Consumul de Droguri Legale la Adolescenti
Cauzele consumului de droguri legale la adolescenți
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. – ADOLESCENȚA
I.1 Caracterizare generală
I.2. Problematica adolescenței
I.3.Surse de stres în adolescență
I.4 Socializarea și integrarea socială a adolescentului
CAPITOLUL II. – DESPRE DROGURI
II.1.Ce este drogul
II.1.1.Scurt istoric
II.1.1.1. Istoria alcoolului
II.1.1.2.Istoricul tutunului
II.1.1.3. Istoria cafelei
II.1.2. Drogurile legale
II.2. Alcoolul
II.2.1. Consumul de alcool la tineri
II.2.2.Acțiunea alcoolului asupra organismului
II.3. Tutunul
II.3.1.Efectele nicotinei asupra organismului
II.4. Cafeaua
II.4.1. Intoxicația cafeinică
II.4.2. Acțiunea cafeinei asupra organismului
CAPITOLUL III. – ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
III.1. Aria cercetării
III.2. Metodologia cercetării
III.2.1.Tehnicile utilizate în cercetare
III.2.2. Metodele cercetării
III.2.3.Instrumente utilizate în cercetare
CAPITOLUL IV. – INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
IV.1. Influența anturajului asupra consumului de alcool și tutun
la vârsta adolescenței
IV.2. Atitudinea familiei și a societății față de consumul de
alcool și tutun la vârsta adolescenței
CAPITOLUL V. – STUDII DE CAZ
Studiu de caz nr. 1
Studiu de caz nr. 2
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
GHID DE INTERVIU
TABELE DE FRECVENȚĂ
INTRODUCERE
Maturizarea înseamnă structurarea identității, care identitate presupune interiorizarea comportamentelor și valorilor comunității, ale adulților. Conflictul dintre valorile copilăriei, în mare parte aparținând și creativității, și valorile maturității, impuse de societate, favorizează depășirea barierelor convenționalismului social. Creativitatea este o construcție de noi structuri și în același timp un proces de destructurare. Ea presupune spargerea modelelor cunoscute de comportament, de gândire, depășirea barierelor impuse de tradițiile sociale, găsirea unor sisteme noi de evaluare a valorii obiectului etc. Schimbarea caleidoscopica a lumii o resimțim uneori cu încântarea copilăriei, alteori dureros. Atunci când ne confruntăm cu necunoscutul, cu situații aparent fără ieșire, trăim un sentiment de teamă, care devine din ce în ce mai acut. Blocajul creat de neputință poate fi înlăturat apelând la creativitatea pe care, într-o măsură mai mare sau mai mica, o are fiecare dintre noi.
Adolescența suscită un viu interes datorită semnificației deosebite a proceselor care o definesc, ca trecere de la copilărie, considerată o vârsta a dependenței, la vârsta adultă care este etapa de maximă productivitate a personalității.
Trăim într-o societate care se schimbă din ce în ce mai repede. Nu mai avem timp să ne cunoaștem pe noi înșine pentru că trebuie să îndeplinim obligații care de multe ori ne depășesc capacitățile. Acest lucru este cel mai evident la adolescenți și la tineri, care în plin proces de maturizare, trebuie să-și formeze personalitatea, într-o lume fără repere și fără modele, dar, cu cerințe din ce în ce mai complexe. Pe cale de consecință, refugiul este grupul de prieteni unde autoritatea părinților și cea a profesorilor nu se manifestă, iar, în anumite cazuri, printre alte „activități” consumă alcool sau droguri. Consecințele sunt evidente și extrem de mediatizate: accidente sau chiar decese în urma conducerii sub influența băuturilor alcoolice sau a drogurilor, agresiuni fizice în incinta școlii sau în afara ei, scăderea performanțelor școlare, etc.
Motivele pentru care tinerii consumă alcool și droguri sunt diverse de la curiozitatea specifică vârstei, dorința de a face parte dintr-un grup valorizat social, presiunea grupului de prieteni, modele din familie sau pur și simplu plăcerea de a consuma aceste substanțe.
Este dificil de a găsi remediul situației. Cele mai eficiente strategii includ mesaje care sensibilizează individul, grupul sau grupurile din care acesta face parte ori familia, aceste strategii, includ campanii mass-media. Publicitatea prin televiziune joacă un rol foarte important deoarece, televizorul este principalul mijloc de informare și totodată și cel mai eficient.
Cu această cercetare încerc să găsesc principalele cauze ale consumului de droguri legale (alcool,tutun,cafea) în rândul adolescenților,de ce cei mai mulți adolescenți din zilele noastre ajung la o vârstă fragedă să consume aceste substanțe chiar în cantități extreme.
Consider că una dintre principalele cauze ar putea fi influențarea de către anturajele în care intră și din care vor să facă parte. La această vârstă critică persoanele au nevoie de sprijinul celor de aceeași vârstă, deoarece niciodată nu o să vezi un adolescent să accepte să discute cu persoane de altă vârstă. Ei simt că cei de altă vârstă nu îi pot înțelege și nu le oferă atenția de care au nevoie pentru a putea trece peste această perioadă de tranziție de la copilărie la perioada adultă și nu îi consideră destul de maturi pe cât și-ar dorii ei din această cauză încearcă să se facă remarcați prin alte metode cum ar fi consumul de alcool sau alte substanțe.
Adolescenții pot consuma alcool pentru a fi apreciați de cei din jurul lor, pentru a fi primiți în diferite grupuri, pentru a fi acceptați dar mai fac acest lucru si ca o dovadă de răzvrătire împotriva părinților și a celorlalți adulți care ți critică și ți fac să se simtă copii, ei considerându-se deja adulți.
Obiectivele cercetării:
Aflarea cauzelor pentru care tot mai mulți adolescenți ajung să consume alcool
Motivele pentru care adolescenții din zilele noastre încep să fumeze de la o vârstă așa de fragedă
Identificarea caracteristicilor subiecților supuși analizei
Identificarea disfunționalităților formelor, instituțiilor, agențiilor de socializare (familie, școala, grup de prieteni).
Ipoteze
Ipotezele de la care am pornit partea practică a cercetării mele au fost:
Dacă adolescenții consumă droguri legale atunci pot spune că fac acest lucru din cauza curiozității excesive pe care o au la această vârstă complicată;
Dacă adolescenții ajung să consume alcool și să fumeze atunci annturajul lor are o mare influență;
Dacă adolescenții încep să consume alcool și tutun pentru atunci există un risc ca aceste substanțe să se consumă și în familiile lor;
Dacă adolescenții devin consumatori de droguri legale atunci inseamnă că au deprins acest obicei ca modalitate de răzvrătire împotriva adulților.
CAPITOLUL I.
ADOLESCENȚA
I.1 Caracterizare generală
Adolescența reprezintă o etapă distinctă în evoluția individului care se situează între copilărie și tinerețe, prezentând aspecte caracteristice în plan biologic și psihosocial, fiind dependență în desfășurarea ei de factori biologici ereditari, sociali, culturali și educaționali.
Sociologic, adolescența este privită prin prisma integrării culturale și sociale, prin formarea unor grupuri de adolescenți cu preocupări comune și culturi specifice (subcultura adolescentină). Grupurile de adolescenți sunt unite, coezive exercitând o puternică influență asupra membrilor, promovând tendința acestora de a chestiona și descoperi valorile.
Ultima și cea mai complexă etapă a dezvoltării copilului este adolescența, etapă a conturării individualității și a începutului de stabilizare a personalității care marchează încheierea copilăriei și trecerea spre maturizare. Transformările fizice și psihice care apar în această perioadă, schimbările în atitudini și conduită, la fel ca și problemelor ridicate părinților și familiei, fac din adolescență cea mai sensibilă fază de evoluție spre viața adultă.
Este o fază de restructurare afectivă și intelectuală a personalității, un proces de individualizare și de metabolizare a transformărilor fiziologice legate de integrarea corpului sexuat. Este greu de precizat, la ora actuală, sfârșitul adolescenței câtă vreme numeroși adolescenți își prelungesc procesul de personalizare.
Psihologic, ea se caracterizează prin creșterea dezvoltării intelectuale, hipersensibilitate, apariția unor conflicte motivaționale și afective.
Sociologia studiază adolescența și din punctul de vedere al fenomenelor înscrise în categoria delicvența juvenilă, urmărind condițiile și cauzele producerii acestora, descoperirea unor modalități formale și informale de prevenire a manifestărilor pre-delicvente și delicvente.
Ca perioadă de tranziție între copilărie și maturitate, adolescența se caracterizează printr-o serie de trăsături generale și specifice care condiționează și determină procesul de cristalizare a personalității tânărului.
Incluzând indivizi a căror vârstă este cuprinsă între 13-14 ani și 18-19 ani (deși există autori care extind această vârstă până la 25 ani – adolescența târzie), adolescența cuprinde două sub-perioade principale, aflate una în succesiunea celeilalte:
a. preadolescența – între vârsta de 13-14 – 16 ani – caracterizată prin stabilizarea maturității biologice și dobândirea unei individualități mai nuanțate;
b. adolescența propriu-zisă sau "marea adolescența" – cuprinzând vârsta de 16 -18/19 ani și caracterizată prin fundamentarea principalelor trăsături de caracter și stratificarea intereselor profesionale.
Maurice Debesse (1970) operează o alta clasificare:
a. adolescența pubertară, cuprinzând copiii pre și puberi;
b. adolescența juvenilă, care include perioada corespunzătoare post-pubertății;
c. tinerețea propriu-zisă, ca etapă a post-adolescenței și care înglobează tinerii între 17-22 ani sau 17-25 ani.
Limitele cronologice și etapizarea pe cicluri de dezvoltare sunt însă discutabile și nu există criterii precise care să ofere o clasificare invariabilă și admisă unanim. Vârsta nu reprezintă în sine un criteriu, deoarece dezvoltarea biologică apare dependența de factorii sociali, astfel, maturitatea depinde în bună măsură de etaloanele societății care o definește.
Dacă în pubertate se înregistrează un puseu de creștere, în perioada adolescenței se produce o dezvoltare intensă în plan psihic și se stabilizează structurile de personalitate.
În plan psihologic, transformările sunt extrem de rapide, spectaculoase și de maximă complexitate cu salturi la nivelul unor funcții, cu evoluții mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltării psihice generează noi conduite și noi modalități de relaționare cu cei din jur, forme originale de înțelegere și adaptare.
Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori cu existența unor conflicte și trăiri dramatice, cu frământări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a elanurilor, a aspirațiilor și cu tendința de a evita teama față de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor sale de viitor. Adolescentul este un nonconformist și un luptător activ pentru îndeplinirea dorințelor sale, un original în adoptarea soluțiilor urmărite, în modul de a privi și de a se adapta la lumea înconjurătoare.
Acestea sunt o parte din motivele pentru care adolescența este atât de controversată de o serie de specialiști, fiind considerată ca o perioadă de "criză" . Criza adolescenței se referă, pe de o parte, la negarea de către adolescent a identității sale în calitate de copil și, pe de alta parte, la revendicarea unei noi identități, care să-l plaseze în lumea adultului. Fiind o perioadă de dependență economică și afectivă, care se opune participării active cu drepturi depline la exigențele normative ale vieții sociale, adolescența reflectă atât particularitățile climatului familial și educațional, cât și transformările complexe ale mediului social.
O serie de cercetări au evidențiat faptul că această "criză" nu este un produs exclusiv al adolescenței, ci al condițiilor noi de viață din societățile industrialicții, cu evoluții mai lente la nivelul altora. Diversitatea dezvoltării psihice generează noi conduite și noi modalități de relaționare cu cei din jur, forme originale de înțelegere și adaptare.
Traversarea acestei perioade nu se face în mod lent, dimpotrivă, tensionat, adeseori cu existența unor conflicte și trăiri dramatice, cu frământări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a elanurilor, a aspirațiilor și cu tendința de a evita teama față de piedicile ce se pot ivi în realizarea proiectelor sale de viitor. Adolescentul este un nonconformist și un luptător activ pentru îndeplinirea dorințelor sale, un original în adoptarea soluțiilor urmărite, în modul de a privi și de a se adapta la lumea înconjurătoare.
Acestea sunt o parte din motivele pentru care adolescența este atât de controversată de o serie de specialiști, fiind considerată ca o perioadă de "criză" . Criza adolescenței se referă, pe de o parte, la negarea de către adolescent a identității sale în calitate de copil și, pe de alta parte, la revendicarea unei noi identități, care să-l plaseze în lumea adultului. Fiind o perioadă de dependență economică și afectivă, care se opune participării active cu drepturi depline la exigențele normative ale vieții sociale, adolescența reflectă atât particularitățile climatului familial și educațional, cât și transformările complexe ale mediului social.
O serie de cercetări au evidențiat faptul că această "criză" nu este un produs exclusiv al adolescenței, ci al condițiilor noi de viață din societățile industrializate și al modelului cultural în care trăiește tânărul.
Jean Rousselet surprinde 3 forme de conduită mai importante care se produc din dorința adolescentului de a se afirma și de a fi unic în felul său:
– conduita revoltei – prin care adolescentul refuză ostentativ ceea ce a învățat sau i s-a impus sa învețe, adoptă atitudini negativiste, contrazice pe alții fără temei, îi ironizează, utilizează un limbaj ieșit din comun cu atitudini pline de ironie;
– conduita închiderii în sine – din care transpare o autoanaliză și cenzurare severă a sentimentelor, a atitudinilor și acțiunilor, a introspecțiilor pentru cunoașterea de sine, și disecarea comportamentelor altora, lansarea într-o reverie care poate duce la îndepărtarea de realitate și închiderea în sine;
– conduita exaltării și afirmării – prin care se caută confruntarea cu alții pentru a-și verifica propriile capacități fizice, intelectuale și afectiv-motivaționale adoptând atitudini extreme față de tot ceea ce disprețuiește sau nu se încadrează în vederile sale.
Pe lângă conduitele normale, care denotă dimensionarea echilibrului și adaptării adolescentului, pot apărea conduite amorale, ce se caracterizează prin exprimarea ostilității, negativismului, nonconformismului bazat pe ignoranță, pe încălcarea unor reguli din necunoașterea lor sau din nerealizarea implicațiilor cu care se pot solda asemenea atitudini, și, în fine, conduite imorale când încălcarea normelor și regulilor sociale se face în cunoștință de cauză sau deliberat. Ca urmare a desfășurării unor astfel de conduite, se constituie acceptorii morali, care pot duce la conflict și frustrare ce se evidențiază în roluri și statute sociale. Când conflictul și frustrarea îmbracă forme acute și când se prelungesc în timp încât adolescentul trăiește anxios și dramatic relațiile sale cu cei din jur, intervin o serie de manifestări ce cad sub incidența unor comportamente structurate după următoarele tipuri de personalitate
a imaturității psihice, când adaptarea este dificilă, greoaie, lipsită parțial de realism și cu acțiuni infantile;
a dezvoltării dizarmonice dominate de acțiuni instabile, labilitate afectivă, impulsivitate, brutalitate, negativism, atitudini nonconformiste, egoism, nesociabilitate, ostilitate față de cei din jur;
a evoluției astenice ce poate fi de natură cerebrală, somatogenă sau psihogenă în care domină forme de handicap cu caracter reactiv, prin vulnerabilitatea persoanei la diferite situații;
a evoluției psihopatice sub formă epileptoidă, schizoidă, isterică, ce conțin o mare doză de labilitate afectivă și tendințe spre manifestări delicventuale și infracționale.
Adolescentul rămâne încă în bună măsură, dependent de familie, dar se străduiește tot mai mult să iasă de sub tutela ei. Situațiile extreme cum ar fi un climat prea indulgent sau neglijent, ca și al unuia prea rigid cu interdicții exagerate, nu facilitează dobândirea autonomiei personale, deoarece se mențin situațiile tensionale și se reduc motivele pentru o implicare activă a adolescentului în propria sa socializare. Posibilitățile reduse de adaptare și de integrare, neputința adolescentului de a se racorda la structurile social-profesionale și frecventele eșecuri, insuccese, dezamăgiri, anxietăți, pot genera comportamente nefaste, deviante, de eliberarea de structurile socializatoare în care se simte un inadaptat.
Servind multă vreme ca explicație generală a oscilației personalității între normal și "patologic" și a tendințelor de devianță constantă a comportamentului, noțiunea de "criză" a adolescenței se referă de fapt la trăsăturile psihologice contradictorii ale etapelor de dezvoltare a personalității, care la unii adolescenți se manifestă mai accentuat decât la alți. Variind în funcție de mediul social și de condițiile de viață ale adolescentului și reflectând tensiunile adaptării sale la un nou status social (cel de adult), criza adolescenței, pe care unii autori o apreciază ca manifestându-se între 14 – 16 ani la băieți si între 12-14 ani la fete, apare deseori pe fondul unei instabilități a personalității, manifestată afectiv și comportamental, și pe fondul unei identificări negative a adolescentului cu normele și valorile etice. Revoltându-se contra "tabuurilor" și interdicțiilor care i s-au impus în perioada copilăriei, viitorul adult își formează o conștiință normativă și motivațională orientată către negarea și respingerea modelelor adultului și, implicit, căutarea și afirmarea unor modele culturale contestatare proprii, însoțita de modificarea inteligenței, a afectivității și personalității. Criza are o veritabilă perioadă de "moratoriu psihosocial" în cursul căreia se formează adevărată conștiință morală și când are loc îndepărtarea față de părinți, revolta contra interdicțiilor școlare, formarea unor noi imagini despre sine, dezvoltarea unor prietenii idealizate cu parteneri de aceeași vârstă, precum și apariția unor multiple conflicte interne și externe.
Stanley Hall și Maurice Debesse subliniază că adolescența este o perioadă de dezechilibrare care este însoțită de apariția unei atitudini de opoziție față de mediul școlar și familial și, în general, față de orice autoritate, atitudine, prin care tinerii caută să-și manifeste independența personalității lor și să-și dobândească conștiința de sine.
După cum remarcă J. Piei criza adolescenței "variază sensibil de la un individ la altul și în diferite societăți sau medii socioculturale: la unii adolescenți această criză este puțin marcată și nu se derulează decât o scurtă perioadă, în timp ce pentru alții criza durează mai mult, caracterizându-se printr-o reacție violentă și spectaculoasă (evaziune din familie și școală, opoziție manifestă, rebeliune). Pe de altă parte, manifestările acestei vârste pun în evidență o serie de trăsături psihologice contradictorii, timiditatea sau încrederea în sine, căutarea originalității sau conformism, entuziasm sau apatie, egocentrism sau altruism, obediență și revoltă, independență și imitație.
În concluzie, conform opiniei autorului Emil Verza, adolescenții traversează următoarele etape principale ale identificării personalității și comportamentului:
cristalizarea vieții interioare și a conștiinței propriei identități, prin tendințe de interiorizare și introspecție, de analiză și autoanaliză, stărilor trăite;
instalarea conștiinței maturizării și a aspirațiilor de a fi adult, printr-o raportare pertinentă a însușirilor proprii la conduitele celor din jur:
menținerea și chiar accentuarea în unele împrejurări a conduitelor de opoziție, de teamă, de conflict și frustrare, prin zbaterea spre câștigarea independenței și autonomiei personale;
creșterea simțului de responsabilitate, de datorie și proiecția personalității în devenirea și afirmarea socială, culturală, profesională;
maturizarea personalității și elaborarea de comportamente integrative, bazate pe creșterea forței intelectuale, volitive și motivaționale, prin trăirea experiențelor afective și cognitive care fac posibilă integrarea cultural-socială și circumscrierea în cadrul originalității atât de râvnite;
dezvoltarea capacității de autocontrol și stăpânire de sine, prin exercitarea unor conduite de sacrificiu și proiectarea aspirațiilor pentru servirea cauzelor generoase.
I.2. Problematica adolescenței
Problematica adolescenței a fost și continuă să fie tema de predilecție a numeroși cercetători și specialiști din domeniul psihologiei, pedagogiei, eticii, sociologiei, dreptului familiei etc. întrucât reprezintă una dintre cele mai importante faze-ale dezvoltării umane, marcată prin diferențiere și individualizare, prin nevoia permanentă a adolescentului de a se adapta și integra într-o lume care să corespundă aspirațiilor sale.
În perioada adolescentei, o dată cu amplificarea și complicarea relațiilor sociale, viitorul adult se găsește confruntat cu multiple situații contradictorii, generate de prelungirea dependenței sale fată de mediul familial și de dorința puternică de afirmare a identității sale în viața socială. Nemaifiind copil, dar nedevenind încă adult, adolescentul resimte o necesitate puternică de a săvârși gesturi și acte care să-i confere conștiința autonomiei și sentimentul asimilării unor conduite noi și originale fată de cele precedente. În asemenea comportamente contrastante, care opune activitățile copilărești și gesturile mature, conflictele interne și cele externe, se pot descifra cel mai bine cauzele începerii unei vieții în care se consumă tot felul de substanțe care îl fac pe adolescent să se simtă diferit de ceilalți dar tot odată îl conduc spre o viață de consumator.
Abandonul școlar sau fuga de acasă trebuie privită și prin această perspectivă, a încercării adolescentului de a se sustrage dependenței sale față de părinți și tendinței de a evita rigorile vieții socializate.
Imaturitatea, refularea afectivității, egocentrismul, sentimentul de injustiție, indisciplina, renunțarea la sarcinile impuse de familie și școală, ostilitatea față de sancțiuni sunt numai câteva din conduitele care sunt specifice perioadei de oscilație între statusul de adult și poziția de copil, antrenând tinerii în săvârșirea unor acte deviante nesancționabile penal și către utilizarea de către aceștia a alcoolului sau tutunului.
Instabilitatea se manifestă în aria sensibilității afective ca și în cea atitudinală și comportamentală, fiind atât produsul structurii individuale (al predispozițiilor constituționale tipului ale sistem nervos), cât și rezultatul unor dificultăți adaptive apărute în cadrul relațiilor interpersonale familiale sau al proceselor de integrare în școala.
Tendințele către instabilitate apar amplificate în cazul familiilor dezorganizate, caracterizate prin spirit de dezordine, conduite antisociale și deficit afectiv, contribuind uneori la agravarea comportamentului și automat la folosirea de substanțe care îi fac să se simtă altfel. În ansamblul lor sentimentele de nesiguranță, insecuritate și labilitate a structurii personalității, care caracterizează instabilitatea afectivă și comportamentală a tânărului nu trebuie interpretate ca factori determinanți ai unei conduite delicvente. Pentru stabilizarea unei asemenea conduite este necesara asocierea altor factori negativi din mediul familial și extrafamilial si menținerea unei dizarmonii puternice între diferitele laturi de dezvoltare a personalității adolescentului.
La nivelul dezvoltării psihice remarcăm modificări importante: evoluția sensibilităților, progrese în memorie, o mai mare operativitate a gândirii (care devine mai flexibilă, logică, utilizează sistematizarea, inducția, deducția, analogia, clasificarea după mai multe criterii; expunerea e controlată critic, e folosită argumentația logică, se dezvoltă arta gândirii și a discuției – se remarcă în special plăcerea pentru discuția în contradictoriu), crește randamentul activității intelectuale, evoluează limbajul vorbit și scris (dar, în același timp, în medii informale limbajul poate fi neglijent, impregnat de voințe vulgarisme și agramatisme, ceea ce denotă un teribilism; crește interesul pentru limbi străine), imaginația și creativitatea se dezvoltă foarte mult, având note originale (ce se pot manifesta în artă – literatură, muzică, pictură, sculptură, etc., în domeniul tehnicii, dar și în reverie și vis), la fel și latura afectivă (cu trei direcții mai importante : dezvoltarea sensibilității și a concepției morale; creșterea și afirmarea conștiinței de sine, ca mobil al dorinței de a fi independent; erotizarea în continuare a vieții afective), interesele se diversifică (pasiune pentru sport, lectură, muzică, dans, pentru diverse modalități de petrecere a timpului liber. E posibil ca randamentul școlar să scadă, să se manifeste preferințe pentru anumite materii, în special în perspectiva orientări școlare și profesionale). În ce privește comportamentul adolescentin și viața socială, aici lucrurile sunt extrem de complexe. în descrierea relației cu adulții – și în special cu părinții – credem că e semnificativ următorul pasaj preluat din L.Bauman și R.Riche (1995, p. 12): " Crezând că nici un adult nu îi poate înțelege și temându-se să-și dezvăluie cele mai lăuntrice nedumeriri unor oameni care nu-i pot și nu vor înțelege, adolescenții tind să devină secretoși (fiindcă se tem de amestecul celor care nu îi pot înțelege cu adevărat); lăudăroși (deoarece, șarjând, poate vor reuși să îi păcălească pe ceilalți, făcându-i să-i creadă stăpâni pe viața lor sau poate auto convingându-se chiar pe ei înșiși că sunt stăpâni); deprimați (fiindcă de cele mai multe ori nimic nu pare să iasă bine); rebeli (pentru că părinții par mereu să aibă reguli care fie contravin vieții lor tumultoase, fie nu se aplică); sfidători (căci acesta e singurul mod pe care-l cunosc pentru a-i convinge pe părinți să-i lase în pace) și chiar evazivi (dat fiind că înfruntarea directă e prea neplăcută și poate pricinui mai multă durere de moment decât cred ei că pot suporta).
L.Bauman și R.Riche (1995) au evidențiat o serie de comportamente și interese specifice adolescenților, rezultate din bogata experiență de consiliere și mediere între părinți și adolescenți. Acestea sunt : așa-zisa iresponsabilitate adolescentină (care în majoritatea cazurilor se datorează faptului că părinții îi tratează ca pe niște copii, nu le permit să fie responsabili deoarece nu sunt făcuți răspunzători de propriile comportamente, în sens real); furia și manifestarea ostilității, a iritabilității (ce se pot naște din diferite frustrări); mințitul (din dorința de a evita neplăcerile sau a le amâna, pentru a nu spune tot adevărul, pentru a-și crea sau susține o anumită reputație, pentru a atrage atenția, etc.; plictiseala (ei cred că ar trebui să se distreze sau să facă ceva deosebit tot timpul și nu știu încă faptul că fiecărui om i se întâmplă uneori să fie plictisit, retragerea temporară din anumite activități e percepută ca plictiseală, poate fi o scuză a timidului pentru a nu avea anumite contacte sociale, o reacție declarată față de o situație sau atitudine față de care nu-și poate manifesta adevăratele sentimente); rezultate școlare proaste (apar preocupări noi, vor să atragă atenția, pot fi efectul unei situații familiale indezirabile, pot fi atrași doar de anumite materii, etc.; lipsa de comunicare cu părinții (din dorința de independență, de intimitate, de a se descurca singuri, dintr-o lipsă de afecțiune din partea familiei – reală sau resimțită ca atare de adolescenți, etc.; atracția față de anumite medii mai mult sau mai puțin nocive (de exemplu în care se consumă alcool sau droguri); singurătatea (deoarece nu cred că au interese comune cu alții, nu au găsit încă grupul potrivit, au o perioadă pasageră de singurătate, calitatea de adolescent – victima, timiditatea, etc.; probleme legate de atracția sexuală și viața sexuală (datorate maturizării treptate biologice și psiho-afective).Adaptarea și integrarea în diferite grupuri poate fi o modalitate importantă de socializare. Ei caută puterea grupului, afirmarea de sine, recunoașterea din partea grupului, încearcă să-i înțeleagă pe ceilalți și vor să fie înțeleși de aceștia, caută securitate emoțională, sprijin, ajutor.
Prieteniile și grupurile formate din tineri de aceeași vârstă oferă adolescenților satisfacerea unor nevoi sociale ca cea de căutare a unei noi identități, nevoia sporită de afectivitate, de schimbare și securitate.
Prin urmare putem concluziona că adolescența este o perioadă în care domină conflictul de autoafirmare, de dobândire a unui status-rol, de aspirație vocațională, se construiește conceptia despre lume și viață, se formează atitudini, are loc maturizarea biologică, afectivă, volitivă, motivațională și morală, stabilirea de relații sociale și integrarea socială.
I.3.Surse de stres în adolescență
Omul se naște, trăiește și moare. Momentele cele mai importante sunt etapele de început prin care aceștia trec. Mai exact momentul în care un copil devine adult.
Aceasta este o perioadă grea pentru că începe să se formeze personalitatea tânărului, care ajunge să se confrunte cu tot felul de probleme privind persoana lui, existența și rolul lui printre ceilalti oameni. La început apar probleme mici de care trec cu ușurință dar pe parcurs apar și probleme majore cu care se confruntă în fiecare zi. Una dintre acestea se referă la dorința fiecarui tânăr de a avea libertate. Aceasta este una din problemele majore ale fiecăruia deoarece în aceea perioadă a vieți fiecare dorește să se afirme, să încerce experiențe noi, să fie în centrul atenției, să fie tratat ca pe un om mare, să i se dea importanță. Dupa ce trece de școala generală tânărul, în formare intră într-un colectiv nou. La contact cu altă lume, cu alte concepții, cu alte aspirații, este influențat de tot felul de idei. Vârsta adolescenței este cea în care omul este mai influențabil ca oricând. Începe să se privească cu atenție pe el însuși, și să se compare cu cei din jur. Găsește asemănări și deosebiri iar atunci când deosebirile sunt prea mari, încearcă să se adapteze în colectivul respectiv, încearcă să fie la fel ca ceilalți, dar de cele mai multe ori aceștia nu sunt în regulă. Aici intervin multe influențe ce implică tutunul, alcoolul și drogurile. În ultimii ani s-a observat că tot mai des, odată ajunși la liceu trei elevi din cinci fumează ne având nici un motiv ci pur și simplu pentru că e mișto, pentru că par maturi, pentru că ești în pas cu moda. Așa susțin tinerii care nu își dau seama de faptul că e foarte importantă originalitatea. Faptul că iți dorești să fii ca cei din "cel mai tare grup din școală" te privează, de a mai fi tu însuți, de a mai avea originalitate. Alcoolul este de asemenea un factor distructiv la care adolescentul din păcate are acces. Excesul de alcool distruge de asemenea personalitatea unui adolescent. Din dorința de a părea mai bărbat, un adolescent consumă alcool, adesea tinerii organizează câte "o băută" cum zic ei, iar în urma acestui eveniment fără să se gândească ajung să înfăptuie lucruri pe care le pot regreta toată viața. De exemplu au loc "ciogniri" între tineri, ce și-au pierdut simțul rațiuni. Iar de cele mai multe ori se întâmplă ca unul dintre ei să ajungă la spital sau din păcate în cazuri mai speciale să-și piardă viața.
Dar cele mai periculoase sunt drogurile care afectează în mod dramatic viața unui om. Ajuns la maturitate iți dai seama de greșelile pe care le-ai înfăptuit în adolescență, iar durerea este apăsătoare. Sunt multe cazuri în care adulții ce consumă droguri înca din adolescență ajung să aibă o viață de mizerie și din necesitate doze și mai mari își pierd viața. Dar ca adolescent la început de drum narcoticele sunt un lucru tragic. De cele mai multe ori tinerii apelează, pentru a căuta o senzație plăcută pentru a trece dincolo de realitatea prea dură pentru ființa lor. De obicei persoanele slabe și influențabile recurg la acest remediu și ajung în cele din urmă să se simtă mizerabil într-o lume nu mai puțin mizerabilă.
O altă problemă cu care se confruntă adolescentul este reprezentată de sentimente care o dată cu vârsta își fac apariția. Prima dezamăgire în dragoste provoacă o durere imensă în sufletul tânărului care s-a implicat cu toată ființa lui. La început își fac loc tot felul de întrebări: cum să o cuceresc? de unde știu dacă mă place? mă iubește? ce înseamnă a iubi? de ce m-a părăsit?. Orice dezamăgire rămâne ca o cicatrice ce contribuie la formarea personalității sale. Orice faptă, orice eveniment ce constituie activitatea unui adolescent, ajută la formarea acesteia. Lipsa de mamă, de iubire, de banii, îl face pe tânăr să-și canalizeze atenția mai mult sau mai puțin spre un domeniu care să-i satisfacă nevoile. S-a observat că orice om la maturitate încearcă să-și repare greșelile din adolescență, sau încearcă să obțină ceea ce parinții nu i-au putut oferi. Orfanii de exemplu, ajung să-și întemeieze o familie bazată pe iubire și pe încredere. Prin dragostea pe care ei o oferă copiilor lor, sunt fericiți că pot avea ocazia să treacă peste acel handicap.
Sunt o mulțime de lucruri ce influențează viața unui om. Adolescența, vârsta la care omul începe să se formeze ca personalitate, devine cu adevărat om prin faptul că este influențat de oameni, este influențat de părinți, de prieteni, de natura vieții care are parte. Adolescentul este influențabil. Sunt cazuri în care trecând prin această vârstă omul se interesează, creând o lume a sa departe de toate nedreptățile din exterior.
Adolescența ocupă totuși, un loc important, căci este vârsta marilor prefaceri, a marilor efervescente, vârsta la care se plămădește omul de mâine. Este, în plus, vârsta marilor întrebări, a viselor îndrăznețe, a zborului avântat, cu aripi largi deschise, spre înălțimi, spre viitor. Socotită, metaforic, când “vârsta ingrată”, când “vârsta de aur”, adolescența rămâne, de fapt, ceea ce J.J. Rouseau numea, pe bună dreptate, “a doua naștere”.
Despre adolescență s-a scris mult, mai mult decât despre oricare etapă a dezvoltării personalității umane, adolescența constituind, pe plan mondial, obiectul unor lungi și stăruitoare preocupări atât din partea psihologilor, cât și a pedagogilor, sociologilor, fiziologilor, medicilor și psihiatrilor. Aparent s-ar putea crede că diversitatea specialiștilor, care și-au orientat preocupările către adolescență, nu reprezintă altceva decât o forma concretă de manifestare a ceea ce, în mod frecvent, numim astăzi, “caracter interdisciplinar al lumii contemporane”. În realitate, însă, noi apreciem ca orientarea specialiștilor din numeroase și variate domenii de activitate către problematica adolescenței reflectă, în primul rând, complexitatea ei.
Cu toată această concentrare de forțe, cu toate rezultatele bune obținute în elucidarea unor vechi controverse, în domeniul adolescenței, rămân încă numeroase probleme de rezolvat. Fără a fi total de acord cu conținutul afirmației Biancăi Zazzo, care sustine că “drama adolescenței subzistă”, vom recunoaște , totusi, ca fiind demn de reținut, spiritul acesteia: adolescența rămâne o problemă controversată.
Caracterul controversat decurge, fără îndoială, din natura complexă a problemei adolescentului, dar nu numai de aici. Se pare că pozițiile de pe care au fost privite și analizate multiplele probleme ale adolescenței, precum și optica fiecărui dintre specialiștii care au abordat un aspect sau altul al acesteia, au condus la menținerea caracterului controversat.
Se afirmă, de exemplu, că pshihologia a prezentat, mult timp, o imagine foarte particulară a adolescentului și anume pe aceea a tânărului intelectual, preocupat mai mult de visuri decât de realități, de discuții teoretice, decât de considerații materiale.
În literatura de specialitate și-a făcut simțită prezența și teza că la caracterul contradictoriu al problemei adolescenței și-a adus o anumită contribuție și “literatura romantică” prin aceea că a făcut crizei psihologice a adolescenței, o descriere sentimentală, de cele mai multe ori exagerată și, uneori, dramatizată până la exces. Deși i s-au sesizat limitele unei asemenea “concepții literare”, ea a fost, totuși, “tolerată” nu numai pentru că era “placută”, ci și pentru că permitea ușoare construcții “romanțate”.
I.4 Socializarea și integrarea socială a adolescentului
Socializarea poate fi definită ca un "proces psihosocial de transmitere – asimilare a atitudinilor, valorilor, concepțiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunități în vederea formării, adaptării și integrării sociale a unei persoane. În acest sens, socializarea este un proces interactiv de comunicare, presupunând dubla considerare a dezvoltării individuale și a influențelor sociale, respectiv modul personal de receptare și interpretare a mesajelor sociale și dinamica variabilă a intensității și conținutului influențelor sociale. Socializarea presupune învățarea socială ca mecanism fundamental de realizare, finalizându-se în asimilarea indivizilor în grupuri."
Atât în familie, în scoală, cât și în grupul de prieteni sau în alte grupuri sociale de referință, copilul de la început și tânărul de mai târziu învață să se comporte în mod social, acumulând gradual, o data cu înaintarea în vârstă, cunoștințe detaliate despre multitudinea de roluri pe care ceilalți oameni le îndeplinesc în jurul său, despre cele pe care va trebui să le îndeplinească el însuși și despre modurile de acțiune și comportament care îi vor permite să dobândească, ulterior, o anumită poziție în societate. « Oferindu-i un model cultural al comportamentului, grupul și societatea îi dezvoltă, totodată, capacitatea de a discerne între conduite permise sau prohibite, între obiective legitime și ilegitime, între norme și valori dezirabile și cele indezirabile social.
Contribuind la formarea personalității umane și la integrarea individului în viața colectivă, procesul de socializare implică atât internalizarea valorilor cât și învățarea rolurilor sociale, împreună cu îndeplinirea competentă a unor sarcini și acțiuni cu caracter colectiv.
Suntem de acord cu autorii care precizează că socializarea este o maturizare, o dezvoltare progresivă care permite identificarea cu ceilalți, dar care oferă și capacitatea de personalizare, de afirmare ca personalitate unică.
Personalitatea individului se formează deci prin supunerea indivizilor unui proces de învatare socială progresivă în cadrul căruia sunt asimilate cunoștințe, sunt formate aptitudini și deprinderi necesare executării rolurilor sociale derivate din statusurile indivizilor și care, implicit, asigură conviețuirea în societate.
Considerăm că integrarea socială se manifestă și ca proces social fundamental, diferențiat de la o societate la alta, de la un nivel de organizare socială la altul. Ordinea socială și procesul de integrare socială depind în mare măsură de conformitatea cu normele și valorile sociale de baza, dar în același timp această ordine nu este fixată definitiv, fiind supusă unor permanente schimbări și transformări. Noțiunea de integrare socială are o natură pluridimensională concretizată în aspecte de factură organizațională, educațională, comunicațională, relațională, atitudinală, comportamentală.
Neintegrarea socială (forma negativă a procesului de integrare socială) se datorează fie unor deficiențe de adaptare, fie unor condiții sociale care favorizează apariția unor comportamente dezintegrative, distructive și disfuncționale pentru stabilitatea sistemului social. Neintegrarea socială se caracterizează în consecință printr-un minus de « participare socială », « angrenare », « angajare » și « responsabilizare » a ,rețelei raporturilor sociale, în structura colectivității sociale, a grupurilor, condiționată de actul personalizării sale. La baza conduitei morale a adolescenților se află multiple condiționări normative și determinări valorice influențate de succesul sau eșecul procesului de socializare.
Ca procese sociale fundamentale, socializarea și integrarea socială asigură atât omogenizarea comportamentului (prin capacitatea indivizilor de a face față situațiilor sociale cu care vor fi confruntați și a juca în mod eficient rolurile învățate) cât și omogenizarea vieții sociale (prin desfășurarea ei după modele prestabilite de comportament, în funcție de complementaritatea diverselor roluri sociale).
Reprezentând, în ansamblul său, acel proces început de la cea mai fragedă vârstă, prin care tinerii își însușesc normele, valorile și regulile de conduită compatibile cu modelul etic-normativ al societății din care fac parte, socializarea se referă la dobândirea de către adolescenți a unei capacități de exercițiu prin :
abilitatea de a exercita, în mod adecvat, rolurile sociale, ghidându-se după reguli, norme specifice ;
participarea lor în cunoștință de cauza la scopurile și idealurile societății ;
dobândirea unei capacități de discernământ pentru a putea distinge între conduite permise și prohibite, între mijloace legitime și ilegitime, între scopurile dezirabile și cele indezirabile din punct de vedere social.
Un adolescent integrat pozitiv este un individ pentru care modelele normative ale grupului se articulează armonios cu propriile sale motivații și care a interiorizat în structura personalității sale motivația respectării din convingere a normei. Astfel, la adolescent, din presiune exterioară, controlul social devine autocontrol, constând în înțelegerea și acceptarea conștientă a exigentelor normative.
În concluzie, procesul de socializare a minorilor și tinerilor are ca finalitate dobândirea creativității necesară pentru structurarea unui comportament moral autonom, pe deplin compatibil cu regulile normative de conviețuire socială.
CAPITOLUL II.
DESPRE DROGURI
II.1.Ce este drogul
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, drogul este o substanță care, fiind absorbită de un organism viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcții.
În sens farmacologic, drogul este o substanță utilizată în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea însa dependență fizică sau psihică ori tulburări grave ale activității mentale,ale percepției și ale comportamentului. În acest sens, denumirea generală de drog se aplică substanțelor care pot fi desemnate și prin termenul de stupefiant.
Drogurile sunt utilizate ca medicamente care ușurează suferința bolnavilor, având acțiune asupra sistemului nervos (psihotrope). Unele sunt prescrise cu succes împotriva durerii sau în unele boli psihice. De exemplu, morfina este medicamentul cel mai eficace împotriva durerilor puternice în caz de calculi renali și, mai ales, de cancer.
II.1.1.Scurt istoric
II.1.1.1. Istoria alcoolului
Băuturile alcoolice și omenirea au mers mână în mână vreme de mii de ani de ani, după unii, și nici în ziua de azi nu dau semne că ar vrea să se despartă. Mai mult, aproape toate societățile umane au produs și produc băuturi alcoolice, de la vin sau bere și până la distilate complicate și foarte rafinate gen coniac. Căni de bere datând din Epoca de Piatră târzie dovedesc faptul că băuturile alcoolice produse intenționat au o istorie datând cel puțin din anul 10.000 îen. Ba chiar s-a sugerat că berea ar fi precedat pâinea ca aliment zilnic. Alcoolul a apărut în natura în urma proceselor de fermentație a fructelor. Drojdia, în procesul de metabolizare a zahărului pentru a obține energie, generează alcool etilic – un produs secundar. Iar animale care au consumat fructe fermentate și au ajuns în stare de ebrietate au fost întâlnite peste tot în lume. Mai mult, omul are în genomul sau o gena pentru enzima hidrogenazei alcoolului iar prezența acestei gene ne face să credem că de-a lungul evoluției, animalele s-au întâlnit cu alcoolul destul de des pentru a-și dezvolta o metodă de a-l metaboliza. Cu toate acestea, consumul de alcool a fost neintenționat și întâmplător până acum circa 10.000 de ani. Cam tot pe atunci au apărut și primele metode de fabricare a alcoolului – de fapt, probabil era o singură metodă, foarte simplă: lași fructele dulci în pace, să fermenteze singure.
Berea a trebuit să aștepte până la apariția și dezvoltarea agriculturii, fiind o băutură bazată pe cantități mari de cereale bogate în amidon. Câmpiile fertile are Egiptului și ale Mesopotamiei produceau cantități uriașe de cereale, în principal grâu și orz și nu a durat mult până când au fost descoperite și băuturile făcute din cereale fermentate. Înainte de mileniul III î.e.n., egiptenii și babilonienii consumau bere făcută din grâu și orz.
Ca și berea, și producția de vin a primit o mână de ajutor de la agricultură. În general, fructele sălbatice, inclusiv vița de vie sălbatică, nu conțin suficient zahăr pentru a produce o cantitate mare de alcool, așa că oamenii au selectat acele vițe care produceau cele mai dulci fructe și astfel au domesticit vița de vie. Se crede că vița de vie potrivită pentru producerea vinului a început să fie cultivată în zona în care astăzi există Armenia, în jurul anului 6.000 î.e.n.
Dezvoltarea agriculturii și creșterea rezervelor de hrană au determinat tot mai mulți oameni să trăiască în comunități din ce în ce mai mari, în sate și orașe. Problema acestor aglomerări de oameni era lipsa apei de băut. Orice astfel de comunitate, chiar dacă avea o sursă de apă la îndemână, ajungea destul de repede să o contamineze cu propriile gunoaie. Această problemă nu și-a găsit o rezolvare decât abia în secolul 19 era noastră. Până atunci, băuturile alcoolice au fost singurul înlocuitor destul de bun pentru a servi nevoile de hidratare ale oamenilor. Astfel, cel puțin în lumea vestică, oamenii au băut mai mult vin și bere decât apă pentru a-și ostoi setea.
Pe de altă parte, în Orient, experiența alcoolului a fost cu totul diferită. Cel puțin în ultimii 2000 de ani, obiceiul de a fierbe apa pentru ceaiuri a generat o sursă constantă de apă potabilă. În plus, și genetica a jucat un rol important în a determina asiaticii să evite alcoolul: aproximativ jumătate din populația Asiei nu are enzima necesară metabolizării alcoolului iar acest lucru transformă experiența băutului de alcool în ceva foarte neplăcut.
II.1.1.2.Istoricul tutunului
Tutunul este una din cele mai vechi culturi. Țările sale de origine sunt considerate America și Asia, unde tutunul era folosit pentru fumat și în scopuri medicinale cu mai mult de două mii de ani în urmă. Cristofor Columb a luat cunoștință de tabac pe insula Cuba în timpul călătoriei sale spre țărmurile Americii în 1492.
În China se întâlnesc soiuri de tutun sălbatice, ce au denumire locală. Indigenii americani fumau pipe speciale „caliumed” sau pipele lumii, ornate cu gravuri și pene de vultur. De asemenea foloseau pe larg frunzele de tutun ca mijloace de tratament (împotriva durerilor de cap, de burtă, pentru vindecarea rănilor, ș.a.). Există diferite opinii despre proveniența cuvântului „tabac” (tabach, tobacco, tabacum). Unii spun că ar proveni de la denumirea noii provincii spaniole „Tabaco”. Mai sunt si alți indici ce arată ca locuitorii insulei Haiti numeau pipa pentru fumat „Tavago”, iar spaniolii foloseau acest cuvânt pentru planta respectivă. În 1518 semințele de tutun au fost aduse în Lisabona, unde la început tutunul se folosea ca o plantă decorativă, ce are culori frumoase și miros puternic, iar mai apoi el s-a răspândit repede în toată Portugalia și Spania. În 1580 tutunul se cultiva și în Franța, de unde a pătruns și în alte țări – Olanda, Anglia, Turcia.
În cinstea lui Jean Nico această plantă a primit denumirea de Nicotina tabacum. În Rusia tutunul a nimerit din Occident prin străinii veniți aici, și din Orient în rezultatul legăturii întreținute cu China. Pe timpul lui Petru I a fost emis un decret ce permitea „vânzarea liberă a tutunului”. Dezvoltarea reala a tutunăritului a primit în condițiile organizării producerii mari, producerii raționale si a tehnologiei de prelucrare.
În Basarabia tutunăritul a început să se dezvolte rapid în a doua jumătate a secolului IX. Ca impuls pentru aceasta a servit războiul ruso-turc din 1877-1878, în timpul căruia importul de tutun din Turcia a fost stopat, astfel prețul lui crescând mult.
În 1912 tutunăritul din Basarabia era concentrat în județele Orhei (70% terenuri și 72,53 recoltare totală), Soroca (18,06% și 17,6%) și Hotin (8,08% și respectiv 5,34%). La dezvoltarea tutunăritului în Moldova contemporană a contribuit densitatea mare a populației, experiența bogată acumulată în cultivarea acestei plante, solurile fertile și clima. În rezultat Moldova în anii 80 a devenit cel mai mare producător de tutun din Europa de Est și cel mai mare furnizor al acestuia în fosta URSS.
Cel mai înalt nivel de producere a frunzelor de tutun este stabilit în anul 1986, când cantitatea acestuia a depășit 130 mii tone. Tutunul a fost și rămâne pentru Republica Moldova una din culturile de baza, ce au posibilități potențiale mari pentru dezvoltarea economiei și ridicarea veniturilor producătorilor de tutun.
Tutunul se cultiva în multe tări ale lumii. Cei mai mari producători sunt China care produce anual în jur de 3,0 milioane tone, SUA – 800 mii tone, India și Brazilia – câte 600 mii tone, Turcia – 300 mii tone, Grecia, Indonezia și Italia aproximativ de la 130 la 170 mii tone tutun. În Europa cei mai importanți producători de tutun sunt Italia, Grecia, Bulgaria, Moldova și Polonia.
II.1.1.3. Istoria cafelei
Istoria cafelei este la fel de bogată ca însăși cafeaua, datând de mai mult de 1000 de ani. În Occident, istoria cafelei începe cu trei secole, dar în Orientul Mijlociu ea este consumată de toate paturile sociale încă din vechime.
Prima referință la cafea, din surse înregistrate, datează din secolul al IX-lea, dar cu multe secole înainte, existau multe legende arabe despre băutura misterioasă și amară cu puteri stimulatoare.
Primele plante de cafea au fost aduse pe coastele Mării Roșii din Africa. La început cafeaua era considerată aliment și nu băutură. Triburile est-africane măcinau boabele crude de cafea și prin amestecarea cu grăsime animală obțineau o pasta pe care o modelau sub formă de bile. Acestea erau consumate de războinicii tribului pentru a avea mai multă energie în timpul luptelor.
Începând cu anul 1000 e. n., renumitul tămăduitor Avicenna, administra cafea în chip de medicament. Etiopienii obțineau un fel de vin din fructele de cafea, prin fermentarea în apă a boabelor uscate.
Proprietățile stimulative ale cafelei au fost considerate de mulți în acele timpuri, generatoarele unui extaz religios, iar cafeaua ca băutură și-a câștigat o reputație mistică, învăluită în mister și asociată cu preoții și doctorii. De aceea nu este surprinzător că două legende puternice au apărut pentru a explica descoperirea acestei boabe magice.
Se povestește ca prin 1400 un păzitor de capre yemenit, pe nume Khaldi, care a observat cum caprele sale deveneau neastâmpărate și energice după ce mâncau fructele roșii care creșteau în tufișurile necunoscute de pe acele meleaguri. Chiar și-n timpul nopții animalele erau vioaie și agitate. Foarte mirat, a hotărât să guste și el din aceste fructe. După puțin timp se simțea mai puțin obosit și parcă avea mai multă energie. Khaldi a dus fructele la o mânăstire din apropiere, unde starețul a fiert fructele în apă obținând un lichid amar dar aromat, foarte stimulator, care alunga oboseala și somnolența. De atunci călugării au început să folosească această calitate a boabelor pentru a rămâne trezi pe parcursul lungilor rugăciuni și meditații, în așteptarea inspirației divine.
Cealaltă poveste este cea a unui derviș musulman care a fost condamnat de dușmanii lui să rătăcească împreună cu prietenii săi prin desert și astfel să moară de foame. Mergând nicăieri prin pustiu și disperați că vor muri de foame, au început să mănânce boabele unui arbust și chiar să facă o supă din ele. Aceste boabe le-au dat puterea să învingă oboseala și să ajungă până în orașul Moch. Au denumit planta și boabele sale Mocha, în cinstea acestui eveniment.
II.1.2. Drogurile legale
Cu privire la această distincție despre drogurile permise (licite) și cele supuse anumitor regimuri restrictive, există o întreagă literatură scrisă, la ora actuală,în toată lumea. Cunoașterea regimului juridic de care se bucură un anumit drog califică în mod concomitent, și activitățile economice ale căror obiect material este ori poate fi drogul respectiv. Din această aserțiune rezultă că separarea drogurilor licite și ilicite are la bază, în ultimă instanță, doar criteriul economic și,așa cum arată unii specialiști în materie, drog este, intr-adevăr, o marfă reglementată de lege.
Drogurile licite se divid, potrivit unor origini,la rândul lor, în droguri recreative și droguri utilitare. Experții francezi includ în categoria drogurilor ilicite produsele stupefiante cât și anumite produse neclasate ca stupefiante și deturnate de la folosirea lor normală.
În rândul celor dintâi întâlnim:alcoolul, tutunul, cafeaua, cola, ceaiul, betelul, etc., iar printre cele din urmă: produsele farmaceutice și chimice cu multiple utilizări terapeutice. Drogurile recreative nu sunt, cu rare excepții, îngrădite în ceea ce privește fabricarea, depozitarea, transportul,deținerea și consumarea. Cele din a doua categorie fac însă obiectul unui regim juridic bine stabilit, căutându-se pe această cale, prevenirea deturnării lor din circuitul legal și alimentarea piețelor subterane de consum. Această distincție ne obligă să revenim la clasificarea drogurilor de către documentele internaționale, când, după cum am văzut, divizarea între utilizarea legală și cea ilegală era hotărâtă doar de utilizarea lor terapeutică ori științifică. Condiționată, așadar, de artificiala clasare, ambigua distincție dintre drogurile licite și cele ilicite este însă foarte importantă pentru noi și sub aspect juridic, nu numai cel economic.
Printre drogurile recreative – licite – se numără alcoolul, ceaiul, tutunul, în continuare prezentând succint efectele acestora.
Alcoolul, motivat sau nu, reprezintă un obicei cotidian din viața fiecăruia dintre noi, încât trecem cu o ușurință de neiertat, peste faptul că acesta este unul dintre drogurile cu proprietăți dependogene marcante.
Deși nesemnificative la prima vedere, consecințele consumului de alcool nu sunt de neglijat:
– alcoolul afectează sistemul nervos central al consumatorului, îi reduce funcțiile cognitive și îl face indiferent la tot ce se poate întâmplă în jur, ajungând la un timp un „mare absent”;
– atacă vorbirea consumatorului și îl împiedică să se facă înțeles – vorbirea, fiind al doilea sistem de semnalizare, reprezintă principalul mod de expunere și comunicare între oameni;
– scade acuritatea vederii consumatorului și îl expune accidentelor;
– estompează logica. Logica specifică ființei umane în evoluția sa conduce la progres și civilizație, întru-cât fără rațiune viitorul nostru înseamnă doar degradare fizică și mizerie morală.
Tutunul conține nicotină (alcaloid) care se regăsește în țigări, tutun pentru pipă, trabucuri, plasturi și ajunge în organism prin fumat, mestecat sau absorție cutanată.
În afară de nicotină, fumul țigărilor conține circa 4000 de substanțe chimice, dintre care enumerăm: gudronul, monoxidul de carbon, amoniacul, cianura, arsenicul, creozolina, fenolina, D.D.T., piridina, nichelul ș.a.
Tutunul, dincolo de alura de falsa virilitate pe care o dă celor care îl utilizează, poate cauza:
– creșterea tensiunii arteriale, iritarea mucoasei nazo-faringiene și a laringelui, convulsiile, starea de slăbiciune musculară, colapsul, lezare mucoaselor buzelor;
– cancer localizat la gură,căile respiratorii sau la plămâni;
Cafeina (cofeina) este un alcaloid extras din boabele de cafea, frunze de ceai etc. Întrebuințat în medicină ca tonic al sistemului nervos central, cardiac etc. Cafeaua, alături de tutun și alcool, sunt considerate „toxice de plăcere” și reprezintă droguri foarte accesibile, larg răspândite și utilizate, fiind consumate de cele mai multe ori împreună. În mod curent, ele nu pun probleme individuale și sociale, însă abuzul, consumul exagerat al acestora, poate determina efectele nedorite și induce dependență.
II.2. Alcoolul
II.2.1. Consumul de alcool la tineri
Problema toxicomaniei apare mai ales în adolescență când tinerii trec printr-o perioadă de criză, în urma căruia trebuie să poată fi capabili să-și formeze competențe și să-și asume responsabilități specifice adulților.
Uneori, adolescenții,văd viața adultă ca fiind plictisitoare, rutinieră. Tot ce fac părinții lor este stereotip, determinat de anumite reguli. Toate aceste cerințe pot părea ca fiind prea greu de îndeplinit; să fii adult nu merită efortul. De aceea, pot să apeleze la consumul de alcool ce le oferă posibilitatea de a experimenta ineditul. Însă, din păcate, acest drum nu le aduce decât izolare de familie, de școală. În acest caz, dorința de a fi original și curiozitatea nu aduc nimic constructiv pentru maturizarea adolescentului.
Exigența libertății apare din procesul de structurare psihică a adolescentului. Acesta trebuie să se obișnuiască cu un corp în schimbare, care îi va permite să acceadă la sexualitate, apare necesitatea să se îndepărteze de zona de influență a părinților pentru a-și realiza propriile idealuri. Fiecare dintre aceste deziderate pot să fie văzute ca experiențe pozitive care să ofere un câștig, dar constituie și o amenințare posibilă : obișnuirea cu un corp puber înseamnă descoperirea intimității sexuale cu riscurile care apar de aici, îndepărtarea de părinți oferă spectrul abandonului și al singurătății, implicarea în societate presupune pe lângă identificarea cu un grup de vârstă cu anumite particularități și norme și pericolul conformismului și a dependenței exclusive de grup. Astfel adolescentul oscilează între dorința de experiențe noi, de cunoștințe noi și dorința de a fi autonom, de a nu avea nevoie de nimic. Un exemplu tipic în acest sens ar fi relația cu părinții: cum să se îndepărteze de persoanele cu care dorește să se identifice?, cum să-și formeze propria personalitate fără însușirea unor elemente din personalitatea părinților? Adolescentul, în relațiile pe care le stabilește cu ceilalți implică dependența de dorințele celuilalt și nu doar de propriile dorințe. Însă relația cu alcoolul depinde doar de dorința sa. Când este singur și se plictisește îi este deci, foarte la îndemână să recurgă la alcool. Pe de altă parte, relația cu semenii implică o imitare a celorlalți, importantă pentru integrarea socială ulterioară. De aici presiunea pe care prietenii o exercită asupra individului pentru a-l convinge să facă ce vor ei și consumul de alcool care este strâns legat de intensitatea relațiilor cu semenii (Richard și Senon, 2005 ).
Factorii de risc pentru consumul de alcool la adolescenți sunt :
1.factorii individuali. Trebuie consemnate aici suferințele somatice sau psihice cum ar fi tulburările somnului sau ale alimentației sau depresia, tulburări de comportament precum fuga sau furturile.
2.factorii familiali. Se regăsesc aici separarea familială, obiceiurile de consum ale părinților, tensiunea existentă între părinți și copii sau decesul unuia dintre părinți.
3.factorii de mediu. În afara emigrării, trebuie amintite șomajul și mizeria socială sau economică. Totuși, toate fenomenele care conduc la excluderea și marginalizarea tânărului au un efect favorizant și incitant asupra consumului adictiv de produse. Cea mai importantă, de departe este excluderea și ruptura de școală.
Acești factori pot acționa individual sau cumulat, prezența mai multor factori de risc constituie un risc suplimentar.
Alcoolul este considerat un drog de tranziție. S-a constatat că mulți tineri încep prin a consuma alcool și continuă prin consumarea drogurilor ilegale.
Dependența de alcool este întâlnită la un număr din ce în ce mai mare de adolescenți.
Este vârsta la care vor să experimenteze, să-și satisfacă curiozitatea, să dobândească admirația celor din anturajul lor. La aceste cauze se adaugă conflictele cu părinții și exemplul idolilor; de asemenea publicitatea producătorilor de alcool, ce exploatează dorința de independență și rebeliune a copiilor prin asocierea alcoolului cu libertatea. Presiunea grupului din care tânărul face parte nu este de neglijat. De aceea, acesta trebuie făcut să înțeleagă că o persoană puternică are întotdeauna curajul să spună „nu” și niciodată nu-și va găsi refugiul în băutură. O persoană puternică este capabilă să asculte opiniile celorlalți să ia propriile decizii, în timp ce o persoană slabă cedează presiunii celor din jur, ajungând să ignore realitatea, și în cazuri extreme să-și creeze propriul univers.
Datorită factorilor care pot să determine consumul de băuturi alcoolice la tineri s-a creat un cadru legislativ care să-i protejeze pe tineri prin interzicerea comercializării băuturilor alcoolice în incinta unităților de învățământ.
Prevenirea consumului de alcool de către tineri se poate face mai ales prin măsuri instructiv-educative cum ar fi : introducerea lecțiilor referitoare la alcoolism în programa școlară, furnizarea unor informații despre efectele consumului de alcool prin pliante, broșuri, organizarea unor prezentări, etc. și publicitate negativă a alcoolului.
Inițierea comportamentului de a consuma alcool se realizează prin învățare socială – copiii și adolescenții învață privind la cei maturi, că a consuma alcool este ceva plăcut, oamenii care beau sunt veseli, se simt bine. Alcoolul devine deci un risc major pentru că poate fi încurajat de anturaj și perceput ca o modalitate prin care pot să fie cosiderați maturi. Consumul de alcool devine deci un comportament format pe baza învățării sociale.
Învățarea socială a consumului de alcool presupune următoarele dimensiuni:
învățarea acestui comportament se realizează prin observarea comportamentelor unor persoane importante pentru copil sau adolescent, cum ar fi membrii familiei, prieteni, celebrități;
învățarea socială presupune și formarea unor atitudini pozitive față de efectele alcoolului; adolescenții învață că a consuma alcool face parte dintr-un proces natural în urma căruia devii mai „sociabil” și mai „matur”; adolescenții continuă să consume alcool mai ales datorită;
influenței grupului. În această etapă se consolidează comportamentul lor de consum de alcool.Ca și consecințe ale acestora, adolescenții tind să considere că relațiile sociale sunt facilitate și favorizate de acest comportament prin faptul că alcoolul îi determină să devină mai volubili și mai lipsiți de inhibiții. Un alt mecanism al consumului de alcool este utilizarea acestuia pentru rezolvarea situațiilor de criză pentru care tânărul nu și-a dezvoltat abilitățile necesare.
II.2.2.Acțiunea alcoolului asupra organismului
După ce alcoolul a fost băut, acesta ajunge în stomac și în intestine de unde prin absorbție este preluat de sânge și transmis prin aparatul circulator în tot organismul. Din această cauză sunt afectate cu precădere țesuturile puternic irigate de sânge.
Din punct de vedere al efectului general al alcoolului asupra organismului acesta este în primul rând un toxic celular. El acționează ca o otrava pentru celule datorită efectului său higroscopic, adică alcoolul în concentrați mari sustrage apa. Acest lucru duce la nivel celular la separarea albuminelor aflate în stare coloidală în protoplasmă și în final la coagularea acesteia distrugând astfel celula. Din acest punct de vedere nu este de mirare că celulele corpului omenesc vor fi grav deteriorate în urma unui consum abuziv și îndelungat de alcool.
Pe de altă parte alcoolul este un factor de stres pentru tot organismul producând o creștere a tensiunii arteriale și sunt eliberate în organism în măsură mult mai mare substanțe ca lipide, zaharuri și cortizon în circulația sanguină.
Abuzul de alcool duce de asemenea la malnutriție, lipsind organismul de proteine, minerale și vitamine. Excesul de etanol are ca efect reducerea progresivă a capacității intestinului subțire de a resorbi substanțe ca proteine și vitaminele A, B1 și C, acidul floric și mai târziu sodiu și apa. Incapacitatea progresivă a intestinului subțire de a absorbi substanțe vitale este responsabilă și de tulburările nervoase de origine somatică. S-au observat la acoolici concentrații sanguine scăzute de calciu, fosfați și vitamina D, care se asociază cu pierderea însemnată de masă osoasă. Ca urmare crește pericolul apariției fracturilor.
Organismul folosește o mare cantitate de energie pentru înlăturarea alcoolului din organism, energie care ar fi fost necesară organelor pentru buna lor funcționare. Pentru metabolizarea alcoolului la nivelul ficatului poate fi consumat până la 80% din oxigenul disponibil acestui organ. Deci alcoolul devine un "paralizant metabolic".Celulele cardiace și cele cerebrale care au de asemenea un consum ridicat de oxigen suferă cel mai mult datorită alcoolului.
Efectele alcoolului asupra organismului – După cum se poate observa alcoolul afectează toate organele organismului. Deși rinichii și plămânii sunt bine irigați de sânge, pericolul de a fi lipsiți de oxigen nu este atât de mare, fiind astfel mai puțin vulnerabili la alcool.
Organul care este întotdeauna afectat de abuzul de alcool este ficatul. Afecțiunile acoperă o paletă largă de boli începând de la steatoza hepatică, hepatita cronică, până la ciroza hepatică. Atrofierea ficatului poate fi adusă la stagnare prin abstinență, dar nu este reversibilă. Cam 15% dintre alcoolici suferă de această tulburare gravă. Complicațiile ei sunt:hemoroizi, varice esofagiene (care prin ruptură duc adesea la moarte) și ascita (colectarea de lichide în cavitatea abdominală).
Deoarece ficatul nu doare, leziunile nu sunt observate decât târziu și uneori doar întâmplător la analize de rutină. La început se observă doar o stare de balonare și eructații (râgăieli) frecvente. De asemenea, apare o presiune sub arcada coastelor drepte sau meteorism, iar mai târziu se înregistrează pierderea poftei de mâncare, epuizare rapidă, uneori tulburări de potență și de apetit sexual, precum și stare de greață și vomă. Prin lezarea progresivă a celulelor hepatice este preludiciată sinteza proteinelor, ceea ce duce printre altele la probleme de sângerare și la scăderea imunității. Traumatismele mici pot declanșa sângerări interne și externe intense, alcoolicul devenind tot mai expus infecțiilor.
Consumul ridicat de alcool pe termen lung are ca efect punerea în funcțiune la nivelul ficatului a unui mecanism suplimentar de catabolizare a alcoolului și anume sistemul microzonal de oxidare a etanolului SOME, care va prelua până la două treimi din catabolizarea cantității crescute de alcool. Astfel alcoolicii pot metaboliza și suporta cantități mai mari de alcool. Dar SOME este declanșat, chiar și după perioade lungi de întrerupere a consumului, de cantități mici de alcool, declanșându-se o dorință puternică de a îngera mai multă băutură. Aceasta împiedică revenirea la consumul controlat.
Afecțiunile pancreatice sunt destul de dureroase. De aceea persoana în cauză se prezintă rapid la medic și își impune pauze în consumul de băuturi alcoolice. De asemenea, se poate ajunge la diabet. In general, întregul aparat digestiv – de la cavitatea bucală, esofag stomac și până la intestin poate fi lezat grav. Se poate astfel ajunge la boli letale. De exemplu, consumul permanent de alcool inducând un risc de zece ori mai mare de îmbolnăvire de cancer esofagian. Și alte forme de cancer apar mai des la persoanele care abuzează de alcool. Este vorba de cancerul bucal, laringean, intestinal, iar la femei cel mamar.
Incapacitatea progresivă a intestinului subțire de a absorbi substanțe vitale (proteine, vitaminele A și C) este responsabilă și de tulburările nervoase de origine somatică. S-au observat la alcoolici concentrații sanguine scăzute de calciu, fosfați și vitamina D, care se asociază cu pierderea însemnată de masa osoasă. Ca urmare crește pericolul de apariție a unor fracturi.
Afectarea nervilor membrelor (polineuropatie) se exteriorizează prin furnicături, înțepături sau arsuri la nivelul membrelor inferioare sau superioare. Sensibilitatea pielii în aceste zone poate fi deosebit de mare sau, dimpotrivă, poate lipsii total. În final, apare nesiguranța în mers sau chiar incapacitatea de a merge.
Sub incidenta suferinței intră și mușchiul cardiac (cardiomiopatie). De patru ori mai mulți alcoolici mor din cauza tulburărilor cardiace decât de ciroză. Trebuie ținut cont de faptul că majoritatea alcoolicilor sunt și mari fumători, astfel încât cauzele mortalității sunt complexe. La toate acestea se adaugă proprietatea de a crea hipertensivitatea alcoolului.
Aceasta devine periculoasă de la 240g pe săptămână în sus, adică peste un litru de bere pe zi. La bărbați se reduce cantitatea de hormon sexual testosteron produsă, astfel încât lipsa apetitului sexual și impotențe îi tulbură viața sexuală. Pierde astfel un întreg domeniu de plăceri din viață și se simte și mai legat de drogul său.
La femei apare alt pericol grav, alcoolul provoacă leziuni grave fătului producând embriopatia alcoolică. Chiar și "inofensivul" păhărel înainte de masă este mult mai periculos decât se estima. Fătul este cel mai periclitat în primele luni de sarcină. Aproximativ una din trei femei care abuzează episodic de alcool în această perioadă, naște un copil cu malformații. Malformațiile constau în debilitatea mintală, nanism, modificări ale cutiei craniene. În schimb femeile dependente de alcool care trăiesc abstinent nu trebuie să se teamă pentru zestrea lor genetică. Ele pot aduce pe lume copii sănătoși la fel ca orice altă femeie, dacă nu consumă alcool.
Cel mai important organ afectat la fiecare abuz de alcool este creierul. Celulele nervoase nu se regenerează. La fiecare consum puternic de alcool se distrug câteva mii. Deoarece omul dispune de câteva miliarde de neuroni, distrugerea acestora se face resimțită abia după câtva timp și este observată mai ales de cei din jurul alcoolicului. Psihosindromul organic, cum este denumită această tulburare, decurge în cele mai multe cazuri nespectaculos, performanțele creierului se reduc treptat, ceea ce se concretizează în scăderea capacității de memorizare, de înțelegere, precum și de pierderea spiritului critic și discernământului. Modificarea caracterului se concretizează prin alterarea sentimentelor, prin indispoziții frecvente si o schimbare bruscă a plăcerilor. Mișcările trupului devin neajutorate și rigide. Expresia feței este nemișcată, ca o mască.
Tulburările cerebrale apar la unii pacienți intr-o măsură mai accentuată, sub formă de convulsii și de Delirum tremens. Aceste tulburări apar mai ales în timpul dezintoxicării.
Este de la sine înțeles că nici sistemul nervos nu este ocolit și din păcate asupra acestuia alcoolul își exercită cel mai nociv efect.
Efectele consumului de alcool asupra tinerilor
Alcoolul consumat în cantități mari poate să influențeze într-un mod negativ percepția fiecărui om asupra realității și a deciziilor care trebuie luate. Mai mult decât atât, efectele pot fi devastatoare dacă este vorba despre tinerii aflați la vârsta adolescenței, pentru care hazardul face oricum parte din viața lor.
Specialiștii au clasificat, într-un studiu recent, acțiunile pe care alcoolul le poate avea asupra tinerilor în efecte pe termen lung și efecte pe termen scurt.
Efecte pe termen scurt includ:
– disfuncții ale vederii, auzului și coordonării mișcărilor executate de membre;
– distorsionarea capacității de percepere a emoțiilor și gândirii;
– distorsionarea capacității de gândire și de luare a deciziilor;
– respirație urat mirositoare;
– integrarea în cercuri sociale nefavorabile dezvoltării corespunzătoare a unui tânăr.
Efectele pe termen lung includ:
– ciroza sau cancer al ficatului;
– pierderea poftei de mâncare;
– deficiența în ceea ce privește aportul de vitamine;
– dureri stomacale;
– leziuni la nivelul sistemului nervos și al inimii;
– pierderi de memorie;
– impotența;
– riscul de apariție a intoxicației cu alcool, și implicit a comei alcoolice.
Pentru ca toate acestea să fie evitate este indicat să discutați deschis cu al dumneavoastră copil, dându-i șansa să exprime liber tot ceea ce gândește. Așa cum s-a demonstrat, acest lucru nu il va feri să interacționeze cu persoane care obișnuiesc să consume alcool, însă îi va induce adolescentului o gândire integră și sănătoasă astfel încât să ia singur decizia corectă.
Ceea ce trebuie să luați în considerare este faptul că această tentație poate să apară de la vârste foarte fragede, și prin urmare, modul de a transmite încrederea pe care o aveți în copilul dumneavoastră trebuie adaptat în consecință.
II.3. Tutunul
II.3.1.Efectele nicotinei asupra organismului
Fumatul Factor de risc în bolile aparatului respirator ,, Un corp sănătos este ca o casă de vacanță. Un corp bolnav este ca o temniță. Omul este singura ființă vie care își distruge cu bună știință sănătatea, folosind drogurile. Nocivitatea,mai ales a tutunului,a fost cu prisosință demonstrată. Daca dorim să avem o minte trează și sănătoasă trebuie să evităm orice substanță care alterează mecanismul delicat al creierului. Consumul tutunului îndeosebi, și a altor substanțe nocive în general, este principala cauză evitabilă a îmbolnăvirilor în lume, potrivit celor spuse de O.M.S., aceasta definind starea de sănătate, ca o bunăstare fizică,mentală și socială completă, care include mai mult decât lipsa îmbolnăvirii. Una dintre cele mai binevenite decizii, care se poate lua în favoarea unei vieți sănătoase și fericite, este evitarea consumului frunzelor de tutun, al cărui fum, pe care cineva îl definea ,,ca o adevărată fiertură de vrăjitoare determină cea mai lungă listă cu tipuri de cancer, fiind mai periculos decât oricare dintre factorii cancerigeni. Tutunul nu este o simplă frunză. Originar din America descoperită de Columb, tutunul a fost fumat și adus în Europa de marinarii de pe vasele lui. Prima persoană din Europa care a cultivat tutunul a fost ambasadorul Franței în Portugalia, Jean Nicot. Botanistul Jean Liebault a fost primul cultivator din Franța prin 1750, el și denumind planta Herba Nicotiana in cinstea lui Jean Nicot.
În 1828 chimiștii Posselt și Reimann de la Universitatea HEIDELBERG au izolat nicotina ca ingredientul farmacologic major din tutun, mai târziu în 1895 Pinner stabilind structura chimică a nicotinei, 3-(1-methil-2-pirolodinil) piridina. De atunci si până în zilele noastre a fost atât de studiată din punct de vedere chimic, această frunză, denumită metaforic și ,,buruiana dracului”, încât s-a ajuns la concluzia că tutunul nu conține doar nicotină. Puțini stiu că tutunul mai conține pe lângă nicotină alte aproximativ 4000 de substanțe toxice sau mai puțin toxice dintre care 43 sunt responsabile de producerea cancerului; dintre acestea gudroanele fiind inamicul numărul unu. Monoxidul de carbon este responsabil pentru scăderea capacității sângelui de a transporta oxigenul în organism; despre nicotină, ce să mai vorbim, aceasta având impact direct asupra Sistemului Nervos Central, producând o serie de dezordini interioare pe care fumătorul cotidian le percepe la început ca niște stări fizice plăcute . Puțin câte puțin omul devine sinucigașul propriei vieți prin nepăsare, adoptând tot din nepăsare dictoane la modă: ,,Trăiește clipa” sau ,,O viață ai, s-o trăiești”. Fumătorii se îmbolnăvesc de mai multe boli decât nefumătorii, partea din organism cu cele mai mari implicații patologice fiind Aparatul Respirator. În cele ce urmează ne vom referi puțin la fumat ca fiind un factor de risc major in bolile aparatului respirator, unul dintre cele mai sofisticate ,,mașinării ale organismului”. Când nu-i dăm să respire aer pur, se produc o serie de dereglări în această mașinărie sofisticată, producând stări patologice începând chiar cu primul segment cavumul și continuând cu faringele, laringele, traheea, bronhiile, bronhiolele și terminând cu cele mai fine componente ale plămânului, sacii și acinii pulmonari. – La nivelul cavumului, tutunul produce o halenă specifică pe care nici o apă de gură sau pastă de dinți nu reușește să o îndepărteze. – Mergem mai departe și fumul de țigară încărcat cu cele 4000 de substanțe chimice nocive întâlnește în ,,excursia sa prin organism” amigdalele palatine, importanta barieră imunologică, ce ia notă de natură potențialilor agenți patogeni producând anticorpi pentru neutralizarea lor; imunoglobulinele A prezente la nivelul mucoasei tractului respirator, având acest rol. Când hornul sobei se încarcă cu gudroanele rezultate din arderea diverșilor combustibili, soba nu mai funcționează, scoate fum și este necesară intervenția specialistului. Oare,,hornul pieptului” cum se spune popular de care dintre specialiști are nevoie pentru a fi protejat de gudroanele tutunului? Având în vedere urmările nefaste ale obiceiului de autodistrugere prin fumat, opțiunea între a fuma sau a nu fuma capătă dimensiuni hamletiene:” A fi sau a nu fi”. Căci mai devreme sau mai târziu acest viciu se răzbună așa cum arată statisticile medicale. – Faringele și laringele,aceste două componente de baza ale tractului respirator cu rol de plasă de protecție împotriva ,,țânțarilor poluanți” ai aerului atmosferic, puțin câte puțin intră în stare patologică datorită fumului de țigară. Trebuie să amintim aici că gudroanele din tutun au puternice efecte mutagene asupra AND-ului din nucleele celulelor tractului respirator scăzând capacitatea de apărare si făcând să apară numeroasele stări patologice dintre care amintim: faringita acută,laringita acută, angina acută cu diversele ei forme : eritematoasa pultacee sau eritemato-pultacee. Datorită efectului toxic asupra cililor din mucoasa faringo-laringiană, adesea compușii chimici tabacici precipită apariția metaplaziei ducând la apariția cancerului . ,,Cu o moarte toți suntem datori” spun cei care nesocotesc legile sănătății și au dreptate; dar s-o trăiești distrugându-ți sănătatea puțin câte puțin și să ajungi pe patul de spital!? Scopul acestei pledoarii împotriva fumatului este sa convingă că merită să trăiești sănătos, să nu fii sinucigaș. Respectarea legilor sănătății nu elimină bucuriile și plăcerile din viață,ci le asigură până bate clipa trecerii noastre, frumos. – Dezechilibrul produs cu ocazia consumării mult doritelor ,,batoane de cancer” sau mai tragic ,,a cuielor pentru sicriu” afectează și el mecanismul delicat al respirației mai păgubind și el cu încă ceva. 90 % dintre Bronhopneumopatiile obstructive (BPOC) sunt produse de fumat și provoacă bronșite cronice cu tuse specifică,dispnee ,expectorație de mucus și flegmă cu emfizem pulmonar ce constă în distrugerea micilor saci pulmonari ducând la insuficiențe respiratorii cronice prin reducerea parenchimului pulmonar. Asociația americană de cardiologie a publicat un studiu care estimează că expunerea la fumul ,,second-hand” adică fumatul pasiv, căci la el vrem să ne referim, crește riscul de cancer pulmonar și provoacă anual circa 40000 de decese in SUA. Alte efecte ale fumatului secundar sau involuntar cum i se mai spune,cu impact asupra tractului respirator amintim: agravarea astmului alergic,declanșarea crizelor astmatiforme, alergii respiratorii,boli ale căilor aeriene superioare,bronșite,pneumonii la copii,mergând la sugari chiar până la moarte subită.
Tutunul, respectiv fumatul este inamicul numărul unu in producerea cancerului; creșterea mortalității prin cancer fiind datorată și căzând în sarcina industriei tutunului și a acestui comportament uman ciudat FUMATUL. În lume, multe milioane de oameni cad pradă cancerului ,activ sau pasiv; dintre acestea pe primul loc fiind cancerul bronhopulmonar si cel faringian. Mesajul profilactic în materie de cancer, adresat oricărei persoane este evident: ,,Evitați orice expunere la tutun sub orice formă”. Dacă te înspăimântă spectrul luptei cu dependența de nicotină,nu dispera; argumentul celor 46 milioane de americani care au reușit să abandoneze fumatul poate să-ți dea curaj. Numai cine vrea poate. De mult Seneca spunea :,,Omul nu moare ci se omoară singur ”,iar astăzi putem completa: se omoară prin ,,plătirea unor ucigași” care anihilează rezistența organismului distrugând tot ce se poate ,de la celule și vitamine până la minerale și structuri. Nu uitați: starea normală a omului este de nefumător iar ,,bătrânul tutun, rău de când era tânăr ”.
II.4. Cafeaua
II.4.1. Intoxicația cafeinică
Cafeaua și aportul de substanțe nutritive – Cafeaua este o băutură cu zero calorii (nu conține substanțe nutritive energetice), fiind favorită persoanelor ce vor să-și mențină silueta. Conține o suită de substanțe care îi asigură aroma și gustul particular și contribuie la completarea necesarului uman de băuturi cu substanțe minerale și microelemente ca: fierul, potasiul, magneziul și manganul.
Un studiu realizat în Țările de Jos, constată că 5 cafele de 125 ml, făcute din 40 g de cafea măcinată, acoperă 10% din necesarul de fier al organismului, 26% din potasiu, 12% din magneziu și 10% din mangan plus 8-6% din cupru și crom. În ce privesc vitaminele, cafeaua este un furnizor important de niacină, o vitamina din grupul B, care este răspunzătoare de aportul de energie. În plus, cafeaua mai conține mici cantități de vitamine: riboflamina, acid pantotemic, vitamina E, vitamina C și vitamina B6.
Persoanele ce beau mai multa cafea, acoperă și necesarul de lichide al corpului.
Cafeaua și metabolismul
`Desigur, stimulează pozitiv metabolismul, datorită efectului denumit „efect termogen”. De această calitate pot profita persoanele cu plus de greutate, consumând câteva cești de cafea în cursul zilei, în special când țin o dietă cu număr redus de calorii.
Efectul termogen, nu este decât o stimulare de a elimina grăsimile din corp, datorită cafeinei. Consumul de cafea, poate contribui la pierderea în greutatea sau la menținerea ei la nivel potrivit. Iată și unul din motivele pentru care oamenii trecuți de o vârstă, nu vor să renunțe la obiceiul de a se bucura de cafeaua dimineții, considerând-o ca pe o cură de menținere a tinereții.
Cafeaua și sportul
Proprietatea cafeinei de a activa combustia lipidelor din corp și de a contribui prin aceasta la aportul energetic al corpului. Cafeina crește nivelul adrenalinei, mărește tensiunea musculară și capacitatea de contracție a mușchilor.
Studiile din ultimii ani artă că înaintea întrecerilor sportive, consumul de cafea are efect pozitiv la atleți și sprinteri. În plus cafeina stimulează respirația, volumul pulmonar fiind exploatat eficient.
Cafeaua și stomacul
Cafeaua facilitează digestia la numeroase persoane: ceașca de dimineață, activează intestinul, gratie efectului stimulent al cafeinei și elementelor sale, stimulează secreția acidului gastric și al lichidului bilei.
Este adevărat că impactul cafelei asupra stomacului de la o persoană la alta este diferită. Unii nu pot renunța la cafea datorită faptului că le ajuta digestia, alții suferă de indigestie și afirmă că nu pot suporta cafeaua. Durerile de stomac, aciditatea și durerile biliare sunt imputate cafelei. Nu se poate afirma, după toate cercetările, că există o legătura directă între consumul de cafea și durerile de stomac și ulcer.
Este adevărat că acizii organici din cafea pot fi acuzați, dar soluția este simplă: îndulcirea cafelei. Persoanele sensibile trebuie să încerce mai multe tipuri de cafea până să găsească una potrivită.
Arsurile din stomac.
Uneori simțim astfel de arsuri, datorate refluxului de acid gastric în esofag, reflex care, în mod obișnuit este oprit de un mușchi situat la intrarea în esofag. Studii efectuate, constată că la unele persoane cafeina reduce tensiunea musculară, la altele o crește sau nu are nici un efect în acest sens. Nu putem da vina numai pe cafea. S-a constatat că un consum mare de grăsimi, mesele grele și bogate, plus stresul sunt adevăratele cauze.
Cafeaua nu poate fi acuzată de provocarea ulcerului. Ulcerul este produs de bacterii în majoritatea cazurilor. A avea această boală și de a consuma cafea, este în esența o chestiune de toleranță a organismului.
Cafeaua colesterolului
Consumul de cafea la filtru, nu are nici un efect asupra nivelului de colesterol din sânge. Excesul în greutate și stresul, rămân principalii vinovați. Studiile efectuate în această direcție, recomandă persoanelor care au maladii legate de metabolismul lipidic sau care prezintă nivel ridicat de lipide în sânge, să consume mai rar cafea, obligatoriu preparată la filtru cu hârtie și niciodată cafea fiartă la ibric.
Cafeaua filtrată, nu prezintă nici un risc în creșterea lipidelor din sânge. Cafeina, practic nu are nici o influența asupra metabolismului lipidic.
Cafeaua si cancerul
Antioidanții conținuți de cafea sunt: vitamina B, C, E, carotenul. Aceste componente sunt deja confirmate ca fiind o protecție împotriva cancerului. Alte elemente ale cafelei au efect antimutagen: ajută celulele sănătoase să nu degenereze. Un studiu recent efectuat în Elveția, arată că unele lipide din cafea, previn dezvoltarea primei faze a cancerului în celule.
Numeroase alte cercetări, anulează orice presupunere de vinovăție atribuită cafelei în influența ei asupra cancerului de stomac, intestine, ovare sau vezică.
Cafeaua este o băutură care trebuie să ne producă plăcere. Este important să găsim tipul de cafea care îndeplinește aceste condiții și să o preparăm astfel încât fiecare dimineață sa fie veselă, plină de energie și fiecare ceașca să fie plină de relaxare.
II.4.2. Acțiunea cafeinei asupra organismului
Cafeina și teofilina, sunt medicamente similare prin constituția lor chimică și prin acțiunea farmacologică. Se găsesc într-un număr mare de plante, larg răspândite în lume, localnicii folosind extractele lor apoase ca băuturi.
MATE- este o băutură națională a mai multor țări din America de Sud ce conține cafeină
NUCA DE KOLA- conține aproximativ 2% cafeină și este larg utilizată în schimburile comerciale din Sudan.
Acțiuni farmacologice
Acțiunile cu utilizare terapeutică sunt: capacitatea de a stimula sistemul nervos central, acțiunea de producere a diurezei la nivelul rinichilor, efectul stimulator asupra miocardului și relaxarea anumitor formațiuni musculare netede, în special arterele coronare și bronhiile.
Cafeina este un stimulent puternic al sistemului nervos central, teofilina este mai slabă. La nivelul scoarței cerebrale, cafeina produce un flux mai rapid și mai limpede de idei reducând somnolența și oboseala. Putem susține un efort intelectual prelungit și realizăm o foarte bună asociere a ideilor. Activitatea motorie este îmbunătățită.
Cafeina crește volumul respirator pe minut. La consumarea unor cantități mari de cafeină, se constată o tahicardie netă, datorită stimulării directe a miocardului. Uneori această stimulare poate deveni atât de intensă, încât să provoace tulburări ale ritmului cardiac. Putem să întâlnim aritmii la persoanele care utilizează în mod excesiv băuturile cu cafeină.
Concluzie
Este bine să nu depășim cantitatea de trei ceșcuțe de cafea pe zi și la sfârșit de săptămână să facem cel puțin o pauză.
Efectul cafeinei depinde de o serie de factori cum ar fi: vârsta, obiceiul de a consuma, tutunul, viteza de eliminare a organismului etc. Procesul de eliminare a cafeinei este mai rapidă la unele persoane ce beau mai multă cafea față de cele care consumă ocazional.
Sensibilitatea individuală față de cafeină joacă un rol important în acest proces. Unele persoane excesiv consumatoare, care se opresc brusc din consumul cafelei, pot prezenta lejere manifestări de dezintoxicare sub forma unor ușoare dureri de cap. Aceste simptome sunt limitate în timp și pot fi prevenite prin consumarea de cafea fără cofeină.
TIPURI DE CAFEA
Se cunosc aproape 80 de soiuri de cafea, din care se cultiva în scopuri industriale următoarele tipuri de cafea : cafeaua Arabică; cafeaua Robustă; cafeaua Liberică și cafeaua Maragogype.
CAFEAUA ARABICA este originară din Africa, mai precis din Abisinia, este cea mai apreciată și mai răspândită specie de cafea. Se cultivă mai ales în America Latina, dar și în Africa, de fapt ea este cea mai cultivată specie și este deosebit de prețuită pentru cireșele sale de calitate superioară, de formă alungită și culoare verde – albăstruie.
Cafeaua arabică are nevoie de soluri bogate în minerale și o temperatură de aproximativ 20 grade C și crește la o altitudine de peste 600 metrii. Aceasta aroma și gustul mult mai rafinate decât alte specii.
Cafeaua cu tărie medie este obținută în exclusivitate din varietăți ale soiului arabica, provenite din America Centrala și de Sud, Kenya, Tanzania, Etiopia. Exceptie face Brazilia, întrucât varietățile de arabica braziliene au o aroma mai puțin rafinată.
CAFEAUA ROBUSTA este originară din bazinul Congo, crește mai rapid și este mult mai rezistentă acolo unde climatul nu este favorabil cafelei arabice. Se cultivă intens în Africa, India și Indonezia. Cafeaua robusta, spre deosebire de cafeaua arabica, care este pretențioasă la condițiile climatice, se adaptează ușor climatului sever, este rezistentă la boli și dăunători. Boabele acestei specii de cafea sunt mici, au o formă neregulată și culoare maroniu – gălbuie. Cafeaua robusta are un gust mai neutru, este mai puțin aromată decât arabica și este foarte apreciată în gama de cafea solubilă.
CAFEAUA LIBERICA este originară din Africa, Liberia, are de asemenea o creștere rapidă și o rezistentă bună la boli. Se cultivă exclusiv în câmpiile subtropicale ale Africii și Americii de Sud, unde umiditatea este foarte mare și temperatura este cuprinsă între 20-25 grade C. Boabele sunt adesea deformate, de dimensiune medie și culoare de la brună la galbena. Calitatea acestei specii de cafea este mediocră.
CAFEAUA MARAGOGYPE este un hibrid rezultat prin încrucișarea speciilor de arabica și liberica, exceptând dimensiunile boabelor, el a păstrat caracteristicile speciei arabica, randamentul acestui arbust este totuși inferior și cultura sa este extrem de împrăștiată (Brazilia, Guatemala, Nicaragua, Mexic, Columbia și chiar Java), la o atitudine variind între 600 și 1000 m. Boabele de cafea ale acestui arbust sunt de calitate superioară și medie, iar culoarea lor este verzuie, în ciuda preferinței unor consumatori.
CAPITOLUL III.
ARIA ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII
III.1. Aria cercetării
Această cercetare este realizată în Petroșani, la Colegiul Economic Hermes și la Grupul Școlar „Dimitrie Leonida” din Petroșani unde am aplicat chestionarul construit unui lot de 50 de adolescenți, cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani. Situația acestora repartizată în funcție de sex, a fost următoarea:
majoritatea respondenților au fost de sex masculin, ei fiind reprezentați în procent de 64% în timp ce diferența procentuală de puțin mai mult de o treime (36%) a aparținut respondenților de sex feminin.
Pentru a îmi crea o imagine cât mai concretă asupra lotului studiat voi reprezenta grafic în continuare care a fost repartizarea în funcție de vârstă a respondenților chestionați:
și am putut constata că jumătate dintre respondenți (50%) dintre cei chestionați aveau împlinită vârsta de 17 ani în timp aproape o treime, 29% din eșantion aveau 18 ani iar diferența procentuală de 21% dintre respondenți aveau împlinită vârsta de 16 ani.
III.2. Metodologia cercetării
III.2.1.Tehnicile utilizate în cercetare
Interviul este un dintre cele mai obișnuite și normale activități umane: comunicarea, discuția, transmiterea verbală de informații, dar interviul este și o metodă de investigație științifică aplicată în vederea cunoașterii unui fenomen din domeniul social, căpătând în acest fel valențe noi și deosebite. Pentru această cercetare sa folosit interviul pe bază de chestionar.
Chestionarul care este o tehnică și, corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris. Chestionarul este un instrument structurat de investigare, compus din mai multe întrebări și variante de răspunsuri,logic legate între ele, prin care se urmărește obținerea informațiilor primare necesare cercetării, cu un nivel minim de erori posibile. În cadrul cercetărilor cantitative, chestionarul este format cu precădere din întrebări închise, care permit cuantificarea fenomenelor cercetate în funcție de tipul de scală folosit. Întrebările deschise se utilizează foarte rar, de regulă pentru nu încorseta în total citate subiectul în întrebări cu răspunsuri deja existente. Pentru aceste întrebări i se lasă subiectului libertatea de a da răspunsul pe care îl crede de cuviință
2. Studiu de caz – Un studiu de caz este o investigație concretă, care cercetează un fenomen contemporan în contextul de viață real, unde frontierele dintre fenomen și context nu sunt clar delimitate, investigație în care utilizăm surse multiple de date. Studiul de caz este prin excelență o metodă calitativă. Reprezintă o tehnică specială a culegerii, punerii în formă și a prelucrării informației care încearcă să arate caracterul evolutiv și complex al fenomenelor referitor la un sistem social ce cuprinde propriile sale dinamici. Prin studiul de caz nu se abordează numai persoane, și mai ales nu se studiază realitatea (psiho)socială din perspectiva acestor persoane, prin prisma biografiei lor, ci se cercetează un fragment de realitate din exterior, utilizând metoda observației.
III.2.2. Metodele cercetării
1. Interviul dirijat
Etimologic, termenul de interviu semnifică întâlnirea și conversația dintre două sau mai multe persoane. Acestea sunt, de altfel, și notele definitorii : interviul este o conversație față în față în care o persoană obține informații de la o altă persoană.
Interviul este metoda cea mai frecvent utilizată în cercetarea psihosociologică datorită faptului că prezintă o multitudine de avantaje :
– posibilitatea de a obține răspunsuri specifice la fiecare întrebare;
– observarea comportamentelor nonverbale, fapt ce sporește cantitatea și calitatea informațiilor;
– colectarea unor răspunsuri spontane, știut fiind faptul că primele reacții sunt mai semnificative decât cele realizate sub control normativ;
– asigurarea unor răspunsuri personale față de intervențiile altora
Avantajul primordial al interviului dirijat îl constituie relația dintre intervievator și intervievat, relație care se sprijină pe încredere reciprocă, aceasta oferind posibilitatea înțelegerii empatice, intuitive a problematicii cu care persoana intervievată se confruntă.
2. Metoda observației
Prin intermediul acestei metode se urmăresc în special reacțiile emoționale ale subiecților la diferitele întrebări, completând astfel caracterizarea tabloului psihologic al acestora.
Avantajul metodei observației constă în primul rând în superioritatea ei față de celelalte metode când se studiază comportamentul nonverbal. Superioritatea ei este dovedită deoarece înregistrează comportamente individule și colective chiar în momentul desfășurării lor și în condițiile naturale de desfășurare a acestora. În desfășurarea optimă a observației rolul decisiv aparține observatorului fiind implicate memoria, atenția, imaginația, receptivitatea emoțională a lui prin intermediul sensibilității vizuale, dar și acustice, tactile, termice, olfactive.
III.2.3.Instrumente utilizate în cercetare
Chestionarul tipărit
Instrumentul este un mijloc ce poate îmbrăca o formă mai mult sau mai puțin materială, cu ajutorul căruia se realizează captarea informației științifice care se interpune între cercetător și realitatea studiată. Chestionarul cuprinde o introducere cu informațiile referitoare la motivul aplicării și explicații privind rezolvarea întrebărilor,un număr de 18 întrebări închise și semideschise, iar la sfârșit câteva întrebări referitoare la vârstă și sex. Prin intermediul chestionarului vom descoperii cauzele consumului de alcool,tutun și chiar și cafea în rândul adolescenților.
CAPITOLUL IV.
INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII
IV.1. Influența anturajului asupra consumului de alcool și tutun la vârsta adolescenței
Așa cum am menționat, respondenți chestionați se află la vârsta adolescenței. O vârstă plină de curiozitate, de tentații, de dorința de a experimenta, de a etapa în defavoarea sau în favoarea (mai rar) colegilor, a prietenilor sau a oricărei persoane din jurul lor. Această vârstă are propriile ei reușite sau propriile ei eșecuri. Într-o lume în continuă dezvoltare din toate punctele de vedere și generația tânără se confruntă cu probleme multiple. Unele dintre acestea sunt date de tentațiile numeroase aflate la tot pasul într-o societate modernă.
Consumul de alcool și tutun la vârste fragede este una dintre marile tentații ale societății noastre actuale.
În legătură cu acest aspect al cercetării pe care am efectuat-o la cele două unități de învățământ, am rugat respondenții să răspundă la următoarea întrebare:
Ai consumat vreodată băuturi alcoolice si țigări?
Având în vedere că am adresat chestionarul unui număr de 50 de elevi de liceu, a fost un fapt negativ să constat că marea majoritate (88%) au declarat că au consumat măcar odată băuturi alcoolice sau țigări. Doar un procent minim (12%) au răspuns că „nu” au consumat din aceste tentații decât în cantități nesemnificative (un pahar, sau doar un fum de țigară, de curiozitate), astfel că au răspuns în continuare întrebărilor chestionarului meu. Poate unii au răspuns tentației de moment, poate au dorit să fie „altfel” sau poate că au avut propriile lor motivații. Dorind să păstrez totuși o notă pozitivă, m-am gândit că problematica consumului de băuturi alcoolice sau de țigări apare doar în urma unui consum constant, astfel că am rugat respondenții să răspundă la următoarea întrebare:
De câte ori ai consumat băuturi alcoolice și țigări?
Răspunsurile primite au conturat următoarea realitate: mai mult de o treime dintre respondenți (36%) au declarat că consumă băuturi alcoolice sau țigări „numai la ocazii” în timp ce puțin mai mult de jumătate dintre respondenți au răspuns că fac acest lucru și de „2-3 ori pe săptămână”. Au motivat această frecvență prin faptul că nu consideră consumul de acool și tutun ca fiind un lucru neapărat negativ în viața lor de zi cu zi, dacă ei consideră că dețin controlul. Un procent de aproape o zecime (9.09%) dintre respondenți au recunoscut că apelează la aceste vicii „zilnic sau aproape zilnic” deși au recunoscut că nu este un fapt pozitiv.
Considerând că au deprins viciul consumului de alcool sau tutun în diferite circumstanțe ale vieții lor, poate într-un grup de prieteni, poate chiar în familie sau poate în altfel de cazuri, i-am rugat să răspundă la întrebarea:
Cum ai început să consumi băuturi alcoolice și țigări?
În urma analizei efectuate asupra răspunsurilor primite la această întrebare am putut constata că aproape o treime (28%) dintre respondenți, în procente egale, au băut bere „cel puțin o sticlă” și au fumat „o țigară întreagă”, în timp ce „măcar un pahar cu vin” au răspuns că au băut o cincime dintre respondenți (20%). În procente de asemenea egale de 12%, au fost și respondenții care au declarat că au încercat să consume tărie „cel puțin 50ml” sau au tras „măcar un fum” de țigară din țigara unui prieten. Toate aceste procente denotă că tentația există în rândul adolescenților la modul cel mai real. Totul se pare că începe cu „doar puțin” sau „măcar un fum” etc. Unii dintre ei, cred la începutul tentației, că vor putea evita pe viitor un abuz al acestor „droguri”, consideră că ei sunt cei care dețin controlul absolut și că vor putea renunța în orice moment la aceste vicii.
Împrejurările în care respondenții au acceptat aceste tentanții au și ele importanța lor în dezvoltarea ulterioară a viciului, așa că i-am rugat să recunoască una dintre variantele întrebării următoare:
În ce împrejurări ai început să consumi băuturi alcoolice și țigări?
Răspunsurile la această întrebare au demonstrat că tentațiile în viața unui adolescent, există la tot pasul și aproape în orice situație. Astfel am putut constata că în procente egale de o cincime dintre respondenți (20%), s-au confruntat pentru prima dată cu aceste vicii „cu prilejul unei petreceri intime” sau „acasă la un prieten” ocazii în care, au dorit să epateze, să pară mai maturi decât vârsta fragedă la care se află. Au dorit să iasă în evidență și să demonstreze celor din jurul lor că pot fi „altfel”. Un procent de 14% au declarat că au consumat băuturi alcoolice sau au fumat pentru prima dată, doar „într-un cerc restrâns” de prieteni. Este cazul celor care și-au format la școală un cerc intim și mic de prieteni (2 sau maxim 3 persoane) și își petrec majoritatea timpului împreună, atât la școală cât și în timpul liber. Un procent îngrijorător de 12% dintre respondenți au răspuns că au băut pentru prima dată alcool sau au fumat o țigară, chiar în incinta școlii la care învață, sub influența colegilor lor de clasă. Nu doar consumul în școală l-am considerat o problemă negativă importantă dar și modul în care aceste tentații au ajuns „în curtea școlii” au fost în măsură să mă pună să trag un semnal de alarmă. Un procent de 8% dintre respondenți au spus că au consumat alcool sau au fumat, în afara școlii, „pe stradă sau în parc”, alături de alți prieteni care nu sunt colegi cu ei la școală. Mai mult de o cincime (22%) dintre respondenți au recunoscut că au răspuns tentației alcoolului sau al tutunului aflându-se împreună cu alți prieteni „la un bar sau la o terasă” în oraș. Doar un procent minim de 4% au recunoscut că au gustat alcoolul pentru prima dată cu alt prilej, unii aflându-se la o pomană în familie, sau singuri acasă și când au încercat să facă față unei situații sociale dificile prin acest consum.
Cred că motivele pentru care fiecare dintre respondenții chestionarului meu, au căzut în patima acestor vicii, nu constituie o scuză, dar am dorit să cunosc și realitatea acestui aspect, astfel că am rugat respondenții să îmi răspundă la întrebarea:
Din ce motive?
Așa cum am presupus, motivele adolescenților ce au făcut obiectul acestui studiu au fost multiple și tot odată diverse: o cincime dintre respondenți (20%) au declarat că la început au fost doar „curioși” în timp ce un procent mai mare de o treime dintre ei (36%) au recunoscut că au început din propria lor „plăcere”, neconsiderând că fac un lucru reprobabil în comparație cu vârsta la care sunt. Un procent minim de 8% au răspuns că au fost „constrânși” de proprii lor prieteni, care nu au crezut că fac un lucru rău insistând asupra acestui aspect. Din dorința de a fi cu toții „la fel” aceștia au insistat ca prietenii lor să consume anumite cantități de alcool sau să fumeze o țigară alături de ei. O treime dintre respondenți (30%), au declarat că într-o anumită conjunctură au dorit să nu își arate adevărata vârstă și au căzut în patima acestor vicii alături de prietenii lor mai mari care trecuseră demult de vârsta majoratului.
Doar un procent de 6% au răspuns că au consumat alcool sau au fumat în alte împrejurări decât cele menționate de mine în chestionar. După ce am înțeles care a fost modul în care fiecare dintre respondenții au început să consume alcool și tot odată să fumeze sau care au fost motivele lor, am dorit să știu dacă mediul în care aceștia își urmează viciul este la fel de important. Am dorit să știu dacă școala înseamnă pentru aceștia un mediu permisiv sau nu, astfel că le-am adresat întrebarea:
Ai consumat vreodată băuturi alcoolice sau țigări în incinta școlii?
Este îngrijorător faptul că mai mult de trei sferturi dintre respondenți (76%) au declarat că au consumat alcool la școală. În urma discuțiilor avute, pentru ei acesta nu este un semnal de alarmă deoarece consideră că păstrează măsura în ceea ce privește consumul de alcool și tutun și mai motivează prin faptul că la fel procedează majoritatea colegilor lor din liceu.
Doar aproape un sfert dintre respondenți au răspuns cu varianta „nu” la această întrebare, spunând că obișnuiesc să practice aceste vicii doar în afara școlii.
Așa cum am arătat anterior, există un procent majoritar al celor care consumă alcool sau fumează în timpul programului la școală. Acestora le-am adresat următoarea întrebare:
Dacă „DA”, de unde ai procurat aceste băuturi și țigări?
Mai bine de o treime dintre respondenți (39%) au declarat că alcoolul sau țigările pe care le consumă la școală provin de la prieteni. Astfel că am putut încă odată să constat că puterea anturajului, la vârsta adolescenței este foarte mare. Este un fapt negativ, acela că mai bine de un sfert dintre respondenți au declarat că aduc alcool și țigări de acasă.
Au spus că procură toate aceste în timpul liber din banii de buzunar primiți de la părinți, dar că aduc la școală să consume împreună cu prietenii lor.
Puțin mai mult de o cincime dintre respondenți (21% ) au răspuns la această întrebare cu varianta „din apropierea școlii”. Acesta este un fapt îngrijorător, deoarece în preajma școlilor, potrivit legii, nici nu ar trebui să se comercializeze astfel de produse, iar atunci când se întâmplă, acestea ar trebui vândute doar persoanelor trecute de 18 ani și care să nu fie elevi.
Procentul minim în această situație (13%), aparține respondenților care au declarat că consumă în incinta școlii alcool și tutun din alte surse (produse în gospodăria proprie, de la alte rude, etc).
Lotul de adolescenți ce fac obiectul chestionarului meu, se află la început de drum și tot odată la vârsta tuturor tentațiilor și a influențelor de tot felul. Poate cred că abuzând de alcool și tutun vor trăi o stare de bine, de euforie, de ușurare, sau cine știe, poate fiecare își dorește să experimenteze anumite stări. Am realizat că pot cădea foarte ușor în patima viciilor promovate de către anturaj, dar vârsta lor fiind încă fragedă, le-am adresat următoarea întrebare:
În cazul în care ai consuma băuturi ce conțin alcool sau țigări, care din următoarele lucruri crezi că ți s-ar putea potrivi?
Aproape un sfert dintre respondenți (24%), sunt convinși că în cazul abuzului de alcool sau tutun ar fi în stare să facă ceva ce ar regreta mai târziu și o cincime dintre cei chestionați (20%) sunt de părere că alcoolul și tutunul i-ar ajuta să uite de „probleme”. Am pus acest cuvânt în ghilimele pentru a sublinia încă odată că este vorba de subiecți aflați la început de viață, aceștia încă locuiesc cu părinții, încă nu au un loc de muncă sau un venit propriu al lor pe care să fie nevoiți să îl împartă pentru a achita facturi, cheltuieli cu întreținerea, etc. Dar totuși au „probleme”. Am discutat cu aceștia și ei cataloghează la capitolul „probleme” notele obținute, relațiile familiale, relațiile cu colegii și prietenii și nu în ultimul rând au menționat că în permanență ei își doresc mai mult decât le pot oferii majoritatea părinților lor. Pe 16% dintre respondenți consumul de alcool î-ar face mai comunicativi. Aceștia au recunoscut că în urma consumului de minim o bere sau oricât de puțin alcool tare, devin foarte vorbăreți până la a agasa pe cei din jur cu opiniile lor. În același procent de 16% au fost și subiecții care recunosc că în urma practicării acestor vicii (alcool și tutun) se simt rău și starea lor de sănătate are de suferit în sens negativ. Doar un procent de 12% dintre subiecți sunt de părere că se simt mai relaxați în urma consumului de alcool. Devin mai dezinvolți, scapă de complexe și tot odată devin mai încrezători și mai deschiși față de cei din jur, când sunt sub influența alcoolului. Procentul minim de 4% aparține respondenților care au declarat că în urma consumului de alcool și tutun devin mai prietenoși.
Pentru a conturat mai bine influența anturajului am chestionat respondenții în această privință astfel:
Câți dintre prietenii tăi consumă frecvent băuturi alcoolice și tutun?
Procentul majoritar în acest caz a aparținut respondenților care au declarat că „doar câțiva” dintre prietenii lor obișnuiesc să mai consume,asemenea lui, alcool și tutun. Dar mai bine de o treime dintre subiecți au recunoscut că între prietenii lor consumul de alcool și tutun este o practică obișnuită deoarece „majoritate” consumă.
Procentual, în urma analizei efectuate, am constatat că 12% dintre respondenții chestionarului au declarat că „puțini” dintre prieteni lor consumă alcool și tutun. O zecime dintre cei chestionați au recunoscut că „toți” prietenii lor au aceleași obiceiuri negative ca și eu în timp ce un procent de 6% au ales varianta „nu știu”. Doar în procent minim de 4% dintre respondenți au recunoscut că nu sunt influențați de anturaj deoarece „nici unul” dintre prietenii lor nu consumă alcool.
Se pare că societatea în care trăim și în principal anturajul în care își desfășoară activitatea adolescenții de azi și „oamenii” de mâine sunt foarte influențați de tot ceea ce este în jurul lor și în principal sunt influențați de aspectele negative din comportamentul celor din jur.
Pot afirma în urma analizei efectuate asupra răspunsurilor primite la chestionarul aplicat că ipoteza 2. se confirmă:
Dacă adolescenții ajung să consume alcool și să fumeze atunci annturajul lor are o mare influență.
IV.2. Atitudinea familiei și a societății față de consumul de alcool și tutun la vârsta adolescenței
Adolescenții întrebați trăiesc într-o lume în continuă schimbare. Apar permanent noi descoperiri tehnologice, noi provocări, noi întrebări. Mulți dintre adolescenții zilelor noastre preferă socializarea pe internet, în mediul virtual, în detrimentul socializării normale și a legăturii de la om la om. Timpul lor liber poate fi ocupat în diverse moduri ce tind la final să le creeze o stare de bine și de relaxare. Astfel i-am întrebat:
Ce hobby-uri ai în tipul liber?
Așa cum era de așteptat, după ce am demonstrat că la vârsta lor anturajul este foarte important, procentul majoritar de 44% aparține respondenților care au declarat că își petrec timpul liber împreună cu prietenii. O cincime dintre respondenții chestionați (20%), au declarat c au ca hobby în timpul liber, jocul și socializarea pe calculator. Își petrec timpul cu familia, în special cu frații și surorile, practicând diverse hobby-uri un procent de 16% dintre subiecți. Aceștia au declarat că sunt mulțumiți deoarece au descoperit că fratele sau sora au aceleași preocupări ca și ei, astfel că petrec o parte a timpului liber împreună sau își introduc frații în anturajul pe care îl frecventează.
Un procent de 12% dintre respondenți au declarat că au ca hobby, petrecerea timpului liber în excursii alături de prietenii din anturajul lor. Aceștia încearcă ca în fiecare week-end să facă trasee montane, excursii cu cortul alături de prieteni. Doar 8% dintre subiecți au răspuns că au alte hobby-uri diferite de cei din anturajul lor. Aceștia sunt pasionați de parte tehnică a calculatorului, sunt interesați de ciclism sau alt tip de curse, etc.
Am dorit să știu dacă în afara anturajului lor, țin cont și de părerea societății sub diverse aspecte. În lume se spune că „Alcoolul și tutunul dăunează grav sănătății”, oare respondenții au și ei aceiași opinie, în acest context le-am adresat următoarea întrebare:
Consideri zicala "Alcoolul și tutunul dăunează grav sănătății" ca fiind adevărată?
Am constatat că mai bine de jumătate dintre respondenți (60%) au recunoscut că zicala spune un adevăr. Dar cu toate acestea, așa cum am mai afirmat anterior, ei consideră că păstrează măsura, astfel că nu văd nici un fel de pericol în a consuma alcool cât și tutun. Spun că fac și ei ceea ce fac majoritatea celor de vârsta lor și nu sunt cu nimic mai diferiți de ceilalți adolescenți.
Aproape un sfert dintre respondenți (24%), au răspuns că „nu” cred în realitatea exprimată de această zicală, afirmând că ei s-au îmbătat de multe ori și au făcut frecvent abuz de tutun, și cu toate acestea cred că starea lor de sănătate nu a avut nimic de suferit.
Pentru a păstra un „echilibru”, un procent de 16% dintre respondenți cred că proporțiile fac diferența, așa încât cred că aceste vicii dăunează sănătății doar în exces. Cunoscute fiind aceste opinii mi-am dorit să știu ce implicații au avut excesele lor în ceea ce privește consumul de alcool și tutun asupra comunității în care trăiesc. Astfel i-am întrebat:
În cazul în care ai consuma băuturi ce conțin alcool sau țigări, care din următoarele lucruri crezi că ți s-ar putea întâmpla?
Din analiza răspunsurilor primite am putut constata că procentul majoritar de 36% aparține respondenților care au declarat că pot avea un comportament agresiv și un limbaj neadecvat atunci când consumă alcool și tutun în exces. Un procent de 16% dintre subiecți au spus că au fost atenționați, atunci când au consumat alcool și tutun, pentru agresiune verbală și fizică asupra unor persoane necunoscute, din afara anturajului lor. Au fost subiecți care au declarat în procent de 14% că altele au fost întâmplările trăite de ei în cazul consumului de alcool sau de tutun. Ei au spus că au devenii mai maleabili și majoritatea lor au declarat, că atunci când au depășit limita, au adormit, astfel că nu au ales nici una dintre variantele propuse de mine în chestionar. A existat și un procent de 12% dintre respondenți care au recunoscut că și-au deranjat vecinii în timpul petrecerilor date de ei acasă, în lipsa părinților. Au consumat cantități mari de alcool și în toiul petrecerilor au deranjat vecinii care i-au reclamat la poliție. În aceste cazuri s-au aflat o zecime dintre respondenți (10%) care au declarat că au fost duși la secțiile de poliție în urma abuzului de alcool. Un procent de 8% dintre respondenți au răspuns la această întrebare, spunând că au fost acuzați de distrugerea unor bunuri când se aflu în starea euforică dată de consumul de alcool sau de tutun. Doar un procent minim de 4% dintre subiecți au spus că au fost sancționați contravențional în urma abuzului de alcool și tutun pe care l-au avut.
Pentru a completa tabloul asupra influenței acestor vicii asupra celor din jurul adolescenților chestionați, le-am adresat întrebarea:
Ai avut conflicte din cauza consumului de alcool sau tutun?
A fost un fapt negativ să constat în urma analizei răspunsurilor primite că două treimi dintre respondenți (60%) au recunoscut că au avut conflicte din cauza consumului de alcool sau tutun. Au recunoscut anterior că în urma abuzurilor au deranjat vecinii, colegii și au creat situații neplăcute pentru comunitatea în care trăiesc. Puțin mai mult de o treime dintre respondenți (36%), au răspuns că au creat conflicte, doar „uneori” în principal în mediul familial și mai rar în exterior. Procentul minim de 4% aparține respondenților care au declarat că nu au creat „niciodată” conflicte. Pe lângă anturaj, și familia trebuie să constituie un suport de bază în dezvoltarea tinerilor adolescenți. Familia dacă se strânge unită în jurul celui care se confruntă cu grave probleme cauzate de viciile moderne, uneori reușesc să schimbe soarta celor implicați. În contrapartidă, dacă familia este dezbinată (părinții sunt divorțați,unul dintre părinți este agresiv, etc.) influența acesteia asupra tânărului adolescent, nu poate fi decât una negativă. Am dorit să cunosc date despre această situație în rândul respondenților, astfel că i-am întrebat:
În ce măsură te sprijină familia când te confrunți cu problematica consumului de alcool și tutun?
Am constatat că o treime dintre respondenți (30%), au avut norocul de a fi sprijiniți de familia lor în această perioadă dificilă în „foarte mare măsură”. Este cazul acelor părinți care au constatat că anturajul și viciile nepotrivite și-au pus amprenta asupra copilului lor. Au renunțat la mentalități,au pus pe primul plan sprijinul copilului din dorința de a redeveni adolescentul care era odată. Au început acest lucru în principal cu anturajul în care își petrecea timpul copilul lor, au ocupat ei acea marjă de timp acordându-i adolescentului mai multă atenție și făcându-l conștient pe acesta de importanța lui alături de cei dragi. Un procent semnificativ de 28% dintre respondenți au ales să răspundă că măsura sprijinului primit din parte familiei este doar „în mică măsură”. Așa cum am enunțat anterior, este cazul respondenților ai căror părinți sunt despărțiți, au suferit grave traume emoționale, atât adolescentul cât și părintele său. În aceste condiții, adultul cu greu realizează cât de multă nevoie are de sprijin, propriul copil și crede că „se descurcă el, doar este mare”. În aceste cazuri, se pare că, suveran este anturajul. O cincime dintre respondenți (20%) au apreciat măsura sprijinului familie lor „în foarte mică măsură”. Aceștia sunt cei care au acasă grave probleme sociale. Părinții sunt șomeri, veniturile sunt total insuficiente, problemele de ordin material sunt apăsătoare astfel încât nu se implică aproape deloc în educația și sprijinul copiilor lor.
Un procent de 12% dintre subiecți se simt sprijiniți „în mare măsură” de familia din care provin. Sunt cazuri norocoase în care părinții se implică la modul serios: ei discută cu profesorii de la școală, cer părerea psihologului școlii și nu în ultimul rând respectă sfaturile avizate promite de la specialiști. Doar o cincime dintre subiecții chestionați au apreciat ca măsură a sprijinului primit „în potrivită măsură” Aceștia au declarat că uneori familia se implică și după ce problemele își găsesc rezolvarea de moment, nu mai insistă pentru a avea rezultate pe termen lung ci renunță, așa încât adolescentul cade din nou în patima viciilor și a anturajului necorespunzător. Am dorit să îmi fac o opinie personală asupra existenței viciilor din familia adolescentului intervievat, astfel i-am întrebat:
În familia ta se consumă alcool sau tutun?
Procentual, două treimi dintre respondenți (60%), au declarat că în familia lor se consumă băuturi alcoolice sau tutun doar la anumite ocazii (zile aniversare, sărbători creștine, etc.). În acest procent se regăsesc familiile care își sprijină copiii în lupta lor cu consumul nepotrivit de alcool și tutun și tot odată se confruntă cu puternica influență a unui anturaj nepotrivit. O cincime dintre respondenți au răspuns că în familia lor se consumă alcool și țigări cam de 2 sau 3 ori pe săptămână. În aceste cazuri, consumul de alcool și țigări, deși destul de des, nu pare să creeze situații complicate. Îngrijorător este faptul că a existat un procent de 12% dintre subiecți care au declarat că în familia lor, se consumă alcool și țigări „zilnic”. Aceștia, sunt cei care sunt aproape dezinteresați de soarta copiilor lor, deși aceștia au mare nevoie de sprijin. Procentul minim de 8% aparține în această situație celor care au declarat că în familia lor nu se consumă alcool „niciodată”. În aceste cazuri se pare că adolescenții au deprins aceste obiceiuri nepotrivite (consum de alcool și tutun) doar în mijlocul anturajului dintre prietenii lor.
În consecință pot afirma că ipoteze nr. 3 de la care am pornit: Adolescenții încep să consume alcool și tutun pentru că aceste substanțe se consumă și în familiile lor – nu se confirmă. Este adevărat că există această influență, dar procentual nu acesta este motivul principal al consumului în cadrul anturajelor adolescenților de azi.
Mai degrabă, așa cum am demonstrat în prima parte, influența majoră o are anturajul și nu în ultimul rând curiozitatea sau dorința de a „părea mai maturi”.
Așa cum este de așteptat, consumul de alcool și tutun sunt vicii costisitoare și având în vedere că respondenții chestionați nu dispun de propriile lor venituri, i-am întrebat:
Cât de bună este situația economică a familiei tale?
Procentul respondenților care au declarat că starea materială a familiilor lor este „foarte bună” este de 12%. Am presupus că aceștia sunt cei care anterior au declarat că aduc de acasă băuturile alcoolice pe care le consumă, deoarece își pot permite din punct de vedere material să le procure. Aproape un sfert dintre respondenți (24%), au răspuns că starea materială a familiilor din care provin, este „bună”. Și aceștia își pot permite ca din banii de buzunar, primiți de la părinți, să cumpere țigări și alcool, atât pentru ei cât și pentru prietenii din anturaj, care nu își pot permite și au declarat acest lucru când au recunoscut în proporție de 24% că situația economică a familiei lor este „proastă”. O treime dintre respondenți (30%), consideră că situația economică a familiilor lor este „satisfăcătoare”. Au spus că aceasta oscilează în funcție de veniturile care le primesc părinții lor. Au fost luni la rând când părinții au câștigat mulțumitor, după care a urmat perioada în care salariile s-au redus cu un sfert în domeniul bugetar și starea lor financiar s-a schimbat simțitor, ajungând doar „satisfăcătoare”. O zecime dintre respondenți au răspuns că situația economică a familiei lor este „foarte proastă”. Am putut afla în urma discuțiilor avute, că, în acest caz sunt cei care provin din familii monoparentale și care în urma crizei economice generale, părinților lor li s-au redus veniturile și viața a devenit dintr-o data „foarte grea”. Deoarece situația economică a familiei se baza doar pe un singur venit, în urma diminuării acestuia au apărut grave probleme sociale.
În urma discuțiilor avute, majoritatea respondenților au ajuns să recunoască importanța unui om informat, atunci când i-a decizii ce îi pot afecta viața pe termen mediu și lung. În acest context i-am întrebat:
Pe ce cale ai dori să primești informații legate de problematica consumului de alcool și tutun?
Supremația lumii virtuale se poate observa și în acest caz deoarece majoritatea respondenților, 46%, au declarat că le-ar face plăcere să primească informații prin intermediul internetului. Ei sunt zilnic conectați pe tot felul de site-uri de unde asimilează tot felul de informații mai bune sau mai rele. Important în acest caz este ca ei să poată discerne calitatea informațiilor pe care le primesc.
O cincime dintre respondenți (20%), sunt de părere că ar fi bine să fie informați despre tentațiile și pericolele vârstei lor într-un mediu instituționalizat, adică în cadrul școlii. Consideră că în acest caz, dacă ar avea întrebări sau alte nelămuriri ar putea pune întrebări persoanelor abilitate să le răspundă. Unii dintre respondenți, au declarat chiar, că ar fi dispuși să se implice voluntar în diferite campanii de mediatizare a pericolului pe care îl reprezintă consumul de alcool sau de tutun la vârsta lor sau în general, asupra sănătății. Aceasta deoarece, în procent minim, e adevărat, dar au decis că e greșită calea pe care au apucat și sunt dispuși să ceară sprijin.
O zecime dintre respondenți consideră suficiente informațiile primite din mass-media. Aceștia sunt mai dezinteresați și trec doar cu vederea peste informațiile apărute în presa scrisă sau în jurnalele de zi cu zi. Important, ca reprezentare este și procentul de 12% al respondenților care își doresc să primească informații pertinente din partea propriilor familii. Cred că în aceste cazuri, problemele cu care se confruntă ar rămâne doar la nivel confidențial între ei și familiile lor. A existat un procent de 6% al respondenților care au încredere în informațiile primite din partea ONG-urilor. Cred că acestea pot fi o bună sursă de informare obiectivă și sunt formate din oameni implicați care nu îi vor judeca ci, vor încerca doar să le ofere sprijin specializat. Un procent de 4% dintre subiecți cred că pot primi informații din alte surse: de la rude, prieteni sau din partea unor alte persoane, altele decât cele implicate în variantele mele de răspuns. Diferența procentuală de 2% aparține celor care, în urma problemelor pe care le-au avut legal, din cauza consumului de alcool și tutun, au primit informații la secțiile de poliție.
Am dorit să știu, dacă respondenții implicați în partea de cercetare, sunt conștienți că aceste vicii (consum de băuturi alcoolice sau de tutun) le pot dăuna grav, atât sănătății cât și din punct de vedere social. Un prim pas în rezolvarea acestor probleme, este, conștientizarea existenței lor. Unii dintre respondenți, consideră că nu fac un lucru rău, alții se amăgesc singuri „s-a întâmplat să mă îmbăt, nu e nici o problemă” sau tot felul de alte scuze, dar oare realizează, aceștia, că pot fi ajutați? I-am chestionat cu privire la următorul aspect:
Consideri că cei care se confruntă cu problematica consumului de alcool și tutun ar trebui să apeleze la servicii specializate?
Mai bine de trei sferturi dintre respondenți (76%) sunt de părere că serviciile specializate, pot veni în sprijinul lor. A fost un fapt pozitiv să constat că mai există speranță. Am putut constat că subiecții nu sunt total negativiști având în vedere problematica consumului de alcool și tutun și că au încredere în serviciile specializate.
Aproape un sfert dintre respondenți (24%), sunt de părere că nu au nevoie de servicii specializate, că lucrurile sunt sub control și că obiceiurile lor de a consuma băuturi alcoolice sau tutun, sunt absolut normale. Aceștia sunt de fapt, cei care ar trebui în primul rând ajutați. Ajutați în principal să își recunoască viciul pentru a putea, apoi, cu sprijin specializat, să diminueze aceste obiceiuri sau în caz ideal, să le elimine.
Serviciile specializate, sunt diverse, deoarece, specialiști, au încercat permanent să se adapteze persoanelor aflate în nevoie, în funcție de specificul fiecăruia, de felul în care se confruntă subiecții cu această problematică. În acest sens i-am întrebat:
Ce tip de servicii specializate crezi că ar ajuta?
Majoritari, în acest sens, au fost respondenții care în procent de 40% au declarat că ar dori să beneficieze de consiliere individuală. Au spus că s-ar simți mai deschiși, mai liberi în a-și exprima problemele cu care se confruntă dacă ar fi într-un mediu cât mai confidențial. Au încredere în profesionalismul specialistului și în faptul că nu vor fi judecați și doar sprijiniți profesional. Mai bine de o treime dintre respondenți (36%) au spus că ar dori să primească servicii specializate într-o terapie de grup. Cred că astfel pot conștientiza mai bine problematica cu care se confruntă, deoarece ar întâlni alții tineri, asemenea lor care au același gen de probleme.
Doar un procent de 12% dintre subiecții cred că pot fi ajutați doar cu sprijinul unor servicii medico-psihiatrice. Aceștia consideră problema lor, în primul rând medicală. Cred în puterea de vindecare a medicamentelor, dar nu neglijează nici aspectul psihiatric al viciului lor și cred că pot fi ajutați în acest fel.
Un procent de 8% dintre respondenți consideră că le-ar fi de ajutor serviciile de terapie comportamentală. Procentul minim de 4%, aparține respondenților care consideră că nu li se potrivesc serviciile enumerate de mine ca variante în chestionar. Ei sunt de părere că aceste servicii nu li se potrivesc și sunt de părere că pot căuta alte opțiuni.
Deoarece lotul respondenților a fost format din elevii celor două licee, am dorit să știu care este situația lor din punct de vedere al domiciliului.
Domiciliul:
Așa cum era de așteptat, majoritatea elevilor, în proporție de 56%, au domiciliul stabil în orașul Petroșani, ceva mai mult de o treime dintre respondenți, 36% locuiesc în orașele Văii Jiului (Petrila, Vulcan, Uricani și Lupeni) în timp ce 8% din lotul studiat au domiciliul în alte localități din afara Văii Jiului).
CAPITOLUL V.
STUDII DE CAZ
STUDIU DE CAZ nr.1
Date Beneficiar: Ana M, 17 ani
Istoricul social al beneficiarului: Ana provine din relația legal constituită a părinților săi Ioana și Vasile actualmente divorțați. În urma divorțului care a avut loc cu doi ani în urmă, din cauza tatălui care era alcoolic Ana a fost dată legal în custodia mamei. Minora locuiește cu aceasta într-o casă cu chirie. Din punct de vedere material mama încearcă să acopere toate condițiile necesare. Veniturile familiei provin din salariul mamei de 850 lei și alocația de 42 lei a lui Ana. În urma deselor certuri pe care minora le-a văzut în casa părinților săi s-a refugiat într-un anturaj nepotrivit. În cadrul acestui anturaj, Ana a început să consume alcool și să fumeze. Din dorința de a-și păstra aceste vicii, Ana adună banii de buzunar dați de mama ei pentru a cumpăra băuturi alcoolice. Mama a fost chemată la școală foarte des de doamna dirigintă, a discutat permanent cu aceasta despre situația fetei sale, și s-a văzut nevoită, în final să ia legătura cu psihologul școlii. Acesta s-a adresat serviciilor specializate pentru a o putea ajuta pe Ana. Mama minorei este salariată la o fabrică de tricotaje din orașul Vulcan unde lucrează în 3 schimburi iar fata ei rămâne nesupravegheată în această perioadă. Din păcate, a devenit un obicei să cheme la ea pe prietenii din anturajul pe care îl frecventează și astfel apar dispute cu vecinii și în același timp nemulțumiri din partea mamei. Tatăl, fiind alcoolic, este dezinteresat de situația copilului său. El lucrează la mină și unica legătură cu fata sa, este plata pensiei alimentare. Cu puțin timp înainte de a fi luată în evidența serviciilor sociale locale, Ana prezenta stări dese de nervozitate, comportament neadecvat, se adapta greu la colectivul de colegi la școală, se certa cu adulții împotrivindu-se regulilor impuse de aceștia. În colectiv la școală unde este elevă în clasa a XI-a și obișnuiește să îi agreseze pe ceilalți colegi în mod intenționat și are în permanență dificultăți de adaptare în colectiv.
După o cercetare mai amănunțită a situației, s-a observat că deși mama încearcă să îi ofere minorei un mediu familial cât mai normal nu poate suplini lipsa tatălui. Acesta fiind motivul principal pentru reacțiile de revoltă ale lui Ana M. O parte de responsabilitate față de situația în care s-a ajuns o are și tatăl, deoarece nu se preocupă absolut deloc de buna dezvoltare emoțională a fetei sale.
Nevoi identificate: Nevoile lui Ana sunt în primul rând de ordin afectiv și emoțional. Încearcă să pară permanent mai dură decât este în realitate, crezând că așa v-a demonstra adulților din viața ei că este o persoană matură. Sorin sunt într-o continuă schimbare din cauza stării emoționale a copilului. Ana manifestă uneori, un comportament agresiv, se adaptează greu schimbărilor intervenite în viața sa la această vârstă dificilă, face crize puternice de furie, se ceartă cu adulți frecvent, se împotrivește regulilor sau cerințelor adulților, îi agresează pe ceilalți, atât verbal cât și fizic în mod intenționat și prezintă serioase tulburări de adaptare.
Igiena copilului este corespunzătoare, este bine și normal dezvoltată fizic și din punct de vedere cognitiv, este corespunzătoare. Limbajul este bine dezvoltat, dar are abilități reduse de exprimare emoțională, toleranță scăzută la frustrări, asimilează bine informațiile școlare dar nu e prea atent,
Valori și scopuri personale identificate în cazul lui Ana: realizează consecințele comportamentului său însă revolta resimțită din cauza problemelor sale familiale o împiedică uneori să-și controleze emoțiile, în viitor speră să fie alături de mama sa chiar dacă acest lucru va însemna să apeleze la ajutorul serviciilor specializate
În relațiile cu dna. dirigintă și colegii: este nonconformistă, vorbește mult, neîntrebată are prieteni puțini, dar din anturaj nepotrivit și deranjează orele de curs.
Situația financiară a familiei este mulțumitoare, condițiile de locuit sunt bune, mama încearcă să facă față tuturor nevoilor financiare de bază în funcție de posibilități.
Acțiuni întreprinse:
Mama minorei A.M. s-a adresat psihologului școlii care a pus familia în legătură cu serviciul social al localității pentru a o ajuta să primească sprijin specializat pentru a depăși mai bine despărțirea de tatăl său și pentru a înțelege atitudinea mamei și a colegilor vizavi de comportamentul ei. După ce specialiștii sociali au luat la cunoștință despre toate problemele pe care le întâmpină Ana, s-a luat decizia de a o sprijini prin integrarea acesteia în programul "Fii Informat!", Proiect de prevenire a consumului de alcool, tutun și droguri adresat părinților elevilor din liceele din județul Hunedoara. Astfel s-au întreprins câteva acțiuni ce au dorit să-i ofere suport specializat și să o convingă să-și îndrepte comportamentul atât la școală cât și în familie și societate. S-a efectuat acțiuni de consiliere educațională (6 ședințe a câte 30 minute fiecare) și tot odată s-a încercat dezvoltarea unor atitudini și practici la nivelul întregii clase din care provine A.M., prin intermediul programelor școlare și de petrecere a timpului liber, în scopul adoptării unui stil de viață sănătos, fără tutun, alcool și droguri.
Metodologie utilizată:
În remedierea situației lui A.N. am utilizat următoarele metode:
metoda biografică, unde am obținut date semnificative referitoare la situația elevei;
metoda observației, fiind vizate următoarele aspecte: capacitatea de socializare, capacitatea de exprimare a sentimentelor negative dar și a celor pozitive, capacitatea de stabilire a relației de atașament;
metoda investigativă;
documentarea la domiciliul familiei unde au avut loc convorbiri cu mama acesteia și discuția în cadrul liceului cu doamna dirigintă I.C.:
Iar ca instrumente specifice de tehnică asistențială, în acest caz s-au utilizat:
raport de întrevedere;
istoric social;
fișa de evaluare a situației sociale;
anchetă socială;
fișă de monitorizare și reevaluare;
Am utilizat ca tehnică specifică de lucru: genograma și ecomapa. Astfel am identificat în baza următoarei genograme:
Genograma lui Ana
.
LEGENDĂ: – femeie
– relație echilibrată de căsătorie
– relație foarte puternică de atașament
– relație de uniune consensuală
– relație de divorț
– bărbat
faptul că, Ana în vârstă de 17 ani, este unicul copil al familiei și provine dintr-o relație a părinților săi Vasile 42 ani și Ioana 40 ani care sunt despărțiți. De asemenea am mai constatat că bunicul patern al minorului are 62 de ani, iar bunica sa paterna are vârsta de 60 de ani. Mama lui Ana are un frate, Cristian de 38 ani. Bunicii materni sunt Vasile de 58 ani și Irina de 56 ani. Între aceștia există o relație foarte puternică de atașament. De asemenea pe baza analizei ecomapei am ilustrat următoarea schemă:
Ecomapa:
Legendă: relație armonioasă, echilibrată
relație bilaterală
relație stresanță
relație încordată, dezechilibrată
relație unilaterală
a vizat natura relațiilor interpersonale ale minorei în raport cu alți membrii. Astfel prezintă o relație bilaterală a fetei cu mama sa cu care comunică mai mult telefonic, aceasta fiind singura persoană de referință care o poate influența foarte mult. De asemenea are o relație unilaterală cu Serviciul Social Local, ai căror specialiști îi oferă consiliere și sprijin, între Ana și psihologul liceului la care este elevă, există o relație echilibrată unilaterală, deoarece acesta se ocupă îndeaproape de cazul lui. Cu d-na. dirigintă are o relație stresantă, pentru că aceasta nu reușește să stabilească o cale de comunicare flexibilă. Ana are o relație încordată, dezechilibrată cu tatăl său deoarece acesta nu a stabilit cu acesta o relație afectivă adecvată între un tată și copilul său.
Desfășurarea intervenției
1. Sesizarea: Cazul a fost sesizat Serviciului Social Local în luna martie 2012, de către psihologul liceului care și-a dorit ca el să își îndrepte comportamentul dificil, atât acasă cât și la școală, pe care l-a dezvoltat în urma despărțirii părinților săi S-au obținut date concrete despre beneficiar și condițiile sale de viață necesare în vederea stabilirii nevoilor acestuia cât și pentru completarea fișei de deschidere a cazului.
2. Deschiderea cazului: Pentru ca intervenția specializată să poată fi declanșată și pentru ca specialistul social să asigure un proces eficient de intervenție, cea de a doua acțiune a acestei etape a fost deschiderea cazului în vederea evaluării obiective a situației reale a lui Ana. În momentul în care Ana a fost integrat în programul „Fii informat!”, a avut loc deschiderea oficială a cazului și a fost declanșat procesul de investigație și elaborat planul de intervenție.
3. Etapa de evaluare inițială: Această etapă a implicat o analiză si o interpretare a problemelor familiei lui Ana, a situației sale deosebite, ea fiind o minoră lăsat în custodia mamei iar tatăl său în urma divorțului, este complet dezinteresat de soarta ei. În această etapă au fost utilizate următoarele metode investigative: documentarea în teritoriu cu privire la specificul cazului și observația. Ca tehnici specifice au fost utilizate: tehnica întrevederii, tehnici de comunicare-reformulare, parafrazarea și interpretarea. Ca instrumente, în această etapa au fost utilizate: raportul de convorbire, raportul de vizita și de consiliere familială cât și fișa de evaluare inițială.
4. Etapa de evaluare propriu-zisă: În ceastă etapă au fost analizate nevoile de bază ale elevei, mediul său de viață, a gradul de implicare în procesul de educație al fetei din partea mamei sale, s-a făcut o evaluare inițiala a situației lui prin metode investigative (documentarea în teritoriu cu privire la specificul cazului). Pentru o evaluare corectă și obiectivă au fost utilizați itemi de tip cantitativ și anume identificarea beneficiarului, datele lui de contact, datele persoanelor apropiate (ale mamei sale), starea de afectivitatea a lui Ana, fiind prioritară.
5. Selectarea beneficiarului în procesul suportiv în baza rezultatelor evaluării sociale efectuate: În urma acestor analizelor efectuate anterior, cazul lui Ana a fost selectat în atenția serviciului social, și integrat în programul „Fii informat!”, astfel a fost elaborat un plan de intervenție personalizat. Aceasta s-a desfășurat urmând anumite etape stabilite de către lucrătorul social și a fost recomandat să se contureze o relație de colaborare proactivă și constructivă între părțile implicate care să ducă la un rezultat benefic și de încredere.
6. Elaborarea planului de intervenție personalizat: Toate demersurile pe care le-am propus pentru soluționarea a problematicii sociale dezvoltate de Ana au vizat respectarea următoarelor aspecte foarte importante:
– identificarea resurselor emoționale;
– corelarea nevoilor acestuia și a nevoilor sale cu resursele, cu oferta serviciilor sociale ce puteau fi oferite;
– stabilirea strategiei de intervenției.
Planul de intervenție trebuie să respecte alegerile, așteptările, scopurile pe termen scurt și lung formulate împreuna cu Ana și mama sa, efectele trebuiau explicate pe înțelesul tuturor celor implicați. Au fost stabilite scopurile finale care să corespundă cu dorințele beneficiarilor și să fie în avantajul acestora. S-au fixat obiectivele concrete ce puteau fi atinse, s-au stabilit și s-au ordonat obiectivele intervenției sociale în funcție de prioritățile existente în familia lui Ana. Am generat strategii de intervenție bine ancorate în realitatea socială a fetei și am fixat sarcinile, responsabilitățile și acțiunile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor.
7. Contractul cu Ana: Programul în care a fost integrată a furnizat beneficiarei anumite servicii, numai în contextul unei relații profesionale bazate pe un raport contractual semnat de ambele parți. Contractul fiind o etapă obligatorie în munca lucrătorului social și persoana sprijinită conform procedurilor metodologice de centralizare. Utilizarea contractului fiind avantajoasă deoarece el face o precizare explicită a problemelor și scopurilor urmărite de lucrătorul social și persoana vizată.
8. Realizarea intervenției sociale în conformitate cu obiectivele planificate: În această etapă a fost pus în aplicare planul de intervenție individualizat pe problemele de comportament pe care le avea Ana din cauza influenței unui anturaj total negativ, prin consum excesiv de alcool și nu în ultimul rând, prin comportamentul său neadecvat față de familia și colegii săi de școală. Astfel ea a fost ajutată pe plan școlar din punct de vedere afectiv și social. S-au respectat strategiile de acțiune și obiectivele planificate în cazul lui Ana. Păstrând mereu o atitudine pozitivă și flexibilă față de evoluția cazului, urmărind progresul realizat.
9. Monitorizarea cazului: Pe tot parcursul intervenției specializate s-a verificat și înregistrat permanent ceea ce s-a întâmplat cu cazul pe care programul l-a susținut din punct de vedere emoțional, afectiv și social. Astfel am monitorizat dacă situația comportamentului s-a mai îmbunătățit. Dacă minora a conștientizat faptul că era implicată într-un mediu neprielnic ei din toate punctele de vedere, dacă tatăl lui Ana a conștientizat nevoia emoțională pe care o are fata, a primit mai mult suport afectiv din partea mamei sale care a început să se implice mai mult în situația școlară și a comportamentului pe care acesta îl are față de colegii ei.
10. Evaluarea finală a rezultatelor obținute: La finalizarea acestei intervenții, profesionistul a putut înregistra roadele muncii sale sociale prestate în favoarea lui Ana. Astfel s-a putut evalua calitatea prestației sociale, pe tot parcursul intervenției cât și gradul în care obiectivele planificate au fost atinse. Această evaluare finală a putut clarifica metodele și strategiile eficiente în rezolvarea problemelor.
11. Monitorizarea postintervenție: După perioada de încheiere a intervenției propriu-zisă, pe o perioadă de încă 3 luni, Ana a fost monitorizată de către lucrătorul social ce a răspuns de acest caz, pentru a se asigura că obiectivele pe termen mediu sau lung au fost îndeplinite.
12. Închiderea cazului: La încheierea acestui caz, pe baza rapoartelor a fost efectuată o evaluare a gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse.
Concluzii: Urmare a întrevederilor avute între Ana și specialiștii din cadrul Programului „Fii informat!”, aceștia se declară mulțumiți de evoluția lui elevei, acesta a devenit mai puțin agresivă cu colegii și mama sa, s-a integrat mai bine în colectiv, menționând că s-au observat schimbări evidente, pozitive, în comportamentul acestuia pe toate planurile, s-a detașat de anturajul nepotrivit, și-a făcut noi prieteni cu sprijinul programului în care a fost integrată și a renunțat la consumul în exces a băuturilor alcoolice. La finalizarea intervenției s-a observat că a început să aibă rezultate școlare mai bune, atitudinea ei devenind dintr-una distructivă, una constructivă față de colegi și față de mama sa.
STUDIU DE CAZ NR. 2
Date Beneficiar: Lucian F, 18 ani
Istoricul social al beneficiarului:
Lucian este copilul mijlociu al familiei, elev în clasa a XII-a. Părinții săi au patru copii. El mai are un frate și două surori, și anume Gelu de 19 ani, absolvent al aceluiași liceu, Maria de 11 ani și Claudia de 13 ani, amândouă eleve în clasa a V-a și a VII-a. Părinții locuiesc într-un apartament, confort redus, într-o zonă mărginașă a orașului Petrila. Situația materială a familiei este destul de grea deoarece unicul venit în casă este salariul mamei, care lucrează ca infirmieră la spital cu un salariu de minim pe economie și alocațiile celor patru copii. Tatăl este momentan în căutarea unui loc de muncă, deoarece firma la care a lucrat s-a închis acum un an și i-a expirat perioada din șomaj în care avea un venit minim. Situația acestei familii este cu atât mai grea cu părinții nu reușesc să își plătească lunar obligațiile financiare față de utilități. Apartamentul în care Lucian locuiește împreună cu cei trei frați ai săi este un modest mobilată, în care se poate observa lipsa banilor pentru întreținere. Lucian este implicat într-un anturaj nepotrivit, unde consumă împreună cu prietenii lui băuturi alcoolice și fumează și pleacă destul de frecvent de la școală, comunică greu cu cei din jur, este mereu revoltat și se consideră neînțeles, are probleme de adaptare atât în familie cât și în colectiv la școală, are rezultate slabe, este corigent la mai multe materii, mama acestuia fiind chemată foarte des la școală. În această situație, mama s-a adresat specialistului social din cadrul liceului unde și-a expus verbal toate problemele materiale și sociale. El a fost integrat într-un program social din cadrul serviciului social local, ai căror specialiști au fost de acord să investigheze cazul familiei lor și să vadă în ce măsură îl pot ajuta pe Lucian. Părinții acestuia însă se tem ca băiatul lor să nu facă un obicei din a lipsi de la școală, din a minți, din consumul de alcool și tutun și în final să nu recurgă la un abandon școlar.
Nevoi identificate
Datorită veniturilor minime ale familiei și nevoilor mult mai mari în comparație cu acestea, hrana zilnică a lui Lucian, nu este de bună calitate și suficientă, părinții neputându-i oferi minimum de calorii necesare zilnic dezvoltării normale, el mai consumă și alcool astfel că se întrunesc factori care duc la crearea unor probleme serioase de sănătate la o vârstă fragedă. În ceea ce privește comportamentul social a lui Lucian aceasta nu poate fi atent supravegheat și manifestă față de cei din jur un comportament agresiv, mereu revoltat și nu reușește să se adapteze la colectivul clasei sale. Este marginalizat de colegi din cauza viciilor sale și nu are mulți prieteni dar frecventează un anturaj negativ astfel că are mare nevoie de afectivitate, de suport emoțional dată fiind situația grea a familiei, părinții săi sunt mai mereu nervoși și stresați.
Acțiuni întreprinse
După ce am cunoscut toate probleme pe care le are Lucian în cadrul familiei și colectivității, s-a luat decizia de a fi integrată într-un program de sprijin și consiliere socială. Astfel acțiunile întreprinse au dorit să o sprijine și să îl convingă să-și urmeze în continuare școala, să-și schimbe comportamentul și să renunțe la abuzul de alcool și tutun. Astfel am efectuat acțiuni educaționale de consiliere, Lucian fiind ajutat de personalul specializat din cadrul programului, cu răbdare și înțelegere să-și depășească barierele emoționale. Am întreprins activități ludice constând în diverse activități educaționale extrașcolare cu ajutorul cărora Lucian să se simtă integrat în colectivul clasei sale și să învețe alături de ceilalți să respecte reguli de bun simț și a luat parte la excursiile de grup care au fost organizate în cadrul serviciilor sociale.
Metodologie utilizată
Pentru a avea o imagine cât mai exactă a situației am folosit metoda biografică, unde am încercat să obțin din partea personalului specializat, cât mai multe date referitoare la situația lui Lucian, și metoda observației, mergând periodic la liceu, unde elevul vine zilnic la cursuri. A putut fi astfel observat, dacă mai manifestă comportament agresiv atât verbal cât și fizic, față de ceilalți colegi. S-a folosit și metoda investigativă, documentarea la domiciliul familiei lui Lucian unde am avut o discuție cu părinții acestuia, precum și cu doamna dirigintă V.L. S-au abordat tehnici specifice și anume tehnica întrevederii în urma căreia s-a folosit, în calitate de asistent social, instrumentele necesare ca genograma:
Genograma
Legenda: – femeie
– bărbat decedat
– relație echilibrată de căsătorie
– relație foarte puternică de atașament
– relație de uniune consensuală
– bărbat
Am putut evidenția faptul că părinții lui Lucian, Ionel de 43 ani și Elena 39 ani se află într-o relație de echilibrată de căsătorie. Lucian are 19 ani și mai are două surori și un frate: Mihaela 11ani, Claudia, 13 ani și George 20 ani. Bunicul matern al minorului este decedat, iar bunica sa maternă are vârsta de 64 ani. Bunicii paterni sunt decedați. De asemenea pe lângă genogramă am utilizat și analiza câmpului de forțe:
Analiza câmpului de forțe
Desfășurarea intervenției:
1. Sesizarea: Cazul a fost sesizat în luna mai 2012, de către mama lui Lucian care s-a prezentat la liceu, unde în urma discuțiilor avute cu psihologul școlii a luat legătura cu serviciul social local unde Lucian a fost integrat într-un program de specialitate. Pentru obținerea datelor concrete despre beneficiar și condițiile sale de viață, evaluarea nevoilor urgente și pentru completarea fișei de deschidere a cazului a fost efectuată întrevedere cu mama lui Lucian.
2. Deschiderea cazului: În urma discuțiilor avute cu părinții lui Lucian, lucrătorul social a considerat că era necesară intervenția socială. S-a discutat și cu d-na dirigintă care a relatat specialistului care este situația școlară a elevului și s-a stabilit să colaboreze împreună pentru al ajuta. Astfel s-a decis deschiderea cazului prin completarea fișei în vederea evaluării obiective a situației reale a lui Lucian.
3. Etapa de evaluare inițială: În această etapă s-a făcut o analiză și o interpretare a problemelor lui Lucian pentru care s-a oferit ajutor și de asemenea a implicat utilizarea criteriilor de selecție prestabilite de profesionist în vederea selectării potențialilor beneficiarii, în cazul nostru Lucian și familia lui. În această etapă au fost utilizate următoarele metode investigative: documentarea în teritoriu cu privire la specificul cazului și observația. Ca tehnici specifice au fost utilizate de către specialistul social: tehnica întrevederii, tehnici de comunicare-reformulare, parafrazarea și interpretarea. Ca instrumente, în această etapa au fost utilizate: raportul de convorbire, de vizita și de întrunire cât și fișa de evaluare inițială.
4. Etapa de evaluare propriu-zisă: În această etapă au fost analizate nevoile de bază a mediului de viață, a gradului de implicare în procesul de educație sau de instrucție cât și starea de sănătate a lui Lucian. Pentru o evaluare corectă și obiectivă au fost utilizați itemi de tip cantitativ și anume identificarea beneficiarului în cazul nostru Lucian, cât și ale persoanelor apropiate (ale părinților săi).
5. Selectarea beneficiarului în procesul suportiv asistențial în baza rezultatelor evaluării sociale efectuate În urma acestor analize, cazul lui Lucian a fost selectat în atenția serviciului social local, astfel specialiștii au elaborat un plan de intervenție personalizat. Intervenția în cazul elevului a fost desfășurată urmând anumite etape stabilite de către specialistul social și a fost recomandat să se contureze o relație de colaborare proactivă și constructivă între părțile implicate care să ducă la un rezultat benefic și de încredere.
6. Elaborarea planului de intervenție personalizat: În toate demersurile sale alături de familia lui Lucian, specialistul social le-a propus acestora măsuri de soluționare a problematicii sociale existente în familia lor. La elaborarea planului de intervenție au fost vizate respectarea următoarelor aspecte foarte importante: identificarea resurselor individuale ale familiei ce puteau fi utilizate; corelarea nevoilor lui Lucian și a nevoilor familiei lui cu resursele, cu oferta serviciilor sociale ce le puteau fi oferite de către programul în care au fost integrați și tot odată de rețeaua socială; stabilirea strategiei de intervenției și sprijinirea tatălui lui Lucian în găsirea unui loc de muncă. Planul de intervenție trebuia să respecte alegerile, așteptările, scopurile pe termen scurt și lung formulate împreună cu Lucian și familia acestuia, efectele trebuiau explicate pe înțelesul tuturor celor implicați. Au fost stabilite scopurile finale care să corespundă cu dorințele beneficiarilor și să fie în avantajul acestora. S-au fixat obiectivele concrete ce puteau fi atinse, s-au stabilit și s-au ordonat obiectivele intervenției sociale în funcție de prioritățile existente în familia lui Lucian. S-au generat strategii de intervenție bine ancorate în realitatea socială a elevului și s-au fixat sarcinile, responsabilitățile și acțiunile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor.
7.Contractul cu Lucian : S-au furnizat anumite servicii, numai în contextul unei relații profesionale bazate pe un raport contractual semnat de ambele parți. Contractul fiind o etapă obligatorie în munca socială și persoana asistată. Utilizarea contractului fiind avantajoasă deoarece el face o precizare explicită a problemelor și scopurilor urmărite de specialistul social și beneficiarul lui, în cazul nostru Lucian și familia lui.
8.Realizarea intervenției asistențiale în conformitate cu obiectivele planificate: În această etapă a fost pus în aplicare planul de intervenție individualizat pe problemelor de comportament și sociale pe care le avea Lucian în cadrul familiei sale și a colectivului de colegi la școală precum și a anturajului din care face parte. Astfel el a fost ajutat pe plan școlar, afectiv și social. Au fost respectate strategiile de acțiune și obiectivele planificate în cazul lui Lucian. Păstrând mereu o atitudine pozitivă și flexibilă față de evoluția cazului, urmărind progresul realizat.
9. Monitorizarea cazului: Pe tot parcursul intervenției s-a verificat și înregistrat permanent ceea ce s-a întâmplat cu cazul susținut din punct de vedere social. Astfel s-a monitorizat dacă în cadrul familiei lui Lucian, situația acestora s-a mai îmbunătățit deoarece tatăl a reușit să se angajeze ca tâmplar la o fabrică de mobilă din localitate. Dacă părinții au conștientizat situația copilului lor și l-au sprijinit în acțiunile lui pentru a renunța la prietenii ce îl influențau negativ, să consume în exces alcool și tutun, a primit mai mult suport emoțional și afectiv din partea părinților.
10. Evaluarea finală a rezultatelor obținute: La finalizarea acestei intervenții, profesionistul a putut înregistra roadele muncii sale sociale prestate în favoarea familiei lui Lucian. Astfel el a putut evalua calitatea prestației sociale, pe tot parcursul intervenției cât și gradul în care obiectivele planificate au fost atinse. Această evaluare finală a putut clarifica metodele și strategiile eficiente în rezolvarea problemelor lui Lucian.
12. Monitorizarea postintervenție: După perioada de încheiere a intervenției propriu-zisă, pe o perioadă de încă 2 luni, familia lui Lucian și el personal au fost monitorizați de către specialiștii ce au răspuns de acest caz, pentru a se asigura că obiectivele pe termen mediu sau lung au fost îndeplinite.
12. Închiderea cazului: La încheierea acestui caz, pe baza rapoartelor a fost efectuată o evaluare a gradului de îndeplinire a obiectivelor propuse.
Concluzii: La încheierea intervenției s-a observat că Lucian a început să lipsească mai puțin de la școală, rezultatele școlare s-au îmbunătățit iar atitudinea și comportamentul lui, devenind dintr-una distructivă, una constructivă atât față de familia lui cât și față de doamna dirigintă. Urmarea acestei intervenții s-a putut observa din faptul că Lucian a devenit mai sociabil, mai liniștit, mai respectuos astfel că, și colegii lui și-au schimbat și ei atitudinea față de el și au devenit mai prietenoși. Părinții elevului au conștientizat că trebuie să fie mai răbdători și mai înțelegători cu el și au înțeles că trece printr-o perioadă mai dificilă și să încerce să îi ofere mai multă afectivitate și să fie mai atenți la nevoile lui.
CONCLUZII
Consumul de droguri de către adolescenți poate avea un impact major în viața lor. Mulți dintre adolescenți încearcă drogurile, punându-și sănătatea și siguranța în pericol, dar consumul de droguri nu este inevitabil. Fiecare familie dacă se implică, și chiar societatea prin atitudinea corectă, poate ajuta adolescentul să prevină consumul de droguri vorbind cu el despre consecințele folosirii acestora și despre importanța de a face alegeri sănătoase.
Obiectivele cercetării pe care le-am abordat au fost:
Aflarea cauzelor pentru care tot mai mulți adolescenți ajung să consume alcool;
Motivele pentru care adolescenții din zilele noastre încep să fumeze de la o vârstă așa de fragedă;
Identificarea caracteristicilor subiecților supuși analizei;
Identificarea disfunționalităților formelor, instituțiilor, agențiilor de socializare (familie, școala, grup de prieteni).
Am demonstrat pe parcursul cercetării pe care am efectuat-o și a analizei datelor primite că sunt diferiți factori pot contribui la consumul drogurilor de către tineri, de la insecuritate și dubii, la dorința de a fi acceptați de societate. Deseori tinerii de simt indestructibili și nu iau în considerare consecințele acțiunilor lor, ceea ce îi duce la potențiale riscuri, cum ar fi consumul de droguri legale sau ilegale.
Ipotezele de la care am pornit partea practică a cercetării mele au fost:
Dacă adolescenții consumă droguri legale atunci pot spune că fac acest lucru din cauza curiozității excesive pe care o au la această vârstă complicată;
Dacă adolescenții ajung să consume alcool și să fumeze atunci annturajul lor are o mare influență;
Dacă adolescenții încep să consume alcool și tutun pentru atunci există un risc ca aceste substanțe să se consumă și în familiile lor;
Dacă adolescenții devin consumă de droguri legale atunci inseamnă că au deprins acest obicei ca modalitate de răzvrătire împotriva adulților.
Am confirmat o parte din aceste ipoteze pe parcursul datelor primite și am demonstrat că factorii de risc obișnuiți ce pot duce la consumul de droguri includ: depresia, stima de sine scăzută, comportament agresiv timpuriu, sentimentul că este respins de societate, lipsa de supraveghere a părinților, sărăcie. Consumul de droguri în adolescență poate avea un număr de consecințe negative, printre care: capacitate redusă de a șofa, șofatul sub influenta oricărui drog poate avea consecințe asupra capacității motorii, a timpului de reacție și a judecății șoferului, punându-l pe acesta și pe restul pasagerilor în pericol, dependența de droguri, lipsa motivației, drogurile pot face un adolescent să-și piardă interesul în legătură cu ce se întâmplă la școală sau în alte domenii ale vieții lui, probleme de concentrare, folosirea drogurilor, ca marihuana, poate afecta părți ale creierului care controlează memoria, motivația, atenția și învățarea, făcând mult mai dificilă îndeplinirea îndatoriri complexe, poate crea serioase probleme de sănătate, deoarece în doze mari, Ecstasy poate interveni în abilitățile corpului de a-și regla temperatura și poate cauza probleme ale ficatului, rinichilor și inimii.
Adolescenții pot fi implicați în consumul de alcool și droguri ilegale. În adolescență se
experimentează frecvent consumul de alcool și droguri. Din nefericire adolescenții de multe ori nu văd legătura dintre acțiunile de azi și consecințele de mâine. De asemenea adolescenții au tendința de a se simți indestructibili și imuni la problemele care îi afectează pe ceilalți. Utilizarea de alcool și tutun la vârste mici creste riscul de droguri la vârste mai mari. Unii dintre adolescenți experimentează aceste substanțe și se opresc, alții continuă să le folosească ocazional, fără consecințe serioase. În schimb, alții dezvoltă dependența de alcool sau droguri.
BIBLIOGRAFIE
Abraham P., Drogurile – Reglementări Internaționale și Interne, Editura „Dacia”, Cluj Napoca, 2004
Abraham P., Nicolăescu D., Justiția terapeutică. O nouă perspectivă în tratamentul persoanelor dependente de droguri, în Revista de Asistență Socială nr. 2-3/2004
Abraham P., Drogurile:aspecte juridice și psihosociale, Editura Mirton, Timișoara 2004
Agapie M., Mortalitatea ca urmare a consumului de droguri în România – între realitate și prejudecată, Buletin de Informare și Documentare nr. 2/2005
Amza, T., Criminologie teoretică, Editura Lumina Lex, București, 2000
Ardelean H., Droguri și toxicomani, Editura Europrint, Oradea, 2001
Băban C., Consiliere educațională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Cluj 2003
Banciu, D., Rădulescu S., Voicu M., Introducere în sociologia devianței, Editura Științificăși Enciclopedică, București, 1995
Bauman L., Riche R., Adolescenții o problemă,părinții un necaz, Editura Antet, Oradea 1995
Belis V.L., Aspectele toxicologige, clinice și medicale, Editura Medicală, București, 1998
Berchesan V., Pletea C., Drogurile și traficanții de droguri”,Editura Paralela 45,Pitești 1998
Bobe, M., Dima, D., Diaconescu, I., Procopie, R., Fundamentele științei mărfurilor alimentare, Editura ASE, 2005
Crețu T., Adolescența și contextul ei de dezvoltare, Editura Credis, București, 2001
Mahler F., Introducere în Juventologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983
Paraschiv G., Drogurile ispita otrăvitoare, Editura Carte Universitară, București, 2005
Petcu M., Delicvența – repere psihosociale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999
Popescu L., Verman D., Ghidul voluntarului, Editura ExPonto, Constanța, 2002
Richard D., Senon J.L., Dicționar de droguri, toxicomanii și dependențe, Editura Orizonturi, 2005
Rousselet J., Adolescentul, acest necunoscut, Editura Politică, București, 1969
Stanciu.V.V., Sgârcitu D., Drogurile o realitate care poate ucide, Brăila, Editura Centrul de Creație, 2002
Verza E., Verza F. E., Psihologia vârstelor, Editura ProHumanitate, București 2000
Vraști R., Alcoolismul. Detecție, diagnostic și evaluare, Editura Timpolis, Timișoara, 2001
Zamfir C., Vlăsceanu L., Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1993
ANEXA 1
GHID DE INTERVIU
UNIVESITATEA DIN PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ
GHID DE INTERVIU
1. Ce hobby-uri ai în tipul liber?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2. Consideri zicala "Alcoolul și tutnul dăunează grav sănătății" ca fiind adevărată?
2.1. da
2.2. nu
2.3. doar dacă e consumat în exces
3. Ai consumat vreodată băuturi alcoolice si țigări?
3.1. da
3.2. nu
(Dacă ai marcat 3.1. treci la întrebarea 4, iar daca ai marcat 3.2. treci la întrebarea 13)
4. De câte ori ai consumat băuturi alcoolice și țigări?
4.1. numai la ocazii
4.2. de 2-3 ori pe săptămână
4.3. zilnic, sau aproape zilnic
5. Cum ai început să consumi bauturi alcoolice și țigări?
5.1. ai băut bere, cel puțin o sticlă
5.2. ai băut vin, cel puțin un pahar
5.3. ai băut tărie, cel puțin 50 ml
5.4. ai tras un fum din țigara unui prieten
5.5. ai fumat o țigară întreagă
6. În ce împrejurări ai început să consumi băuturi alcoolice și țigări?
6.1. cu prilejul unei petreceri intime
6.2. într-un cerc restrâns de prieteni
6.3. la școală
6.4. pe stradă, în parc
6.5. la un bar, sau terasă
6.6. acasă la un prieten
6.7. alt prilej: care? …………………………………………………………
7. Din ce motive?
7.1. din curiozitate
7.2. de plăcere
7.3. am fost constrâns
7.4. am vrut să par mai matur
7.5. altele: care ?………………………………………………………………
8. Ai consumat vreodată băuturi alcoolice sau țigări în incinta școlii?
8.1. da
8.2. nu
9. Dacă DA, de unde ai procurat aceste băuturi și țigări?
9.1. de la un magazin din apropierea școlii
9.2. de acasă
9.3. de la un prieten
9.4. din alte surse. care?…………………………………………………………………………….
10. Ți s-a întâmplat ca, pe fondul consumului de alcool sau țigări, să treci prin următoarele situații? (alege cel mult trei variante de răspuns notate cu 1,2,3 în ordinea importanței)
10.1. ți s-a spus că ai un comportament agresiv și un limbaj neadecvat
10.2. ai fost reclamat de către vecini pentru zgomotul produs în locuință
10.3. te-ai manifestat violent distrugând bunuri personale sau ale altora
10.4. ai agresat verbal sau fizic o persoană din anturajul tău sau necunoscută
10.5. ai fost dus la secția de politie din cauza stării în care te aflai
10.6. ai fost sancționat contravențional pentru faptele comise
10.7. alta/altele? …………………………………………………………………
11. Ai avut conflicte din cauza consumului de alcool sau tutun?
12. În ce măsură te sprijină familia când te confrunți cu problematica consumului de alcool și tutun?
12.1.în foarte mică măsură
12.2. în mică măsură
12.3. în potrivită măsură
12.4. în mare măsură
12.5. în foarte mare măsură
13. În cazul în care ai consuma băuturi ce conțin alcool sau țigări, care din următoarele lucruri crezi că ți s-ar putea întâmpla?
13.1. m-aș simți relaxat(ă)
13.2. aș uita de probleme
13.3. aș fi mai prietenos(ă)
13.4. aș fii mai comunicativ(ă)
13.5. aș face ceva ce apoi aș regreta
13.6. m-aș simți rău
13.7. altceva? …………………………………………………………………
14. În familia ta se consumă alcool sau tutun?
14.1. zilnic
14.2. de 2-3 ori pe săptămână
14.3. numai la ocazii speciale (aniversări, petreceri)
14.4. niciodată
15. Câți dintre prietenii tăi consumă frecvent băuturi alcoolice și tutun?
15.1. nici unul
15.2. puțini
15.3. câțiva
15.4. majoritatea
15.5. toți
15.6. nu știu
16. Cât de bună este situația economică a familiei tale?
16.1. foarte bună
16.2. bună
16.3. satisfăcătoare
16.4. proastă
16.5. foarte proastă
17. Pe ce cale ai dori să primești informații legate de problematica consumului de alcool și tutun?
17.1. mass-media
17.2. internet
17.3. școală
17.4. poliție
17.5. familie
17.6. organizații nonguvernamentale
17.7. alta/altele: care? …………………………………………………………
18. Consideri că cei care se confruntă cu problematica consumului de alcool și tutun ar trebui să apeleze la servicii specializate?
18.1. da
18.2. nu
19. Ce tip de servicii specializate crezi că ar ajuta?
19.1. consiliere individuală
19.2. terapie de grup
19.3. servicii medico-psihiatrice
19.4. terapie comportamentală
19.5. alte tipuri de servicii: care? ……………………………………………….
20. Sex:
20.1. masculin
20.2. feminin
21. Vârstă:
21.1. 16 ani împliniți
21.2. 17 ani împliniți
21.3. 18 ani împliniți
22. Domiciliul:
22.1.Petroșani
22.2. alte localități din Valea Jiului: care? ……………………………………
22.3. altă localitate: care? ……………………………………………………….
ANEXA 2
TABELE DE FRECVENȚĂ
Întrebarea1. Ce hobby-uri ai în tipul liber?
Întrebarea 2. Consideri zicala "Alcoolul și tutunul dăunează grav sănătății" ca fiind adevărată?
Întrebarea 3. Ai consumat vreodată băuturi alcoolice si țigări?
Întrebarea 4. De câte ori ai consumat băuturi alcoolice și țigări?
Întrebarea 5. Cum ai început să consumi băuturi alcoolice și țigări?
Întrebarea 6. În ce împrejurări ai început să consumi băuturi alcoolice și țigări?
Întrebarea 7. Din ce motive?
Întrebarea 8. Ai consumat vreodată băuturi alcoolice sau țigări în incinta școlii?
Întrebarea 9. Dacă DA, de unde ai procurat aceste băuturi și țigări?
Întrebarea 10. Ți s-a întâmplat ca, pe fondul consumului de alcool sau țigări, să treci prin următoarele situații? (alege cel mult trei variante de răspuns notate cu 1,2,3 în ordinea importanței)
Întrebarea 11. Ai avut conflicte din cauza consumului de alcool sau tutun?
Întrebarea 12. În ce măsură te sprijină familia când te confrunți cu problematica consumului de alcool și tutun?
Întrebarea 13. În cazul în care ai consuma băuturi ce conțin alcool sau țigări, care din următoarele lucruri crezi că ți s-ar putea întâmpla?
Întrebarea 14. În familia ta se consumă alcool sau tutun?
Întrebarea 15. Câți dintre prietenii tăi consumă frecvent băuturi alcoolice și tutun?
Întrebarea 16. Cât de bună este situația economică a familiei tale?
Întrebarea 17. Pe ce cale ai dori să primești informații legate de problematica consumului de alcool și tutun?
Întrebarea 18. Consideri că cei care se confruntă cu problematica consumului de alcool și tutun ar trebui să apeleze la servicii specializate?
Întrebarea 19. Ce tip de servicii specializate crezi că ar ajuta?
Întrebarea 20. Sex:
Întrebarea 21. Vârstă:
Întrebarea 22. Domiciliul:
ANEXA 1
GHID DE INTERVIU
UNIVESITATEA DIN PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ SOCIALĂ
GHID DE INTERVIU
1. Ce hobby-uri ai în tipul liber?
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
2. Consideri zicala "Alcoolul și tutnul dăunează grav sănătății" ca fiind adevărată?
2.1. da
2.2. nu
2.3. doar dacă e consumat în exces
3. Ai consumat vreodată băuturi alcoolice si țigări?
3.1. da
3.2. nu
(Dacă ai marcat 3.1. treci la întrebarea 4, iar daca ai marcat 3.2. treci la întrebarea 13)
4. De câte ori ai consumat băuturi alcoolice și țigări?
4.1. numai la ocazii
4.2. de 2-3 ori pe săptămână
4.3. zilnic, sau aproape zilnic
5. Cum ai început să consumi bauturi alcoolice și țigări?
5.1. ai băut bere, cel puțin o sticlă
5.2. ai băut vin, cel puțin un pahar
5.3. ai băut tărie, cel puțin 50 ml
5.4. ai tras un fum din țigara unui prieten
5.5. ai fumat o țigară întreagă
6. În ce împrejurări ai început să consumi băuturi alcoolice și țigări?
6.1. cu prilejul unei petreceri intime
6.2. într-un cerc restrâns de prieteni
6.3. la școală
6.4. pe stradă, în parc
6.5. la un bar, sau terasă
6.6. acasă la un prieten
6.7. alt prilej: care? …………………………………………………………
7. Din ce motive?
7.1. din curiozitate
7.2. de plăcere
7.3. am fost constrâns
7.4. am vrut să par mai matur
7.5. altele: care ?………………………………………………………………
8. Ai consumat vreodată băuturi alcoolice sau țigări în incinta școlii?
8.1. da
8.2. nu
9. Dacă DA, de unde ai procurat aceste băuturi și țigări?
9.1. de la un magazin din apropierea școlii
9.2. de acasă
9.3. de la un prieten
9.4. din alte surse. care?…………………………………………………………………………….
10. Ți s-a întâmplat ca, pe fondul consumului de alcool sau țigări, să treci prin următoarele situații? (alege cel mult trei variante de răspuns notate cu 1,2,3 în ordinea importanței)
10.1. ți s-a spus că ai un comportament agresiv și un limbaj neadecvat
10.2. ai fost reclamat de către vecini pentru zgomotul produs în locuință
10.3. te-ai manifestat violent distrugând bunuri personale sau ale altora
10.4. ai agresat verbal sau fizic o persoană din anturajul tău sau necunoscută
10.5. ai fost dus la secția de politie din cauza stării în care te aflai
10.6. ai fost sancționat contravențional pentru faptele comise
10.7. alta/altele? …………………………………………………………………
11. Ai avut conflicte din cauza consumului de alcool sau tutun?
12. În ce măsură te sprijină familia când te confrunți cu problematica consumului de alcool și tutun?
12.1.în foarte mică măsură
12.2. în mică măsură
12.3. în potrivită măsură
12.4. în mare măsură
12.5. în foarte mare măsură
13. În cazul în care ai consuma băuturi ce conțin alcool sau țigări, care din următoarele lucruri crezi că ți s-ar putea întâmpla?
13.1. m-aș simți relaxat(ă)
13.2. aș uita de probleme
13.3. aș fi mai prietenos(ă)
13.4. aș fii mai comunicativ(ă)
13.5. aș face ceva ce apoi aș regreta
13.6. m-aș simți rău
13.7. altceva? …………………………………………………………………
14. În familia ta se consumă alcool sau tutun?
14.1. zilnic
14.2. de 2-3 ori pe săptămână
14.3. numai la ocazii speciale (aniversări, petreceri)
14.4. niciodată
15. Câți dintre prietenii tăi consumă frecvent băuturi alcoolice și tutun?
15.1. nici unul
15.2. puțini
15.3. câțiva
15.4. majoritatea
15.5. toți
15.6. nu știu
16. Cât de bună este situația economică a familiei tale?
16.1. foarte bună
16.2. bună
16.3. satisfăcătoare
16.4. proastă
16.5. foarte proastă
17. Pe ce cale ai dori să primești informații legate de problematica consumului de alcool și tutun?
17.1. mass-media
17.2. internet
17.3. școală
17.4. poliție
17.5. familie
17.6. organizații nonguvernamentale
17.7. alta/altele: care? …………………………………………………………
18. Consideri că cei care se confruntă cu problematica consumului de alcool și tutun ar trebui să apeleze la servicii specializate?
18.1. da
18.2. nu
19. Ce tip de servicii specializate crezi că ar ajuta?
19.1. consiliere individuală
19.2. terapie de grup
19.3. servicii medico-psihiatrice
19.4. terapie comportamentală
19.5. alte tipuri de servicii: care? ……………………………………………….
20. Sex:
20.1. masculin
20.2. feminin
21. Vârstă:
21.1. 16 ani împliniți
21.2. 17 ani împliniți
21.3. 18 ani împliniți
22. Domiciliul:
22.1.Petroșani
22.2. alte localități din Valea Jiului: care? ……………………………………
22.3. altă localitate: care? ……………………………………………………….
ANEXA 2
TABELE DE FRECVENȚĂ
Întrebarea1. Ce hobby-uri ai în tipul liber?
Întrebarea 2. Consideri zicala "Alcoolul și tutunul dăunează grav sănătății" ca fiind adevărată?
Întrebarea 3. Ai consumat vreodată băuturi alcoolice si țigări?
Întrebarea 4. De câte ori ai consumat băuturi alcoolice și țigări?
Întrebarea 5. Cum ai început să consumi băuturi alcoolice și țigări?
Întrebarea 6. În ce împrejurări ai început să consumi băuturi alcoolice și țigări?
Întrebarea 7. Din ce motive?
Întrebarea 8. Ai consumat vreodată băuturi alcoolice sau țigări în incinta școlii?
Întrebarea 9. Dacă DA, de unde ai procurat aceste băuturi și țigări?
Întrebarea 10. Ți s-a întâmplat ca, pe fondul consumului de alcool sau țigări, să treci prin următoarele situații? (alege cel mult trei variante de răspuns notate cu 1,2,3 în ordinea importanței)
Întrebarea 11. Ai avut conflicte din cauza consumului de alcool sau tutun?
Întrebarea 12. În ce măsură te sprijină familia când te confrunți cu problematica consumului de alcool și tutun?
Întrebarea 13. În cazul în care ai consuma băuturi ce conțin alcool sau țigări, care din următoarele lucruri crezi că ți s-ar putea întâmpla?
Întrebarea 14. În familia ta se consumă alcool sau tutun?
Întrebarea 15. Câți dintre prietenii tăi consumă frecvent băuturi alcoolice și tutun?
Întrebarea 16. Cât de bună este situația economică a familiei tale?
Întrebarea 17. Pe ce cale ai dori să primești informații legate de problematica consumului de alcool și tutun?
Întrebarea 18. Consideri că cei care se confruntă cu problematica consumului de alcool și tutun ar trebui să apeleze la servicii specializate?
Întrebarea 19. Ce tip de servicii specializate crezi că ar ajuta?
Întrebarea 20. Sex:
Întrebarea 21. Vârstă:
Întrebarea 22. Domiciliul:
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Consumul de Droguri Legale la Adolescenti (ID: 164914)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.