Consumul de Droguri In Randul Scolar Si Universitar

Universitatea Bucuresti.

Argumentare

Principala preocupare a acestei teme este o problema de natura actuala, care afecteaza atat clasele mijlocii, precum si cele din inalta societate.

Inca din Antichitate, drogurile au reprezentat un subiect de interes datorita efectelor produse asupra organismelor consumatoare, urmand sa fie analizate ca piedica din punct de vedere socio-psihologic. Avand ca punct de plecare 3 teorii emise de catre oamenii de stiinta, am reusit sa exemplificam, explicam si totodata sa intelegem motivele tinerilor (si nu numai) care au determinat statutul acestora de „toxicoman”.

Prin intermediul informatiilor concrete cat si cu ajutorul dezbaterilor pe aceasta tema s-a reusit stabilirea unor masuri de protectie in ceea ce priveste clasele sociale cu risc de delincventa.

Totodata am reusit sa cream un profil al consumatorului bazandu-ne pe statisticile emise de organizatiile guvernamentale si non guvernamentale cu drept de informare.Avand la dispozitie toate aceste informatii,in prezenta lucrare am clasificat tipuri de droguri din punct de vedere farmacologic ,teologic cat si din punct de vedere al substantelor ce le contin.

Un principal motiv pentru cresterea excesiva al numarului de consumatori de droguri este mass-media deoarece aceasta promoveaza tot mai mult non valori mediatice ce se transforma peste noapte in modele demn de urmat de catre tinerii din ziua de azi. Acestia ajungand sa fie consumatori ,ca mai apoi dealeri in cercul lor de prieteni.

Am incercat sa explic rationamentul toxicomanilor si sa inteleg din punct de vedere psihologic motivul acestora de a consuma. De obicei acestia provin din periferiile oraselor,din paturile inferioare ale societatii ,din familii dezorganizate in care delincventa este un mod de a trai.In acelasi timp toxicomanii pot proven din familii cu un inalt nivel de trai,parinti cu studii superioare, dar care acorda prea multa libertate si putere de decizie copiilor lor si desi uneori au la cunostinta actiunile teribiliste ale tinerilor nu iau nici o masura considerand doar un episod trecator din viata lor.

Un alt factor ce influenteaza consumul de stupefiante il reprezinta proasta informare in institutiile de invatamant asta datorita starii de neglijenta al dascalilor in ceea ce priveste bunastarea si buna informare a minorilor ce provin din medii defavorizate.

De asemenea in prezenta lucrare vom explica notiunea de narcotice din perspectiva teologica evidentiand prin intermediul cartilor de specialitate privind efectul nociv al acestora cu privirea la ideologiile teologice.

In concluzie,aceasta lucrare de licenta reprezinta un ansamblu de argumente solide,o statistica a preconceptiilor sociale ,un cumul de informatii precise in ceea ce priveste notiunea de toxicoman,,notiunea de drog,explicand intr-un mod simplist insa concret si viabil etapele de inceput si de dupa a consumului de droguri.

Mi-am ales aceasta tema, CONSUMUL DE DROGURI IN RANDUL SCOLAR SI UNIVERSITAR,deoarece acest flagel al consumului de droguri in randul persoanelor dar mai ales al tinerilor este un subiect actual in lumea zilelor noastre.

Inca din antichitate oamenii au folosit diferite tipuri de droguri pentru scopuri curative,pentru a estompa durerile cauzate in timpul razboaielor,in medicina din timpul Greciei Antice si Egiptului Antic, ca mai apoi sa fie vandute catre India si China. Astazi cei mai afectati de acest flagel sunt tinerii si adolescentii care din lipsa de informare,a purei curiozitati,din dorinta de afirmare si a statutului in gasca sunt prinsi in aceasta capcana a drogurilor din care cu greu mai pot iesi.

Adolescenta este o perioada de tranzitie a individului nu numai din punct de vedere fizic cat si psihic,o perioada a nesigurantei,a dorintei de independent si de afirmare . De multe ori drogurile sunt considerate un refugiu al problemele personale,

Din ce motive consuma acesti tineri droguri? Sa fie din vina familiei,a societatii,a lipsei de informare,a purei curiozitati ,a efectului de gasca,a distantarii acestora fata de Dumnezeu si Biserica,a accesului facil la droguri? Eu consider ca toate aceste motive ii imping pe acestia catre o cale gresita ,a devalorizarii umane atat fizice cat si psihice inca de la o varsta frageda. Odata cu inceperea consumului de droguri se deschide o poarta a infernului,din care se iese cu greu sau nu se mai iese niciodata.

Consumul tuturor acestor categorii de droguri pot provoca infestarea cu virusul HIV,Tuberculoza,hepatita si multe alte boli. De asemenea abuzul de droguri conduce la numeroase complicatii ale sanatatii ,principala dintre acestea fiind moartea ce poate surveni in urma unui supradozaj sau pentru ca unele schimbari se produc atat de repede in organism incat nu este timp pentru interventia medicala.

Nevoile persoanei dependente pun stăpânire pe gândurile sale, iar persoana devine uneori incapabilă să trăiască sau să muncească în mod normal, încălcând legea pentru a obține cantități din substanța dorită.

Profilul consumatorului de droguri este determinat de :rasa,sex,nivelul de educatie,situatiile familiale ,gradul de inteligenta,statutul socioeconomic,statutul intr-un colectiv,abilitatea de integrare in scoala,tipurile de droguri utilizate. Un portret robot al tanarului consumator de droguri realizat de catre Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii din cadrul inspectoratului General al Politiei este ca acesta :provine din familii dezorganizate sau are parinti cu venituri mari si studii superioare,este in conflict cu cadrele didactice si colegii sai,are repetate sanctiuni scolare ,de obicei consuma droguri numai cu prietenii si nu singur,la invatatura baietii sunt de cele mai multe ori mediocri,pe cand fetele sunt bune sau foarte bune la invatatura.

Pe langa toate acestea consumul de droguri conduce catre tulburări ale funcției Eului și ale autocontrolului la nivel corporal, sufletesc și spiritual pentru ca in primul rand preiau controlul asupra functionarii a creierului (depresie,anxietate) si in al doilea rand consumatorul de droguri si-ar dedica intregul timp in sustinerea placerii,si al confuziei cauzate de actiunea acestor substante.

Introducere

Prezente in viata omului inca din cele mai vechi timpuri, sub diverse forme, drogurile si consumul lor au fost considerate un factor care a influentat individul in cadrul unei comunitati.

Lucrarea de fata se doreste a fi o lucrare de sinteza despre consumul substantelor care influenteaza organismul uman din punct de vedere biopsihosocial.

Principalele aspecte care vor fi luate in considerare in aceasta lucrare vor fi motivatia adolescentilor de a consuma aceste substante si modul in care acest tip de comportament este privit din perspectiva sociologica si teologica, totodata.

Motivatia acestei teme ar fi faptul ca este un subiect actual care afecteaza din ce in ce mai mult societatea constituita, in principal, din adolescenta, acestia fiind urmati de celelalte categorii de varsta. Totodata, aprofundarea unei asemenea teme poate fi considerata ca o modalitate de constientizare a unei probleme care poate fi evitata din timp.

Istoric, consumul drogurilor a cunoscut un traseu variat; de la substante folosite in scop curativ la utilizarea acestora ca instrument de eliberare din cadrul unor norme (miscarea hippie) si, in cele din urma, utilizarea inconstienta a acestor substante in scop recreativ.

Cu toate ca societatea si-a indreptat atentia spre efectele consumului de droguri asupra cetatenilor sai adulti, acest flagel a fost observant ca fiind din ce in ce mai pregnant in populatia adolescentina.

Diversi factori pot fi identificati ca si cauzatori ai consumului de droguri in randul adolescentilor: starea economica, statutul familial, dorinta de integrare intr-un grup, tendinta spre alienare, gradul de educare sau, cel mai comun factor, pura curiozitate.

In ciuda diverselor campanii de educare si constientizare al efectelor drogurilor consumate, al caror numar a crescut fata de alti ani, comunitatea consumatoare a crescut de asemenea.

CAPITOLUL I Drogurile – definire

Din punct de vedere evolutiv, oamenii s-au diferentiat prin diverse statusuri sociale (vanatori, culegatori, pescari, etc), iar in functie de activitatea desfasurata, acestia au dobandit diverse cunostiinte privind mediul care ii inconjoara, substantele sau produsele naturale care le pot induce o stare de bine/euforica sau care le poate provoca daune majore organismului (otravire).

Istoric, anumite actiuni sau practici care astazi sunt considerate a fi nocive prezentau un statut diferit in trecut; spre exemplu, fumatul cannabisului era prezentat de catre Herodot ca fiind o parte constituenta a doliului si, intr-o oarecare masura, a placerii.

Grecii Antici considerau fumul ca fiind un instrument purificator; Oracolul din Delphi se folosea de aburii intoxicanti care tasneau din crevasele pesterii sale pentru a profeti.

Cunostiintele oamenilor despre substante s-au dezvoltat o data cu trecerea timpului; diverse substante au fost utilizate cu scop curativ, iar in functie de gradul de suferinta al afectiunilor, unora dintre ele li s-au stabilit anumite grade de dozaj pentru un efect optim, lipsit de daune asupra bolnavului. Cu toate acestea, fie din dorinta de a suprima durerea in mod instantaneu, fie din inconstienta sau pura curiozitate, aceste substante au inceput sa fie consumate in mod spontan, in scop recreativ.

Acest tip de comportament ar putea fi identificat in prezent cu consumul de droguri: consumul unor substante cu actiuni variate, diverse, fara urmarirea scopurilor paliative, ci mai degraba a celor hedoniste, eliberatoare de placere.

Consumul de droguri poate fi privit sau catalogat din 2 perspective: farmaceutice si teologica.

1.1 Drogurile din perspectiva farmaceutica

Drogurile reprezinta substantele chimice care induc anumite efecte biologice asupra organismelor umane sau animale.

Farmacologia prezinta drogurile ca fiind substantele chimice folosite in tratamentul, preventia, diagnosticarea unei boli sau folosite pentru a imbunatati bunastarea fizica sau mentala a unui individ. Drogurile de provenienta farmaceutica pot fi utilizate pentru o perioada limitata sau in mod regulat pentru anumite conditii cronice.

Drogurile recreationale sunt substantele chimice care afecteaza sistemul nervos central, precum opioidele sau halucinogenele. Alcoolul, nicotina si cafeina sunt substantele cele mai consumate la nivel mondial ca si droguri psihotropice. Acest tip de droguri pot fi utilizate pentru efectele aduse perceptiei, constiintei, personalitatii si comportamentului, fiind de asemenea utilizate si in scop medicinal.

Unele droguri pot cauza dependenta, fiind insotite de diverse efecte secundare. Multe dintre substantele utilizate ca si droguri sunt ilegale pentru activitati recreationale, iar diverse tratate internationale precum Single Convention on Narcotic Drugs au ca si scop interzicerea legala a anumitor substante.

1.2 Drogurile din perspectiva teologica

Inca dinainte de Antichitate, omul a fost considerat a fi creat „dupa Chipul si Asemanarea” persoanei divine; intrupat din perfectiune, neintinat, lipsit de cusur si omniscient, omul era considerat vasalul energiei si luminii divine. Sufletul omului era considerat a fi templul Divinitatii, iar actiunile sale pe Pamant trebuiau sa fie in concordanta cu anumite norme, reguli pentru ca, dupa moarte, sa se reintoarca la statutul sau initial ca si component al ratiunii perfecte.

Cu toate acestea, anumite practici specific umane ar fi considerate drept piedici sau instrumente de perturbare a ordinii „templului divin”; deoarece consumul substantelor cu actiune nociva conduc la degradarea corpului si sufletului uman, acesta nu ar mai cunoaste Paradisul, reuniunea cu Divinitatea.

Majoritatea religiilor condamna sinuciderea; deoarece singurul care are dreptul sa dea sau sa ia viata unui om este Zeul, consumul iresponsabil al acestor substante este considerat a fi sinucidere. Cu toate ca viata nu este curmata brusc, conform definitei clasice/clare a sinuciderii, consumul de droguri conduce la lezarea gradata a spiritului si sufletului uman.

Invatatura bisericeasca transmite conceptul ca sufletul uman va patrunde in Imparatia Cerului ca si prezenta curata, lipsita de pacate si lipsita de patimi. Deoarece omul nu ar mai fi interesat sa urmeze Invatatura Crestina, care il indreapta catre un traiect al compasiunii, iubirii, respectului si fricii de Dumnezeu, consumatorul de droguri si-ar dedica intregul timp in sustinerea placerii, confuziei cauzate de actiunea acestor substante, precum si de incercarea de suprimare a durerii si incercarea de a evita orice problema de natura externa prin acestea, si nu prin apel la divinitate.

1.3 Teorii privind consumul de droguri

Consumul de droguri este perceput de catre cercetatori ca fiind cauzat de factori bio-psiho-sociali, insa nu toti consumatorii de substante ilicite se incadreaza in acelasi tipar. Consumatorul de droguri nu ar putea fi incadrat intr-o anumita tipologie, insa poate fi creionat prin anumite trasaturi de care dispune individul inclinat spre consumul substantelor.

Principala cauza care determina consumul de droguri in randul unor indivizi este autocontrolul, incapacitatea de a privi dincolo de satisfactia oferita imediat de catre substante, precum si cea legata de efectele psihologice (sau chiar strict medicale) pe termen lung asupra sanatatii.

Datorita ambiantei sau datorita propriei perceptii (inclusiv cea a celor din jur), dorinta de a incerca cel putin un drog apare in randul adolescentilor, deschizand astfel calea spre dependenta. Totodata, consumatorii de droguri isi adancesc personalitatea in substante, avand iluzia ca se pot afirma in fata celorlalti membri ai societatii.

Adolescentii sunt caracterizati si de grupul de care apartin, acesta fiind o alta cauza luata in considerare privind consumul drogurilor; determinati de actiunile conducatorii grupurilor, membrii constituenti actioneaza impulsiv, alegand sa ignore consecintele uzului de substante ilicite. Totodata, membrii unui grup vor dori sa se afirme, de a fi diferit de ceilalti, a fi unic; in acest scop, apare teribilismul care insoteste dorinta de a iesi in evidenta.

Un alt factor important in modelarea si dezvoltarea afectiva a adolescentilor este familia; daca in randul constituentilor familiei comunicarea este deficitara sau familia monoparentala potduce la carente ale psihicului. Conduita adolescentului este de asemenea influentata de o educatie extrem de exigenta, urmata de un comportament pozitiv legat de consumul de tutun, alcool sau droguri. Acesti factori pot determina individul sa-si interiorizeze actele de natura rebela, determinand conflicte intra-familiale, urmate de cele de ordin legal.

1.3.1 Teorii psihologice privind consumul de droguri

Toxicomanii se recruteaza din cele mai diverse paturi ale societatii, iar unele categorii sociale par a avea o predispozitie in acest sens. Astfel: barbatii devin mai frecvent toxicomani decat femeile; persoanele necasatorite in comparatie cu cele casatorite sint mai predispuse la toxicomanie; locuitorii oraselor sint mai expusi la acest flagel in comparatie cu persoanele din mediul rural; persoanele tinere sint tentate de consumul de droguri mai mult decat persoanele varstnice; persoane cu risc ridicat in a deveni toxicomani sint si acelea care fac parte din grupurile de copii ai strazii, dar si persoanele aflate in detentie.

Din punct de vedere psihologic, cea mai mare parte a explicatiilor privind consumul de droguri au ca element central personalitatea individului.

Consumatorii de droguri pot proveni si din familii exagerat de tolerante fata de comportamentele descendentilor. Parintii se pot amagi ca este vorba doar despre o problema trecatoare si acest lucru sa-i determine sa se autolinisteasca, lasind astfel ca situatia sa scape treptat de sub control.

Un aspect deosebit de important este existenta unor cazuri de drogo-dependenta in familiile de origine ale toxicomanilor. O ilustrare adecvata a celor de mai sus este situatia in care se afla in prezent Romania, in ce priveste consumul de droguri. tara noastra a fost multa vreme izolata, chiar daca prin constringeri de ordin politic si economic, de astfel de anomii sociale; in plus, Romania nu are in cultura sa traditionala modele de comportament care sa includa consumul de droguri, factori care au determinat fragilitatea si vulnerabilitatea deosebita la adevarata "invazie" a drogurilor.

Fragilitatea este agravata de cresterea incisiva a fenomenului ca urmare a deschiderii brutale a societatii romanesti spre tarile in care flagelul era deja la apogeu . La acesti factori se adauga starea de anomie in care se afla societatea romaneasca, dar si lipsa pentru o buna perioada de timp a unor reglementari legislative adecvate importantei fenomenului de trafic si consum de droguri.

1.3.2 Teorii sociologice privind consumul de droguri

In timp ce teoriile biologice si psihologice tind sa accentueze factorii individualisti, sociologii tind sa faca factorii structurali centrul teoriilor lor. Pentru sociolog, cel mai important factor ce urmeaza a fi examinat nu este caracteristicile, relatiile sociale sau structurile sociale in care individul este sau a fost situat. Dintre cele mai importante teorii sociologice care au fost propuse in a ajuta la explicarea consumului de droguri se gasesc:

A. Invatarea sociala

B. Controlul social

C. Subcultura

D. Interactiunea selectiva/socializarea.

A.  Invatarea sociala

Teoria invatarii sociale propune ca consumul si abuzul de substante psihoactive sa fie explicat de diferita expunere a grupurilor in care consumul este premiat. Aceste grupuri asigura mediul social in care are loc expunerea la definitii, invitatii a modelelor, si reintarirea sociala a consumului sau a abstinentei de o anumita substanta. Definitiile sunt invatate prin imitatie, si reintarirea sociala a lor prin membrii grupului cu care cineva este asociat.

Teoria invatarii sociale propune ca dimensiunea cu care substantele vor fi folosite sau depinde de nivelul la care comportamentul a fost reinfortat in mod diferential asupra comportamentului alternativ si este definit ca dezirabil.

B.    Teoria controlului

O teorie majora in sfera criminologiei si a comportamentului deviant este teoria controlului.

Teoria controlului social are mai multe similaritati cu teoria subculturii, dar sunt si mai multe diferente. In timp ce teoria subculturii ia in discutie consumul de droguri din punctul de vedere al felului in care grupul faciliteaza consumul de droguri; teoria controlului social urmareste factorii care ii impiedica pe oameni sa adopte un comportament deviant. Astfel, ceea ce cauzeaza consumul de droguri, ca cele mai multe comportamente deviante, este absenta controlului social care genereaza conformarea. Cei mai multi dintre noi nu manifestam acte deviante sau criminale din cauza unor stranse legaturi cu institutiile sociale conventionale.

Daca aceste legaturi sunt slabite sau rupte, vom fi eliberati de regulile societatii si vom putea intreprinde actiuni deviante – inclusiv sa consumam droguri. Nua tat legaturile consumatorilor de droguri cu o subcultura neconventionala ii atrage catre droguri, ci lipsa legaturilor cu cultura conformatoare care ii lasa liberi catre consumul de droguri. Principala ipoteza a teoriei controlului social este aceea ca cu cat esti mai atasat de o societate conventionala, cu atat mai putin este posibil sa savarsesti un comportament care violeaza valorile si normele unei asemenea societati.

C.    Teoria subculturii

Teza principala a teoriei subculturii este aceea care presupune faptul ca implicarea intr-un anumit grup social cu atitudini favorabile catre consumul de droguri este factorul cheie in incurajarea cuiva in propriul sau consum de droguri, si ca implicarea intr-un grup care manifesta atitudini negative catre consumul de droguri tinde sa descurajeze un asemenea consum. Consumul de droguri este asteptat si incurajat in anumite cercuri sociale si virulent descurajat, chiar pedepsit in altele.
Aceasta teorie sustine ca sunt mai multe subculturi. Exista diviziuni in functie de rasa si etnie, varsta repara membrii unei anumite subculturi de droguri ( subculturi de droguri ale liceenilor, a studentilor si a tinerilor adulti). Dar poate cea mai importanta clasificare a subculturilor tine de tipul sau tipurile de drog care este consumat.
Astfel, sunt cel putin subcultura abuzului de alcool, a marijuanei, a cocainei, a heroinei injectabile si a consumului multiplu de droguri. Totusi, unii indivizi sunt membri a doua sau a mai multor subculturi, si astfel, ceea ce se intampla cu el sau ea afecteaza ceea ce se intampla cu ceilalti.

D.    Teoria interactiunii selective / socializarii

Termenul  de “interactiune selectiva” se refera la faptul ca consumatorii potentiali de droguri nu cad la intamplare in cercurile sociale ale consumatorilor; ei sunt atrasi de anumiti indivizi si cercuri – grupuri subculturale – pentru ca valorile si activitatile lor sunt compatibile cu acelora care sunt actuali consumatori. Exista un element dinamic al consumului : Chiar inainte ca cineva sa consume un drog pentru prima data, el sau ea este “pregatit” pentru sau “initait” in consumul acestuia – sau, intr-un fel, socializat anticipativ – pentru ca valorile sale sunt deja in concordanta cu acelea ale subculturii drogurilor. Ca rezultat, cineva isi alege prieteni care impartasesc aceleasi valori, si care sunt foarte posibil sa fie atrasi de consum si de actualii consumatori. Cand cineva isi face prieteni care sunt consumatori de droguri, acesta devine socializat de grupul subcultural al consumatorilor, atat in valorile compatibile cu consumul cat si cu valorile ce constau in consum.

In urma mai multor cercetari s-au ajuns la mai multe idei care sustin ca cu cat adolescentii sunt mai izolati si alienati de subcultura parentala, si cu cat ei sunt mai implicati in relatii cu subcultura adolescentilor de aceeasi varsta, cu atat sunt sansele mai mari ca ei sa experimenteze si sa consume o varietate de diferite droguri. Subcultura celor de aceeasi varsta determina tranzitia dintre subcultura parentala si cea a drogurilor.

In cea mai mare parte, generatia parentala este conventionala si antidrog, se de asemenea se opune altor activitati neconventionale si “deviante”. Adolescentii care sunt puternic atasati si influentati de subcultura parentala tind sa adere mai aproape de valorile ei si sa-si urmeze normele de conduita; ca o consecinta, ei sunt mai predispusi sa se abtina de la droguri decat adolescentii care sunt izolati de parintii lor si sunt in legatura stransa cu cei de varsta asemanatoare, care sunt inclinati mai mult spre normele neconventionale, si astfel este mai probabil sa accepte forme ale consumului de droguri.

Influenta parentala asupra consumului ale adolescentilor este scazuta dar semnificativa. Parintii care folosesc droguri legale (alcool, tigari si droguri prescrise medical) sunt mult mai probabil de a creste copii care de asemenea vor bea bauturi spirtoase sau vor consuma droguri ilegale decat parintii care se abtin de la droguri complet.
Influenta persoanelor de aceeasi varsta asupra adolescentului este mult mai mare. 

Adolescentii, in special cei de o varsta mai mare, tind sa se asocieze cu ceilalti in parte pe similaritatile de stil de viata, valori si comportament – si consumul sau lipsa consumului de droguri este una dintre aceste similaritati. Imitatia si influenta sociala joaca un rol in initierea si mentinerea consumului de droguri printre adolescenti. Totusi adolescentii nu-si aleg prieteni la intamplare : ei sunt, intr-un sens, socializati cu anticipatie pentru participarea in anumite grupuri, ei aleg si sutn alesi de anumite grupuri din cauza acestui proces de socializare si participarea in acele grupuri ii socializeaza catre sau impotriva consumului ilicit de droguri.

1.3.3 Teorii biologice privind consumul de droguri

A.    Factorii genetici

O directie de gandire argumenteaza faptul ca matrita genetica a indivizilor influenteaza predispozitia lor catre abuzul de droguri si alcoolism. O combinatie de gene influenteaza mecanisme biologice specifice relevante pentru abuzul de substante – de exemplu faptul de a fi capabil sa indeplinesti un anumit nivel de intoxicare atunci cand folosesti droguri, faptul de a te imbolnavii la doze mai mici in opozitie cu altii care se imbolnavesc la doze mai mari etc.. Astfel, toate aceste lucruri pot varia de la o persoana la alta, sau de la un grup rasial, national sau etnic la altul, si care ar putea influenta continuarea consumului.

B.    Dezechilibrul metabolic

O a doua teorie aduce in discutie dezechilibrul metabolic ca un posibil factor cauzal in cel putin un tip de abuz de droguri – dependenta de narcotice. Dezvoltata de fizicienii Vincent Dole si Marie Nyswander, aceasta teorie spune ca dependentii de heroina sufera de o boala sau disfunctie metabolica, asemanatoare cu cea a diabeticilor. Odata ce anumiti indivizi incep sa ia narcotice, fiziologia lor “tanjeste” dupa droguri in acelasi fel in care diabeticii tanjesc dupa insulina. Dozele repetate ale unui narcotic completeaza ciclul lor metabolic; narcoticele actioneaza ca un stabilizator, normalizand o deficienta.

CAPITOLUL II Tipuri de droguri

Majoritatea drogurilor cu efecte psihoactive pot fi impartite in urmatoarele categorii: stimulente, depresive, opiacee (opioide) si halucinogene.

2.1 Stimulente

Substantele stimulente actioneaza asupra sistemului nervos central si sunt asociate cu stari de euforie si cresterea nivelului activitatilor mentale si a functiilor motorii. Printre exemple se numara: cocaina, crack, amfetaminele (speed), ecstasy (face parte si din categoria substantelor halucinogene).

2.1.1 Cocaina

(Alte denumiri: Crack, Coke, C, Zapada, Fulg, Piatra)  

Descoperita in anul 1860, este o substanta extrasa din frunzele arborelui de coca prin aplicarea solventilor precum kerosenul sau petrolul.

Forma bazica a cocainei este crack-ul, prezentat sub forma cristalelor bej sau brune; in forma sa rafinata, prezinta aspectul unei pudre de culoare alba, insa distribuitorii ilegali o diluează în general cu amidon, pudra de talc, zahăr, procaină sau amfetamine. 
Clorhidratul de cocaina este obtinut prin utilizarea acidului clorhidric asupra pastei de coca, fiind totodata un produs des folosit.

Cocaina este consumata prin prizare, fumat sau injectare. Unii consumatori apeleaza la o combinatie extrem de periculoasa dintre cocaina (praf sau crack) cu heroina, denumita speedball.

Durata extazului este estimata a fi între 15-30 de minute, fiind urmat de o stare profunda de depresie, irascibilitate, agitație, oboseală mentală și de o dorinta insatiabila pentru o altă doză. 

Efecte pe termen scurt presupun creșterea temperaturii corpului, a ritmului cardiac și a presiunii arteriale, epilepsie, anxietate, amnezii, acte de violență, instabilitate, panică, senzația de persecuție; imediat după doză, dureri de cap de circa o oră, tremurături, senzație de cald/rece; câteva zile de depresie.

 
Efecte pe termen lung includ riscul instalarii hepatitei A, B sau C, paranoia, infarct cerebral sau miocardic, dureri abdominale, comportament agresiv, halucinații (care pot provoaca acte de automutilare, omor sau chiar suicid), dependență psihică (40% dintre problemele pe care le provoacă cocaina sunt de ordin psihic).

Consumatorul de cocaina are pupilele dilatate, îi curge nasul, este energic si euforic, sigur de sine și nu prezinta poftă de mâncare. 

2.1.2 Amfetaminele

(Alte denumiri: speed, black beauties, Dexedrine, biphetamine)

Intrebuintarea lor principala a fost de remediu impotrica congestiei nazale in anul 1930; sunt stimulente ale Sistemului Nervos Central, producand efecte asemanatoare cu cele ale adrenalinei.

Aspectul amfetaminei este o pulbere alba (sulfat de amfetamina) sau a unui lichid aromat, de culoarea coniacului. Circuitul legal al amfetaminelor prezinta substante cu o puritate de 99% de culoare alba, iar cele obtinute pe cale clandestina nu depășesc procentul de 20-30% de substanța activă, iar culoarea lor are o tenta galbuie.

Comsumul de amfetamine se face pe cale orala (sub forma de capsule), fumate, prizate sau injectate. Doza terapeutica este de aproximativ 1-3 comprimate pe zi; amfetaminele sunt foarte des utilizate în asociație cu opiaceele, barbituricele sau în alternanță cu ele. 
Efecte pe termen scurt includ acnee severă, nervozitate insotita de paranoia sau agresivitate, creșterea pulsului și a presiunii sangvine, migrene.

Efectele pe termen lung includ afectiuni precum ulcerul, ale vaselor sangvine, psihoză, malnutriție din cauza lipsei apetitului, stop cardiac. Poate afecta eficiența pilulelor contraceptive.

Consumatorul de amfetamine este energic, euforic, cu pupilele dilatate, vorbăreț, atent, sigur de sine, superior. 

2.1.3 Khatul

2.1.4 Cafeinicele

2.1.5 Steroizii

(Alte denumiri: roids, sauce, juice)

 
Aparuti dupa 1930 in tratarea barbatilor cu un nivel scazut de testosteron, precum și pentru vindecarea unor boli precum anemia, a unor afecțiuni ale ficatului sau a cancerului de sân inoperabil, steroizii sunt versiunea sintetica a testosteronului.

Aspectul steroizilor este caracterizat de capsule cu un conținut mare de apă sau lichid pe bază de ulei. 

Consumul de amfetamine se face pe cale orala sau prin injectare; daca steroizii sub forma capsulara raman in organism maxim 40 de zile, cei pe baza de ulei raman in corp mai multe luni. Consumul de steroizi, pe langa cel medical, este intrebuintat pentru imbunatatirea performantelor sportive, pentru un look mai impunator si pentru a obtine o musculatura mult mai dezvoltata.

Efectele secundare sunt diferite in functie de sexul consumatorului; in randul consumatorilor de sex masculin sanii cresc (efectul este ireversibil), testiculele sunt atrofiate, iar cantitatea de sperma este redusa, astfel instalandu-se sterilitatea. In randul consumatorilor de sex feminin, are loc cresterea excesiva a pilozitatii corporale, vocea se ingroasa, iar clitorisul este marit. Ambele sexe sunt afectate de căderea podoabei capilare, stimulare sexuală.
Efectele abuzurilor presupun infarct miocardic, accidente vasculare, tumori hepatice, acnee, seboree, hepatita de tip B, infectarea cu virusul HIV, manii, depresii, suicid. Cresc irascibilitatea și agresivitatea, consumarea steroizilor în doze mari putând duce până la posibilitatea comiterii de crime.

2.1.6 Anabolizanți

2.1.7 Barbituricele

(Alte denumiri amytal, nembutal, secondal, fenobarbital, barbs, red devils)

Substante utilizate incepand cu anul 1900, sunt antidepresive puternice, care au rol in incetinirea Sistemului Nervos Central, cu puternic efect sedativ. In doze puternice, induc efecte hipnotice. Medicii prescriu aceste substante pentru tratatea insomniilor, nelinistii si tensiunii, insa acestea sunt utilizate si pentru anestezii.
Barbituricele au aspectul unor capsule rosii, albastre, galbene sau albe, care sunt consumate pe cale orala sau prin injectare. Extazul acestora determina o clasificare bazata pe durata actiunii foarte scurte, scurte, intermediare si de lunga durata.  
Cele cu durată foarte scurtă conduc spre anestezie intr-un minut de la administrarea injectabila, cele cu actiune scurta si medie actioneaza dupa 15–40 de minute de la administrarea orală și durează până la șase ore. Barbituricele cu acțiune îndelungată își fac efectul într-o oră și durează 12 ore.

  Efectele pe termen scurt includ efecte similare cu betia: amețeală, relaxare sau agitație, pierderea inhibițiilor, dezorientare, capacitate scăzută de articulare a cuvintelor, tremur slab, puls accelerat, acuitate vizuală scăzută. In combinatie cu alcoolul, barbituricele pot cauza coma sau moartea.

Efectele pe termen lung conduc spre dependență, afecțiuni hepatice, pulmonare, cardiace, renale, irascibilitate; abuzul poate provoca convulsii, iar supradoza conduce la deces.

2.2 Depresive

Depresivele sunt substante chimice care incetinesc activitatea sistemului nervos central si reduc activitatea creierului, calmand starile de anxietate. Cele mai comune depresive sunt alcoolul si canabisul. Din aceeasi categorie fac parte barbituricele si benzodiazepinele (de ex: valium, temazepam).   

2.3 Opiacee

Opiaceele calmeaza durerea, au efect euforic si sedativ si pot provoca moartea sau coma, in doze ridicate.

Stimulantele:cocaina,amfetaminele,metamfetaminele,khatul,cafeinicele,steroizii anabolizanți.

Sedativele(sau antidepresivele):barbiturice,benzidiazepina,metaqualone.

 
Halucinogenele:LSD,ecstasy,canabis,ketamina,marijuana,ciupercile halucinogene.

Opiaceele(sau euforicele): opiul,morfina,codeina,heroina.

2.4 Halucinogene

Halucinogenele reprezinta un grup variat de droguri. Unele sunt naturale, cum sunt cele din „ciupercile magice” si mescalina din cactusul „peyote”, celelalte sunt create în laborator, ca LSD-ul (acid lisergic dietilamid).

Aceste droguri au efecte dramatice asupra constiintei, a simturilor si a perceptiei consumatorului. Acesta poate avea halucinatii puternice si o astfel de „calatorie” poate fi extrem de înspaimântatoare.

Cea mai mare parte a halucinogenilor nu creeaza o dependenta fizica serioasa, iar pe termen lung nu par sa cauzeze o dependenta psihologica puternica. Acestia provoaca însa o toleranta în oraganism, iar oamenii au murit chiar sub influenta lor. De exemplu, consumatorul îsi poate închipui ca poate sa zboare, si sa sara pe fereastra.Cannabis

2.4.1 LSD

(Alte denumiri acid lisergic dietilamid, acid, microdot, zahar, soare galben, LSD-25)

Produs de Albert Hoffman in 1938, este o substanta care apartine categoriei halucinogenelor, cu fabricatie exclusiva in laboratoare.

Aspectul LSD-ului este incolor, inodor si se prezinta sub forma lichida, fiind aplicat pe „suporturi” imbibate cu produs (sugative, tesaturi, zahar sau pilule) si se consuma pe cale orala in cantitati foarte mici.

Extazul acestuia are o durata intre 7 și 12 ore.

Pe termen scurt, efectele includ o stare de euforie, probleme de conștiință, pupile dilatate, alterarea noțiunii de timp, a percepțiilor vizuale și auditive, palpitații, tremurături, panică, scăderea presiunii sangvine până la colaps circulator, acte violente, necontrolate.

  Efectele pe termen lung pot apărea uneori și la câteva săptămâni, luni, iar alteori ani de la data ultimului consum, manifestându-se sub formă de accese de panică (flashback).

2.4.2 Ecstasy

(Alte denumiri MDMA, Adam, XTC, Disco Burgers, New Yorkers)

Aparut in 1912 sub forma de tablete sau pudra alba, se consuma prin prizare sau pe cale orala.

Consumatorul de ecstasy prezinta pupilele dilatate, temperatura corpului foarte mare, dezinhibiție, ușurință de a comunica și de a intra în contact cu ceilalți, iar extazul este estimat a fi între trei și șase ore.

Pe termen scurt, efectele includ bufeuri de căldură, dezinhibiție, câteodată greață; dupa aproximativ 5-8 ore, îți vâjâie urechile, ai insomnii, contracții musculare (dificultate în urinare); după 48 de ore, survine depresia, gîndurile morbide, coșmaruri.
Efectele pe termen lung conduc la probleme psihologice, panică, tahicardie, epilepsie, leziuni hepatice, cardiace și cerebrale, degradarea ireversibilă a creierului, moarte provocată de hipertermie (poți dansa ore în șir într-un club fără să te oprești măcar să bei puțină apă).

2.4.3 Psilocybin

2.5 Etnobotanice

Etnobotanicele reprezinta un nou tip de drog, a carui popularitate creste rapid in spatiul european. Acestea sunt produse dintr-o combinatie de chimicale care se schimba continuu. Pot fi cumparate in mod legal pe piata si sunt vandute ca ,,ingrasamant pentru plante” sau ,,saruri de baie”. Pe eticheta sunt marcate ,,interzise consumului uman”.

Aceste droguri pot avea efecte negative puternice asupra consumatorilor. Multi dintre ei risca sa ajunga intr-un pat de spital, la Urgente. In prezent, in Romania nu exista niciun program de reabilitare pentru persoanele care sufera de efectele secundare ale acestor droguri.

CAPITOLUL III Profilul consumatorului

3.1 Factorii de risc

Profilul consumatorului de droguri poate fi determinat de urmatorii factori:

Rasa, Sex, Statutul socioeconomic, Nivelul de educatie, Tipurile de droguri utilizate, Situatii familiale specific, Gradul de inteligenta, Abilitatea de integrare in scoala, Statutul intr-un colectiv.

3.2 Factorii psihologici

Factorii psihologici sunt implicați în motivația pentru pentru inițierea consumului de drog, în dependențǎ și în recǎdere dupǎ o perioadǎ de abstinențǎ. De asemenea o serie de tulburǎri de personalitate și psihice (din care putem aminti depresia, anxietatea etc.) pot apǎrute la subiecți din alte cauze decât consumul de substanțe psihoactive constituind un fond favorizant pentru întǎrirea patternului de consum. Nu existǎ "personalitate toxicomanǎ" în sensul unei structuri univoce, dar existǎ un ansamblu de factori psihodinamici cu o importanțǎ relativǎ în dobândirea dependenței. Unii toxicomani sunt caracterizați printr-o lipsǎ de autonomie, printr-o nevoie permanentǎ cineva care sǎ ia deciziile în numele sǎu. Toxicomanul recurge la drog pentru a-și anula tensiunea internǎ, secundarǎ unei frustrǎri, unei decepții, unei anxietǎți, depresii, în mod general pentru a-și anula o senzație dezagreabilǎ. Drogul tinde sǎ se substituie mecanismelor defensive nevrotice obișnuite: refularea, denigrarea, izolarea; de aceea drogul pentru toxicoman reprezintǎ o necesitate, și nu doar o dorințǎ. Persoanele candidate la dobândirea dependenței au prezentat în primii ani de viațǎ o importantǎ intoleranțǎ la solitudine, ca o dificultate a relaționǎrii apropiate. Aceastǎ lipsǎ de autonomie rezultǎ din eșecul interiorizǎrii precoce ce corespunde primului proces de separare-individualizare care apare în cursul primilor trei ani de viațǎ.

3.3 Factorii socio-culturali

Factorii sociali influențeazǎ decizia de consum al unor substanțe psihoactive. Pe lângǎ factorii biologici și cei psihologici, factorii sociali și de mediu sunt cei care vor determina continuarea consumului de substanțe psihoactive. Credințele, atitudinile sociale influențeazǎ în mare mǎsurǎ patternul de consum. De asemenea s-a observat că atunci când un numǎr mare de consumatori de droguri trǎiesc într-o anumitǎ zonǎ, se dezvoltǎ o anumitǎ subculturǎ care încurajeazǎ și susține începerea consumului. Aparținătorii acelui grup au propriile moravuri, propriul lor limbaj și propria lor scarǎ de valori, chiar dacǎ este deformatǎ. Treptat, aceste grupuri sunt marginalizate de societate. Un alt factor implicat în determinarea unui comportament de consum este dinamica familialǎ. Consumul de substanțǎ al unui membru al familiei este adesea determinat de comportamentul de consum al altor membri din cadrul familiei. Existǎ situații în care, ca urmare a consumului unuia dintre pǎrinți copilul devine el însuși consumator, imitând modelul parental. Pe de altă parte relațiile care existǎ între membrii unei familii pot juca un rol important în etiologia dependenței de drog și în tratamentul sǎu. Nu s-a stabilit cu exactitate încǎ gradul în care comportamentul unui membru al familiei este cauza care duce la apariția unui pattern de consum sau efectul fațǎ de acest comportament. Unii autori considerǎ cǎ dependența este un simptom care conduce la apariția conflictelor, putând juca un rol important în menținerea disfuncționalitǎților în familie. Despǎrțirea de pǎrinți, dispariția valorilor tradiționale și a structurilor familiale pot genera sentimente de singurǎtate, izolare și deznǎdejde. Orice persoană simte nevoia de apartenențǎ la o familie, grup sau comunitate. Dacă se simte izolat va încerca să găsească un grup cǎruia sǎ i se alǎture. Uneori este posibil ca grupul să fie format din persoane care au acest sentiment de izolare și atunci cautǎ scǎparea în drog. Mai mult de jumatate dintre consumatorii de drog provin din familii monoparentale. În cazul familiilor organizate, frecvent existǎ relații disturbate cu unul dintre pǎrinți, de obicei cu cel de sex opus, iar celǎlalt pǎrinte este distant, absent sau punitiv.

3.4 Factorii biologici

De-a lungul ultimilor ani s-a observat ca cercetarea bazica de laborator poate contribui la dezvoltarea unui cadru stiintific comprehensiv in consumul de droguri.

Descoperirile factorilor biologici, fiziologici si genetici pot ajunge sa ofere informatii certe si complementare studiilor epidemiologice si comportamentale. Fara indoiala, aceste linii de cercetare se gasesc inca in stadii incipiente.

Referitor la factorii biologici ce determina o posibila vulnerabilitate diferentiala intre persoanele care prezinta un consum problematic de droguri, liniile de cercetare actuale arata necesitatea explorarii unui camp care nu face altceva decat sa inceapa. Aceste linii de cercetare sunt centrate pe explorarea urmatoarelor aspecte:

Factori genetici relationati cu consumul problematic de droguri

Bazata pe studiul gemenilor adoptati, unde este posibila separarea mediului inconjurator si contributia genetica, aceasta linie de cercetare arata ca sistemul genetic poate fi unul din multiplii factori care determina consumul de droguri.

Studiile actuale nu cauta o gena concreta care sa determine problemele legate de droguri, ci un complex de gene care sa determine o actiune disfunctionala pentru care consumul de droguri pare a fi o simpla manifestare.

Orientarea in cazul studiilor genetice este indreptata spre determinarea existentei unui mic numar de gene care sa fie responsabile de anumite caracteristici comportamentale care au aratat a fi un factor de risc sau intermediar pentru consumul de droguri.

Factori neurofiziologici

Sa ne gandim ca exista o predispozitie biologica pentru a trece de la consumul de droguri la abuz si dependenta inseamna sa ne gandim ca ar trebui sa existe diferente individuale premorbide ale variabilelor neurofiziologice precum: diferente in raspunsul regional cerebral, diferente ale metabolismului cerebral si ale paternnurilor de raspuns asociate consumului de droguri sau ale comportamentelor de risc asociate.

Pe acest teren un element decisiv este dezvoltarea unor tehnici sofisticaste care sa permita analiza variabilelor neurofiziologice care ar fi implicate in consumul problematic de droguri.

Cu cat vor avansa metodele tehnice de analiza, vor creste si cunostintele variabilelor implicate in mod diferential in consumul problematic de droguri.

Factori neurochimici

Aceasta linie de cercetare se centreaza in studiul diferentelor individuale observabile pe neurotransmitatori.

Tinand cont de dificultatea tehnica si metodologica, mai ales orientata catre studiul pe animale, progresele acestei abordari sunt inca limitate, dar s-au putut detecta diferente individuale in neurotransmitatorii relationati cu anumite comportamente.

In general, se studiaza plasma si/sau lichidul cefalorahidian ca indicator al activitatii metabolice al sistemului nervos central. Lucrarile in aceasta arie s-au centrat in mod fundamental in sistemul neurotransmisiei dopaminergice, cel care este relationat cu sistemul de recompensa.

Chiar daca nici una din aceste linii de cercetare nu poate oferi inca informatii concludente asupra factorilor de risc de caracter genetic, neurofiziologic sau neurochimic, stadiul actual al cercetarii permite cel putin sa spunem ca, probabil, variabilele ambientale nu sunt unicele situatii de risc pentru abuzul de droguri.

3.5 ABORDAREA TERAPEUTICA A DEPENDENTEI

TRATAMENTUL PSIHOFARMACEUTIC

1) FARMACOTERAPIA PE TERMEN SCURT

Scopurile terapiilor pe termen scurt in dependenta la opiacee sunt urmatoarele:

a) salvarea vietii in cursul intoxicatiei acute. In special din cauza depresiilor respiratorii provocate de opiacee;

b) mijloace paleative de ameliorare a sevrajului si detoxifiere.

Naloxona este tratamentul de selectie in primul caz insa pentru ameliorarea sevrajului si detoxifierii au fost descrise mai multe alternative terapeutice.

Spre exemplu detoxifierea cu clonidinei :

Clonidina este un agonist utilizat in tratamentul hipertensiunii,ce diminueaza multe din simptomele sevrajului la opiacee.
Cercetarile cu clonidina au oferit informatii cu privire la mecanismele neurobiologice implicate in dependenta fizica, actionand pe auto-receptorii din locus coeruleus pentru a suprima hiperactivitatea adrenergica in cazul sindromului de sevraj la opioide.

Eficienta sa se rezuma doar la ameliorarea simptomelor vegetative precum :tranpiratiile ,diareea, greata, durerile gastro-intestinale, fiind relativ ineficienta in combaterea insomniei.a durerilor musculare si a apetentei pentru drog.

Detoxifierea de opiacee cu ajutorul clonidinei implica intreruperea subita a consumului si initierea tratamentului prin aceasta metoda. Pacientul acuza un disconfort mai mare decat in cazul in care se reduce gradat doza de opiacee. Dar in acelasi timp un disconfort mai redus decat daca s-ar intrerupe brusc consumul, insa fara a se administra nici un alt tratament in loc.

Avantajul major al clonidinei este ca acesta nu este un narcotic si are un potential scazut de abuz.

Detoxifierea rapida cu ajutorul antagonistilor

Detoxifierea opioida poate fi accelerata prin administrarea antagonistilor opioizi (precum naloxona sau naltrexona) care indeparteaza agonistul opioid de pe receptor.
Administrarea de antagonist impreuna cu administrarea de clonidina reprezinta un mod rapid de detoxifiere a pacientilor spitalizati. Acestia in aproximativ 4 zile fiind convertiti de la tratamentul de mentinere prin doze blocante total de antagonist.

Tehnica de detoxifiere ultrarapida de opiacee, sub anestezie generala si blocajul receptorilor opioizi cu naltrexona a fost introdusa pentru prima data in practica medicala in 1989 de catre o echipa de medici vienezi condusa de A Loimer.

Procedeele UROD asociaza beneficiile unei detoxifieri rapide (mai putin de 24 de ore) cu instituirea imediata a tratamentului cu naltrexona.Principiul metodei se bazeaza pe provocarea detoxifierii imediate dar sub anestezie, care va atenua simptomatologia brutala de sevraj.

2) FARMACOTERAPIA PE TERMEN LUNG

Scopul terapiei pe termen lung in dependenta la opioide este de a reduce sau elimina auto-administrarea de opioide. Medicatia administrata se face prin reducerea efectelor euforizante ale opioidelor ilicite, fie prin substituirea acestora, fie prin blocarea receptorilor opioizi.

Incepand cu anul 1960 primul medicament utilizat in tratamentul pe termen lung al abuzului de opiacee a fost metadona; in prezent au aparut alte optiuni terapeutice precum LAAM (levo-alfa-acetil-metadol) buprenorfina si naltrexona.

ABORDARI PSIHOTERAPEUTICE

Exista o constientizare a faptului ca abuzul de substanta este o problema bio-comportamentala si de aceea atat interventia farmacologica, cat si cea psihosociala sunt necesare pentru rezolvarea adecvata a problemei si inducerea unei schimbari reale.
O varietate de tehnici psihosociale au fost dezvoltate pentru a fi aplicate in tratarea toxicodependentilor.

Printre cele mai cunoscute sunt:

1) Terapia de grup orientata dinamic ,bazata pe deprinderi, prevenirea recaderilor a fost tratamentul de electie cu privire la abuzul de substante in cele mai multe configuratii terapeutice, de regula asociate cu consilierea individuala cat si adresarea catre Asociatia Alcolicilor Anonimi, Narcoticii Anonimi, Asociatia Cocainomanilor.
2) Terapia cognitiv-comportamentala presupune o combinatie de strategii terapeutice care se axeaza pe schimbarea pattem-urilor obisnuite de gandire dar s a unuii comportament care favorizeaza dependenta de substanta. Printre acestea se enumara tehnici de relaxare si schimbare a dispozitiei, metode pentru oprirea fluxului gandirii, dezvoltarea deprinderilor pentru controlul efectelor agresivitatii si relatiilor interpersonale, exercitii de crestere a eficientei incluzand recunoasterea dispozitiei cat si a factorilor declansatori, de asemenea invatarea metodelor de refuz al consumului, incurajarea schimbarilor in viata sociala si invatarea metodelor prin care consumatorul sa faca fata asteptarilor si situatiilor care pot declansa recaderea- toate fac parte din terapia cognitiv comportamentala a dependentei de substanta.

3) Terapii cognitive pentru toxicomani – sunt adaptari recente ale numeroaselor tehnici cognitive in special pentru alcoolism si abuz de droguri. Aceste metode sunt centrate pe schimbarea credintelor, a modului de gandire si asteptarilor care se afla in spatele dependentei si a dificultatilor de schimbare a comportamentului sau de abandonare a abuzului de substanta, inclusiv a modului in care suporta simptomatologia de sevraj.

4) Terapia de cuplu, familiala, a microgrupului din moment ce sotul/sotia si alte persoane importante pentru pacient(a) E(colaboratori sau adversari) au un rol in formarea pattem-ului de consum, acest demers se centreaza pe interactiuni pot fi modelate astfel incat sa fie usurata schimbarea sau cel putin, ele sa nu interfere cu procesul schimbarii. Aceste metode presupun aducerea la sedintele terapeutice a sotului/sotiei, prietenilor, altor membrii de familie, colegi, a preotului familiei pentru a sustine pacientul in procesul de schimbare.

5) Tratamentele centrate pe comportament impun schimbari ale stimulilor de intarire si ale raspunsurilor condotionale asociate cu uzul de substanta. Aceste metode au fost incorporate in ceea ce se numeste “abordare bazata pe sprijinul comunitatii “ care incearca sa creasca importanta comportamentelo pozitive asociate cu munca, relationarea sociala si functionarea personala, in scopul schimbarii mediului pacientului.

Economiile sub forma de jetoane cu oferirea de recompense si aplicarea de sanctiuni in functie de modul in care pacientul se comporta (non-addictiv respectiv addictiv) au fost frecvent folosite pentru a obtine schimbari pe termen scurt (de tip conditionare) dar efectele pe termen lung sunt discutabile, dupa ce conditionarea este inlaturata.

6) Interventii motivationale dezvoltate de Miller si Rollnick (1991), tehnicile de interventie motivationala folosesc motivatia si teoria constructiei decizionale pentru a controla ambivalenta si rezistenta care sunt frecvent asociate cu schimbarea comportamentului addictiv.

Confruntarea, care a fost elementul definitoriu al multor abordari terapeutice in toxicomanie, este in mod remarcabil absenta din acest tip de interventie. In locul confruntarii este subliniata importanta responsabilitatii personale in privinta schimbarii comportamentului si rolul terapeutuluieste mai mult de asigurare a feedback-ului si de sfatuire, in contextul unei abordari empatice, bazata pe ascultare si reflectare.

7) Tehnica celor 12 pasi, pornind de la principiile AAA si incluzand de obicei participarea la sedintele AAA sau la intrunirile altor asociatii de acest gen, este foarte folosita in programele de tratament bazate pe sprijinul comunitatii. Tehnica a fost incorporata in multe tratamente mai complexe si de orientare medicala, cum ar fi dezintoxicarea sau programele cu pacienti internati (“IMPATIENT PROGRAMS”).

8) Tratamentul pacientilor internati, ofera posibilitatea reabilitarii psihosociale bazata pe tehnica celor 12 pasi sau pe o tehnica mai directa, de confruntare. Frecvent sunt folosite principii psihologice, inclusiv deconditionarea, PR, supravegherea comportamentelor de intarire.

9) Metode bazate pe standardizare, deoarece in orice moment cei mai multi pacienti dependenti nu sunt pregatiti sa-si modifice comportamentul, interventiile bazate pe actiune nu vor putea fi incununate de succes. Tratamentul trebuie conceput ca un proces dinamic, standardizat. Trebuie crescuta motivatia inaintea oferirii de tehnici orientate pe actiune, cum ar fi invatarea unor deprinderi si PR. Acest mod de actiune a devenit foarte folosit de catre terapeuti.

10) Tratament sub supraveghere judiciara.Multi judecatori sioficialitati ce raspund de eliberarea conditionata trimit la tratament persoane ce au fost private de libertate ca urmare a unor delicte legate de abuzul de substanta,. Acest tip de pacienti nu au neaparat o motivatie interioara pentru schimbarea tipului de comportament, de aceea este o adevarata provocare pentru terapeut dezvoltarea motivatiei.

11) PR (preventia recaderilor) si tratamentele de reciclare: majoritatea pacientilor au multiple recaderi si tentative de abstinenta, in cursul unei evolutii ciclice pana ajung la o schimbare de durata. Multe programe au o componenta dedicata prevenirii recaderii, care de obicei cuprinde strategiile cognitiv-comportamentale descrise mai sus.

Un studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea și Prevenirea Criminalității dincadrul Inspectoratului General al Poliției arata faptul că, în perioada 1990 – 1996, pe teritoriul țării a fost descoperit un număr de 259 de consumatori de droguri. Analizând vârsta consumatorilor se demonstreaza că marea majoritate a lor au vârsta cuprinsă între 26 – 35 ani (137 de cazuri ), îngrijorător fiind faptul că pe poziția secundă se situează cei cuvârsta între 15 –25 ani ( 58 de cazuri ).

Totodata, trebuie subliniat faptul că până în 1996 nu s-au înregistrat cazuri de consumatori cu vârsta mai mică de 15 ani. În ceea ce privește ocupația acestora, se observă că un procent de 64,5% din total nu au nici un loc de muncă, fapt care ridică un semn de întrebare legat de modul în care aceștia plătesc contra valoarea  stupefiantelor. 

Referitor la cetățenia consumatorilor se constată ca, dinnumărul total de consumatori înregistrați pentru aceasta perioadă, 54,5% erau cetățeni străini,restul fiind români. În cazul cetățenilor străini, naționalitățile cel mai frecvent întâlnite erau iranienii (43), turci (16), moldoveni (8), italieni (5) și greci.

În ceea ce privește drogul folosit, în topul preferințelor se aflau:

heroina (133 cazuri)

canabis si derivatii sai (60 de cazuri )

medicamente cu continut stupefiant (30 de cazuri )

cocaina (8 cazuri).

Cresterea constantă a preocupării traficanților, începând cu 1990, de a crea si dezvolta în Romania o piata de desfacere a drogurilor, a dus la cresterea interesului tinerilor, în special a celor cu probleme de natură psihica si comportamentala . Mizand pe lipsa de informare a acestei categorii de persoane asupra riscurilor de natura fiziologica, psihica si juridica la care sunt expusi ca urmare a consumului de droguri, traficantii  au reusit sa-si faca adepti în randul acestora, unii dintre ei devenind chiar dealeri.

În general, pe întregul mapamond, tinerii preferă drogurile ieftine, iar cei mai mulți încearcă prima dată din curiozitate. Totuși, numărul consumatorilor de droguri ușoare, internați în Centrul-pilot Național de Toxicomanii din București (deschis în 1996), arată că preferința tinerilor români pentru acestea este mai scăzută, ei trecând laconsumul drogurilor mai puternice, care a indus deja starea de dependență.

Acest lucru este demonstrat mai ales de cifra explozivă (448) a celor care și-au injectat heroină în1998, față de doar 81 în 1997 ; principalul drog consumat (oral și sau injectabil) în 1998este tot heroina : 604 de persoane. Îngrijorător este faptul că vârsta de maxim risc rămâne 19-21 ani, cu tendințe de coborârea intervalului spre 16-17-18 ani.

Statistici oficiale din România cu privire la numărul consumatorilor de droguri nu trebuiesc  privite cu prea multă încredere. De pildă, datele furnizate de diferitelecompartimente ale Ministerului Sănătății sunt diferite. Astfel, conform Direcției Generalede Sănătate Publică și Inspecția Sanitară de Stat a raportat pe anul 2003 1775 de pacienți,în timp ce Centrul de Calcul, Statistică Sanitară și Documentare Medicală a raportat 1913 pacienți tratați pentru dependență; situația este alarmantă deoarece unele ONG-uri sau instituții românești sau străine estimează numărul total al consumatorilor la cifra de35.000-40.000 doar în București.

Din păcate, în România, rata de creștere a fenomenului consumului de stupefiante depășește cu mult viteza de reacția a instituțiilor controlului social, care ar trebui să lupte eficient împotriva acestui flagel. Vârsta în scădere a debutului consumului de droguri pretutindeni în lume, neobligă să analizăm specificitățile acestei conduite deviante de tip evazionist la adolescenți si la tineri.

În urma unor studii efectuate în 1998, Institutul pentru Cercetarea șiPrevenirea Criminalității din cadrul Inspectoratului General al Poliției a realizat un“portret robot” al consumatorului tânăr de droguri, din România: provine din familii dezorganizate sau are părinți cu studii superioare și venituri mari; se află în conflict cu profesorii și colegii, având, în general, repetate sancțiuni școlare; consumă droguri în special cu prietenii și mai puțin singur; băieții sunt slabi sau cel mult mediocri la învățătură, pe când fetele sunt bune sau foarte bune la învățătură

CAPITOLUL IV Efectele drogurilor asupra sanatatii individului

Abuzul de droguri conduce la numeroase complicatii ale sanatatii unui individ, principala complicatie ce ar periclita viata fiind supradoza.

Diverse reactii ale organismului pot surveni in urma consumului de droguri: consumatorii de droguri sunt expusi la infectia cu virusul HIV, hepatita, tuberculoza, precum si multe alte boli.

Indivizii pot fi raniti din cauza accidentelor cauzate de consumul de droguri; aceste rani pot aparea datorita violentei cu care drogurile ar fi obtinute sau pot fi asociate cu persoane cu un istoric violent; dependenta survine in urma consumului de droguri, iar anumite probleme fizice de natura cronica se pot instala in cazul unor consumatori.

Sanatatea individului poate fi periclitata, de asemenea, de puritatea drogurilor; cu toate ca acesti consumatori ar fi obisnuiti cu substanta in stare pura, exista cazuri cand substanta este alterata cu diverse impuritati, fie pentru a accentua potenta drogului sau pentru a-i diminua efectele. Pe langa alterarea substantelor, unele droguri sunt vandute ca fiind alte substante (de exemplu, in anii 70, pudra de PCP (fenciclidina sau "angel dust") a fost atat de prost vazuta de catre consumatori, incat dealerii au redenumit-o "cannabinol", substanta care este de fapt ingredientul activ din marijuana.

Uzul anumitor droguri poate cauza anumite reactii specifice asupra organismului; de exemplu, cocaina poate cauza convulsii sau stop cardiac datorita schimbarilor aduse ritmului cardiac si al tensiunii arteriale. Aceste schimbari se produc mult prea rapid pentru a permite tratament medical.

4.1 Tipuri de administrare

Drogurile pot fi administrate in diverse moduri. Administrarea unui medicament, drog sau alt compus in scopul cresterii concentratiei substantei in sange. Administrarea poate fi facuta:

Intravenos

Intramuscular

intratecal

subcutanat.

Inhalat (inspirat in plamani)

Ca si aerosol sau pudra. Include si fumatul unei substante.

Injectare

Injectarea unei solutii, suspensii sau emulsii pe cale intramusculara, intravenoasa, intraperitoneala, intraosoasa

Aspirarea pe cale nazala.

Oral: ca si lichid sau solid, absorbit prin intestine

Rectal: sub forma supozitoarelor, absorbite de rect sau colon

Sublingual: are loc difuzia in sange prin tesuturile de sub limba

Topical: Sub forma cremelor sau unguentelor. Drogurile administrate in acest mod pot fi administrate pentru a actiona local sau sistemic

Vaginal: sub forma supozitoarelor, in principal pentru a trata infectiile vaginale.

4.1.1 Dozaj si supradoza

De regula, consumatorii de droguri sunt caracterizati de faptul ca aceste substante sunt consumate sub forma unei doze, indiferent de natura ei (pudra, injectabila, etc.) In functie de doza utilizata, aceste substante sunt prezente in organism pentru o anumita perioada de timp, datorita efectelor pe termen scurt. Statusul de overdose, indiferent de natura si calea drogului utilizat, poate conduce chiar la moartea consumatorului functie de momentul in care se intervine in ajutorul acestuia.

Tipuri de intoxicatii acute:

-intoxicatii acute involuntare
– intoxicatii acute voluntare

Intoxicatia acuta involuntara poate sa apara atat la persoana toxicomana care reia administrarea drogului de la ultima doza administrata inaintea intreruperii, cat si la cea implicata in productia industriala sau in transportul illicit al drogului, de regula nonconsumatoare al unor astfel de substante. In cazul acestor persoane, pentru a indeplini conditia de intoxicatie acuta, sunt necesari de indeplinit cativa pasi :

a) sa uzeze de propriul corp, spre a transporta “illicit” drogul (body-pack);

b) Structura chimica a drogului si mai ales solubilitatea sa sa faciliteze absorbtia acestuia prin celulele mucoasei organului transportor (stomac, intestin, vagin, cavitate nazala) in momentul distrugerii ambalajului

c) Sa fie depozitat intr-o cantitate suficienta astfel incat sa depaseasca doza hit.

d) Ambalajul de protectie intracorporala a drogului sa nu poata fi digerabil sau/si sa nu se poata rupa/fisura.

Intoxicatia acuta voluntara poate fi expresia:

a) autoadministrarii in scop de suicid;

b) autoadministrare in acelasi scop, la cerere, in cazul euthanasiei asistate (in tari ca Olanda, Belgia);
c) erorilor de calcul pentru doza hit (uzuala) prin depasirea necesarului atat in cazul primelor administrari, cat si in cazul toxicomanilor aflati in stadiul de toleranta, situatie in care valoarea “overdose” este supraapreciata cotei ultimei doze necesara.
Mai rar, moartea poate surveni chiar in conditiile respectarii dozei necesare zilnice printr-o reactie de hipersensibilitate de tip anafilactic.

Fiziopatologic, se pot distinge mai multe etape corespunzatoare acestui proces.
Diagnosticul de intoxicatie cu opiacee se stabileste la un pacient la care, in scurt timp dupa administrarea acestora, se observa o serie de modificari comportamentale sau psihologice: euforie urmata de apatie, disforie, agitatie sau lentoare psihomotorie, perturbarea capacitatii de gandire.

Foarte importante sunt si semnele obiective clinice pentru sustinerea diagnosticului de intoxicatie cu opiacee: mioza, afectarea vorbirii (dizartrie), hipoprosexie, hipomnezie, somnolenta sau chiar coma de diverse stadii.

Cel mai important criteriu de sustinere a diagnosticului consta in a diferentia aceasta simptomatologie de cea indusa de alte tulburari psihice preexistente, de administrare unei medicatii ce determina depresia SNC sau de unele conditii medicale predispozante . Se va specifica intotdeauna daca sunt prezente tulburari in sfera perceptuala.

Criteriile de diagnostic ale intoxicatiei cu opiacee, conform clasificarii americane DSM IV (1994) sunt:

A) consumul recent de opiacee

B) modificari clinice semnificative comportamentale sau psihologice-initial, euforie urmata de apatie, disforie, agitatie sau lentoare psihomotorie, alternarea judecatii si a exercitarii statutului social sau ocupational – toate aceste modificari aparand in timpul sau la scurt timp dupa consumul de opiacee.

C) Constrictie pupilara (dilatare pupilara indusa de anorexie, in caz de supradozaj) si unul sau mai multe, dintre urmatoarele semne aparute in timpul sau la putin timp, dupa consumul de opiacee:

1.somnolenta sau coma

2. Dizartie

3. afectarea atentiei sau a memoriei.

D) Simtomele nu sunt determinate de o conditie medicala predispozanta sau de o alta tulburare mentala.

Mecanismul implicat in intoxicatia acuta cu opiacee poate fi rezumat astfel: in cursul consumului acut de opiacee, receptorii opiacei localizati la nivelul proiectiilor noradrenergice din locus coeruleus sunt stimulate, consecutiv aparand modificari intracelulare: scaderea activitatii adenilatciclazei (AC), a concentratiei de adenozin-monofosfat-ciclic (AMPC) si de potasiu.

Aceste schimbari, toate, au ca efect scaderea frecventei descarcarilor neuronale in locus coeruleus, adica o hipoactivitate noradrenergica.
Consumul cronic de opiacee determina o reglare la nivel functional inalt al activitatii adenilatciclazei, cu o reducere semnificativa a conductantei de potasiu.
Aceste modificari duc la cresterea ratei descarcarilor neuronilor, noradrenergici spre normal, atat timp cat se consuma opiaceul.

Cand acest consum este intrerupt si receptorii opiacei nu mai sunt stimulati, datorita procesului de reglare functionala inalta (upregulation) a AC, se exercita o crestere puternica a ratei descarcarilor neuronilor noradrenergici, conducand la o stare de hiperexcitabilitate noradrenergica caracteristica sindromului de sevraj. De aceea pare logica utilizarea unor compusi care scad eliberarea de NA la nivel sinaptic, cum ar fi agonistii: alfa-2-adrenergici-Clonidina si Lofexidina, pentru atenuarea simptomelor hiperadrenergice caracteristice consumului de opiacee.

Manifestarile intoxicatiei sunt diferite, in functie de severitatea acesteia. Astfel, in cazurile severe de supradozare apar: starea comatoasa, deprimare respiratorie severa, pupile punctiforme si edem pulmonar acut, iar in functie de intervalul de timp la care este examinat pacientul dupa supradozaj, acesta poate prezenta: midriaza (datorita anoxiei cerebrale), cianoza, extremitati reci, scaderea tensiunii arteriale si aritmii cardiace.

4.1.2 Sevrajul sau Abstinenta

Sindromul de sevraj defineste dependenta fizica si reprezinta expresia chimica a “neinstalarii” in organism a efectelor dorite ale drogului.
Aceasta abstinenta functionala a acestuia din organismul uman poate fi rezultatul:

a) intreruperii consumului, in mod fortuit, prin imposibilitatea aprovizionarii.
b) Intreruperii volitive a consumului de catre toxicoman si conlucrarii cu personalul autorizat profesional, in scopul dezintoxicarii
c) Interactiuni de tip antagonisti intre drog si alte substante medicamentoase administrate toxicomanului pentru alte afectiuni sau in scop de dezintoxicare, antagonism care conduce la suprimarea “efectelor dorite” ale drogului. Aceasta posibilitate survine in special in cazul uzului de doze unice mari de drog, neutralizate brusc.

Simptomatologia sindromului de sevraj, este dependenta de proprietatile farmacologice ale drogului si este in general un aspect “in oglinda” al starii de uz cronic.
In general, manifestarea negativa, de disconfort si de permanenta anxietate caracteristic sindromului de sevraj, este generata atat de absenta fizica, materializata a drogului, cat si de nelinistea si panica nejustificata, indusa de deprimarea existenta.
Tabloul clinic al sevrajului, desi tolerat cu dificultate, este in general minor, polimorf, caracterizat prin simptome care tradeaza suferinta neuronilor din diencefal, bulb sau din regiunile cortexului cerebral, responsabile de comportament:

a) tulburari neuro-vegetative:cefalee, transpiratii, piloerectie, palpitatii, cascat,prurit, polipnee, hipertensiune arteriala, stare subfebrila/febrila.
b) simptomatologie neuro-psihica: disforie, anxietate, impulsivitate, depresie
c) manifestari neuro-musculare si articulare, mialgii, artralgii, fasciculatii musculare, mioclonii.
d) simptome de sfera digestiva: greata, voma, diaree, durere abdominala, frecvent cu aspect colicativ.

Simptomatologia variabila in raport de natura drogului, absent in organism, imbraca uneori si forme severe de boala precum deshidratari, hiperazotemie moderata, dezechilibru acido-bazic, colaps.
In 5% din cazurile de sevraj exista posibilitatea instalarii sindromului de “delirum tremens”, care asociaza simptomatologiei precedente, simptome halucinatorii, psihotice sau de tendinta suicidala.

Debutul manifestarilor depinde de timpul de injumatatire al efectelor substantelor consumate (T ½). Pentru heroina (timp de injumatatire 1-2 ore), primele semne de sevraj pot sa apara la 4 ore de la ultima priza.

In general sevrajul apare la 6-12 ore.
Agravarea simptomatologiei se face progresiv, maximum de intensitate fiind atins in cea de a treia zi.

Durata sevrajului depinde si ea de produsul consumat. Pentru heroina, manifestarile pot persista 3-6 zile, pentru a regresa in general in mai putin de 8 zile.
Aceste manifestari sunt caracteristice opiaceelor,exceptie facand insa anumite produse cu timp de injumatatire mai lung, (metadona-timp de injumatatire 5-20 zile)
Numeroase manifestari minore (in special psihice) vor persista mult timp luni de zile – si este vorba de insomnie, anxietate, astenie – care par sa contribuie la revenirea ulterioara la consumul de drog.

Atitudinea terapeutica in caz de sevraj

1) Sevrajul heroinic

Reducerea simptomatologiei in sevraj este psihofarmaceutica; se disting doua atitudini terapeutice:

– utilizarea unui agonist opiaceu

– provocarea sevrajului (farmacologic sau natural)

In practica, se va folosi una din urmatoarele strategii farmacologice:

a) oprirea brutala a drogului si utilizarea clonidinei pentru tratamentul sindromului de sevraj
b) utilizarea naloxonei pentru inducerea sevrajului si apoi tratamentul cu clonidina
c) substitutia drogului prin buprenorfina urmata de oprirea acesteia progresiv sau brutal
d) Substitutia prin metadona cu reducerea progresiva a dozelor acesteia

a) Sevrajul fara agonisti opiacei

Pentru tratamentul simptomatologiei de sevraj, in practica se utilizeaza doua categorii de agenti terapeutici specifici si nespecifici

Tratamentul nespecific

Atitudinea terapeutica clasica consta in prescrierea de medicamente care permit controlul simptomatologiei

– antialgice (paracetamol, aspirina)

– spasmolitice (amidopirina)

– antiemetice (metoclopramid, metoprimazina)

– antidiareice (loperamid)

– sedative

– hipnotice

Tratamentul specific

Este vorba in principal de utilizarea de clonidina (catapressan)
Sevrajul antreneaza o hiperfunctionare noradrenergica responsabila de simptomatologie.
Clonidina este un antihipertensiv adrenergic de tip alfa. Ea are un efect benefic semnificativ asupra hipersecretiei lacrimale, rinoreei, transpiratiei, insa are un efect minim (chiar nul) asupra crampelor musculare, insomniei, anxietatii. Va fi deci utila o coprescriptie simptomatica.
Acest tip de tratament, este propus numai in cazurile in care este posibila supravegherea medicala permanenta a pacientului.

b) Inducerea sevrajului prin naltrexona si coprescriptia clonidinei

Clonidina permite tratamentul sindromului de sevraj, dar nu reduce semnificativ durata acestuia si nici nu creste procentajul de succese terapeutice
Pentru a solutiona aceste doua probleme, se foloseste combinatia clonidina – naltrexona.

Deplasarea opiaceelor din receptorii centrali prin naltrexona, va provoca un sevraj rapid si sever. Utilizarea clonidinei inainte si dupa administrarea naltrexonei, permite ameliorarea simptomelor si tratare sindromului de abstinenta.

c) Substituirea toxicului prin buprenorfina, urmata de oprirea acesteia (progresiva sa brutala)

Avantajul metodei consta in faptul ca utilizarea buprenorfinei va provoca un sindrom de sevraj mult mai putin violent decat cel dat de metadona.
Acest lucru faciliteaza acceptabilitatea si accesibilitatea protocolului.

A) Substitutia prin metedona, urmata de reducerea progresiva a dozelor

Cea mai frecventa metoda terapeutica este substitutia opiaceelor consumate de pacient prin metadona, urmata de sevrajul la metadona.

Avantajele utilizarii acestei metode sunt:

– eficacitatea administrarii orale

– durata lunga de actiune

– prescriptia facila si usor controlata

Metodologia tratamentului prin metadona

Protocolul propus in AMJ Practice Guideline (1995), consta in prescrierea unei doze de 10 mg hipoclorit de metadona la 2-4 ore, in functie de raspunsul pacientului (apreciat prin semnele obiective de sevraj). Dupa atingerea acestei doze de echilibru, metadona va fi redusa progresiv, in trepte de 5 mg pe zi, aceasta atenuand evolutia clinica.

Totusi, atunci cand se ajunge la pragul de 20-30 mg/zi, pacientii se plang de reaparitia unor discrete simptome de sevraj, ceea ce ridica problema recidivei.
Inconvenientele acestei metode constau in necesitatea unei autorizatii pentru prescrierea metadonei si in rebound-ul sindromului de sevraj – ceea ce duce frecvent la recidiva.

In ciuda prescrieri sub forma de doze degresive, simptomatologia legata de sevraj nu dispare complet, persistand discret dupa ultima priza. Crampele, durerile musculare, insomnia, vor necesita deci un tratament simptomatic.
Utilizarea concomitenta a clonidinei ca tratament de atac intr-un protocol de dezintoxicare prin metadona, nu este eficient.

2) Sevrajul cocainic

Cercetatorii de la Yale University, au descris trei faze ale acestuia.
Prima faza – de prabusire (crash), dureaza de la 9 ore la 4 zile si este la randul ei impartita in cateva stadii. Initial, apar: agitatie, depresie, anorexie si o mare dorinta de consum de cocaina. Acest stadiu este urmat de fatigabilitate, somnolenta, depresie si scaderea apetitului pentru consm de cocaina si este asociat cu treziri intermitente in care apare hiperfagia.
Faza a doua, este caracterizata prin normalizarea somnului, ameliorarea dispozitiei si reducerea apetitului pentru consum.

Aceasta faza relativ benigna, poate fi succedata de o revenire a anergiei, anhedoniei, anxietatii si cresterii dorintei de consum, in special ca raspuns la stimuli asociati anterior cu consumul de cocaina.

Faza a treia, sau de stingere, este caracterizata printr-o vulnerabilitate marita a pacientului pentru recaderi. Anomaliile functionale cerebrale, au fost observate cel putin 12 saptamani de la intreruperea tratamentului.

Sindromul de sevraj cocainic este diferit de cel din dependenta la opioide, alcool sau anxiolitice, prin faptul ca fatigabilitatea, disforia si apetitul pentru drog sunt prezente, dar perturbarile somatice nu sunt atat de accentuate pt a necesita spitalizarea in caz de sevraj.
Unii pacienti parcurg stari depresive, altii sunt incapabili sa renunte singuri la consum.
Nu exista agenti terapeutici capabili sa reduca intensitatea sevrajului, dar normalizarea apare de regula dupa o saptamana sau doua de la sistarea consumului. Totusi, o serie de agenti farmacologici, utilizati in alte scopuri, au fost testati clinic in tratamentul dependentei la cocaina si al recaderii.

Premiza utilizarii acestor interventii farmacologice se bazeaza pe urmatoarele aspecte:
– consumul cronic de cocaina altereaza sistemul DA (neurotransmitatorul cu rol cheie in proprietatile addictive ale drogului), astfel incat, continuarea consumului este asociata cu o stare de hipodopaminergie, caracterizata clinic prin disforie sau anhedonie.
– unii consumatori de cocaina o utilizau pentru a-si ameliora o tulburare psihiatrica preexistenta, cum ar fi depresia majora, distimia, ciclotimia sau tulburarea cu deficit de atentie.
– cocaina produce o sensibilizare sau efect de kinding, care predispune la continuarea consumului.
Consumatorii de cocaina care prezentau tulburari afective preexistente, au fost tratati cu saruri de litiu, iar cei ce prezentau o tulburare cu deficit de atentie preexistenta, au fost tratati cu metilfenidat.
Pornind de la deficienta DA indusa de cocaina, s-au realizat numeroase cercetari cu precursori ai neurotransmitatorului (Tyrozine), cu agonisti DA (Bromocriptina), cu diferite antidepresive (Desipramina, Imipramina, Trazodon) si cu agenti antiparkinsonieni (Amantodina).

3) Sevrajul la amfetamine

Diagnosticul de sevraj se stabileste atunci cand intreruperea sau reducerea consumului de amfetamina (dupa un consum indelungat) este urmata (la cateva ore/zile) de disforie, fatigabilitate, cosmaruri, insomnie/hipersomnie, cresterea apetitului si lentoare sau agitatie psihomotorie.
In timpul sevrajului, toxicomanii pot dezvolta o depresie severa, care este totusi posibil sa se remita fara tratament specific.

METADONA

Metadona a fost sintetizata de chimistii germani in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Presati fiind de cererea mare de morfina;produsul a fost comercializat sub numele de “Dolophine”. Reunind latinescul dolor cu partea a doua a prenumelui Adolf.

Dupa prabusirea celui de-al III-lea Reich aliatii au avut acces la documentele privind sinteza metadonei.

Astfel americanii au reluat in 1948 cercetarile asupra efectelor acestei substante.

Robert Halliday care lucra la Narcotic Addiction Foundation of British Colombia. in 1959 a inceput sa foloseasca metadona in tratamentul sevrajului.

Metadona se prezinta sub forma de comprimate si de sirop (de preferat aceasta forma care se preteaza mai greu la comercializare pe piata neagra ).

Timpul sau de injumatatire prelungit permite administrarea unei singure doze pe zi.

Cel mai frecvent efect advers al sau este transpiratia abundenta iar supradozajul poate fi fatal prin deprimare respiratorie.

Doza optima pentru toxicomani se situeaza intre 60 si 100 mg/zi. maxim 120 mg /zi. iar initierea tratamentului se va face cu doze mici (20 sau 30 mg/zi).

Interactiunile medicamentoase ale metadonei nu sunt efectele sedative de neglijat; sunt potentate anxiolitice, neuroleptice, antidepresive, alcool. Iar unii inhibitori enzimatici (Tagamet, Depamide, unele antibiotice) si agonisti morfinici, carbamazepina (codeina) favorizeaza deprimarea respiratorie. Inductorii enzimatici (fenobarbital) pot sa scada nivelul sanguin al metadonei cu riscul aparitiei sevrajului.

Consumul prelungit de metadona determina dependenta cu aparitia unui sindrom sever de sevraj, dar mai tardiv, in cazul intreruperii brutale a administrarii acesteia. De aceea se recomanda reducerea treptata a dozelor, cu 5 mg mai putin pe zi.

In ciuda eficacitatii sale demonstrate, metadona este contestata totusi ca tratament al dependentei opioide, pentru ca mentine substantial dependenta fizica; astfel unele comunitati au restrans sau chiar au interzis tratamentul cu metadona.

BUPRENORFINA

Este un agonist partial opioid ce isi exercita actiunea aspra receptorilor μ, de aceea are un profil morfin-like al efectelor.

Administrata in doza de 2-16 mg/zi sublingual, determina diminuarea raspunsului la opioide.

Trasaturile principale ale metodei sunt:

a) combinarea efectelor agoniste cu cele antagonista (consecutiv acestui fapt o scazuta capacitate de a induce abuz )

b) sevrajul bland ce apare la intreruperea administrarii;

c) profilul bun de siguranta in administrare.

Fiind un agonist partial poate actiona fie ca agonist, fie ca antagonist in functie de circumstante. Astfel, la subiectii nondependenti buprenorfina actioneaza ca un agonist opioid; la pacientii cu o dependenta moderata nu manifesta nici efecte agoniste nici antagoniste. La pacientii cu dependenta severa actioneaza ca un antagonist, putand precipita un sindrom de sevraj.

Buprenorfina are si cateva dezavantaje: slab raspuns la administrarea pe cale orala, in jur de 15% (de aceea se administreaza sublingual, pe aceasta cale avand o biodisponibilitate de 50%) si capacitate semnificativa de a induce abuz si dependenta.

LAAM

In iulie 1993 levo-alfa-acetil-metadolul a fost aprobat pe piata SUA ca tratament de intretinere in dependenta opioida.LAAM este un agonis –opioid inrudit structural cu metadona

Eficienta sa terapeutica se bazeaza pe fenomenul de toleranta incrucisata, fiind utilizat ca medicatie de substitutie.

Calitatile acestui compus care l-au impus ca o alternativa valabila in tratamentul dependentei sunt: o buna disponibilitate in administrarea orala, debut lent, o actiune de lunga durata si capacitate redusa de a determina abuz.

Din punct de vedere farmaceutic LAAM-ul este un compus complex, ce se metabolizeaza in doi compusi activi:nor-LAAM si dinor-LAAM, ambii fiind mai potenti si cu o semivalenta mai indelungata decat LAAM-ul insusi.

Dupa administrare orala efectele opioide ale acestuia apar la aproximativ 90 minute si au un maxim la 4 ore dupa aceasta. Dupa administrarea parenterala debutul efectelor opioide este mai tardiv la 4-6 ore, crescand in intensitate la 12-16 ore.

Pe parcursul administrarii cronice are loc o acumulare graduala, fiind necesare 2-3 saptamani pentru o stabilizare a concentratiei plasmatice. O consecinta pozitiva a acestui fapt o reprezinta capacitatea redusa de a induce abuz.

LAAM amelioreaza simptomele sindromului de sevraj si previne efectele injectarii opiaceelor un interval de 72 de ore, spre deosebire de metadona care realizeaza acest fapt pe un interval de 24 de ore.

4.2 Consecințe ale consumului de droguri

Problema drogurilor constituie marea provocare pentru educația secolului XXI. De cele mai multe ori, dacă nu se intervine eficient, consumul și dependența de droguri sunt drumul spre boală și pierderea progresivă a eului. Semnele sunt: slăbirea și eliminarea voinței, erodarea vieții afective și subminarea unei activități ordonate a gândirii, plus leziunile corporale.

Toate drogurile au în comun mai multe efecte dăunătoare sănătății. Printre acestea se numără: îmbătrânirea prematură, iritabilitate, agitație, agitație continuă, dureri de cap, ritm alert al inimii, crampe stomacale, stări psihotice, leziuni ale rinichilor și plămânilor, slăbirea sistemului imunitar, tulburări ale dezvoltării la copiii nenăscuți, pierderea progresivă a eului, adică tulburări ale funcției eului și ale autocontrolului la nivel corporal, sufletesc și spiritual.

Capitolul 5 Cercetarea

Justificarea temei alese:

Am stabilit ca tema de cercetare “Consumul de droguri in randul scolar si universitar”. Acest fenomen al consumului de droguri a devenit din pacate o problema din ce in ce mai acuta pentru societatea romaneasca. In ultimii ani s-a constatat faptul ca Romania a devenit dintr-o tara de tranzit a drogurilor de provenienta asiatica catre Europa centrala si de vest intr-o tara consumatoare. Acest lucru este evidentiat si de confiscarile care au fost facute de autoritatile romane.Aceste confiscari arata o crestere alarmanta a drogurilor existente pe teritoriul Romaniei:de la 5.668,9 kg in 1996 la 25.199 kg in 2001.

Am ales această temă pentru a cunoaște multiplele efecte pe care substanțele psihoactive le au asupra oamenilor, atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere social. Motivația adolescenților de a consuma droguri, a fost de asemenea un motiv în plus pentru care am ales această temă, având în vedere vulnerabilitatea și curiozitatea specifice vârstei, mulți traficanți de droguri profită de acest lucru creând astfel victime ale drogurilor.

Folosite din motive medicale sau nu, drogurile sunt astăzi pentru unii refugiul față de problemele personale, nemulțumirile în ceea ce privește nivelul de trai, de educație. Principalele victime ale drogurilor sunt tinerii, care din punct de vedere al mentalității, sunt mult mai deschiși către noi senzații, noi sentimente. Vulnerabilitatea și curiozitatea specifice vârstei adolescenței, fac din indivizi victime sigure ale drogurilor, efectele nocive pe care acestea le au asupra sistemului nervos central își manifestă repercursiunile atât asupra consumatorului cât și asupra societății, din dorința de a face rost de bani pentru dozele necesare, mulți indivizi aleg să comită fapte penale grave.            

.  5.1.1  Obiectivele cercetarii:

            In studiul fenomenului consumului de droguri in mediul scolar si universitar mi-am propus sa urmaresc ca obiective:                            

 a) identificarea caracteristicilor minorului cu risc si a mediului in care traieste,

b) cauzele principale care instiga la consumul de droguri,

c) gasirea unor solutii de prevenire a consumului de droguri.

 5.1.2 Universul cercetarii:

            Universul cercetarii pe tema CONSUMUL DE DROGURI IN MEDIUL SCOLAR SI UNIVERSITAR este format din persoanele care sunt sub varsta la care legea trateaza oamenii ca adulti (sub 16 ani si intre 16 si 18 ani) si din persoanele adulte(peste 18 ani). Conform legii orice tanar care a implinit 18 ani, este major si responsabil pentru actiunile sale si consecintele acestora. Varsta majoratului este diferita in Romania fata de alte state; de exemplu S.U.A. unde tinerii sunt considerati majori la 21.

          Specificarea universului cercetarii ma ajuta sa evidentiez caracteristicile de baza ale acestui segment de populatie, care sunt de natura economica, sociala, culturala etc. Deasemenea, cunoasterea caracteristicilor populatiei este folosita la elaborarea esantionului.

 5.1.3. Cadrul teoretic

În literatura de specialitate sunt folosiți foarte mulți termeni care definesc consumul de substanțe ilicite. Acești termeni sunt:

Stupefiantul – „substanța – de cele mai multe ori medicamentoasă – care inhibă centrii nervoși, provocând o stare de inerție fizică și psihică și care, folosită maimult timp, duce la o dependență și la necersitatea utilizării unor doze din ce în ce mai mari.”

Dependența – „produsul cauzat de consumul de drog, starea persistentă, nevoia de a continua consumul pentru a obține o stare de bine în vederea eliminării stării de disconfort.”

Toxicomania – „presupune obișnuința morbidă (bolnăvicioasă) de a folosi doze repetate și crescânde de substanțe toxice între care un loc central îl ocupă stupefiantele.”

Intoxicația – „comportament maladaptativ asociat cu ingestia recentă de droguri. Efectele intoxicaței cu orice drog pot să varieze mult de la o persoană la alta și depind de mai mulți factori.”

Abstinență – „abținere voluntară a unui individ de la anumite acte fiziologice sau

deprinderi. Poate fi: alimentară, alcoolică, sexuală sau față de droguri.”

Etimologia cuvântului „drog” nu este foarte cunoscută. „Drogul este substanța de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente si ca stupefiant.”

Jenică Drăgan definește drogul ca fiind “orice substanță utilizată în terapeutică, datorită unor proprietăți curative, dar al cărei efect este, câteodată, incert și nociv pentru organism”

  5.1.4 Unitatea de analiza si de inregistrare:

            Pentru cercetarea pe tema CONSUMULUI DE DROGURI IN MEDIUL SCOLAR SI UNIVERSITAR, unitatea de analiza o reprezinta minorul,adolescentul respectiv studentii, proveniti din familii organizate si familii dezorganizate, dar si cei proveniti din centre de toxicodependenti. Astfel vom putea preveni un eventual consum de stupefiante (in special in cazul tinerilor proveniti din familii instabile), si vom identifica o parte din cauzele raspunzatoare ale consumului de droguri ale tinerilor proveniti din medii stabile.  Subiectul analizei se raporteaza la mediul familial al tanarului (respectiv, parinti, bunici, strabunici, frati, surori), la anturaj, la tipul de drog consumat . Astfel se vor efectua o serie de analize ce au ca scop prevenirea consumului de droguri.Unitatea de analiza coincide cu unitatea inregistrare fiind vorba despre individ (respectiv tanarul chestionat).

 5.1.5  Elaborarea ipotezelor:

Ipoteza obiectivului 1 : factorii care determina consumul de droguri

Prezenta in grupul de prieteni a unor indivizi cu antecedente in consumul de stupefiante, proveniti din familii cu probleme, constituie un factor de risc pentru conduitele tanarului.

 Inadaptarea scolara si abandonul scolar amplifica frustrarea tanarului datorata lipsei de afirmare de sine, favorizand consumul de droguri.

Ipoteza obiectivului 2: gasirea unor solutii de prevenire a consumului de droguri

Daca parintii devin mai preocupati de situatia scolara, de anturajul si preocuparile copiilor lor, atunci se diminueaza sansele ca tanarul sa devina toxico-dependent.

Cu cat scoala se implica mai mult, prin programe eficiente de prevenire a consumului de droguri, cu atat cresc sansele ca toxicodependenta sa fie redusa.

 5.1.6 Tipul de cercetare:

            In studiul asupra consumului de droguri in mediile scolare si universitare, voi folosi strategia standard (cu trimitere deopotriva la nivelul teoretic si cel empiric al cunoasterii). Cercetarea empirica face posibila cunoasterea societatii asa cum este ea in realitate. Astfel voi include analize calitative si cantitative, studiul mai multor documente si ancheta prin chestionar. Cercetarea se va face in profunzime si va fi reprezentativa pentru populatia aleasa. Este o cercetare bazata pe interactiunea cu tinerii si se va realiza pe baza de ancheta.

 5.1.7 Specificarea unitatilor (populatiei) studiate:

            Realizarea cercetarii pe tema CONSUMULUI DE DROGURI IN MEDIUL SCOLAR SI UNIVERSITAR necesita o compatibilitate intre demersul stiintific parcurs si persoanele investigate. Populatia studiata este formata din tinerii proveniti sau nu din familii organizate dar si cei din centrele de toxicodependenti. Deasemenea cercetarea va cuprinde date de recensamant si date obtinute prin studii de caz, care permit o caracterizare de ansamblu a numarului de membrii ai familiei, a conditiilor de locuit etc.

  5.1.8  Operationalizarea conceptului de consum de droguri in randul scolar si universitar:

   DIMENSIUNI :                                  INDICATORI :

1. Factori de influenta                         a) dezacordul dintre planul intelectual si planul afectiv duce              

al consumului de

droguri:                   la o conduita morala inadecvata;

                                                            b) comportamentul instabil dezvoltat in familie si stilul

                                                                  educational deficitar;

                                                            c) lipsa motivatiei de a respecta normele impuse de societate;

                                                            d) lipsa unei relatii afective intre parinti/parinte si

                                                                copil/adolescent;

                                                            e) relatii conflictuale frecvente ale tanarului cu membrii

                                                                familiei, cadre didactice, colegi.

2. Caracteristicile tanarului:               a) varsta;

                                                            b) sex;

                                                            c) nivel de educatie;

                                                            d) situatia scolara (performante, repetentie);

                                                            e) tipul de drog consumat

                                                          f) mediul de provenienta (rural/urban).

3. Caracteristicile familiei:                a) situatia economica;

                                                          b) nivelul de educatie al parintilor (analfabeti,1-4 clase, 5-8           

                                                             clase, studii medii, studii superioare);

                                                         c) nivel de trai

                                                         d) relatiile dintre membrii familiei, inclusiv relatia cu minorul;

5. Anturaj:                                          a) numarul de prieteni;

                                                           b) antecedentele penale ale prietenilor;

                                                           c) ocupatia membrilor grupului;

6. Cauzele consumului                a) relatiile conflictuale dintre parinti/parinte si tanar;

de droguri                                     b) relatiile conflictuale dintre parinti, dintre membrii

                                                         familiei;

                                                                c) abuzurile fizice si verbale asupra tanarului;

                                                                d) influenta anturajului;

5.1.9 Universul cercetarii

Pentru ca adolescenta este una dintre cele mai dificile perioade din viata unei persoane,o perioada plina de transformari atat la nivel fizic cat si la nivel psihic ,mi-am ales ca persoanele dependente de droguri sa aiba varsta cuprinsa intre 15-22 ani. Cercetarea se va face pe baza unor chestionare. Tinerii au raspuns voluntar intrebarilor si au fost informati despre faptul ca acest chestionar este confidential.

Cercetarea a fost facuta la C.E.T.T.T SFANTUL STELIAN si a avut ca tinta tineri cu varste cuprinse intre 15-22 ani.

Rezultatele Cercetarii

La acest chestionar au participat un numar de 20 de subiecti intervievati,cu varstele cuprinse mai sus mentionate.

1 La ce varsta ati incercat prima data un drog?

Intre 15-18 ani

Intre 18-20 ani

Intre 20-22 ani

Observam ca cea mai mare parte a tinerilor au incercat pentru prima data un drog la varste destul de fragede,intre 15-18 ani.

2 Cum ati cunoscut pentru prima data notiunea de drog ?

In cercul de prieteni

Prin intermediul mass-mediei

In cadrul familiei

La aceasta intrebare cei mai multi dintre tineri au auzit in cercul de prieteni pentru prima data de termenul “drog”.

3. Aveti prieteni care consuma droguri?

Da

Nu

Infiorator este faptul ca 19 dintre cei chesionati au raspuns afirmativ la aceasta intrebare si doar unul singur a sustinut ca nu are vreun prieten consumator de stupefiante.

4. ce v-a determinat sa incercati un anumit tip de drog?

Prieteni

Curiozitate

Familie

Se demonstreaza inca odata cat de nociv poate fi anturajul negativ in viata unui tanar cat si faptul ca multi incearca drogurile din curiozitate.

5. ati fost informati despre efectele nocive ale narcoticelor asupra organismului uman?

Da

Nu

17 dintre tineri au raspuns afirmativ la intrebare. De neinteles este faptul ca desi cunosteau efectele devastatoare au continuat pana ce au devenit toxicodependenti.

6. unde consumati droguri?

Acasa

La petreceri

La scoala

Afara cu prietenii

7. Sub ce forma folositi drogurile?

Prizat

Injectabil

Fumat

Altele

Cei mai multi dintre toxicomani folosesc calea injectabila pentru a isi administra drogul.

8. Ai prieteni consumatori de droguri?

Da

Nu

100% dintre cei care au raspuns acestei intrebari au spus ca au prieteni consumatori.

9. De unde va procurati droguri?

De la prieteni

De la camin

Din zona caminului

Scoala

Zona scolii

Altundeva

Raspunsurile acestei intrebari sunt impartite,drogurile putand fi procurate atat de la prieteni,din scoala ,camin sau alte zone .

10. Structura familiei:

Organizata

Dezorganizata

Reorganizata

Toxicomanii provin din toate formele familiale,insa cei mai multi din ceke dezorganizate .

11. Relatiile tale in famile sunt:

Armonioase

Tensionate

Indiferente

Cei mai numerosi dependenti au relatii tensionate cu familia insa nici pe cei ce au o relatie armonioasa sau indiferenta nu ii impiedica consumul de narcotice.

12. Care a fost motivul pentru care ai consumat prima data droguri?

Curiozitate

Distractie

Eram deprimat

Diferite motive ii imping pe tineri sa consume droguri printer cele mai numeroase ar fi dorinta de a se distra mai bine ,curiozitatea dar si starea psihica negative pe care o au.

5.3 CONCLUZIA CERCETARII

Am folosit ca metoda de cercetare ,metoda chestionarului ce a cuprins 12 intrebari cu diferite variante de raspuns avand ca rol efectuarea unui sondaj cu privire al consumului de droguri in randul tinerilor . Au participat la acest sondaj 20 de persoane voluntare toxicodependente din cadrul C.E.T.T.T. "Sf. Stelian.” cu varste cuprinse intre 15-22 de ani.

Un chestionar este un instrument de cercetare constând dintr-o serie de întrebări și a altor solicitări în scopul de a aduna informații de la persoane. Deși ele sunt adesea concepute pentru a analiza statistică a răspunsurilor, acest lucru nu este întotdeauna cazul. Chestionarul a fost inventat de Sir Francis Galton.

Chestionarele au avantaje fata de alte tipuri de studii în care acestea sunt ieftine, nu au nevoie de fel de mult efort din partea celui ce chestioneaza ca ancheta verbala sau prin telefon, și au adesea raspunsuri standardizate care il face simplu pentru a compila date. Cu toate acestea, acest tip de răspunsuri standardizate pot zădărnici utilizatori. Chestionarele sunt, de asemenea, drastic limitate de faptul că respondenții trebuie să fie capabili să citească și să răspundă la întrebările lor. Astfel, pentru anumite grupuri demografice efectuarea unui studiu realizat de chestionar nu pot fi practic.

Am putut observa ca varstele la care cei mai multi dintre acestia au incercat pentru prima data un drog a fost intre 15-18 ani,ceea ce ridica un semn de intrebare ,deoarece sunt niste varste foarte fragede la care tinerii ar trebui sa aibe preocupari sanatoase si constructive . In acelasi timp putem observa faptul ca majoritatea au auzit si au incercat narcoticele in cercul de prieteni si de asemenea la intrebarea “Ai prieteni consumatori de droguri?” raspunsul dat a fost afirmativ in proportie de 100%. Inca odata este demonstrat faptul ca anturajul de prieteni are un rol important in viata unui adolescent. Fie din curiozitate,din dorinta de a se distra m, din cauza familiei sau al prietenilor acesti tineri au fost prinsi in capcana drogurilor din care le este foarte greu sa mai iasa.

Cea mai mare parte a toxicomanilor provin din familii dezorganizate ,in care violenta si delincventa sunt un mod de viata ,insa exista si dependenti ce sunt in armonie cu familia dar care au prea multa libertate de decizie desi sunt la varstele la care ar trebui sa fie indrumati catre calea cea buna si sa li se explice consecintele unor actiuni negative.

La intrebarea “sub ce forma folositi drogurile?” 10 au afirmat ca injectabil,6 prin prizare,3 fumat si 1 sub alte forme,ceea ce este mai ingrijorator este ca au ajuns sa fie sclavii drogurilor la cele mai frumoase varste cand ar fi trebuit sa se bucure de frumusetea vietii.

In urma acestei cercetari am ajuns la concluzia ca un factor determinant în ceea ce privește consumul de droguri, familia și comunicarea deficitară,cercul vicios de prieteni au un rol determinant in viata tinerilor . Consumul de droguri are o amprenta negativa pe termen lung asupra sanatatii si a integrarii sociale

Capitolul 6 Concluzia de final a lucrarii

In cele cateva zeci de pagini am reusit sa definim ,sa explicam,sa intelegem si de ce nu sa acceptam situatia toxicomanilor de pe intreg mapamondul . Consumul de stupefiante reprezinta o “ciuma” neagra a secolului 21.

Cercetatorii impreuna cu Politia Romana duc o lupta continua pentru a opri consumul cat si traficul de droguri. Asociatile antidrug,cu ajutorul Bicericii Ortodoxe Roamane ,prin intermediul mass-mediei ,promoveaza campanii de incetare a acestor fapte nocive cat si totodata ilegale . Aceste campanii se desfasoara prin intermediul mass-mediei cum am mentionat mai sus,cat si cu ajutorul voluntarilor ce impart in cluburi,pub-uri,zonele agglomerate ,cat si cele defavorizate de la periferiile oraselor,pliante cu mesaje motivationale.

Am reusit sa demonstrez impresia in societate pe care si-o creaza dependentii de stupefiante ,motivul pentru care acestia ajung in conditia respectiva cat si etapele reintegrarii acestora in aceasi societate care ii condamna.

Din punct de vedere psihologic am demonstrat ca toxicomanii pot proven din orice patura sociala ,insa ceea ce ii diferentiaza reprezinta atitudinea,comportamentul sau personalitatea fiecarui individ in parte. Ceea ce ii diferentiaza insa in mod antitetic ii uneste o reprezinta nevoia constanta pentru un strop de fericire prin consumarea stupefiantelor.

Din punct de vedere social,toxicomanii sunt transformati in paria ,fiind lipsiti de drepturi cetatenesti si asta datorita efectelor nocive ce duc la incapacitate decizionala asupra propriilor fapte.

In final imi doresc ca aceasta lucrare de licenta sa largeasca spectrul de acceptare a toxicomanilor ajutand la reintegrarea lor intr-o societate ce a fost transformata in judecator si apoi in calau al integritatii si a respectului de sine.

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Abraham, Pavel, Capcana Drogurilor, Ed. Detectiv, București, 2005

Abraham, Pavel, Daniela Nicolăescu, Comunitatea Terapeutică.Metodă de Tratament a Persoanelor Dependente de droguri, Ed. Civitas, București, 2008

Agenția Națională Antidrog, Consumul de droguri în spații recreaționale

Baconi, Daniela, Toxicomanii. Note de curs, Ed. Tehnoplast Company S.R.L, București, 2005

Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1984

Drăgan , Jenică, Aproape totul despre droguri, Ed. Militară, București, 1994

Drăgan, Jenică, Dicționar de droguri, Ed. All Beck, București, 2005

Dumitrașcu, Hanibal, Dezvoltare umană (suport de curs), [f.ed.], [f.l.], [f.a.]

Ferreol Gilles, Adolescentii si toxicomania, Ed. Polirom, Iasi, 2000

Ferreol, Gilles, Adolescenții și Toxicomania, trad. de Adina Cobuz, Ed. Polirom, Iași, 2000

Goode, Erich, Drugs in american Society, Ed. McGraw – Hill, New York,1989

Lichter, Solomon O., Elsie B. Rapien, Frances M. Seibert, Morris A. Sklansky, The Drop-Outs. A treatment Study of Intellectually Capable Students Who Drop Out of Highschool, Ed. The Free Press, New-York, 1968

Mihai, Sanda Luminița, 14 Pași în Lumea Drogurilor, [f.ed.], București, 2005

Nemțu, George, în Asistența Socială. Studii și Aplicații, Capitolul Probleme de Asistență Socială în Toxicomanie, Ed. Polirom, Iași, 2005

Rădulescu , M. Sorin, Dâmboeanu Cristina, Sociologia Consumului și Abuzului de Droguri, Ed. Luminalex, București, 2006

Rădulescu S.M., Devianță, criminalitate și patologie socială, Ed. Lumina Lex, București, 1999

Rășcanu, Ruxandra, Alcool și Droguri: Virtuți și Capcane pentru Tineri, Ed. Universității București, București, 2004

Rășcanu, Ruxandra, Dependență și Drog. Aspect Teoretice și Clinic Ameliorative, Ed. Universității București, București, 2008

Sandu Florin, Stop drogurilor, Editura Sylvi, Bucuresti, 2002

Șchiopu, Ursula, Psihologia modernă, Capitolul VI – Perioada pubertății și adolescența, Ed. România Press, București, 2008

Trifan, Gabriela, coord. Abraham Pavel, Moartea Albă. Prevenirea, Depistarea și Combaterea Consumului de Droguri și Traficului Ilicit de Droguri, Ed. Olimpiada, Brăila, 2003

Voinea, Maria, Iulian Apostu, Familia și școala în impas?, Ed. Universitățiidin București, București, 2008

Bibliografie în limba engleză

Ray, Oakely, Charles Ksir, Drugs, Society, and Human Behaviour, Ed. WCB McGraw-Hill, St. Louis, Missouri, 1996

Wikstrom, Per-Olof H., David A . Butterworth, Adolescent Crime. Individual Differences and Lifestyles, Ed. William Publishing, Portland Oregon, 2006

Bibliografie de pe internet

http://www.ana.gov.ro/rom/metadona.htm

http://www.ana.gov.ro/rom/studii3.htm

http://www.bioetica.ro/atdoc/RRBv6n4_2008_Vicol_RO.pdf de 29 mai 2011

http://www.bioetica.ro/bioetica/ie2/info.jsp?item=9462&node=1281