Consumatori electrocasnici [301592]

Capitolul 1.Psihologia educatiei.

Imaginatia in dezvoltarea psihica a elevului.

Dezvoltarea cognitiva.

1.1 Imaginatia trebuie raportata la personalitatea individului.Aceasta poate fi utilizata ca un instrument extem de eficace in dezvoltarea personalitatii. Imaginatia este strâns legata de toate mecanismele psihice (cognitive, stimulativ-energizante, integratoare).

[anonimizat] o presiune.”[anonimizat] .Copilul n-ar trebui sa faca niciodata ceva in mod silit”.A.S Neill(afondat scoala de la Summerhill in anul 1921 in regiunea Londrei).

In momentul in care ne impunem in fata elevului si il constrangem aceasta duce la o influenta negativa si suprima imaginatia.Constrangerile au la baza dorinta individului de putere.

[anonimizat],condamnand,refuland,corupand instinctele naturale si adevarate ale acestuia.

Putem identifica imaginatia cu gandirea si mai putem spune ca imaginatia este o palpaire interioara fara obiect real.

[anonimizat].[anonimizat],sa-i [anonimizat]-i [anonimizat],[anonimizat] ,chiar daca ceea ce le dam este un plus destinat unei continuari pe care ei nu pot s-o remarce in intregime.Cu cat il incurajam mai mult pe elev cu atat mai mult acesta reuseste sa imbratiseze partea pozitiva a imaginatiei.Pana si zambetul profesorului deschide o portita catre minunatul univers al imaginatiei pozitive.

Rolul profesorului este acela de a favoriza aceasta viata a grupului ,de a face sa se nasca o [anonimizat].Indeosebi,sa creeze un mediu in care toti sa aiba prilejul si dorinta sa se exprime in cadrul dezbaterilor;[anonimizat] ,realmente,[anonimizat].

Sarcina sa este in primul rand de stimulare :[anonimizat],dar mai ales o sarcina de lamurire a chestiunilor:[anonimizat],obiectiile,comentariile ,[anonimizat],sa reliefeze mai clar sensul care era cuprins in ele.

[anonimizat] a avea gândire abstractă. [anonimizat], pot aborda mult mai maleabil diferitele probleme și pot testa ipoteze.

Deși a [anonimizat] , [anonimizat], în conștientizarea foarte "acută" a propriei persoane.

1.2 Cacteristica gândirii adolescentilor(dezvoltarea cognitiva)

Imaginea despre posibil

Această deschidere a lumilor concrete face ca să sufere modificări capacitatea de a contraargumenta, care se folosește acum de teze mult mai solide. [anonimizat] "de-a gata", fără a [anonimizat]. Această capacitate de gândire ipotetică le da voie adolescenților să înțeleagă logica din "spatele" argumentator ,chiar dacă nu sunt de acord cu concluziile acestuia.

Gândirea abstracta

Capacitatea de a raționa logic asupra unor probleme abstracte deschide calea către abordarea unor probleme de ordin ideologic. Apar disponibile metaforele,proverbele,poantele.

Multidimensionalitatea

Sunt capabili să analizeze problemele din mai multe prisme – apare sarcasmul . De asemenea, se pot descrie pe ei înșiși și pe ceilalți în termeni mult mai diferiti (sunt expansivi).

Relativismul la adolescenti

Disponibilitatea spre adevăruri absolute. Acest lucru este adesea enervant pentru părinți, care încep să se întrebe dacă nu cumva copilul lor interoghează totul doar de dragul interogării. Capacitatea de a distinge realitatea de idealuri duce la perceperea, spune Elkind (1970, 1977), pentru întâia oară, a ipocriziei. Părinții sunt detronați, nemaifiind "buni" la modul absolut, ci doar simpli muritori…

Contrastele percepute acut dintre ceea ce există în realitate și ceea ce ar fi trebuit să fie, dintre ideal și real, fac ca să se reverse foarte mult criticism împotriva părinților. Sancțiunile sunt aplicate cu mult "spirit", la modul satiric; ironizarea celorlalți este o armă des utilizată, înțelesurile duble sunt urmarite în conversație, iar o voluptate nouă este "gustată" prin abordarea subiectelor interzise. Deziluzia este provocată de realitate si îi motivează să își construiască propriile modele (ficționale) despre cum ar trebui să funcționeze lumea – viziune idealistă. Dar prinși în jocul ipocriziei care îi înconjoară, adolescenții "tipici" nu sunt în stare să își recunoască propria disfunctie din comportament. Deși sunt în stare să gândească abstract, majoritatea nu au experiența necesară pentru a pune în practică propriile principii.

Emoțiile și mecanismele de apărare la adolescenti

In fiecare zi suferim amenințări la adresa respectului față de propria persoana (a stimei de sine), ne simțim umiliți, vinovați, nesiguri, insuficient iubiți. Chiar și aspectele mici ale vieții ne fac rău uneori: greșim la un examen, ne îmbrăcăm nepotrivit pentru o ocazie. Dacă aceste realități sunt ușor constatabile la persoanele adulte, cu atât mai dureros le resimt adolescenții, vârstă caracterizată printr-o dorință exacerbată de afirmare și acceptare in societate. De aici rezultă vulnerabilitatea mare a adolescentului la intemperiile mediului.

Consecința experimentarii situațiilor sociale mai putin placute va crea premisele apariției unui anumit disconfort, a anxietății sau a unui sentiment de frustrare..Rezultatul se va transforma in concret prin încercarea de a "repara rana". In acest spațiu creat, între situația socială frustrantă și Eul personal, intervin mecanismele de apărare. Aceste mecanisme de aoarare funcționează ca soluții tampon, micsorand impactul amenințărilor din mediu la adresa Eului .

Autocunoaștere și dezvoltare personală la tineri

In momentul in care ne apropiem de așa numitul ideal, realizăm că dorim altceva și acel altceva se transforma in ideal. Alteori idealul nu poate fi niciodată atins (de exemplu, o adolescentă cu o înălțime mică care vizează să aibă statura și silueta unui manechin). Dacă o persoană se va lovi de decalajul dintre Eul real și cel ideal are șanse să trăiască o stare de nemulțumire de sine sau chiar depresie. Apare dominarea imaginii de sine de către Eul ideal care este un fenomen destul de frecvent la adolescenți; ei doresc să devină persoane ca Angelina Jolie sau Brad Pitt și se simt descurajati de propria personalitate și viață. Este bine ca tinerii să învețe să facă diferența dintre Eul ideal și Eul real, cel din urmă se poate transforma prin autodepasire intr-un ideal realizabil. Eul ideal poate avea un rol pozitiv dr în măsura în care deseneaza traiectoria Eului viitor și nu se interpune ca o finalitate dorită.

Eul vazut in viitor

Acest eu vazut in viitor vizează modul în care persoana își intelege potențialul de dezvoltare personală și acesta se transmite în viitor. Eul viitor cuprinde o gama larga a aspirațiilor, motivațiilor și scopurilor de durată mijlocie și lungă. Eul viitor este o parte importantă din personalitate deoarece acționează ca factor motivațional în comportamentele de abordare strategică, și în acest fel devine Eul dorit. Eul viitor cuprinde și posibilele dimensiuni neplăcute de care ne este teamă să nu le dezvoltăm în timp (de ex. alcoolic, singur, eșuat) și în acest caz poartă denumirea de Eu temut. Eul viitor sau posibil derivă din combinarea reprezentărilor trecutului cu cele ale viitorului. O persoană optimistă va contura un Eu viitor dominat de Eul dorit, pentru acesta își va mobiliza resursele motivaționale și resursele gandirii.Eul temut, comportamentele negative arata o persoană pesimistă. Factorii importanti ai Eului viitor în structura de personalitate, evidentiaza rolul familiei și al școlii în dezvoltarea la copii a atitudinii optimiste față de propria persoană și lume. Optimismul este constructiv, dă un sens și scop vieții tuturor. Spre deosebire de optimism, pesimismul are un efect negativ, blocant și destructiv și poate determina starea de instrainare . Fiecare dintre aceste două Eu-ri viitoare are atașat un set emoțional important – încredere, bucurie, iubire, în cazul Eu-lui dorit; anxietate, nervozitate, depresie, în cazul Eu-lui de temut. Structura Eu-lui viitor și funcția lui motivațională implică nevoia de a întări aspectele frumoase ale elevului și de a se feri de etichetările negative care includ copilul în acele comportamente negative. Totodată, Eul viitor, prin componenta sa negativa este semnul neîncrederii și are efecte distructive.

Miturile emoțiilor

• Există un mod potrivit pentru a simți în orice situație.

• A-i lăsa pe ceilalți să-ți cunoască emoțiile se condidera un semn de vulnerabilitate.

• Emoțiile negative nu sunt productive.

• A-ți exprima emoțiile este un semn de imaturitate prin lipsa unui control asupra propriei persoane.

• Emoțiile apar neanuntate .

• Unele emoții sunt stupide.

• Toate emoțiile negative sunt rezultatul unei atitudini negative.

• Celelalte persoane judeca mai bine emoțiile și sentimentele mele.

• Emoțiile negative trebuie inlaturate

• Bărbații nu își arata emoțiile

Fisa de lucru:

EMOȚIILE ȘI STIMA DE SINE

1.3 Imaginatia si gandirea la adolescent.

Profesorul este nevoit sa dea nastere unui climat unde elevul sa poata sa se exprime liber.

Profesorul este un individ care trebuie sa se identifice cu elevul ,fiind in stare sa vada lucrurile prin prisma acestuia si sa inteleaga,din interior,reactiile sale.

Notiunea de acceptare joaca rolul central;a te simti acceptat.Elevii isi pot imagina ca sunt acceptati si imaginatia lor va lucra in favoarea acestui lucru.

A te accepta pe tine insuti este conditia de a fi mai liber sa-l asculti pe celalalt si sa-l poti intelege.

Muzica are un efect benefic si creeaza o stare de relaxare elevului ii da curaj sa se exprime liber si sa spuna ce gandeste chiar in acel moment.

In climatul prielnic creat de profesor,studentul descopera ca ,aratandu-se asa cum este ,dezvaluind ceea ce,de obicei,incearca sa ascunda si aratindu-si si laturile negative,el gaseste acceptarea necesara din partea grupului.In mod paradoxal ,numai renuntand sa castigi aprobarea altora pintr-o conduita de prestigiu dobandesti afectiunea lor.

Invatamantul inseamna confruntarea studentului cu probleme pe care le sesizeaza ca reale si care il privesc personal.Actiunea nu se mai separa ,atunci,de cercetare si una si alta fiind creatoare.A invata devine”o cautare pasionata”,elevii se transforma in „exploratori”,se angajeaza la lucrari care se confunda cu urmarirea obiectivelor personale,gasind in ei insisi motivatia de a invata,care nu-i altceva decat motivatia de a se dezvolta.

„Frumusețea lumii este tot ceea ce se manifestă în fiecare dintre elementele sale, în stelele de pe boltă, în păsările cerului, în peștii din apă, în oamenii de pe pământ”.

Guillaume din Conches

Colaborarea

Colaborarea este abilitatea profesorului de a implica clasa de elevi în deciziile de dezvoltare personală. Rolul profesorului consilier este să-l ajute pe elev să găsească cele mai relevante informații pentru ca acesta să poată lua decizii cu responsabilitate. Profesorul-consilier, de altfel ca și psihologul școlar, nu trebuie să se neglijejeze persoanele competente care oferă soluții de rezolvare pentru problemele elevilor. Profesorul-consilier este un catalizator și faciliteaza problemele personale ale elevilor.

Gândirea pozitivă

Filosofia consilierii este definirea omului ca ființă pozitivă care poate fi ajutată să-și îmbunătățească aspectele sale mai puțin dezvoltate. Activitățile de consiliere educațională trebuie să fie centrate pe dezvoltarea imaginii și respectului de sine ale elevului si a responsabilității personale. Dacă viziunea noastră generală asupra lumii nu are nota pozitivă dată de încrederea în noi înșine și în oameni, nu este indicat să ne implicăm în activitățile de consilie.

CAPITOLUL 2 PEDAGOGIE 1

2.1 Fundamentele Pedagogiei.

Denumirea pedagogiei se regaseste integrata în toate limbile de circulatie internationala, astfel avem pedagogy în limba engleza, pedagogie în limba franceza, pädagogie în limba germana, pedagogia în limba spaniola, pedagoghika an limba rusa.

Profesorul integrat grupului constituie o conditie eminamente educativa,caci elevii traiesc acolo o libertate fara nici o stirbire.

Elevii au tendinta sa faca un fel de amalgam din toate plangerile lor:”Ar trebui sa avem o clasa in care sa nu existe elevi superiori noua in fata unui profesor”;mereu aceeasi dorinta regresiva de a refuza lumea scolara,adica lumea unde esti obligat sa-ti dovedesti meritele ,unde performantele nu sunt egale,unde se tine seama de rezultate.In lumea scolara trebuie sa meriti bunavointa ,de aceea unii ar regasi cu placere o dragoste care nu este necesar s-o cuceresti ,s-o justifici,care se revarsa in mod nediferentiat asupra tuturor copiilor.

Sugestia unui ajutor special dat de profesor celor mai putin buni,cu pretul unui destul de aspru efort asupra lor insisi,ar putea sa joace un rol fundamental.Inegalitatea rezultatelor scolare ,a statutelor scolare constituie problema cea mai ingrijoratoare a pedagogiei,indeosebi din momentul cand a fost sesizat raportul acesteia cu statutele sociale .

Copilul sa fie fericit astazi,in timpul vietii sale de copil!…Ceea ce mimeaza scoala traditionala este faptul ca isi gaseste justificarea intr-un ‚”mai tarziu”care lasa goala si rece clipa prezenta si,treptat,isasi durata tineretii.Trebuie sa fim capabili,chiar acum,sa-i interesam pe elevii nostri,sa-i facem sa vibreze,sa raspundem chemarilor lor si,de asemenea,sa stim cum sa starnim aceste chemari,chiar daca ceea ce le dam este un plus destinat unei continuari pe care ei nu pot s-o remarce in intregime.

Teoria si metodologia curriculumului.

Semantica conceptului de Curriculum integistreaza tendinta de a include experientele de invatare dobandite pe cale informala.

Clasificarea curriculumului :

1.Curriculum general(cuprinde

cunostinte care sunt dobandite de toti cursantii);

2.Curriculum specializat(aprofundarea competentelor);

3.Curriculum subliminar(experienta de invatare din

mediul cultural) ;

4.Curriculum informal(ocazii de invatare la muzee institutii;

Concepte corelative a celui de curriculum:

1.Aria curriculara-acest domeniu este abordat pentru pregatirea elevilor.

2.Continutul invatamantului-acest domeniu tine de design curricular.

3.Ciclul curricular-este o unitate structurala a curriculum-ului pe o arie curriculara abordata din primul pana la ultimul an al unui ciclu scolar.

4.Activitatea-demers educational

Rolul comunicării

Ștudiile din domeniul educational au arătat că deprinderile sociale sunt asociate cu performanțe academice scăzute, probleme emoționale și comportamentale, dificultăți de adaptare socială (Trower și Holltn, 1986).

Dificultățile de stabilire și menținere a relațiilor interpersonale reduc calitatea și frecvența experiențelor de învățare, ceea ce duce la scăderea performanțelor școlare. Deprinderile de comunicare și relaționare,reprezintă un factor protector fată de comportamentele de risc :consum de alcool , droguri și față de situațiile de criză (sinuciderea).

Cercetările din domeniul vieții sociale a adolescenților arată că peste 80% dintre persoanele sub 18 ani se simt adesea singure (Eunson și Henderson, 1987). Aceste date ilustrează că problema sentimentului de singurătate la adolescenți este o problemă care necesită o abordare adecvată. Factorii care declanșează și mențin această stare sunt: deficitul comunicarii, relaționarii, timiditatea, stima de sine scăzută, imposibilitatea de exprimare emoțională. Singurătatea are ca rezultat de lungă durată dezvoltarea depresiei .

Capitolul3.Pedagogie 2

Metode de instruire:

1.Dupa criteriul istoric:

Metode traditionale (exercitiul,expunerea)

1.Expunerea didactica

-consta din prezentarea verbala monologata a unui volum de informatie, de catre educator catre educati

-metoda de predare traditionala, verbala

-poate imbraca mai multe variante(in functie de experienta de viata a elevilor)

-povestirea este prezentarea tuturor informatiilor sub forma narativa

-explicatia este forma de expunere unde predomina argumentarea rationala, si isi fac loc problemele de lamurit, teoremele, regulile, legile stiintifice.

-prelegerea scolara este forma de expunere in cadrul careia informatia apare sub forma unei succesiuni de idei.

-are un rol important deoarece pe de o parte, scurteaza timpul insusirii de elevi

Expunerea trebuie sa respecte un minimum de cerinte:

– continuturile prezentate sunt autentice

– sa fie respectate obiectivele programei

– volumul de informatie sa fie in concordanta cu varsta elevilor

– succesiunea sa fie logica : expunerea sa aiba o idee centrala

– exemplele ilustrative sa fie doar in cantitate suficienta

– in cazul povestirii,o cerinta aparte – caracterul plastic, emotional.

– exprimarea : limbaj sa fie adecvat in functie de nivelul auditoriului ; claritate logica si corectitudine gramaticala.

Metode de data mai recenta(studiul de caz)

Studiul de caz reprezintă o metodă de confruntare directă a
participanților cu o situație reală, autentică, luată drept 
exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situații și 
evenimente problematice.

Metode de ultima generatie(creative de grup)

Metodele creative au un rol important în procesul  de predare-învățare-evaluare și sunt folosite foarte bine dacă, la rândul său, profesorul este creativ în tot ceea ce face, începând de la acțiunea de predare, de alegere a metodelor adecvate, de procurare sau confecționare a mijloacelor didactice, proiectare și chiar evaluare a tuturor acțiunilor desfășurate.

2. Dupa scopul didactic urmarit:

Metode de comunicare ale cunostintelor

Comunicarea didactică nu se reduce la o simplă transmitere de cunoștințe, ci implică o activitate psihologică permanentă și de mare adâncime a elevilor

Comunicarea se transforma in demonstrare

Metode de fixare si consolidare

La aceste metode se folosesc fise de lucru,markere,publicatii de specialitate,calculator.

Metode de verificare a rezultatelor

1. Probele orale: a) conversația de verificare (prin întrebări și răspunsuri); b) cu suport vizual; c) redarea (repovestirea); d) descrierea și reconstituirea; e) descrierea / explicarea / instructajul; f) completarea unor dialoguri incomplete.

2.Probele scrise: a) extemporalul (lucrarea scrisă neanunțată); b) activitatea de muncă independentă în clasă; c) lucrarea de control (anunțată); d) tema pentru acasă; e) testul.

3.Dupa gradul de participare a elevilor la activitatea didactica:

a)metode expozitive:

Expunerea inseamna transmiterea informatiilor prin limbaj oral de catre cadru didactic.

b)metode active

Metode de imbunatatire prin dezvoltarea abilitatilor de relationare a elevilor fara sa se treaca cu vederea cunostintele de teorie ale acestora.

4.Dupa modalitatea de prezentare a cunostintelor:

Metode verbale:

-conversatia

-problematizarea

Metode intuitive:

-demonstratia (invatare pe baza unui material intuitiv si se obtine obiectul invatarii prin perceptie)

Capitolul 4.Didactica specialitatii

4.1Aspecte teoretice

CLASELE III-VI

Obiective cadru

1. Dezvoltarea conștiinței de sine și a atitudinilor pozitive față de propria persoană.

2. Dezvoltarea responsabilității sociale și formarea deprinderilor de interacțiune socială.

3. Dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor adecvate promovării propriei sănătăți fizice și mentale.

4. Dezvoltarea unor tehnici eficiente de învățare și management al învățării.

5. Dezvoltarea capacității de planificare a carierei.

Model de programă pentru orele de consiliere și orientare sau dirigenție

Dezvoltarea responsabilității sociale și formarea deprinderilor de interacțiune socială

3. Dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor adecvate promovării propriei sănătăți fizice și mentale

Consiliere educațională

4. Dezvoltarea unor tehnici eficiente de învățare și management al învățării

Model de programă pentru orele de consiliere și orientare sau dirigenție

Dezvoltarea capacității de planificare a carierei

Sugestii metodologice

discuții de grup;

joc de rol, joc de simulare;

realizarea unor activități de grup: colaje, postere, afișe, desene, alcătuirea de

meniuri, colecții, manuale, hărți ale unor trasee educaționale etc;

completarea unor fișe de lucru;

rezolvare și construirea unor rebusuri pe teme date;

completarea unor texte lacunare;

exerciții de ascultare activă;

exerciții de relaxare;

realizarea în grup a unor proiecte;

realizarea unor interviuri;

vizite la diverse instituții urmate de comentarea situațiilor întâlnite;

discuții cu personalități locale;

Consiliere educațională

CONȚINUTURI

1. Pubertatea

Modificările somatice și fiziologice la pubertate emoțiile și pubertatea.

2. Autocunoașterea

Imaginea corporală si dezvoltarea umană (copil, tânăr, adult, vârstnic)

3. Comunicarea

Modalități in comunicare

Comunicarea nonverbală și verbală

Barierele in comunicare

Ascultarea activă

Factorii care influențează negativ

Comunicarea în situații de criză

4. Deprinderile de interacțiune socială

Prietenia

Cum să fac cereri?!

Increderea și respectul față de ceilalți

5. Sănătatea

Dimensiunile stării de sănătate sănătatea emoțională, sănătatea fizică, sănătatea socială ,modalitățile de prevenire a îmbolnăvirilor, regimul sănătos de viață, alimentație sănătoasă, reclamele și alimentele.

6. Motivație și învățare

Factorii care influențează performanțele școlare

Interesele specifice și motivația pentru invatare

Rolul competențelor în performanțele scolare

Cum pot determina o atitudine pozitivă față de invatare

7. Tehnici de învățare eficientă și management al învățării

Memorare și învățare in mod activ

Notarea informatiilor

Folosirea unei scheme pentru lectie

Cum putem sa monitorizăm învățarea: predicție,

chestionare, sumarizare, clarificare

Planurile educaționale

Identificarea nevoilor educationale

Obiectivele planului educațional

Planul propriu de dezvoltare

8. Trasee educaționale

Posibilitățile in scolarizare

Tipuri de examene

Alternative educaționale

Factorii care determină traseele educaționale

Rolul părinților și prietenilor in viata elevilor

9. Lumea profesiilor

Valoarea profesiilor Locuri de muncă Profesii și cerințe specifice Profesie și stil de viață Carieră profesională.

Model de programă pentru orele de consiliere și orientare sau dirigenție

Clasele VII-IX

Obiective cadru

1. Dezvoltarea conștiinței de sine și a atitudinilor pozitive față de propria persoană.

2. Dezvoltarea responsabilității sociale și formarea deprinderilor de interacțiune socială.

3. Dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor adecvate promovării propriei sănătăți fizice și mentale.

4. Dezvoltarea capacității de management al învățării.

5. Dezvoltarea capacității de planificare a carierei.

Consiliere educațională

Dezvoltarea responsabilității sociale și formarea deprinderilor de interacțiune socială

236

Model de programa pentru orele de consiliere și orientare sau dirigenție

Dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor adecvate promovării propriei sănătăți fizice și mentale

Consiliere educațională

Model de programă pentru orele de consiliere și orientare sau dirigenție

CATEVA SUGESTII METODOLOGICE

discuții de grup și dezbateri;

joc de rol;

metode interactive de grup – problematizare;

completarea unor fișe de lucru și a chestionarelor;

exerciții de ascultare activă;

exerciții de exprimare emoțională;

exerciții de luare de decizii;

comentarea unor texte și filme;

comentarea și evaluarea unor situații problematice;

initierea unui proiect(promovarea unui stil de viata)

exerciții pentru relaxare;

exerciții pentru rezolvare de probleme;

Metoda didactică este un intermediar dintre doi factori ai procesului instructiv educativ, profesorul și elevul. Metoda didactică condiționeaza ceea ce face și cum face profesorul. Pentru elev, metoda este în același timp o cale de dobândire de noi cunoștințe, un factor de stimulare a proceselor de cunoaștere și o sursă de însușire de instrumente de muncă intelectuală. Prin urmare, formarea intelectuală a elevului în procesul didactic este determinată de caracterul metodei de învățare. Elevii sunt atrași de anumite discipline nu doar din cauza conținutului: dacă le place un profesor, mai exact, le place stilul de predare al acestuia, se „îndrăgostesc” de disciplină.

Metodica predării unei discipline, în general, caută să răspundă la întrebările:

– Ce predăm?

– Cât predăm?

– Cum predăm?

Este important sa predam cat mai cu pricepere in functie de varsta elevilor.

Nu este bine sa predam foarte multe informatii intr-un timp scurt deoarece elevul nu reuseste sa

asimileze foarte repede toate aceste informatii.

Consiliere educațională

Afectivitatea pozitivă se referă la stările și trăsăturile emoționale care dau percepții pozitive de sine , ale lumii (sentiment de coerență) și ale viitorului (optimism).

Un rol important în prevenirea afectivității negative îi revine educației afective. Acest concept educațional este strâns legat de cel de inteligență emoțională. Inteligența emoțională (IE) se referă la abilitatea persoanei de a gasi; exprima; șicontrola emoțiile.

Relațiile metodă-elev sunt influențate de elemente specifice subiectivității elevului: nivelul său de cunoștințe, gradul de familiarizare cu metoda, gradul de stăpânire a tehnicilor de studiu , motivația învățării și atitudinea față de școală și învățătură, gradul de dezvoltare a proceselor de cunoaștere și a inteligenței elevului, etc. Clasificarea metodelor didactice este deasemenea o problemă mult dezbătută datorită diversității criteriilor de clasificare utilizate. Dintre acestea, cel mai frecvent considerate sunt:

• Căile logice de însușire a cunoștințelor

• Etapele procesului de cunoaștere

• Rolul factorului verbal

• Vechimea metodelor

• Natura relațiilor profesor-elev pe care le implică

• Nivelurile și formele de învățământ în care sunt folosite

Obiectivele pedagogice

Determinarea și descrierea domeniilor care urmează să fie predate atât la nivel de cunoștințe elementare de bază (cultură generală), cât și la nivel de specialitate în școli sau clase de profil ar fi primul obiectiv.. Un alt obiectiv este cunoașterea metodelor necesare predării domeniilor vizate. De asemenea trebuie conoscute cât mai multe mijloace de predare, instrumente didactice de care va uza profesorul în procesul de predare. Metodele de evaluare, deosebit de importante în procesul instructiv-educativ din școală sunt variate în cazul învățării disciplinelor tehnice și trebuie cunoscute și aplicate în mod adecvat. Ultimul obiectiv este pregătirea muncii efective a viitorilor profesori. Viitorii profesori trebuie să realizeze practică pedagogică, coordonată de un specialist, într-o școală.

Un obiectiv pedagogic detine doua functii :

a)precizeaza un rezultat dorit-cel la care trebuie sa ajunga elevul care invata

b)directioneaza evaluarea –un rezultat obtinut de elev

Atunci cand profesorul nu are nici un scrupul ,nu vede nici o problema atunci cand impune ideile,ca este singurul care stie scopul spre care se indreapta elevii si pe ce cale,deoarece el insusi le-a fixat .

In masura in care profesorul a prevazut si a decis,in amanunt ,toate etapele prin care trebuie sa treaca elevii,raspunsurile acestora se gasesc inchise in limite atat de stramte,incat nu mai fac apel la o activitate adevarata,ci numai la o serie de reactii.

Este adevarat ca elevul este o fiinta care trebuie sa se exprime si,deci,este necesar sa sporim numarul situatiilor care-i permit aceasta exprimare;a avea initiativa,a efectua alegeri (alegeri in privinta subiectelor de studiu ,in ce priveste formele de organizare si,de asemenea ,in ritmul de munca) .In acest fel,el castiga tocmai spirit de initiativa,o mai mare incredere in propriile forte.

Pe aceasta cale sarcina devine,realmente,a sa simtindu-se implicat si angajat in aceasta actiune;el poate sa spere ca va resimti o bucurie pe care n-o va cunoaste niciodata,acolo unde este doar un simplu executant a unor decizii luate de un altul .In acest fel devine responsabil fata de colegii sai si fata de sine insusi.In acest mod elevul va ajunge la un „control de sine”in dublu sens:va castiga stapanirea de sine si va invata sa-si evalueze singur rezultatul efortului propriu.I mediat ce facem loc initiativei si alegerii elevului,acesta va face sa intre in actiune experienta sa,cu care ramane in contact,orientandu-se,in mod firesc,spre actual,spre lumea de astazi,spre lumea lui:el manevreaza fapte si idei care dobandesc in mod direct,semnificatie in propria viata.

Rezolvarea de probleme

Modificarea cadrului de referință presupune analizarea și interpretarea problemei dintr-un alt punct de vedere; a privi problema prin alt unghi , a schimba "rama" de încadrare a problemei sau a vedea problema cu "alți ochi" poate să modifice total reflectia asupra ei.

Imprumutarea unei soluții de la o problemă similară rezolvată în situații anterioare. Apelarea la experiența altor persoane permite achiziția unor soluții a căror eficacitate a fost probată anterior de către o altă persoană. Transferul soluției prin analogie duce la experiența anterioară a subiectului, în care a rezolvat cu succes probleme similare. Totuși, această metodă necesită o anumită precauție. Cel mai adesea, elevii se opresc la soluții anterioare, pe care le aplică repetitiv, formându-se o perspectivă îngustă asupra problemei. Ei speră să depășească eșecul printr-o aplicare repetitivă și abuzivă a soluției respective. Uneori este mai usor să repeți ceva familiar decât să depui efort pentru identificarea unor noi soluții viabile pentru noua situație.

Utilizarea tehnicilor prezentate anterior permite generarea unui număr mare de soluții și astfel ieșirea dintr-o abordare stereotipă a procesului de rezolvare. Toate soluțiile, indiferent de calitatea lor, sunt notate pe o listă, urmând a fi supuse rezolvarii.

4. Evaluarea soluțiilor alternative și luarea deciziei

După crearea listei de soluții se aplică criteriile de evaluare a utilității fiecărei alternative. Utilitatea se evaluează făcând apel la următoarele criterii:

• rezultatele posibile (beneficii);

• riscurile ;

• resursele interne și externe necesare implementării;

• timpul necesar implementării;

• interferența negativă a soluției cu alte situații, opțiuni ale celor implicați în decizie.

Procedura de evaluare a utilității alternativelor presupune evaluarea probabilității eficienței soluției respective în atingerea scopului propus și a valorii acțiunii respective. Probabilitatea eficienței este funcție a probabilității realizării în mod optim a acțiunii respective. Următoarele întrebări pot ajuta evaluarea probabilității eficienței unei soluții:

• Poate fi atins scopul inițial propus?

• Poate fi atins acest scop prin realizarea acestei acțiuni?

• Pot realiza acțiunea respectivă?

• Realizarea scopului va facilita atingerea scopului final sau a altui scop instrumental, asociat celui final?

4.2 Aspecte practice

Aspectele practice cuprind:

-metode demonstrative:demonstrarea prin experiente,demonstrarea cu obiecte reale,demonstrarea cu ajutorul graficelor,cu mijloace audio-vizuale,cu ajutorul calculatorului,cu desene pe tabla.

-metode de modelare:studierea pe module

-metode de actiune afectiva:efectuarea de

exercitii,efectuarea lucrarilor practice

-metode de actiune simulativa:instruirea pe simulator,prin jocuri de simulare.

A simula înseamnă a imita, a reproduce în mod artificial.

Drept consecină, pot fi simulate situații veridice din viață și activitatea curentă (acțiuni,

ocupații, stări de lucruri, fapte, procese, situații reale de conducere-execuție,

activități de prognoză, fenomene naturale ș.a.). În unele situații, datorită imitării unor

funcții sau roluri, simularea a mai fost denumită „psihodramă“, sau „jocul (asumarea)

de rol“. Pentru disciplinele profesionalizate se folosesc echipamente tehnice numite

„simulatoare“ și care reprezintă un ansamblu de aparate și dispozitive care simulează

situațiile posibile dintr-o activitate, fiind astfel folosite pentru antrenarea și

verificarea reacțiilor operatorilor umani. Scopul simulării este de a forma și dezvolta

capacități operaționale în condiții de implicare directă a elevilor în construirea și

simularea unor activități sim ulate, cât mai apropiate de activitățile reale.

Tot in categoria acestui grup de metode sunt incluse și jocurile didactice. Pornind de la

faptul că una din cele mai caracteristice activități ale copilului este „jocul“, pedagogia

a încercat să valorifice tendința naturală de joc a copiilor imprimând programului

școlar un caracter viu și atrăgător ce poate fortifica energiile intelectuale și fizice ale

elevilor. Actualmente există o întreagă industrie ce elaborează jocuri de diferite

tipuri, inclusiv pe calculator, care își propun „să îmbine spntanul și imaginativul din

structura psihicului infantil cu efortul programat și solici-tant de energii intelectuale și

fizice proprii învățării școlare“]. Dintre aceste procedee vom stărui numai asupra

simulării situațiilor profesionale tehnice (exemple: conducerea autovehiculelor,

locomotivelor, avioanelor, rachetelor cosmice etc.), încercând o sinteză a

caracteristicilor sale în tabelul urmator. Modelarea simulatoare este de asemenea

folosită în instruirea tehnică. Modelele simulatorii imită structuri sau fenomene,

procese și acțiuni tehnice. Realizarea simulatoarelor implică ingeniozitatea autorilor.

Modelele de simulare folosite în instruirea tehnică redau fie structura unei instalații

legate funcțional, fie modul și principiile de funcționare a unor mașini, instalații,

agregate, aparate.

Managementul clasei

Cunoașterea elevilor

Respectul față de elevi este demonstrat prin atenția pe care le-o dam acestora. Memorarea numelui, a preferințelor sale, a relațiilor cu colegii sunt câteva aspecte importante pentru a-l face pe elev să se simtă în siguranță si pentru a-i oferi incredere.

Recunoașterea și acceptarea genului și a apartenenței culturale este de asemenea o formă de respect. A acorda în aceeași măsură atenție băieților ca și fetelor, a prezenta o imagine pozitivă atât a fetelor cât și a băieților în materialele utilizate și activitățile propuse, a vorbi cu copiii despre cultura din care provin, fără a ne aștepta că sunt experți, doar pentru că aparțin acelei culturi, sunt modalități de a demonstra respect și acceptare.

Utilizarea metodelor active, de implicare a elevilor în activitatea de învățare

Studiile arată că pe peste 70 % din problemele de disciplină dintr-o clasă sunt datorate utilizării unor metode ineficiente de implicare a elevilor în activitățile de învățare. Ordinea se menține, nu atât datorită intervențiilor frecvente ale profesorului, ci datorită angajării active a elevilor în activitate. Activitățile pe grupe mici, interactive sunt considerare ca fiind cele mai eficiente pentru prevenirea problemelor de disciplină, în timp ce activitățile plictisitoare sunt cele care pot declanșa probleme de disciplină.

Există câteva artificii strategice care pot determina o mobilizare atențională din partea elevilor:

• Tonul vocii – profesorul poate utiliza diverse tonalități, pentru a nu se produce fenomenul de habituare la stimulul sonor monoton al vocii.

• Contactul vizual – este bine de stiut faptul că elevii își inhibă comportamentele neadecvate la contactul vizual direct cu profesorul.

• Gestionarea timpului în sarcină – se știe că cele mai multe probleme comportamentale apar în situații nestructurate. Acest lucru se poate evita printr-un control permanent și o planificare cât mai exactă a timpului petrecut în sarcinile școlare, mai ales pentru cele individuale.

Capitolul 5.Practica pedagogica 1

PROIECT DIDACTIC

Școala Școala Gimnazială ”Octavian Voicu” Bacău

Mentor Prof. Adriana Vrabie

Student

CHIRCIU OLGA

Disciplina: Educație tehnologică

Clasa: a- VIII-a A

Data: 15.12.2017

Tema: Consumatori electrocasnici

Tipul Lecției: MIXTA

Competențe specifice:

C1: Compararea diferitelor forme de energie utilizate în gospodărie

C2: Descrierea rolului funcțional al elementelor dintr-o schemă electrică

C3: Valorificarea limbajului tehnic specific domeniului energetic

Metode: conversația, observare, independența, explicația, observația individuală.

Mijloace: imagini ale unor consumatori electrocasnici, fișe de documentare, fișe de evaluare.

Strategii didactice

Capitolul 6 Practica pedagogica 2.

6.1 Lectia finala

6.2 Fisa de evaluare a lectiei finale

Lectie finala

Date generale:CHIRCIU OLGA

Clasa: a VIII-a B

Data:11.05.2018

Prof.: Vrabie Adriana-GRAD DIDACTIC I

Tema lecției: Specificul profesional al zonelor geografice

Tipul lecției: Mixtă

Competențe specifice:

Identificarea unor domenii de activitate

Analizarea impactului tehnologiei asupra evoluției profesiilor și a mediului

Elaborarea unor strategii pentru viitoarea meserie în concordanță cu propriile interese și aptitudini

Metode: conversația, observația independentă, observația dirijată, problematizare.

Mijloace didactice: harta României, videoproiector + laptop, fișe de lucru.

Bibliografie: Educatie Tehnologica cls. a VIII-a, Editura LVS Crepuscul

Autori:

Violeta Halbac prof, Scoala Generala Manesti

Gheorghe Rusu prof. ing. gr. I Inspectoratul Judetean Prahova

Carmena Neamtu prof. ing. gr. I, Grup Scolar "ROMEO CONSTANTINESCU"

Desfășurarea activității

6.2 Fisa de evaluare a lectiei finale

Capitolul 7.Managementul clasei.

7.1Aspecte teoretice.

7.2Aspecte practice

7.3Instruirea asistata pe calculator

7.1 ASPECTE TEORETICE

Principiile managementului clasei:

Folosirea unor metode pentru imbunatatirea condițiilor învățării

Prevenirea factorului de stres al profesorilor și elevilor

Creșterea timpului petrecut în procesul de invatare pentru obtinerea unor rezultate mai bune

Respectarea regulilor de catre elevi si acceptarea lor

Implicarea în activități care să-i determine pe elevi sa participe activ

Poate că nici un alt aspect al predării, nu constituie o preocupare la fel de importantă a profesorilor – indiferent că sunt începători sau au experiență . Managementul clasei reprezintă un set complex de comportamente de organizare a clasei, inițiate de către profesor, cu scopul de a crea și menține un climat, care să-i permită atingerea obiectivelor instrucționale. Desigur principalul obiectiv al acestor comportamente vizează facilitarea activității de învățare a elevilor. Organizarea clasei este o sarcina importanta si dificila.

Perspective legate de managementul clasei

Parcurgând literatura de specialitate putem enumera câteva perspective de abordare a managementului clasei:

a)      Perspectiva generală, conform căreia managementul clasei reprezintă un set de comportamente utilizate în predare, pentru o invatare eficienta.

b)      Perspectiva autoritară, disciplinară: managementul clasei este acel set de comportamente de predare prin care profesorul stabilește și menține ordinea în clasă.

Frecvent persoana ce adoptă un astfel de stil de predare este percepută ca ostilă și dușmănoasă. Profesorii care acționează într-o maniera dură, pot să-i transmită implicit elevului (care manifestă un comportament indezirabil) că este inapt sau mai putin pregatit.

Acești profesori de cele mai multe ori fie: (a) stabilesc pedepse extreme, nefiind însă consecvenți în aplicarea acestora fie încearcă să compromită încrederea în sine a elevului, inducându-i ideea că este un incapabil. Desigur nu este necesară întotdeauna utilizarea limbajului verbal pentru a comunica un anumit mesaj. Limbajul trupului poate să exprime la fel de bine atitudinea ostilă a profesorului.

c)      Perspectiva tolerantă sau pasivă: managementul clasei este acel set de comportamente de predare prin care profesorul permite elevilor să facă ceea ce doresc în oră, fără a interveni decât în situații speciale. Profesorii care adoptă un stil pasiv se caracterizează prin câteva aspecte: evită confruntările directe cu problemele comportamentale ale elevilor, adoptă un stil de abordare a dificultăților de relaționare cu elevii insuficient de ferm și direct intervențiile lor sunt de cele mai multe ori dupa eveniment, adică le spun elevilor doar ceea ce trebuiau sau se așteptau să facă, ignoră comportamentul dezadaptativ al elevilor și nu reușesc să impună anumite reguli.

d) Perspectiva modificărilor comportamentale: managementul clasei vizează acel set de comportamente utilizat de profesor în predare prin intermediul căruia:

promovează și stimulează comportamentele adecvate ale elevilor

reduce / elimină frecvența și probabilitatea apariției unor comportamente nepotrivite la oră,

facilitează relații interpersonale și un climat socioemoțional pozitiv în sala de clasă.

În felul acesta inițiază și menține o organizare a clasei cât mai productivă.

“Managementul este arta artelor întrucât are în vedere dirijarea talentului altora.“

J.J. Serven – Schreiber

Sexualitatea – dimensiune complexă a ființei umane

Sexualitatea este o componentă importanta a vieții "oricărei persoane. Aspectele psihologice, biologice și sociale sunt într-o relație strans legata , oferindu-i astfel un caracter complex. In procesul de formare al adolescentului, rolul sexualității este pregnant, contribuind la conturarea identității de sine și a celei sociale.

Dezvoltarea unei sexualități armonioase la copii și adolescenți duce la formarea unei personalități armonioase și în relație echilibrată cu sine și ceilalți. Ceea ce contează mai mult în dezvoltarea unei sexualități armonioase este modul în care adolescentul se definește pe sine ca persoană în raport cu el și cu ceilalți, modul în care înțelege sentimentele de iubire, afecțiune, prietenie, intimitate, modul în care ia decizii și își asumă responsabil deciziile luate. Sănătatea sexuală înseamnă sănătatea întregului corp și a intregului univers psihic al adolescentului.

Sexualitatea este un subiect foarte vast și nu ne propunem să îl epuizăm în acest capitol. Ceea ce dorim este să transmitem câteva repere generale de înțelegere și abordare cu elevii de vârstă școlară (de la ciclu primar până la cel liceal) a sexualității. Pudoarea prost înțeleasă și moralitatea ipocrită (care au dominat atâtea decenii abordarea acestui subiect în România) nu mai pot să fie atitudini exprimate de persoane cu un rol fundamental în educarea copiilor și tinerilor. Din fericire, astăzi există și la noi în țară un număr mare de publicații de specialitate care vin în ajutorul profesorilor (vezi bibliografia). Trebuie totuși să menționăm că unele dintre acestea mai păstrează încă un ton moralizator (ex. tânărul trebuie să învețe să își formeze un caracter puternic și să dobândească un control puternic asupra impulsurilor sexuale), uneori chiar inchizitoral (ex. anumite practici sexuale, sau exprimarea lor în exces sunt tipice persoanelor deviante, tinerilor debusolați), alteori oferă informații false (ex. masturbarea duce la impotență sau la nevroză). Educația sexuală nu are ca scop prezentarea sexualității umane ca un instinct biologic care, în absența unui cenzuri personale și sociale puternice, duce la comportamente delincvente.

Autocunoaștere și dezvoltare personală

Reacții adultilor care favorizează formarea stimei de sine scăzute:

• spun copiilor ce ar trebui să simtă: "Trebuie să te înțelegi cu colegul de bancă."

• compară un copil cu celălalt: "George nu se poartă așa de urât în pauze ca și tine. Ce se întâmplă cu tine?'’

• răspund prin ridiculizare și sarcasm: "Ai de gând să plângi iarăși doar pentru că ai luat încă un 3 la geografie? Așa se poartă numai copiii!"

• folosesc amenințări și pedepse. "Dacă iar o să îți fie frică să joci în meciul de baschet de azi, atunci ia-ți gândul de la campionatul de anul ăsta!"

Profesorii pot să fie suportivi în ce privește identificarea, exprimarea și controlul emoțiilor negative trăite de copii:

• încurajarea copiilor în exprimarea propriilor emoții într-un mediu sigur, aprobator. Dacă unul dintre elevi este furios pe un profesor, acesta nu trebuie să devină defensiv sau să-1 pună la punct. Sentimentele trebuie acceptate ca situații de viață firești (de exemplu, "Știu cât de nervos ești pe m ine și că nu îți place să ți se spună ce să faci').

• Copiii trebuie ajutați să găsească căi potrivite de exprimare a emoțiilor negative.

• Copii pot fi învățați să își folosească imaginația în exprimarea emoțiilor' "Ce ți-ar fi plăcut să-i spui celui_care te-a enervat?"

• Povestiti-le copiilor situații trăite anterior sau povești asemănătoare cu cele trăite de ei în momentul respectiv. "îmi amintesc când eram de vârsta ta, profesorul de biologie mă tot certa că fac desenele plantelor foarte prost. Eram atât de nervoasă pe el!"

• Adultul trebuie să fie un model în a gestiona eficient emoțiile negative.

• Adulții sunt nevoiti să-i învețe pe copii să se accepte pe ei înșiși chiar și când se simt dezamăgiți sau abătuți. "Nu ai luat examenul acum,nu-i nimic rau.Mai inveti un pic si incerci din nou.Data viitoare vei reusi cu siguranta.

•Pentru ca elevii să dezvolte stima de sine, profesorii trebuie:

Să exprime asteptari rezonabile față de vârsta copilului. Nu este rezonabil ca un copil de 3 ani să fie certat pentru că a vărsat o cană de apa. Formularea unor asteptari conforme nivelului de dezvoltare al copilului evită situațiile conflictuale și trăirea unor emoții negative.

Profesorul stabilește și menține condiții care să permită elevilor să învețe eficient

evită confruntările directe

ignoră comportamentul dezadaptativ

intervențiile sunt de cele mai multe ori dupa eveniment

educatorul promovează și stimulează comportamentele adecvate ale elevilor

INDICATORI AI EFICIENTEI IN MANAGEMENTUL CLASEI

Timpul pe care elevii îl alocă activității de învățare în clasa

Climatul socio-emoțional din clasă este foarte important in dezvoltarea elevilor

Performanțele elevilor

CALITATILE MANAGERIALE ALE PROFESORULUI

– temperamentul echilibrat, dinamic;

– sociabilitate,

– corectitudine, cinste;

– modestie, stăpânire de sine,

7.2 Aspecte practice

Strategia bazată pe rutină conduce spre dezvoltarea unor reacții și comportamente predictibile ale cadrului didactic. Elevii știu la ce să se aștepte atunci când este vorba despre o situație de criză iar modalitățile de rezolvare își pierd din eficiență. Acest tip de strategie poate fi regăsit în arsenalul managerului orientat către sarcină (activitate).

Terapia ocupațională sporește dinamica clasei cu precădere la nivel fizic, cultivând mișcarea ca formă de intervenție în situații de abatere .

Strategia de susținere morală pune pe prim plan funcția moralizatoare a discuției directe. Aceasta este o modalitate de consiliere individuală care pleacă de la principiile terapiei dezvoltate de C. Rogers. Prin această susținere morală profesorul asociază reușita școlară a elevului cu reușita sa socială. Profesorul-manager care susține această modalitate de rezolvare a situațiilor de criză educațională promovează, într-un plan mai larg, o așa-numită strategie intrinsecă bazată pe o sporire a autocontrolului elevului. Recompensele, distribuite la momentul oportun, pot întări anumite comportamente dezirabile.