Consumul de Droguri In Societatea Moderna

Consumul de droguri in societatea moderna

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

DROGURILE – ISTORIC ȘI EVOLUȚIE

1.1 Scurt istoric privind consumul de droguri

1.2 Delimitări conceptuale

1.3 Clasificarea substanțelor. Principalele tipuri de droguri

CAPITOLUL II

LEGISLAȚIE ÎN DOMENIUL DROGURILOR

2.1 Acte normative internaționale privitoare la droguri

2.2 Acte normative naționale în domeniul drogurilor

CAPITOLUL III

ANALIZA CONSUMULUI DE DROGURI

3.1 Cauzele consumului de droguri

3.2 Efectele consumului de droguri

CAPITOLUL IV

DROGURILE ÎN LUMEA MONDENĂ

4.1. Drogurile și lumea artistică

4.2. Drogurile și sportul

4.3. Drogurile în lumea sportivă

CAPITOLUL V

CERCETAREA PRACTICĂ

Argumentul cercetării

Obiective specifice:

Documentarea preliminară:

Universul cercetării:

Unitățile de analiză și înregistrare

Prezentarea ipotezelor:

Operaționalizarea conceptelor:

Instrumentele cercetării

STUDII DE CAZ:

CONCLUZII

Ghid de interviu

Bibliografie:

INTRODUCERE

De-a lungul istoriei, drogurile au fost folosite legal sau ilegal, de la o etapă la alta a evoluției societății, însă dincolo de acceptarea sau respingerea drogurilor de către societate, efectele negative ale acestora asupra stării individului și asupra relațiilor sale sociale au devenit incontestabile.

Căutarea stării de bine, a plăcerii sau a euforiei este un comportament cheie al ființei umane. Dorim cu toții să ne simțim bine în propria piele, să fim fericiți. Acest lucru este legitim. Există în același timp atât moduri constructive cât și moduri negative de a atinge acest scop. Unii depun eforturi pentru a reuși în viață pe plan școlar, profesional, sentimental sau familial. Chiar dacă nu au noroc întotdeauna, sunt perseverenți, optimiști și încrezători. Alții suportă, mai greu loviturile vieții având nevoie de sprijin , de ajutor pentru a obține starea de bine care le lipsește. Drogul constituie una dintre aceste modalități de ajutor aparent magic. Dar magia nu durează mult. Nici un drog nu a rezolvat vreodată vreo problemă și nici nu a ajutat la construirea unei fericiri durabile. Astfel ceea ce la început poate părea o soluție, devine repede o problemă.

Problematica drogurilor a constituit, constituie și va reprezenta în permanență una din temele dominante ale vieții politice și ale dezbaterii publice în întreaga lume, în dificila încercare de aflare a unor răspunsuri la multiplele și complexele probleme legate de existența umană.

Consumul ilicit de droguri ca fenomen cu dimensiuni sociale a apărut în anii '50 – '60, în cursul dramaticelor mutații culturale ale lumii occidentale. Acest fenomen a pătruns în toate comunitățiile, progresând extrem de rapid în rândurile tineretului, fapt ce se datorează mai multor factori.

În lucrarea de față voi încerca să prezint succint conceptul de drog, precum si felul acestora, implicatiile juridice ale consumului de droguri precum si cateva povesti celebre din lume mondenă strâns legate de droguri.

Lucrarea este structurată în patru capitole. În primele două capitole sunt prezentate principalele droguri precum și principali termeni întâlniți în domeniul toxicomaniei, asta pentru a ne face o idee clară cu ce avem de- a face.

Capitolul trei intitulat sugestiv „Drogurile ilegale în lumea modenă”, prezintă câteva situații în care s-a apelat la droguri chiar dacă acestea erau interzise, nefiind luate măsuri de încălcare a legii de către autorități, sau fiind chiar induse de către acestea. În capitolul patru mi-am îndreptat privirea spre lumea mondenă, încercând să pătrund în cele trei sfere ale lumii mondene: lumea artistică, lume sportivă și nu în ultimul rând am încercat să scot la iveală câteva dintre secretele ascunse din culisele arenei politice.

Capitolul cinci prezintă cercetarea practică ce cuprinde cinci studii de caz, ai căror subiecți au fost tineri artiști consumatori de droguri.

CAPITOLUL I

DROGURILE – ISTORIC ȘI EVOLUȚIE

1.1 Scurt istoric privind consumul de droguri

Privită ca o problemă socială destul de des întălnită în societățile moderne, consumul de droguri a existat în toate societățiile și în toate timpurile, deși unele societăți au permis acest consum, iar altele l-au înterzis. Drogul, utilizat pentru proprietățile sale curative, aajuns în societate actuală să fie incriminat, consumul lui fiind un adevărat pericol pentru indivizii care au fost prinși în această „capcană”.

Oamnenii, în antichitate, foloseau drogurile pentru a trăi o stare tranzitorie de euforie și confort psihic, aceste proprietăți fiind recunoscute la băuturile alcoolice și la câteva plante , care sunt folosite și astăzi în același scop.

Macul era cunoscut egiptenilor pentru faptul că din el se extrăgea opiul pe care aceștia îl utilizau câteodată ca medicament sau ca otravă. Asirienii utilizau cânepa la ritualurile liturgice, iar cei care i se închinau lui Assur trebuia să consume cânepă. Pe de altă parte, romanii cunoșteau atât macul cât și opiul. Grecii antici considerau alcoolul extras din struguri o „băutură de onoare”.

Încă din vremurile în care Columb a descoperit America, exista consum de droguri : nativii americani fumau tutun. Tutunul a fost adus și în Lumea Veche, iar în anul 1604, James, regele Angliei a scris chiar un pamflet cu privire la efectele pe care fumatul le poate avea asupra individului, ulterior în anul 1655 , fumatul a devenit obicei pentru bărbați. Astfel că istoria consumului de droguri este inedită, consumul de droguri având la bază motivații medicale , și ulterior motivații recreaționale. Este cunoscut deasemenea faptul că descoperirea proprietăților excitante sau stupefiante ale unor plante au reprezentat pentru popoarele primitive o decoperire importantă în domeniul științelor naturii. ( Rădulescu, Dâmboeanu, 2006).

1.2 Delimitări conceptuale

Pentru a putea pătrunde în profunzimea problemei reprezentate de consumul de droguri, cosider necesară o definire a ceea ce înseamnă drogul. Din punct de vedere etimologic, drogul provine din limba olandeză. În dicționarul explicativ al limbii române, drogul este definit ca fiind acea substanță de origine vegetală, animală sau minerală, care se utilizează la prepararea unor medicamente și ca stupefiant. Astfel , drogul este un set de substanțe cu anumite proprietăți chimice și efecte biologice.

Pe de altă parte, drogul este privit ca orice substanță utilizată în scopuri terapeutice, datorită unor proprietăți curative, dar al cărei efect este câteodată, incert și nociv asupra organismului uman. Din punct de vedere farmacologic, drogul este substanța utilizată în medicină și a cărei administrare abuzivă poate crea dependență fizică sau psihică ori tulburări grave ale activității mentale, percepției, comportamentului, conștiintei.(Drăgan, 1994)

Organizația Mondială a Sănătății dă o definiție clasică a drogului, considerând drogul ca fiind aceea substanță care, odată absorbită de un organism viu, poate modifica una sau mai multe funcții ale acestuia.

Potrivit documentelor internaționale, prin drog se înțelege „stupefiantele supuse controlului internațional, prin Convenția Unică privind Stupefiantele din 1961 ( tabelele I și II) și substanțele psihotrope al căror control internațional este prevăzut de Convenția privind Substanțele Psihotrope, încheiată în anul 1971 (tabelele I, II, III și IV)  .( Drăgan, 1994 , p.41).

În definirea drogului trebuie avut în vedere și efectul pe care acestea le au asupra indivizilor, fapt pentru care problema principală în definirea drogului nu o constituie proprietățile sale imanente ci acceptabilitatea sau inacceptabilitatea sa, pentru că după cum bine se știe, unele sunt acceptate social și legal, iar altele nu. De aceea , au fost numeroși cercetători , ca și E. Goode, care considerau că orice definiție a drogului trebuie să ia în considerare și dimensiunea socială, culturală și contextuală : ‘Conceptul de drog este, în același timp, un artefact cultural, o invenție socială, care se aplică la anumite tipuri de substanțe sau locații specifice. Un drog este ceva care a fost definit de anumite segmente ale societății ca fiind drog.(…) Societatea definește ce este un drog, iar această definiție socială modelează atitdinile noastre față de clasa substanțelor astfel etichetate.’( Rădulescu, 2006, p.25)

Astăzi, drogul este asociat cu substanțele ilegale, interzise, fapt pentru care există un segemnet important de populație care nu consideră tutunul și alcoolul ca fiind droguri., deși sunt cunoscute ca creând depedență ; alcoolul este utilizat în scopuri recreative, fapt ce duce la modificarea psihismului uman. Intervin astfel două moduri de a privi și considera o substanță ca fiind drog : o perspectivă obiectivă și una subiectivă. Luând in considerare și efectele pe care drogurile le au asupra sănătății omului, cercetătorii au ajuns la concluzia că drogurile în stare naturală sunt sigure, în timp ce cele artificiale, sintetizate chimic în laboratoare sunt mult mai periculoase.

În găsirea unei definiții, este nevoie de anumite criterii sau dimenisiuni în baza cărora putem stabili ce sunt, cum acționează și cum sunt privite substanțele denumite a fi drog. Putem identifica următoarele criterii de definire a drogului :

Psiho-activitatea- constă în puterea unei substanțe în a influența psihicul uman : cei care consumă droguri o fac pentru a obține o starea de euforie ;

Utilitatea medicală- constă în proprietatea acelor substanțe acceptate din punct de vedere social care sunt folosite pentru vindecarea corpului sau psihicului.

Ilegalitatea-se referă la substanțele a căror posesie și comercializare este interzisă prin lege și care au ca urmare arestarea individului.

Definirea publică- face referire la substanțele pe care un segment larg de populație le denumește ca atare.( Rădulescu, 2006)

Corelați cu termenul de drog, apar și anumiți termeni pentru care este necesară o definire care poate ajuta în înțelegerea acestui fenomen, ce modifică comportamentul individului și aduce lezări atât la nivelul individului cât și la nivelul societății :

– intoxicația, ce poate apărea prin ingestia unei cantități ridicate de drog ; intoxicația este un comportament maladaptativ asociat cu ingestia recentă de droguri.

– precursorii chimici – sub sustanțe chimice supuse controlului internațional, utilizate în mod frecvent în diverse procese tehnologice legale ce nu au legătura cu drogurile, dar care pot fi utilizate, fiind esențiale, în sinteza și extracția drogurilor; termenul include toate substantele nominalizate in Regulamentul Nr. 3677 al Consiliului Uniunii ( Europene din 1990);

– toxicomanul (consumatorul de droguri) – persoana care consumă în mod sistematic droguri pentru a obtine conștient o anumită stare de plăcere;(Legea 143/2000)

– dependența – starea fizică sau psihică, ce rezultă din interacțiunea organismului cu o substanță din categoria. drogurilor, care implică nevoia de a lua substanța în mod repetat, pentru a reinstala starea de plăcere produsă de aceasta și pentru a evita suferintele;( Mihai, 2005)

– sevrajul – stare psiho-fizică ce apare în situația în care toxicomanul este privat de drogul consumat sistematic ce i-a indus starea de dependență;

– toleranța – gradul de rezistență al organismului uman la acțiunea unei substanțe din categoria drogurilor; creșterea toleranței implică mărirea dozei de drog sau a frecvenței de administrare a acestuia pentru obtinerea stării de placere pe care o determină;

– halucinațiile – percepții senzoriale din sfera văzuIui, auzului sau mirosului, care nu au corespondent în realitatea obiectivă, determinate de consumul unor substanțe din categoria drogurilor.( Ferrol, 2000)

1.3 Clasificarea substanțelor. Principalele tipuri de droguri

O problemă importantă atunci când vine vorba de consum de droguri o reprezintă clasificarea acestora, clasificare care se realizează în funcție de anumite criterii, luându-se în considerare în principal efectele pe care aceste a evita suferintele;( Mihai, 2005)

– sevrajul – stare psiho-fizică ce apare în situația în care toxicomanul este privat de drogul consumat sistematic ce i-a indus starea de dependență;

– toleranța – gradul de rezistență al organismului uman la acțiunea unei substanțe din categoria drogurilor; creșterea toleranței implică mărirea dozei de drog sau a frecvenței de administrare a acestuia pentru obtinerea stării de placere pe care o determină;

– halucinațiile – percepții senzoriale din sfera văzuIui, auzului sau mirosului, care nu au corespondent în realitatea obiectivă, determinate de consumul unor substanțe din categoria drogurilor.( Ferrol, 2000)

1.3 Clasificarea substanțelor. Principalele tipuri de droguri

O problemă importantă atunci când vine vorba de consum de droguri o reprezintă clasificarea acestora, clasificare care se realizează în funcție de anumite criterii, luându-se în considerare în principal efectele pe care aceste substanțe le au asupra individului. Astfel, în anul 1995, J. Molto și C. Radel , propun două clasificări a acestor substanțe:

Drogurile se clasifică în funcție de dependența și toleranța creată de consumul de droguri;

Drogurile se clasifică în funcție de efectul asupra sistemului nervos central.( Mihai, 2005, p.21.)

Pe de altă parte, după modul în care drogurile sunt introduse în organism putem vorbi de:

droguri destinate consumului oral (Ecstasy, Foxy, MDEA, LSD, mescalină, khatul etc.);

droguri care se introduc in organism prin injectare (heroina, metamfetamina, ketamina, cocaina etc.);

droguri care se fumează (hașișul, opiul, marijuana, cannabisul, ketamina, crakul de cocaină etc.);

droguri care se prizeaza (cocaina, heroina etc.);

Deasemenea după modalitățile de obtinere a drogurilor, putem face următoarea clasificare: droguri naturale, ce sunt sintetizate de anumite plante, de obicei în frunzele, mugurii și florile acestora, care se recoltează și se consumă ca atare (cannabisul, marijuana, psilocibinul, frunzele de coca etc.); droguri care se obțin prin procedee fizico-chimice de extracție și prelucrare din diverși compuși naturali (opiul, cocaina, heroina; morfina etc.); droguri de sinteză, obtinute prin procedee fizico-chimice fără implicarea unor compuși naturali (Ecstasy, metamfetaminele, 2C-B, LSD etc.).

Categorisirea drogurilor în stupefiante și substanțe psihotrope este menținută de către „Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope”, semnată la Viena, în anul 1988., fapt pentru care în general se face o clasificare între droguri licite și ilicite.

Substanțele psihotrope – drogurile, în general – pot fi clasificate, în raport cu acțiunea lor, în : analgezice, sedative, hipnotice, stimulente și halucinogene. Analgezicele sunt deprimante neselective ale sistemului nervos central și servesc – așa cum o arată și denumirea – pentru atenuarea durerilor, fără ca persoana care le utilizează să-și piardă cunoștința. Sedativele sunt tot deprimante neselective ale sistemului nervos central care – în anumite doze terapeutice – au drept efect diminuarea hiperexcitabilității psihomotorii și aducerea la parametrii normali a tonusului funcțional al acestuia. Luate în doze mari, sedativele duc la deprimarea intensă a sistemului nervos central.( Abraham, 2005)

Hipnoticele – somniferele – sunt substanțe care provoacă somnul, prin deprimarea sistemului nervos central. Din rândul hipnoticelor amintim barbituricele, metaqualona, chloral-hidratul ș.a. Stimulentele activează sistemul nervos central și măresc activitatea creierului și a măduvei spinării, principalele droguri de acest fel fiind cocaina și amfetaminele. Important este faptul că anumite stimulente au o întrebuințare terapeutică legală, cum ar fi anorexigenele (ex. pentru scăderea greutății corporale) și psihostimulentele (folosite în tratarea depresiunilor nervoase). Halucinogenele sunt substanțe ce acționează asupra sistemului nervos central, provocând atât denaturarea percepțiilor, cât și iluzii senzoriale. Cunoscute sub denumirea de „droguri psihodisleptice” sau „droguri psihodelice”, în rândul halucinogenelor se înscriu, în special, L.S.D.-ul (dietilamida acidului lisergic) și psilocybina. (Abraham, 2005)

Pentru a reuși să pătrundem în problematica drogurilor, voi incerca să expun o prezentare a acestora, mergând pe criteriul legalității – reliefând indeosebi efectele drogurilor ilegale. Astfel:

DROGURI ILEGALE:

Cannabisul reprezintă denumire generică a diferitelor tipuri de droguri obținute din planta Cannabis Sativa, originară din India, specie vegetală anuală înaltă de 1-3 metri, cu foliole verzi, lungi și înguste, zimțate, dispuse în formă de evantai, pe fiecare tijă găsindu-se 5–7 frunze lucioase, lipicioase, cu suprafața acoperită de perișori. Substanță chimică psihoactivă conținută de cannabis, care determină efectul halucinoge este tetrahidrocannabiolul (THC), a cărui concentrație variază în diferitele părți ale plantei, în funcție de locul și modul de cultură, precum și în diversele extracte din cannabis. „Iarba” de cannabis, ca un prim produs al plantei, are o culoare verde spre maro și se obține din frunze și tipuri florale al căror apelativ diferă după zona de proveniență : ganja, kif, takrou, maconha, etc. ( Rădulescu, 2006)

Termenul „marijuana” desemnează, pe continentul european și în America de Nord, frunzele și vârfurile de cannabis, uscate, folosite pentru fumat sub forma țigărilor. Preparatul de marijuana este rezultatul macerării – în stadii și proporții ce alcătuiesc un ansamblu eterogen – frunzelor, somităților fructifere și florale ale plantelor mascule și femele anterior uscate. Considerată a fi un drog social, marijuana este unul din cele mai răspândite droguri, ea fiind cel de-al treilea drog recreativ din lume, după tutun și alcool. Deși de-alungul timpului ea a fost clasificată, pe rând, ca narcotic, sedativ, stimulent și chiar halucinogen, astazi farmacologii o clasifică ca fiind o substanță care crește în mod natural. Marijuana este cunoscută sub denumirea de cânepă indiană, dar denumirile ei diferă în țările orientale de unde a fost importată, regăsindu-se sub denumirea de : hașiș, kif sau bhang. Ea este un amestec de culoare verde sau gri de flori și frunze uscate de cannabis destinate consumului sub formă de țigări. Marijuana are efect halucinogen, ea modificând funcțiile creierului. ( Abraham, 2004)

Cocaina – este un drog stimulant care conduce la dependență psihică și are un efect direct asupra creierului. Ea a fost desemnată ca cel mai răspândit drog al secolului trecut, cunoscut fiind faptul că ea este cel mai vechi drog din lume. Cocaina se extrage din planta numită coca, care crește în Peru și Bolivia, și ca dovadă a faptului că ea crează dependență, această substanță se regăsește a doua pe listă, din Legea Opiumului. Cocaina este regăsită sub formă de pudră fină, albă, cristalină, denumită : Coke, Zapadă, Crack, Praful fericit etc. Ea poate fi inhalată, înghițită, injectată sau fumată. Prin prizare praful ajunge în circulația sângelui prin mucoasa nazală, dar cel mai grav mod este injectare, astfel drogul ajunge direct în sânge și produce reacții mult mai intense. Consumul de cocaină a fost asociat în nenumărate rânduri cu o serie de decese premature, violente, care au inclus deasemenea și omucideri, sinucideri, accidente și condus neglijent.

Consumată continuu, cocaina , determină apariția unor efecte plăcute care pot persista datorate toleranței și o creștere a efectelor distoforice. Este un drog al cărui consum este regăsit la indivizi din toate nivelele sociale, deși consumatorii de cocaină cheltuiesc sume mari în perioade scurte de timp pentru a-și procura drogul.

Heroina – este o substanță semisintetică, rezultată în urma unui proces de acetilare din morfină în anul 1874. În anul 1930 , heroina devine larg răspândită și este recunoscut faptul că ea creează dependență. Acest drog se prezintă sub formă de pulbere albă, cu un gust amărui, deși cea care se procură din stradă are culori variabile, dat fiind faptul că nu se găsește în stare pură, ci combinată cu imputități și aditivi (Căpăstraru, Tihan, 2003). Modul de administrare al heroinei variează deasemenea, consumatorul o poate fuma, inhala sau injecta. Ea poate fi asociată cu marijuana sau tutun și fumată. Deasemenea, datorită riscurilor foarte mari pe care le implică injectarea, date fiind numeroare cazuri de consumatori infectați cu HIV sau Hepatită , a făcut ca noi consumatori de heroină să prefere să o inhaleze, pentru a nu apărea noi infectări, deși prin fumare heroina nu produce aceleași efecte ca prin injectare. Injectarea rămîne încă forma cea mai utilizată prin care heroina ajunge în corpul indivizilor , accelerând ritmul de creștere al toleranței și instalarea dependenței.

Ecstasy – este un drog sintetic și psihoactiv, ce prezintă aceleași proprietăți cu cele al amfetaminei și halucinogenilor. Substanța a fost descoperită în anul 1914 și în general este vândut sub formă de pastile, dar se poate găsi de asemenea sub formă de pudră care este rareori inhalată sau fumată si foarte rar injectată. Consumul de ecstasz este des întâlnit în rândul studenților sau a celor care nu au consumat niciodată droguri psiho-active, el fiind considerat un drog de „club”. Cei care consumă ecstasy sunt persoane care nu au timp să se angajeze „într-o utilizare frecventă și spontană”, deoarece au „numeroare responsabilități și sunt prea ocupați sau prea vârstnici pentru asta”( Goode apud Rădulescu, 2006, p.172). Amfetaminele – sunt compuse sintetice înrudite cu eferdina, care era utilizată în tratamentul astmului, datorită efectelor sale stimulatorii și bronhodilatorii. Ele au efect stimulant asupra SNC, efectul creat semănând cu cel al adrenalinei, hormonul produs de organismul fiecăruia dintre noi. Amfetaminele , precum și celelalte droguri amfetaminice : metamfetamina li dextroamfetamina sunt de departe cele mai importante substanțe stimulante. ( Mihai, 2005)

Halucinogenele – sunt substanțele care induc iluzii, distorsionare mentală prin crearea de dispoziții, gânduri și percepții specifice viselor și nu vieții reale. Cele mai importante droguri halucinogene sunt : LCD, PCP, mescalina și psilocybinul. LSD-ul a fost descoperit în anul 1940, ia simptomatologia psihologică a consumului de LCD se manifestă prin: șuvoaie de gânduri noi, modificări rapide de dispoziție și sentiment de deformare al organismului. PCP-ul , cunoscut sub numele de „praful îngerului”, a avut ca utilizare inițială de anestezic uman, dar după identificare completă a proprietăților secundare, utilizarea sa s-a limitat la aplicațiile veterinare. În zilele noastre, feniciclidina este considerată un drog ilegal poate și datorită faptului că poate fi foarte ușor combinată cu alte droguri, în special marijuana.

Aceste substanțe halucinogene nu duc la dependență fizică, iar depedența psihică pare destul de redus. La un consum frecvent se instalează toleranța, dar pericolul real al acestor substanțe halucinogene constă în efectele imprevizibile din timpul consumului, nu în cele rezultate în urma consumului. ( Căpăstraru, Tihan, 2003).

CAPITOLUL II

LEGISLAȚIE ÎN DOMENIUL DROGURILOR

2.1 Acte normative internaționale privitoare la droguri

Cunoscute și utilizate de către oameni , cu milenii în urmă, drogurile reprezintă obiectul unor acte infracționale, multe dintre substanțele considerate ca fiind drog, aflându-se sub controlul legii, dat fiind și faptul că însuși consumul de droguri este incriminat. Originile dreptului în materie de droguri este recent, primele reglementări în domeniu fiind inițiate pe la jumătatea secolului XIX-lea, interes ce a survenit în urma ostilităților create de comerțul cu opium dintre Anglia și China.

Având în vedere condițiile în care consumul și traficul de droguri a început să se intensifice și comerțul dintre diferitele state ale lumii s-a dezvoltat, apariția unor tratate și convenții în materie de stupefiante era aproape imposibil de oprit. Astfel , pe plan internațional au fost incheiate mai multe acte normative, care au jucat un rol important în sfera creată de problematică drogurilor.

Prima reglementare în acest domeniu a avut loc în anul 1912, la Haga, Convenția Internațională a opiului, la care au aderat 12 state, printre care și Germania, Marea Britanie, Olanda, Portugalia, Rusia și Italia. Prin această convenție, producere și desfacerea opiului trebuiau să fie supuse unui control național exercitat de fiecare stat semnatar, fapt ce impune și crearea unor cadre legilative interne. Deaseamenea era prevazut faptul că anumite substanțe stupefiante precum morfina sau cocaina să fie utilizate strict în scop medical. Primul Război Mondial a împiedicat intrarea în vigoare a acestei convenții, dar aceasta a intrat ulterior în vigoare prin semnarea Tratatului de la Versailles. ( Trifan, 2003)

În anul 1925, la Geneva, este semnată o a doua Convenție a opiului, aceasta venind în completarea celeoi din 1912. Anul 1931 aduce și el o noua convenție, cea de la Geneva , care prevedea limitarea fabricării și a importului de substanțe și stupefiante peste limitele admise. În 1936, in 26 iunie, tot la Geneva, este adoptată și Convenția pentru pedepsirea traficului ilicit de droguri dăunătoare. În noiembrie 1948, la Paris este semnat un Protocol prin care Organizației Mondiale a Sănătății i se dă dreptul de a propune reglemntare juridică a drogurilor ce pot creea dependență. (Căpăstraru, Tihan, 2003)

La 25 ianuarie 1961, a fost adoptată Convenția unică asupra stupefiantelor , care a intrat în vigaoare abia în 1964, având ca principal obiect înființarea Organizației Internaționale de Control al Stupefiantelor. A urmat apoi adoptarea a altor două acte normative importante: Convenția privind regimul plantelor psihotrope din 1971 , care cuprinde măsuri de restricție a anumitor substanțe halucinogene, precum și introducere obligativității unei licențe în vederea fabricării, comercializării , distribuirii și deținerii de susbstanțe psihotrope. La Viena, la sfârșitul anului 1988, este semnată Convenția Națiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope, prin care , părțile semnatare se angajau în acțiunile de reducere a cererii și ofertei de droguri.( Trifan, 2003)

Toate aceste acte normative, au constituit puncte de reper pentru ca fiecare dintre statele lumii să-și poată adopta propria legislație, care să reglementeze acțiunile ce au ca obiect principal drogul.

2.2 Acte normative naționale în domeniul drogurilor

Pentru România, domeniul consumului de droguri, răspândirea acestui fenomen, diversificarea locurilor de consum și creșterea numărului de consumatori a stat sub amprenta timpului.. România este una din țările care nu prezintă în cultura ei tradițională modelul de comportament care să includă consumul de droguri, dat fiind faptul că foarte mulți ani, datorită regimului dictatorial, ea a fost ferită de astfel de „maladii”.

Anul 1990 a adus schimbări importante și a dat naștere unei artere importante în tranzitarea diferitelor tipuri de droguri, țara noastră devenid astfel unul din mari furnizori de droguri pentru Europa de Vest. În scurt timp, un segment considerabil de populație a cazut în „capcana morții albe”. ( Abraham, 2005)

Un prim pas în legislația românească în materie de droguri îl are aderarea Romaniei , în anul 1921 la Convenția Internațională privind stupefiantele. România ratifică în 1928 Convenția privind opiul și astfel apare legea pentru combaterea abuzului de stupefiante, legea nr. 58/1928 ce cataloga opiul și derivatele sale ca fiind stupefiante. Această lege interzicea importul și comerțul cu stupefiante. Urmează apoi adoptarea Legii 73/1969 privind regimul plantelor și substanțelor psihotrope prin care era reglementat circuitul legal al acetora.

A urmat apoi o perioadă în care România și-a armonizat legislația națională cu cea internațională, cuprinzând totodată și sistemul instituțional de aplicare. Astfel un demers important l-a constituit adoptarea Legii nr 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, lege ce se aliniează la standarde moderne impuse de comunitatea internațională.

Legea 143/ 2000 definește o serie de termeni, reușind astfel să explice noțiunile de : susbstanțe aflate sub control național, droguri de mare risc, droguri de ris, precursori, inhalanți toxici, consum ilicit de droguri, toxicoman, cură de dezintoxicare, dezintoxicare și supraveghere medicală, livrare supravegheată și investigatorii acoperiți.

Pe lângă explicare diferitelor noțiuni utilizate în acet domeniu, Legea 143/2000 reglementează și pedepsele prevăzute pentru diferitele infracțiuni ce au ca obiect drogul. Astfel, pedepsele diferă în funcție de pericolul social al faptei, fapt ce poate varia de la : consum de droguri la trafic, și alte infracțiuni ce afectează atât siguranța individului, cât și siguranța societății.

Deasemenea, Legea nr. 143 cuprinde și dispoziții procedurale cu privire la modul în care organele abilitate trebuie să acționeze în lupta împotriva traficului și consumului de droguri, și totdoată impune și o serie de măsuri împotriva consumului de droguri, constituind în același timp baza legală de înființare a unor servicii pentru persoanele dependente de droguri : cura de dezintoxicare, supraveghere medicală, servicii de post cură, reabilitare socială și măsuri detinate reducerii consencințelor consumului de droguri. După apariția legii 143/2004 au apărut o serie de completări. În anul 2004, apare legea 522, care completează pe cea din 2000, dar care mută accentul asupra consumatorului, consumul fiind dezincriminat. Această lege elimină termenul de toxicodependent și aduce noi modificări în aplicare anumitor pedepse și a anumitor norme procedurale stabilite prin Legea nr. 143/2000.

Pentru ca aceste legi să-și ducă scopul până la final, și pentru a participa la combaterea acestui fenomen, în 2002 a fost înființată Agenția Națională Antidrog, instituție cu un rol important în sfera acțiunilor interpreinse în vederea dispariției „morții albe”.

CAPITOLUL III

ANALIZA CONSUMULUI DE DROGURI

3.1 Cauzele consumului de droguri

Consumul de droguri, demonstrat ca fiind în fapt o problemă socială, ce afecteză societatea în ansamblul ei, prin degradarea indivizilor care găsesc în drog „ un aliat”, fără să știe că, consumând droguri duc un lent proces de sinucidere, stă în anumite cauze. Astfel, la baza acestui consum stau diferiți factori, ce favorizează adoptarea unui astfel de comportament deviant. Green L. și J. Ottoson descriu trei categorii de factori ce influențează stilul de viață în legătură cu consumul și abuzul de droguri :

factori predispozanți: lipsa informațiilor privind pericolul actual al drogurilor, neacceptarea ideii că persoana respectivă poate deveni consumator de droguri, atitudinea potrivit căreia folosirea drogului este necesară pentru plăcerea și bucuria în viață, nivelul scăzut al stimei de sine, lipsa încrederii în sine.

factori favorizanți : acces ușor la droguri ilicite, decizii necorespunzătoare, formare de deprinderi neadecvate, lipsa preocupărilor pentru domeniul programelor privitoare la droguri, suficienți bani pentru a cumpăra droguri, lipsa „alternativelor” la folosirea drogurilor.

factori declanșatori: a fi membru al unui grup care încurajează folosirea personală a consumului de droguri, educatorii nu impun reguli privind folosirea drogurilor, efectele drogurilor însele. ( Mihai, 2005, p.20)

Luând în considerare principalele tipuri de droguri, cauzele care duc la consumul unuia sau a altuia dintre ele, sunt din cele mai diverse, cercetătorii în domeniul găsind variabile foarte importante ce pot explica accederea către consum de droguri.

Consumul de droguri apare cu precădere în rândul adolescenților, datorat faptului că în această perioadă de formare apar dificultăți psihologice importante. Așa cum arată și studiile de specialitate, majoritatea consumatorilor au ca debut de consum perioada adolescenței. Motivațiile care duc la consumul de droguri, caracteristice adolescenței, constau în principal din dorința de a gusta sau experimenta. Ca urmare a acestei dorințe, și în funcție de efectele pe care respectiva substanța le are asupra individului, apare dorința de a consuma pentru a putea fi alături de semeni și de ceea ce fac ei, de a fi în spiritul petrecerii, de a simți senzația de mai bine.

Apariția consumului de droguri este determinată în cele mai multe situații de incapacitatea individului de a conștientiza efectele nocive pe care acesta le poate avea și transcede astfel spre a utiliza drogul în a-și satisface curiozitatea, dorința de senzații tari, singurătatea, lipsa de prieteni, lipsa de maturitate și responsabilitate, iar din punct de vedere extern, consumatorii invocă ca factor favorizant în consumul de droguri, anturajul, grupul de prieteni.

Motivele pentru care unii dintre noi aleg să se refugieze în drog sunt din cele mai driverse : putem începe de la simpla prescriere a unui somnifer sau susbtanțe psihotropice în scopuri terapeutice, ca mai apoi să ajungem la dependența de o substanță care nu are decât efecte negative asupra sănătății noastre.

Însă, de cele mai multe ori, vinovată pentru existența consumului de droguri este societatea, viața pe care ea o oferă fiecăruia dintre noi. Presiunea grupului, curiozitatea, teribilismul, ignoranța, alienarea, modificarea strcturilor sociale sunt cauze ce pot determina individul să se refugieze într-o lume pe care doar drogul i-o poate oferi. Fragilă în ansamblul ei, fiina umană, o dată exclusă, izolată de familie, poate apela la drog ca formă de refugiu temporar dar care de cele mai multe ori apăsă grav asupra evoluției ulterioare a individului.

Exodul către alte locuri, migrarea de la rural la urban, curiozitatea descoperirii unui alt de mod de a-ți trăi viața, aruncă fără voie, individul în mirajul drogurilor. Probleme precum : lipsa unui loc de muncă, a unei educații, a spijinului familiei, pot determina apariția elementului „salvator” : drogul. Astfel putem observa ca drogul este consumat atât de cei cu probleme familiale, cât și de cei fără astfel de probleme; de cei care au bani și de cei care au posibilități financiare reduse. Nimic nu poate sta în calea întrepătrunderii drogului în cotidian: drogul este ca un handicap ce nu te lasă să-ți desfășori activitatea așa cum ar trebui. ( Rășcanu, 2004)

Pentru unii, drogul reprezintă un refugiu, deoarece prin efectele pe care le are asupra indivizilor, poate crea o altă lume, o lume în care ei se pot adapta, ei pot fi în centrul atenției, se simt importanți, însă trezirea la realitate, după ce efectul drogurilor dispare poate fi un șoc, de altfel ca și nevoia acută pe care aceștia o pot simți, starea de sevraj în care pot intra dacă nu au drogul, îi poate distruge.(Griffith, 2006). Însă motivațiile care determină consumul de droguri sunt numeroase și de multe ori ele reprezintă un strigăt de ajutor, necesitatea consumatorului de a fi ajutat să iasă din impas, a fi încurajat să redevină un om „normal”, deși ceea ce pentru unii poate părea normal pentru alții poate părea nonconformism, deviant. Sintetizând putem identifica ca și cauze ce duc la cosumul de droguri :

probleme personale;

singurătatea, lipsa prietenilor;

dorința de senzații tari;

plictiseala, lipsa unor preocupări interesante;

tulburările de comportament și de personalitate, drogul fiind utilizat în tratarea acestora;

eșecul profesional sau familial;

climatul familial defavorabil;

nivelul educațional și cultural redus;

lipsa informațiilor sau informațiile eronate cu privirea la droguri;

imitarea persoanelor dependente luate ca model.

În funcție de nivelul de consum la care se află : experimental, recreațional, dependent, individul manifestă anumite stări. Însă o dată ce toleranța apare, el va își va crește doza pentru a experimenta un nouă stare, dar adminstrarea regulată de droguri va anihila organismul atât de bine încât a-l priva pe consumator de drog ar însemna să-i provoci o suferință cu simptome dureroare, grave, uneori mortale. Astfel apare dependența fizică dar și psihică de droguri; consumatorul devine o marionetă care nu-și mai administrează drogul pentru a simți plăcerea ci pentru a nu resimți urmările pe care le poate avea neadministrarea acestuia.

Astăzi, cauzele consumului sunt multiple, fapt pentru care diferitele teorii încearcă să găsească explicații, căutând factorii psihologici și sociali, dar nu numai, care contribuie la apariția comportmentului adictiv, urmâriind astfel, prin identificarea acestor cauze să găsească soluții în vederea îmbunătățirii acțiunilor orientate spre a preveni și reduce consumul de droguri.

3.2 Efectele consumului de droguri

Consumul de droguri, conștientizat sau nu, determină în speță apariția mai multor tipuri de consumatori, asta și ca urmare a efectelor pe care drogul le are asupra individului. Astfel, în practică întâlnim următoarele tipuri de consumatori:

A. Ocazionali (consumă doze moderate, în "ocazii excepționale", motivate ca scop recreativ sau experimental). Există riscul de a trece de la folosirea intermitentă la cea constantă. Interesează mai ales stările emoționale determinate de drog.

B. "De week-end" (consumă doze mari, luate intermitent, la sfârșit de săptămână, cu scopul de a "uita" dificultățile existenței sau eșecurile vieții cotidiene). Apare sentimentul de vinovăție și chiar de auto-ură. Crește riscul de a trece la folosirea regulată a unor doze mai mari. Se instalează un ciclu de trăiri emoționale: consum-culpabilizare-remușcare-nevoie de consum crescut.

C. Toxifilici (consum regulat, de doze moderate, cu convingerea iluzorie că "se poate lăsa oricând"). Consumul aproape zilnic indică existența unei probleme de natură chimică, care conduce la dependență sau la nevoia de droguri mai puternice. Abstinența, chiar dacă are loc, nu durează.

D. Toxicomanii (consuma doze mari, regulate, droguri diferite). Dependența este clară, afectează progresiv viața socială, starea materială, existența, în general. Argumentele morale sau raționale, dovedirea efectelor distructive (fizice sau psihice) nu mai pot înlătura nevoia de drog.

Consumul de droguri nu exclude comorbiditatea depresiei, a tulburărilor de conduită, a altor tulburări mentale ce impun consult psihiatric sau a unor boli cronice ori infecțioase.

Cu motivații firești sau nu, drogul nu-i ajută în rezolvarea problemelor, ci dimpotrivă influențează puternic conjuncturi nefavorabile, care pot produce efecte negative. Strâns legate de cauzele care determină consumul de droguri sunt consecințele pe care le are acest consum, consecințe care marchează dealtfel evoluția individului. Deși consumul de droguri afectează întregul ansamblu al individului, principala componentă pe care acesta o modifică este cea socială. Cu toate că în esență se consideră că problema drogurilor este una strict personală, acest lucru poate fi contestat de faptul că, consumul de droguri modifică starea de sănătate a unei comunități, perturbă coeziunea ei. Consumul de droguri poate provoca un handicap dublu: atât celui care consumă droguri cât și celor cu care acesta intră în contact, rezultând astfel că drogul nu este doar problema cuiva; pentru că sub diverse forme drogul face parte din viața noastră: știrile difuzate despre fapte și date legate de droguri, amploarea fenomenului la nivelul țării noastre, determinând astfel anumite reacții din partea noastră care nu ne permit să rămânem indiferenți.

Astfel , în funcție de tipul de drog apar anumite efecte cu un puternic impact asupra sănătății consumatorului. Efectele acestea sunt din cele mai diverse și de multe ori pot duce chiar la moartea consumatorului. Consumatorii de droguri, sub influența stupefiantelor, au impresia că au o capacitatea de muncă mai mare, că ajung mai creativi, că le cresc performanțele. Totodată consumatorii au impresia că prin consumul de droguri le dispar angoasele, li se instalează un calma aparent în care relațiile cu ceilalți par să se amelioreze , dar toate acestea nu sunt decât efecte ale drogului, iluzii care se pot transforma în adevărate coșmaruri în momentul în care aceștia nu se mai droghează.

Toți cei care intră în contact cu consumatorii de droguri pot observa schimbările pe care consumul de drog le poate induce : consumul inițial instalează o stare euforică, dar treptat, o dată instalată dependența, efectele scontate și așteptate de consumator își pierd din intensitate. Asociat consumului de droguri, ca un efect destul de grav, apare actul suicidar. Consumul de droguri poate fi adesea cauza sinuciderii, pentru ca nemaiputând deține controlul, drogul este cel care, sub anumite aspecte, boala psihică, sevraj, supradoză, sau pur și simplu un impas din care consumatorul nu mai poate ieși îl determină să recurgă la astfel de gesturi extreme. Conștient sau nu, consumatorul de drog, în speță cel care consumă heroină, iși refulează stările de depresie recurgând la sinucidere.

Cu privire la efectele pe care fiecare drog la are asupra individului, voi prezenta descriere a acestora, în funcție de specificul fiecărui drog. Alcoolul, unul din cele mai utilizate droguri își pune grav amprenta asupra individului. Alcoolul este sedativ pentru sistemul nervos central, el contribuind la modificare percepției despre sine , diminuând capacitatea de control și performanțele alcoolicilor. Pe lângă acestea, efectele pronunțate ale consumului de alcool sunt și diminuarea anxietății, a temei, a tensiunilor. În funcție de cantitatea ingerată, alcoolul favorizaează apariția dificultăților în vorbire și gândire, dar și în coordonarea mișcărilor și păstrarea echilibrului.( Mihai, 2005)

O dată cu dependența survenită unui consum îndelungat, poate apărea și starea de malnutriție și lipsa vitaminei B, precum și o serie de boli grave. Alcoolismul este una din bolile ce afectează anual viața a multora dintre noi, el favorizând apariția unor accidente grave, sau situații în care însăși viața individului este pusă în pericol.

În cazul tutunului, efectele sunt în primul cu impact asupra sănătății, diferite cercetări reliefând asocierea tutunului cu bolile de plămân. O dată răspândită în organism, nicotina se instalează în sânge , ajungând ulterior la creier. Considerată o adevărată otravă dacă ar fi injectată, nicotina prezintă efecte nocive asupra sănătății. Tutunul determină apariția riscului cancerigen datorat în mare parte substanțelor toxice cancerigene existente în fumul emanat de la o țigară. Prin efectele tutunului regăsim frecvent îmbătrânirea prematură a pielii, devansarea vârstei de menopauză, sarcini extrauterine, cancer bronho-pulmonar, etc.( Drăgan, 2000)

Marijuana determină trei tipuri de efecte. Efectele acute produse de marijuana sunt doar superficiale și puțin numeroare. Ele se resimt in primele minute după consum , iar durata lor poate ajunge până la 2-3 ore. Aceste efecte actute se manifestă sub forma : uscarea gurii și a gâtului, creșterea ușoară a ritmului cardiac precum și dilatarea vaselor sanguine care au ca efect secundar înroșirea ochilor. Consumatorul de marijuana experimentează mai multe stări în urma consumului : euforie, asociată cu excitație motorie și de confuzie mentală, care sunt precedate de stări de visare, deprimare și somn. Un alt efect pe care consumul de marijuana îl induce constă în îmbunătățirea performanțelor sexuale, acestea fiind chiar mai incitante, deși acest lucru poate fi doar de natură psihologică. Efectele acute ale marijuanei nu sunt aceleași pentru toată lumea , ele depinzând de mai mulți factori : doza de drog, modul de administrare, precum și caractersitici ale persoanei consumatoare : greutate, înălțime, starea de sănătate, dispoziția acestuia. Marijuana determină asocialitatea individului, iar numeroasele cercetări au reliefat faptul că , doar o proporție foarte mică din numărul de consumatori săvărșesc infracțiuni.( Rășcanu, 2004)

În ceea ce privește efectele cronice ale acestui drog, se concretizează prin modificarea și deteriorarea celulelor creierului ; este modificată și glanda hipofiza, dar apar numeroase modificări la nivelul coordonării, gândirii și realității. Sistemul endocrin, reproductiv suferă și el după consumul de marijuana, iar la nivelul inimii și plămânilor pot apărea diverse boli. Pe lângă efectele asupra sănătății, marijuana prezintă un efect aparte : ea afectează comportamentul social, consumatorii de marijuana tinzând să devină apatici, introvertiți, fără să mai dea un sens vieții.

În sfera drogurilor ilegale, cele mai puternic drog este heroina care produce efecte puternice ce pot dura până la 6 ore după consum. În cazul heroinei , dependența fizică și psihică este foarte puternică, persoana care consumă heroină ajungând să facă orice pentru a-și obține doza de drog. Primele efecte ce apr la scurt timp după consum constau în modificarea culorii pielii, starea de mâncărime, uscarea gurii, apariția stărilor de vomă. Pe de altă parte, consumul de heroină poate fi asociat cu diferite riscuri precum : creșterea riscului de violența, infracțiuni și crimă organizată, dezorganizare, instabilitatea socială, decese premature, infestare cu HIV sau hepatită B sau C.( Rădulescu, 2006)

Ca și celelalte droguri precum alcool și marijauana, cocaina produce în primă fază efcete nefavorabile și senzații de stimulare fizică și psihică. Datorită modului divers de administrare , efectele cocainei diferă. Astfel prin fumat și injectare , drogul ajunge mai rapid în sânge, efectele apărând la numia câteva secunde. Efectele obținute prin injectare sau fumat au intensitate mai mică decât cele obținute prin prizare. Fiind un drog recreativ, cocaina creează o stare de fericire deplină, crește buna dispoziție, stimulează și excită sexual, dezinhibă, crește procesele cognitive, facilitează dezvoltarea relațiilor interpersonale. E. Goode consideră că principalele efecte ale cocainei constau în creșterea stimei de sine, creșterea energiei, dorința de a desfășura activități fizice și mentale, elimină starea de somnolență și oboseală. Însă de cele mai multe ori după aceste efecte subiective, apar stări de tristețe, anxietate, depresie care vor determina consumarea unei doze noi. Consumată în cantități mari, în mod excesiv, cocaina poate determina apariția psihozelor, comportamentelor confuze, teamă, convulsii. Consumatorul de cocaină poate trăi fără mâncare, fără să doarmă dacă are cantitatea de drog necesară.( Rădulescu, 2006)

Ca și cocaina, amfetaminele sunt substanțe cu efecte stimulatorii : stimulează activitatea mentală și pe cea motorie, ele acționând ca și adrenalina, crescându-i consumatorului încrederea în sine, dorința de a face față riscurilor. Dacă sunt consumate în cantități reduse ele produc stări de bună dispoziție, euforie, cresc sociabilitatea, înlescnesc comunicarea cu ceilalți. ( Maruțoiu , Benga, 2002)

Cu privire la substanțele halucinogene, acestea produc în funcție de cantitatea consumată efecte diverse. Astfel dacă este consumată o cantitatea mică de drog, senzațiile obținute sunt de moment, în timp ce o doză obișnuită, normală poate determina stări halucinogene de durată. În cazul acestor substanțe, specialiști vorbesc de retrăirea experiențelor halucinante ca urmare a unei singure doze.

Indiferent de scopul în care sunt consumate, recreațional, ocazional având funcție prosocială sau pentru senzații tari, cu consecințe grave, drogurile au efecte din cele mai diverse asupra consumatorilor, ele lezând atât individul cât și componenta socială. Din momentul în care drogul instalează dependența fizică și psihică, individul pierde controlul asupra lui însuși și de cele mai multe ori acțiunile sale stau sub semnul imprevizibilului. Substanța și atributele sale determină o conduită adictivă, care poate leza, pe lângă efectele pe care le produce, înșăși viața individului.

CAPITOLUL IV

DROGURILE ÎN LUMEA MONDENĂ

4.1. Drogurile și lumea artistică

Lumea artei a fost și este dominată de doguri. Opere celebre scrise sub influenta drogurilor, exemplu operele lui William Burrough, s-au făcut cunoscute în întreaga lume. Opere precum Nached Lunch sau Junkie, roman semiautobiografic în care William S. Burroughs împărtășește exeperințele sale cu drogurile, el fiind dependent de opiacee.

Scriitorul englez T. De Quencey, opioman, și-a scris memoriile traduse în româneste. Beaudlaire descrie cu rafinamentul cunoscătorului aventura hașișului( Poemul hașișului; Paradisurile artificiale; Omul, Dumnezeu). Nietzschie a fost victima cloralului, recomandat de medici ca remediu al somnului. Freud a utilizat cocaina mult timp înainte de a-și da seama de pericole.

Lista celor care au căzut pradă tentației narcoticelor este foarte lungă. De la scriitori la cântăreți, regizori, actori, s.a. cu toții au fost prinși în vraja drogurilor. Consumul de droguri în rândul vedetelor a crescut tot mai mult în ultimul timp.Dacă luăm în calcul doar lumea vipurilor, consumul de droguri poate fi considerat un semn al aroganței și al plictisului. Există consumatori de droguri care cred că astfel dobândesc experiențe noi sau care din pură curiozitate apelează la droguri.

Alții consideră că pot dobândi o perspectivă nouă asupra realității, își pot spori creativitatea sau aptitudinile și consideră drogul un stimulent. Este cunoscut faptul că în industria publicității, în lumea artistică și în show-biz la modul general, se consumă droguri. Pentru aceste cazuri se găsește întodeauna o scuză, ca și când faptul că a fi artist și a fi la modă este echivalent cu a te putea droga "just for fun" și pentru a fi "cool". Psihologul Paula Irimia consideră că, spre deosebire de oamenii obijnuiți, vedetele trebuie să facă față unei presiuni psihologice uriașe și de aceea sunt tentate să consume droguri."Unii nu sunt pregătiți pentru succes și pentru a-l menține; acesta îi copleșește afectiv și le bulversează ritmul de viață. În acest caz, multe vedete sunt tentate să consume droguri pentru a păstra un relativ control emoțional (diminuând astfel neliniștea, nervozitatea, teama sau depresia) și implicit asupra vieții lor.

Alții, trăind în insecuritate, cu temerea că nu se vor menține în top și la nivelul asteptărilor fanilor, găsesc în drog o soluție pentru a-și crește încrederea în ei inșiși. Sub senzația euforică pe care o provoacă drogul, te crezi invincibil și îți depășești inhibițiile", spune psihologul.

Whitney Houston s-a internat într-un centru de dezintoxicare după ce, ani întregi, fusese dependentă de droguri. În 2000, Houston a fost arestată pentru posesie de droguri, după ce la controlul de pe aeroportul din Hawai s-a descoperit că avea marijuana în geantă. Într-un interviu din decembrie 2002, la postul de televiziune ABC, Houston mărturisea că a luat marijuana, cocaină și diferite medicamente prescrise de medic în perioada în care se afla în activitate.

Britney Spears s-a internat la dezintoxicare după ce a uimit lumea întreagă cu un comportament ciudat. Cântăreața a mai fost internată într-un astfel de centru, dar în niciuna dintre ocazii nu a stat foarte mult. Potrivit revistei "In Touch", Amanda Alexander, sora lui Jason, primul soț al cântăreței, a declarat ca Britney se droga cu ecstasy și cocaină de ani buni.

George Michael a recunoscut că deținea droguri de clasa C când a fost arestat în 2006, în Londra, după ce a fost găsit inconștient în mașina sa. Potrivit legislației britanice, printre drogurile de clasa C se numără canabisul și tranchilizantele.

Cântărețul Robbie Williams a intrat într-o clinică de dezintoxicare din Statele Unite chiar în ziua în care a împlinit 33 de ani. Însă nu e prima oară când Robbie se internează într-un centru de dezintoxicare.El a devenit dependent de droguri și de alcool după despărțirea de formația Take That, în 1995.

Matthew Perry, starul din serialul de televiziune american "Friends", a fost tratat în 1997 pentru dependența de medicamente prescrise de doctor, iar în martie 2001 pentru dependența de Vicodan și alcool.

Cunoscutul fotomodel Kate Moss a pierdut contracte importante după ce a fost surprinsă în câteva fotografii prizând cocaina.

Mel Gibson a petrecut ceva timp la dezintoxicare, după ce a făcut remarci antisemite pe când se afla sub influența alcoolului.

Linsay Lohan a fost internată la dezintoxicare după ce a condus în timp ce se afla sub influeța drogurilor și a băuturilor alcoolice.

Paris Hilton a petrecut 23 de zile în închisoare după ce a fost prinsă conducând sub influența substanțelor interzise.

Presa a dezvăluit un material video în care Amy Winehouse consuma o substanță despre care se crede că era crack. Totodată, vedeta a fost surprinsă de nenumărate ori în stare de ebrietate. Anul trecut, Amy a petrecut o noapte într-o închisoare norvegiană, și a plătit o amenda pentru consumul de cannabis într-o camera de hotel.

Să nu-l uitam însă pe regele rock and roll, Elvis Presley, căruia consumul de energizante și droguri i-au adus sfârșitul sau pe Edith Piaf, morfinomană.

Dacă în străinătate există vedete care recunosc faptul că au consumat droguri, în Romania nu se întâmplă același lucru. Totuși, presa a relatat câteva cazuri în care celebritățile locale au fost implicate în situatii de acest gen.

Cazul "Cocaina pentru VIP-uri"

Fiul omului de afaceri Ion Tiriac, Ion Alexandru Tiriac, a fost implicat în scandalul "Cocaina pentru VIP-uri". Țiriac Jr. a fost reținut pe Aeroportul Otopeni în iunie 2004, sub suspiciunea de consum și trafic de droguri.

Deși, inițial, Țiriac Jr. a fost achitat pentru toate acuzațiile, Parchetul General a facut apel împotriva deciziei Tribunalului București. În același caz a fost implicată și fosta lui iubită, Ileana Lazariuc, fata interpretei Anastasia Lazariuc.

Cântăreața hip-hop Marijuana a recunoscut că a consumat droguri și că a urmat un tratament de dezintoxicare. După ce a trecut peste dependența de droguri, a pus bazele unei afaceri cu bijuterii și și-a refăcut viața.

La câteva luni după ce a ieșit din inchisoare, Tudor Sișu, unul dintre cei doi membri ai trupei hip-hop Sisu&Puya (fosta La Familia), a ajuns din nou după gratii, tot din cauza drogurilor. La sfârsitul lui octombrie 2005, Sișu fusese eliberat pentru bună purtare, după ce ispășise doi ani, din trei pentru trafic și deținere de droguri.

În noiembrie 2002, Walter Zenga și Raluca Sandu, pe-atunci un cuplu, au fost percheziționați de polițiști în clubul bucureștean Office, pentru că în apropierea mesei lor a fost descoperit un pliculeț ce conținea cocaină. Realizatorul TV Andrei Gheorghe a fost și el acuzat de deținere de droguri, dar a fost declarat nevinovat. Și lista ar putea continua.

4.2. Drogurile și sportul

Am văzut că în mediul artistic drogurile își fac simțită prezența într-un mod destul de evident. Însă nici sfera lumii sportive nu a scăpat de dominația drogurilor. Consumul de droguri în sport este cel mai adesea întâlnit sub denumirea de doping.

Etimologic se pare că dopingul vine din flamandul “to doop”, așa cum apare în dicționare în secolul al XVIII – lea. Desigur că încercările de a stimula puterea, forța, dorința de a învinge pot fi găsite încă de la romani, care organizau luptele dintre gladiatori și unde învingătorul, care era adult, căuta prin toate mijloacele să câștige. Se pare că s-au găsit inscrisuri din care reiese că în întrecerile în trăsurici conducătorii absorbeau o licoare (vin + miere), care le dădea o anumită putere, o anumită agresivitate.

 Despre doping, în accepțiunea de azi, se poate vorbi cam din secolul XX. Astfel prin anii 1900 – 1936 în Japonia, sportivii foloseau înainte de competiții cardiotonice și nitriți (vasodilatatori coronarieni); cel de-al II – lea război mondial a consfințit efectele anfetaminelor (psihostimulante) asupra sistemului nervos, aviatorii germani, care executau bombardamente de noapte primind aceste substanțe înainte de plecarea în misiune pentru întreținerea stării de vigilență și agresivitate. De aici și până la trecerea în sport nu a fost decât un pas. Postbelic, când viața sportivă și-a reluat cursul a apărut și utilizarea substanțelor dopante, amfetaminele, antidepresivele, simpaticomimeticele și analgezicele cardio – respiratorii fiind primele grupe de substanțe folosite de sportivi din proprie inițiativă sau la recomandarea unor cadre sportive (antrenori, medici, masori ).

Cele mai multe cazuri de consum de droguri în lumea sportului sunt întâlnite în fotbal, dar nu numai. Cel mai cunoscut caz este cel al fotbalistului Adrian Mutu întrucât scandalul a devenit subiect atât pentru ziarele din România cât și pentru ziarele din străinătate. Mutu a pierdut contractul cu formația Chelsea și s-a ales cu o suspendare de șapte luni din cauza consumului de droguri. Într-un interviu acordat postului BBC, atacantul a spus că nu s-a gândit la consecințele pe care drogurile le-ar putea avea asupra carierei lui de fotbalist. "Când esti trist, nu te gândesti decât că vrei să scapi de sentimentul ăsta, nu ai timp de altele… nu voiam decât să nu mai simt ce simțeam și atunci am hotărât sa iau droguri", a declarat Adrian Mutu in 2004, pentru BBC.

Cazuri celebre de dopaj din fotbalul internațional

martie 1991: Unul dintre cei mai mari fotbaliști din lume, argentinianul Diego Armando Maradona a fost descoperit dopat cu cocaină. A fost suspendat un an și trei luni.

Martie 1993: Un alt argentinian, Claudio Caniggia (AS Roma), a fost depistat pozitiv cu cocaină, fiind suspendat un an și două luni.

Iunie 1994: Maradona este depistat din nou pozitiv la controlul antidoping, la Cupa Mondială din SUA. A primit încă un an și trei luni suspendare.

1995 – 1998: Alessandro del Piero, Alessio Tacchinardi, Paolo Montero și Antonio Conte ( toți de la Juventus Torino ) sunt anchetați după ce fostul antrenor al Romei a declarat că Del Piero consuma EPO pentru „a-și ridica moralul”.

Iunie 2001: Olandezul Frank de Boer este depistat pozitiv cu nandrolon, fiind suspendat un an din activitate.

Noiembrie 2001: Spaniolul Josep Stam (Lazio) a fost suspendat 4 luni și amendat cu 50.000 de dolari după ce a fost depistat pozitiv cu nandrolon.

Apilie 2001: Olandezul Edgar Davids (Juventus) a fost descoperit pozitiv.

Noiembrie 2001: Spaniolul Josep Guardiola (Bescia) a anunțat într-o conferință de presă ca a fost depistat pozitiv cu nandrolon, la două controale antidoping.

2001: Portughezul Fernando Couto (Lazio) a fost suspendat un an și patru luni, fiind găsit dopat cu nandrolon.

Decembrie 2002: Federația Engleză a anunțat că portarul echipei Chelsea, Mark Bosnich, a fost depistat pozitiv. Boshnic a fost suspendat nouă luni, iar Chelsea a decis rezilierea contractului.

Septembrie 2003: Rio Ferdinand (Manchester United) a refuzat să se spună unui test antidoping. Ulterior, Ferdinand a fost suspendat opt luni.

Cazuri celebre de dopaj din fotbalul românesc

24 iulie 1999: în minutul 68 al partidei Rapid – Astra Ploiești, fotbalistul Ștefan Vrăbioru (23 de ani) s-a prăbușit pe gazon, el murind apoi în drum spre spital. La autopsie , în organismul fotbalistului s-au descoperit urme de metandienonă, un stereoid anabolizant interzis. În urma acestui deces, LPF a decis introducere controalelor antidopind la meciurile din Divizia A.

9 iunie 2001: A apărut primul caz de dopaj confirmat din fotbalul românesc. Rezultatele testelor piteștenilor Aurel Neaga și Cristian Buturugă au ieșit pozitive cu , cu metonolon, un produs realizat din testosteron. Pe 25 august 2001, Comisia de Disciplină a LPF i-a declarat nevinovați pe Neaga și Buturugă.

17 iunie 2004: Nicolae Grigore ( FC Brașov) a fost depistat pozitiv cu norandrosteron. El a fost suspendat șase luni și amendat cu 3.000 de euro. Suspendarea i-a fost redusă ulterior la trei luni.

27 august 2004: Adrian Senin și Iulian Apostol (ambii de la Farul Constanța) au fost depistați pozitiv cu furosemid. Ce doi au fost suspendați și amendați cu câte 2.000 de euro.

Drogurile au scos-o din lumea tenisului pe jucătoarea elvețiană, Martina Hingis. Fosta ocupantă a primului loc în clasamentul mondial și-a anunțat retragerea din tenis, după ce pe data de 29 iunie 2007, a fost depistată că a consumat cocaină. Aceasta a fost suspendată pentru doi ani de către Federația Internațională de Tenis.

De asemenea, tenismena româncă Raluca Sandu a fost implicată în mai multe scandaluri cu droguri.

Presa informează, în 26 octombrie 2007, că au apărut două noi clase de droguri experimentale ce dau capabilități musculare puternice – modulatorii pentru receptori de androgen selectiv(SARMs) și inhibitorii de miostatină.

4.3. Drogurile în lumea sportivă

Implicația politică în lumea drogurilor ocupă rolul cel mai important. Culisele arenei politice ascund multe secrete în privița drogurilor.

În continuare voi încerca să prezint căteva cazuri în care implicația politică în ceea ce privește drogurile, și-a făcut simțită prezența. Voi începe cu programul secret al CIA denumit MKULTRA. În cadrul acestui program, au fost folosite droguri la odioasele experimente de control și manipulare mentală.

Voi reda în continuare o parte a unui articol , realizat de Maria Nicola și publicat pe site-ul yogaesoteric.

Chiar și pentru cei mai agresivi critici ai Agenției, dezvăluirile apărute de-a lungul timpului despre anumite operațiuni executate cu cinism și sadism de CIA frizează incredibilul. În 1974, ziarul The New York Times publică informații despre activități ilegale desfășurate de CIA pe teritoriul SUA, incluzând experimente de manipulare și control mental realizate asupra cetățenilor americani, fără știrea acestora. Subiectul a atras atenția Congresului SUA; s-au înființat două comisii de anchetă – o comisie a Congresului (cunoscută sub denumirea Church Comitee) și o comisie prezidențială (comisia Rockefeller). Majoritatea documentelor privind respectivele experimente fuseseră  distruse de CIA în 1971, dar chiar și în aceste condiții, anchetele celor două comisii au fost revelatoare. Raportul public emis în vara anului 1975 a confirmat faptul că CIA și Departamentul Apărării (Department of Defense) au desfășurat experimente de control mental asupra unui număr foarte mare de persoane (atât cu știrea și acordul lor, cât și – în procent covârșitor – fără știrea sau acordul acestora). Aceste experimente făceau parte din programe ample de cercetare și experimentare privind influențarea și controlarea comportamentului uman prin diferite metode, care includ, printre altele, folosirea substanțelor psihoactive (de exemplu droguri precum LSD-ul și mescalina). Dezvăluiri ulterioare ale unor foști agenți CIA au confirmat temerile că experimentele respective nu au fost stopate; chiar și în prezent continuă să se desfășoare în SUA procese intentate de victimele acestor experimente. 

CIA și Războiul Rece – CIA (Central Intelligence Agency – Agenția Centrală de Spionaj) a fost fondată în SUA după al Doilea Război Mondial, în 1947. Presiunea „Războiului Rece” dintre URSS și SUA a declanșat o suscipiciune aproape paranoidă între cele două superputeri. Această suspiciune reciprocă a justificat proliferarea spionajului, înarmarea, finanțarea unor conflicte colaterale și înființarea unor instituții specializate, printre care și CIA. Statutul constituțional al Agenției implica faptul că aceasta nu va desfășura operațiuni pe teritoriul SUA, nu are nici un fel de jurisdiscție la nivel național și nu se va implica în chestiuni de siguranță internă. Încă de la început, statutul inițial „defensiv” al CIA a fost controversat la cel mai înalt nivel, astfel că, în scurt timp, s-a admis oficial rolul ofensiv al acțiunilor de spionaj.
  Războiul Rece a servit ca pretext pentru multe acțiuni nebunești, criminale, abominabile sau pur și simplu imorale. Două exemple sunt suficiente. „Operațiunea Paperclip” este numele de cod sub care SUA a organizat aducerea oamenilor de știință naziști în SUA, sub identități false, și includerea lor în programele de cercetare militară. S-a justificat că, altfel, URSS-ul ar fi preluat respectivii oameni de știință. Operațiunea MKULTRA, alături de alte proiecte anterioare care vizau manipularea și controlul mental, au fost justificate de posibile experimente similare desfășurate în blocul comunist. Primele experimente ale CIA în domeniu au fost cunoscute ca Proiectul Chatter, Proiectul Bluebird și proiectul Artichoke.

Conexiuni posibile – Mișcarea hippie și așa-numita „vară a iubirii” din anul 1967 sunt, afirmă specialiștii, corelate cu experimentele cu LSD realizate asupra populației SUA și în special asupra tineretului american, în cadrul MKULTRA și posibil și al altor programe secrete.

Unii cercetători care au analizat documentația existentă despre programul MKULTRA asociază cu acesta anumite asasinate celebre. Se pare astfel că, atât asasinul lui Robert F. Kennedy, cât și asasinul premierului israelian Itzchak Rabin au fost subiecți ai unor experimente de programare mentală.

S-a lansat aceeași ipoteză și privitor la uciderea congresmanului Leo Ryan în timp ce acesta realiza o investigație în Jonestown. Mai mult, cutremurătorul genocid de la Jonestown, când 900 de persoane din gruparea „Templul Soarelui” condusă de Jim Jones au murit într-o presupusă sinucidere colectivă, se pare că a fost declanșat prin metodele de control mental dezvoltate de CIA.

Există de asemenea mărturii conform cărora anumite activități oculte de genul celor care se desfășoară în subteranele de la Bohemian Grove, care implică ritualuri satanice combinate cu orgii sexuale și ajung uneori chiar la sacrificii umane, folosesc pe post de victime persoane care au fost supuse perioade îndelungate tehnicilor de spălare pe creier și de control mental din cadrul programului MKULTRA.

Ceaușescu și dogurile

Conform publicațior făcute în presă, se pare că și fostul președinte al României din perioada comunistă, Nicolae Ceaușescu ar fi fost implicat într-o afacere cu droguri, alături de Raul Castro, fratele dictatorului cubanez Fidel Castro.

Mihai Pacepa, fostul șef al serviciilor de informații externe de la Bucuresti, a declarat că în 1972, în cursul unei vizite a lui Nicolae Ceaușescu în Cuba, frații Castro și dictatorul român au pus bazele unei afaceri cu droguri. Deși liderii comuniști nu au discutat despre banii care ar fi fost obtinuți din respectiva „afacere”, Pacepa arata că el administra acesti bani pentru partea română, bani care intrau în contul personal al lui Nicolae Ceaușescu. Până în 1978, când Pacepa a părăsit România, în contul numit AT-78 erau 400 de milioane de dolari.

CAPITOLUL V

CERCETAREA PRACTICĂ

Metodologia cercetării:

Argumentul cercetării

Consumul de droguri constituie a problemă acută a societății. Am abordat această temă pentru încerca să înteleg mai bine consumul de droguri, precum și felul în care drogurile au fost folosite de-a lungul vremii, în medii diferite.

Obiective specifice:

Identificarea cauzelor ce determină consumul de droguri în rândul persoanelor din mediul artistic

Identificarea modului în care drogurile influențează cariera artistică.

Documentarea preliminară:

Materialele ce au contribuit la realizarea studiului au fost lucrări de specialitate din domeniul psihologiei, medicinei, sociologiei, domeniul juridic, precum și publicații din presă toate acestea fiind enumerate în cadrul bibliografiei lucrării.

Universul cercetării:

Universul cercetării cuprinde tineri din mediul artistic, consumatori de droguri.

Unitățile de analiză și înregistrare

Unitatea de analiză în această lucrare este consumul de droguri, iar unitatea înregistrată este reprezentată de persoane din mediul artistic.

Prezentarea ipotezelor:

Ipoteza poate fi definită ca un enunț referitor la relația dintre dintre două sau mai multe fenomene.( Mărginean, 2002)

Ipoteza este o explicație ce devine teorie dacă cercetarea o confirmă, având rolul de a orienta întreaga activitate de cercetare, ea putând fi ipoteza teoretică ce aduce interpretări noi ale unor fenomene deja studiate sau poate fi ipoteza toretică, care este direct testabilă prin cercetarea de teren. Ipotezele cercetării de față se constituie astfel:

Dacă un actor consumă droguri, atunci el va putea interpreta mai bine un rol.

Dacă prietenii din anturajul unui artist cunsumă droguri, atunci și acesta va consuma.

Operaționalizarea conceptelor:

Consumul de droguri – utilizarea de substanțe și produse stupefiante în afara prescripțiilor medicale, ce duc la abuz și dependență, urmate de degradarea morală și fizică a individului.

Familia – mediul de apartenență favorabil sau nu consumului de droguri.

Anturaj: – grupul de prieteni, mediul în care este dobândit de obicei consumul de droguri.

Instrumentele cercetării

Pentru verificarea și validarea ipotezelor, am folosit ca metode studiul de caz, realizat prin tehnica interviului și observație.

Studiul de caz

Studiile de caz este o metodă de cercetare exhaustivă a unei unități sociale, a unor evenimente, fenomene sau procese considerate a alcătui un tot structurat. Se consideră că metoda este adecvată când se cercetează aspecte prezente din viața socială și nu se exercită un control asupra comportamentelor și acțiunilor.(Zamfir, 1998)

Caracteristicile studiului de caz sunt ( Marginean, 2002):

se pot folosi o multitudine de surse, de date (individuale, familiale, organizaționale, de cuplu) și diferite metode de a colecta aceste date pentru a obține informații cât mai detaliate despre caz;

datele pot fi calitative și cantitative, măsurătorile pot fi efectuate pe loc sau într-o perioadă lungă de timp, folosindu-se mai multe metode;

în funcție de componentele practicii, există trei tipuri de studii de caz:

studii centrate pe estimare

studii centrate pe intervenție

studii centrate pe rezultate

Pentru realizarea studiilor de caz, se apelează la multiple surse de informare, persoane, grupuri, organizații și se utilzează metode diferite de colectare a acelor informații: anchetă, interviu, analiza documentară.

Informațiile cuprinse în studiile de caz ale lucrării, au fost obținute în urma discuțiilor cu tineri artiști și a observației.

Interviul

Interviul reprezintă tehnică de obținere prin întrebări și răspunsuri, a unor informații verbale de la indivizi și grupuri umane, în vederea verificării ipotezelor sau pentru desemnarea știinșifică a fenomeelor socio-umane.(Marginean, 2002, p.58)

Interviul se bazează pe comunicarea verbală și presupune întrebări și răspunsuri.

Elementul fundamental în tehnica interviului îl reprezintă convorbirea.

Observația

Observația în științele umane, înainte de orice, este observarea omului de către om, fiind vorba de un raport între două persoane. A observa înseamnă a cunoaște, a examina un obiect, o persoană, a face constatări și remarci referitoare la ceea ce s-a privit cu atenție. Observația umană științifică, sociologică și psihologică sunt doar câteva din mutitudinea de tipuri de observație existente.

Observația permite sesizarea comportamentelor non-verbale, a reactivității motrice, posturii, îndeosebi a expresivității emoționale verbale, toate având indicii sugestive asupra trăirilor și trăsăturilor de personalitate. Un rol important al observației, este acela că ea permite surprinderea comportamentelor spontane ale subiecților, comportamente care prin auto-analiză ar fi interpretate ca denaturate subiectiv.

STUDII DE CAZ:

STUDIU DE CAZ 1

DATE PERSONALE:

Prenume, nume : P. D.

Vârsta: 20 de ani

Sex : M

Studii : student anul 2 la Academia de Teatru și Film București, secția actorie

ISTORICUL CONSUMULUI.

P.D. a început să consume droguri în urma cu 7 luni. Se afla la o petrecere cu câtiva prieteni care i-au dat să tragă dintr-o țigară de marihuana. Prima dată nu a simțit plăcerea drogului, i-a fost chiar rău. Avea stări de voma și îi era teamă că nu poatea ajunge la baie deoarece mișcările îi erau foarte greoaie. Însă la următoarea întâlnire cu prietenii a fumat din nou, de data asta resimțind efectele. Se simtea foarte bine și se amuza din orice lucru, nu avea nici o grijă, totul era frumos, chiar și colegul de camera cu care altă dată se certa foarte des atunci îi era drag și-l amuza orice zicea acesta. A început apoi să fumeze cam o dată pe săptămână. Nu a încercat și altceva în afară de marihuana și hașiș.

MOD DE ADMINISTRARE:

Ca mod de administrare, P.D. a apelat doar la fumat. P.D. susține că nu ar apela niciodată la injectare deoarece riscurile la care s-ar expune ar fi cu mult mai mari.

MEDIUL FAMILIAL:

Familia lui P.D. este compusă din 4 membrii: părinții și doi copii, el fiind mezinul familiei. Se afă în relații bune cu familia, în special cu sora mai mare,singura din familie care știe că P.D. a consumat droguri.

MEDIUL ARTISTIC:

Ca și artist P.D. consideră că nu are nevoie de droguri pentru a devenii un bun actor. Este de acord că atunci când fumeză hașiș dispar toate inhibițiile putând astfel să spună lucruri pe care altfel nu le-ar spune sau să prezinte anumite idei pe care nu îndrăznea să le expună, ținăndu-le ascunse undeva în mintea lui, însă nu crede drogurile îl inspiră.

El a afirmat că apelează la droguri pentru a se distra, pentru a se relaxa. De asemenea susține că anturajul, grupul de prieteni au un rol foarte important în faptul că el consumă droguri. Nu fumează niciodată droguri singur ci doar când se întâlnește cu prietenii.

STUDIU DE CAZ 2

DATE PERSONALE:

Prenume, nume: B.A.

Vârsta: 21 ani

Sex: F

Studii: studenta anul III actorie, Academia de Teatru și Film Bucuresti

ISTORICUL CONSUMULUI:

B.A. a avut primul contact cu drogul la vârsta de 17 ani. A încercat din curiozitate. Se afla în vacanța la mare cu câțiva prieteni, unde au cunoscut niște italieni care aveau droguri. Erau pe plajă, noaptea când a fumat prima dată o țigară de marihuana. A fost o experiență interesantă dar și periculoasă. La nici o oră după ce ea a plecat de pe plajă cei care îi oferiseră droguri au fost prinși cu droguri și ridicați de poliție de pe plajă.

După această experiență a început să fumeze ocazional marihana și hașiș, la diverse petreceri cu prietenii. Însă ultima experiență a făcut-o să se gândească să nu mai consume, pentru că s-a simțit foarte tristă, după ce a consumat, iar cei din jur i se păreau ciudați: „Prietenii mei imi păreau foarte ciudați, ii vedeam ca pe niște monștri din noroi. Și le spuneam să plece pentru că nu sunt decât niște noroaie, după care începeam să râd”.

MOD DE ADMINISTRARE: – fumat.

MEDIUL FAMILIAL:

Mama este profesoară la o școală generală, iar tatăl economist. A.D. mai are o soră mai mică, elevă de liceu. Relația cu familia este una armoniosă. Nici unul din membrii familiei nu știe că a consumat droguri. Și chiar dacă are o relație bună cu familia nu crede că aceștia ar înțelege, văzând consumul de droguri mult mai periculos. Crede că ar judeca-o foarte tare dacă ar afla.

MEDIUL ARTISTIC:

Crede că drogurile te ajută să te exprimi mai ușor. „ Îți vin idei la care nu te-ai mai gândit și ai curajul să le spui celorlalți. Te relaxează și te ajută să te simți bine”.

B.A. susține că motivul pentru care consumă droguri este distracția, grupul de prieteni având și el un rol destul de important.

STUDIU DE CAZ 3

DATE PERSONALE:

Prenume, nume: V.E.

Sex: M

Vârsta: 23

Studii: student ultimul an la Academia de Teatru și Film București

ISTORICUL CONSUMULUI:

V.E. a consumat pentru prima dată droguri în urmă cu 2 ani la o petrecere, la aniversarea unui prieten. A fumat marihuana și hașiș. A încercat mai apoi și ketamină, ecstasy. Ketamina l-a speriat puțin( „ Nu puteam să mă mai mișc. Eram lucid însă nu-mi puteam controla corpul, nu puteam să mișc nici un deget”). Insă cea mai interesantă experieță a lui V.E. a fost atunci când a consumat cocaină. „E o senzație greu de descris în cuvinte. Ai impresia că sufletul îți părăsește corpul și te simți superior celorlalți. Te simți precum omul primitiv, stăpânul absolut al ceea ce e al tău. Ți- se amplifică toate stările, sentimenele. Pe cine iubesti, iubesti cu adevărat,pe cine urăști, urăști cu toată ființa ta. Ești pur și simplu tu, cel care nu ai curajul să fii în mod obijnuit”.

MOD DE ADMINISTRARE:

prizare

fumat

MEDIUL FAMILIAL:

Tată este director economic, iar mama profesor universitar. V.E. este singurul copil al familiei. Relația cu familia este una armonioasă. V.E. are o relație mai specială cu mama, tatăl fiind mai autoritar. Mama știe că acesta a consumat droguri, ba chiar a fumat o țigară de marihuana împreună cu V.E..

MEDIUL ARTISTIC:

V.E. consideră drogurile te ajută să te relaxezi, iți amplifică stările, trăirile. Sentimentele sunt mult mai profunde. V.E. a consumat marihuana înaintea unei repetiții și crede că atunci a intrat cel mai bine în pielea personajului, însă consideră că a te urca pe scenă după ce ai consumat droguri, înseamnă autodistrugere ca actor. „Chiar dacă drogul îți amplifică trăirile, aflându-te pe scenă trebuie să poți avea relație cu celelalte persoane de pe scenă, iar drogul nu îți prea permite. Te simți tu bine și nu prea îți pasă de ceilalți”. În lumea artistică există multă răutate și invidie în părerea lui V.E., iar pentru a rezista în lumea asta trebuie să fii tare. „Iei un joint și nu-ți mai pasă de răutățile lor” a afirmat V.E. râzând.

STUDIU DE CAZ 4

DATE PERSONALE:

Prenume, nume: C.N.

Vârsta: 28 de ani

Sex: M

Ocupație: actor

ISTORICUL CONSUMULUI:

C.N. a consumat droguri prima dată în anul 2005. Avea un prieten care lucra într-un club, iar într-o seară când C.N. și iubita lui se întrebau cum e cu drogurile, acesta le-a promis că le va face rost. A doua seară a venit acasă la C.N. care locuia împreună cu prietena și le-a adus o țigară cu hașiș, pe care au fumat-o toți trei. C.N. spune că a fost cea mai frumoasă experiență cu drogurile. „ O senzație extraordinară. Auzeam muzica în surdină și încercam să o dau mai tare, însă nu reușeam să mișc mouse-ul, mișcările îmi erau greoaie. Mă distra orice, chiar și lucruri care altă dată ma enervau îngrozitor ,atunci mă distrau foarte tare. Și aveam o senzație de bine. Asta a durat vreo 2-3 ore după care eram ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Apoi a fumat marihuana. La prima țigară de marihuana nu a simțit nimic. La aniversarea sa, în 2007 a fumat marihuana împreună cu prietenii. Nu se simțea într-un fel anume, singurul lucru care și-l dorea era să stea așezat pe ceva cât mai jos. „ M-am așezat pe fotoliu și îmi dorem să stau mai jos. M-am lăsat să alunec până am ajuns să stau întins pe podea și atunci aș fi vrut să stau și mai jos, să mă afund”.

Experiența cu ketamina nu i-a placut deloc, făcându-l să nu-și mai dorească să consume. Era în căminul studențesc la o petrecere. La un moment dat a intrat în camera unui prieten care i-a spus că are ceva special pentru el. La început i-a fost frică pentru că nu mai prizase niciodată, însă după ce a prizat prietenul lui și a văzut că nu e totul în regulă, a prizat și el. „Mi-a fost foarte rău, în sensul că eram speriat că nu mai puteam să mișc nici o parte a corpului și am vărsat exagerat de mult. Însă partea interesantă a fost că, acum eram ca și mort și după trei minute nu mai aveam nimic. Mă simțeam ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic”.

Tot în cămin a mai consumat și ciuperci halucinogene.

MOD DE ADMINISTRARE: – fumat

– prizare

MEDIUL FAMILIAL:

Are o relație bună cu familia. Însă familia lui locuiește într-un oraș de provincie, iar distanța și programul încărat al lui C.N. nu-i permit să-și vizite părinții și fratele mai mic foarte des. Comunică însă la telefon aproape zilnic. Părinții lui sunt foarte mândri de C.N. .

MEDIUL ARTISTIC:

C.N. ca artist nu crede că are nevoie de droguri. „ Drogurile te pot ajuta să te simți bine , să te relaxezi, să scapi de oboseală, însă în nici un caz eu nu cred că te inspiră. Cred că e mai mult vorba de autosugestie. Sunt convins că pot face un rol dacă nu mai bine, cel puțin la fel de bine ca un foarte bun actor care consumă droguri”.

La început, C.N. a consumat droguri din pură curiozitatea, iar mai apoi pentru a se simți bine, a se distra. „ E ca o beție cu alcool însă mult mai profundă, dar care îți trece mult mai repede, scăpând și de durerile de cap de a doua zi”.

STUDIUL DE CAZ 5

DATE PERSONALE:

Nume, prenume: R.D.

Sex: M

Vârsta: 25 de ani

Ocupație: actor

ISTORICUL CONSUMULUI:

R.D. avut primul contact cu drogurile în urmă cu 3 ani, în căminul studențesc. Prima dată a fumat marihuana împreună cu colegii din cămin. Apoi a încercat hașiș și ecstasy. Nu fumează niciodată singur ci numai atunci când se întâlnește cu mai mulți prieteni. Fumează pentru a se distra, pentru a se simți bine și asta o face ocazional. A fumat de câteva ori și cocaină. Experiența cu cocaină a fost cea mai interesantă. „ Este extraordinar. Te simți ca și cum ai pluti, ca și cum ai fi deasupra tuturor. Îți dă un sentiment de superioritate și de bine, de relaxare”.

MOD DE ADMINISTRARE:

fumat

MEDIUL FAMILIAL:

Mama este cadru didactic, tatăl este cameraman, iar sora mai mică studentă. Are o relație bună cu familia, însă se văd destul de rar aceștia locuind în provincie.

MEDIUL ARTISTIC:

Ca artist R.D. consideră că poți fi un foarte bun actor fără a consuma droguri.

Concluziile cercetării:

În urma cercetării ipotezele au fost confirmate parțial, majoritatea susținând că au consumat droguri, la început din curiozitate, iar apoi pentru distracție, ci nu pentru a obține performanțe în cariera actoricească. Toți au fost de părere că pentru a devenii un actor bun nu ai nevoie de droguri, ci de talent și multă muncă.

În ceea ce privește anturajul se pare că acesta are într-adevăr un rol extrem de important în debutul consumului de droguri.

CONCLUZII

Consumul de droguri reprezintă una din problemele acute ale societății în care trăim. Cunoscute din cele mai vechi timpuri, drogurile au ajuns în ziele noastre obiectul unei adevărate industrii, extrem de profitabile, în care sunt implicate din ce în mai multe persoane, începând de la țăranii care cultivă plante ce conțin droguri pentru a-și putea întreține familiile și terminând cu marii magnați ai drogurilor.

De la substanțe folosite la început de anumite grupuri etnice, în cadrul unor ceremonii, drogurile au pătruns, în prezent, la toate nivelurile societății, traficul și consumul de droguri atingând cote alarmante. Din păcate nici o societate, nici o țară nu a fost ocolită de acest flagel.

Oamenii recurg la consumul de droguri dintr-o mulțime de motive, printre care eliberarea de durere și a discomfortului, evadare din plictiseală, din probleme aparent de nerezolvat, obținerea plăcerii și abordarea performanței.

Se pare că drogurile au fost, și poate încă mai sunt un element cu o contribuție foarte importantă în încercarea de manipularea în masă a populației. Drogurile induse populației au creat iluzia unei oarecare libertăți.

Există o adevărat industrie a drogurilor ce rezistă de mii de ani și se dezvoltă pe zi ce trece atrăgându-și tot mai mulți consumatori. Folosite ca mijloc de obținere a plăceri, ca refugiu, ca tratament terapeutic sau în încercarea de manipulare masă, drogurile și-au făcut și își vor face mereu simțită prezența.

Element al modernității, considerat o necesitate pentru a fi în pas cu moda, drogul este din ce în ce mai des utilizat ca instrument în lumea mondenă – instrument în crearea stărilor de bine, euforiei și dezinvolturii; dacă nu te droghezi nu ești la modă.

Indiferent de modul în care sunt utilizate, de categoria de populație care le consumă, drogurile rămân în continuare o problemă destul de gravă a societății moderne.

Ghid de interviu

1. Date personale

Sex

Vârstă

Mediu de proveniență

Stare civilă

Studii

2. Relația cu drogul

Sunteți consumator/re de droguri?

Puteți vorbi despre consumul de droguri, în cazul în care ați consumat vreodată? Detaliați povestea dumneavoastră.

Dacă nu ați consumat niciodată droguri, care este relația dumnevoastră cu aceste substanțe?

Care au fost circumstanțele în care ați intrat în contact cu drogurile?

Considerați că societatea este vinovată de existența problemei drogurilor?

Conștientizați importanța acestei probleme?

3. Relatia cu familia

Aveti suport din partea familie?

Familia cunoaște problema dvs?

Care a fost reacția familiei și a celor din jur când au aflat despre consumul de droguri?

4. Modalitatea de recuperare

Considerați drogurile o problemă pentru care se impune tratament?

Care ar fi modalitatea prin care ati dori să renunțați la droguri?

Doriți să renunțați la droguri?

Bibliografie:

Abraham, Pavel, Capcana drogurilor. București: Editura Detectiv, 2003

Abraham, Pavel coord., Trifan, Gabriela, Moartea albă: prevenirea, depistarea și combaterea consumului și traficului ilicit de droguri, Brăila: Editura Olimpiada, 2003

Abraham, Pavel coord., Richard, Denis, Senon, Jean-Louis, Dictionar de droguri, toxicomanii și dependențe. București: Editura Științelor Medicale, Editura Juridică, 2003

Campbell, Ross, Copii noștri și drogurile, București : Editura Curtea Veche, 2001

Căpăstraru, Cristian, Tihan, Eusebiu. Traficul și consumul ilicit de droguri : aspecte juridice și psihosociologice. București: Editura Institutul de ecologie socială și protecție umană Focus, 2003

Dima, Traian, Dobrinoiu, Vasile, Prevenirea și combaterea traficului de droguri în România, București: Editura Hamangiu, 2002

Drăgan, Jenică (2000). Dicționar de droguri. București: Editura Național

Anghel, Petre, Tehnici de redactare,[f.l.] Editura Eita, 2005

Griffith, Edwars, Drogurile – o tentație ucigașă, trad. Ciucă, Octav,Pitești, Ed. Paralela 45, 2006

Mărginean ,Ioan, „Proiectarea cercetării sociologice”,Iași, Ed. Polirom, 2002

Mătăchiță, Mihaela, apud Sorin M.Rădulescu, Cristina Dâmboeanu, Sociologia consumului și abuzului de droguri, București, Ed. Lumina Lex, 2006

Mihai, Luminița, 14 Pași în lumea drogurilor. București: [f.e], 2005

Rădulescu, M. Sorin, Dâmboeanu, Cristina, Sociologia consumului și abuzului de droguri, București : Editura Lumina Lex, 2006

Sandu, Florin, Stop Drogurilor,ed. Sylvi, Bucuresti, 2002

Stroiescu, Valentin, Farmacologie, București, Editura All, 1997

Trifan , Gabriela, coord. Prof. Univ. Dr. Pavel Abraham, Moartea Albă. Prevenirea, depetarea și combaterea consumului și traficului ilicit de droguri., Brăila,ed. Olimpiada, 2003

Vasilescu, Lucian (coord.), Modificări neuropsihice induse de consumul de droguri. Evaluarea și managementul de caz, București, ed. Focus, 2004

Vlăsceanu, Lascăr, Cătălin, Dicționar de sociologie, Ed. Babel, București, 1998

*

Hotărâre nr. 1359 din 20.12.2000 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea si trficul consumului ilicit de droguri,

Legea Nr.143 din 26/07/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri

Legea Nr. 300 din 17/05/2002

Legea nr.522/ 2004 pentru completarea si modificarea Legii nr.143/2000

*

http://www.ana.gov.ro/rom/opiacee.htm

http://www.atac-online.ro

http://www.bbc.co.uk

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_9802/Alcoolul-si-tutunul-mai-periculoase-decat-unele-droguri-ilegale.html

http://www.gardianul.rol

http://www.presaonline.com/stire/tonomate-cu-marijuana,183951.html

http://www.realitatea.net

http://www.severpress.ro

http://sportpedia.mysport.ro

http://www.transilvaniaexpres.ro

Front Page

http://www.zoot.ro

http://www.9am.ro

http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/4958-Sa-i-IERTAM-si-sa-i-UITAM-!!!/page17

http://blogosfera.piatza.net/fara-secrete/mk-ultra-si-monarch-proiectele-guvernamentale-odioase-de-control-a-mintii-umane-institutul-tavistock-din-londra-este-centrul-mondial-de-control-al-mintii-si-emotiilor-oamenilor-de-pe-aceas/

http://www.fatanevazutaalumii.ro/2011/03/mkultra-odioase-experimente-de-control.html

http://euroacademia.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=241:criminalitatea-transfrontaliera-la-regimul-drogurilor&catid=91:biblioteca-antidrog&Itemid=127&lang=ro

Bibliografie:

Abraham, Pavel, Capcana drogurilor. București: Editura Detectiv, 2003

Abraham, Pavel coord., Trifan, Gabriela, Moartea albă: prevenirea, depistarea și combaterea consumului și traficului ilicit de droguri, Brăila: Editura Olimpiada, 2003

Abraham, Pavel coord., Richard, Denis, Senon, Jean-Louis, Dictionar de droguri, toxicomanii și dependențe. București: Editura Științelor Medicale, Editura Juridică, 2003

Campbell, Ross, Copii noștri și drogurile, București : Editura Curtea Veche, 2001

Căpăstraru, Cristian, Tihan, Eusebiu. Traficul și consumul ilicit de droguri : aspecte juridice și psihosociologice. București: Editura Institutul de ecologie socială și protecție umană Focus, 2003

Dima, Traian, Dobrinoiu, Vasile, Prevenirea și combaterea traficului de droguri în România, București: Editura Hamangiu, 2002

Drăgan, Jenică (2000). Dicționar de droguri. București: Editura Național

Anghel, Petre, Tehnici de redactare,[f.l.] Editura Eita, 2005

Griffith, Edwars, Drogurile – o tentație ucigașă, trad. Ciucă, Octav,Pitești, Ed. Paralela 45, 2006

Mărginean ,Ioan, „Proiectarea cercetării sociologice”,Iași, Ed. Polirom, 2002

Mătăchiță, Mihaela, apud Sorin M.Rădulescu, Cristina Dâmboeanu, Sociologia consumului și abuzului de droguri, București, Ed. Lumina Lex, 2006

Mihai, Luminița, 14 Pași în lumea drogurilor. București: [f.e], 2005

Rădulescu, M. Sorin, Dâmboeanu, Cristina, Sociologia consumului și abuzului de droguri, București : Editura Lumina Lex, 2006

Sandu, Florin, Stop Drogurilor,ed. Sylvi, Bucuresti, 2002

Stroiescu, Valentin, Farmacologie, București, Editura All, 1997

Trifan , Gabriela, coord. Prof. Univ. Dr. Pavel Abraham, Moartea Albă. Prevenirea, depetarea și combaterea consumului și traficului ilicit de droguri., Brăila,ed. Olimpiada, 2003

Vasilescu, Lucian (coord.), Modificări neuropsihice induse de consumul de droguri. Evaluarea și managementul de caz, București, ed. Focus, 2004

Vlăsceanu, Lascăr, Cătălin, Dicționar de sociologie, Ed. Babel, București, 1998

*

Hotărâre nr. 1359 din 20.12.2000 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind combaterea si trficul consumului ilicit de droguri,

Legea Nr.143 din 26/07/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri

Legea Nr. 300 din 17/05/2002

Legea nr.522/ 2004 pentru completarea si modificarea Legii nr.143/2000

*

http://www.ana.gov.ro/rom/opiacee.htm

http://www.atac-online.ro

http://www.bbc.co.uk

http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles%7CdisplayArticle/articleID_9802/Alcoolul-si-tutunul-mai-periculoase-decat-unele-droguri-ilegale.html

http://www.gardianul.rol

http://www.presaonline.com/stire/tonomate-cu-marijuana,183951.html

http://www.realitatea.net

http://www.severpress.ro

http://sportpedia.mysport.ro

http://www.transilvaniaexpres.ro

Front Page

http://www.zoot.ro

http://www.9am.ro

http://www.sfatulbatranilor.ro/threads/4958-Sa-i-IERTAM-si-sa-i-UITAM-!!!/page17

http://blogosfera.piatza.net/fara-secrete/mk-ultra-si-monarch-proiectele-guvernamentale-odioase-de-control-a-mintii-umane-institutul-tavistock-din-londra-este-centrul-mondial-de-control-al-mintii-si-emotiilor-oamenilor-de-pe-aceas/

http://www.fatanevazutaalumii.ro/2011/03/mkultra-odioase-experimente-de-control.html

http://euroacademia.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=241:criminalitatea-transfrontaliera-la-regimul-drogurilor&catid=91:biblioteca-antidrog&Itemid=127&lang=ro