Consumul de Droguridocx

=== consumul de droguri ===

Introducere

Consecințele medicale, socio-economice, culturale și politice nefaste ale consumului și traficului de stupefiante potențează din cele mai vechi timpuri eforturile pentru stoparea acestui fenomen.

Transformările radicale ale societății de-a lungul istoriei sale, evoluția mijloacelor de producție și apariția noilor tehnologii, crearea și dezvoltarea continuă ale rețelelor de căi de comunicație intercontinentală, necesitând perioade de timp din ce în ce mai reduse pentru parcurgerea distanțelor, au determinat extinderea drogurilor la nivel mondial, nici o națiune nemaiputându-se considera apărată de efectele distructive ale stupefiantelor.

Consolidarea structurilor crimei organizate, care funcționează în mod similar unei entități economice legale, dar în domenii ale cerinței de mărfuri și servicii prohibite de către societate prin norme juridice trebuie să fie competitivă pentru a se autoproteja, și-a găsit expresia în acutizarea fenomenului traficului ilicit de stupefiante, în ciuda repetatelor și a tot mai deselor încercări ale comunității internaționale de elaborare a unor strategii eficiente de luptă în vederea prevenirii și a combaterii acestui flagel.

Internaționalizarea activităților infracționale a provocat apariția unor noi grupări organizate care, în loc să lupte între ele pentru impunerea dominației lor asupra unui anumit teritoriu, își unesc forțele, urmând modelul fuzionărilor care operează în cadrul economiei ilicite.

Contextul geopolitic și social al României, aflată la răscrucea principalelor rute de trafic de droguri între Orient și vestul Europei (pe „ruta balcanică” Turcia – Bulgaria – România – Europa Occidentală, prelungire a „căii africane’’ Egipt – Iran și Irak – Turcia; pe „ruta baltică” Letonia, Estonia și Lituania – România și Polonia – Germania; pe ‚,drumul asiatic’’ China – Rusia – Ucraina – Republica Moldova – România; pe ,,calea Americii de Sud’’ de unde vine cocaina pe cale maritimă, prin Mediterană, și pe cale aeriană, prin aeroportul Otopeni), este marcat de dificultățile inerente perioadei de tranziție prelungită între sistemul economiei de stat centralizate și crearea mecanismelor specifice economiei de piață.

Izolarea timp de mulți ani, prin constrângeri politice și economice, a României, una dintre rarele zone de pe mapamond care nu prezintă în cultura ei tradițională modele de comportament care să includă consumul de droguri, criza economică și larga deschidere a frontierelor statale ce facilitează tranzitul în continuă creștere al persoanelor, mărfurilor și serviciilor pe teritoriul statului român sunt factori ce favorizează traficul și consumul de stupefiante în țara noastră.

Situația actuală a creșterii în progresie geometrică de la an la an a numărului consumatorilor și a cantităților de droguri confiscate tinde să se transforme într-un fenomen social spre al cărui control trebuie să se îndrepte toate acțiunile organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale specializate, precum și rezultatele cooperării cu instituțiile și organismele Uniunii Europene și ale Organizației Națiunilor Unite.

Capitolul I. Considerații introductive

Secțiunea I. Drogurile din perspectivă istorică

Încă din antichitate oamenii au cunoscut acțiunea binefăcătoare sau toxică a anumitor plante sau a produșilor izolați din ele. Din acest motiv se poate afirma că abuzul întrebuințării stupefiantelor dăinuie de foarte multă vreme. Naturalistul grec Teofrast, elevul lui Aristotel, în secolul 3 î.Cr. în scrierile sale, vorbește despre opiu, pe care îl denumea "meconium", denumire care se mai pastrează si astăzi.

În cursul secolului al II-lea î.Cr., medicul grec Heraclide din Tarent, recomandă administrarea de doze masive de opiu contra mușcăturilor de șerpi veninoși.

Pedaniu Dioscoride din Anazarbe (secolul I e.n.) farmacolog erudit al antichității romane, făcea recomandări pentru prepararea siropului de mac denumit și "diacodion". Homer în "Odiseea" a descris băutura magică contra tristeții pe care o denumea "leacul pentru a uita" punând la baza preparării ei opiul.

Într-o legendă din antichitate se spune că frumoasa Elena punea opiu în vinul pe care îl dădea aparătorilor Troiei din dorința de a le împrăstia tristețea.

Traian Dima, Traficul și consumul ilicit de stupefiante. Ed. Lumina Lex, 2001, pag.13.

N. Stan și D. Tefas, Alcaloizii, Ed. Medicală, Buc. 1962., pag. 5

L. Goodman și A Gilman, Bazele farmacologice ale terapeuticii, Ed. Medicală, Ediția a II-a, Buc. 1960, pag. 199

Chinezii, utilizau cânepa (Canabis) ca anestezic în chirurgie cu peste 2000 de ani în urmă, timp în ce medicii arabi erau specializați în folosirea opiului în scopuri medicale. Obiceiul mestecării frunzei, arborelui de cocaină de către indienii din Peru, a fost semnalat încă de pe vremea cuceririi de către spanioli a acestei țări. Mestecarea frunzelor de coca este si astăzi un obicei aproape generalizat practicat de indienii care trăiesc în Peru din zona platourilor înalte.

Macul de opiu fost apreciat în medicină, datorită efectului său de sedativ și somnifer fiind întrebuințat în același timp și în practicile magice. Medicul elvețian Paracelsus în secolul al XVI-lea, denumea opiul "piatra nemuririi" și îl recomandă pentru a fi folosit în practica medicală sub formă de tinctură de opiu simplă. Doctorul Sydenham von Helmont, supranumit si doctor Opiatus, scria în anul 1680: " printre remediile pe care a voit natura atotputernică să le dea omului pentru a-și alina suferițele nu există niciunul atât de universal și de eficient ca opiul".

Folosirea cânepei indiene din timpuri îndepărtate în scopuri mistice este demonstrată de unele practici religioase rămase pâna în ziua de azi la unele popoare, precum si de relatări ca cele a lui Marco Polo, care afirmă că în secolul al XII-lea în Liban unele căpetenii își drogau bandele ca să poată teroriza populația băștinasă.

Traian Dima, op.cit. Ed. Lumina Lex, 2001, pag.13.

L.Goodman și A. Gilman, op. cit., pag. 199;

N. Oprescu, Farmacodependența, articol în revista Practica Farmaceutică, vol. III/1972, pag. 57;

În anul 1803 a fost descoperită morfina, substanță care este folosită în interes terapeutic și în zilele noastre, dar care și-a găsit întrebuințarea de către toxicomani în scopul drogării. Morfina a fost descoperită de farmacistul german Sertuner din Padeborn, el aproape și-a pierdut viața făcând experimente cu morfină asupra propriului corp.

În anul 1874, a fost sintetizată pentru prima oară heroina, un stupefiant de cinci ori mai toxic decât morfina și care astăzi este unul dintre cele mai la "modă" droguri care se folosesc de către toxicomani.

Cultura si întrebuințarea opiului a fost răspândita în Asia Mică și în regiunile în vecinate iar mai apoi în China. Opiul considerat de secole de-a rândul, de către cei mai buni medici chinezi, ca un medicament salutar, fiind introdus în țară, în cursul secolului al-XIX-lea, în cantități uriașe. Consumul acestui stupefiant, luând proporții, autoritățile chineze au luat măsuri pentru a-l combate, interzicând totodată importul opiului. Ca să înlăture piedicile puse de chinezi comerțului cu opiu, în anii 1840-1842, Anglia și între 1856-1860, Anglia si Franța au purtat războaie împotriva Chinei (războaie ale opiului) care a fost silită prin forța armelor, să accepte importarea unor cantități imense de opiu.

Din aceste scurte referințe istorice asupra stupefiantelor naturale, se poate observa că, inițial, folosirea lor s-a făcut numai în scopuri medicale sau religioase, iar odată cu dispariția acestor caracteristici au apărut primii germeni ai traficului si consumului ilicit.

Apariția fenomenului traficului ilicit cu stupefiante nu poate fi raportat la o anumită dată precisă în timp, dar se poate afirma că el a existat sub diferite forme încă din antichitate. Cercetătoarea britanică Honor Frost examinând conținutul găsit în două vase scoase de scafandri dintr-o navă caragineză identificată pe fundul mării în apropierea portului sicilian Marsala, a constatat că este vorba de hașiș, emițându-se ipoteza existenței unui comerț cu droguri.

Traian Dima,op. cit. Ed. Lumina Lex, 2001, pag.13.

Samuel Izsak, Farmacia de-a lungul secolelor, Ed. Științifică si enciclopedică, Buc. 1979, pag. 75-76)

Secțiunea a II-a. Delimitări conceptuale privind drogurile

1. Definiția drogurilor.

Una dintre cele mai importante noțiuni în ceea ce priveste drogul, este însăși definirea conceptului. Drogul, potrivit Organizației Mondiale a Sănătații este substanța care ajunsă în organism, modifică una sau mai multe dintre funcțiile acestuia. În sens farmacologic, drogul este o substanță utilizată sau nu în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependență fizică și psihică sau tulburări grave ale activității mintale, ale percepției și ale comportamentului.

Termenul de drog se referă în general la droguri ilegale, deși trebuie subliniată și semnificația socială a alcoolului, tutunului și a tranchilizantelor.

Narcotic, substanță care provoacă narcoză, adică, somn. În accepția internațională, prin acest termen sunt desemnate substanțe stupefiante (ex: morfina, cocaina, opiul).

Stupefiant, sinonim cu medicament care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică. Induce dependență fizică și psihică severă. Consumul acestor substanțe este interzis prin lege.

Traian Dima, op. cit. Ed. Lumina Lex, 2001, pag.13.

Ziarul "Scânteia" nr. 10.545 din 16 iulie 1976

2. Criterii de clasificare a drogurilor.

În literatura de specialitate și în practică există numeroase clasificări ale drogurilor, având la bază diferite criterii, cele mai cunoscute fiind: după efectul produs asupra sistemului nervos central – SNC, după originea lor, după regimul juridic al substanțelor sau după dependența generată. Clasificarea drogurilor în funcție de efectul asupra SNC, se consideră în general cea mai adecvată fiind cea utilizată în practică de organismele ONU, preluată și de Organizația Internațională de Poliție Criminală – Interpol.

În conformitate cu acest criteriu, drogurile se clasifică astfel:

1. Substanțe stimulente sau psihoanaleptice. Stimulentele sunt substanțe care accelerează activitatea SNC. Din această categorie fac parte: frunzele arbustului de coca, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele si psihostimulenții. Acestea se subclasifica în:

a) stimulente ale veghii – amfetamina, cofeina, cocaina, cathina. În doze moderate acestea întretin starea de veghe, cresc activitatea mintală și crează o senzație de bine.

b) stimulente ale umorii – substanțe ce îndepartează starea depresivă.

2. Substanțe depresoare sau psiholeptice. Depresoarele sunt substanșe care încetinesc activitatea SNC în general ele având efecte analgezice și sedative. Principalele substanțe ce fac parte din această categorie sunt: opiul si derivații săi (morfina și heroina), medicamente pe bază de opiu sau derivați ai acestuia, morfinice de sinteză, barbiturice, tranchilizante si hipnoticele.

3. Substanțe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice. Halucinogenele sunt substanțe care perturbă activitatea SNC și provoacă alterări ale percepției, temporale si spațiale. În fapt, ele deformează senzațiile și percepțiile celui care le utilizează”. În această categorie sunt cuprinse: cannabisul, LSD 25, mescalina si altele.

Drăgan Jenică; Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, București, 1994;

Bercheșan V. Pletea C.; Drogurile și traficanții de droguri, Ed. Paralela 45, Pitești, 1997;

Clasificarea drogurilor în funcție de originea produsului:

1. Droguri naturale. Drogurile naturale sunt cele obținute direct din plante sau arbuști: opiul și opiaceele, cannabisul si rășina acestuia, khat-ul, frunzele de coca și derivații săi și alte plante cu principii halucinogene.

2. Droguri de semisinteză. Drogurile de semisinteză sunt cele realizate prin procedee chimice pornind de la o substanță naturală extrasă dintr-un produs vegetal (heroina, LSD).

3. Droguri de sinteză (sintetice). Drogurile de sinteză sunt elaborate în întregime prin sinteze chimice: metadona, mescalina, LSD 25, amfetamina, designer-drugs, ecstasy ori alte substanțe psihotrope obținute în laboratoare clandestine. Tot în această categorie sunt incluși și „solvenții volatili și alte produse cu proprietăți asemanatoare drogurilor”. Tot droguri de sinteză sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradițională, fiind totodată larg răspândite și ușor de procurat. Acestea antrenează o puternică dependență psihică și uneori fizică producând totodată și fenomenul de toleranță.

În funcție de regimul juridic al substanțelor acestea se împart în doua categorii:

1. Substanțe a căror fabricare și administrare sunt supuse controlului (morfina, barbituricele) – sunt folosite în tratamente medicale.

2. Substanțe total interzise (LSD, heroina, ecstasy, cocaina).

Clasificarea statuată în dreptul international.

Una dintre principalele clasificări este aceea statuata în dreptul international conform căreia în funcție de plasarea pe unul dintre cele două tablouri ale Convenției unice privind stupefiantele din anul 1961 și respectiv patru tablouri din Convenția privind substanțele psihotrope din anul 1971, drogurile se împart în stupefiante si substanțe psihotrope.

Potrivit art. 1 lit.q și li.r din Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit și a abuzului cu stupefiante și substanțe psihotrope, semnată la Viena în 1988, această clasificare arbitrară este menținută și chiar întărită.

Pierre Deniker realizează o clasificare generală a psihotropelor în cadrul căreia grupele chimice sunt repartizate, pe tipuri de acțiune, astfel:

1. psiholeptice – hipnotice;

– tranchilizante și sedative;

– nemoleptice;

– regulatoarele umorului.

2. psihoanaleptice – stimulentele stării de veghe;

– antidepresoare stimulente ale umorului;

– alte stimulente (drogurile cafeinice, cafea, ceai, cola, maté, guarana, khat, tutun, camfor, etc).

3. psihodisleptice – halucinogene și onirogene (mescalina);

– stupefiantele (cocaina, heroina)

– alcoolul și derivații săi

3. Noțiuni specifice individuale.

Opiul și substanțele înrudite.

Cultivarea macului (din care se extrage opiumul) se face pe suprafețe întinse, cu precădere în Orientul apropiat, mijlociu si îndepărtat. După perioada de înflorire, planta formează o capsulă rotund-ovală ce conține semințele acesteia. După o măturare de circa 10 zile, capsulele se incizează și se recoltează un latex alb, lăptos. Prin uscare acesta se colorează spre maro și se întărește, dobândind o consistență asemănătoare cauciucului. Această formă brută a opiumului se modelează în bulgări sau așa-numite “pâini”. Culoarea oscilează între maro si negru. După prelucrare, opiul brut poate fi mâncat, băut, injectat sau fumat. Opiumul conține aproximativ 40 de substanțe active diferite, numite alcaloizi. Alcaloidul principal este morfina. Morfina se extrage direct din macul alb (germ. Opiummohn) sau din produsul intermediar.

Heroina.

Se extrage prin transformarea morfinei obținute din opiumul brut, adăugându-se diferite substanțe chimice într-un proces chimic simplu, în mai multe etape. Pentru acest procedeu sunt necesare, în general, doar cunoștințe de bază în chimie. Gradul de puritate al heroine însă este în relație directă cu priceperea și experiența chimistului care o prepară. În ciuda unor procedee de bază și a substanțelor chimice obligatorii pentru obținerea heroine, chimistul are o marjă de libertate suficientă în aplicarea unor metode de producție individuale. Heroina pură, “neatinsă” ajunge foarte rar pe piață.

Dictionnaire multilingue des stupéfiants et des substances psychotropes placés suos contrồle international, Nations Unies, New-York, 1983

Drăgan Jenică Popescu C; Dicționar enciclopedic de droguri, Ed. M.I., București, 1991;

De multe ori laboratoarele de producție adaugă încă din producție anumite substanțe, cu intenția de a produce efecte. Astfel s-a constatat adaosul de stricnină. Această substanță are efect stimulator, administrată în cantitati mici, consumatorul ar putea, astfel conștientiza mai bine trăirile din timpul stării de euforie.

Cocaina.

Cocaina este vândută sub două forme: ca hidroclorură, un praf care se prizează, și ca bază liberă, care se fumează aceasta mai este cunoscută și sub numele de crack. Crack-ul produce o mai mare dependență decât cocaina datorită metodei de ingerare. Atunci când drogul este fumat, este absorbit în plămâni, în circulația arterială și ajunge direct la creier. Crack-ul și-a obținut numele de la trosniturile (cracklings) pe care le produce atunci când este fumată.

Cocaina este extrasă chimic din frunzele trufei de cocă. Planta, înaltă de mai mulți metri, crește în zonele tropicale din America de Sud și pe arhipelagul Indonezian (Malaizia). Dacă se administreaază pe cale orală, cocaina produce stări de stupoare (euforie), în doze mici și fenomene de intoxicații, în doze mai mari. Cocaina are efect anestezic asupra terminațiilor libere nervoase de la nivelul mucoaselor și plăgilor. În trecut, cocaina a fost folosită ca anestezic local, azi în acest scop sunt utilizați derivați ai ei. Sub acțiunea cocainei crește concentrația mediatorilor adrenergici de tipul noradrenalinei.

Drăgan Jenică; Substanțele chimice esențiale și precursorii, Ed. M.I., 1995;

Drăgan Jenică; Laboratoare clandestine, Ed. M.I., 1998;

Drăgan Jenică; Dicționar de droguri, Ed. Național, București, 2000;

Aceștia vor determina o excitare adrenergică crescută, deci vor crește tonusul simpatic general. Acest efect explică de ce cocaina poate fi utilizată, pe o perioadă limitată, ca substanță ce crește performanțele individului. Astfel, cocaina oferă senzația subiectivă a creșterii performanțelor și forței fizice, precum și creșterea obiectivă a anduranței și a nivelului maxim de solicitare, până la epuizarea totală a rezervelor psihice ale individului.

Sub acțiunea continuă a cocainei, nevoia de somn este neglijată, asemenea senzației de foame, astfel încât individul poate renunța mai mult timp la aportul alimentar. Dispare sentimentul de oboseală și epuizare, dispoziția se ameliorează iar mobilizarea crește. Desigur, toate acestea pot fi susținute doar un timp limitat. Slăbirea, oboseala, epuizarea, degradarea fizică și, în ultimă instanță, insuficiența funcțională sunt consecințele utilizării pe timp îndelungat a substanței, pe lângă care apare dependența psihică severă care la nici o substanță nu se instalează atât de puternic, în timp atât de scurt ca la cocaină.

Hașișul și Marijuana.

Hașișul (engl. "pot", "shit") este rășina secretată de glandele situate la nivelul frunzelor de
cânepă (Cannabis). Hașișul se comercializează în "bulgări" solizi sau plăci presate și se prezină în funcție de țara de origine în nuanțe de culoare roșie, maron, verde sau negru.
Marijuana (engl. "grass", "kif", "Heu", rom. "iarbă") este un amestec din frunze, tulpini și
inflorescențe mărunțite ale aceleași plante, ce are aspect de tutun verzui tăiat foarte fin.

Drăgan Jenică Popescu C; Dicționar enciclopedic de droguri, Ed. M.I., București, 1991;

Drăgan Jenică; Substanțele chimice esențiale și precursorii, Ed. M.I., 1995;

Forme de consum:
Hașișul și marihuana se fumează în formă pură sau în amestec cu tutun. Inhalate profund cu fumul, substanțele active sunt absorbite de organism prin capilarele pulmonare. Efectul se
instalează după circa 10-20 de minute după începerea fumatului. În cazul consumului de
fursecuri cu hașiș, ceai sau produse de cofetărie cu conținut de hașis, efectul se instalează mai
târziu (după 1 – 2 ore).
Substanțe active: Tetrahidrocannabinoidele (THC) sunt substanțele psihoactive ale acestor produse vegetale. Substanțele active din cannabis au o istorie îndelungată și plină de tradiție, ca medicamente. În țările Orientului și Americii latine, aceste substanțe sunt puternic răspândite și au indicații de consum medicale și mai ales sociale.

Efecte și pericole în caz de abuz. Efectele biologice actuale ale cannabisului sunt reduse și aproape nesemnificative. Efectele psihice ale substanțelor active din cannabis depind în mod decisiv de personalitatea și mediul social al consumatorului. Se descriu diferite faze ale stării tipice de euforie (engl. "cannabis high", "social high"). Printre efectele inițiale se numără adesea o stare de agitație, însoțită ocazional de stare de tensiune și anxietate, stări ce vor fi urmate în curând de o senzație plăcută de siguranță și ocrotire (germ. Geborgenheit). Urmează stări introspective și echilibrate, de un calm deosebit. Alteori pot apărea oscilații ale stării de spirit, râsul nemotivat alternând cu tăcerea contemplativă.

Amfetaminele.

Aceste substanțe simpatomimetice sunt derivați ai adrenalinei (epinefrinei) la care predomină efectele excitatoare centrale.

De aceea sunt numite și "amine de trezire" sau "amine tonifiante". În caz de abuz: creșterea performanțelor și a capacității de efort se face pe seama rezervelor energetice; dacă acestea nu se refac în cantitate suficientă, cu timpul se ajunge la epuizarea generală a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele și derivații lor suprimă senzația de foame, determinând reducerea aportului alimentar. Nevoia de somn dispare, iar senzația de oboseală este suprimată
(ceea ce face ca oamenii surmenați să resimtă mult mai mult efectul amfetaminelor decât cei odihniți).

Capacitatea de gândire este accelerată până la fuga de idei, inițiativă crescută. Sub influența amfetaminelor oamenii vorbesc mai ușor și sunt mai convinși de valabilitatea și originalitatea celor spuse decât în mod normal. Munca de rutină se face cu mai multă plăcere, contradicțiile sunt ignorate mai ușor, iar relațiile sociale sunt mai bune.

Supradozarea duce la neliniște maximă și gândire necontrolată; este posibilă colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stări profunde de inconștiență (comă). Fără tratament, o intoxicație de acest tip (cu 100 – 200 mg) duce de regulă la deces. Medicina de azi cunoaște însă antidoturi eficiente (barbiturice, neuroleptice, ergotamina). Amfetaminele sunt substanțe tipice dădătoare de dependență, în sensul că doza poate fi crescută rapid și foarte mult, până la cantități care, pentru persoane neobișnuite, sunt letale (200-300 mg Pervitin).

Toleranța farmacologică este deci mare, dar nu este egală în toate cazurile. Dependentul trebuie să-și crească din ce în ce mai mult doza, pentru a atinge starea de euforie dorită, în același timp însă doarme din ce în ce mai prost.

Dependenții de amfetamină dorm doar câteva ore pe noapte, timp de luni de zile. Amfetaminele sunt frecvent implicate în așa-numita politoxicomanie, consumul concomitent al mai multor droguri. Amfetaminele sunt utilizate de exemplu de alcoolici, dar și de dependenții de opiacee care vor să se euforizeze dimineața.

Dictionnaire multilingue des stupéfiants et des substances psychotropes placés suos contrồle international, Nations Unies, New-York, 1983;

Cotrău M. Popa L.; Toxicologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991;

Dezintoxicare: În abstinență, este tipică nevoia enormă de somn. Adesea, bolnavul doarme timp de mai multe zile și, mai târziu, câte 12 – 14 ore pe noapte, timp de mai multe luni. Somnul se normalizează foarte încet; chiar și în timpul zilei, bolnavul devine repede somnoros și este mai tot timpul abătut.

Ecstasy.

Datorită acțiunilor si efectelor lor diferite, drogurile sintetice sunt greu clasificabile în grupe distinct. XTC(prescurtarea pt. Ecstasy) este atribuit frecvent grupei entractogenelor (droguri care permit contactul, “atingerea interiorului”, de ex. prin producerea sentimentului de fericire). Grupui Ecstasy are însă si acțiuni din grupa drogurilor stimulatoare și halucinogene. Inițial, numele de Ecstasy a fost atribuit drogului MDMA, o substanță sintetică pură.

Azi, Ecstasy este un termen generic pentru diverse substanțe cu spectru de acțiune similar. Grupul include MDMA (metilen-dioxid-metilamfetamină) și MDE/MDEA (metilen-dioxi-etilamfetamină), precum și alte substanțe din clasa fenoletilaminelor. Sunt comercializate, sub același nume de “Ecstasy” și amestecuri ce conțin adaosuri de cafeină, amfetamină sau LSD.

La începutul anilor 90, Ecstasy a apărut pe piață în diverse formulări fie în capsule de diferite mărimi, fie în cele mai multe cazuri sub forma unor tablete (comprimate) rotunde și plate, cu variate semne ștanțate. Între timp este evident că variatele motive și simboluri ștanțate, la fel ca și dimensiunea și forma, nu spun nimic, sau spun puține despre proveniența și calitatea produsului.

Dictionnaire multilingue des stupéfiants et des substances psychotropes placés suos contrồle international, Nations Unies, New-York, 1983;

În multe cazuri sunt comercializate substanțe înrudite sau chiar plagiate (amestecuri greu indentificabile ce conțin ketamină, benzodiazepine, și chiar barbiturice).

De mai multă vreme se observă o tendință de renunțare la semnele distinctive (simboluri ștanțate, ș.a.). Chiar și frecvența șanțului median este în prezent în scădere. Astfel, devine din ce în ce mai dificilă diferențierea tabletelor și efectelor lor, ceea ce produce un risc suplimentar pentru consumatori.

Din punct de vedere biochimic, XTC acționează asupra eliberării așa-numiților neurotransmițători. MDMA pură are efect mai ales asupra neurotransmițătorului serotonină. Aceasta influențează emoțiile, activitatea noastră, impresiile senzoriale, activitățile motorii, asocierile (de la nivel cerebral) precum și senzațiile acustice si optice. “Cu cât mai înviorat este omul, cu atât mai activ este sistemul său serotoninergic. Cu cât mai activat e sistemul serotoninergic, cu atât mai activ este omul.” Alți neurotransmițători influențați de Ecstasy sunt dopamine (emoții, motrocitate, funcții cognitive) și adrenalina (stress, stimulează circulatia sanguină si respirația omului).

Drăgan Jenică; Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, București, 1994;

Bulletin des stupéfiants – volume XIII, nr. 1, Nations Unies, Viena 1990;

Chutterbuck Richard; Terrorism, drugs and crime in Europe after 1992, Ed. Rootledge, , Londra 1993;

Dictionnaire multilingue des stupéfiants et des substances psychotropes placés suos contrồle international, Nations Unies, New-York, 1983;

Cotrău M. Popa L.; Toxicologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991;

www.Ciado.ro

Secțiunea a III-a. Cadrul legal al infracțiunilor în domeniul traficului de stupefiante.

Suportul juridic al acțiunilor antidrog în țara noastră este reprezentat de o serie de legi și hotărâri ale Guvernului Romaniei, mai importantă fiind Legea nr. 143 /2000 privind combaterea și traficul ilicit de droguri, Legea nr.522 din 24/11/2004 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1155 din 07/12/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Legea nr.143/2000 face referiri la sancționarea traficului și a altor operațiuni ilicite cu substanțe aflate sub control național, astfel:

Art.2- (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin.(1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
Art.3- (1) Introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
           (2) Dacă faptele prevăzute la alin.(1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art.4- Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5ani.

Art.5- Punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi .

Art.6- (1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenție, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 5 ani .

(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și eliberarea sau obținerea, cu intenție, de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale prescrise în condițiile prevăzute la alin.(1) sau a unei rețete medicale falsificate.

Art.7- Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condițiilor legale, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani .

Art.8- Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanți chimici toxici unui minor se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani .

Art.9- Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

Art.10- Organizarea, conducerea sau finanțarea faptelor prevăzute la Art.2-9 se pedepsește cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani.

Art.11- (1) Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
             (2) Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

Art.12- Dacă faptele prevăzute la art. 2, 6-8 și 11 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Art.13- (1) Tentativa la infracțiunile prevăzute la art.2-7, la art.9 și 10 se pedepsește.
            (2) Se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute la alin.(1).

Art.14- (1) Cu privire la infracțiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situațiile prevăzute în Codul penal, constituie circumstanțe agravante următoarele situații:
  a) persoana care a comis infracțiunea îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorității publice, iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei funcții;
b) fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuții în lupta împotriva drogurilor;
c) drogurile au fost trimise și livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală ori s-au efectuat alte asemenea activități interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituție sau unitate medicală, de învățământ, militară, loc de detenție, centre de asistență socială, de reeducare sau instituție medical-educativă, locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;
d) folosirea minorilor în săvârșirea faptelor prevăzute la art.2-11;
 e) drogurile au fost amestecate cu alte substanțe care le-au mărit pericolul pentru viața și integritatea persoanelor.
 (2) În cazul circumstanței agravante prevăzute la alin. (1) lit.c), referitoare la săvârșirea faptelor într-o instituție de învățământ ori în locuri în care elevii, studenții și tinerii desfășoară activități educative, sportive, sociale sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăși 5 ani, în cazul închisorii, sau maximul general, în cazul amenzii.

Art.15- Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art.2-10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți.

Art.16- Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art.2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Art.17- (1) Drogurile și alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunilor prevăzute la art.2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
            (2) Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri prevăzute la alin.(1).
În temeiul legii nr.522/2004, formațiunile centrale specializate în prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră Române, Ministerul Public și Autoritatea Națională a Vămilor transmit Agenției Naționale Antidrog datele privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, substanțe chimice esențiale, precursori și inhalanți chimici toxici, necesare întocmirii raportului către Guvernul României și către organisme internaționale cu privire la evoluția și nivelul traficului și consumului de droguri în România, precum și cele necesare elaborării de studii, sinteze și analize pentru fundamentarea politicilor și strategiilor de răspuns în lupta antidrog. În același scop, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Educației și Cercetării, precum și alte instituții publice sau private acreditate să desfășoare programe și activități de prevenire a consumului ilicit de droguri transmit datele solicitate de Agenția Națională Antidrog, în condițiile legii.

(3) Instituțiile prevăzute la alin.(2) pot primi, la cerere, datele centralizate de către Agenția Națională Antidrog privind drogurile, substanțele chimice esențiale, precursorii și inhalanții chimici toxici, inclusiv rapoarte anuale, sinteze și analize.

Art. 27.-(1) Consumul de droguri aflate sub control național, fără prescripție medicală, este interzis pe teritoriul României.
                 (2) Persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control național poate fi inclusă, cu acordul său, într-un program integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri. Manifestarea acordului de includere în circuitul integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri se face prin semnarea unui document, potrivit regulamentului pentru aplicarea dispozițiilor prezentei legi.
                 (3) Stabilirea programului psihologic și social individualizat se face de către centrul de prevenire, evaluare și consiliere antidrog, pe baza evaluării psihologice și sociale, și în concordanță cu rezultatele examinării medicale solicitate unei unități medicale, conform criteriilor prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Legea nr. 143/26.07.2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri

Legea nr.522 din 24/11/2004 publicată în Monitorul Oficial

Capitolul II. Moduri de operare folosite de traficanți.

Sectiunea I. Producția drogurilor și metodele de ambalare și mascare a acestora.

1.Producția de droguri

Este cunoscută la nivel internațional, lupta pe care o poartă de decenii întregi autoritățile pentru a stopa producția și exportul de stupefiante produse în America de Sud, unde în țări precum Brazilia sau Peru industria producătoare de droguri este considerată cel mai dezvoltat sector economic. În ultima perioadă, însă, acest export pare să se extindă în egală măsură și spre Europa. Aici sunt găsite cantități tot mai mari de stupefiante de producție sud-americană.

Majoritatea cocainei confiscate în Europa vine direct din America de Sud (Columbia) sau din America Centrală și Caraibe. Columbia este de departe cea mai importantă sursă de cocaină ilicită din lume, fiind urmată de Peru și Bolivia. Producția globală de cocaină din 2004 a fost estimată la 687 tone, la care Columbia a contribuit cu 56 %, Peru cu 28 %, iar Bolivia cu 16 %.

Producția de cocaină estimată a fost de 910 tone în anul 2005, din care 640 de tone în Columbia, 180 de tone în Peru si 90 de tone în Bolivia24. În anul 2004 a fost raportată de către Guverne distrugerea a 8.208 laboratoare de procesare a cocainei, de patru ori mai multe decât în anul 2005. Multe laboratoare au fost descoperite în zonele de producție, ceea ce reflectă faptul că activitatea de procesare a frunzelor de coca în cocaină are loc în apropierea zonelor în care se cultivă coca, dar, în timp ce în Bolivia și Peru laboratoarele descoperite și distruse produceau în cea mai mare parte cocaina pastă și cocaina bază, 13% din laboratoarele distruse în Columbia produceau clorhidrat de cocaine.
După o creștere de 34% înregistrată în anul 2003, capturile de cocaină au crescut cu 18% în anul 2004, ajungând la 588 de tone, aceasta reprezentând cea mai mare cantitate de capturi înregistrată pâna în prezent. Cresterea capturilor reflectă o mai bună cooperare între agentiile de punere în aplicare a legii și intensificarea schimbului de informații.

Drăgan Jenică; Africa și traficanții săi, Buletinul Poliției antidrog, IGP nr.2/1992;

Creșterea semnificativă a numărului de laboratoare distruse în ultimii ani și a capturilor de cocaină, corelate cu faptul că nu a crescut suprafața cultivată cu coca, ne determină să considerăm că, în ceea ce privește cocaina, situația pare să fie ținută sub control de către comunitatea internațională. Îngrijorător este faptul că deși în unele regiuni consumul de cocaină înregistrează un trend descrescător, în Europa este în creștere, de unde deducem că trebuie intensificate eforturile de reducere a cererii.

2.Metode de ambalare și mascare a drogurilor

Cu scopul de a trafica drogurile fără ca acestea să fie descoperite de către autoritățile vamale sau judiciare traficanții găsesc diferite metode mai mult sau mai puțin cunoscute de către autorități pentru a transporta și a-și ascunde „marfa”. Dintre modalitățile cele mai întâlnite, conform OPIC-INTERPOL sunt:

Folosirea curierilor. „Curierii” sau „căraușii” sunt persoane de diferite funcții, dintre cele mai diverse, de la țărani până la diplomați. Ajutați de planuri ingenioase aceștia trebuie să „transporte” drogurile prin orice mijloace de la cele mai simple cum ar fi ascunderea lor in sutiene, încălțăminte, slipuri, proteze, aparate de bărbierit, aparate de uscat părul, casete false, cutii se conserve, păpuși, sticluțe cu vitamina C, cavități ascunse ale valizelor, etc., până la cele mai complicate cum ar fi ascunderea drogurilor utilizându-și toate cavitățile anatomice de care bărbatul si femeia dispun sau înghițirea drogurilor, aici unii „cărauși” având nevoie de practică. Înainte de primul transport făceau antrenamente cu boabe de strugure, acestea fiind aproximativ de aceeași mărime cu cașetele de plastic cu care mai apoi urmau să transporte cocaina. Cu timpul „curierii” au devenit experimentați stabilind chiar recorduri transportând până la 2 kg. de cocaină împărțită în mai multe biluțe.

Îmbibarea țesăturilor cu stupefiante pentru transportul cocainei. Această metodă constă în dizolvarea acesteia în alcool pur. Țesătura de bumbac se îmbibă apoi cu acest amestec care în prealabil a fost filtrat. După uscarea țesăturii, cocaina poate fi transportată fără a atrage atenția. În aproximativ 150 de batiste poate fi ascuns un kilogram de cocaină.

Prin complicitatea mai multor persoane care lucrează în fabrici, traficanții pot înlocui produsele alimentare cu stupefiantele prin folosirea mașinilor, cutiilor și etichetelor unor fabrici de conserve, astfel se produce fabricarea pe cale industrială a mijloacelor de ascundere a drogurilor.

Înlocuirea produsului finit din cutiile de conserve poate fi efectuată în mai multe modalități:

Deschiderea normală a cutiei, eticheta fiind dezlipită, cutia desfăcută, apoi golită si curățată de conținut apoi tăiată transversal pe dedesubtul sulului care marchează sertisajul fabricii. Eticheta se relipeste după introducerea drogului.

Deschiderea cutiei prin efectuarea unor orificii în pereții laterali ai acesteia, după îndepărtarea etichetei. După golire se introduce drogul, decupajele sunt cositorite și bine ajustate, iar în final se lipește eticheta.

Tăierea transversală a cutiei și confecționarea unui capac veritabil. După dezlipirea etichetei cutia este tăiată iar în interior se sudează o bandă metalică astfel încât să depășească partea superioară cu 1 mm. Drogul se introduce în partea inferioară a cutiei, iar capacul este ambalat deasupra, la nivelul tăieturii circulare și lipit cu o bandă adezivă, după care se lipește eticheta. Astfel orice drog în stare lichidă sau solidă poate fi transportat fără sa degajeze miros.

Folosirea sistemului poștal, în special prin colete sau ascunderea în scrisori.

Ascunderea drogurilor în colete. Aceasta constă în ascunderea lor în diverse obiecte trimise prin colete poștale.

Ascunderea stupefiantelor în scrisori.

Emilian Stancu; Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic, București, 2010;

3. Metode de mascare a mirosurilor specifice droguri lor.

Datorită varietății drogurilor în ziua de azi și a mirosurilor specifice fiecăruia, traficanții caută și de cele mai multe ori găsesc cele mai ingenioase metode de a masca mirosurile, pentru ca acestea să nu fie depistate de nasul sensibil al câinelui special antrenat în a găsi stupefiantele.

Pentru a nu permite degajarea mirosului, traficanții utilizează ambalarea acestora în containere închise ermetic, acestea nu pot fi depistate decât în cazul în care persoana sau persoanele care au participat la ambalarea, mutarea și depozitarea acestora, au neglijat curățarea urmelor de droguri de pe maini după ambalarea ermetică a drogurilor.

O altă metodă de mascare a mirosurilor este utilizarea esențelor de usturoi sau ceapă în colete, pentru a deruta câinii pregătiți să le găsească.

În special pentru mascarea mirosului de marijuana se utilizează introducerea de pești uscați cu miros înțepător și a bilelor împotriva moliilor în cartoanele speciale sau canistrele de tablă.

Pentru combaterea mirosurilor substanțelor, a chimicalelor și a drogurilor rezultate în urma reacțiilor chimice din combinația acestora, trebuie aduse in contrast mirosuri cel putin la fel de puternice pentru a nu fi detectate drogurile cu miros înțepător. Pentru a se realiza acest contrast, in prezența drogurilor se adaugă produse precum clorul, sapunul, ceapa, usturoiul, parfumuri foarte înțepătoare, etc.

Emilian Stancu; Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic, București, 2010;

Drăgan Jenică; Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, București, 1994;

4. Modalități de ascundere, evitare sau anihilare a diferitelor dispozitive folosite pentru depistarea drogurilor (inclusiv de ascundere în trafic).

În funcție de complexitatea punctelor de trecere a frontierei, de modul și de modernitatea măsurilor de supraveghere se folosesc metode ingenioase astfel încât: transportul drogurilor se face cu elicopterul sau avionul ascunse în bagajele pasagerilor sau în alte locuri prin complicitatea personalului.

Pe vapoare, șalupe și mici ambarcațiuni unde cele mai propice locuri sunt: trompa de vânt, țevile, lăzile, magaziile, dulapurile și rafturile cu registrele de navigație, centurile de salvare, cisternele goale de carburanți, elicea, colacii de frânghii, părțile concave ale catargelor, ș.a.m.d. În trenuri pentru marfă și pentru călători utilizând spațiile cu destinație tehnică de la capetele vagoanelor, în toalete, în compartimente, pe culoare și chiar în instalațiile din interiorul vagonului. Pentru transport mai sunt folosite autocamioane, autobuze și autoturisme.

Autoturismele sunt cele mai utilizate în acest scop, datorită avantajului posibilității de a transporta până la 200 kg. fără a atrage atenția. Spațiile cele mai frecvent utilizate de către traficanți sunt tapițerie, faruri, plfon, tabloul de bord, torpodou, roata de reyervă, capacele roților, amortizoare, sau alte locuri special amenajate.

La punctele de trecere a frontierei, mai ales a celor mai aglomerate, pentru controlul bagajelor călătorilor dar si a persoanelor calătoare, sunt folosite scannere cu raze X. Traficanții cu experiență și cunoștințe în domeniu, pentru a opri razele X folosesc hârtie indigo sau staniol.

La contoalele precedente unde au fost folosite scannerele cu raze X, asupra corpului uman au fost descoperite pe corp, în corp și în obiecte de îmbrăcăminte in interiorul cravatei, in buzunare, căptușeală, vârfurile pantofilor, catarame, șepci, pălării și în tocurile pantofilor.

Plăcuțe de canabis au fost modelate sub formă de talpă interioară și acoperite cu branțul din piele al fabricii. Drogurile pot fi transportate in ascunzători așeyate in sutiene, coafuri, corsete, slipuri, proteze, suporturi special amenajate pentru ascunderea stupefiantelor pe corp. Femeile pot simila graviditatea folosid săculețe fixate pe abdomen ascunzând stupefiante.

Stupefiantele pot fi ascunse in cutii de conserve de carne, pește, legume etc., în fructe, salam, cașcaval, cutii de lapte, oua, cuburi de zahar îmbibate cu LSD, ciocolată amestecată cu stupefiante, pâine, etc.

Potrivit practicii bogate, existente în materie, cel mai adesea de constată confecționarea valizelor cu fund dublu. Mai sunt foarte des folosite ramele de tablouri, bastoane de sprijin, umbrele. Drogurile au mai fost ascunse în stilori, pixuri, tocuri de ochelari, printre haine, în cărți, rujuri, sticle de parfum, păpuși, statui, tablouri, lumânări de ceara sau parafină, în mici carpete, covoare rulate, la rădăcina unei flori, în saci pentru corturi, etc.

Într-o speță din zilele noastre din cauza creșterii numărului de cărăuși care acceptă să aducă droguri din America de Sud, în majoritatea statelor comunitare se descoperă cantități tot mai mari de droguri sud-americane, în cele mai surprinzătoare locuri. Aproximativ 100 de kilograme de cocaină au fost confiscate, după ce au fost găsite în cutii cu banane livrate magazinelor din rețeaua supermarketului Auchan, din Polonia. De asemenea, în luna ianuarie a acestui an o captură similară, de aproximativ 30 de kilograme de cocaină, a fost efectuată într-o instalație de depozitare în vederea coacerii bananelor din Zgorzelec, o localitate din sud-vestul Poloniei, în apropiere de frontiera germană.

Potrivit Poliției poloneze, drogurile, provenind din Ecuator, via Belgia, au ajuns în Polonia “din greșeală”.

Bercheșan V. Pletea C.; Drogurile și traficanții de droguri, Ed. Paralela 45, Pitești, 1997;

Ciopraga A.; Criminalistică. Tratat de tactică , Ed. Gama, Iași, 1996;

Drăgan Jenică; Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, București, 1994;

Drăgan Jenică; Drogurile în viața românilor, vol. I, editura Magicart Design, București, 1996;

Capitolul III.

Modalități de depistare a traficanților

Secțiunea 1. Metode tactice de depistare

Eficace sunt controalele efectuate la punctele de frontieră de către lucrătorii vamali, organele de poliție și unii specialiști asupra : persoanelor, bagajelor, mijloacelor de transport.

Din experiența lucrătorilor vamali, chiar simple discuții cu cei care trec frontiera, purtate cu abilitate, pot oferi indicii asupra unui posibil trafic.

Pentru depistarea traficanților se apelează și la ceea ce se numește „urmărirea zborurilor sensibile”, adică a acelora despre care se dețin informații că sunt folosite pentru transportul unor produse și substanțe stupefiante, ascunse în diferite locuri în aeronave.

În această situație, controlul se va efectua atât asupra călătorilor, personalului navigant și a bagajelor acestora, cât și asupra aeronavei. Se vor verifica toate locurile posibile de ascundere a stupefiantelor, folosindu-se specialiști care cunosc caracteristicile tehnice de construcție ale aeronavei.

O altă metodă folosită de către polițiști o constituie „livrarea controlată”, în care drogurile sunt lăsate intenționat să treacă prin filtrele organelor de control, pentru ca prin urmărirea persoanelor care le transportă să se ajungă în final la marii traficanți, la rețelele și filierele organizate de aceștia.

Secțiunea 2. Metode tehnico-știintifice de depistare

Drogurile și, implicit, traficanții pot fi descoperiți cu ajutorul câinelui detector de droguri. Acești câini sunt folosiți în prezent în aeroporturi, stații de cale ferată, porturi, puncte de trecere a frontierei, pe autostrăzi și sunt puși să caute prin autovehicule, trenuri, printre mărfuri și bagaje de toate felurile, în magazii, case, vapoare, etc.

Mirosul câinelui se apreciază a fi de 100 de milioane de ori mai puternic și mai subtil decât al omului. Astfel s-au constatat următoarele :

câinii simt mirosul unor substanțe care pentru om nu au miros (chinina, soluțiile diluate de acid clorhidric sau de acid sulfuric, etc.);

mirosurile de substanțe organice (urina, sângele, părul) sunt percepute de câine în diluții foarte mari și indicate după specific (un câine simte mirosul unei picături de sânge diluată în 5 litri de apă);

deosebesc între ele mirosuri care pentru om sunt la fel (de exemplu deosebesc aldehida benzoică de nitrobenzol – care pentru om au același miros, de migdale amare);

câinele poate percepe mirosuri care în condiții normale de viață nu au pentru el nici o importanță, precum parfumul florilor, parfumul de iodoform, etc., dar dacă i se cere, le sesizează ușor chiar dacă sunt în diluții foarte mari;

acizii și în special acizii grași sunt foarte bine percepuți de câine (și tocmai aceștia sunt constituenții transpirației omului sau animalelor pe care câinii îi miros pe urmele lăsate pe sol).

Cu ajutorul câinilor de serviciu, care au fost dresați pentru depistarea stupefiantelor, nu se pot descoperi decât acelea dintre ele care au miros – opiul și derivații acestuia.

Pentru dresajul unui câine care să depisteze stupefiantele ascunse în orice condiții de mediu este necesar un timp de 6 luni. În urma unei astfel de activități de descoperire a stupefiantelor, unii câini devin ei înșiși dependenți de droguri, căutând în permanență stupefiante, până și în padocurile lor.

Pentru depistarea stupefiantelor sunt folosite dispozitive cu raze X, mai ales pentru controlul bagajelor greu accesibile, ca și aparatura de examinare neutronică.

Dispozitivele cu raze X sunt “scannere” cu ajutorul cărora, după expunere, pe un monitor apare iamginea unde se poate observa dacă există “cașete”. Trebuie specificat faptul că aceste raze X sunt mai puțin nocive decât un aparat de radiologie obișnuit iar controlul durează până la doua minute.

Pentru interceptarea transporturilor clandestine se folosește tehnica avansată cum ar fi radare, nave rapide, avioane AWACS (radare cu rază foarte mare de scanare) și sateliți. Sateliții sunt folosiți și pentru depistarea culturilor clandestine.

Secțiunea 3. Identificarea toxicomanilor

În vederea identificării toxicomanilor prin cele mai rapide metode, până la investigarea medico-legală sunt importante următoarele aspecte:

toxicomanii aflați sub influența drogurilor pot fi recunoscuți după starea de somnolență, apatie, lipsă de comunicare, privit în gol și dorința de a rămâne în singurătate pentru a savura plăcerea stupefiantului.

în momentul necesității de administrare a drogului, toxicomanii au manifestări precum: mâncărimi, căscat, dureri, lăcrimat de ochi, curgeri nazale, stări de teamă, frisoane, nervzitate, irascibilitate, dilatarea pupilelor, transpirații, agitație.

urmele ramase (cicatrici, înțepături, cruste, etc.) pe membrele superioare sau inferioare demască indicii cum că ar fi vorba de toxicomani iar pentru siguranță este recomandată examinarea medicală.

mirosurile specifice si diversele obiecte utilizate pentru administrarea drogului de către de către consumator, acestea aflându-se în preajma acestuia il pot trăda.

Identificarea mai poate fi făcută cu ajutorul registrelor aflate la proprietarii de farmacii și angajații acestora. Cu ajutorul timbrelor seci eliberate de către policlinici, farmacii și spitale la intervale scurte de timp pentru aceeași persoană.

Prin verificarea pe teren a carenetelor de evidență a rețelelor cu timbru sec, se pot descoperi fictivități și falsuri sau prescrieri de stupefiante fără a fi necesare.

Emilian Stancu; Criminalistica, vol.II, Ed. Actami, București, 1999;

Emilian Stancu; Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic, București, 2010;

Cotrău M. Popa L.; Toxicologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991;

Drăgan Jenică; Cercetarea cetățenilor implicați în traficul ilicit de droguri, Buletinul Miliția, IGM, nr.2, 1984;

Bercheșan V. Pletea C.; Drogurile și traficanții de droguri, Ed. Paralela 45, Pitești, 1997;

Capitolul IV. Acte de urmarire penală effectuate în investigarea traficului de stupefiante

Secțiunea 1. Modalități de documentare pentru începerea urmăririi penale

Activitatea de documentare presupune obținerea unor informații, date referitoare la fapta săvârșită și autorul ei. Pe baza acestora, organele competente decid dacă este sau nu cazul să dispună începerea urmăririi penale. În funcție de locul și modul de operare, se poate recurge la următoarele mijloace de probă :

1.1. În cazul traficanților depistați la punctele de frontieră, la intrarea sau la ieșirea din țară cu stupefiante asupra lor :

a) Procese verbale încheiate de vameși sau cadre ale poliției de frontieră, în care trebuie să se precizeze cu exactitate persoanele asupra cărora s-au găsit substanțe stupefiante, locurile unde au fost ascunse acestea, sortimentele sau cantitățile, forma de ambalare și prezentare, metode de ascundere precum și alte amănunte referitoare la acestea;

b) Rapoartele de constatare tehnico-criminalistică sau buletinele de analiză din care să rezulte că substanțele sau produsele în cauză sunt ori conțin stupefiante;

c) Informații desprinse din declarațiile date de alte persoane audiate sau de complici ai acestora;

d) Fotografii judiciare operative efectuate cu ocazia controlului sau percheziției corporale;

e) Obiecte sau înscrisuri găsite asupra persoanelor implicate în traficul cu stupefiante, ori în mijlocul de transport, care au legătură cu stupefiantul găsit, ce se ridică potrivit art.96 – 99 din Codul de procedură penală.

Așa cum o dovedește practica, de multe ori, unele înscrisuri, cum ar fi notele de plată a cazării la hoteluri, chitanțele de achitare a convorbirilor telefonice, diverse adrese, fotografii, vizele de pe pașapoarte pot contribui la dovedirea vinovăției suspecților.

1.2. În cazul traficanților depistați în interiorul țării noastre :

a) Procesele verbale de prindere în flagrant cu substanțe stupefiante asupra lor ori în momentul vânzării–cumpărării, care trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de art.91 din Codul de procedură penală;

b) Fotografii operative efectuate cu ocazia prinderii în flagrant în care vor fi prezentate stupefiantele găsite, locurile de ascundere, mijloacele folosite, persoanele implicate, locurile în care s-au săvârșit faptele;

c) Date furnizate de martori oculari, la care se adaugă obiecte și înscrisuri pe care traficanții le au asupra lor.

1.3. În cazul persoanelor depistate că sustrag stupefiante din spitale :

Procesele verbale de prindere în flagrant; prinderea în flagrant trebuie realizată în momentul în care stupefiantele sunt sustrase sau predate unor solicitanți pentru a se putea dovedi că substanțele în cauză au fost sustrase cu intenția de a fi folosite de către toxicomani și nu în scopuri medicale.

1.4. În cazul prescrierii de droguri prin rețete cu timbru sec, fără a fi necesar :

a) Rețetele cu timbru sec în baza cărora s-au eliberat stupefiante, precum și caietele cu evidența rețetelor cu timbru sec aflate asupra medicilor, dacă în ele au fost trecute numele unor persoane iar în rețete ale altora;

b) Procesele verbale de constatare ce atestă că persoanele pentru care s-au prescris stupefiantele nu există în realitate sau copiile după actele de deces, atunci când, la data prescrierii rețetelor, persoanele pe numele cărora s-au eliberat erau decedate;

Basarab M.; Crimininalistica, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 1968;

Basarab M.; Drept penal. Partea generală, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 1988;

c) Actele de expertiză medicală întocmite pentru persoanele cărora li s-au prescris stupefiante, deși în realitate nu sufereau de afecțiunile trecute pe rețetă și nici nu necesitau un asemenea tratament;

d) Declarațiile unor persoane pentru care s-au prescris stupefiante, fără ca ele să cunoască acest fapt, din care să rezulte că nu au primit rețetele sau substanțele în cauză și că nici nu li s-au făcut asemenea injecții.

1.5. În cazul substanțelor abandonate sau ascunse :

Sunt situații când produsele și substanțele stupefiante pot fi găsite abandonate, în raza unor puncte de frontieră, camere de hotel, în locuri de depozitare a bagajelor, toalete, săli de masă și alte locuri de acces public.

Astfel de situații apar când persoanele implicate în traficul de stupefiante au sesizat intensificarea controlului ori și-au dat seama că sunt urmărite. Produsele și substanțele trebuie să fie ridicate cu grijă, ambalate în mod corespunzător și predate specialiștilor în vederea descoperirii amprentelor sau a oricăror alte urme ce pot contribui la identificarea sau prinderea deținătorilor.

Secțiunea II. Particularitățile constatării infracțiunii flagrante

Importanța constatării infracțiunii flagrante constă în primul rând în aceea că duce la implicarea consumării activității infracționale sau la limitarea consecințelor faptelor comise. Totodată, prinderea în flagrant are menirea de a asigura tragerea la răspundere penală a traficanților la un moment mult mai apropiat de cel al săvârșirii acțiunilor ce constituie elementul material al traficului de stupefiante, constituindu-se, în același timp, și într-un important factor de natură preventivă, cu efect direct în sporirea rolului educativ al pedepselor aplicate.

Bercheșan V. Dumitrașcu, I.N.; Probele și mijloacele de probă (mic îndrumar de cercetare penală), Ed. M.I., București, 1994;

Neagu Ion; Drept procesual penal. Tratat, Ed. Global Lex, București, 2002;

În marea majoritate a cazurilor, cei prinși în flagrant sunt „dealerii” – vânzătorii de droguri –, „los apuntatos” – noii inițiați în consumul sau traficul de stupefiante –, „catârii” – cărăușii de heroină – și „shotgunii” – persoanele care însoțesc catârii pentru a supraveghea predarea drogurilor.

În cazul traficului de stupefiante importanța constatării infracțiunii flagrante își găsește expresia în însele dispozițiile derogatorii de la dreptul comun, respectiv :

( Posibilitatea efectuării percheziției fără autorizarea procurorului;

( Luarea măsurii reținerii ori, după caz, a arestării preventive fără îndeplinirea altor formalități;

( Dreptul oricărei persoane de a prinde pe făptuitor și a-l conduce în fața autorităților;

În ceea ce privește folosirea procedurii speciale de urmărire și judecată, aceasta este exclusă. Surprinderea făptuitorului în executarea cel puțin uneia din acțiunile incriminate ca trafic de stupefiante echivalează cu stabilirea conținutului constitutiv al infracțiunii și consumarea acesteia. Tot atât de adevărat este că unele din aceste fapte se comit în municipii, orașe, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi, gări. Dar condiția pentru aplicarea acestor proceduri este ca infracțiunile descoperite în flagrant să fie pedepsite cu închisoarea mai mare de 3 luni și de cel mult 5 ani.

Cum forma simplă – tipică – a infracțiunii de trafic de stupefiante este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 5 ani și interzicerea unor drepturi – pentru săvârșirea faptei organizate pedeapsa fiind detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi –, rezultă implicit că procedura specială de urmărire și judecată nu poate fi aplicată pentru nici una din modalitățile normative de comitere. Dar, chiar în ipoteza în care ar fi îndeplinită și condiția privitoare la minimul și maximul pedepsei, din punct de vedere practic o asemenea procedură ar fi imposibil de aplicat și aceasta deoarece natura și volumul activităților desfășurate pentru administrarea probelor – dispunerea unor constatări tehnico-științifice sau expertize, stabilirea tuturor participanților și a gradului de participație, identificarea și ascultarea martorilor, stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat – oricum nu permit executarea în termenul stabilit de lege.

Ținând cont de pericolul social deosebit al infracțiunii de trafic de stupefiante – indiferent de modalitatea normativă de săvârșire – și de necesitatea lămuririi cauzei sub toate aspectele, infracțiunea de trafic de stupefiante, deși poate fi constată în flagrant, se urmărește și se judecă potrivit procedurii obișnuite.

Atunci când se analizează necesitatea și oportunitatea organizării prinderii în flagrant, organele de urmărire penală trebuie să țină cont de toate datele obținute până în acel moment, respectiv :

a) împrejurările în care se săvârșeste fapta și informațiile privitoare la modul de operare folosit de traficanți pentru a ascunde, transporta sau plasa drogurile;

b) persoanele semnalate că sunt angrenate în activitatea infracțională (interesează naționalitatea, cetățenia, domiciliul sau reședința, persoanele din anturaj, antecedentele penale, metode, mijloace și moduri de operare folosite, locurile din care procură stupefiante);

c) timpul când infractorii plasează produsele ori substanțele stupefiante, când efectuează operațiuni privind circulația acestora sau, după caz, consumă drogurile în anumite locuri;

d) mijloacele de transport folosite pentru introducerea sau scoaterea din țară a produselor sau substanțelor stupefiante ori pentru deplasarea acestora dintr-un loc în altul sau dintr-o localitate în alta – tip, marcă și culoare, număr de înmatriculare – cui aparțin sau pe numele cărei persoane juridice sunt înmatriculate, conducătorii auto care le deserversc;

e) măsurile pe care le iau făptuitorii pentru a nu putea fi surprinși, respectiv folosirea anumitor coduri, parole, semnale;

f) dacă cei în cauză acționează înarmați ori folosesc – pentru a scăpa de urmărire – substanțe paralizante ori iritante;

g) dacă participanții la infracțiune sunt semnalați că fac parte sau au legături cu organizații internaționale specializate în traficul de arme, muniții ori materii explozive, contrabandă ori în acțiuni de spălare a banilor;

h) punctele de frontieră folosite cu predilecție de traficanți pentru intrarea sau ieșirea din țară, inclusiv persoanele care-și desfășoară activitatea în aceste locuri și cu care infractorii au legături.

Secțiunea III. Cercetarea la fața locului.

Cercetarea la fața locului este considerată partea cea mai importantă a instrumentării cauzei penale. Ea precede de cele mai multe ori celelalte activități de urmărire penală. În accepțiunea de loc al faptei intră următoarele :

( locurile din fabricile sau unitățile care produc medicamente pe bază de stupefiante;

( laboratoarele de analiză chimică și control ale unor astfel de medicamente;

( unitățile medico-farmaceutice, spitale, policlinici;

( depozite de materii prime sau de produse intermediare sau finite și zonele înconjurătoare;

( terenurile cultivate cu plante ce conțin substanțe toxice sau stupefiante : mac opiaceu, cannabis sativa ;

( punctele de trecere a frontierei sau zonele limitrofe;

( locurile de cazare și distracție : hoteluri, moteluri, campinguri, restaurante, baruri, discoteci, cazinouri;

( porturi, aeroporturi, stații de cale ferată, oficii poștale;

( mijloace de transport – auto, navale, aeriene;

( unități școlare, cămine, campusuri universitare unde s-au semnalat consumul și alte operațiuni interzise.

Basarab M.; Crimininalistica, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 1968;

Basarab M.; Drept penal. Partea generală, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 1988;

Cercetarea la fața locului se face după reguli cunoscute, respectând cu strictețe toate cerințele impuse de tactica criminalistică și ținând cont de practica pozitivă a organelor de urmărire penală angrenate în lupta antidrog.

La fața locului se iau măsuri pregătitoare : informarea operativă cu privire la situația concretă, verificarea modului cum au acționat primii sosiți în câmpul infracțiunii, determinarea modificărilor survenite în aspectul inițial al locului faptei, determinarea locului de cercetat, organizarea pazei locului faptei, identificarea martorilor oculari și a suspecților, stabilirea metodelor concrete de examinare. Echipa de cercetare va proceda la :

( luarea cu operativitate a măsurilor de prevenire a intoxicației cu stupefiante;

( fotografierea produselor descoperite sau a persoanelor implicate;

( descoperirea obiectelor corp delict : resturi de țigări, fiole goale, seringi;

( efectuarea percheziției corporale asupra persoanelor implicate găsite la fața locului;

( folosirea câinilor special dresați pentru depistarea drogurilor;

( examinarea amănunțită de către medici a celor care prezintă simptome că se află sub influența consumului de droguri;

( examinarea ținutei vestimentare și a unor obiecte aparținând făptuitorilor;

( examinarea minuțioasă a bagajelor, coletelor;

( examinarea minuțioasă a mijloacelor de transport, în cazul implicării lor;

Ca urmare a cercetării la fața locului se întocmește un proces verbal de cercetare care trebuie să cuprindă :

( data și locul întocmirii;

( calitatea, numele, prenumele și unitatea din care fac parte membrii echipei de cercetare;

( temeiul de fapt al efectuării cercetării la fața locului, rezultat din menționarea modului de sesizare și conținutul sesizării;

( date de identificare ale martorilor asistenți;

( constatările făcute la fața locului, amplasarea locului unde s-a săvârșit infracțiunea, identificarea făptuitorilor, activitatea desfășurată de aceștia, măsurile luate pentru întreruperea activității ilicite;

( urmele descoperite, fixate, ridicate și ambalate;

( rezultatul testării cu ajutorul trusei pentru depistarea rapidă a stupefiantelor;

( explicațiile făptuitorului cu privire la natura produselor și la proveniența acestora;

( mențiunea despre efectuarea fotografiilor judiciare;

( ora începerii și a terminării cercetării;

( observațiile martorilor și obiecțiile făptuitorului;

( numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul verbal și destinația acestora;

Secțiunea 4. Urmărirea penală propriu-zisă.

4.1. Efectuarea perchezițiilor

Percheziția se constituie într-o activitate cu pondere deosebită în instrumentarea cauzelor penale ce au ca obiect traficul de stupefiante. Aproape că nu există cauză penală în care să nu se impună efectuarea acestei activități de urmărire penală și de tactică criminalistică pentru descoperirea produselor sau substanțelor toxice ori stupefiante.

Percheziția trebuie făcută numai cu autorizația procurorului, excepție făcând cazurile când ea este urmarea constatării în flagrant a infracțiunii. În al doilea rând, dacă se ajunge la concluzia că efectuarea percheziției este necesară și oportună, aceasta trebuie făcută cu maximă operativitate, orice întârziere având drept consecință pierderea momentului prielnic, ratarea elementului surpriză.

Cunoașterea persoanei ce urmează a fi percheziționată are o semnificație cu totul aparte. Obținerea unor date privitoare la modul de viață, locurile pe care le frecventează persoanele în compania cărora este semnalată, pasiuni, vicii, devin obligatorii. În cazul în care cel care va fi percheziționat este cetățean străin, este necesară verificarea faptului dacă acesta este dat în urmărire, dacă a mai săvârșit fapte de acest gen pe teritoriul altor state, data intrării în țară și punctul de frontieră pe unde a intrat pe teritoriul național, mijlocul de transport folosit, itinerariul urmat și persoanele pe care le-a contactat de la intrarea în Romania.

Practica judicară recomandă ca momentul ales pentru declanșarea acțiunii să fie situat în acea fază a cercetărilor când există certitudinea că se vor obține maximum de probe. Scopul perchezitiei vizează următoarele :

( descoperirea de produse sau substanțe stupefiante;

descoperirea de instalații, aparatură, folosite pentru producerea, condiționarea, experimentarea drogurilor;

( descoperirea de materii prime ori produși intermediari, inclusiv de substanțe folosite la producerea și rafinarea stupefiantelor;

( prinderea unor traficanți care se ascund;

( identificarea unor înscrisuri privitoare la modul de procurare a drogurilor, proveniența acestora;

( descoperirea unor bunuri obținute în urma valorificării produselor sau substanțelor stupefiante;

( descoperirea altor bunuri deținute contrar dispozițiilor legale în vigoare : arme, materii explozive, monede falsificate;

Ca urmare a percheziției se încheie un proces verbal care va cuprinde următoarele :

( data și locul întocmirii;

( calitatea, numele, prenumele și unitatea din care fac parte membrii echipei de cercetare;

( baza legală a percheziției, numărul și data emiterii autorizației și parchetul care a eliberat-o;

( datele de identificare ale martorilor asistenți;

constatările făcute la fața locului, amplasarea locului unde s-a săvârșit infracțiunea, identificarea făptuitorilor, activitatea desfășurată de aceștia, măsurile luate pentru întreruperea activității ilicite;

( urmele descoperite, fixate, ridicate și ambalate;

( persoanele găsite la locul percheziției și calitatea lor față de proprietarul imobilului sau cel care folosește locuința respectivă;

mențiunea despre faptul că toate produsele, substanțele și obiectele descoperite au fost prezentate percheziționatului și persoanelor prezente, primul semnându-le spre neschimbare după ce au fost etichetate și sigilate;

( explicațiile făptuitorului cu privire la natura produselor și la proveniența acestora;

( mențiunea despre efectuarea fotografiilor judiciare;

( ora începerii și a terminării cercetării;

( observațiile martorilor și obiecțiile făptuitorilor;

( numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul verbal și destinația acestora.

Drăgan Jenică, Mircea A.; Manualul polițistului antidrog, Ed. M.I., 1993;

Bercheșan V. Dumitrașcu, I.N.; Probele și mijloacele de probă (mic îndrumar de cercetare penală), Ed. M.I., București, 1994

Basarab M.; Crimininalistica, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 1968

4.2. Examinarea înscrisurilor

Ridicarea de obiecte și înscrisuri poate avea loc cu ocazia efectuării percheziției dar și ca activitate de sine-stătătoare. În conformitate cu prevederile legale, orice unitate a unei organizații publice sau orice persoană în posesia căreia se află un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de probă este obligată să se prezinte și să-l predea organului de urmărire penală – sau instanței de judecată – la cererea acestora. Așadar, ridicarea de obiecte sau înscrisuri se efectuează atunci când se cunosc obiectele și înscrisurile care prezintă valoare pentru cauză, se dețin date și informații despre persoanele – fizice ori juridice – care le dețin, precum și locurile unde se află.

În cercetarea infracțiunii de trafic de stupefiante – indiferent de modalitățile normative de săvârșire – se ivesc deseori situații când, pentru lămurirea unor împrejurări ale cauzei, este necesară ridicarea unor obiecte și înscrisuri ce au legătură fie cu acțiunile de producere, condiționare sau experimentare a drogurilor, fie cu operațiunile privind circulația acestora, cultivarea plantelor ce conțin stupefiante, în scop de prelucrare, ori de prescriere de către medic, fără a fi necesar, a unor asemenea produse sau substanțe.

Ca exemplu menționăm câteva din înscrisurile ce pot servi la aflarea adevărului :

( rețetele cu timbru sec în care sunt menționate diagnostice ireale;

( condicile de prescripții medicale destinate exclusiv pentru stupefiante;

( certificatele de deces ale persoanelor cărora li s-au administrat stupefiante;

( comenzile și facturile pentru produse și substanțe stupefiante ori toxice;

( actele de însoțire a transporturilor unor astfel de produse sau substanțe și ordinele de transport emise de conducerea unității;

( documentațiile și buletinele de analiză în cazul pierderilor de stupefiante sau toxice;

( evidența toxicomanilor comunicată de unitățile sanitare;

În legătură cu obiectele supuse verificării și ridicării în vederea cercetărilor, în categoria acestora se includ, în afara produselor sau substanțelor stupefiante ori toxice ce constituie obiectul traficului ilicit, lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la comiterea faptelor – dacă aparțin infractorului (de exemplu notele de plată a cazării la hotel sau de achitare a convorbirilor telefonice, agende de telefon, schițe, hărți cu diferite însemne, corespondență) –, bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea infracțiunii sau pentru a răsplăti pe infractor, lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârșirea traficului, ș.a.

Înscrisurile găsite cu ocazia percheziției corporale și domiciliare, cele ridicate la cercetarea la fața locului, din mijloacele de transport, colete, vor fi expuse unor examinări criminalistice minuțioase, deoarece ele pot constitui mijloace materiale de probă în dovedirea vinovației uneia sau a mai multor persoane.

4.3. Dispunerea constatărilor tehnico-știintifice, medico-legale și a expertizelor

În cazul infracțiunii de trafic de stupefiante, pentru documentarea activității ilicite și pentru valorificarea științifică a urmelor și mijloacelor materiale de probă, constatările tehnico-știintifice, medico-legale și expertizele capătă o importanță majoră, de rezultatul acestora depinzând dovedirea existenței faptei, implicit a vinovăției.

În plan teoretic, pentru dovedirea activității de trafic de stupefiante poate fi dispusă orice constatare tehnico-știintifică sau expertiză criminalistică, în raport cu natura urmelor descoperite cu prilejul desfășurării diverselor activități de urmărire penală : cercetarea la fața locului, constatarea infracțiunii flagrante, percheziția, ridicarea de obiecte și înscrisuri, ș.a.

Specifice în cazul infracțiunii de trafic de stupefiante, indiferent de modalitățile normative sau faptice de comitere, sunt următoarele genuri de constatări tehnico-științifice sau expertize :

a) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza toxicologică, având drept finalitate stabilirea naturii produsului ori a substanței descoperite asupra făptuitorului (dacă substanța ori produsul în cauză face parte din categoria stupefiantelor – toxicelor – în înțelesul legii, sau are în compoziție stupefiante din rândul celor puse sub control internațional).

Identificarea urmelor de substanțe stupefiante se bazează pe punerea în evidență a caracteristicilor calitative proprii fiecărui stupefiant (stare de agregare, formă de cristalizare, punct de topire, structură moleculară, comportare față de reactivii specifici, proprietăți biochimice), care se păstrează neschimbate, indiferent de conjunctura existentă în momentul folosirii lor ca mijloc al comiterii infracțiunii.

Unele substanțe stupefiante, după pătrunderea în organism, suferă o serie de transformări (prin metabolizare) din care pot rezulta compuși netoxici. Evidențierea acestora în produsele biologice poate constitui o dovadă a existenței inițiale în organism a stupefiantului de la care provin.

Evidențierea proprietăților stupefiantelor se face prin folosirea de metode fizico-chimice obiective, rezultatele obținute fiind comparate cu caracteristicile substanțelor menționate în cataloage sau în lucrări de specialitate.

Deoarece raportul de constatare tehnico-științifică sau de expertiză constituie mijloc de probă în procesul penal, sarcina identificării cu certitudine a stupefiantelor și toxicelor revine, în exclusivitate, specialiștilor din laboratoarele de profil.

În cazuri urgente, organele judiciare care intră în posesia unor substanțe suspecte a fi stupefiante sau a conține asemenea substanțe, pot proceda la o primă identificare, utilizând în acest scop trusa cu reactivi sau trusa de detecție rapidă a stupefiantelor, concepută de specialiștii români.

În rezoluția motivată prin care se dispune efectuarea constatării tehnico-științifice sau a expertizei toxicologice, specialiștii vor fi solicitați să răspundă, după caz, la următoarele întrebări : dacă substanța este stupefiant, în caz afirmativ, despre ce substanță este vorba, care este concentrația în substanță activă și puritatea, gradul de umiditate al plantelor din care s-au extras stupefiantele, dacă acestea au fost sau nu falsificate și care este greutatea acestora.

Analizele de laborator trebuie să ajute și la descoperirea originii stupefiantelor, precizând dacă sunt sustrase dintr-o fabrică, provin din surse ilicite, au aceeași compoziție chimică, descoperire ce se realizează prin examinarea comparativă a eșantionului de probă cu substanțele incriminate. Specialistul sau expertul toxicolog poate formula următoarele concluzii :

( cert pozitivă. De exemplu : „substanța supusă examinării este hașiș”;

( cert negativă. De exemplu : „substanța supusă examinării nu e stupefiant”;

( de probabilitate.De exemplu :„substanța supusă examinării e probabil opiu”;

de imposibilitate. De exemplu : „nu se poate stabili dacă substanța supusă examinării este stupefiant”.

Metodele cele mai moderne folosite în acest scop sunt cele cromatografice, respectiv cromatografia în faza gazoasă prin care produșii constituienți sunt separați și aduși în stare de puritate maximă, urmând analiza prin spectrometrie de masă pentru identificarea substanțelor.

Pentru identificarea stupefiantelor și a altor toxice sunt folosite gazcromatografe portabile, capabile să depisteze aceste substanțe chiar și în atmosfera unei camere în care există asemenea substanțe, fiind suficientă o cantitate de produs extrem de redusă.

b) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza fizico-chimică

Acest gen de constatare tehnică sau expertiză se dispune pentru stabilirea unor urme de substanțe ori produse stupefiante pe obiectele găsite asupra unor persoane, cum ar fi : pipe, seringi, pahare, lingurițe, etc.

c) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza dactiloscopică

Necesitatea dispunerii unei asemenea constatări sau expertize poate apărea în situația în care pe diferite ambalaje ale stupefiantelor ori pe înscrisurile descoperite sunt relevate, fixate și ridicate urme papilare, iar persoanele asupra cărora au fost găsite neagă fie că au cunoscut conținutul ambalajelor, fie că au manipulat drogurile. În astfel de situații, de regulă, specialiștii vor fi solicitați să se pronunțe dacă urma în litigiu și impresiunea model de comparație au fost sau nu create de aceeași persoană; alteori specialistului i se prezintă numai urma sau obiectul în litigiu.

Emilian Stancu; Tratat de criminalistică, Ed. Universul Juridic, București, 2010;

Traian Dima; Dorguri ilicite, Ed. Universul Juridic, 2010;

d) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza grafică și tehnică a documentelor

În timpul examinării înscrisurilor, pe lângă identificarea scriptorului sau a mașinii de scris la care au fost dactilografiate textele în litigiu, specialiștilor li se va cere să stabilească autenticitatea și vechimea înscrisurilor, materialul din care este confecționat suportul, materialele cu care au fost scrise textele în litigiu.

e) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza medico-legală

Printre problemele pe care le poate elucida constatarea medico-legală amintim: dacă persoana supusă examinării este sau nu sub influența consumului de stupefiante, natura stupefiantului consumat, dacă decesul s-a datorat consumului de droguri, etc.

5. Identificarea și ascultarea martorilor. Ascultarea toxicomanilor

În cazul traficului de stupefiante martorii joacă un rol deosebit, mai ales dacă faptele ori împrejurările cu privire la care aceștia fac depoziții au fost percepute în mod direct. Acest lucru nu exclude în nici un caz declarațiile obținute din surse mediate. Mai mult, ținând cont de clandestinitatea acțiunilor desfășurate de către făptuitori, de măsurile de precauție pe care le iau pentru camuflarea activităților ilicite și de profilul lor moral, în foarte multe situații, singurele persoane care pot furniza relații utile cauzei sunt acelea care au aflat despre săvârșirea infracțiunii și împrejurările comiterii acesteia din surse indirecte.

În raport cu modalitățile normative de săvârșire și marea diversitate de modalități faptice, martorii pot fi identificați din rândul diferitelor categorii de persoane (spre exemplu : cele care supraveghează activitatea în locurile unde se produc, prelucrează sau condiționează produsele sau substanțele stupefiante ori toxice; din rândul persoanelor care lucrează în locurile unde se cultivă plante ce conțin substanțe stupefiante sau toxice; persoanele trecute fictiv în rețetele cu timbru sec ori în evidențele camerelor de gardă ale spitalelor sau stațiilor de salvare; rude ale persoanelor decedate, care anterior decesului au fost supuse tratamentului medical cu stupefiante; personalul medical, personalul de bord al navelor, aeronavelor, trenurilor; personalul hotelurilor, etc.).

Aceasta este o activitate complexă, desfășurată în strictă conformitate cu dispozițiile legii procesuale penale și regulile tacticii criminalistice. Modul de operare, locul și timpul derulării activităților infracționale constituie indicii prețioase pentru identificarea operativă a martorilor respectivi și ascultarea acestora la un moment cât mai apropiat de cel al perceperii împrejurărilor în care s-a comis fapta.

În sensul legii penale, toxicomanii nu sunt considerați infractori, dar trebuie ascultați pentru a se obține date cu privire la filierele de traficanți, sursele de aprovizionare cu stupefiante, existența altor consumatori cunoscuți de ei, locurile de comercializare sau de consumare, prețul de vânzare al dozelor precum și orice alte date ce pot fi exploatate în activitatea de urmărire penală.

În interogarea traficanților sau consumatorilor de stupefiante trebuie să se stabilească legăturile dintre sursele și destinația stupefiantelor, urmărindu-se evaluarea volumului traficului ilicit de pe raza unei regiuni sau zone geografice. Mișcarea stupefiantelor presupune deplasarea lor de la locul de origine sau de producere spre consumator. Consumatorii fiind răspândiți în toată lumea, rezultă că aria de mișcare a stupefiantelor este imensă.

6. Ascultarea învinuiților sau inculpaților

Ascultarea învinuiților sau inculpaților este o permanentă luptă dusă pe plan psihologic între reprezentantul și apărătorul legii, pe de o parte, și traficantul – cel care a încălcat legea – pe de altă parte; cele două părți se confruntă de pe poziții opuse. De aceea, organul de urmărire penală trebuie să aibă o pregătire temeinică a ascultării, să supravegheze atent reacțiile învinuiților sau inculpaților, să extragă din comportamentul acestora informațiile utile pentru direcționarea ascultării și să folosească procedee tactice eficiente. Astfel, în perioada de tatonare, organul de urmărire penală are posibilitatea de a verifica pe viu dacă datele ori informațiile obținute în etapa de pregătire a ascultării sunt corecte și complete. Mimica învinuitului sau inculpatului poate trăda stări, sentimente și dispoziții sufletești din cele mai diverse, arta celui care anchetează fiind de a le sesiza și de a le interpreta corect.

Damaschin Mircea; Drept procesual penal. Ed. Wolters Kluwer, 2010.

Bercheșan V. Dumitrașcu, I.N.; Probele și mijloacele de probă (mic îndrumar de cercetare penală), Ed. M.I., București, 1994

Traficantul de droguri ajuns învinuit sau inculpat simulează stăpânirea de sine, calm și nedumerire față de poziția în care se află, sau simulează suferința sau atitudinea de protest. Teatrul jucat de învinuit sau inculpat nu are decât darul de a impresiona ori de a intimida pe cel care conduce ascultarea, mai ales când protestele sunt asociate cu amenințări și aluzii la protectori bine situați în ierarhia socială. Nu trebuie scăpate din vedere reacțiile involuntare ale învinuitului sau inculpatului, care nu pot fi nici provocate și nici mascate : paloarea sau înroșirea feței, spasmul glotic, tremurul vocii, frământatul mâinilor. Interpretarea acestor reacții involuntare trebuie făcută în mod corect, prin raportarea lor la problematica critică a cauzei în care învinuitul sau inculpatul este acuzat.

Din declarațiile învinuitului trebuie să rezulte următoarele :

( de unde venea și unde se deplasa în momentul depistării;

( proveniența stupefiantelor, numele și prenumele persoanei de la care le-a procurat, locul și împrejurarile în care a avut loc tranzacția și prețul de cumpărare;

( persoanele cărora urma să le predea produsele stupefiante.

Din declarațiile învinuitului provenind din rândurile cetățenilor străini trebuie să rezulte următoarele :

( legăturile infracționale, modul cum este organizat și funcționează traficul ilicit;

( sursa de proveniență a drogurilor și destinația lor;

( locurile unde sunt depozitate stupefiantele;

( modul în care au reușit să treacă prin punctele vamale;

( alte transporturi de droguri efectuate anterior.

Ascultarea învinuitului trebuie să lămurească activitățile concrete desfășurate de acesta pentru pregătirea, derularea și finalizarea activității infracționale.

Damaschin Mircea; Drept procesual penal. Ed. Wolters Kluwer, 2010.

Bercheșan V. Dumitrașcu, I.N.; Probele și mijloacele de probă (mic îndrumar de cercetare penală), Ed. M.I., București, 1994

7. Făptuitorii, calitatea și contribuția acestora la comiterea infracțiunii

Autorul – subiect activ nemijlocit – infracțiunii de trafic de stupefiante este diferit, în raport cu modalitățile normative de comitere a acțiunilor ce formează elementul material al acesteia. Astfel, în cazul modalităților de săvârșire constând în producerea, deținerea, circulația produselor sau substanțelor stupefiante ori toxice, precum și în cazul cultivării plantelor ce conțin asemenea substanțe, autor poate fi orice persoană, legea necondiționând existența infracțiunii de o anumită calitate.

În situația în care fapta a constat în experimentarea produselor ori a substanțelor toxice sau stupefiante precum și în prescrierea de către medici a unor substanțe stupefiante, autor nu poate fi decât o persoană calificată, deoarece experimentarea se efectuează, de regulă, în condiții de laborator, presupunând operații de combinare, dozare și încercare a unor astfel de substanțe, iar prescrierea de produse sau substanțe stupefiante nu poate fi făcută decât de un medic.

Infracțiunea de trafic de stupefiante este susceptibilă de a fi săvârșită în participație, fie sub forma coautoratului, fie sub forma complicității sau a instigării. Practica judiciară demonstrează că traficul de droguri se săvârșește – în cele mai multe dintre cazuri – în participație, la conceperea, derularea și finalizarea activității ilicite aducându-și contribuția o mare diversitate de persoane, începând cu cei care finanțează astfel de activități criminale și apoi urmând traseul : cultivatorii de plante,

transportatorii plantelor ce conțin stupefiante la locurile de prelucrare, transformatorii plantelor în droguri, cărăușii stupefiantelor de la laboratoarele clandestine spre beneficiari, plasatorii la consumatori.

În fiecare etapă a acestui traseu al morții infractorii sunt organizați în adevărate filiere de sine-stătătoare. Modul de organizare a traficului ilicit și contribuția fiecărui participant – inclusiv locul ocupat în lanțul infracțional – sunt de natură să demonstreze caracterul organizat al faptelor și să asigure o încadrare juridică adecvată.

În literatura de specialitate, legat de participația penală, s-au exprimat diverse opinii în cazul infracțiunii de trafic de stupefiante. Pornind de la regula generală potrivit căreia autor este acela care comite nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, în cazul traficului de stupefiante are calitatea de autor și acela care a efectuat chiar o singură operație în cadrul activității de executare. Prin urmare, autori ai infracțiunii sunt atât cei care dețin drogurile, cât și cei care le transportă în vederea distribuirii, simplul transport fizic fiind asimilat „operațiunilor privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante sau toxice”, o astfel de acțiune implicând, totodată, și deținerea acestora.

În activitatea organelor judiciare pot apărea situații când cel care deține produsele ori substanțele stupefiante sau toxice – fie pentru plasarea lor pe piața ilicită, fie pentru consumul propriu – este, în același timp și cel care le-a produs. În aceste situații, prin analogia cu alte infracțiuni, considerăm că deținerea drogurilor în vederea introducerii lor în consum nu este altceva decât un caz special de tăinuire sau favorizare și deci, autorul „producerii” nu poate fi tăinuitor sau favorizator la propria-i faptă.

Practica judiciară a statuat că în ceea ce privește intenția cu care trebuie să acționeze coautorii nu este necesar ca fiecare coautor să aibă intenția de autor unic al infracțiunii. Ținând cont de faptul că acțiunile prin care se încalcă regimul instituit pentru produsele sau substanțele stupefiante ori toxice, pentru a avea caracter penal trebuie săvârșite cu intenție, rezultă că este suficientă voința unui singur coautor de a acționa de așa manieră încât activitatea sa infracțională să se completeze cu a altei persoane și știința că prin activitatea comună se realizează nemijlocit latura obiectivă a infracțiunii. Dacă făptuitorul săvârșește – cu privire la aceeași faptă – atât acte de instigare, cât și de coautorat, el va răspunde numai în calitate de coautor. În schimb, în situația în care făptuitorul săvărșește concomitent atât acte de instigare, cât și de complicitate la aceeași infracțiune, el va răspunde numai pentru instigare. Tot în legătura cu participația penală și contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii trebuie reținut faptul că există complicitate indiferent de forma sub care se înfățișează înlesnirea faptei, neavând nici o relevanță dacă actul de ajutorare a fost ori nu indispensabil autorului. De asemenea, comite o complicitate continuată la infracțiune persoana care ajută, în repetate rânduri, pe același autor să comită fapte de natură penală, dacă a avut reprezentarea de ansamblu a activității pe care o desfășoară autorul pe care îl sprijină.

Codul de procedură penală al României

Bercheșan V. Pletea C.; Drogurile și traficanții de droguri, Ed. Paralela 45, Pitești, 1997;

Studiu de caz.

Săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional, în modalitatea scoaterii din țară de droguri fără drept

1. Speță. Trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, de amploare, săvârșit de cetățeni români în țară și în străinătate. Principiul personalității legii penale române. Pedepse aplicate.

La începutul anului 2002, inculpatul C.E., fost șofer TIR la o societate comercială, a fost contactat de un cetățean turc pe nume Mustafa, pe care îl cunoștea de mai mult timp, care i-a spus inițial că ar dori să înființeze o societate comercială ce ar urma să aibă ca obiect de activitate importul din țările occidentale și comercializarea în România a unor mărfuri „second hand”, propunându-i inculpatului să-l includă în această afacere, mai ales că era șofer cu experiență internațională și cunoscând drumurile europene îi va fi mai ușor acționeze în această calitate. Inculpatul C.E. a dat curs acestei propuneri și și-a dat demisia de la locul său de muncă, iar la scurt timp numitul Mustafa s-a întâlnit din nou cu el, de această dată fiind însoțit de un alt turc pe nume Memet, pe care l-a prezentat ca fiind asociatul său în viitoarea societate comercială. Scopul declarat al întâlnirii ar fi fost acela ca numitul Mustafa împreună cu asociatul Memet să-i propună inculpatului C.E. ca în viitoarea societate să dețină funcția de administrator al acesteia, dar în timp să efectueze și curse în occident pentru aducerea mărfii. Inculpatul C.E. a acceptat oferta și cu toții au căzut de acord ca primul pas în afacere să fie achiziționarea unui vehicul special destinat transportului internațional de marfă în acest scop, cei trei (inculpatul și cei doi turci) s-au deplasat în orașul Tulcea unde Mustafa avea o relație pentru achiziționarea unui astfel de vehicul. Ajunși în Tulcea, Mustafa l-a contactat pe un oarecare lanus, care le-a oferit spre vânzare transporterul Peugeot Boxer. Cei doi turci au plătit prețul, iar inculpatul C.E. a preluat vehiculul pe numele căruia a fost și înmatriculat în București. Deoarece în momentul cumpărării transporterului acesta avea o stare tehnică precară ce nu-i permitea să circule în traficul internațional de marfă, a fost supus în București unei reparații capitale în atelierul privat al inculpatului B.G.D., care a asigurat manopera, piesele fiind achiziționate de cei doi turci de la SC R.S. SRL, unde lucra inculpatul S.W.

După punerea la punct din punct de vedere tehnic al vehiculului, în cursul lunii aprilie 2002 a început a doua fază a afacerii. Turcul Mustafa i-a făcut direct propunerea inculpatului C.E., ca în deplasările spre țările occidentale să transporte ceva droguri, iar la întoarcere să aducă marfa „second hand”. Turcul l-a asigurat pe inculpatul C.E. că pentru fiecare transport de droguri va primi suma de 8000 de euro.

Inculpatul C.E. a acceptat și în continuare a desfășurat următoarele activități infracționale:

în cursul lunii aprilie 2002, inculpatul C.E. însoțit de Mustafa s-au deplasat cu vehiculul în localitatea Tâmboiești, județul Vrancea, unde, pe un drum lăturalnic, în apropierea unei liziere de arbuști, s-au întâlnit cu numitul lanus și un alt cetățean turc, care sosiseră în zonă cu un autoturism în care aveau cantitatea de 50 de kilograme de heroină pură, porționată în calupuri. Drogul a fost transportat din autoturism în transporter și plasat în ascunzători special amenajate.

După aceasta, inculpatul C.E. împreună cu Mustafa s-au întors la București, apoi după rezolvarea unor probleme, tot împreună, s-au deplasat spre frontiera vestică a țării. Pe autostrada București-Pitești, Mustafa i-a dat inculpatului suma de 2000 de euro, asigurându-1 că diferența până la 8000 de euro o va primi în Olanda, locul de destinație al heroinei. După ce i-a dat valuta și unele instrucțiuni, Mustafa a coborât din vehicul, fiind așteptat în acel loc de un autoturism cu care a fost adus înapoi în București.

Inculpatul C.E. și-a continuat drumul și a ieșit din România cu drogurile ascunse în mașină prin PCTF Nădlac la data de 27 aprilie 2002 și tranzitând Ungaria, Austria și Germania a ajuns în Olanda. în timp ce rula pe teritoriul Olandei, inculpatul a primit un telefon de la Mustafa care i-a comunicat că trebuie să ajungă în localitatea Breukelen și acolo, la stația de carburanți „Shell” unde va alimenta, va fi contactat de o persoană vorbitoare de limba engleză, care va trebui să preia marfa. In continuare lucrurile s-au petrecut exact așa, iar după predarea heroinei, necunoscutul i-a înmânat inculpatului suma de 3000 de euro pentru transportul heroinei, după care acesta s-a întors imediat în România.

În cursul lunii mai 2002, inculpatul C.E. și numitul Mustafa s-au deplasat împreună cu același transporter la Brăila, via Slobozia. Acolo la Brăila s-au întâlnit cu numitul lanus care a plasat în ascunzătorile autovehiculului cantitatea de 50 kilograme heroină porționată în calupuri. După această operație, inculpatul împreună cu Mustafa s-au înapoiat la București, iar apoi inculpatul a plecat spre frontiera de vest cu heroina și potrivit înțelegerii s-a întâlnit cu Mustafa pe autostrada București-Pitești, unde acesta din urmă i-a dat suma de 2000 euro, spunându-i că urmează să ducă heroina în Olanda, în aceeași localitate ca și în cazul cursei anterioare. Acolo a predat heroina aceleiași persoane necunoscute de la care a primit 4000 euro și s-a întors în România.

Din nou, în luna mai, inculpatul împreună cu Mustafa s-au deplasat în localitatea Slobozia, unde același lanus a plasat în ascunzătorile amenajate ale transporterului cantitatea de 50 kilograme heroină, porționată în calupuri. După încărcarea heroinei, inculpatul împreună cu Mustafa s-au întors la București, iar la despărțire acesta i-a dat inculpatului suma de 2000 de euro. La data de 31 mai 2002 inculpatul C.E. a părăsit Bucureștiul cu transporterul și s-a deplasat în Olanda, în localitatea Breukelen, unde a predat-o aceleiași persoane necunoscute de la care a primit suma de 8000 de euro.

După predarea heroinei, inculpatul s-a întors îndată în România.

În cursul lunii iunie 2002, inculpatul, împreună cu Mustafa s-au deplasat cu transporterul într-un anumit punct de pe raza municipiului București. Acolo s-au întâlnit cu un alt cetățean turc care le-a predat cantitatea de 50 kilograme heroină, porționată în calupuri, pe care Mustafa personal a plasat-o în ascunzătorile transporterului. Cu ocazia întâlnirii cu turcul care a predat heroina, acesta i-a dat inculpatului un spray cu vopsea albă, o bucată de carton și un tub conținând o soluție adezivă. Mustafa i-a explicat inculpatului C.E. ce să facă cu materialele primite. Astfel, i-a spus că pe autostrada București-Pitești să oprească și cu materialele primite să retușeze mai bine îmbinările ascunzătorilor pentru a nu fi descoperite de vameși.

Cu marfa bine ascunsă în transporter, inculpatul C.E. a pornit spre frontiera vestică a țării, cu destinația Olanda, orașul Utrecht.

În ziua de 25 iunie, înainte de plecare, Mustafa i-a dat inculpatului suma de 2000 euro și instrucțiunile pentru predarea heroinei. Astfel i-a indicat inculpatului o parcare din împrejurimile orașului Utrecht, unde vor sosi două persoane pentru preluarea heroinei.

Lucrurile s-au petrecut întocmai și după predarea heroinei, în parcarea indicată, una dintre persoanele care au preluat heroina i-a dat inculpatului suma de 4000 de euro, după care acesta s-a întors imediat în România.

Din dosar a mai rezultat că la data de 30 mai 2002, inculpatul C.E. a plătit un avans de 210.000.000 lei la reprezentanța comercială a firmei Peugeot în vederea achiziționării unui autoturism.

La data de 10 iunie 2002 inculpatul a plătit diferența de 429.512.565 lei și a cumpărat autoturismul, pe care l-a înmatriculat pe numele său.

Numitul Mustafa i-a făcut o invitație inculpatului de a face o vizită în Turcia, invitație acceptată de inculpat, iar la data de 10 iulie 2002, însoțit de Mustafa, conducând autoturismul nou achiziționat s-a deplasat în Turcia, în localitatea Selim Pașa, unde împreună cu un localnic pe nume Murat și cu Mustafa a petrecut câteva zile pe cheltuiala lor. în timpul sejurului, drept prețuire pentru activitatea depusă, numitul Murat i-a făcut cadou inculpatului o brățară de aur și i-a înmânat suma de 1500 euro pentru „regularizarea plăților celor 4 transporturi efectuate până atunci”.

În luna ianuarie 2003, inculpatul C.E. și numitul Mustafa au mers împreună cu același transporter în parcarea fast-food-ului Mc Donald’s din bd. Basarabia din București, unde s-au întâlnit cu un alt cetățean turc e a care au primit o cantitate de heroină neprecizată.

Cu această ocazie, inculpatul presimțind ceva, pentru a ieși din menghina traficului de droguri în care a fost prins, i-a spus lui Mustafa că s-a expus deja prea mult și dacă ar mai continua să transporte droguri s-ar expune pe viitor unor mari riscuri și în consecință că nu mai dorește să facă acest lucru. Mustafa a acceptat solicitarea inculpatului, dar cu condiția să găsească o altă persoană care să facă transporturi în locul său, întrucât afacerea trebuie să continue. Inculpatul a acceptat condiția și a început să se gândească la un înlocuitor. Primul la care s-a gândit a fost inculpatul S.W., pe care îl cunoștea și cu care mai avusese multe contacte cu ocazia cumpărării pieselor necesare reparării transporterului.

Pentru a-l atrage pe S.W. în activitatea ilicită de transport de droguri, inculpatul C.E. a folosit aceeași metodă pe care a folosit-o Mustafa cu el.

În acest sens, l-a contactat pe inculpatul S.W. și i-a propus, mai întâi, fără a dezvălui finalitatea pe care în realitate o avea în vedere, să inițieze împreună o afacere, înființând o societate comercială, al cărui administrator urma să fie S.W.

Sub acest pretext, transporterul utilizat până atunci de inculpatul C.E. a fost vândut fictiv inculpatului S.W. în considerarea perspectivei de a deveni administrator al societății comerciale – proiectate, dar nefinalizată – inculpatul S.W. și-a dat demisia de la magazinul de piese auto unde era angajat.

Până la înființarea societății, contactele dintre inculpatul C.E. și inculpatul S.W. s-au amplificat, astfel încât acesta din urmă a intrat definitiv sub influența inculpatului. După ce i-a câștigat încrederea, C.E. i-a povestit lui S.W. despre legătura sa cu Mustafa, despre banii câștigați de pe urma transporturilor de heroină făcute în occident în beneficiul acestuia cât, și despre perspectiva de a câștiga și el bani dacă ar face astfel de transporturi. în acest sens inculpatul C.E. l-a asigurat pe S.W. că nu sunt nici un fel de dificultăți la trecerea frontierei, ascunzătorile fiind de negăsit de către vameși.

În fața unei perspective de a câștiga foarte mulți bani, inculpatul S.W. a acceptat să transporte heroină în occident în beneficul lui Mustafa.

Tot din datele dosarului a mai rezultat că în cursul lunii mai 2003, inculpatul C.E. a primit din partea cetățenilor turci implicați în traficul de droguri pentru „regularizarea” datoriilor pe care aceștia le mai aveau față de el din efectuarea transporturilor, un autovehicul marca Citroen Jumper, în valoare de 24.800 euro, pe care l-a înmatriculat pe numele său, precum și suma de 5000 euro, din care inculpatul a cumpărat o platformă de transport autovehicule ușoare pentru care a plătit 2300 euro.

În continuarea afacerilor cu droguri, pentru a o dezvolta, Mustafa și colaboratorii săi turci au luat hotărârea amenajării unor noi ascunzători în caroseria transporterului Peugeot-Boxer, folosit înainte de inculpatul C.E. Pentru a duce la îndeplinire hotărârea lui Mustafa și a colaboratorilor săi pentru amenajarea unei noi ascunzători, inculpații C.E. și S.W. l-au convins pe inculpatul B.G.D. să le pună la dispoziție contra plată, pentru câteva zile, garajul său și sculele de care dispunea. In urma înțelegerii cu B.G.D., inculpatul C.E. și inculpatul S.W., însoțiți de Mustafa, Murat și un alt turc de profesie tinichigiu auto, au dus în acel garaj transporterul. Acolo tinichigiul turc a dublat plafonul original al transporterului cu un alt plafon original procurat de la o firmă de dezmembrări auto.

Prin această manevră, s-a creat o nouă ascunzătoare, respect spațiul creat între plafonul original al transporterului și plafonul nou montat.

După amenajarea acestei noi ascunzători, mărindu-se capacitatea de ascundere, inculpatul C.E. a pretins numitului Mustafa ca pentru fiecare transport efectuat să se plătească suma de 10.000 euro, din care o parte urma să fie remisă ca plată pentru propria prestație inculpatului S.W. Totodată s-a pus la punct o nouă strategie a transporturilor clandestine, în sensul că transporterul încărcat cu droguri să fie condus de inculpatul S.W. supravegheat pe tot parcursul de inculpatul C.E. la volanul autoturismului său Citroen Jumper.

In urma noii strategii a transportului ilicit de droguri, evenimentele s-au derulat astfel:

În luna august 2003, inculpatul C.E. s-a întâlnit cu Mustafa în parcarea fast-food-ului McDonald's din cartierul Dristor, unde inculpatul a preluat din autoturismul cu care venise Mustafa 6 cutii de carton în care se aflau circa 50 kilograme heroină. Aceasta a fost plasată în autotransporterul condus de S.W., apoi Mustafa i-a dat lui C.E. suma de 3000 euro, sumă din care 1500 euro i-au fost dați inculpatului S.W. de către inculpatul C.E.

La data de 29 august 2003, transporterul condus de inculpatul

S.W. și Citroenul Jumper condus de inculpatul C.E. au părăsit România, trecând unul după altul prin PCTF Nădlac cu destinația Olanda. Ajunși într-un anumit punct pe autostrada Utrecht-Amsterdam, inculpații s-au cazat la un hotel, unde, după o convorbire telefonică purtată de inculpatul C.E. pe telefonul mobil, s-a prezentat în parcarea hotelului o legătură a lui Mustafa care a preluat heroina și i-a înmânat inculpatului C.E. suma de 7000 euro, după care cei doi inculpați s-au întors în România.

La începutul lunii octombrie 2003, în parcarea fast-food-ului Mc.Donald’s din bd. Basarabia, București, inculpatul C.E. a preluat de la Mustafa mai mult de 100 calupuri de heroină (circa 50 kilograme) din care mare parte au plasat-o în ascunzătorile transporterului (sub scaune și în plafonul dublu), restul de aproximativ 10 pachete fiind ascunse în ziua următoarea în roata de rezervă. Și de această dată Mustafa i-a remis inculpatului C.E. un avans de 4000 euro din care 1500 euro au fost dați inculpatului S.W. După ce heroina a fost ascunsă, inculpații C.E. și S.W. au plecat în cursă pe data de 2 noiembrie 2003 în tandem și au părăsit România prin PCTF Nădlac, cu destina ,????? ia an a» unde in același loc ca și în cursa precedentă, pe autostrada Urecht-Amsterdam, s-au întâlnit cu două persoane trimise de Mustafa, care au preluat heroina și le-a remis suma de 13.000 euro, după care inculpații s-au întors imediat în țară.

Văzând că afacerea merge bine, pentru a transporta cât mai multă heroină la o singură cursă, la inițiativa inculpatului C.E., acesta împreună cu inculpatul B.G.D., în garajul acestuia din urmă, ajutați și de inculpatul S.W., au modificat cele două rampe rabatabile ale platformei de transportat autoturisme, proprietatea inculpatului C.E., amenajând în fiecare rampă o ascunzătoare adecvată, destinată transportului clandestin de heroină.

La sfârșitul lunii noiembrie 2003, inculpatul C.E., care a venit cu autoturismul său Citroen Jumper, s-a întâlnit în apropierea localității Brănești, județul Ilfov cu inculpatul S.W. și cu numiții Mustafa și Murat, care veniseră toți trei cu transporterul Peugeot Boxer și împreună au preluat de la bordul unui autocamion TIR condus de un cetățean turc, un număr de 4 genți de voiaj, conținând fiecare aproape

20 kilograme heroină.

Inculpatul C.E. a plasat cea mai mare parte a heroinei primite în ascunzătorile transporterului și circa 60 de pachete le-a ascuns în ascunzătorile nou confecționate, respectiv în rampele rabatabile ale platformei. Cu această cantitate de heroină s-a plecat în occident în ziua de 29 noiembrie 2003. în această zi inculpatul S.W., însoțit de concubina sa D.N. la bordul transporterului Peugeot Boxer și inculpatul C.E. la bordul Citroenului Jumper, care tracta platforma de transport auto, au părăsit România prin PCTF Nădlac, cu destinația Olanda, unde în același punct de pe autostrada Utrecht-Amsterdam, heroina a fost predată unor persoane neidentificate.

La întoarcere, în orașul german Regensburg, inculpatul C.E. a cumpărat cu suma de 7000 euro o rulotă marca Tabbert Baronesse-620 TDL, pe care a adus-o în București și a înmatriculat-o.

În cursul lunii decembrie 2003, inculpatul C.E. s-a deplasat cu transporterul Peugeot Boxer în zona târgului Vitan Bârzești, unde s-a întâlnit cu Mustafa, de la care a preluat 5 saci conținând calupuri de heroină, pe care le-a plasat în ascunzătorile cunoscute.

Pe cele plasate în spațiul dintre cele două plafoane le-a învelit pe fiecare în ciorapi de damă. După ce a terminat operațiunea de plasare a heroinei în ascunzători, inculpatul C.E. a încercat să mascheze îmbinările ascunzătorilor prin chituirea lor și apoi vopsirea, dar nu a reușit.

În această situație s-a adresat inculpatului B.G.D. care a procedat la vopsirea întregului interior al caroseriei. De precizat că după preluarea celor 5 saci cu heroină în târgul Vitan Bârzești, Mustafa i-a dat inculpatului C.E. suma de 4000 euro pentru cursa ce urma să se efectueze în occident.

Plecarea cu destinația Olanda s-a făcut în ziua de 22 decembrie 2003. Astfel, în acea zi, inculpatul S.W., însoțit de concubina sa D.N. au plecat din București spre frontiera de vest a României la volanul transporterului Peugeot Boxer, în ale cărui ascunzători se afla heroina, în apropierea localității Slatina, județul Olt, s-au întâlnit cu inculpatul C.E., în al cărui autoturism Citroen Jumper se mai aflau soția sa C.A. și fiul lor minor C.C., în vârstă de 6 ani, toți urmând să petreacă sărbătorile de Crăciun cu niște prieteni în orașul Regensburg (Germania). în continuare, de la Slatina, s-au deplasat în tandem și au părăsit România prin PCTF Cenad în dimineața zilei de 23 decembrie 2003, ora 1.42.

La punctul de intrare pe teritoriul Ungariei, Kiszombor, după controlul efectuat de autoritățile vamale maghiare, inculpatului C.E. și însoțitorilor săi (soția și fiul) li s-a permis intrarea și continuarea călătoriei cu autoturismul Citroen Jumper, în timp ce inculpatul S.W. și concubina sa D.N. au fost reținuți pentru efectuarea unui control amănunțit asupra transporterului Peugeot Boxer. în urma controlului (practic mașina a fost dezmembrată) au fost găsite în ascunzătoarea din plafon 85 calupuri cu heroină, fiecare cântărind aproximativ 540 grame, iar în ascunzătorile de sub scaunele din față 122 pachete asemănătoare, greutatea totală a celor 207 pachete stabilită prin cântărire fiind de 702,676 kilograme.

În urma acestei descoperiri inculpatul S.W. și concubina sa D.N. au fost reținuți, apoi în ziua de 24 decembrie 2003 au fost arestați preventiv de Judecătoria din Szeghed (Ungaria) după care, instrumentarea cauzei a fost preluată de autoritățile române în colaborare cu cele maghiare.

Față de această situație de fapt, prin sentința penală nr. 1183 din 13 septembrie 2005 a Tribunalului București, Secția a ll-a penală, au fost condamnați după cum urmează:

Înculpatul C.E., în vârstă de 44 ani, căsătorit, fără antecedente penale, având în întreținere 3 copii minori la: -16 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 75 lit. a) și art. 4 din Codul penal;

18 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. a) din Codul penal;

17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000.Îîn baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 din Codul penal, iar în baza art. 65 alin. 2 din Codul penal i-au fost interzise inculpatului pe timp de 8 ani după executarea pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Codul penal și în baza art. 67 din Codul penal i s-a aplicat pedeapsa degradării militare.

Inculpatul S.W., în vârstă de 24 de ani, necăsătorit, fără antecedente penale la:

8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 75 lit. a) și art. 4 din Codul penal și cu aplicarea art. 16 din Legea nr.143/2000;

10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1 și din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. a) din Codul penal și cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000;

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 din Codul penal, iar în baza art. 65 alin. 2 din Codul penal i-au fost interzise inculpatului pe timp de 6 ani după executarea pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din Codul penal.

Inculpatul B.Q.D., în vârstă de 39 de ani, necăsătorit, de profesie conducător auto, fără antecedente penale la:

1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 75 lit. a) și art. 4 din Codul penal și cu aplicarea art. 16 din Lege a nr. 143/2000, art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) și art. 80 din Codul penal;

1 an și 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 și art. 75 lit. a) din Codul penal și cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. b) si art. 80 din Codul penal.

În baza art. 33 alin. 1 lit. a) și art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 din Codul penal.

Tot prin această sentință s-a dispus măsura confiscării asupra căreia nu mai insistăm să prezentăm categoriile de bunuri confiscate în speță.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel:

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru mai multe motive printre care și reținerea în mod netemeinic de circumstanțe atenuante inculpatului B.G.D;

Inculpatul S.W., criticând-o pentru greșita individualizare a pedepsei, în sensul că nu s-a dat o eficiență corespunzătoare circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa;

Inculpatul C.E., criticând-o pe considerentul că pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată este prea aspră în raport cu condiția sa procesuală;

Inculpatul B.G.D. a criticat-o pentru nelegalitatea condamnării sale în condițiile în care la dosar nu există nici o probă care să dovedească vinovăția sa, solicitând achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală.

Prin decizia penală nr. 989/A din 13 decembrie 2005, Curtea de Apel București a respins toate apelurile ca fiind nefondate.

Comentariu

Am selectat această speță în lucrarea noastră pentru complexitatea ei, dar și pentru ca cititorul să-și poată da seama care sunt adevăratele dimensiuni ale fenomenului traficului ilicit de droguri în România.

Această speță ne-a mai arătat cu câtă ușurință traficanții turci au pus la cale constituirea unei rețele de scoatere din țară a heroinei, rețea compusă și din cetățeni români dispuși să riște pentru a se îmbogăți rapid.

Ceea ce ne atrage atenția, în primul rând în această speță este, fără îndoială, cantitatea foarte mare de heroină scoasă din țară cu ajutorul unor mijloace de transport în care s-au amenajat locuri speciale de ascundere. Speța ne dezvăluie tupeul traficanților de a scoate din țară cu ocazia unui transport în occident a unor cantități din ce în ce mai mari de heroină. Tocmai această tendință i-a determinat pe traficanți să se ocupe și să amenajeze noi ascunzători pentru a putea încărca cât mai multă heroină.

În al doilea rând ne atrage atenția modul în care au acționat traficanții turci, prudența, discreția și secretul operațiunilor ce urmau să se desfășoare de la un transport la altul. în acest sens, lucrând în mod „calificat”, ei au știut să-și ascundă identitatea, locul de reședință și toate deplasările, astfel încât în această cauză, deși sunt implicați Mustafa, Murat, lanis și alții, care apăreau cu heroina în diferite locuri, nici unul dintre ei nu a putut fi identificat și tras la răspundere penală, astfel că cei ce au plătit pentru faptele lor au fost numai românii.

Din speță rezultă și prudența cu care Mustafa organiza întâlnirile și predarea spre transport a heroinei. Astfel, locurile de predare a heroinei pentru transport erau mereu altele, cum au fost: drumurile lăturalnice camuflate de vegetație și arbuști, locuri de parcare, benzinării, târguri etc., fapt ce ne arată că organizatorul transporturilor lucra în mod foarte profesionist pentru a nu fi detectat de autorități. Și la predarea heroinei în Olanda sau Italia erau organizate scheme speciale în baza cărora veneau să preia heroina mereu alte persoane, iar sumele în euro ce erau predate transportatorului erau mereu altele.

În organizarea transportului ilicit de heroină, pentru stabilirea locurilor unde trebuia predată și stabilirea persoanelor ce veneau la primire, Mustafa s-a folosit de noile tehnologii de comunicații cum este telefonia mobilă. Prin telefon, Mustafa comunica inculpaților transportatori ce aveau de făcut și unde anume în legătură cu predarea heroinei. Rezultă din speță, cum aceste noi tehnologii de comunicații ajută pe traficanții de droguri în realizarea activităților lor infracționale și care de la distanță își pot dirija în mod eficient afacerile legate de droguri.

Traian Dima; Traficul și consumul illicit de stupefiante, Ed. Lex, 2001;

Concluzii

Flagelul stupefiantelor reprezintă un pericol grav ce amenință tot mai mult umanitatea, printr-o diversitate de forme specifice, pornind de la influența nocivă pe care o are asupra tinerei generații și alterarea relațiilor interumane, continuând cu distrugerea sănătății, îmbogățirea de nejustificat din punct de vedere moral sau licit-economic a infractorilor, apariția de organizații criminale redutabile, care de multe ori concurează cu puterea unor guverne, și culminând cu provocarea unor adevărate războaie locale, soldate cu piederi de vieți omenești.

Potrivit estimărilor făcute de diferite organisme statale și internaționale, peste 100 de milioane de oameni din întreaga lume au devenit victime ale abuzului de stupefiante. Consecințele directe ale consumului unor astfel de substanțe sunt afecțiunile psihice, degradarea umană, asociate cu săvârșirea unor infracțiuni grave precum omorurile, tâlhăriile sau violurile.

Dacă sintetizăm efectele consumului de droguri asupra societății, situația se prezintă astfel :

scăderea randamentului de muncă al celor ce consumă droguri;

deturnarea unei importante părți a fondurilor monetare din circuitul economic normal;

folosirea unor imense sume de bani la finanțarea activităților subversive și la întreținerea economiei subterane;

costurile ridicate ale tratamentelor medicale de dezintoxicare și parțiala neeficacitate a încercării de eliminare a dependenței psihice,în special;

răspândirea alarmantă a bolilor transmisibile grave, de exemplu SIDA, și creșterea numărului de internări ale persoanelor care folosesc droguri;

cheltuielile mari necesitate de întreținerea și dotarea forțelor abilitate să controleze și să lupte împotriva flagelului morții albe;

Juriștii, sociologii și oamenii de știință din lumea medicală au încercat să găsească, în diferite modalități, soluțiile problemei referitoare la felul în care trebuie abordat, interpretat, combătut și, în final, eradicat fenomenul traficului și al consumului ilicit de stupefiante, dar metodele de rezolvare aplicate până acum se dovedesc uneori ineficiente, deoarece, în multe cazuri, traficul ilicit de droguri se realizează în forma îmbinării cu acte de terorism, trafic de arme, și, la unele organizații teroriste, cu false aspirații de ordin „politic”– reprezentând simple disimulări ale unor interese veroase și manifestări de subtilitate care nu ascund, de fapt, decât încercările, lipsite de orice scrupule, de a deturna justificările și opinia generală referitoare la natura acțiunilor grupărilor de traficanți, guvernate de scopul fundamental al realizării câștigurilor fabuloase.

Multe guverne, îngrijorate de efectele traficului ilicit de stupefiante, au elaborat legislații severe, menite să reducă proliferarea dezastrului cauzat de droguri.

Din păcate, aceasta conduce doar la o relativă stabilizare, pe o perioadă de timp limitată, a situației de fapt, neputând realiza eradicarea de fond a criminalității și, în special, a traficului ilicit de droguri.

Mass-media din România este preocupată din ce în ce mai mult, după cum o dovedesc diversele publicații și filme, de a formula explicații deosebit de complexe ale consumului și traficului ilicit de stupefiante, nereușind – însă – a furniza o reală clarificare, destinată majorității populației, a dispozițiilor Legii nr.143/2000, act normativ deosebit de important în rezolvarea problemelor legate de narcotice cu care se confruntă țara noastră. Totodată, s-a înființat instituția investigatorilor acoperiți care, având o mare libertate de mișcare, vor contribui în mod esențial la punerea în aplicare a măsurilor legale impuse de politica națională antidrog.

Comunitatea internațională este conștientă de permanenta amenințare constituită de consumul și circulația clandestină ale substanțelor stupefiante și psihotrope la adresa siguranței cetățenilor planetei, fapt care a determinat luarea hotărârârii de a-și intensifica eforturile pentru diminuarea și înlăturarea acestui fenomen. Puterea economică (redusă, prin raportare la nivelul altor țări de pe mapamond) a României și disponibilitățile financiare limitate de care dispun organismele sale instituționale implicate în lupta de reprimare a activităților infracționale desfășurate în domeniul traficului și consumului ilicit de stupefiante fac necesară înscrierea țării noastre în rândul statelor ce fac parte din organizațiile internaționale care asigură o asistență utilă membrilor lor.