească un loc sigur în viață;
tipul racordat – persoane de succes, active, sofisticate, dispunând de resurse din abundență și încărcați de responsabilități;
tipul care evoluează – persoane orientate către succes în carieră, cărora le place să își controleze viața;
tipul care experimentează – persoane tinere, vitale, entuziaste, impulsive și rebele, căutând diversitatea, noul și riscul;
tipul conservator – persoane convenționale, puternic legați de familie și biserică, de comunitatea și națiunea căreia îi aparțin;
tipul defavorizat – persoane care tind să fie în vârstă, marcate de o sărăcie cronică, slab educate, cu capacități și abilități scăzute, preocupate de propria sănătate.
Fiecărui stil de viață descris îi corespunde un model particular de cumpărare și consum.
1.5. Educația pentru sănătate și promovarea sănătății
Educația pentru sănătate urmărește optimizarea sănătății și prevenirea sau reducerea îmbolnăvirilor la nivel individual și comunitar, prin influențarea cunoștințelor, opiniilor, atitudinilor și comportamentului celor aflați în poziție "cheie" (decidenți politici, autorități locale, personal medico-sanitar, considerați ca ”modele”), dar și al comunității, în ansamblul ei. Cultura generală, inclusiv cultura sănătății, se formează prin instrucția generală a populației în setul continuu al generațiilor. Această secvență a culturii generale, ce poartă titulatura specifică „de sănătate”, mai este considerată și azi ca fiind o activitate de bază și obligatorie a serviciilor de sănătate, în loc să fie apreciată ca o noțiune de „pregătire continuă”, de „educație permanentă”, de „perfecționare” pe un fond pregătit general în sistemul instrucției publice a populației. Veriga principală pe care ar trebui să acționeze serviciile de sănătate și cele educaționale pentru a avea rezultate bune, pe termen scurt și lung, privind îmbunătățirea stării de sănătate a populației, este educație pentru sănătate.
[NUME_REDACTAT]. Gernez-Rieux și M. Gervois, educația pentru sănătate îndeplinește trei roluri, în funcție de scopul urmărit:
preventiv – temele de educație conținând elemente de instrucție a populației pentru prevenirea îmbolnăvirilor;
constructiv – de realizare a adeziunii opiniei publice în favoarea sănătății;
curativ – pentru educarea și convingerea pacienților de a urma prescripțiile medicale.
Educația pentru sănătate implică, obligatoriu, cunoașterea și aplicarea continuă a tehnicilor de comunicare, ca element fundamental. În cadrul modernizării mijloacelor de comunicare, [NUME_REDACTAT]-Americană a Sănătății a inițiat și difuzat în anul 1989 un program de educație pentru sănătate prin sateliți (privind situația sanitară în [NUME_REDACTAT], mortalitatea infantilă, rolul femeii în serviciile de sănătate, toxicomania, etc.)
↓
Figura 1. Elementele cheie ale educației pentru sănătate
Informarea și cunoștințele
Gradul de informare, cunoștințele despre sănătate, prin simpla lor asimilare nu induc automat obișnuințele, și nici comportamentele promovatoare de sănătate, dar nu este mai puțin adevărat că nici formarea acestora nu este posibilă, fără o informare prealabilă corectă. Totuși, cunoștințele prin ele însele, nu constituie o motivație suficientă pentru a produce modificări comportamentale, decât atunci când sunt conforme cu nevoile și interesele grupului.
[NUME_REDACTAT] o predispoziție dobândită/ învățată de a gândi, simți și acționa într-un anumit fel. Atitudinile se constituie pe baza experienței trăite, dar și a faptelor observate direct sau indirect. Dispoziția spre acțiune poate fi aprobativă sau rejectivă, fiind modificată sub influența unor condiții sociale, deci și a educației.
Măsurarea atitudinii implică o gradare simetrică, de la aspectele pozitive, acceptate, la cele negative, rejectate. Această gradare este cunoscută ca scală Likert și în utilizarea ei se pleacă de la premisa că atitudinea poate fi măsurată pe baza opiniilor și credințelor/ convingerilor individuale.
[NUME_REDACTAT] un sistem de fapte care capătă o anumită apreciere morală, constituind maniera de a fi și de a acționa a individului. La baza practicilor de sănătate stau deprinderile, asimilarea acestora din urmă nefiind totdeauna ușoară la vârsta adultă. De regulă, a doua decadă a vieții oamenilor este și perioada în care se prefigurează, și apoi se fixează, toate comportamentele de bază, multe din ele de afirmare și adaptare, altele cu risc.
Tipuri de educație pentru sănătate
Există trei tipuri de educație pentru sănătate: formală, nonformală și comportamentală:
educație pentru sănătate formală, care este rezultatul unui proces planificat de transmitere de experiențe, cunoștințe, ce vizează toată populația;
educația pentru sănătate nonformală – vizează componentele din conduita individului care se formează prin experiență sau;
educație pentru sănătate comportamentală – cuprinde educația pentru sănătate conform normelor sociale și educația pentru dezvoltarea sănătății publice și promovarea comportamentelor favorabile sănătății, principalele obiective educaționale vizând dezvoltarea cunoștințelor, aptitudinilor, atitudinilor și a convingerilor ce vizează sănătatea.
Scopurile realizării educației pentru sănătate
Acțiunile de educație pentru sănătate se realizează în scopul:
creșterii nivelului de cunoștințe medicale a populației în domeniul prevenției bolilor, al sanogenezei, al protecției mediului ;
formării și dezvoltării unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea;
antrenării maselor pentru a participa activ la consolidarea sănătății, prin crearea unei poziții active față de sănătatea individuală și față de problemele sănătății publice.
Promovarea sănătății este procesul care oferă individului și colectivităților posibilitatea de a-și crește controlul asupra determinanților sănătății și, prin aceasta, de a-și îmbunătăți starea de sănătate. Promovarea sănătății reprezintă o strategie de mediere între individ și mediu, combinând alegerea personală cu responsabilitatea socială, și având drept scop asigurarea în viitor a unei mai bune stări de sănătate (WHO-EURO, [NUME_REDACTAT] Glossary, 1989).
Figura nr. 2. Promovarea sănătății – concept multidisciplinar
Acest model prezintă 3 sfere de activitate distincte dar care, în același timp, se suprapun: educația pentru sănătate, protejarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor.
Promovarea sănătății presupune colaborarea dintre: educația pentru sănătate, serviciile preventive și de îngrijiri de sănătate. Singur, sectorul sanitar însă nu poate oferi condițiile prealabile și perspectivele favorabile stării de sănătate. De aceea, promovarea sănătății mai necesită acțiunea coordonată a altor factorilor interesați: guvern, educație, domeniile sociale și economice conexe, organizațiile neguvernamentale, autoritățile locale, industria și mass-media. O politică de promovare a sănătății combină metode și mijloace variate, dar complementare: legislația, măsurile fiscale, impozitele, măsuri organizatorice și își propune identificarea obstacolelor care pot împiedica punerea măsurilor în practică. În promovarea sănătății, premisele și resursele prealabile necesare sunt: pacea, adăpostul, hrana, un venit decent, apa și sanitația de bază, un ecosistem stabil, accesul la educație, justiția socială, respect pentru drepturile umane, șanse egale pentru toți
Și în România funcționează cu succes câteva proiecte europene de promovare a sănătății, cum sunt: "Școli care [NUME_REDACTAT]", "[NUME_REDACTAT]", "Spitale fără fumat".
Cele mai cunoscute campanii de promovare a sănătății în țara noastră sunt: promovarea consumului de sare iodată; promovarea alăptării; planificarea familială; promovarea folosirii prezervativului ca metodă de prevenire HIV și a ITS (proiectat ca un parteneriat între organizații guvernamentale, neguvernamentale și internaționale, și cu implicarea sectorului privat -Durex). Un exemplu cunoscut de mulți tineri, campania "Arta contra drog" reprezintă un program alternativa la consumul de droguri, alcool, tutun. Se adresează în special tinerilor cu vârste între 14-30 ani.
După 1990, noile abordări în domeniul promovării sănătății, stabilite prin Charta de la Ottawa pentru [NUME_REDACTAT] din 1986 au devenit cunoscute în România. În prezent, funcționează [NUME_REDACTAT] de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate, cu rol de for metodologic pentru unitățile județene de educație pentru sănătate și promovarea sănătății. Aceste laboratoare fac parte din structura [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] (DSP).
Capitolul II. Studiu de caz: Igiena dentară în [NUME_REDACTAT] și metodologia cercetării
Igiena orală și starea de sănătate a dinților pot fi privite ca o fereastră asupra stării generale de sănătate a organismului și a felului în care abordăm bolile, în general. Specialiștii consideră că un pacient care nu are grijă corespunzătoare de dinții săi, este mult mai puțin interesat și de organism, în întregul său.
Obiectivele și scopul cercetării
Studiul de față a fost proiectat pentru a observa cu atenție gradul de conștientizare al populației privind importanța menținerii unei igiene dentare corespunzătoare în raport cu starea generală de sănătate a organismului. Pentru prevenirea afecțiunilor cavității bucale este necesară o igienă riguroasă care se poate realiza atât acasă, cât și în cabinetul stomatologic. Prezenta cercetare și-a propus să determine modul în care populația privește și înțelege igiena bucală ca pe o acțiune de menținere în stare de echilibru a cavității bucale, prin asigurarea condițiilor de autocurățire si prin practicarea masurilor profilactice.
Motivarea cercetării
Dintre aspectele care au fost cuprinse în motivarea proiectului, menționez:
Motivarea cercetării a pornit de la constatarea că igiena orală este extrem de importantă pentru starea generală de sănătate a individului, lipsa acesteia putând fi un factor determinant pentru apariția unor afecțiuni ale gingiilor, afecțiuni ale stomacului, ficatului, afecțiuni ale aparatului cardio-vascular și osteo-articular, aparatului respirator, etc.
Obiectivele cercetării s-au concretizat în încercarea de a răspunde la următoarele întrebări:
Pun românii preț pe igiena orală?
Dețin românii suficiente resurse materiale pentru a merge periodic la stomatolog ?
Există programe pentru educație în sănătate?
Beneficiază românii de tratamente stomatologice gratuite?
Ipotezele cercetării
Față de celelalte state europene, populația țării noastre stă cel mai prost la capitolul îngrijire orală zilnică și merge cel mai rar la dentist: o dată pe an. Printre primele lucruri tăiate de pe lista de cumpărături a românilor odată cu venirea crizei se află pasta și periuța de dinți.
La ora actuală, nu se derulează în România niciun program național de educație sanitară orală sau de tratament al problemelor dentare. Datele cu privire la sănătatea orală nu sunt deloc promițătoare, iar situația este și mai gravă în familiile cu venituri mici. Atunci când părinții nu au banii necesari pentru mâncare și alte nevoi primare, periuțele și pasta de dinți nu sunt deloc o prioritate.
În cercetarea de față, s-a plecat de la următoarele ipoteze:
Ipoteza 1: Pentru consumatorii români, sănătatea orală nu a fost și nu este o prioritate;
Ipoteza 2: Există diferențe semnificative între mediul urban și rural în privință vizitelor la stomatolog și a atenției pe care românii o acordă sănătății orale;
Ipoteza 3: Românii nu sunt suficient de bine informați cu privire la necesitatea menținerii sănătății orale;
Ipoteza 4: Sănătatea orală este direct corelată cu stilul de viață al românilor, precum și cu nivelul lor de educație și cu statutul ocupațional;
2.1.4 Instrumentele cercetării
Pentru îndeplinirea obiectivelor a fost proiectat și utilizat ca instrument de cercetare, chestionarul. Cercetarea este realizată pe un eșantion reprezentativ de 100 de persoane cu vârste cuprinse între 16 și 65 ani, din care 50% locuiesc în mediul urban și 50% în mediul rural. Chestionarele au fost aplicate unui număr de 25 de femei și 25 de bărbați din mediul urban, cât și unui număr de 25 de femei și 25 de bărbați din mediul rural, aparținând unor categorii diverse: elevi, angajați, șomeri și pensionari, cu nivele de pregătire diferite: școală primară, gimnaziu, facultate, studii postuniversitare.
Intervalul de vârstă și categoria socială din care fac parte persoanele intervievate au fost alese ca repere tocmai pentru structurarea cunoștințelor și atitudinilor legate de noțiuni ca: educația în sănătate, politici de sănătate publică, cultura prevenției în sănătate, dezvoltarea deprinderilor individuale, folosirea zilnică a produselor de igienă dentară, frecvența folosirii acestora, necesitatea schimbării periuței de dinți la 3 luni, necesitatea vizitei la stomatolog cel puțin o dată pe an, etc
4.2. Colectarea și interpretarea datelor
Astfel, a fost aplicat un chestionar cu 22 de întrebări, într-un interval de o lună de zile, pe un eșantion 100 de persoane, 50 de femei și de 50 bărbați, cu vârste cuprinse între 16 și 65 ani, din care 50% locuiesc în mediul urban și 50% locuiesc în mediul rural, aparținând unor categorii diverse și cu nivele de pregătire diferite.
Sunteți informat cu privire la noțiunea de igienă dentară?
Femeile din mediul urban sunt foarte informatecu privire la igiena dentară, într-un procent considerabil mai mare (58%) decât femeile din mediul rural (11%); aceeași situație se regăsește și în cazul bărbaților repondenți. Atât bărbății din mediul urban cât și cei din mediul rural sunt mai puțin informați atât față de femeile din același mediu – urban/rural. De observat procentul, deloc neglijabil al femeilor și bărbaților din mediul rural care nu sunt interesați de noțiunea de igienă dentară.
Credeți ca este important să fiți informat despre sănătatea dentară?
Femeile din mediul urban consideră că este importantă informarea în privința sănătății dentare, într-un procent mai mare (77%) decât femeile din mediul rural (51%) și, de asemenea, aceeași situație se regăsește și în cazul bărbaților respondenți. De observat procentul, deloc neglijabil al femeilor și bărbaților din mediul rural care nu conștientizează importanța informării despre sănătatea dentară.
Credeți că există programe pentru educație sanitară orală?
Atât persoanele din mediul urban, cât și cele persoanele din mediul rural, într-un procent ridicat, nu cred în existența acestor programe.
Credeți că prevenția este importantă în sănătatea dentară?
Pentru persoanele din mediul urban, într-un procent de 70%, prevenția este foarte importantă, în timp ce persoanele din mediul rural sunt într-un procent mai mic – 42% – convinse despre importanței prevenției. Este interesant de observat faptul că 8% dintre respondenții din mediul urban și 17% dintre respondenții din mediul rural nu cunosc sensul termenului „prevenție”.
Când apar probleme dentare preferați să le tratați singur acasă sau mergeți la medicul stomatolog?
Atunci când apar probleme dentare, observăm că elevii, în procentul cel mai ridicat (68%) merg la medicul stomatolog, în timp ce, pensionarii se află la capătul opus, mergând la stomatolog într-un procent îngrijorător de scăzut (9%). De asemenea, șomerii merg într-un procent destul de scăzut (15%) la medicul stomatolog, preferând să se trateze singuri, acasă (85%).
Care este frecvența vizitelor dumneavoastră la medicul stomatolog?
Persoanele din mediul urban merg la medicul stomatolog o dată pe an, în procent de 42%, frecvență evident mai mare decât cea a vizitelor persoanelor din mediul rural (23%). De observat că un procent semnificativ de repondenți din mediul rural, 37%, are tendința de a vizita medicul stomatolog doar atunci când apar complicații, iar 33% nu merg niciodată la medicul stomatolog.
Care este motivul pentru care nu mergeți la medicul stomatolog?
Observăm că principalul motiv pentru care persoanele, atât din mediul urban, cât și cele din mediul rural, nu merg la medicul stomatolog din lipsa banilor, urmată de motivația lipsei timpului. De remarcat că, într-un procent egal, persoanele atât din mediul urban, cât și cele din mediul rural, nu merg la medicul stomatolog din cauza sentimentului de teamă (10%).
Ați beneficiat vreodată de tratament dentar gratuit?
Atât în mediul rural, cât și în cel urban, respondenții au declarat că nu au beneficiat tratamentele dentare gratuite, în marea lor majoritate, respectiv 89% și 97%.
Știți că lipsa unei igiene adecvate poate duce la îmbolnăviri grave ale organismului?
Persoanele din mediul urban par a fi mai conștiente de faptul că lipsa igienei orale poate provoca îmbolnăviri (67%) în timp ce, în mediul rural, numărul celor care asociază igiena orală cu sănătatea organismului este mult mai mic: 33%.
Știți că afecțiuni ale aparatului respirator, aparatului cardio-vascular și osteo-articular, aparatului digestiv, etc pot fi determinate de o igienă necorespunzătoare dentară?
Se observă că persoanele din mediul urban au cunoștințe legate de bolile grave ce pot afecta organismul urmare unei igiene dentare necorespunzătoare (57%) în timp ce persoanele din mediul rural, în proporție de 83%, nu au cunoștințe legate de asocierea sănătății orale cu sănătatea generală a organismului.
Sunteți de acord cu afirmația conform căreia pasta de dinți este un produs esențial pentru igienă și sănătate?
Se observă că respondenții din mediul urban, în proporție de 89% sunt de acord cu faptul că pasta de dinți este esențială pentru sănătate, în timp ce doar 51% dintre respondenții din mediul rural atribuie o importanță deosebită pastei de dinți.
Ce alte produse mai folosiți pentru igiena bucală?
Respondenții din mediul urban folosesc atât apa de gură cât și ața dentară, într-un procent mult mai ridicat (64%) față de persoanele din mediul rural (34%). Este lesne de observat că, într-un procent extrem de ridicat – 66% – persoanele din mediul rural nu folosesc alte produse de îngrijire bucală.
Cat de frecvent cumpărați pastă de dinți (tub 100 ml)?
Observăm că persoanele din mediul urban consumă mai multă pastă de dinți – un tub sau mai mult de un tub pe lună( 65%) față de persoanele din mediul rural care consumă semnificativ mai puțină pastă de dinți (32%). Îngrijorător este faptul că, atât persoanele din mediul urban cât și cele din mediul rural, în procente destul de ridicate 35% și respectiv 68%, folosesc mai puțin de un tub de pastă de dinți pe lună ceea ce denotă o frecvență redusă a spălatului pe dinți.
Cat de des vă spălați pe dinți?
Respondenții din mediul urban, într-un procent de 46%, se spală pe dinți de mai multe ori pe zi, 37% își spală dinții o dată pe zi, în timp ce 44% dintre respondenții din mediul rural au declarat că nu se spală pe dinți, față de 17%, în mediul urban. Îngrijorător este că există într-un procent deloc de neglijat, atât persoane din mediul urban cât și din mediul rural care nu se spală pe dinți.
De unde obișnuiți să cumpărați pasta de dinți?
Persoanele din mediul urban, într-un procent de 47%, cumpără pasta de dinți dintr-un supermarket, în timp ce, persoanele din mediul rural, într-un procent de 78%, cumpără pasta de dinți dintr-un magazin general.
Care este marca dumneavoastră preferată?
Se observă faptul că respondenții din mediul urban, într-un procent aproape egal, preferă pasta de dinți marca Colgate și Blend-a-med, în timp ce respondenții din mediul rural, într-un procent de 36%, preferă marca autohtonă Supercristal, al cărei preț este mai scăzut.
De unde vă informați în legătura cu această marcă de pastă de dinți?
Atât persoanele din mediul urban, cât și cele din mediul rural, într-un procent asemănător, se informează cu privire efectele benefice ale folosirii mărcii de pastă de dinți preferate din clipurile publicitare TV, dar și de la medicul stomatolog.
Ați făcut vreodată un detartraj profesional?
Atât persoanele din mediul urban, cât și cele din mediul rural, într-un procent ridicat (52% respectiv 76%), nu au făcut detartraj niciodată, ceea ce este îngrijorător. 31% din persoanele din mediul urban au făcut detartraj o singură dată, în timp ce persoanele din mediul rural au făcut detartraj într-un procent semnificativ mai mic (16%).
Știți ce este caria dentară și care sunt cauzele apariției acesteia?
Observăm că 47% dintre respondenții din mediul urban și 43% dintre respondenții din mediul rural au declarat că sunt insuficient informați în privința cariilor dentare. De asemenea, observăm că, persoanele din mediul rural, într-un procent de 39%, nu sunt informate despre caria dentară și cauzele apariției acesteia, spre deosebire de respondenții din mediul urban (11%).
La ce perioadă de timp schimbați periuța de dinți?
Doar 12% dintre respondenții din mediul urban își schimbă periuța de dinți o data la 3 luni, în timp ce 31% fac acest lucru o dată la 6 luni, 36% o schimbă o dată la un an, iar 21% cumpără o periuță nouă la intervale mai mari de un an de zile. În mediul rural, doar 3% dintre respondenți își schimbă periuța o dată la 3 luni, în timp ce 48% o schimbă la intervale mai mari de un an. Din această perspecivă, diferențele dintre urban și rural sunt semnificative, și destul de îngrijorător este că ambele categorii, atât mediul urban cât și cel rural nu schimbă periuța de dinți la un interval de 3 luni așa cum ar trebui.
Care este statutul dumneavoastră profesional, ce școală ați absolvit?
Persoanele din mediul urban sunt cu preponderență absolvente ale studiilor universitare, într-un procent de 55%, în timp ce, populația din mediul rural deține un procent de 67% al persoanelor absolvente de studii primare. De observat numărul scăzut al persoanelor din mediul rural absolvente de studii universitare și postuniversitare.
Care este ocupația dumneavoastră?
Persoanele din mediul urban au statutul de angajați, în proporție de 48%, în timp ce în mediul rural, acest statut este deținut doar de 10% din respondenți. De observat numărul considerabil al persoanelor pensionare din medul rural, 49% și de asemenea, al celor fără ocupație, 25%, cu o pondere considerabil mai mare față de persoanele cu același statut din mediul urban.
[NUME_REDACTAT] urma analizei rezultatelor cercetării, putem spune ca ne-am îndeplinit într-o oarecare măsură obiectivele propuse inițial, adică determinarea modului în care populația privește și înțelege că igiena orală este extrem de importantă pentru starea generală de sănătate a individului, lipsa acesteia putând fi un factor determinant pentru apariția unor afecțiuni iremediabile ale întregului organism.
Subiectul acestui proiect este destul de generos și ofertant, iar cercetarea lui nu ar trebui să se rezume doar la o singură perspectivă, ci ar trebui să continue cu relevarea diferențelor dintre consumatori, pe categorii de vârstă, educație sau trepte de venit.
Sănătatea orală nu este pe lista priorităților românilor în contextul actual. De multe ori, ea este neglijată chiar și atunci când generează lipsuri dentare. Ceea ce putini oameni știu este că problemele dentare ajung să afecteze starea de sănătate a întregului organism, iar dacă tragem o linie după câțiva ani, putem ajunge la concluzia că îngrijirile medicale sunt mai costisitoare decât prevenția printr-o igienă orală corectă sau decât tratarea cariilor în stadii incipiente, când încă nu au afectat dintele în profunzime. Fumatul, consumul de alcool, cafea în exces și alimentația precară sunt cauzele cel mai frecvent implicate în apariția afecțiunilor dentare. Dacă tuturor acestor factori de risc li se adaugă o igienă orală precară, rezultatul este o sănătate dentară care lasă de dorit.
Cu privire la gradul de informare al populației asupra necesității unei sănătăți dentare corespunzătoare, observăm că populația din mediul urban și în special femeile, sunt mult mai informate și mai interesate a cunoaște cât mai multe detalii despre acest subiect, față de populația din mediul rural.
De asemenea, populația din mediul urban este interesată, într-un procent destul de ridicat, de prevenția în sănătatea orală, în timp ce populația din mediul rural nu cunoaște semnificația acestui termen. Cu privire la frecvența vizitelor la medicul stomatolog, spălarea dinților și folosirea altor produse de igienă a cavității bucale, observăm că, și în aceste cazuri, populația din mediul urban este mai activă comparativ cu populația din mediul rural, dar insuficient pentru asigurarea unei stări de sănătate dentară corespunzătoare.
În privința existenței programelor de sănătate și a beneficierii de tratamente gratuite, ambele categorii, într-un procent ridicat, nu cred în eficiența acestora.
Prin urmare, populația țării noastre stă prost la capitolul îngrijire orală zilnică și merge rar la dentist, iar pasta de dinți nu se află pe lista priorităților.
Prezenta cercetare și-a propus să determine modul în care populația privește și înțelege igiena bucală ca pe o acțiune de menținere în stare de echilibru a cavității bucale, prin asigurarea condițiilor de autocurățire si prin practicarea masurilor profilactice.
În urma studiului de caz cu privire la igiena dentară în România s-au confirmat toate ipotezele de la care am pornit. Astfel:
Referiror la ipoteza nr. 1 potrivit căreia pentru consumatorii români, sănătatea orală nu a fost și nu este o prioritate, am remarcat faptul că românii, în general, vizitează medicul stomatolog doar atunci când apare o problemă și nu înțeleg importanța prevenției, ca modalitate de menținere a sănătății generale a organismului.
Ipoteza nr. 2 potrivit căreia există evidente diferențe între mediul urban și cel rural în privința atenției acordate sănătății dentare se confirmă, cu mențiunea că aceste diferențe între cele două medii de rezidență sunt foarte mari mai ales în privința frecvenței vizitelor la medicul stomatolog, a cantității de pastă de dinți consumate, a frecvenței spălatului pe dinți.
Românii nu sunt suficient de bine informați cu privire la necesitatea menținerii sănătății orale (ipoteza 3). Acest lucru este valabil atât pentru femei, cât și pentru bărbați, cu diferențe importante între cele două medii.
Cu privire la ipoteza nr. 4, sănătatea orală este direct corelată cu stilul de viață al românilor, precum și cu nivelul lor de educație și cu statutul ocupațional; trebuie menționat faptul că și aceasta se confirmă, în sensul că:
românii cu un nivel de venit mai ridicat, persoanele angajate, în general, sunt mai bine informate cu privire la sănătatea orală decât cei cu venituri mai scăzute;
femeile sunt mai bine informate decât bărbații cu privire la necesitatea păstrării sănătății orale;
românii din mediul rural, în special pensionarii, dar și persoanele cu venituri reduse, sunt cel mai puțin preocupate de sănătatea orală, probabil și datorită obiceiurilor moștenite, respectiv stilului de viață al familiilor din care aceștia provin;
populația nu crede în eficiența programelor pentru educație sanitară orală;
deprinderile igienice individuale sunt necorespunzătoare, în general oamenii preferând să trateze diversele afecțiuni dentare acasă, fără a merge la medicul stomatolog;
persoanele din mediul urban și mediul rural au beneficiat de tratamente gratuite, dar în procente foarte reduse, ceea ce denotă o slabă preocupare a autorităților în vederea elaborării unor programe de sprijin în domeniul sănătății dentare;
folosirea produselor de igienă dentară se face cu o frecvență scăzută, în mediul urban, dar mai ale în mediul rural.
Stilul de viață, definit ca modalitate în care omul trăiește, își petrece timpul și își cheltuiește banii, exprimă comportamentul oamenilor în societate, de stabilire și selectare a gamei lor de trebuințe în raport cu idealurile lor. Actul de cumpărare și întregul mod de consum al diferitelor produse și servicii reflectă, în interacțiunea lor, stilul de viață al unui individ. Astfel, resursele financiare limitate ale persoanelor din mediul rural, nivelul de trai scăzut, numărul scăzut al persoanelor angajate, numărul mare al pensionarilor, accesul limitat la informație și instruire, toate conduc către un comportament al persoanelor din mediul rural centrat pe principul rezistenței minime și al pasivității față de igiena orală, comparativ cu persoanele din mediul urban.
Necesitatea programelor de prevenție și educație pentru sănătatea orală, incidența ridicată a cariilor, arată lipsa unui comportament de prevenție și nevoia de educare cu privire la regulile esențiale pentru o igiena orală corectă. Încurajarea vizitelor la stomatolog, programele naționale în școli, facilitarea accesului la informații despre igiena orală, cea mai simplă și la îndemâna metodă de prevenție, precum și explicarea consecințelor neglijării ei, toate acestea sunt foarte importante pentru o sănătate orală mai bună, precum și pentru reducerea diferențelor dintre mediul urban și cel rural în materie de igienă și sănătate orală.
[NUME_REDACTAT], C., Securitate și echilibru alimentar în România, Editura GEEA, 2001, [NUME_REDACTAT] V. (coord) – Marketing, [NUME_REDACTAT], București, 2000
Bârzoi D., Apostu S., Microbiologia produselor alimentare. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2002
Blythe J. – Comportamentul consumatorului – Strategii și tactici, Atragerea clientelei, Reacția consumatorului, [NUME_REDACTAT], București, 1998
Boier R. – Comportamentul consumatorului, [NUME_REDACTAT], Iași, 1994
Cătoiu I., Teodorescu N. – Comportamentul consumatorului – Teorie și Practică, [NUME_REDACTAT], București, 1997
Cosmovici A. – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Iași, 1996
Enăchescu D., Marcu M.. Sănătate publică și management sanitar, 1994
Engel J.F., Blackwell R.D., Piniard P.W. – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Press, Chicago, 1990
Igiena individuală: Manualul surorilor voluntare de [NUME_REDACTAT], Editura „PLUMB”,1996
Marcu&Gr. Marcu: Ghid pentru managementul programelor de sănătate I.S.P., Bucuresti, 2000
Pană, B.; Duță, I.; Chiriac, N.D; Moga, C. – Ghid de comunicare și marketing social, Instrumente de promovare a comunicarii în sanatate, Ed. Universitara ”[NUME_REDACTAT]”, Bucuresti, 2003
Schwarzer, R. & Fuchs, R. Self-efficacy and health behaviours 1999
Vlădescu, C. -Managementul serviciilor de sanatate, Ed. Expert, 2000
Zamfir C, I. Rebedeu – Stiluri de viață. Dinamica lor în societatea contemporană, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1989
Zamfir C, I. Rebedeu – Stiluri de viață. Dinamica lor în societatea contemporană, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1989
Sitografie:
http://www.ala.org/Content/ContentGroups/ACRL1/IS/Organization9/Plannin
http://www.cdc.gov/eval/resources.htm#manuals
2.http://ctb.ku.edu/tools/evaluateinitiative/index.jsp3.http://www.oznet.ksu.edu/dp_c
health/HealthyPlaces/framework/overview.html
4.http://lgreen.net/precede.htm
www.euro.who.int/healthpromohosp.
http://adevarul.ro/sanatate/medicina/romanii-nu-pun-pret-igiena-orala- 1_50ace8277c42d5a6638b9e22/index.html
http://www.romaniapozitiva.ro/bucuresti/program-de-sanatate-orala-dedicat-copiilor- defavorizati-din-bucuresti/
http://www.rasfoiesc.com/business/management/SANATATEA-IN-CONTEXTUL- CULTURI46.php
http://forum.totiegali.ro/index.php?PHPSESSID=841e5d70021d50826aa9a56dd295c6 fd&topic=484.msg815#msg815
http://revistaigiena.umft.ro/prezentare.html
http://www.rasfoiesc.com/business/management/SANATATEA-IN-CONTEXTUL- CULTURI46.php
http://www.ekilibrium.ro/stiri/Stil_de_viata/stiinta_igienei-1200.html
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:RLkP4bRvSF8J:consiliulelevilorbs.weebly.com/uploads/3/4/1/4/3414001/igiena.doc+&cd=2&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&client=firefox-a
http://www.centrulmedicalfocus.ro/clinica/index.php/sfatul-medicului/item/461-importanta-igienei-in-viata-mamei-si-a-bebelusului
http://www.aspjvalcea.ro/site/index.php?option=com_content&view=article&id=253:igiena-personala&catid=43:promovarea-sanatatii&Itemid=74
http://www.frds.ro/uploads/files/Brosuri_Proiecte/Comanesti_Pliant_Carpati.PDF
http://www.medici-stomatologi.ro/infodent/cat-de-importanta-este-igiena-dentara
http://www.profamilia.ro/familia.asp?medicina=25
Anexa 1- Instrument de cercetare – chestionar cu întrebări și variante de răspuns
1. Sunteți informat cu privire la noțiunea de igienă dentară?
a. Foarte informat
b. Informat
c. Slab informat
d. Nu sunt interesat
2. Credeți ca este important să fiți informat despre sănătatea dentară?
a. Da
b. Nu
c. Nu știu
3. Credeți că există programe pentru educație sanitară orală?
a. Da
b. Nu
c. Nu mă interesează
4. Credeți că prevenția este importantă în sănătatea dentară?
a. Foarte importantă
b. Importantă
c. Nu este importantă
d. Nu cunosc termenul
5. Când apar probleme dentare preferați să le tratați singur acasă sau mergeți la medicul stomatolog?
a. Le tratez singur
b. Merg la medic
6. Care este frecvența vizitelor dumneavoastră la medicul stomatolog?
a. De două ori pe an
b. O dată pe an
c. Când apar complicații
d. Niciodată
7. Care este motivul pentru care nu mergeți la medicul stomatolog?
a. Lipsa banilor
b. Lipsa timpului
c. Lipsa încrederii în stomatolog
d. Sentimentul de teamă
8. Ați beneficiat vreodată de tratament dentar gratuit?
a. Da
b. Nu
9. Știți că lipsa unei igiene adecvate poate duce la îmbolnăviri grave ale organismului?
a. Da
b. Nu
10. Știți că afecțiuni ale aparatului respirator, aparatului cardio-vascular și osteo-articular, aparatului digestiv, etc pot fi determinate de o igienă necorespunzătoare dentară?
a. Da
b. Nu
11. Sunteți de acord cu afirmația conform căreia pasta de dinți este un produs esențial pentru igienă și sănătate?
a. Da
b. Nu
12. Ce alte produse mai folosiți pentru igiena bucală?
a. Apa de gură
b. Ața dentară
c. Nu folosesc alte produse
13. Cat de frecvent cumpărați pastă de dinți (tub 100 ml)?
a. Mai puțin de un tub pe luna
b. Un tub pe luna
c. Mai mult de un tub pe luna
14. Cat de des vă spălați pe dinți?
a. O dată pe zi
b. De mai multe ori pe zi
c. Nu mă spăl pe dinți
15. De unde obișnuiți să cumpărați pasta de dinți?
a. Farmacie
b. Supermarket
c. Magazin de cosmetice
d. Magazin general
16. Care este marca dumneavoastră preferată?
a. Colgate
b. Blend-a-med
c. Supercristal
d. Nu am preferințe
17. De unde vă informați în legătura cu această marcă de pastă de dinți?
a. Clipuri publicitare TV
b. Pliante, postere
c. Medicul stomatolog
18. Ați făcut vreodată un detartraj profesional?
a. O singura dată
b. De mai multe ori
c. Nu am făcut niciodată
19. Știți ce este caria dentară și care sunt cauzele apariției acesteia?
a. Sunt suficient informat
b. Sunt insuficient informat
c. Nu sunt informat
20. La ce perioadă de timp schimbați periuța de dinți?
a. La 3 luni
b. La 6 luni
c. La un an
d. La mai mult de un an
21. Care este statutul dumneavoastră profesional, ce școală ați absolvit?
a. Scoală primară
b. Gimnaziu
c. Studii universitare
d. Studii postuniversitare
22. Care este ocupația dumneavoastră?
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Consumul de Produse Destinate Igienei Si Ingrijirii Personale In Romania (ID: 16450)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.