Consumul de Droguri la Adolescenți de la Curiozitate la Dependență
=== 6607dd7960d82fbaae7fa6b75dfb26014f30e5f8_311609_1 ===
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZARE: PEDAGOGIE
CONSUMUL DE DROGURI LA ADOLESCENȚI, DE LA CURIOZITATE LA DEPENDENȚĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator:
Absolvent:
2017
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZARE: PEDAGOGIE
CONSUMUL DE DROGURI LA ADOLESCENȚI, DE LA CURIOZITATE LA DEPENDENȚĂ
Coordonator:
Absolvent:
2017
CUPRINS
INTRODUCERE
CAP. I Adolescența
Substadii ale adolescenței
Dezvoltarea cognitivă și fizică a adolescentului
Rolul familiei în dezvoltarea armonioasă a adolescentului
Identitate și personalitate în adolescență
Afirmarea de sine
Dezvoltarea conștiinței de sine
Factorii de risc în dezvoltarea personalității
Comportamentul deviant și delincvent în adolescență
CAP. II Drogurile
CAP. III Impactul drogurilor asupra adolescenților
CAP. IV Cercetare privind impactul drogurilor asupra existenței adolescentului
4.1 Problematica cercetării și operaționalizarea conceptelor
4.2 Coordonatele cercetării: obiective și ipoteze
CAP. V Modelul cercetării
5.1 Metodologia cercetării
5.2 Instrumentul de cercetare
CAP. VI Parametri de analiză
CONCLUZII FINALE ȘI LIMITE
ANEXĂ
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Consumul de droguri se identifică într-un fenomen ce a cuprins lumea de zeci de ani, literatura de specialitate complexă încercând să descopere sensurile și amplitudinea fenomenului (Berg, 2005, p. 11). Exersarea democrației, modificările social – politice și deschiderea economică au permis ca acest fenomen să fie tot mai concret conturat și să câștige teren și în România, afectând, în mod expres, indivizi tineri a căror lipsă de maturitate și de experiență îi transformă în ținte poziționate la un nivel de nevralgie și de expunere ridicat (Freud, 1896, p. 77 ).
Cercetarea fenomenului consumului de droguri, a abuzului de substanțe nu poate fi deosebită de încercarea de observare a angajării defenselor și a rolului pe care acestea îl joacă în conturarea rezistenței la schimbare și a adicției (Freud, 1936, p. 77).
Un studiu întreprins în anul 2013 în România de Agenția Națională Antidrog expune faptul că drogurile se consumă, în mod expres, de populația tânără, aspect din cauza căruia programele preventive în ceea ce privește consumul de droguri trebuie direcționate prioritar spre populația cu vârstă mai redusă de 15 ani, spre întârzierea incipitului în consum.
Prin raportare la consumul de droguri regional, studiul întreprins de Agenția Națională Antidrog expune următoarele (ANA, http://www.ana.gov.ro/studii/GPS%202013.pdf):
canabisul este un drog consumat în toate zonele țării însă în mod expres în București sub un procent de 10%
amfetaminele sunt consumate în patru regiuni, respectiv:
în regiunea Centru sub un procentaj de 0,7%
în regiunea Vest sub un procentaj de 0,6%
în București/Ilfov sub un procentaj de 0,5%
în regiunea Sud sub un procentaj de 0,1%.
prevalența consumului cocainei este expusă astfel:
în regiunea București – Ilfov sub un procentaj de 1,5%
în Sud – Est sub un procentaj de 1,1%
în sud sub un procentaj de 0,5%
în Centru și în Nord-Vest sub un procentaj de 0,6%
în Vest sub un procentaj de 0,4%
în Nord – Est sub un procentaj de 0,4%.
În afara regiunii Sud – Vest, consumul LSD – ului se înregistrează în toate regiunile statului, cea mai mare prevalență consemnându-se în regiunea București – Ilfov sub un procentaj de 0,9%.
Studiul întreprins se înscrie în prelungirea intervenției de această natură, în ciuda faptului că se identifică doar într-o abordare parțială a fenomenului, reflectând dimensiunile subiective ale acestuia.
Prin teza prezentă se dorește surprinderea principalelor teme în preajma cărora sunt subliniate atitudinile, percepțiile și convingerile adolescenților cu privire la consumul de droguri al populației adolescentine din care sunt parte. Sub egida acestui obiectiv s-au urmărit elemente identificabile în reliefarea abilității tinerilor de a descoperi factorii care cauzează consumul de droguri de adolescenți și, corelat acestora, strategiile rezolutive propuse.
Prin cercetare s-a dorit descoperirea abilității adolescenților de a observa angajarea defenselor caracteristice acestei atitudini și recunoașterea acțiunii mecanismelor defensive în interiorul unor reacții de feedback raportate la comportamental său verbal.
Prin analiza datelor ce vor fi obținute se va dori reliefarea următoarelor tematici pe care priceperea fenomenului consumului de droguri de către adolescenți este fundamentat:
cauzalitatea
raportul consum de droguri – consumator de droguri
efectele consumului de substanțe interzise
mecanismele defensive
procesul rezolutiv.
Adolescenții reflectă însușirea comportamentului de risc analizat prin semnalarea unor indicatori văzuți ca fiind cauzali din perspectiva acestora:
instabilitatea emoțională
conflictele existente în familie
tipul de personalitate
influențele anturajului
sentimentul de invulnerabilitate (conștientizând însă riscurile la care adolescentul se predispune)
curiozitatea.
Prin aceeași cercetare s-a dorit decupajul propriei perspective a populației adolescentine, neintentionandu-se un transfer al percepției externe din exteriorul populației vizate.
Programele preventive sunt reprezentative și, în același timp, imperioase luând în calcul faptul că realele proporții ale fenomenului sunt încă necunoscute iar expunerea adolescenților este reală, neputând fi înlăturată. Startul în efectuarea programelor preventive este imperios să fie poziționat la stadiul percepțiilor proprii segmentului de populație expus, eficacitatea manierei de intervenție fiind dependentă de luarea în calcul a modului în care fenomenul este înțeles și trăit de adolescenți.
Cercetarea de față se identifică într-o intervenție modestă, întreprinsă în încercarea de a scoate la iveală cuprinsuri ce pot apropia societatea de realitatea fenomenului, în lipsa pretenției că ar putea să atingă profunditatea și varietatea pe care starea actuală o solicită.
Pe lângă scopul academic pe care întreprinderea acestei lucrări îl are, teza prezentă poate fi la fel de bine adresabilă și unui lector nespecialist care intenționează să înțeleagă în profunzime ce semnifică consumul de droguri ori aceluia ce dorește să îl ajute pe unul dintre apropiații săi căzut în această „patimă” prin abordarea incursiunilor în domeniul cunoștințelor actuale ale științei, expuse în prezentul material.
Motivul optării pentru lucrarea “Consumul de droguri la adolescenți, de la curiozitate la dependență” derivă în primă instanță, din dorința și nevoia personală de documentare în acest domeniu în vederea unei aprofundări a acestui subiect precum și în vederea unei orientări spre o profesie în domeniu. În instanță secundă, abordarea subiectului se bazează pe lipsa de lucrări cu tematică asemănătoare (cel puțin în perioada contemporană) motiv pentru care se vor accentua, în mod expres, specificitățile existenței acestui fenomen în viața adolescenților, în contextul „ispitelor” existente în societatea prezentă.
CAP. I Adolescența
Substadii ale adolescenței
În ciuda faptului că tentația de a „trata” atitudinea adolescentului este foarte ridicată, există o diferență reprezentativă cu privire la tiparul de personalitate și la structurile de interese ale fiecărui adolescent (Cramer, 1991, p. 14). Întrucât problemele ce apar în evoluție sunt într-o măsură ridicată asemănătoare, se ia în calcul existența unor substadii anume ale adolescenței.
Pubertatea – adolescența timpurie: include copiii cu vârste cuprinse între 12 și 14 ani, descriși prin:
testarea limitelor și a normelor
necesitatea de independență
autocontrol și etică
lupta cu sentimentul identității
întrebări legate de propria normalitate
instabilitate emoțională
masturbare – experimentarea propriului corp
abilități crescute de exprimare verbală a propriei persoane
necesitatea de intimitate
exprimarea sentimentelor mai ușor prin acțiune decât prin comunicare orală
timiditate
atenție crescândă acordată prietenilor
prieteni de același sex și activități de grup întreprinse cu aceștia
atenție scăzută acordată părinților, însoțită de impertinențe
capacitatea de a munci prin sprijin
conștientizarea faptului că părinții nu sunt perfecți însoțită de descoperirea greșelilor acestora
interes pentru prezent și pentru viitorul apropiat
căutarea unor tipare noi (neluând în calcul părinții)
experimentare accidentală cu alcool, cu țigări ori marijuana.
Adolescența medie include tinerii cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani descriși prin:
interes în ceea ce privește chestiunile problematice etice
necesitatea de independență
abilitate crescută de fixare a țelurilor
nemulțumiri legate de intrarea în contact a părinților cu propria independență
perseverență
atenția exagerată acordată propriului corp
evoluția idealurilor și optarea pentru modelele de rol
opinie „proastă” în ceea ce privește părinții
autocontrol și etică
efort de legare a unor noi prietenii
sentimente de pasiune și de iubire
atenție crescută acordată noului grup de prieteni
sentimente de teamă în raport cu sexul opus dar și de tandrețe față de acesta
perioade de tristețe
orientare spre heterosexualitate cu temeri, însă, de homosexualitate
autoanaliză intensă expusă într-un jurnal
relații trecătoare
interese profesionale și intelectuale intensificate
atenție acordată atractivității sexuale.
Adolescența târzie include tinerii cu vârste cuprinse între 17 și 20 ani descriși prin:
autoreglarea respectului de sine
necesitatea de independență
acceptarea tradițiilor culturale și a instituțiilor sociale
identitate sigură
abilitatea de fixare a unor țeluri și urmărirea acestora
abilitatea de amânare a recompenselor
focusarea pe respectul de sine și pe demnitatea personală
simțul umorului mult mai dezvoltat
abilitatea de a analiza și de a introspecta
interese stabile
autocontrol și morală
stabilitate emoțională mai ridicată
abilitatea de a întreține relații senzuale și tandre
abilitate de a lua hotărâri pe cont propriu
identitate sexuală concretă
abilitatea de a face compromisuri
atenția acordată asupra relațiilor stabile
mândria cu privire la propria muncă
grad ridicat de atenție acordată viitorului
încredere în sine
deprinderi de muncă mai eficient conturate
atenție sporită acordată celorlalți
interese profesionale.
Atât sentimentele cât și atitudinile descrise sunt văzute drept normale pentru fiecare dintre cele trei etape iar chestiunile problematice emoționale și mentale ce se pot întrepătrunde cu aceste etape normale de evoluție, se rezolvă, în cele mai multe dintre cazuri, de la sine (Clark, 1998, p. 12).
Dezvoltarea cognitivă și fizică a adolescentului
Noțiunea de „dezvoltare” face referire la multitudinea schimbărilor consecutive – emoționale, fizice, sociale ori cognitive – parcurse de un individ pe parcursul întregii sale existențe – din momentul în care individul a fost conceput și până în momentul decesului (Miclea, 1997, p. 11).
Dezvoltarea se identifică în rezultanta unor procese adaptative, unele dintre acestea având caracter discontinuu și inovativ, altele având caracter continuu și cumulativ.
Dezvoltarea cognitivă presupune, în principiu, dobândirea strategiilor metacognitive ori cognitive și a structurilor operatorii, pe fundamentul cărora pot fi obținute o multitudine de cunoștințe. Aceasta este fundamentată pe procese ca evaluarea, priceperea, automonitorizarea, raționamentul, organizarea, gândirea, memoria, rezolvarea problemelor, categorisirea, învățarea și conceptualizarea și, implicit, pe toate elementele inteligenței umane folosite în scopul adaptării într-o manieră flexibilă la realitate și în scopul de a îi conferi un înțeles.
Conectând informarea cu dezlegarea mecanismelor de evoluție a acestor procese și cu observarea, pot fi obținute informații folositoare legate de maniera lor de funcționare. Aceste informații pot reprezenta o resursă teoretică semnificativă legată de funcționarea minții celor pe care se dorește a îi învăța.
Transformările cognitive parcurse de raționalizarea adolescenților au impact în ceea ce privește înțelegerea celorlalți, conceptului de sine și viitorului. O multitudine de cercetători (Eccles & Barber, 1999, p. 60) au indicat faptul că timpul adolescenței semnifică perioada transformării propriei imagini, printr-o înțelegere evolutivă a propriului individ. Aceste genuri de reflecții cu privire la propria persoană au nevoie de analize poziționate la un nivel mai ridicat de abstractizare. Interesul tinerilor raportat la priceperea specificitătilor psihologice interne ale celor din jur crește iar prieteniile sunt fundamentate, în cea mai mare parte, pe înțelegerea similitudinilor dintre aceste aspecte și propriile lor specificități. Transformările de această natură ale înțelegerii individului reflectă transformări primordiale în cunoaștere, transformări ce au loc de-a lungul perioadei adolescenței.
Egocentrismul
Egocentrismul se identifică în expunerea convingerii adolescentului că se poziționează în centrul atenției și că cei din jur îi evaluează activitățile, observându-l în amănunt. Convinși fiind că trăiesc într-o societate în care sunt supravegheați, adolescenții cred că cei din jur sunt atenți cu privire la propriile atitudini și la propriile raționamente, la maniera în care el coexistă, ca individ. Sentimentul de a fi poziționat în centrul atenției explică o multitudine dintre manifestările aparent „ciudate” ale tinerilor. De exemplu, sub identitatea de reacție defensivă în fața acestui fapt, o multitudine de tineri se retrag în sine, ascunzându-și sentimentele și preferând să fie singuri (Băban, 2001, p. 15).
Imaginea de sine
Abilitatea de reflecție cu privire la propria persoană se identifică într-o abilitate reprezentativă în procesul evolutiei identității și a imaginii de sine a tânărului (Okun și Sasfy, 1977, p. 16). Astfel, tinerii alcătuiesc postulate despre propria persoană, precum: „Sunt popular”, „Atrag fizic” ori „Sunt deștept”. Postulatele sunt fundamentate pe unele însușiri cauzale caracteristice precum „Atrag deoarece băieții spun că sunt plăcută”, „Atrag deoarece am un păr frumos” sau „Atrag deoarece sunt frumoasă”. Operațiile gândirii de ordin formal – operațional ușurează testarea și sprijinirea de către tineri a unei multitudini de idei, concomitent. De pildă, adolescenții îi pot întreba pe cei apropiați: „Am un păr frumos?”.
Stadiu cu stadiu, tinerii încep să facă distincția între ceea ce cred că este real de ceea ce este greșit în ceea ce privește propria persoană, obținând, în acest context, noțiunea de „Eu”.
Pseudostupiditatea
Potrivit lui Elkind (1978, p. 78), tinerii dovedesc, în cele mai multe rânduri, existența termenului „pseudostupiditate” identificabil în predispoziția de abordare a unor chestiuni problematice la un stadiu prea complex și în a eșua prin prisma faptului că este prea simplă.
De pildă, când merg la cumpărături, tinerii caută unele produse în cele mai puțin probabile locuri.
În alte conjuncturi, adolescenții intenționează să țină minte o multitudine de informații și de date însă atunci când intră în discuție nevoia de selecție a unor variante optime, se observă că această abilitate le lipsește. În ciuda faptului că abilitatea de a întreprinde operații formale le expune adolescenților oportunitatea de a lua în calcul mai multe opțiuni, lipsa unor însușiri prin care să se permită evaluarea opțiunilor poate conduce câteodată la amânarea hotărârii ori la suprimarea acțiunii. Aspectul ce îi face să pară câteodată „stupizi” pe adolescenți, se identifică în lipsa de experiență.
Critica exagerată
În același timp în care se autodirectionează către lumea adulților, abilitatea de reflecție îi ajută pe tineri să își autoevalueze dobândirile (Schmidt & Davison, 1983, p. 20). Astfel, aceștia se transformă în indivizi mult mai apți în a realiza motivații de ordin etic (Stenberg et al., 1981, p. 79). Pe lângă acestea, abilitatea lor de a face diferența între real și posibil îi determină să judece limpede cum ar putea să transforme universul adulților în conjuncturi ideale.
Abilitatea tinerilor de a pricepe ceea ce sunt și ceea ce ar putea să fie, îi poate determina câteodată să abordeze comportamente rebele ori idealiste (White, 1980, p. 80). Prin raportare la prezumția de “vinovăție” a celorlalți, adolescenții cred că toți ceilalți sunt în aceeași manieră de critici precum ei înșiși, în acest context, tinerilor scăzându-le respectul de sine. Adolescenții compară prezentul cu probabilul și, astfel, descoperă că prezentul este mai puțin ofertant prin comparație cu idealul, devenind, astfel, observatori critici ai adulților și ai societății actuale în egală măsură.
Așadar, potrivit lui Piaget (2013, p. 20) raționalizarea formală implică patru elemente primordiale:
motivarea de ordin ipotetic – alcătuirea ipotezelor și analiza probelor luând în calcul o multitudine de variabile
metacogniția – reflectare în ceea ce privește propria gândire
gândirea de ordin logic – identificabilă în abilitatea de a lua în calcul toate conceptele reprezentative și toți factorii unei chestiuni problematice și de emiterea, pe fundamentul lor, concluzii juste, precum abilitatea de a genera cauze și consecințe
gândirea abstractă – tranziția de la realitate către posibilitate.
Schimbările cognitive apărute în perioada de adolescență au intervenții primordiale atât în predarea cât și în proiectarea planurilor pedagogice. Priceperea nepotrivirii aplicării logicii operaționale cu privire la unele cuprinsuri care este imperios să fie învățate poate să creeze la preadolescent un sentiment frustrant. În același timp, pot să existe impedimente în rezolvarea unor sarcini simple pentru adulți însă care implică responsabilități inovative și lipsite de familiaritate din partea elevului de la această vârstă. Simultan cu folosirea logicii, pot complica lucrurile, înțelegând unele sarcini mai grele comparativ cu maniera în care sunt în realitate, analizându-le mai mult decât este nevoie.
Este imperios ca profesorul să ofere suport tinerilor în a descoperi foloasele raționalizării abstracte însă, simultan, să ia în calcul faptul că evoluția capacităților intelectuale descoperite are nevoie de timp. Asemănător dezvoltării fizice, ce are loc într-o manieră diferențiată și dezvoltarea cognitivă în adolescență este varianta de la individ la individ. Prin prisma faptului că împărțirea pe clase are loc pe fundamentul criteriului „vârstă”, elevii poziționați la diverse stadii de maturitate cognitivă – între clasa a VII-a și clasa a IX-a – sunt eterogeni. Datoria cadrelor didactice rezidă în obișnuirea elevilor cu diverse capacități, încercând, pe cât posibil, evitarea pedepsirii ori a criticii neexplicate adresată elevilor ce se maturizează mai încet.
Planul de învățământ este imperios să ia în calcul schimbările ce au loc la stadiul capacităților cognitive ale elevilor.
Cea mai reprezentativă provocare pentru cadrele didactice rezidă în acomodarea cu faptul că la vârsta respectivă, elevii își dezvoltă deprinderi similare cu ale acestora. Un țel primordial al educației constă în a permite elevilor să confrunte, să îi provoace și să exploreze concepte relevante. În structurarea activităților din clasă, cadrul didactic este imperios să ia în calcul greutățile temelor curente care îi conduc pe elevi să ajungă la îndeplinirea respectivului scop.
Cadrul didactic trebuie să își amintească faptul că unele dintre capacitățile critice ale tinerilor sunt, în cele mai multe rânduri, stângace. Așadar, la această vârstă, țelul primordial al educației rezidă în a îi învăța pe elevi să raționalizeze.
Evoluția adolescentului, din punct de vedere fizic, încetează în preajma vârstei majoratului, în condițiile în care perioada pubertății ia sfârșit.
În ceea ce privește înălțimea, fetele pot crește până la vârsta de 17 ani, în același timp în care băieții pot crește până la vârsta de 20 de ani.
În principiu, încă din timpul școlii, medicul poate să observe că pot să existe distincții cu privire la nivelul de evoluție al fiecărui copil. În preajma vârstei de 13 ani, copiii se pregătesc de perioada pubertății iar către finalul liceului, tinerii ating pragul de evoluție al unui adult. În cele mai multe dintre cazuri, aceste modificări se resimt deoarece activitatea organismului, în cazul unora dintre copii este mai intensificată, la alții copii, aceasta fiind mai înceată.
În cazul fetelor, tranziția către adolescență este remarcabilă prin apariția celei dintâi sângerări menstruale, prin evoluția sânilor și prin apariția părului pubian. În ciuda faptului că menstruația apare, firesc, în preajma vârstei de 12 ani jumătate, există conjuncturi în care aceasta are loc mai timpuriu, în jurul vârstei de 10 ani ori destul de târziu, peste 14 ani.
Potrivit specialiștilor, cea dintâi menstruație poate avea legătură cu evoluția fizică a copilului însă și cu factorii naturali în care acesta evoluează (Piaget, 2013, p.73).
În ceea ce privește băieții, cele dintâi semne marcante ale tranziției către adolescență apar în jurul vârstei de 11 – 12 ani, când părul pubian și organele genitale încep să crească. În același context, prin raportare la sistemul muscular, este remarcabilă creșterea masei musculare precum și fortificarea acesteia.
Rolul familiei în dezvoltarea armonioasă a adolescentului
Familia reprezintă o entitate complexă, cu dimensiuni demografice și religioase caracteristice, biologice, sociologice, psihosociale și cultural – educative. Potrivit lui Șchiopu (1997, p. 81), familia se identifică într-un nucleu social primar unificat prin adopție, prin intermediul căsătoriei ori prin legătură de sânge. Din punct de vedere sociologic, Murdock (1949) vedea în familie un grup social al cãrui membrii sunt conectați prin relații de adopțiune, de vârstã ori de căsătorie, care coexistă, colaborează și îngrijesc de proprii copii.
Luând în calcul opinia lui Mendras (1987, p. 20), familia se identifică în exemplul clasic de „grup primar”, descris prin raporturi intense de genul „face to face”, prin cooperarea și corelarea intimã a membrilor acesteia. La nivel particular, sociologia vede în familie un grup social alcătuit din doi indivizi de sex opus căsătoriți și din copiii acestora (Zamfir, Vlăsceanu, 1993, p. 20). Sistemele familiale sunt distincte funcție de societate, fiind supuse unor transformări permanente. Din perspectivă juridică, familia se identifică într-un grup de indivizi între care există obligații, raporturi de sânge, drepturi, adopție și căsătorie, printr-un certificat de înfiere ori de căsătorie (Lupșan, 2001, p. 82). Altfel spus, familia presupune o entitate alcătuită din copii, din soț și soție – indiferent că cei mici provin dintr-o altă căsătorie ori că aparțin biologic celor doi soți), ce împart aceeași locuință. Pe de altă parte, din punct de vedere juridic, familia poate fi alcătuită dintr-un singur individ – văduv, necăsătorit ori divorțat – și copiii existenți în întreținerea acestuia – sau poate include și părinții celor doi soți, care locuiesc la același domiciliu.
Existã douã tipuri de factori (Mitrofan, Ciupercã, 1998, p. 85) ce au puterea de avantajare ori de schimbare a funcționalitãții unei familii: factori de ordin intern – din cadrul familiei, „incriminați” mai facil, în condițiile în care intră în discuție chestiunea problematică legată de disfuncțiile sistemului familial – și factori externi – existenți în afara cadrului familial, însă ce acționeazã foarte intens asupra acesteia.
Potrivit antropologilor, familia este descrisă prin patru funcții esențiale în scopul păstrării echilibrului vieții: funcția educațională, funcția sexuală, funcția reproductivă și funcția economică (Zamfir, Vlăsceanu, 1993, p. 77). Conform lui Turliuc (2004, p. 14), cele mai reprezentative funcții ale familiei se identifică în:
funcția de socializare a copiilor – destinată să asigure atât creșterea cât și îngrijirea acestora, conjuncturile potrivite pregătirii profesionale și școlare și educației și procesul instructiv – educativ familial
funcția psihologică – destinată să asigure sprijinul emoțional, al necesităților de siguranță, implicând și ajutorul reciproc fundamentat pe sentimentele de iubire, de egalitate și de respect între surori și frați, între parteneri ori între copii și părinți
funcția reproductivă – destinată să asigure descendența și condițiile igienico – sanitare de care este nevoie în scopul evoluției biologice firești a membrilor familiei
funcția identitară – destinată să asigure sentimentul coeziunii și al apartenenței, formarea identităților intime, personale și statutare ale copiilor și ale soților
funcția economică – destinată să asigure veniturile de care este nevoie în scopul satisfacerii necesităților fundamentale ale membrilor familiei – copii și părinți
funcția sexuală – destinată în scopul satisfacerii necesităților și solicitărilor afectiv – sexuale ale partenerilor cuplului conjugal.
Grupurile de adolescenți își conturează în interiorul lor norme proprii de conduită și coduri proprii de valori, în cea mai mare parte a cazurilor, distincte de cele ale familiilor de unde provin, aspect ce conduce la conflictul dintre adolescent și familie. În societatea actuală, conflictul este intensificat de faptul că, prin prisma transformărilor rapide prin care societatea trece, este creată o distincție între codul etic al generației prezente și codul etic al părinților (alcătuit la vârsta la care aceștia au fost, la rândul lor, adolescenți). Pe lângă acestea, adolescentul beneficiază, în societatea actuală de o multitudine de oportunități în a își petrece timpul liber și, în mod expres în a se informa.
În cazul oricărui individ – adult, copil, tânăr ori adolescent -, familia se identifică în cel mai propice mediu natural în scopul afirmării, formării și dezvoltării sale, asigurând conjuncturi de siguranță, pe de o parte psihică, pe de altă parte fizică, în oricare perioadă a existenței.
Orientarea copilului este trasată încă din familie, spațiul unde va fi format propriul ideal. Acesta se formează, ca individ, din copilărie până la stadiul adolescenței. În aceste condiții, atunci când raporturile parentale sunt bine închegate, idealul adolescentului implică un tipar asemănător (Cosmovici, 2012, p. 12).
Funcția familiei în alcătuirea personalității unui adolescent are o deosebită relevanță.
În primă instanță, este imperios ca părinții să își instruiască de mici copiii să fie politicoși, respectuoși, cu alte cuvinte să îi învețe bunele maniere iar copiii să le pună, funcție de conjuncturi, în practică. Adolescenții descriși printr-un caracter imperturbabil, care întrec limitele și care sunt lipsiți de politețe sunt văzuți drept lipsiți de educație, acest lucru demonstrând faptul că aceștia nu au fost educați propice ori că părinții nu le-au oferit deloc o educație. În ciuda acestor aspecte, în cele mai multe dintre rânduri, părinții oferă copiilor educația de care au nevoie însă, odată cu trecerea timpului și odată ce cresc, ajung la perioada adolescenței, intrând într-o multitudine de anturaje, aceasta fiind cauza uitării educației primite și a schimbărilor prin care trec.
În instanță secundă, familia și, în mod expres, părinții este imperios să le ofere un exemplu eficient de urmat propriilor copii. În condițiile în care aceștia le explică ce este imperios să facă și ce nu ar trebui să întreprindă însă fac exact opusul a ceea ce îi învață pe copii, lucrurile pot fi realizate în van. Atitudinea unui adolescent este identică celei a părinților în majoritatea cazurilor, așadar familia se identifică în cel mai reprezentativ actor în formarea comportamentului unui adolescent.
Potrivit lui Osterrieth (1973, p. 11) familia are o funcție reprezentativă în organizarea și alcătuirea personalității celui mic. Familia se identifică în principalul factor al conturării și al socializării copilului, fiind cel dintâi intermediar în raporturile cu societatea. Aceasta semnifică locul unde copilul învață normele comportamentale, strategiile rezolutive a chestiunilor problematice aplicative, obținerea capacităților sociale fundamentale – conduita asertivă, negocierea, stăpânirea agresivității și a mâniei, comunicarea sau exprimarea emoțională – ce îl vor ajuta pe adolescent să se adapteze adecvat la funcțiile sociale, familiale și profesionale pe care societatea și comunitatea din care este parte, le pretinde de la acesta.
Sub identitatea de mediu primordial de evoluție a personalității copilului, funcția familiei este relevantă din stadiile vremelnice ale propriei evoluții până la finalul adolescenței, perioadă în care evoluția respectivă ajunge la maturitate, obținând un caracter stabil.
Diversitatea, numărul și complexitatea conjuncturilor ce pot apărea într-o familie, pornind de la genul de familie, continuând cu structura acesteia și până la conduitele caracteristice pe care aceste conjuncturi le determină, sunt relevante în ceea ce privește evoluția personalității adolescentului. Varietatea mediului familial ajută la socializarea adolescentului (prin descoperirea atitudinilor sociale reprezentative și prin raportare la particularizarea acestuia, oferindu-i oportunitatea de a se defini și contura pe sine).
Familia influențează personalitatea adolescentului prin trei metode primordiale:
prin educație intențională, explicită
prin climat familial
prin transmitere a unor comportamente, a unor modele de valori ori a unor atitudini.
Aceste metode sunt întreprinse distinct, de la familie la familie, funcție de variabile precum genul de disciplină parentală, genul de familie ori poziția culturală și socio – economică. În acest context, o funcție primordială revine educației oferită de către părinte, adolescentului. În clasele superioare și mijlocii se pune valoare pe creativitate, pe autonomie, pe stăpânire de sine și pe imaginație, în același timp în care în clasele populare se pune accentul pe abilitatea de a rezolva probleme, pe ordine, pe respect, pe curățenie și pe obediență (Stănciulescu, 1997, p. 15). Modelele comportamentale și atitudinale pe care adolescentul le găsește în spațiul familial pot fi de ordin pozitiv însă și de ordin negativ ca: o mamă superficială, instabilă, un tată arbitrar, lipsit de coerență, violent, slab ori foarte ocupat.
Adicția de statutul și de autoritatea părinților, obținute prin experiența directă a existenței în comun, reprezintă pentru copil faptul că părinții se identifică în entități ce pot să rezolve orice greutate ori problemă, aspect ce fortifică în copil încrederea intensă, măcar până la vârsta adolescenței, atât în știința cât și în abilitățile părinților. Astfel, intră în discuție deciderea unui regim de viață eficient echilibrat, care să respecte toate nevoile adolescentului și să îi dezvolte conștiința existenței unor datorii în raport cu societatea și cu familia (Zamfir, Vlăsceanu, 1993, p. 16).
Identitate și personalitate în adolescență
Afirmarea de sine
Fiecare adolescent are un caracter unic, dorința de autenticitate reprezentând o specificitate a adolescenței. Adolescentul dorește atragerea atenției asupra sa, văzând în propria persoană un obiectiv central al celorlalți, în preajma căruia este „imperios” să aibă loc evenimentele. Câteodată, adolescentul își supraapreciază puterile, considerându-se superior celorlalți, aspect care rezultă dintr-o cunoaștere de sine neîndestulătoare.
Adolescenții accentuează foarte mult maniera în care arăta, aspectul exterior, dorindu-și să fie cât mai autentic îmbrăcați și să arate, din perspectivă fizică, într-o formă cât mai bună.
Perioada de adolescență este descrisă și prin limbajul colorat, folosirea unor arhaisme și neologisme determinându-i pe adolescenți să se simtă mai speciali, unii dintre acestea alegându-și foarte atent termenii și folosind excesiv expresii și termeni celebri. În genere, limbajul codat, argotic există în cercuri restrânse. Derapările apărute, în această conjunctură, sunt dificil de înlăturat și necesită eforturi educative pe termen lung.
În ceea ce privește adolescenții, spiritul contradictoriu este deosebit de prezent, în mod expres în dialogarea cu adulții.
Afirmarea exagerată de sine precum și manifestarea ostentativă la incipitul adolescenței, face loc predispoziției către recunoaștere a calităților altor indivizi, idealurile și interesele avându-și incipitul în armonizarea cu ale celorlalți membri societali în care supraviețuiește adolescentul (Zisulescu, 1968, p. 42).
Adolescența se identifică în vârsta afirmării sentimentului demnității private, a raționamentului și a principiilor rigide ale celorlalți (Brânzei, 1974, p. 83).
Descrierea imaginii adolescenței nu poate să înlăture chestiunea problematică a autenticității sub identitatea de atribut preferat al indivizilor care o traversează. Dorința de autenticitate se identifică, din perspectivă psihologică, într-o specificitate reprezentativă a adolescenței, văzută drept tendința afirmării de sine respectiv a propriei individualități.
În dorința de a atrage atenția asupra sa, adolescentul este considerat punctul primordial în preajma căruia este imperios să aibă loc evenimentele. Propriile forțe sunt văzute superioare în raport cu ale celorlalți indivizi, opinie ce decurge dintr-o cunoaștere de sine insuficientă.
Adolescentul intenționează ca toate acțiunile sale să fie notorii și apreciate de adult.
O metodă actuală de afirmare rezidă în aspectul exterior, adolescenții dorind să se reliefeze prin fizicul bine lucrat, prin îmbrăcămintea ce face distincții între acesta și ceilalți, evidențiindu-și propriul „Eu”.
Sub identitatea de fenomen al evoluției psihice, criza de originalitate are atât o latură pozitivă cât și o latură negativă. Latura negativă face referire la eliminarea comportamentelor și a atitudinilor caracteristice copilăriei care nu mai sunt potrivite adolescentului. Latura pozitivă face referire la condițiile caracteristice create de criză în scopul construirii conștiinței de sine și în scopul afirmării unor atitudini și competențe inovative.
Dezvoltarea conștiinței de sine
În evoluția generală a vieții afective a adolescentului, există trei orientări reprezentative
în primă instanță, evoluția sensibilității și a concepției etice a acestuia
în instanță secundă, progresul și afirmarea conștiinței de sine, ca motiv al dorinței evidente de a se transforma într-un individ independent. În conjunctura adolescenței, situația de „tutelă”, similară celei din copilărie, este dificil suportată.
finalmente, erotizarea vieții afective prin care sunt dezvoltate sentimente superioare (intelectuale, etice sau estetice) la fundamentul acestora rezidând vastitatea cunoașterii.
Adolescența există sub egida autoreflecției prin conștientizarea faptului că propria existență este deosebită de cea a celorlalți indivizi, semnificând o valoare ce trebuie respectată.
Adolescentul încearcă autoevaluarea și cunoașterea raportată la realizările proprii și la realizările altora. Acesta se întreabă în multe conjuncturi cine este însă răspunsurile pe care și le oferă sunt fundamentate pe maturizarea intelectual – afectivă foarte reliefată pentru unii adolescenți, începând cu vârsta de 16 ani, iar pentru alții începând cu vârsta de 18 ani.
Conștiința de sine se identifică într-un complex ce include atât raportarea subiectului la sine însuși, implicit la propriile trăiri cât și înfruntarea acestora, compararea acestora cu spațiul în mijlocul căreia există. Un aspect reprezentativ al conștiinței de sine este reprezentat de natura raporturilor cu adulții și de activitatea școlară precum și de aprecierile adulților în raport cu munca și aptitudinile adolescentului.
O altă specificitate a adolescenței rezidă și în proiectarea idealului în viitor, un element al acestei atenții identificabil fiind în interesul raportat la profesia pe care o va aborda, conducându-l la reflecția asupra vieții sale interne. Specificitatea primordială a adolescentului se identifică într-un impuls puternic spre acțiune. În această perioadă sunt înlăturate dorințele copilărești, apărând scopurile bine descrise, visarea luând formă concretă.
Adolescentul se confruntă atât din punct de vedere subiectiv cât și din punct de vedere obiectiv cu o multitudine de modificări raportate la maturizarea sexuală, la descoperirea dimensiunilor realității de ordin social. Statutul de a aparține unei familii și unui anumit grup implică adaptarea și, totodată, depășirea conjuncturilor adictive, infantile, de nesiguranță și de frustrare. Acestora se adaugă cunoașterea vocațiilor și a potențialului personal, aspecte ce permit adolescentului să își manifeste predispozițiile și comportamentele.
În evoluția conștiinței de sine, imaginea corporală participă la structurarea descoperirii specificităților organice, pe care adolescentul încearcă să le înțeleagă admirativ și profund.
Este surprinsă dialectica evoluției conștiinței de sine și a distanței existente între, „eu" și „sine” (Gortmaker, Must, Perrin, Sobol, Dietz, 1993, p. 20). „Eul” este cunoscătorul conștient iar sinele reprezintă latura notorie. Sinele poate fi descris drept material – în condițiile în care face referire la tot ce deține adolescentul – și social – atunci când face referire la identitatea, la rolul și la statutul adolescentului. Adolescentul se identifică în expresia activității psihice în care se remarcă, în mod expres în sfera dorințelor și emoțiilor. Și în cazul eului și în cel al sinelui, percepția adolescentului poate avea atât o formă pozitivă cât și o formă negativă.
Atunci când intervin eșecuri școlare, în condițiile în care estimarea de sine este scăzută, adolescentul are predispoziția de a se subestima, neavând încredere în propriile forțe și nemanifestând perseverență și inițiativă în activitate prin voință deficitară și motivație.
Aducerea de valoare propriului potențial, succesele și existența unei familii suportive, conduc la dorința de realizare, la încredere în sine și la dorința de afirmare. În scopul obținerii acestor imagini pozitive, adolescentul face apel la maniera în care îl văd cei din jur și la atitudinea acestora în raport cu persoana sa.
Apariția frustrărilor și a conflictelor în această perioadă este deasă. În acest context, apar tensiuni cu privire la procesul căutării de sine și apare, totodată și raportarea la maniera de a exista și de a se comporta a celor din jurul său ori în îndeplinirea raportului, rolului și a statutului dintre vocație și întreprinderea anumitor meserii.
Aceste tensiuni pot fi diminuate în condițiile în care familia deține mijloacele educaționale potrivite adolescentului.
Dintre stilurile educaționale, cele mai reprezentative, prin raportare la adolescent se identifică în:
stilul echilibrat – părinții și adolescenții au aceeași funcție în emiterea părerilor însă și în luarea hotărârilor, cu alte cuvinte există o participare echitabilă
stilul autocratic – adolescentul nu are voie să exprime păreri ori să ia singur vreo hotărâre
stilul democratic – adolescentul participă prin propria raționalizare, impunându-și opinii însă luând decizii asistat de părinți
stilul autoritar – în ciuda faptului că adolescentul își exprimă unele păreri, hotărârile finale sunt luate de părinți.
Cel mai potrivit stil este stilul echilibrat, acesta permițând punerea în valoare a adolescentului, dezvoltându-i respectul în raport cu sinele și cu responsabilitatea, păstrând adecvată comunicarea dintre adolescent și părinți.
Pe fundamentul acestor distorsiuni psihice, pot să apară ipotezele delincvenței juvenile ce pot conduce adolescentul până în pragul furtului, crimei ori consumului de droguri. Din aceleași motive și suicidul este specific categoriei adolescenților de această vârstă .
O altă chestiune problematică a adolescenților se identifică în abuzul sexual, date fiind efectele care decurg din acest fenomen.
Adolescentul se autoreprezintă prin conștientizarea unor distincții ori a unor căutări permanente în raport cu cei din jur, proces nelipsit de conflicte și de tensiuni. Personalitatea adolescentină evoluează oscilant, trecând prin perioade de inegalitate și prin lipsa de armonii de unde pot rezulta atât structuri pozitive cât și negative.
Factorii de risc în dezvoltarea personalității
Factorii socio – economici, tulburările afective asociate, factorii familiali, consumul de droguri și de alcool, chestiunile problematice de dezvoltare a personalității și chestiunile problematice legate de identitatea sexuală se identifică printre cei mai reprezentativi factori de risc pentru suicid în ceea ce privește adolescenții (Weller și colab. 2001, p. 85).
În contextul dat, factorii de risc cognitivi se identifică în:
incapacitatea de gândire rațională
viziunea distorsionată ori lipsa de înțelegere a naturii vieții și a morții
o gândire simplistă cu privire la efectele propriilor acte
o incapacitate de gândire rațională.
Factorii de risc de mediu implică:
comportamentul suicidar al părinților
pierderea timpurie a unui individ de care a fost atașat
prezența abuzurilor sexuale, fizice ori emoționale
nivelul scăzut de suport parental
structura familială inflexibilă ori haotică
conflictul parental.
Dezvoltarea personalității adolescentului poate fi afectată de tendințele de ordin genetic precum și de factorii de mediu precum experiențele din copilărie. Multitudinea factorilor de risc de evoluție a acestei tulburări este asociată cu conjuncturile în care copilul este neglijat ori cu mediul abuziv:
tulburările de citit
abuzul în copilărie
tulburările de lipsă de atenție
neglijarea afectivă în copilărie și deprivarea
existența unui părinte alcoolic, unui părinte antisocial
implicarea într-un grup ce manifestă atitudini antisociale.
Implicarea educației de ordin familial în apariția devianței s-a afirmat din secolul trecut de către Lombroso (1896, p. 73). Cercetări inovative legate de familie în etiologia devianței au descoperit o multitudine de factori cauzali precum statutul cultural ori economic, socializarea, conexiunea familială ori climatul afectiv.
Ancheta socială întreprinsă de Bandura și Walters (Bacean, Toma, 2008, p. 86) confirmă faptul că adolescenții agresivi își au proveniența în familii unde părinții au un caracter agresiv, metodele disciplinare fiind neadecvate și de cele mai multe ori brutale. Raportul dintre tatăl autoritar și adolescent indică faptul că, de cele mai multe ori, poate conduce la conflicte ce pot fi finalizate printr-o ruptură a raporturilor cu părinții și prin fuga de acasă a adolescentului, ulterior ajungându-se la vagabondaj.
Adolescenții care provin din familii descrise prin perturbări ale mediului conflictual, moral și socio-afectiv se pot asocia mai faci grupurilor delictogene.
Influența factorilor delictogeni familiali este imperios să fie văzută drept o intercondiționare cu factorii externi familiei precum și cu cei psihoindividuali ai adolescenților.
Un factor reprezentativ al comportamentelor agresive se identifică în intoleranța la frustrare. Starea de frustrare este manifestată într-o grad de emoționalitate crescută iar funcție de structura afectivă a adolescentului și de temperamentul acestuia, poate să se ajungă la un comportament violent, adolescentul nemailuând în considerare valorile și regulile societale.
Frustrarea afectivă se identifică în una dintre cele mai frecvente cauze ale chestiunilor problematice legate de comportament. Existența toleranței la frustrare este dependentă de norma de intensitate, de nivelul de autocontrol și de temperament.
Labilitatea afectivă semnifică una dintre specificitățile personalității celor violenți, aceasta manifestându-se prin lipsa unei independențe afective – generate de o dezvoltare slabă a sentimentelor și a emoțiilor, în mod expres a celor morale – și prin sugestionarea instantanee prin raportare la impresiile de moment conturate.
CAP. II Drogurile
Drogurile se identifică în substanțe formate artificial de individ, pe cale chimică ori din plante (Popescu, 2004, p. 77). Consumul frecvent de stupefiante conduce la apariția scăderii în greutate, dereglărilor respiratorii, constipației, iar în ceea ce privește partea feminină, la o menstruație neregulată. Din perspectivă psihică pot să apară somnul insuficient și agitat, anxietatea, depresia, modificări ale stării de spirit, iritabilitate, paranoia și oboseală dusă la extrem.
Sfârșitul toxicomanilor rezidă, în principiu, în ciroza hepatică, în sinucidere, în blocaj renal, în supradoză, în accidente vasculare cerebrale ori infarcte miocardice.
Barbituricele
Acest drog este notoriu și sub numele de „red devils”, „amytal”, „barbs”, „nembutal”, „fenobarbitl” și „secondal” (Rascanu, 2004, p. 20).
Barbituricele reprezintă sedative/antidepresive puternice ce încetinesc sistemul nervos central.
Efectele acestora sunt de ordin sedativ, în cazul dozelor puternice apărând efectele hipnotice (Botescu, 2011, p. 77).
Barbituricele sunt prescrise de medici în scopul tratării tensiunii, insomniilor, pentru anestezii și în cazul neliniștii (Cicu, 2007, p. 14). Cel mai frecvent utilizate produse au forma unor capsule albe, roșii, galbene ori albastre.
Prin raportare la durata efectelor, barbituricele pot fi clasificate ca antidepresive cu acțiune de lungă durată, foarte scurtă, intermediară și scurtă.
Barbituricele cu efect pe termen lung, își fac efectul într-o oră, durând 12 ore, cele cu durată foarte scurtă anesteziază după un minut de la administrarea injectabilă iar cele cu acțiune medie și scurtă acționează ulterior unei perioade cu prinsă între 15 și 40 de minute de la administrarea orală, durând până la șase ore.
Pe termen lung, barbituricele pot conduce la irascibilitate, la dependență, la afecțiuni renale, hepatice, cardiace și pulmonare. Abuzul de barbiturice poate conduce la convulsii, supradoza conducând la decesul consumatorului.
Pe termen scurt barbituricele pot conduce la acuitate vizuală redusă, la amețeală, la puls intensificat, la agitație ori relaxare, la tremur slab, la pierderea inhibițiilor, la abilitatea redusă de articulare a cuvintelor ori la dezorientare. Consumate alături de medicamente ori cu alcoolul, barbituricele pot induce coma și, ultimamente decesul (Cicu, 2007, p. 78).
Heroina
Heroina este un drog puternic, producător al unor stări euforice. Acest drog este extras din morfină prin metode chimice (Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, 2013).
Indivizii ce utilizează heroina se supun unui risc ridicat de a se transforma în dependenți (Cicu, 2007, p. 20). Nevralgici la consumul heroinei sunt indivizii tineri ce nu cunosc urmările care pot apărea în urma consumului acestui drog.
Heroina poate fi injectabilă.
Efectele heroinei sunt zguduitoare întrucât, în primă instanță, dependența alături de efectele psihice ale indivizilor consumatori vor conduce la respingerea acestora din societate.
În instanță secundă, problemele cu care consumatorii de heroină se vor confrunta sunt cele respiratorii și cardiovasculare.
Printre alte consecințe ale consumului de heroină se numără endocardita, constipația ori dereglările sexuale însă și pneumonia și reducerea văzului sunt efecte care, amplificate pot conduce la comă și, ulterior, la deces (Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, 2013).
Marijuana
Marijuana reprezintă efectul unei mixturi gri, verde ori maro din florile uscate, din frunzele, din semințele și din tulpinile uscate ale cânepei, având aspect de tutun verde, tăiat foarte subtil (Cicu, 2007, p. 79).
În cazul consumatorilor excesivi de marijuana, tetrahidrocanabinolul se regăsește în organism și ulterior mai multor săptămâni de la stoparea utilizării drogului (European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, 2013, p. 20).
Indiferent de tipul de marijuana, efectele sunt aceleași: perturbarea funcțiilor neuronale și efectul halucinogen de intensitate redusă.
Cocaina
Cocaina se identifică într-un drog foarte puternic, într-o substanță extrasă din frunzele de cocă prin intermediul unor procedee chimice, cu ajutorul kerosenului ori petrolului, ce poate conduce repede la dependența (Botescu, 2011, p. 73).
Distribuitorii iliciți diluează, în genere, substanța pură cu amfetamine, cu amidon, cu zahăr ori cu pudră de talc (Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, 2013).
Cocaina este expusă ca o pudră cristalină albă și se poate priza ori, în condițiile în care există sub formă lichidă, poate fi injectabilă. Drogul are o consecință rapidă asupra organismului, efect care durează pentru un timp de până la 20 de minute. Ulterior finalizării efectului, consumatorul va simți din nou necesitatea acelei stări euforice, dorind o nouă doză.
Consecințele cocainei rezidă în hemoragii cerebrale, în nervozitate, în probleme cardiovasculare, în depresie, în hipertensiune, în acte inexplicabile, în paranoia sau în halucinații, finalmente conducând la deces (Cicu, 2007, p. 20).
Ecstasy
Apărut în anul 1912, acest drog este notoriu și sub denumirea de „New Yorkers”, de „MDMA”, de „Disco Burgers”, de „Adam” sau de „XTC”. Ecstasy este expus sub formă de capsule ori de tablete. Drogul conduce la senzații de armonie, de plăcere ori de fericire.
În primă instanță, ecstasy afectează funcțiile creierului (Popescu, 2004, p. 82).
În condițiile în care sunt luate în calcul și medicamentele (identificabile în antidepresive, în tranchilizante și în sedative), procentajul românilor ce au testat drogurile a ajuns la aproximativ nouă procente. Potrivit unui studiu întreprins de Agenția Națională Antidrog (http://www.antidrog.winnity.ro/drogurile.html, acesat la 26 aprilie, 2017), 1.300.000 de indivizi români au testat ce semnifică substanțele interzise. Prin prisma varietății, cel mai consumat drog se identifică în canabis, sub un procentaj de aproximativ 2% urmat de ecstasy (sub un procentaj de circa un procent), de heroină (sub același procentaj), de halucinogene (consumat de același procentaj de indivizi) și de cocaină în ambele sale forme („crack” ori sub forma de bază, sub același procentaj de aproximativ 1%).
Cei mai „fideli” consumatori sunt regăsiți în București (indivizi cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani), consumul identificându-se, aici sub un procentaj de aproximativ 6 procente (Rascanu, 2004, p. 85). Pe locul al doilea, în Transilvania, consumatorii se regăsesc sub un procentaj de circa două procente. În Crisana, Muntenia și Moldova circa două procente dintre indivizi consumă canabis, în Dobrogea aproximativ același procentaj, în Oltenia situația stând aproximativ similar. Alte droguri precum cocaina, ecstasy, amfetaminele, heroina și inhalantele sunt încercate în mod expres de populația tânără cu vârste cuprinse între 15 și 34 de ani.
Tutunul
Nicotina din tutun este un drog consumat pe scară largă în societate (Botescu, 2011, p. 85).
Fumatul frunzelor uscate ale plantei de tutun este foarte nociv din punct de vedere fizic: fumatul poate provoca unele forme de cancer, de pildă cel la plămâni și gât, dar poate provoca și boli ale inimii și ale vaselor sanguine, precum și tulburări la copiii nenăscuți ai unei femei fumătoare sau expusă la fum (Cuciu, 2007, p. 15). Monoxidul de carbon este responsabil pentru aceste boli iar fumătorii pasivi sunt și ei afectați.
Nicotina poate contribui la stimularea unei persoane, făcând-o să se simtă mai alertă și mai plină de viață. Consumatorii trebuie să fumeze apoi mai mult pentru a obține același efect. Se poate instala ușor dependența psihologică deși fumătorii sunt conștienți de pericolele la care se expun. Cu toate acestea, le este foarte greu să renunțe la acest obicei.
Alcoolul
Alcoolul se identifică într-o substanță lichidă obținută prin fermentarea grânelor, a fructelor ori a legumelor și, totodată, în tipul de drog cel mai utilizat actualmente (Cicu, 2007, p. 16).
Totodată, alcoolul este un depresiv prin care sunt încetinite reacțiile și acțiunile (Cicu, 2007, p. 84). Este absorbit în sânge, de acolo, ajungând la creier. Sub identitatea de viciu, forța alcoolului devine reliefată în condițiile în care un individ încetează să îl mai consume.
Simptomele renunțării la viciul alcoolului pot să conducă la halucinații, la transpirație, la greață sau la tremur.
Efectele alcoolului sunt atât de natură psihică dar și de natură fizică (Botescu, 2011, p. 73). În primă instanță, alcoolul scade nivelul inhibiției, generând o stare de bună dispoziție și de relaxare, observându-se, totuși, pierderea autocontrolului, lipsa de concentrare și slăbirea raționamentului. În instanță secundă, sunt semnalate tulburări cardiace și respiratorii, sunt crescute riscurile bolilor de ficat – în mod expres ciroza – și sunt afectate coordonarea și reflexele motorii.
Consumat în cantități exagerate și frecvente, alcoolul determină pierderea cunoștinței, coma și, finalmente, decesul.
Organe afectate de consumul alcoolului se identifică în (Cicu, 2007, p. 10):
ficat, în sensul că în ficat alcoolul este descompus în energie, în apă și în bioxid de carbon. Ficatul poate să descompună numai 15 ml alcool per oră. În condițiile în care se consumă mai mult de atât, restul alcoolului va circula în sânge. În același context, alcoolul afectează abilitatea ficatului de a descompune grăsimi, această conjunctură purtând numele de „ciroză” a ficatului, afecțiune pricinuită de abuzul de alcool. Ciroza stopează fluxul sangvin al celulelor ficatului, generând scăderea oxigenului și, finalmente, decesul.
stomac, în sensul că după ce s-a consumat, 20 de procente din alcool ajunge în fluxul sangvin, restul alcoolului ajungând în intestinul mic de unde sângele îl va absorbi.
creier, în sensul că alcoolul afectează activitatea neuronală, încetinind acțiunile sistemului nervos. În același context, focusarea și procesul gândirii fiind, deopotrivă, afectate.
Amfetamina
Amfetamina este parte a clasei stimulantelor, aspectul său fiind lichid, cu miros accentuat, în culoarea coniacului sau de pulbere albă (Alexandru, 2006, pp. 5 – 15). Acest drog poate fi injectat, consumat prin capsule – oral -, fumat ori prizat.
Consumul amfetaminei are consecințe similare cu cele generate de adrenalină respectiv securitate, energie, atenție, euforie ori dilatarea pupilelor (Achim, Popescu, 2004, p. 89).
Pentru o perioadă scurtă, consecințele consumului de amfetamină rezidă în migrene, în acnee severă, în creșterea pulsului, în nervozitate, în agresivitate ori în paranoia (Rascanu, 2001, p. 9).
Pentru o perioadă lungă de timp, consecințele consumului de amfetamină rezidă în malnutriție – determinată de lipsa poftei de mâncare -, în ulcer, în psihoză, în afecțiuni ale sângelui și în stop cardiac. Totodată, amfetamina poate să afecteze eficiența pilulelor contraceptive.
Tranchilizante
Tranchilizantele se prescriu sub formă de tratament medical, efectele sale constand în iritabilitate, în anxietate, în spasme musculare, în stări tensionate și în insomnie (Baban, 2001, p. 10). În același timp, acestea sunt utilizate pentru efectele relaxante ale acestora.
Tranchilizantele se obțin prin prescripții licite de pe piața neagră ori de la farmacii.
Utilitatea excesivă a tranchilizantelor conduce la tegumente umede și reci, la stări de intoxicație similare cu cea determinată de excesul de alcool, la respirație înceată ori rapidă, la pierderea coordonării motrice, la vorbire neclară și judecată neclară și la stare de ebrietate (Baban, Petrovai, Lemeni, 2002, p. 10). Odată amestecate cu alcool, tranchilizantele conduc la supradoză și, finalmente la moarte. În ceea ce privește sevrajul, în cazul consumului de tranchilizante (sau mai bine zis, în lipsa consumării acestora ulterior unui consum excesiv), ulterior a 24 de ore fără drog, pot să apară simptome ca agitația ori anxietatea. Sevrajul poate să dureze pe o perioadă cuprinsă între două și opt zile, pricinuind transpirații excesive, pierderea poftei de mâncare, creșterea frecvenței cardiace, greață, crampe abdominale ori vomă. De o severitate mai ridicată sunt, în acest context și delirul, convulsiile și, în unele cazuri, decesul.
Diazepamul, unul dintre cele mai puternice tranchilizante, conduce, funcție de doza consumată, la degradarea sistemului nervos central (Mitrofan, 2003, p. 20). Acesta este folosit în scopul înlăturării temporare a spasmelor musculare, a anxietății și a agitației. În acest context, pot să apară incoerența în vorbire, letargia și somnolența, putând fi afectați rinichii și ficatul. Combinat cu alcool, diazepamul poate conduce la deces. Unele medicamente pot să prelungească efectul diazepamului. Consumat în doze ridicate și pentru o perioadă lungă de timp, diazepamul poate produce dependență, renunțarea trebuind, ulterior, să fie făcută sub monitorizare medicală.
Canabis
Canabisul reprezintă o substanță derivată din clasa halucinogenelor. Asemănătoare cu tutunul, canabisul atinge o înălțime de șase metri (Tapai, Niculita, Barbu, 2000, p. 20).
Componenta primordială a canabisului rezidă în beta-9-tetrahidrocanabinol, ce are o funcție similară substanțelor chimice naturale pe care creierul le are și care acționează la stadiul sistemului nervos central.
Canabisul este principalul ingredient de unde hașișul și marijuana provin, acesta regăsindu-se în tablete de culori distincte, funcție de zona provenienta: în Maroc, kaki, în Afganistan, negre – de altfel și cele mai puternice – iar în Liban, maro.
Uleiul de canabis se folosește picurându-se pe o bucată de zahăr pe țigara care se fumează amestecată cu tutun sub formă de pipe ori de țigarete ori se fumează propriu – zis, prin trabuc (Bălan, Anghel, Marcinschi – Calinesci, Ciohodaru, 2003, p. 19).
Pentru o perioadă scurtă de timp, consumul de canabis are drept efecte problemele respiratorii, ochii roșii, paranoia, confuzia, panica, uscăciunea gurii, oboseala, pulsul mărit sau creșterea sensibilității auditive și vizuale.
Pentru o perioadă mai lungă de timp, consumul de canabis are ca efecte sentimentul persecuției, problemele respiratorii, halucinațiile, pierderea memoriei, dedublarea personalității ori afecțiunilor cerebrale (http://despredroguri.wixsite.com/despredroguri/canabis, accesat la data de 24 aprilie 2017).
Steroizi anabolizanți
Steroizii anabolizanți se identifică în versiunea sintetică a hormonilor de testosteron, aceștia făcând parte din clasa stimulantelor (http://www.sfatulmedicului.ro/Steroizii-anabolizanti/steroizii-anabolizanti_4324, accesat la data de 24 aprilie 2017). Sunt expuși sub forma unor capsule și au un conținut ridicat de lichid pe bază de ulei și un conținut ridicat de apă. Ca modalitate de consum, steroizii anabolizanți pot fi folosiți prin injectare ori oral. Sub forma capsulelor, steroizii rămân în corp cel mult 40 de zile, cei pe bază de ulei rămânând în corp pentru mai multe luni.
Consecințele consumului de steroizi anabolizanți se identifică în dezvoltarea musculaturii, în performanțele sportive și într-un look mai impunător. La stadiu negativ, efectele secundare, în contextul dat, constau în îngroșarea vocii, în atrofierea testiculelor, în creșterea exagerată a părului pe corp, în reducerea cantității de spermă ori în instalarea sterilității.
În cazul ambelor gene, folosirea steroizilor anabolizanți stimulează activitatea sexuală și căderea podoabei capilare.
Consecințele abuzului de steroizi anabolizanți se identifică în depresii, în infarct miocardic, în fobii, în accidente vasculare, în hepatita B, în tumori hepatice, în acnee ori în suicid. Dozele ridicate de steroizi anabolizanți conduc la agresivitate și la irascibilitate, folosirea dozelor în exces conducând la crimă.
Ciuperci halucinogene
Ciupercile halucinogene sunt racoltate și consumate uscate ori proaspete (https://www.kidsport.ro/ciupercile/, accesat la data de 24 aprilie 2017). Atât în Mexic, cât și în America Centrală există cel mai ridicat număr de specii cu proprietăți halucinogene foarte intense. Substanțele răspunzătoare de efectele halucinogene ale ciupercilor sunt psilocina și psilocybina, cea dintâi fiind consumată numai în cantități foarte reduse.
Efectele consumului de ciuperci halucinogene rezidă în sensibilitate emoțională, în balonări, în amețeală, în greață, în halucinații – curcubee de lumini, luminițe, steluțe -, în iritare, în sentimentul unei lumini intense ori într-o mărire a pupilelor.
Totodată, se petrec scăderi ori creșteri ale puterii de concentrare, câmpul vizual distrăgându-l pe individul consumator.
În condițiile în care individul consumator are ochii închiși, acesta vede pete distincte, figuri și forme, crescând abilitatea de a vizualiza, din punct de vedere creativ, spontan imagini detaliate, sentimentul măririi timpului, „vălmășaguri” de gândire cu privire la sentimentele din trecut, are puncte de vedere noi cu privire la maniera de viață și la atitudini și sentimentul conexiunii cu cei din jur, observând lucruri care, în principiu, sunt ignorate. În același context, apar și senzații disconfortabile, din punct de vedere psihic, corelat cu sentimente de frică, de păreri de rău. Dozele ridicate conduc la halucinații complexe, combinate cu revelații de ordin existențial, experiențe aproape de moarte, pierderea sinelui, discuții cu existențe exterioare, amintiri inhibate care reies la lumină, crize de ordin psihologic, sentimente intense de teamă și de uimire.
Dozele mari de ciuperci halucinogene pot conduce, din perspectiva consumatorului, la experiențe de dilatare temporală.
Cobret
Cobret – ul reprezintă un derivat al heroinei, folosit, în mod expres, de cei ce consumă droguri cu efecte psihostimulante (http://www.descopera.ro/stiinta/6131372-mirajul-si-tragedia-drogurilor-de-la-placere-la-durere, accesat la data de 27 aprilie 2017).
Consistența acestui drog rezidă într-o pulbere de culoare maronie ce este inhalată ori fumată. Pericolele consumului de Cobret sunt identice cu pericolele consumului de heroină.
Popper
„Popper” reprezintă numele argotic al nitritului de amil, substanță utilizată la tratarea anginei (http://stopdrog.trei.ro/drogurisiefecte.html, accesat la data de 30 aprilie 2017).
Drogul este vândut ca un lichid de culoare galbenă. Substanța este instalată din vată, din sticluțe de plastic ori din alte materiale textile îmbuibate cu lichid. Substanța este provocatoare de euforie și, totodată, anesteziază și relaxează mușchii, conducând la creșterea plăcerii pe parcursul actului sexual. „Popper” este o substanță legală în Marea Britanie, în Italia, în Spania ori în Franța, în genere, putând să fie găsită în sex – shopuri.
Intoxicația cu Popper poate fi mortală (http://consiliere-antidrog.ro/tipuri.html, accesat la data de 30 aprilie 2017). Tras pe nas, Popper este absorbit prin mucoasa nazală direct în sânge și provoacă vasodilatație generală, crește pulsul și tensiunea sanguină în creier. Euforia este de scurtă durată dar este intensă, durează maxim două minute și este urmată de o scădere de tensiune și de o senzație de relaxare. Reduce tensiunea și accelerează ritmul cardiac, apar simptome de greață, senzație de vomă, dureri puternice de cap. Folosirea prelungită poate duce la pierderea cunoștinței și la vătămări ale mucoasei nazale. De asemenea, contactul cu ochii sau cu pielea este foarte periculos.
Opium
Opiumul este parte a clasei opiaceelor. Drogul este obținut din sucul capsulelor, tulpinii și frunzelor unui anumit tip de mac. Aspectul său este unul de plastilină, având culoarea cafeniu închis. În spațiul medicinii opiumul este utilizat în cantități reduse drept analgezic, somnifer și calmant dar și ca materie primă în scopul fabricării legale a morfinei.
Consumatorii de droguri extrag morfină, ulterior, prin acetilare, obținându-se heroina (http://www.dependenta.ro/droguri/heroina, accesat la data de 30 aprilie 2017).
Opiumul poate fi ingerat în forma sa; cel preparat în genere se fumează prin intermediul unor pipe.
Ulterior consumului primelor pipe (ce induc o stare dezagreabilă), opiumul provoacă o senzație euforică însoțită de o imaginație exagerată. Fumătorul necesită liniște și imobilitate în scopul de a atinge o stare de contemplație, similar cu o amorțire. Pentru o perioadă scurtă, opiumul provoacă o depresie a centrilor respiratori, amețeli, dureri de cap și vărsături. Pentru o perioadă lungă, apar dereglări organice – identificabile în pierderea apetitului și în constipație – și o reducere a interesului și a activității individului. În ceea ce privește consumatorii ordinari, opiumul conduce la toleranță și la dependența fizică și psihică.
Cocaină
Cocaină este parte a clasei stimulantelor, obținându-se prin extragerea chimică din frunzele de cocă, prin intermediul unui solvent ca petrolul ori kerosenul. Aspectul cocainei este identificabil în cristale brune ori bej.
Drogul (pudra albă) este unul rafinat (http://www.antidrog.winnity.ro/clasificare.html, accesat la data de 30 aprilie 2017). Poate fi injectat, prizat sau fumat – crack – ul este fumat în pipe de sticlă.
Cocaina își are originea în America de Sud, unde se regăsesc plantațiile de cocă.
Extazul conferit de cocaină – ce durează între un sfert de oră și jumătate de oră – este urmat de o dorință uriașă pentru o doză suplimentară, de o depresie intensă, de oboseală mentală și de irascibilitate. Pentru o perioadă scurtă de timp, efectele se identifică în câteva zile de depresie, în dilatarea pupilelor, în senzația de rece ori de cald, în mucozități, în tremurături, în energie excesivă, în dureri de cap de aproximativ o oră, în euforie, în paranoia, în siguranță de sine, în senzație de persecuție, în lipsa apetitului, în creșterea temperaturii corpului, în panică, în epilepsie, în instabilitate, în anxietate, în acte violente și în amnezie.
Pentru o perioadă lungă de timp, cocaina poate determina dependență psihică, apariția hepatitei A, B sau C, halucinații – provocatoare a unor acte de automutilare, de omor ori de suicid -, paranoia, comportament agresiv, infarct miocardic (ori cerebral) și dureri abdominale.
Morfina
Morfina derivă din opium, așadar este parte din clasa opiaceelor. Drogul poate fi injectat intravenos, subcutanat ori intramsucular ori poate fi ingerat oral, atunci când se găsește sub formă de tablete, cea dintâi variantă fiind cea preferată de consumatori.
Efecte morfinei se identifică în insomnie, în anxietate, în raționament deviant, în frisoane, în pierderea poftei de mâncare, în constipație, în dureri abdominale, în micșorarea pupilelor, în reacții alergice, în crampe, în presiune prea scăzută/crescută a sângelui, în stare depresivă, în stare de slăbiciune, în mâncărimi, în agitație, în diaree, în halucinații, în amețeală, în mișcări incontrolabile ale globului ocular, în iritație, în mișcări musculare lipsite de control, în imposibilitatea de urinare, în stare de rău, în amorțeală, în sentimente de plutire, în rigiditate musculară, în tremur, în vise, în vomă, în stare exagerată de bine, în crampe și cârcei, în crize de leșin, în înroșire a feței, în uscăciune a gurii, în retenție de apă și în transpirație.
CAP. III Impactul drogurilor asupra adolescenților
Chestiunea problematică a drogurilor este una de interes major, luând în calcul poziția geografică a României, aflată pe direcția celor mai notorii căi europene de comunicație și statele producătoare care se confruntă intens cu fenomenul consumului de droguri (Vieru, 2008, http://adevărul.ro/internațional/in-lume/Tarile-vinovate-existenta-drogurilor-1_50ba09117c42d5a663b12db8/index.html, accesat la data de 01 mai 2017). Sunt necesare eforturi majore din partea celor ce sunt capabili în a participa la salvarea victimelor drogurilor, la transformarea acestora în indivizi cu atitudini potrivite societății actuale, prin gândirea unui sistem de monitorizare cetățenească a victimelor drogurilor, până la reintegrarea socială a acestora. Astfel, o funcție deosebită o au centrele de consiliere și de prevenire antidrog.
În condițiile în care în urmă cu zece ani în România piața de desfacere a drogurilor era poziționată la un stadiu scăzut, teritoriul statului român fiind utilizat în mod expres pentru tranzit spre statele occidentale, astăzi în pofida chestiunilor problematice de ordin economic și social, România s-a transformat într-un punct atractiv pentru „vânzătorii de iluzii” care nimicesc tot mai multe vieți tinere (http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/canabisul-este-cel-mai-consumat-drog-in-europa-in-top-este-si-heroina–129486.html, accesat la data de 01 mai 2017).
Dependența de droguri se identifică într-un fenomen atotcuprinzător prin caracterul său schimbător și dinamic ce afectează toate grupele de vârstă însă, în mod expres, pe cea a tinerilor și a adolescenților.
Dorința exacerbată de libertate și bravură conduc la nonconformismul de a nu lua în considerare sfaturile cadrelor didactice și ale părinților. Rebeliunea pornește de la ura pentru normele școlare și parentale, materializându-se în diverse acte sociale ori acte de vandalism ce crează stări de dependență în raport cu drogurile, cu tutunul și cu alcoolul. Aflați sub influența adulților „certați cu legea”, unii adolescenți optează în viață pentru direcții primejdioase, nepermise, asociate consumului de droguri.
Pentru că, la un moment dat substanțele etnobotanice se găseau foarte frecvent, în mintea tinerilor s-a instalat ideea că drogurile ușoare sunt facil de procurat și licite.
Adolescenții nu au întârziat să își procure substanțe de această natură, să le consume și să le recomande și terțelor persoane.
Dacă un adolescent acceptă ori nu consumul de droguri este dependent de anturajul frecventat, de propria sa educație și de nivelul de informare cu privire la consecințele nocive (Zamfir, 2003, p. 46).
Părinții care au o autoritate redusă în fața copiilor dau des vina pe anturaj ca fiind factorul primordial negativ al atitudinilor defectuoase ale tânărului. Adolescenții aleg să frecventeze anturaje negative în defavoarea celor pozitive, fiind atras de grupurile în care se consumă alcool, în care absenteismul școlar este la ordinea zilei și unde se consumă droguri pentru că numai medii de această natură îi fac plăcere.
Părinții nu îi pot controla pe prietenii copilului său însă beneficiază de o educație sănătoasă, principială și consecventă. Unii părinți nu găsesc timp pentru a se ocupa de proprii copii, alți părinți se simt depășiți de evenimentele cotidiene, nemaigăsind metode. Pe de altă parte există părinți care nu se interesează de copiii lor, bazându-se pe școală ca pe un principal factor educativ intens. Mereu au existat și vor exista adolescenți ce vor să înlăture normele, neluând în calcul consecințele și fiind lipsiți de informările școlare, de informațiile existente în documentarele și în filmele expuse de mass media de informațiile despre efectivele negative ale traficului și ale consumului de droguri.
În cazul unora dintre adolescenți, teribilismul le afectează judecata, maniera de raportare la familie și la școală și maniera de conviețuire, distorsionând propriile lor valori, aceștia sfârșind prin a afla ce presupune viața în închisoare, privarea de libertate și o carieră tulburată.
Unii adolescenți este imperios să își plătească greșelile în scopul de a da o lecție celorlalți din jur. Viața neglijentă conduce la cotropirea normelor și, până la urmă, conduce la desfrâu, într-un fel ori altul. Nici în atitudini și nici în limbaj nu există o libertate absolută însă acest aspect nu este recunoscut și de teribiliștii care forțează mărginirile libertății prin propria voință și, totodată, prin asumarea de ordin conștient ori inconștient a consecințelor ireversibile.
Societatea românească a fost surprinsă de fenomenul consumului de droguri care se răspândește tot mai frecvent pe tot teritoriul statului român și nu numai (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8023051-agentia-nationala-antidrog-romania-fost-anul-2009-spatiu-tranzit-depozitare-unor-droguri-mare-risc.htm, accesat la data de 02 mai 2017).
Este îngrijorător faptul că majorității adolescenților care au început să consume droguri le este imposibil să se mai oprească.
Adolescenții au tendința de a încerca forme inovative de trăiri puternice, cei mai mulți dintre aceștia bazându-se pe faptul că încearcă o singură dată după care se lasă.
În consumul drogurilor, adolescenții sunt motivați de o multitudine de motive pornind de la curiozitate și până la disperare (Zamfir, Andrei, Șerban, Stoica, 2001, p. 44), cei care ajung să consume droguri din pricina disperării fiind tot mai numeroși (Rascanu, Zivari, 2002, p. 366).
Insatisfacțiile legate de viață, în genere, conduc adolescenții pe calea drogurilor în scopul găsirii unui refugiu și în scopul experimentării a noi forme de trăiri conduse la extrem prin care, ulterior se autodistrug.
Din acest motiv, este imperios ca părinții să conștientizeze cercurile în care proprii copii își petrec timpul deoarece fundamentul unei personalități trufașe trebuie să fie pus la timp.
Consumul de droguri se identifică într-o chestiune problematică foarte relevantă și complexă pentru români. Acesta se identifică într-o provocare pentru adolescenți, o chestiune problematică serioasă pentru cadrele didactice, reprezentând un semnal de alarmă în ceea ce privește societatea. Adolescența se identifică în vârsta la care apare necesitatea de descoperire a adolescentului și nevoie de a se înțelege pe sine însuși precum și de a îi înțelege și respecta pe cei în jur. Adolescența se identifică, totodată, în vârsta descoperirii dimensiunilor realității, în vârsta experiențelor personale și în vârsta căutării coordonatelor proprii sufletului și corpului.
Drogul ia, în cele mai multe dintre cazuri, forma unei experiențe prin care sunt reunite: dorințele de ridicare a performanței, curiozitatea, dorința de a încerca ceva nou, de a experimenta totul și dorința de a-și ridica performanțele intelectuale (http://clinica-aliat.ro/droguri/, accesat la data de 02 mai 2017).
Un aspect distinctiv rezidă în acela că drogul începe să fie tot mai pregnant în grupurile primordiale în care poate fi situat adolescentul la respectiva vârstă, respectiv școala și anturajul.
În acest context, modificările cauzate de dependență este imperios să fie raportate la nivelul contextului socio – cultural unde are loc comportamentul dependent de consumul de droguri precum și la spațiul din care este parte tânărul adolescent. Aflată într-o continuă mișcare, personalitatea adolescentului este într-o permanentă căutare de puncte de referință, de repere valorice și de modele.
În multe cazuri și în spațiul universitar și în cel școlar, anturajele „firești”, implică existența unei imitații de grup unde adolescenții, copiindu-și "eroul", ajung la drog, factorul psihologic fiind unul determinant. Orice consumator are tendința de a își aduna „adepți”, personalitatea sa fiind neînțeleasă de cei ce nu consumă droguri. Sigur este, însă, faptul că sub egida drogului, adolescenții cred că trec peste nesiguranțele și peste greutățile pe care le au, nesiguranțele găsindu-și o iluzorie identitară.
În acest context, cei ce cercetează acest fenomen susțin că halucinogenele permit consumatorilor "să plutească". Această stare este una care îi face să iasă pe adolescenți din contradicțiile și din greutățile de zi cu zi, determinându-i să se simtă stăpâni pe situație.
Adolescența se identifică în perioada angoaselor și a tensiunilor emoționale, aparent care nu pot fi depășite și de neînțeles pentru cei din jur. În multe din cazuri, în ceea ce privește adolescenții perturbați de propriile întrebări, de agresiunile și de impedimentele, mai mult sau mai puțin adevărate, din exterior, drogul reprezintă unica și cea mai eficientă soluție.
Prin raportare la profilul psihologic al adolescentului consumator dominante sunt trăsăturile nevrotice, dependența afectivă, lipsa de toleranță la frustrare, neliniștile cauzate de separație, dependența și izolarea afectivă, hipersensibilitatea, iritabilitatea și timiditatea.
Astfel, adolescentul expune o opoziție a eului contra lumii, pe care o consideră un aspect agresiv, asupritor și nedrept. Rezolvarea pe care tânărul în cauză o găsește în scopul de a rezolva aceste conflicte se identifică în retragerea într-un univers întreținut de droguri, construită și determinată de droguri.
Acest univers îl mulțumește pe adolescent făcându-l fericit, îi mulțumește instinctele primare, diminuându-i pentru o perioadă conflictualitatea.
Ca urmare a unor studii (Rădulescu, Damboianu, 2010, p. 54) s-a constatat că în cazul consumatorilor de droguri, există o stare emoțională demonstrativă și lipsită de control, în sensul înstrăinării față de cei din jur și al unui control slab al violenței. Rezolvarea propriilor probleme, autodefinirea și autocunoașterea sunt limitate și de imaturitatea de ordin cognitiv a adolescentului.
În acest context, factorii de risc care pot conduce la consumul de droguri se pot identifica în conflicte interpersonale, în tulburări emoționale, în frustrările interpersonale, în anxietăți, în însingurări și în depresii.
Faptul că unii tineri adolescenți sunt consumatori de droguri indică faptul că există impedimente de netrecut între generații și indivizi.
Cei mai mulți dintre tineri încep să consume droguri din simpla curiozitate de a cunoaște consecințele pe care acestea le au asupra lor ori din dorința de a avea noi trăiri și noi senzații, vrând să atingă o anume stare psihică și fizică, de extindere și de încântare (Petrache, 2015, http://diabet-si-nutritie.ro/de-ce-se-drogheaza-tinerii/, accesat la data de 02 mai 2017).
Un alt motiv poate fi văzut în teribilism. Consumul de droguri poate avea un caracter provocator ori incitant. Unii adolescenți sunt tentați să înfrunte riscurile nefiind opriți de termeni precum „moarte” ori „pericol”. Există o dorință de afirmare în fața grupului din care adolescenții fac parte dar și frica de faptul că vor fi respinși și izolați de grup în condițiile în care refuză propunerile inițiaților determinându-i pe aceștia să nu ia în calcul riscurile la care sunt expuși.
O altă cauză se identifică în presiunea grupului. Astfel, funcție de stadiul propriei stime de sine, de imaginea pe care o au despre sine și pe care vor să o contureze celor din jur, de nivelul de intensitate al propriilor idealuri, de rezultatele școlare și de relațiile cu familia, adolescenții au abilități distincte de rezistență la presiunea exercitată de propriul anturaj.
Prezintă o mare relevanță arta de a spune „NU” aspectelor ce demonstrează deținerea unei personalități puternice. Prezintă importanță conjunctura în care tinerii sunt ei înșiși în ciuda faptului că ceilalți au un raționament distinct. Izolarea de comunitate, chestiunile problematice din cercul de prieteni, din familie ori de la școală constituie alte cauze ce îi fac pe tineri să evadeze din realitate prin apelarea la consumul de droguri. Unii tineri consumă droguri în scopul de a ascunde ori de a depăși chestiunile problematice zilnice pe care le au, aici fiind incluse indiferența școlii ori a părinților, abuzul ori divorțul părinților.
În condițiile în care elevul vede în raportul cu profesorul didactic ori cu părinții un suport constant și viguros în sprijinirea și dezvoltarea propriei personalități, dacă poate să se exprime pe sine însuși, dacă raportul dintre aceștia este autentic uman, atunci este puțin probabil ca adolescentul, să își dorească să respingă o realitate de această natură, să iasă în exteriorul acesteia, să caute prietenia unor presupuși prieteni reali, să caute bucurii înșelătoare.
Zilnic, la nivel mondial milioane de indivizi utilizează droguri. Surprinzător, în cele mai multe rânduri, drogurile se utilizează în timpul consumului de vin, de ceai, de cafea, de Coca-Cola, alcoolul din bere sau din vin identificându-se în substanțe care modifică funcționarea firească a organismului. Utilizate cumpătat, aceste droguri sunt nevătămatoare.
Cu toate acestea, alte tipuri de droguri au caracter primejdios fiind considerate ilicite.
Substanțele pecum heroina fac parte din această categorie, deținerea ori utilizarea lor fiind interzise prin lege. Consumul exagerat al drogurilor poate conduce până la deces.
Este imperios a se înțelege că folosirea drogurilor poate să rezolve numai temporar și superficial problemele. Realmente, acestea vor continua să existe, ulterior chiar agravându-se.
Indiferent că este vorba despre alcool, cocaină sau canabis, prin consumul de droguri toxicomanul caută fericirea supremă, dorind să depășească momentele dificile, excluderea socială și singurătatea. Toxicomanul vede în droguri soluția de a accesa o formă de viață în care timpul să nu mai aibă importanță. Pentru o vremelnică perioadă de timp, consumatorul intră în contact cu iluzia forței, a păcii și a calmului însă după aceste stări de bine își fac apariția efectele nedorite precum efectele toxice asupra inimii, asupra sistemului nervos sau dependența. În primă instanță, cele mai multe dintre droguri crează o dispoziție efemeră de bunăstare fizică, o senzație euforică, o liniște sau un entuziasm psihic dorite cu lăcomie de consumatori.
Ulterior, personalitatea adolescentului consumator este intens afectată, apărând tulburări de comportament și halucinații dar și greșeli de judecată și de percepție pentru ca, finalmente, activitatea practică a toxicomanului să fie inexistentă iar viața firească să dispară totalmente, deficiențele morale precedând declinul intelectual. Astfel, apare și se exprimă delincvența prin șantaj, prin furt, prin escrocherii și câteodată prin acte de violență ce pot ajunge pană la crimă.
Concluzionând, adolescenții dependenți de metode exogene în scopul de a obține senzația de împlinire și în scopul de a scăpa de greutăți merită atenția și tot sprijinul celor care sunt capabili să îl acorde. O viață descrisă prin dependența de drog uri se identifică într-o manieră dureroasă de a trăi, demnă de compătimit, din acest motiv prezintă un grad ridicat de relevanță atenția ce trebuie acordată celor din jur care consumă droguri sau care sunt pe cale să o facă prin determinarea acestora de a nu apela la astfel de „instrumente” (https://suditoiu.wordpress.com/2015/03/13/consumul-de-droguri-o-problema-abordata-gresit/, accesat la data de 03 mai 2017). Consumatorii trebuie să ia în calcul că orice chestiune problematică în viață este, până la urmă, o oportunitate de a dovedi celor din jur și propriei persoane că există puterea de a nu se lăsa îngenunchiați în fața tentațiilor către o existență iluzorie ce poate avea, într-o formă ori alta, un final tragic.
Curiozitatea se definește ca dorința de a ști ceva, de a vedea ori de a afla ceva. În cele mai multe dintre cazuri, tinerii încep să consume droguri, să fumeze și să consume alcool din curiozitate. În condițiile în care indivizii care beau alcool ori care fumează sunt întrebați care este motivul pentru care au început să practice aceste vicii, cel mai probabil răspunsul acestora vă fi „din curiozitate”. Este posibil ca unii indivizi să încerce să îi convingă pe alții că drogurile, tutunul și alcoolul sunt extraordinare și, în acest context, să încerce să trezească în cei din urmă curiozitatea în scopul de a începe să consume și ei. Este foarte bine cunoscut că firmele a căror activitatea primordială este reprezentată de vânzarea acestor substanțe, vor încerca să convingă posibilii viitori cumpărători că sunt extraordinare. Cei tentați în a consuma trebuie să îi asculte pe cei care îi „împing” spre a nu consuma substanțe dăunătoare de această natură întrucât cel mai probabil aceștia s-au înșelat, la rândul lor, „din curiozitate”, ulterior dorind să avertizeze viitorii potențiali consumatori. Cel dintâi lucru care este imperios a fi înțeles despre dependență, este că drogurile și alcoolul acționează la nivel chimic înlăturând durerea și pe cale emoțională și pe cale fizică, nimicind percepția realității. În scopul ca drogurile să fie atractive pentru cineva, în primă instanță este imperios să existe o durere fizică, o nefericire sau lipsă de speranță pe care aceștia încearcă să o elimine. Motivele se pot reduce la motive interne respectiv cauze interne ale consumului și motive externe respectiv cauze externe ale consumului.
Motivele interne ale consumului de droguri se identifică în:
„fructul oprit”, curiozitate, tentație
necesitatea de a ieși în evidență, teribilismul
dorința de a trăi senzații tari
lipsa de responsabilitate, de maturitate
lipsa unor preocupări interesante, plictiseala
disperarea, problemele personale, necazurile
lipsa de prieteni, singurătatea.
Printre aceste cauze sunt recunoscute specificitățile personalității existente în acest stadiu de vârstă, deopotrivă curioasă, doritoare de a trăi senzații tari, în lipsa mecanismelor eficiente de autodeterminare și de autocontrol, înfometată de afirmare în orice condiții.
Trăirile de tipul problemelor afective ori singurătății sunt mai subiective și mai intens resimțite de adolescenți, într-un anumit stadiu al acestui interval de vârstă.
Motivele externe ale consumului de droguri se identifică în:
imitarea tiparelor din mass media
grupul de prieteni „dubioși”/ anturajul
lipsa informațiilor ori primirea unor informații false legate de droguri
climatul familial dezavantajos
stadiul cultural și educațional redus.
Dintre acestea, există unele cauze ce au o pondere mai ridicată în determinarea consumului în următoarea manieră (Ferreol, 2000, p. 18):
Cauze interne:
Curiozitatea – 95,1 %
Dorința de senzații tari – 86,3 %
Chestiuni problematice personale – 81,4 %
Lipsa maturității – 48,7 %.
Cauze externe:
Dorința de imitare a prietenilor – 82,6 %
Existența unui climat familial dezavantajos – 75,2 %
Influența tipului de muzică ascultat – 41,6 %
Stadiul cultural și educațional redus – 39,9 %.
Din ce în ce mai mulți tineri pornesc pe un drum de pe care foarte dificil se mai pot întoarce. Aceștia sunt ușor de influențat în a își distruge viitorul (fără să vrea) și în a produce suferința celor apropiați, acești tineri fiind facil de recrutat de comercianții de droguri.
Cei mai mulți încep să consume droguri din pură curiozitate de a cunoaște consecințele pe care le au asupra lor ori din dorința de a avea noi trăiri și senzații, vor să atingă o anumită stare psihică și fizică de bine, de destindere și de entuziasm. Un alt motiv este identificat în teribilism. Consumul de droguri poate fi provocatori ori incitant. Unii adolescenți sunt tentați să înfrunte riscurile fără a fi stopați de termeni precum „moarte” ori „pericol”. Dorința de afirmare în fața grupului alături de teama că vor fi respinși din grup/anturaj, că vor fi izolați în condițiile în care refuză propunerile „inițiaților”, îi determină pe aceștia să nu ia în calcul riscurile la care sunt expuși. Un alt motiv rezidă în presiunea grupului. Funcție de imaginea/părerea pe care o au despre sine și pe care vor să o creeze celorlalți, de stadiul existent al stimei de sine, de rezultatele școlare, de nivelul de profunzime al idealului lor în viață sau de relațiile cu familia, adolescenții rezistă într-o manieră distinctă la presiunea pe care anturajul lor o exercită.. Este reprezentativ ca tinerii să fie ei înșiși în ciuda faptului că ceilalți gândesc distinct. Izolarea de colectivitate, chestiunile problematice în familie, cu prietenii, la școală, reprezintă altă cauză determinantă a tinerilor de a evada din realitate prin a se droga.
La baza consumului de droguri de către adolescenți stă și imitarea modelelor din filme pe care tinerii le consideră un reper demn de urmat.
Cu alte cuvinte, teoriile învățării justifică comportamentul de consum ca fiind un fenomen de dobândire prin mecanisme de condiționare clasică și de imitare.
Unii adolescenți consumă droguri în scopul de a ascunde ori de a depăși chestiunile problematice cotidiene pe care le au, în această categorie intrând indiferența școlii, divorțul părinților, indiferența acestora ori abuzul școlii ori a părinților. În condițiile în care adolescentul vede în raportul său cu profesorul ori cu părinții un suport plin de vigoare și permanent în sprijinirea și în evoluția propriei personalități, în condițiile în care se poate exprima pe sine, în condițiile în care raportul dintre aceștia este original uman, atunci este puțin spre deloc probabil că acesta să își dorească să respingă o realitate de această natură, să iasă dincolo de aceasta, să caute bucurii amăgitoare.
Este imperioasă înțelegerea faptului că folosirea drogurilor rezolvă doar temporar și aparent chestiunile problematice. Acestea vor continua în a exista, în unele cazuri agravându-se. Indiferent de natura drogului, prin consumul lor, toxicomanul încearcă să depășească excluderea, caută fericirea sau depășirea singurătății, a momentelor dificile. Cele mai multe droguri utilizate din motive sociale, în maniera legală ori nu, afectează creierul. Acestea nimicesc aspectele mintale precum conștiința, gândirea, emoțiile, concentrarea sau rapiditatea și poartă numele de droguri psiho – active. Un motiv al consumului de droguri în spațiul social rezidă în utilizarea lor sub identitatea de „lubrifiant social”. Drogurile îi ajută pe consumatori să devină mai relaxați, deschiși, prietenoși și sociabili. Un alt motiv al consumului de droguri rezidă în faptul că acestea aparent conferă o ușurare temporară, un tip de evadare pentru o perioadă de timp.
Adolescenții încearcă să se desprindă de o multitudine de probleme identificabile în familii destrămate, în stres, în griji ori în bani. Unii adolescenți extind această idee, încercând să se desprindă de întreaga lume reală. Nefiind capabili de a se lupta cu lumea reală, adolescenții consumă droguri în scopul de a își crea un spațiu fantezist alternativ. Un alt motiv justificabil pentru care adolescenții consumă droguri se identifică în presiunea existentă în cadrul unui grup, de pildă, un adolescent ia droguri prin prisma faptului că și cei din anturajul său fac acest lucru. Dependența de droguri poate fi fizică, psihologică sau poate avea ambele caractere.
Dependența de ordin psihologic are loc în mintea individului. În acest context, consumatorul simte că nu poate să gândească normal și să trăiască fără ajutorul drogului. În ceea ce privește dependența fizică, inima, nervii și mușchii alături de alte organe ale corpului au nevoie de drog în scopul de a își continua funcționarea. În condițiile în care adolescentul consumator este privat de droguri, dependentul poate să sufere probleme mintale și fizice.
Problemele de această natură variază începând de la friguri și tremurături, la transpirații, la cârcei și la dureri, la inconștiență până la convulsii. Organismul este obișnuit stadiu cu stadiu cu unele droguri. Odată cu trecerea timpului este necesară o cantitate mai ridicată de drog în scopul de a obține rezultate similare ca înainte.
Această necesitate de cantități tot mai ridicate de drog, spre obținerea unui efect identic poartă numele de toleranță.
Modul de administrare al drogurilor este, totodată, deosebit de primejdios. Inspirarea cocainei poate deteriora căile respiratorii și nasul. Injectarea unui drog prin intermediul unei seringi nesterilizate poate să provoace infecții precum infecția cu HIV ori hepatită. Există o serie de metode de întrerupere a dependenței de droguri ori a consumului care se identifică în:
detașarea de grupul ori de conjunctura socială unde și-a avut incipitul consumul de droguri
administrarea unor medicamente speciale, sub monitorizare medicală
reabilitarea într-un centru special pentru dezintoxicare
tratamente de psihoterapie
aderarea la grupuri alcătuite din foști consumatori.
O multitudine din metodele menționate sunt costisitoare, unele societăți neasigurând resurse potrivite spre abstinența de la consumul de droguri și spre reabilitare. Totodată, reușita este dependentă de motivația consumatorului și de forța voinței. Consumul de droguri poate conduce chiar la crime. În cele mai multe dintre cazuri, consumul de droguri duce la infracțiuni, la jafuri și spargeri spre obținerea banilor de care este nevoie pentru a cumpăra droguri. Acest lucru este valabil, în mod expres, în cazul drogurilor puternice ce creează dependență, fiind, de cele mai multe ori, cele mai scumpe. Posesia și consumul de droguri este pedepsit cu închisoare pe o perioadă cuprinsă între 5 și 20 de ani. Adolescenții dependenți de metode exogene în scopul de a obține senzația de împlinire și în scopul de a scăpa de greutăți merită sprijinul și atenția celor din jur. O viață dependentă de drog reprezintă doar o manieră dureroasă de a trăi, demnă de compătimit, din acest motiv este relevant ca indivizii, în genere, să fie mereu atenți în scopul ca cei de lângă ei să nu fie nevoiți să apeleze la droguri.
CAP. IV Cercetare privind impactul drogurilor asupra existenței adolescentului
4.1 Problematica cercetării și operaționalizarea conceptelor
Istoria drogurilor își are originea în cele mai îndepărtate timpuri întrucât individul a fost mereu preocupat de găsirea unor metode prin care să-și creeze plăceri de moment.
Actualmente, drogurile se identifică într-o problemă înspăimântătoare a cărei seriozitate devine din ce în ce mai vizibilă pe zi ce trece.
Odată cu trecerea timpului, comercializarea drogurilor a condus la profituri uriașe scoase în exteriorul legii, drogurile devenind o sursă foarte valoroasă pentru piața neagră.
Societatea românească a fost surprinsă de acest flagel al drogurilor, apărând, în acest context, probleme foarte grave pe d eo parte în lumea medicală, pe de altă parte în justiție.
Pornind de la nivel social, este observabil că problema drogurilor nu se manifestă numai în cadrul unei anumite categorii sociale, așadar drogul nu poate fi numit un virus determinat de anumiți factori biologici care au evoluat din cauza sărăciei. În societatea românească, problematica drogurilor ocupă o tot mai mare amploare, cei mai afectați fiind tinerii și, pe lângă aceștia și familiile lor.
În adolescență, tinerii traversează o perioadă de tranziție, cea mai dificilă perioadă de de pe parcursul întregii existențe, deoarece adolescentul nu beneficiază de întreg pachetul de cunoștințe necesare în scopul de a face față modificărilor majore la care este supus.
Adolescentul va căuta independență, va trece de la spațiul protector familial la luarea hotărârilor de unul singur. În această perioadă, tânărul va trăi experiențe noi, își va alege singur grupul de prieteni, funcție de propriile sale specificități ori funcție de ceea ce își dorește.
Atât experiențele noi cât și grupul de prieteni participă la evoluția adolescentului, putând avea impact asupra adultului tânăr. În aceeași perioadă, adolescentul poate dezvolta comportamente de risc ce îi vor pune în pericol evoluția. Consumul de droguri, de tutun și de alcool sunt parte ale acestor comportamente de risc.
Descriși printr-o fire curioasă, adolescenții se identifică într-o populație vulnerabilă când intră în discuție experiențele extreme, una dintre aceste experiențe reprezentată fiind de consumul de droguri.
Drogurile au devenit foarte accesibile, pe de o parte ca preț, pe de altă parte ca manieră de procurare, iar strategia prin care prietenii își exercită presiunea, îi pot determina pe adolescenți să cedeze tentației. Conform unui studiu întreprins de Centrul European de Monitorizare a Drogurilor și a Dependenței de Droguri și de Agenția Națională Antidrog, România s-a transformat în ultimii ani, într-o țară consumatoare de substanțe halucinogene (Neamțu, 2003, p. 11).
Adolescentul se află într-o perioadă de evoluție unde unul dintre principalele obiective se identifică în găsirea identității, așadar, acesta se va identifica cu grupul de prieteni pentru acest motiv. În perioada luată în discuție, grupul de prieteni este în multe dintre cazuri mai presus decât familia. Din acest motiv, părinții trebuie să își supravegheze copiii în această perioadă, să încerce să le cunoască prietenii și să comunice într-o manieră deschisă cu propriul copil. Există rezultate ce susțin premisa potrivit căreia supravegherea adolescenților de părinți are o influență directă dar și indirectă asupra incipitului consumului de droguri.
Efectul indirect este mediat de corelarea adolescentului cu un grup deviant. O supraveghere scăzută, va crește posibilitatea ca acesta să fie parte dintr-un grup de această natură (Rahdert, Grabowski, 1988, p. 98).
Pe lângă scopul academic pe care întreprinderea acestui studiu îl are, teza prezentă poate fi la fel de bine adresabilă și unui lector nespecialist care intenționează să înțeleagă în profunzime ce reprezintă consumul de droguri în contextul societal al adolescenților prin abordarea incursiunilor în domeniul cunoștințelor actuale ale științei, expuse în prezentul material.
Bref, prin tematica abordată și prin structură, prezentul studiu se adresează tuturor celor interesați de problematica existenței drogurilor în conjunctura societății actuale în privința cărora s-a încercat crearea unei familiarități.
Prin micro – cercetarea prezentă s-a dorit, totodată, descoperirea capacității adolescenților de a observa angajarea defenselor caracteristice acestui comportament și recunoașterea acțiunii mecanismelor de apărare în unele reacții de feedback declarativ – verbal ori comportamental.
Operaționalizarea conceptelor
mass – media identificabile în instituțiile și în tehnicile care, centralizate, împart informații precum și alte forme de comunicații simbolice spre un public împărțit geografic, larg și eterogen (Jery, 1999, p. 397)
Indicatori:
număr de campanii desfășurate contra consumului de droguri
număr de reclame radio, de pliante și de reclame TV pe tema consumului de droguri
număr de cărți elaborate
2. consum de droguri identificabil în consumul oricărei substanțe ce, introdusă în organism, produce adicție psihică ori fizică.
Dimensiuni:
socială – indicatori:
rezultate reduse la învățătură
situații de suicid
acte delicvente – crime, furturi
fizică – indicatori:
răceli
oboseală
probleme permanente cu sănătatea
ochi înroșiți
emoțională – indicatori:
retragere, izolare
stimă de sine redusă
iresponsabilitate
deprimare
3. familie dezorganizată identificabilă în familia în care raporturile familiale dintre părinți și cele dintre copii și părinți sunt slăbite, nemaiproducand coeziune emoțională.
Indicatori:
părinți consumatori de droguri și/sau alcoolici
părinți divorțați
certuri familiale
4.2 Coordonatele cercetării: obiective și ipoteze
În capitolele teoretice ale tezei „Consumul de droguri la adolescenți de la curiozitate la dependență” au fost tratate o serie de aspecte legate, în primă instanță de adolescență prin raportare la substadii ale adolescenței, la dezvoltarea cognitivă și fizică a adolescenței, la rolul familiei în dezvoltarea armonioasă a adolescentului, în identitatea și personalitatea adolescentului, în instanță secundă de droguri iar în ultimă instanță de impactul drogurilor asupra adolescenților.
Acest capitol face referire la partea practică ce susține teoria mai sus – menționată, în care va fi expusă o analiză ca urmare a unei micro – cercetări ce va implica o analiză documentară a domeniului abordat, scopul cercetării întreprinse, obiectivele cercetării, ipotezele cercetării, modelul cercetării (ce va implica expunerea lotului subiecților implicați în cercetare, aspecte urmate de metodele și instrumentele de cercetare).
Obiectivele cercetării arată “ce informații sunt necesare în vederea fundamentării alternativelor decizionale optime pentru fiecare dimensiune a problemei investigate" (Balaure, V., Vegheș, C., Roșca, M., Toma, 2002, p. 30)
În contextul de față, obiectivele care au stat la baza întreprinderii acestui studiu se identifică în:
1.evidențierea perspectivei proprii populației studiate
2. surprinderea temelor în jurul cărora sunt construite comportamentele, percepțiile și convingerile adolescenților în ceea ce privește fenomenul consumului de droguri de către tineri
3. identificarea manierei în care adolescenții explică adoptarea comportamentelor de risc, respectiv cauzalitatea și strategiile rezolutive propuse prin pornirea de la factorii văzuți drept determinanți
4. reliefarea abilității adolescenților de a surprinde implicarea defensivității psihice pe de o parte la stadiul formării treptate a dependenței de substanță cât și în înlăturarea dependenței
5. cunoașterea specificitatilor socio – demografice ale consumatorilor de droguri
6. descoperirea unor cunoștințe și atitudini în rândul populației adolescentine cu privire la consumul de droguri
7. descoperirea unor modele de consum
8. descoperirea factorilor determinanți ai consumului de droguri în rândul adolescenților
9. escoperirea măsurilor preventive în ceea ce privește toxicomanii adolescenți.
Definirea ipotezei cercetării este strâns legată de obiectivele elaborate și reprezintă “anticiparea răspunsurilor la problema investigată. În esență, ipoteză este o propoziție afirmativă sau negativă nedovedită, referitoare la un factor sau un fenomen care prezintă interes pentru cercetător” (Balaure, V., Vegheș, C., Roșca, M., Toma, 2002, p. 30).
Ipotezele ce au stat drept fundament al punerii în practică a cercetării de față rezidă în următoarele:
adolescenții recunosc caracteristicile și activarea unor defense fiind apți, totodată, să surprindă rolul jucat de acestea în conturarea adicției, intensitatea păstrarea acesteia
cu cât adolescenții sunt mai frustrați din perspectivă afectivă, cu atât comportamentul acestora se transformă în unul violent și destructiv
cu cât adolescentul este mai atașat de o societate convențională, cu atât este mai puțin posibil să aibă un comportament ce violează regulile și valorile unei societăți de această natură.
Cap. V Modelul cercetării
5.1Designul cercetării. Lotul de subiecți
Metoda de cercetare folosită a fost ancheta sociologică cantitativă iar instrumentul de cercetare utilizat a fost chestionar ul structurat cu 16 întrebări (aplicat la 35 de respondenți) raportate la cunoștințele, la comportamentele, la practicile de consum ale adolescenților precum și la factorii de risc și de siguranță cu privire la consumul de droguri.
Tehnica de anchetă folosită în scopul întreprinderii acestui studiu s-a identificat în chestionarul autoaplicat, completat concomitent de mai mulți indivizi. În scopul întreprinderii acestei cercetări a fost urmărită asigurarea confidențialității prin păstrarea anonimatului indivizilor intervievați.
5.2 Metodologia cercetării și instrumentul de cercetare
Metoda pentru care s-a optat este ancheta sociologică (metodă de cercetare unde cercetătorul culege informații în manieră verbală realizând o analiză multivarială a variabilelor sociale spre întreprinderea unei soluții la o problemă socială (Mărginean, 2000, p. 57). În acest context, prin metoda anchetei poate fi întreprinsă o cercetare mai intensă a unei probleme de ordin social.
Pentru metoda anchetei a fost utilizat chestionarul sub identitatea de tehnică de cercetare care constă într-un cumul de întrebări scrise și de imagini grafice, ordonate din punct de vedere psihologic și logic care, prin administrarea din partea operatori lor de anchetă ori prin autoadministrare, conduce din partea indivizilor anchetați la răspunsuri care urmează să fie înregistrate în scris (Ghelcea, 2004, p. 212). În acest context, prin tehnica chestionarului pot fi obținute date exacte raportate la un individ ori la un grup social, ca în cazul consumatorilor de droguri adolescenți. Ca instrument de lucru a fost utilizat ghidul de chestionar (aplicat în cadrul Colegiului Național „Grigore Moisil” din București).
Cap. VI Parametri de analiză
Ulterior transpunerii rezultatelor obținute în urma aplicării chestionarului celor 35 de respondenți au fost observabile, funcție de itemi, mai multe aspecte care ori aduc în prim plan similitudinile respondenților ori îi diferențiază reprezentativ.
În acest context, ca urmare a transpunerii răspunsurilor, au reieșit aspectele ce urmează a fi evidențiate.
Cu privire la primul item, respondenții la cercetarea efectuată (la chestionar, implicit) s-au identificat atât în persoane de genul feminin cât și în persoane de genul masculin.
Fig. 6.1 Genul respondenților
Sursă: Interpretare proprie
În ceea ce privește cel de-al doilea item, este observabil faptul că cei mai mulți respondenți se înregistrează în intervalul vârstei 16 – 17 ani (57%), pe al doilea loc sunt cei cu vârsta de 18 ani (37%) pe ultimul loc clasându-se adolescenții cu vârstele cuprinse între 14 și 15 ani (sub egida unui procentaj de 6%).
Fig. 6.2 Vârsta respondenților
Sursă: Interpretare proprie
Prin raportare la cel de-al treilea item, s-a dorit identificarea celor mai importante trei definiri pe care respondenții le-au atribuit consumului de droguri.
Fig. 6.3 „Ce considerați că este consumul de droguri? Puteți alege maxim trei variante”
Sursă: interpretare proprie
Astfel, cei mai mulți dintre respondenți au susținut că în consumul de droguri se identifică „un pericol” și o dependență” (ambele variante poziționate sub egida unui procentaj de 23%), pe al doilea plan s-a clasat explicația legată de evadarea din realitate (sub egida unui procentaj de 17%) și forma de viciu a consumului de droguri (poziționată sub același procentaj) iar pe ultimul loc s-au clasat respondenții ce au susținut că drogurile, prin consumul lor, sunt văzute ca o plăcere sau ca o formă de teribilism (17%).
Cea de-a patra întrebare a chestionarului s-a raportat la notorietatea pe care o au substanțele recunoscute astăzi drept droguri, în rândul adolescenților.
Fig. 6.4 „De care dintre următoarele droguri ați auzit?”
Sursă: Interpretare proprie
Aici, 12% dintre respondenți au menționat că le este cunoscută heroina, 11% au susținut că au cunoștință de cocaină, de hașiș, de Ecstasy și de Ciuperci, 9% au susținut că au cunoștințe despre Crack, 8 procente dintre respondenți știu despre LSD și despre Amfetamine, 6% au informații despre Tranchilizante, 4 procente dintre respondenți susțin notorietatea Metadonei iar 3% cunosc Ketamina.
Prin raportare la cel de-al cincilea item, s-a luat în calcul consumul sau lipsa consumului de droguri de către respondenți.
Astfel, s-a constatat că din 35 de respondenți, 51% respectiv 18 respondenți au susținut că au consumat droguri iar 49% au susținut ca nu au fost niciodată consumatori de droguri (respectiv 17 respondenți).
Fig. 6.5 „Ați consumat vreodată droguri?”
Sursă: Interpretare proprie
Începând cu cel de-al șaselea item și până la al 11-lea inclusiv, întrebările au fost adresabile doar celor care au consumat droguri măcar o dată de-a lungul existenței lor.
Astfel, cel de-al șaselea item a urmărit aflarea cauzei primordiale pentru care cei care au consumat droguri au început să o facă.
Fig. 6.6 „Care a fost principala cauză determinantă a începerii consumului de droguri?”
Sursă: Interpretare proprie
Se observă, astfel, că 37% dintre respondenți au început să consume droguri având la bază teribilismul, dorința de a ieși în evidență, 20% au avut drept fundament curiozitatea în începerea acestui viciu, 14 procente au fost determinați de anturaj și de deprimare, 9% dintre respondenți au pus consumul de droguri pe seama plictiselii iar 6% au susținut că au avut o stimă de sine redusă, motiv pentru care și-au găsit „alinarea” în droguri.
Prin aplicarea celui de-al șaptelea item s-a dorit aflarea celor mai influenți factori prin care consumul de droguri poate fi stopat, din perspectiva respondenților.
Fig. 6.7 „Care considerați că sunt factorii influenți ai opririi consumului droguri?”
Sursă: interpretare proprie
Evident (după cum era de așteptat din partea unor copii încă atașați de cei ce i-au crescut în primii ani de viață) este faptul că 72% dintre respondenți au menționat familia ca fiind cel mai important factor în stoparea consumului de droguri, pe locul al doilea fiind frica de moarte (sub egida unui procentaj de 17%), tratamentul de specialitate căzând pe ultimul loc, menționat fiind de un procentaj de 11% dintre adolescenții chestionați.
Al optulea item a urmărit aflarea procentajului adolescenților care au avut probleme de sănătate ulterior începerii consumului de droguri.
În acest context, 72% dintre adolescenți au negat faptul că ar fi avut probleme ulterior începerii consumului de droguri, iar 28% au susținut că sănătatea acestora a întâmpinat probleme din cauza deciziei de a consuma droguri.
Fig. 6.8 „Ulterior începerii consumului de droguri ați avut probleme de sănătate?”
Sursă: interpretare proprie
Al nouălea item a atins o problemă mai sensibilă, aceea referitoare la tentativa de suicid sau lipsa acesteia în timpul consumului de droguri.
Fig. 6.9 „V-ați gândit vreodată la suicid de când ați început consumul de droguri?”
Sursă: Interpretare proprie
Procentajul, a fost, în acest caz de sută la sută favorabil răspunsului negativ, așadar niciunul din cei 18 respondenți care au consumat droguri nu s-au aflat în această situație.
Al zecelea item a făcut raportare la existența sau nu a tentativei sau chiar a faptei de furt pentru o doză suplimentară în timpul consumului de droguri de către adolescenții chestionați.
Fig. 6.10 „Ați furat în scopul de a vă asigura doza necesară?”
Sursă: Interpretare proprie
Procentul celor care au răspuns pozitiv a fost unul relativ redus (dar existent) de 11% comparativ cu 89% identificabili în cei care au negat faptul de furt în scopul de își asigura o doză suplimentară.
Cel de-al 11-lea item s-a axat pe tipul rezultatelor școlare obținute de respondenți în timpul consumului de droguri.
Fig. 6.11 „Ulterior începerii consumului de droguri, cum au fost rezultatele școlare?”
Sursă: Interpretare proprie
În răspunderea la acest item, 72 de procente dintre adolescenți au comunicat că nu s-au înregistrat schimbări în obținerea notelor pe parcursul perioadei de consum al drogurilor iar 28% au menționat ca rezultatele au fost mai slabe. Nu s-au înregistrat răspunsuri la nivelul variantei „Mai bune”.
Cel de-al 12-lea item a făcut revenirea și la adolescenții non-consumatori de droguri, întrebarea făcând raportare la proveniența respondenților sau neprovenienta acestora din familii cu părinți divorțați.
Fig. 6. 12 „Proveniți din familii cu părinți divorțați?”
Sursă: Interpretare proprie
Majoritari au fost cei care au susținut că nu provin din familii dezbinate (77%) spre deosebire de cei 23% care au sprijinit ideea că părinții sunt divorțați.
Al 13-lea item a urmărit aflarea frecvenței certurilor din familie și, implicit posibila afectare a respondenților de aceștia sau posibila conducere a existenței certurilor la inițierea consumului de droguri.
În ciuda faptului că 77% dintre respondenți au afirmat că nu există, în familiile lor, situații sau discuții aprinse care să îi afecteze în așa măsură încât să apeleze la consumul de droguri, este îngrijorător procentul de 23% care a sprijinit faptul că în familiile acestora există certuri aprinse, dăunătoare evoluției copilului și implicit, deciziei acestora de a consuma droguri.
Fig. 6.13 „Au existat certuri mari, care să vă afecteze, în familia dumneavoastră?”
Sursă: Interpretare proprie
Antepenultimul item, respectiv a 14 – întrebare, a urmărit desinența elevului respectiv existența părinților sub identitatea de consumatori de alcool sau existența părinților sub identitatea „normală” de non – consumatori.
Fig. 6.14 „În familia dumneavoastră există membri cu probleme legate de consumul de alcool sau droguri?”
Sursă: Interpretare proprie
În cazul acestui item, respondenții au răspuns majoritar negativ, în sensul că în cadrul familiei nu există membri care să consume substanțe interzise (83%) iar minoritar au răspuns 17% care au susținut că măcar un membru al familiei este alcoolic/dependent de droguri.
Prin penultimul item s-a dorit solicitarea opiniei respondenților cu privire la poziția lor în raport cu existența măsurilor de care este nevoie pentru combaterea consumului de droguri.
Fig. 6.15 „Credeți că ar trebui luate mai multe măsuri contra consumului de droguri?”
Sursa: Interpretare proprie
La acest item, toți respondenții au răspuns afirmativ, cu alte cuvinte au fost de acord ca împotriva consumului de drogului să se ia mai multe masuri decât înainte.
În instanță finală, aplicarea celui din urmă item a avut scopul de a observa care sunt măsurile reprezentative pe care adolescenții respondenți la chestionar le-ar lua spre reducerea consumului de droguri. Astfel, fiind o întrebare „deschisă”, s-au oferit ca recomandări, aspecte precum:
intrarea în contact cu un psihoterapeut,
prevenirea din timp a fenomenului din partea părinților prin acordarea unui grad mai ridicat de atenție, copiilor
crearea, atât de către părinți cât și de către profesori a unui cadru care să nu îl împingă pe băiat sub imperiul drogurilor
oferirea a mai multor ore suplimentare de educație legată de droguri, cu alte cuvinte, de informare despre riscuri, despre posibile alternative, despre alte cazuri, etc.
Studii de caz
Dintre cei 35 de respondenți participanți la chestionar, în urma răspunsurilor pe care le-au oferit, s-au sesizat patru cazuri deosebite și distincte, totodată, care au fost analizate funcție de conjunctură în cele ce urmează.
Studiu de caz nr. 1
Horia, minor în vârstă de 16 ani, a mers la un psiholog clinician în scopul de a fi consiliat pentru dependența de droguri însă fără ca părinții să să știe de dependența sa.
Elev în clasa a X-a, Horia este un băiat sociabil, inteligent provenient dintr-o familie bogată unde raportul copil – părinte este unul echilibrat. Horia început să consume droguri influențat de un coleg de clasă, de altfel și prieten din anturaj și odată cu dobândirea acestui viciu a început să absenteze nemotivat de la școală, să fie trist și să nu se mai focuseze asupra orelor. Părinților nu li s-a adus la cunoștință multitudinea absențelor sale însă au observat în atitudinea băiatului unele modificări identificabile în prezența tristeții, în nervozitate, în lipsă de interes în ceea ce privește materiile școlare și în lipsa de răbdare a băiatului, în unele cazuri observând și că lipsesc bani din casă, motive pe fundamentul cărora lui Horia i s-a recomandat de către aceștia să intre în contact cu psihologul școlii. Pentru că se insista foarte mult asupra lui, Horia a decis să meargă la psihologul școlii dar din teama de a nu fi observat de colegii săi acesta a încetat să mai continue vizitele. Ulterior unei perioade în care băiatul a raționalizat că are probleme, acesta a luat de unul singur inițiativa de a discuta cu un psiholog clinician particular. Ajungând acolo, Horia l-a rugat pe acesta să păstreze confidențialitatea întâlnirilor lor față de părinți, cu alte cuvinte aceștia să nu afle că este consumator de droguri.
Întrebările care se ridică în acest context rezidă în următoarele:
Ar trebui că psihologul să respecte dreptul la confidențialitate al copilului sau să respecte dreptul părinților de a ști ce se petrece respectiv faptul că băiatul este consumator de droguri?
Ar fi firesc ca, în condițiile în care Horia este minor, psihologul clinician privat să îi ofere servicii de consiliere, acestuia?
În aceste condiții, Horia este imperios să fie văzut ca un beneficiar, astfel, fiind nevoie să i se respecte drepturile, respectiv:
dreptul la confidențialitate
dreptul la respectarea demnității umane
dreptul la non – interferență
dreptul băiatului la propria imagine
dreptul la considerație și politețe.
Este imperios ca psihologul clinician să înțeleagă că băiatul nu dorește ca părinții să afle însă, pe de altă parte la fel de bine trebuie să conștientizeze că și ei au acest drept cu atât mai mult cu cât ar putea să îl sprijine dacă ar ști. Pe de altă parte, dacă psihologul ar descoperi părinților ceea ce băiatul i-a împărtășit, ar pierde integral încrederea lui Horia. Din perspectivă deontologică, psihologul clinician este dator să respecte dreptul lui Horia la confidențialitate, însă luând în calcul vârsta băiatului. serviciile de consilier nu pot avea loc în lipsa înștiințării părinților.
De asemenea, este imperios ca psihologul clinician să respecte dreptatea, normele și virtuțile etice, prin urmare, în condițiile de față, posibilele servicii care i se pot oferi băiatului, pot fi acordate doar cu acordul părinților. Este posibil, totodată, ca psihologul, din dorința de a oferi sprijin clientului minor, să dorească să i-l ofere, neluând în considerare cererea permisiunii părinților. Așadar, din punct de vedere etic, în această conjunctură, este imperios ca psihologul să ceară permisiunea părinților.
Față de clientul său minor, psihologul este dator să își asume responsabilitatea profesională în integralitatea sa, dând dovadă de conștiinciozitate profesională în așa măsură încât să îi aducă la cunoștiință băiatului că oferirea serviciilor este posibilă numai cu acordul părinților, fiind un caz de consiliere a unui minor. Pe lângă acestea, psihologul are față de băiat datoria ca, atunci când începe ședințele de consiliere, să se supună reglementărilor legislației internaționale, europene și naționale, raportate la drepturile fundamentale umane.
În situația dată, psihologul mai are o datorie morală față de familia lui Horia, de a îi oferi suport membrului familiei spre reintegrarea acestuia în spațiul colegial și familial.
Prin urmare, în situația dată, decizia pe care psihologul ar trebui să o ia ar fi următoarea: consilierea minorului să aibă loc numai cu un acord scris din partea părinților, finalmente, în condițiile în care acest aspect este rezolvat, cu privire la confidențialitatea informației potrivit căreia minorul ar fi dependent de droguri, ar trebui să îi fie respectată alegerea de a nu se dezvălui acest aspect/confidențialitatea, în caz contrar, psihologul încălcând unul dintre principiile fundamentale și riscând retragerea propriului drept de liberă practică.
Studiu de caz nr. 2
Cristina, o tânără de 17 de ani provine dintr-o familie bogată, formată din mama în vârstă de 39 de ani, cadru didactic, tatăl în vârstă de 42 de ani, inginer și o soră, Maria, în vârstă de 10 ani, elevă. Familia locuiește într-o zonă foarte bună, cu condiții de locuire la fel de bune. Dat fiind că programul părinților este de la 08.00 la 16.00, fetele „beneficiază” de verificări parentale la un grad scăzut, acest aspect avantajând ieșirile Cristinei. Aceasta face parte din grupuri și frecventează localuri rău famate, rezultatele obținute la școală fiind deosebit de scăzute.
Fiind în majoritatea timpului ocupați cu munca, părinții nu mai au timp să își monitorizeze fetele în maniera în care ar trebui. Prin urmare și Cristina și Maria au libertatea totală de a se angaja în toate tipurile de activități. Maria este o elevă silitoare, cu rezultate foarte bune, își urmărește atent scopurile, concentrându-și toată atenția asupra școlii. Cristina, pe de altă parte, își petrece serile într-un spațiu nepotrivit acest lucru conducând-o spre consumul de droguri.
Cristina are un control slab asupra propriei persoane având o imagine negativă despre propriul sine. Aceasta nu raționalizează poziția în spațiul social, fiind nemulțumită de cei ce o înconjoară și de lumea în care trăiește. Faptul că petrece foarte mult timp în compania respectivelor persoane, aflate continuu sub influența drogurilor o aduce și mai proximal de acea lume nepotrivită. Atât anturajul cât și presiunea grupului au schimbat-o pe Cristina. Fata preluase de la aceștia comportamente, gesturi, își schimbase tunsoarea, vestimentația și mai mereu era tristă.Cu familia nu mai comunica, teribilismul, dorința de afirmare a propriului sine și dorința de a fi altfel, determinând-o să consume droguri în scopul de a își ascunde fricile în raport cu problemele cu care se confruntă. Cristina se confrunta cu probleme grave și avea nevoie de un specialist pentru a le depăși.
Un prim pas pe care tânăra ar trebui să îl facă este să vorbească cu părinții, să le expună propriile frici și ce a condus-o la a consuma droguri, să raționalizeze faptul că necesită un specialist iar alături de familie să apeleze la acesta. Totodată, aceasta este imperios să raționalizeze faptul că substanțele consumate îi puteau provoca moartea și să recunoască faptul că necesită ajutor. Acesta ar putea fi văzut drept un prim pas către vindecarea acesteia.
Studiu de caz nr. 3
Tudor, în vârstă de 17 de ani, este un tânăr cu o proveniență dintr-o familie dezorganizată.
Tânărul a fost diagnosticat cu dependență de alcool, în această diagnosticare luându-se în calcul factori psihosociali precum:
dezvoltarea conflictelor până la amenințări cu moartea asupra mamei, acțiuni ce au condus la întocmirea dosarului și instituționalizarea tânărului
dezaprobarea de copil nedorit, el fiind copilul din cea dintâi căsătorie a mamei
internările tot mai frecvente care nu au putut îmbunătăți complexitatea factorilor ce au stat drept fundament al tulburării respectivului beneficiar
respingerea continuă din partea mamei sale
lipsurile financiare ale mamei pensionare ce mai avea de întreținut un băiat, elev la liceu
dezorganizarea familiei originare
decesul celui de-al doilea soț al mamei care o mai ajuta din punct de vedere financiar, când avea nevoie
împrumutul de bani și neînapoierea acestora
divorțul
pierderea locuinței ca urmare a partajului și cheltuirea celor din urmă rezerve din banii reieșiți din respectiva vânzare
pierderea locului de muncă
predispoziția de a cheltui mai mult comparativ cu veniturile întreprinse
tensiunile rezultate din raporturile cu mama sa pe fundamentul unor raporturi mai vechi disfuncționale intensificate de lipsa de înțelegere, a resurselor și financiare din partea mamei sale, care, ulterior nașterii sale, i-a încredințat bunicii în scopul creșterii
agresivitate fizică și verbală
consumul băuturilor alcoolice.
În ceea ce privește strategia recuperatorie aplicată, se poate lucra cu mama tânărului acordându-i consiliere și în același timp încercându-se să fie convinsă să se transforme într-un partener activ al echipei în scopul participării la reintegrarea și la recuperarea psiho – socială a băiatului său.
Tânărul a fost intens frustrat pe parcursul întregii sale existențe neavând ocazia de a trăi în maniera în care era firesc într-o familie, prin care să îi fie asigurată siguranța și afecțiunea. Din discuția cu acesta a reieșit că de cele mai multe ori, atunci când era copil, stătea singur în casă, neștiind când urma să se întoarcă bunica sa, moment în care intra în panică, temându-se din toate punctele de vedere. Această întâmplare s-a oglindit negativ asupra personalității sale prin manifestarea stărilor de anxietate.
Raportul cu mama sa a fost întotdeauna unul disfuncțional, în primă instanță stând departe de aceasta (pe atunci, femeia fiind divorțată și studentă), apoi făcând o depresie și tratându-se la psihiatrie. Prin sfârșirea celei de-a două căsătorii, s-a decis ca băiatul să rămână la bunica din partea mamei. Tudor nu a fost în raporturi apropiate cu tatăl său în ciuda faptului că trăiește în același oraș. Părinții tânărului beneficiază de o pregătire superioară.
În timpul unei consultații psihiatrice unul dintre medicii care au bănuit adevăratul motiv al tulburării sale, l-a sfătuit să nu mai ia medicamente și să se distreze în scopul destresarii.
Fiind o fire receptivă în același timp foarte inteligent, Tudor și-a mobilizat toate resursele dobândind o bună restructurare a personalității. Totodată și-a redus agresivitatea prin modificarea perspectivei cu privire la evenimentelor vieții, a internalizat comportamentele valorizate social și metode inovative în scopul de a răspunde într-o manieră inteligentă provocărilor vieții. A renunțat la unele comportamente neplăcute din perspectivă socială, transformându-se într-un model printre bolnavii din instituție. Ulterior și-a mobilizat la rândul lor resursele în scopul de a se putea reintegra în societate. Tudor a ajutat alți indivizi din unitate, transformându-se pentru ei într-un sprijin.
Mama sa l-a vizitat rar, nefăcând niciun efort spre reincluderea băiatului, a fost pusă mai mult în fața faptului împlinit, neputând să opună rezistență cursului evenimentelor, în același timp continuând să îl deprecieze.
Ulterior externării sale, în luna septembrie a anului 2013, Tudor și-a găsit serviciu, primind, în același timp pensie de la Inspectoratul Teritorial pentru Handicapați și lucrând fără carte de muncă.
Este posibil ca tânărul să mai aibă unele „căderi” însă nu se va mai întoarce în instituție, dependent fiind de el cum va gestiona lucrurile în triunghiul dramatic „victimă – persecutor – salvator”.
Studiu de caz nr. 4
Bogdan, un tânăr de 17 de ani din București este singur la părinți, tatăl său decedând în urmă cu un deceniu. Mama sa este pensionată pe caz de boală, mutată în urmă cu trei ani într-un sat din județul Neamț, tânărul rămânând să locuiască în apartamentul părinților, singur.
Raportul cu mama sa nu era unul foarte sudat, acesta răcindu-se și mai mult ulterior plecării sale. In timpul studiilor, Bogdan a vrut să se angajeze dar nu a reușit. Întâmplător, a ajuns să consume plante etnobotanice alături de câțiva prieteni însă nu a crezut nicio secundă că acestea generează dependență, considerând că se simțea stăpân pe situație. Cu toate acestea, pe parcursul a patru luni, tânărul a ajuns să consume aproape zilnic substanțe etnobotanice, iar la 9 luni de la cea dintâi dată când a consumat etnobotanice, a încercat amfetamină, pentru ca finalmente să consume etnobotanice combinat cu heroină. Tânărul a reușit să se ascundă fața de mamă, întrucât se vedeau foarte rar dar față de prietena sa a fost imposibil.
Fata l-a amenințat pe Bogdan că îl părăsește în condițiile în care continua să consume droguri însă nu a făcut-o dorindu-și să îl ajute. Din cauza combinației de consum între etnobotanice și heroină, Bogdan a ajuns în scurtă vreme la spital, cu răni grave la picioare și la mâini și cu o greutate sub cea obișnuită pentru un individ de vârsta sa. În contextul dat, spitalul a apelat la serviciile de asistență socială.
În ceea ce privește contextul social, acesta poate fi identificabil în voința individului asistat de a își îmbunătăți condițiile de viață. În primă instanță, pe Bogdan nu l-a interesat să primească ajutor din partea niciunei terțe persoane nici măcar din partea prietenei sale.
Ulterior întâmplării în urma căreia a ajuns grav la spital, tânărul a decis că nu își mai poate continua traiul într-un asemenea mod și că este timpul să facă o schimbare în viața sa astfel că a acceptat ulterior ajutorul și consilierea psihologului și asistentului social din cadrul spitalului.
Tânărul a conștientizat că este imperios să scape, în primă instanță, de dependența și, mai apoi să reia legătura cu mama sa și să își caute un serviciu.
Prin raportare la cadrul familial este de evidențiat faptul că tatăl lui Bogdan a murit, raportul cu mama sa nefiind unul apropiat acesta răcindu-se în mod expres după moartea tatălui și ulterior plecării la țară a femeii. În ciuda acestor aspecte, doamna Ana, mama tânărului își iubește fiul și i s-a părut, într-adevăr, ceva în neregulă dar nu a îndrăznit să îl întrebe din cauza lipsei de comunicare dintre cei doi.
Cu privire la gradul de integrare în comunitate, înainte de a deveni dependent, Bogdan era un individ foarte sociabil, avea mulți prieteni și ieșea frecvent în oraș. Ulterior instalării dependenței, acesta s-a depărtat de prietenii săi, rămânând numai în anturajul celor cu care consuma droguri. Vecinii săi spuneau despre el că era un tânăr plăcut, glumeț și respectuos până la apariția problemelor.
Din perspectivă emoțională, Bogdan a început să se simtă lipsit de vreo posibilitate și frustrat atunci când a văzut că nu este capabil să renunțe la consum însă orgoliul sau a fost prea mare pentru a solicita ajutorul. Se simte îngrozitor din cauza faptului că nu a putut să păstreze raporturile de prietenie pe care le avea și abătut deoarece raportul cu mama sa nu este precum și-ar dori să fie. Lipsa unui serviciu îl îngrijorează și îl face să se simtă inutil. Cu toate acestea, el se simte recunoscător pentru iubita sa, care i-a fost și i-a rămas alături.
Din punct de vedere intelectual, Bogdan este un tânăr inteligent care în timpul liceului a avut note foarte bune. Tânărul este foarte pasionat și priceput în domeniul său de studiu însă este talentat și în domeniul IT. Bogdan are cunoștințe și de limba italiană și de limba engleză și îi place să lectureze.
La nivel economic, Bogdan nu are lipsuri materiale întrucât veniturile mamei și ale sale provin din trei apartamente pe care aceștia le au închiriate în capitală. Tânărul mai beneficiază și de sume care provin ca urmare a reparării calculatoarelor diverșilor. În ciuda acestor aspecte, tânărul a ajuns să aibă datorii la unii prieteni de-ai lui, datorii cauzate de nevoia de a face rost de bani pentru consumul de droguri.
Din punct de vedere fiziologic, starea de sănătate a lui Bogdan este vizibil degradată, acesta ajungând la spital cu cangrene la ambele picioare, însă fără să existe pericolul de a fi amputate. Totodată, tânărul a slăbit foarte mult, pierzându-și majoritatea danturii.
Din punct de vedere juridic, Bogdan nu a avut probleme cu legea până în prezent și nu a fost prins pentru posesie de droguri.
Ca necesități, în scopul îmbunătățirii sale, per genere, Bogdan simte:
necesitatea perfecționării aspectului fizic, puternic degradat ca urmare a consumului de droguri
necesitatea unui tratament specific pentru dependența sa
necesitatea recăpătării încrederii în propria persoană, încredere pe care o avea până in timpul studiilor
necesitatea de consiliere în scopul încercării tratării altor probleme de natură emoțională
necesitatea unui loc de muncă
necesitatea îmbunătățirii raportului cu mama sa
necesitatea de a avea o relație normală de cuplu cu iubita sa fără a mai fi nevoie să se afle în răspunderea acesteia
necesitatea îmbunătățirii stării de sănătate
necesitatea recuperării prietenilor de care s-a depărtat.
Este imperios să se aibă în vedere faptul că în scopul rezolvării necesităților lui Bogdan, este nevoie, în primă instanță ca acesta să fie consiliat și tratat specific spre depășirea dependenței. Ulterior unei îmbunătățiri vizibile a situației sale, pot fi întreprinse activități spre atingerea și celorlalte necesități.
Ca obiective pe termen scurt pot fi menționate:
cu acordul lui Bogdan, informarea mamei sale cu privire la problemele sale și încercarea lui Bogdan de îmbunătățire a relației cu aceasta
îmbunătățirea stării de sănătate prin aplicarea unui tratament pentru cangrene
internarea într-un centru pentru dezintoxicare
reobtinerea greutății pierdute.
Ca obiective pe termen lung, pot fi luate în calcul:
implicarea în activități de voluntariat
reluarea raporturilor de prietenie ale lui Bogdan cu indivizii cu care se înțelegea înainte de a deveni dependent
aplicarea pentru mai multe locuri de muncă
vizite la medicul dentist în scopul refacerii danturii
fortificarea relației cu prietena sa, relație ce s-a degradat ca urmare a multitudinii de conflicte provocate de Bogdan
participarea la terapie de grup, alături de alți dependenți
continuarea perfecționării raportului cu mama
frecventarea cotidiană a unui centru de administrare a metadonei în scopul controlării dependenței fizice
ședințe de consiliere pentru o perioadă de un an.
Pe termen scurt, intervenția poate consta în:
împreună cu asistentul său social, Bogdan se poate uita pe site-uri în scopul de a observa job-urile cele mai potrivite și de a aplica, ulterior pentru acestea
asistentul social poate intra în contact cu medicii în scopul de a afla starea de sănătate a lui Bogdan și metodele prin care aceasta poate fi perfecționată
asistentul social îl poate sfătui pe Bogdan ce anume trebuie să facă în scopul îmbunătățirii stării sale de sănătate
asistentul social poate fi un intermediar între Bogdan și mama sa, spre obținerea unei comunicări eficiente și fortificării raportului cu aceasta
asistentul social îl poate îndruma pe Bogdan spre un centru de dezintoxicare
asistentul social îl poate îndruma pe Bogdan spre un nutriționist, care să îi recomande un regim adecvat în scopul recâștigării greutății.
Pe termen lung, intervenția poate consta în:
Bogdan poate să participe, alături de prietena sa la ședințe de terapie de cuplu
Bogdan poate întreprinde o multitudine de activități de voluntariat care să includă lucrul manual, grădinăritul, etc
asistentul social îl poate încuraja pe Bogdan să reia raporturile de prietenie cu amicii săi
ulterior ieșirii din centrul de dezintoxicare, Bogdan poate fi consiliat de un psiholog ori de asistentul social
asistentul social îl poate îndruma pe Bogdan către un dentist eficient
Bogdan poate participa la terapie de grup, alături de alți dependenți.
În această situație, planul de intervenție este unul foarte complex, ce va implica o multitudine de indivizi. Funcția primordială avută în planul de intervenție va fi cea a asistentului social care va avea rolul de îndrumător, de manager al cazului, de mediator și de consilier. Sarcinile asistentului social se pot identifica în următoarele:
îi poate recomanda lui Bogdan diverse grupuri de suport
poate discuta cu medicii care se ocupă de cazul lui Bogdan
îi poate recomanda tânărului activități potrivite, îl poate sfătui
poate media raportul dintre Bogdan și mama sa
îl poate însoți pe Bogdan în scopul aplicării la diverse locuri de muncă adecvate acestuia
poate vorbi cu prietena lui Dragoș și o poate informa despre cum ar putea să fie alături de el
poate contacta diverși specialiști spre colaborare, respectiv Organizați Non-Guvernamentale, medici stomatolog, centre de dezintoxicare sau medici nutriționiști.
Un alt membru al echipei multidisciplinare, psihologul, poate oferi ședințe de consiliere de grup ori individuală pentru Bogdan. Ședințele cu psihologul vor avea loc ulterior ieșirii lui Bogdan din centrul de dezintoxicare. Acestea vor avea loc de ori de câte ori Bogdan va avea nevoie în timpul în care va fi sub tratamentul cu metadonă.
Asistenta medicală alături de medicul generalist vor aplica tratamentul cu metadonă, verificând starea de sănătate a lui Bogdan și îi vor comunica asistentului social progresul stării tânărului de sănătate.
Bogdan va avea rolul primordial în acest plan de intervenție, întrucât el este cel în jurul căruia se concentrează acesta. Tânărul se va interna în centrul de dezintoxicare, unde va petrece o lună. Ulterior ieșirii, cel din urmă pas va consta în efectuarea tratamentului înlocuitor cu metadonă, apoi va urma efectuarea vizitelor la medicul stomatolog și la cel nutriționist în scopul de a afla de ce are nevoie în scopul perfecționării stării sale de sănătate.
Bogdan va merge la ședințe de consiliere și se va implica în activități ca voluntariatul, în scopul reobținerii treptate a vieții dinaintea instalării dependenței. Raportul cu mama sa va fi perfecționat ca urmare a unor ședințe de consiliere iar prietenei sale îi va arăta mai frecvent cât de recunoscător este pentru că i-a fost alături. Totodată, alături de asistentul social, Bogdan va căuta locurile de muncă ce îi sunt adecvate și va aplica la ele. În același context, Bogdan va încerca să reia legătura cu prietenii săi.
Ca teorii aplicative, pot fi aduse în discuție două:
Teoria focusată pe sarcină își are incipitul de la Bogdan și implică raționalizarea problemei sale luând în calcul factorii cu care interacționează – nivel scăzut de încredere în propria persoană, anturaj. Tânărul va înțelege care sunt problemele ce trebuie rezolvate, acționând în acest sens.
Teoria sistemelor și a rețelelor de sprijin social – îl va învăța pe Bogdan să apeleze la cei din jur în scopul de a primi ajutor – la rețelele de suport, la mamă sau la iubită.
CONCLUZII FINALE ȘI LIMITE
Lucrarea de față și-a propus să surprindă tematicile primordiale în jurul cărora s-au construit atitudinile, percepțiile și convingerile adolescenților în ceea ce privește consumul de droguri al populației din care sunt parte.
Subordonate acestui obiectiv, au fost urmărite aspecte ca reliefarea abilității tinerilor de a descoperi factorii determinanți, cauzali, ai consumului de droguri de adolescenți și, corelat acestora, strategiile de ordin rezolutiv care s-au propus.
Totodată, micro – cercetarea și-a propus descoperirea aptitudinii adolescenților de a observa angajarea defenselor caracteristice ale acestui comportament și recunoașterea acțiunii mecanismelor de apărare în unele reacții de răspuns declarativ – verbal ori comportamental.
Lucrarea a încercat să abordeze la nivel calitativ prin asumarea limitelor inerente și un corpus informațional obținut prin apelul la ancheta pe bază de chestionar.
Analiza datelor a permis reliefarea unor teme pe care este construită înțelegerea fenomenului consumului de droguri de adolescenți, respectiv:
cauzalitate
consum de droguri – consumator de droguri
efecte/consecințe ale consumului de substanțe
mecanisme defensive
procesul rezolutiv identificabil în soluții.
Adolescenții au oglindit adoptarea comportamentului de risc aflat în analiză prin indicarea prin intermediul unor factori cauzali, perspectiva acestora: labilitatea emoțională, conflictele familiale interne, structura personalității, influențele din partea anturajului/a prietenilor, sentimentul de invulnerabilitate în pofida luării la cunoștință a aspectelor de risc corelate sau a curiozității.
S-a intenționat o decupare a perspectivei proprii populației adolescentine, neintenționându-se un transfer de percepție exterioară, din exteriorul populației luate în vedere.
În contextul dat, programele de prevenție sunt reprezentative și deosebit de necesare luând în calcul faptul că datele înregistrate ca urmare a întreprinderii cercetării indică faptul că proporțiile veridice ale fenomenului sunt necunoscute iar expunerea adolescenților este veridică, neputând fi dată la o parte.
Punctul de start în desfășurarea acestor programe de prevenție ar trebui poziționat la stadiul acestor perspective specifice segmentului de populație expus, eficiența demersului fiind dependentă de luarea în calcul a modului în care fenomenul este interceptat și trăit de către adolescenții societății actuale.
BIBLIOGRAFIE
Balaure, V., Vegheș, C., Roșca, M., & Toma, S. (2002). Marketingul în procesul dezvoltării economice și sociale, 1972-200: 30 de ani de marketing în România, vol. I, Marketingul în era globalizării
Băban, A. (2001). Consiliere educațională. Cluj–Napoca, Editura Imprimeria Ardealul
Băban, A., Petrovai, D., & Lemeni, G. (2002). Consiliere și orientare: ghidul profesorului. Humanitas Educațional
Băcean, C., & Toma, M. IMPACTUL MANIPULĂRII COMPORTAMENTALE ASUPRA ADOLESCENȚILOR: DROGURILE. Familia, 2, 104
Bălan, E., Anghel, E., & Marcela, M. C. (2003). Elena Ciohodaru. Fete și băieți – Parteneri în viața privată și publică
Berg, G., & Wallbing, M. (2005). Nurses' experiences of working with people who have drug and/or alcohol problems
Botescu, A. (2011). Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanțe noi cu proprietăți psihoactive în rândul copiilor și tinerilor din România. Raport de cercetare
Brazelton, T. B., & Cramer, B. G. (1991). The earliest relationship: parents, infants and the drama of early attachment. Karnac books
Brânzei, P. (1974). Adolescență și adaptare. Iași: Editura Științifica
Campos, J. J., & Stenberg, C. (1981). Perception, appraisal, and emoțion: The onset of social referencing. Infant social cognition: Empirical and theoretical considerations, 273, 314
Clark, A. (1998). Being there: Putting brain, body, and world together again. MIT press
Dalvi, N., & Suciu, D. (2007). Efficient query evaluation on probabilistic databases. The VLDB Journal—The Internațional Journal on Very Large Data Bases, 16(4), 523-544
Eccles, J. S., Barber, B. L., Stone, M., & Hunt, J. (2003). Extracurricular activities and adolescent development. Journal of social issues, 59(4), 865-889
Elkind, D. (1978). Understanding the young adolescent. Adolescence, 13(49), 127
European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, 2013, p. 20
Ferreol, G. (2000). Adolescenții și toxicomania. Iași: Editura Polirom
Freud, S. (1896). La herencia y la etiología de las neurosis. Obras completaș, 3, 139-156
Freud, A. (1936). The ego and the mechanisms ofdefence. Revised edition, The Writings of Anna Freud, 2
Gortmaker, S. L., Must, A., Perrin, J. M., Sobol, A. M., & Dietz, W. H. (1993). Social and economic consequences of overweight în adolescence and young adulthood. New England journal of medicine, 329(14), 1008-1012
James, E., Benjamin, G. R., & Mendras, M. (1988). Public policy and private education în Japan. Springer
Lupșan, G. (2001). Dreptul familiei. Editura Junimea
Mărginean, I. (2000). Proiectarea cercetării sociologice. Polirom
Micle, M. I., Saucan, D. S., & Liiceanu, A. (2010). Dimensiuni psihosociale în recidiva minorilor delincvenți. Sociologie Românească, 8(4), 127
Miclea, M. (1997). Stres și apărare psihică. Presa Universitară Clujeană, 4-43
Mitrofan, I., & Ciupercă, C. (1998). Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei. Edit Press Mihaela
Murdock, G. P. (1949). Social structure
Neamțu, G. (2003). Tratat de asistență socială. Editura Polirom, Iași, 900-917
Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, 2013
Okun, M. A., & Sasfy, J. H. (1977). Adolescence, the self-concept, and formal operations. Adolescence, 12(47), 373
Osterrieth, P. (1973). Copilul și familia. Editura Didactică și Pedagogică, București. Oșvat, C. (2012). Aspecte privind calitatea vieții în familiile copiilor cu dizabilități, Presa
Piaget, J. (2013). The construction of reality în the child (Vol. 82). Routledge
Popescu, O., Achim, V., & Popescu, A. L. (2004). Viața în hexagonul morții. București: Editura Fiat Lux
Rahdert, E. R., & Grabowski, J. (1988). Adolescent drug abuse: Analyses of treatment research (Vol. 77). UȘ Department of Health and Human Services, Public Health Service, Alcohol, Drug Abuse, and Mental Health Administration, Național Institute on Drug Abuse
Rășcanu, R. (2004). Alcool și droguri: «virtuți» și capcane pentru tineri. București, Editura Universității din București
Rășcanu, R., & Zivari, M. (2002). Psihologie și psihopatologie în dependența de drog. București: Ed. Ars Docendi
Schmidt, J. A., & Davison, M. L. (1983). Helping Students Think. Personnel & Guidance Journal, 61(9)
Stanciu, C., & Cotruș, A. (2014). Factori psihologici și sociali implicați în consumul de droguri la adolescenți Psychological and social factors involved în drug use în adolescents. Revista de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România–Martie, 17(1), 21
Șchiopu, U. (1997). Criza de originalitate la adolescenți. Editura Didactică și Pedagogică
Tomiță, M., & Iridon, M. (2012). GENDER DIFFERENCES ÎN THE PERCEPTION OF VIOLENCE AND DRUG USE ÎN THE SCHOOL ENVIRONMENT. The Development of Juvenile Aggression: Controversial Topics, Risk Factors and Implication for Interventions, 65
Turliuc, M. N., & Marici, M. (2013). What do Romanian Parents and Adolescents Have Conflicts About?. Revista de Cercetare și Intervenție Socială, (42), 28-49
Tapai, V., Niculiță, D., & Barbu, C. (2000). Caietul elevului pentru orele de consiliere și orientare școlară
White, H. (1980). The value of narrativity în the representation of reality. Critical inquiry, 7(1), 5-27
Zamfir, C., & Vlăsceanu, L. (1993). Dicționar de sociologie. Babel, București, 79
Zisulescu, S. (1968). Adolescența. Editura Didactică și Pedagogică.
Surse online
ANA, http://www.ana.gov.ro/studii/GPS%202013.pdf
Petrache, 2015, http://diabet-si-nutritie.ro/de-ce-se-drogheaza-tinerii/, accesat la data de 02 mai 2017
Vieru, 2008, http://adevărul.ro/internațional/in-lume/Tarile-vinovate-existenta-drogurilor-1_50ba09117c42d5a663b12db8/index.html, accesat la data de 01 mai 2017
http://www.antidrog.winnity.ro/drogurile.html, acesat la 26 aprilie, 2017
http://despredroguri.wixsite.com/despredroguri/canabis, accesat la data de 24 aprilie 2017
http://www.sfatulmedicului.ro/Steroizii-anabolizanti/steroizii-anabolizanti_4324, accesat la data de 24 aprilie 2017
https://www.kidsport.ro/ciupercile/, accesat la data de 24 aprilie 2017).
http://www.descopera.ro/stiinta/6131372-mirajul-si-tragedia-drogurilor-de-la-placere-la-durere, accesat la data de 27 aprilie 2017
http://stopdrog.trei.ro/drogurisiefecte.html, accesat la data de 30 aprilie 2017
http://consiliere-antidrog.ro/tipuri.html, accesat la data de 30 aprilie 2017
http://www.dependenta.ro/droguri/heroina, accesat la data de 30 aprilie 2017
http://www.antidrog.winnity.ro/clasificare.html, accesat la data de 30 aprilie 2017
http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/canabisul-este-cel-mai-consumat-drog-in-europa-in-top-este-si-heroina–129486.html, accesat la data de 01 mai 2017
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8023051-agentia-nationala-antidrog-romania-fost-anul-2009-spatiu-tranzit-depozitare-unor-droguri-mare-risc.htm, accesat la data de 02 mai 2017
http://clinica-aliat.ro/droguri/, accesat la data de 02 mai 2017
https://suditoiu.wordpress.com/2015/03/13/consumul-de-droguri-o-problema-abordata-gresit/, accesat la data de 03 mai 2017
ANEXĂ
Chestionar
Prin intermediul acestui chestionar se dorește descoperirea trăsăturilor individuale de personalitate definitorii ale adolescenților în contextul existenței consumului de droguri ca viciu în societatea actuală precum și specificitățile care stau la baza consumului de droguri. Nu există răspunsuri corecte sau greșite, de interes fiind raportarea strictă la dumneavoastră, ca individ și la experiența dumneavoastră ca la un cumul de activități care vă definesc.
Genul
Feminin
Masculin
Vârsta
14-15
16-17
18
Ce considerați că este consumul de droguri? Puteți alege maxim trei variante
Un pericol
Un viciu
O dependență
O formă de evadare din realitate
O formă de teribilism
O plăcere
De care dintre următoarele droguri ați auzit?
Heroină
Cocaină
Hașiș
Ecstasy
Tranchilizante
Amfetamine
Ciuperci
Metadonă
Ketamină
LSD
Crack
GHB
Ați consumat vreodată droguri?
Da
Nu
Dacă, „Da”, treceți la următoarea întrebare, dacă „Nu” treceți la întrebarea nr. 12
Care a fost principala cauză determinantă a începerii consumului de droguri?
teribilismul
curiozitatea
deprimarea
anturajul
plictiseala
stima de sine redusă
Care considerați că sunt factorii influenți ai opririi consumului droguri?
frica de moarte
tratamentul de specialitate
familia
Ulterior începerii consumului de droguri ați avut probleme de sănătate?
Da
Nu
V-ați gândit vreodată la suicid de când ați început consumul de droguri?
Da
Nu
Ați furat în scopul de a vă asigura doza necesară?
Da
Nu
Ulterior începerii consumului de droguri, cum au fost rezultatele școlare?
mai bune
mai slabe
similare
Proveniți din familii cu părinți divorțați?
Da
Nu
Au existat certuri mari, care să vă afecteze, în familia dumneavoastră?
Da
Nu
În familia dumneavoastră există membri cu probleme legate de consumul de alcool sau droguri?
Da
Nu
Credeți că ar trebui luate mai multe măsuri contra consumului de droguri?
Da
Nu
Care ar putea fi aceste măsuri?
…
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Consumul de Droguri la Adolescenți de la Curiozitate la Dependență (ID: 112455)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.